MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE CERTIFICARE A

COMPETENTELOR

ALBA-IULIA

2013

1

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA

PACIENTULUI CU ULCER GASTRIC

HELICOBACTER

ALBA-IULIA

2013

2

CUPRINS

Cuprins…………………………………………………………………… 3Introducere………………………………………………………………. 4Capitolul 1. Notiuni de anatomie şi fiziologie a stomacului 5Capitolul 2. Prezentare teoretică a bolii……………………………. 9 1. Definiţie………………………………………………………………. 9 2. Etiologia şi epidemiologia ..............................................……….. 9 3. Anatomie patologică………………………………………………… 11 4. Clasificare……………………………………………………………. 11 5. Simptomatologie…………………………………………………….. 12 6. Diagnostic şi diagnosticul diferenţial………………………………. 13 7. Complicaţii şi sechele………………………………………………. 15 8. Evoluţie şi prognostic……………………………………………….. 15 9. Tratament…………………………………………………………….. 1610. Profilaxie……………………………………………………………… 18Capitolul 3. Rolul asistentei medicale în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu ulcer gastric cu Helicobacter pylori……………….

20

1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare…… 20 2. Participarea asistentei medicale la examenul obiectiv…………. 22 3. Asigurarea igienei corporale şi generale…………………………. 23 4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice……………………………………………………

24

5. Participarea asistentei medicale la explorările paraclinice……… 29 6. Poziţia bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor vegetative ………………………………………………………………...

31

7. Urmărirea funcţiilor vitale…………………………………………… 33 8. Alimentaţia bolnavului cu ulcer gastric cu HP…………………… 36 9. Participarea asistentei medicale la efectuarea tratamentului….. 3710. Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii……………………….. 4111. Externarea bolnavului………………………………………………. 42Capitolul 4. Dosare de îngrijire a bolnavilor cu Ulcer gastric HPPlan de ingrijire nr.1........................................................................Plan de ingrijire nr.2 .......................................................................Plan de ingrijire nr.3 ......................................................................Concluzii ...............................................................…………………..Bibliografie………………………………………………………………

3

INTRODUCERE

Ulcerul gastric cu Helicobacter pylori reprezintă o actualitate în patologie,

atrâgînd atenţia prin frecvenţa ei, prin afectarea vîrstei celei mai active pentru societate,

prin evoluţia lungă este întretăiată de complicaţii serioase.

Constituirea leziunilor ulceroase este un fenomen complex care implică pe de o parte

scăderea de apărare a mucoasei gastroduodenale , iar pe de altă parte creşterea ponderii

factorilor de agresiune asupra acestuia.

Infectia cu Helicobacter pylori este un factor agresiv important, ea se întâlneste în 60-

70% din ulcerele gastrice. Helicobacter pylori este un microb descoperit in anul 1983 ca

fiind implicat în apariţia ulcerului gastric . Infecţia cu Helicobacter Pylori (Hp) se

dobândeşte prin ingestia bacteriei, calea de transmitere fiind fecal-orală sau prin

intermediul apei contaminate şi în directă legătură cu anumite condiţii socio-economice,

prevalenţa fiind mai crescută în ţările în curs de dezvoltare, unde se ridică până la 80% la

adulţii de vârstă medie, faţă de un procent de 20-50% în ţările dezvoltate .

El traieşte la suprafata celulelor mucoasei gastrice, sub stratul de mucus protector. Se

gaseşte în stomac în partea de jos acestuia-antru, dar în formele severe, infectia cu

Helicobacter pylori se poate extinde la întreg stomacul. La examenul microscopic al

biopsiei gastrice, Helicobacter pylori apare ca o bacterie de forma spiralata sau încovoiata,

iar la unul dintre capete are 2 pâna la 6 flagele, cu ajutorul cărora se deplasează cu

uşurinţa la suprafaţa mucoasei. Mecanismul de acţiune al Helicobacter pylori este destul

de complex, acest microb acţionând direct asupra celulelor mucoasei gastrice, datorită

toxinelor pe care le secreta. El va duce la activarea procesului inflamator care va leziona în

plus aceste celule.

De la descoperirea bacteriei Helicobacter pylori, diagnosticul şi tratamentul bolilor

gastroduodenale s-a modificat semnificativ. Ulcerul gastric este considerat acum, în

general, o boală infecţioasă, eliminarea agentului cauzal vindecând boala.

4

Capitolul 1. Noţiuni introductive de anatomie şi fiziologie a stomacului

Complexul de organe care asigură transformările fizice si chimice ale alimentelor, în

scopul asimilăriilor ca şi al eliminării rezidurilor, formează aparatul digestiv.

Aparatul digestiv este alcatuit din tubul digestiv şi organele anexe ale acestuia.

Tubul digestiv este format din următoarele segmente succesive: cavitatea bucală,

faringele, esofagul, stomacul, intestinul subţire şi intestinul gros. Glandele anexe ale tubului

digestiv sunt: ficatul si pancreasul, care îşi varsă produsele de secreţie în prima porţiune a

intestinului subţire.

1.1 Stomacul

1.1.1. Anatomia stomacului

Stomacul este un organ cavitar mobil, rezervor intermitent, reprezentând porţiunea

cea mai dilatată a tubului digestiv. Incepe la orificiul cardia şi se termină la orificiul piloric,

unde se continuă cu prima secţiune a intestinului subţire: duodenul.

In stare de plenitudine, are forma unui cimpoi, iar examinat radiologic, în poziţie

verticala ia forma literei J. Convenţional, stomacului i se descriu mai multe porţiuni:

- cardia

- fundul stomacului denumit si fornix

- corpul stomacului

- antrul piloric

- canalul piloric

Stomacul are două feţe (una anterioară şi alta posterioară), două margini (una dreapta

şi alta stânga) şi două orificii (unul superior şi altul inferior).

Pereţii stomacului sunt alcătuiţi din patru straturi sau tunici: tunica muscoasă, tunica

submucoasă, tunica musculară, tunica seroasă.

Tunica mucoasă, care căptuşeşte interiorul stomacului, prezintă numeroase cute

orientate dinspre orificiul cardial spre cel piloric. Mucoasa gastrică este alcătuită dintr-

un epiteliu cilindric unistratificat şi un strat de ţesut conjunctiv, numit corion, în care se

află glandele gastrice.

După localizarea lor, glandele gastrice sunt de trei feluri: cardiale, fundice şi pilorice.

Glandele cardiale, puţin numeroase şi rudimentare, se află in vecinatatea cardiei.

5

Glandele fundice, numite şi glande principale se gasesc in regiunea fundului şi a

corpului stomacului. Ele secretă componentele principale ale sucului gastric şi anume:

acidul clorhidric şi fermenţii proteolitici (enzime care degradează proteinele alimentare).

În alcatuirea glandelor gastrice intră patru tipuri de celule:

- celule principale, care secretă pepsina

- celule perietale, acidofile sau marginale, care produc acidul clorhidric

- celule mucoase

- celule endocrine care eliberează serotonina.

Există încă un tip de celule, în regiunea antrului piloric, care sintetizează gastrina.

Tunica submucoasă, pe care lunecă tunica mucoasă, este constituită din ţesut

conjunctiv lax, în care se gasesc vase sanguine şi limfatice precum şi plexuri nervoase

vegetative.

Tunica musculară este formată din fibre musculare netede, dispuse în trei straturi:

- unul extern în care fibrele musculare sunt aşezate longitudinal

- unul mijlociu, în care fibrele musculare sunt dispuse circular

- unul intern în care fibrele musculare sunt dispuse oblic

Tunica seroasă este formată din peritoneul care înveleşte stomacul şi trece apoi pe

organele vecine formând ligamente sau mezouri.

În tunica seroasă se găsesc vasele sanguine care hrănesc stomacul, precum şi

filetele nervoase provenite din sistemul nervos vegetativ simpatic şi parasimpatic.

1.1.2. Funcţiile stomacului

Stomacul funcţioneaza ca un rezervor capabil sa stocheze cantităţi mari de

alimente, permitând astfel hranirea intermitenta. Acidul clorhidric, eliberat de

celulele parietale gastrice, are mai multe roluri: faciliteaza inceputul digestiei

proteinelor din dieta (actionând impreuna cu pepsina), elibereaza vitamina B12 din

alimente, ajută la absorbţia fierului, anihileaza microbii care sunt ingeraţi împreuna

cu hrana.

În stomac, alimentele ingerate suferă o serie de transformări mecanice şi chimice,

care , în ansamblul lor, formează digestia gastrica. Aceasta este rezultanta a două funcţii

principale ale stomacului, şi anume: funcţia secretorie şi funcţia motorie.

Funcţia secretorie a stomacului constă în elaborarea sucului gastric de către

mucoasa gastrică, respectiv glandele mucoasei gastrice.

6

Sucul gastric este un lichid incolor, uşor opalescent, alcătuit din apă în proporţie de

99 % şi din substanţe solide, organice şi anorganice, într-o proporţie mică de numai 1 % .

În 24 ore un adult secretă 2-3 litri suc gastric, cu pH între 1 şi 2, având circa 150mmoli acid

clorhidric la litru.

Glandele gastrice secreta trei substanţe cu rol deosebit de important în procesul

digestiv.

Acidul clorhidric este secretat de celulele parietale care sunt localizate in regiunea

fundului şi a corpului stomacului; ele lipsesc cu desăvârşire în zona antrală. Prezenţa

acidului clorhidric ajută la realizarea unui mediu esenţial pentru activitatea eficientă a

enzimelor digestive. În acelaşi timp acidul clorhidric dezinfecteaza hrana, distrugând cele

mai multe microorganisme patogene prezente în ea.

Mucoasa gastrică mai secretă grupul de enzime digestive numite pepsine, pe care

le secretă aşa-numitele celule principale. Secreţia pepsinelor este posibilă numai în

prezenţa acidului clorhidric. Când în stomac este prezent acidul clorhidric, este secretată o

substanţă chimică, numită pepsinogen, iar în momentul în care acest precursor al pepsinei

vine în contact cu acidul, se transformă în pepsină. Sarcina pepsinei este să descompună

proteinele alimentare în lanţuri subţiri, de aminoacizi, astfel încât aceştia din urmă să poată

fi absorbiţi mai jos, în intestinul subţire.

De îndată ce alimentele ajung din gură în stomac începe secreţia, direct în sânge, a

unor hormoni foarte activi, cunoscuţi sub denumirea de gastrine. Acestea sunt secretate de

celulele G, localizate exclusiv în zona antrală. Rolul gastrinelor constă în menţinerea unui

flux abundent de suc gastric şi în declanşarea secreţiei de pepsină şi acid clorhidric.

Gastrinele menţin acest flux intens pâna când se termină digestia întregului conţinut al

stomacului.

Gastrina secretată trece în torentul circulator de unde se întoarce iar în stomac.

Numai ajunsă în stomac pe cale sanguină, gastrina poate stimula secreţia de suc gastric şi

acizi. Mucoasa gastrică este căptuşită cu un singur strat de celule care secretă mucus.

Aceasta apără stomacul de acţiunea dură a acidului clorhidric şi a pepsinei. Dacă stomacul

nu ar avea acest strat protector, s-ar autodigera. Mucoasa stomacului este formată din

milioane de celule, care, la fel ca altele, se desprind (se descuameaza) continuu şi sunt

înlocuite de altele. Întreaga mucoasă se reface la trei zile.

7

Stomacul funcţioneaza 24 de ore din 24 de ore, este totdeauna pregatit să digere

hrana, pe care eventual o primeşte. Vederea sau mirosul alimentelor pot declanşa secreţia

sucurilor digestive. Nervul vag este un nerv cranian, care, ieşind din creier în zona cefei,

merge dealungul esofagului şi ajunge la stomac. Acest nerv este răspunzător pentru

secreţia acidă a stomacului. El transmite comanda creierului catre stomac şi direct celulelor

parietale şi celor producătoare de pepsine, declanşându-le procesul secretor. Acelaşi nerv

controleaza motilitatea gastrică.

Funcţia motorie a stomacului constă într-un ansamblu de mişcări, imprimate

pereţilor stomacului, prin contracţia tunicii musculare a acestuia. Stomacul prezintă două

feluri de mişcări: peristaltice şi tonice. Rezultatul funcţiei motorii a stomacului este

reprezentat, pe de o parte de amestecarea alimentelor cu suc gastric, iar pe de alta parte,

de golirea sau evacuarea conţinutului gastric în intestinul subţire.

8

Capitolul 2. Prezentare teoretica a bolii: Ulcer gastric cu helicobacter pylori

1. Definitie

Ulcerul gastric reprezintă întreruperi circumscrise, unice sau multiple ale continuităţii

peretelui gastric , însoţite de o reacţie fibroasă, începând de la mucoasă şi putând penetra

până la seroasă.

Ulcerul gastric reprezenta pâna nu de mult o boală cu evoluţie cronică şi ciclică, în care

factorul peptic era incriminat. În această patologie, ultimii ani au schimbat foarte mult

conceptele, transformând ulcerul dintr-o boală în care secreţia acidă era cvasiobligatorie

(“No acid, no ulcer”), într-o boală cauzată de un agent infecţios (Helicobacter Pylori).

În 1983 Warren şi Marshall au atras pentru prima dată atenţia asupra unor germeni

descoperiţi în stomac şi implicaţi posibil în patogeneza ulcerului gastric. Datorită

asemănarii cu genul campylobacter au fost numiţi Campylobacter Pylori, pentru ca mai

târziu să fie denumiţi Helicobacter Pylori (HP). În anul 2005 Warren şi Marshall au fost

recompensaţi cu premiul Nobel pentru descoperirea Helicobacter pylori şi demonstrarea

rolului acestuia în patologia gastrică.

2. Etiologia şi epidemiologia

Una din cele mai frecvente cauze de ulcer gastric este infecţia cu bacteria numita

Helicobacter pylori .

Deşi majoritatea oamenilor sunt infectaţi cu Helicobacter pylori, doar caţiva vor face ulcer

gastric. Unii factori de risc la o persoană cu Helicobacter pylori dau o susceptibilitate

crescută pentru dezvoltarea ulcerului. Aceşti factori, unii dintre ei prea puţin cunoscuţi,

includ:

- fumatul

- consumul de alcool

- stresul fizic determinat de o boala severa sau accident grav (traumă majoră, dependenta

de un aparat de ventilaţie sau intervenţia chirurgicală).

Microorganismul patrunde în corp odata cu alimentele ingerate şi avanseaza de-a lungul

tubului digestiv. Sucul gastric acid reprezintă un mediu nepropice pentru dezvoltarea

multor bacterii, dar Helicobacter pylori reuseşte să se adapteze uşor întrucât produce o

9

enzimă care creează un mediu tampon în jurul ei, mediu care blochează acţiunea acidului

clorhidric din sucul digestiv.

Factorii de risc pentru infectarea cu Helicobacter pylori sunt legaţi de condiţiile de viaţa,

precum:

- Viata in medii aglomerate. Riscul de a contacta infecţia este mai crescut dacă persoana

respectivă traieşte în medii aglomerate;

- Lipsa unei surse de apă potabilă. Existenţa unei surse de apa potabilă îngreunează în

mare parte infectarea cu Helicobacter Pylori. O sursa de apă incomplet tratată impotriva

bacteriilor poate constitui un focar de infecţie;

- Viaţa în ţarile în curs de dezvoltare. În aceste ţări, ca urmare a aglomeraţiilor umane si a

condiţiilor de igienă precară infecţia este mai uşor de contactat;

- Viaţa alături de o persoană infectată. Bacteria se transmite de obicei si persoanelor care

locuiesc împreună cu individul infectat cu bacteria Helicobacter pylori.

Prevalenţa (numarul total de cazuri - noi si vechi) clinică este de 5 - 10% din

populatie. Prevalenţa reala însa, bazata pe studii necroptice, este de 20 - 30% la barbaţi si

10 - 20% la femei. Tendinţa actuala este de scadere marcata a prevalenţei afectiunii, in

special prin eradicarea bacteriei Helicobacter Pylori.

Metodele avute la dispozitie de epidemiologi pentru stabilirea prezentei infectiei cu H. pylori

sunt variate, fiecare tehnică având avantaje şi dezavantaje. Metoda standard de stabilire a

statusului unei persoane cu privire la infecţie si care ar permite realizarea unor corelaţii cu

posibile leziuni este endoscopia cu prelevare de biopsii din diferite zone ale stomacului, in

particular antrului gastric.

Metoda considerata ideala pentru studii epidemiologice este cea serologica. Dezvoltarea

unor kit-uri care reusesc sa cuantifice prezenta anticorpilor IgG antiH. pylori în ser au facut

ca metoda serologica sa ajunga la o specificitate de 83% si o senzivitate de 96%.

Infectia cu Helicobacter pylori este una dintre cele mai frecvente infecţii cronice la om.

Incidenta este maximă în primii ani de viată, riscul dobîndirii acesteia în timpul vieţii adulte

scăzînd exponenţial.

10

3. Anatomie patologică

Termenul de ulcer gastric semnifică o lipsă de substanţă parietală cu progresiune de la

nivelul mucoasei spre seroasă.

Este cunoscută predilecţia ulcerului de a avea anumite localizări.

Localizarea după clasificarea Johnson descrie trei tipuri de ulcer gastric:

Ulcerul gastric tip I caracterizat prin localizare la nivelul capului gastric, care alături de

tulburările de motilitate şi vascularizaţie reprezintă principalii factori incriminaţi în apariţia

ulcerelor.

Ulcerul gastric tip II este localizat tot la nivelul capului gastric dar este asociat cu ulcer

duodenal sau piloric (stenoză piloro-bulbară) în care staza antrală şi hipersecreţia gastrică

acidă consecutivă joacă rol principal în patogeneză, astfel ulcerul gastric tip II este

secundar şi determinat patogenic de ulcerul duodenal stenozant.

Ulcerul gastric tip III are o localizare antrală în special prepilorică (comportându-se ca un

ulcer duodenal) fiind caracterizat de creşterea masei celulelor parietale, hipersecreţie

gastrică acidă (uneori normosecreţie), deplasarea distală a joncţiunii mucoasei antrale cu

cea oxintică şi absenţa modificărilor inflamatorii gastrice (care apar însă la nivelul regiunii

piloro-duodenale).

La această clasificare Csendes a adăugat încă două tipuri care se întâlnesc în practică:

Ulcerul gastric tip IV localizat la nivelul micii curburi, foarte sus, sub cardia.

Ulcerul gastric tip V situat pe marea curbură în vecinătatea unirii porţiunii orizontale cu

porţiune verticală.

4. Clasificare

Cea mai utilă clasificare, din punct de vedere practic, este cea clinico-terapeutică, care

împarte ulcerele în 3 mari categori:

4.1 Ulcere Helicobacter pylori pozitive: ulcer gastric şi ulcer duodenal

4.2. Ulcere Helicobacter pylori negative:

4.2.1 Ulcere prin consum de antiinflamatiri nesteroidiene

4.2.2 Ulcere hipersecretorii pure

4.2.3 Ulcere endocrine

4.2.4 Ulcere genetice

11

4.2.5 Ulcere associate cu afectiuni digestive sau extradigestive

4.3.Ulcere mixte ( ulcere Helicobacter pylori positive asociate cu orice alte condiţii

etiopatogenetice).

5. Simptomatologie

Durerea este simptomul cel mai important. În ulcerul gastric prînzurile exacerbeaza

durerea care este mai precoce, apare la 30- 90 de minute dupa mese şi are un caracter

mai difuz. Apare, mai mult ca un disconfort digestiv: senzatia de plenitudine sau de

distensie, greaţă şi varsătura, adesea provocată chiar de bolnav pentru a calma durerea, el

simţindu- se mai bine cu stomacul gol.

Apetitul bolnavului cu ulcer gastric este redus şi scade progresiv ajungand la anorexie.

Bolnavul cu ulcer gastric are tendinţa spre slabire progresivă. Anorexia selectiva faţa de

proteinele animale şi faţa de pâine poate să anunţe cancerizarea ulcerului.

Eructatia (ragaiala) este o eliminare de gaze din stomac, pe gura, care poate avea un

gust acid şi un miros fetid, în funcţie de faza evolutiva a ulcerului.

Arsura retrostenala (pirozisul) se datoreşte distoniei cardiei care permite refluxul de suc

gastric, în esofag. Ea are o periodicitate şi un ritm asemanator cu durerea.

Regurcitaţia este o eliminare de conţinut gastric, în mică cantitate, fără efort şi este

cauzata, de asemenea, de insuficienţa cardiei şi de refluxul gastro- esofagian.

Vărsaturile, când apar, sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, în localizarea

gastrica , ele fiind determinate de mese mai copioase, de abateri de la dieta, de consumul

de bauturi alcoolice. Varsaturile conţin alimente, sunt abundente şi au miros acid; uneori,

bolnavul vomită numai suc gastric pur. O caracteristică a vărsaturilor este aceea că

atenueaza durerea, deseori chiar o fac sa dispară, motiv pentru care unii bolnavi îşi

provoacă singuri vărsăturile. Pofta de mancare este normală sau crescută. Daca bolnavul

scade în greutate în perioadele dureroase şi se spune că nu manancă, aceasta nu se

întamplă prin pierderea apetitului, ci prin frica de a mânca, pentru a nu avea dureri.

12

6. Diagnostic şi diagnostic diferenţial

6.1 Diagnosticul clinic se bazează pe simptomatologia clasică cu ritmicitate şi

periodicitate. Caracterul durerii legată de alimentaţie, apariţia durerilor mai ales primăvara

şi toamna sunt semne tipice, ce pot sugera un ulcer. Dar în ultimul timp, tot mai frecvente

sunt ulcerele descoperite prin endoscopie în absenţa unor simptome tipice, revelatoare.

Orice dispepsie epigastrică dureroasă trebuie să ne facă să ne gândim la un eventual

ulcer. Alteori debutul poate fi dramatic, printr-o hemoragie digestivă superioară

(hematemeză şi/sau melenă) sau o perforaţie ulceroasă.

Durerea este simptomul cardinal în ulcer; în descrierea ei vom menţiona mai mulţi

parametri: localizarea, ritmicitatea (apariţia durerii în funcţie de alimente), periodicitatea

(apariţia în decursul anului în mod clasic primăvara şi toamna şi mica periodicitate în cursul

zilei), iradierea, modificarea caracterelor durerii.

Alte simptome ce pot apărea în ulcer sunt: vărsăturile, modificări ale apetitului, simptome

dispeptice (eructaţii, balonări, saţietate precoce).

6.2 Diagnosticul paraclinic se face prin demonstrarea ulcerului şi prin demonstrarea

prezenţei Helicobacter Pylori.

6.2.1 Endoscopia digestiva

Diagnosticul ulcerului gastric se face prin endoscopie (gastro-duodenoscopie). Metodă cu

mare sensibilitate diagnostică, endoscopia permite evaluarea corectă a ulcerului, prin

recunoaşterea lui, demonstrarea activităţii lui, cât şi a prezenţei unei eventuale hemoragii

oprite sau în curs. Endoscopia permite medicului sa analizeze interiorul stomacului si

duodenului şi să preleveze material bioptic, care poate fi testat pentru H. pylori sau alte

afectiuni (cancerul gastric) ale stomacului. Endoscopia este, de asemenea, obligatorie in

totalitatea ulcerelor gastrice, deoarece 4% dintre acestea, considerate ca benigne in urma

examenului radiologic, se dovedesec a fi cancere gastrice la examenul histopatologic al

fragmentului bioptic recoltata din regiunea gastrica prin endoscopie.

6.2.2 Examenul radiologic al ulcerului poate fi o metodă complementară de diagnostic,

mai ales atunci când se bănuieşte o tulburare de evacuare gastrică (stenoză pilorică).

Metoda radiologică este însă învechită şi a fost înlocuită cu endoscopia. În stadiul actual al

medicinei, nu este permis ca un ulcer gastric să fie diagnosticat doar prin bariu pasaj, fără

o confirmare şi o biopsiere endoscopică.

13

De asemenea, există suficiente ulcere superficiale nevizualizate prin radiologie, uşor de

diagnosticat endoscopic.

Utilizarea eventual a unui bariu pasaj în dublu contrast (cu insuflare de aer) poate creşte

randamentul diagnostic, fără însă a-l egala pe cel al endoscopiei.

6.2.3 Determinarea Helicobacter pylori - agent cauzal al ulcerului gastric, este un

element diagnostic obligatoriu în strategia evaluării ulcerului, având drept scop o atitudine

terapeutică ulterioară. Determinarea HP se face prin metode directe şi metode indirecte:

-Metodele directe

Necesita endoscopie cu prelevarea unor biopsii gastrice, din care HP este determinat

histologic (coloraţii speciale), prin testul ureeazei (ce se bazează pe modificarea culorii

unui indicator de pH în prezenţa HP care produce o mare cantitate de urează) sau prin

cultură (pe medii speciale în mediu microaerofil).

- Metode indirecte

Nu necesită endoscopie şi pot fi:

- Determinarea anticorpilor anti Hp din ser sau chiar din sânge integral (metoda

micropicăturii, cu o sensibilitate ceva mai mică) sau anticorpii anti-HP se pot determina şi

în salivă (test facil).

- Testele respiratorii (folosesc isotopul neradioactiv carbon 13 sau pe cel radioactiv –

carbon 14), cu ajutorul cărora se marchează ureea; prezenţa ureazei HP în stomac va

desface ureea, iar CO2 marcat va fi expirat şi dozat).

- Determinarea bacteriei în scaun ( testul antigenului HP fecal).

Metodele cele mai sensibile de diagnostic indirect al infecţiei HP sunt reprezentate de

testele respiratorii (dar relativ scump) şi determinarea antigenului HP fecal (ceva mai

ieftin).

Toate aceste teste diagnostice pentru HP au o sensibilitate de peste 90%, cu o bună

specificitate, ceea ce permite foarte corect stabilirea etiologiei HP a ulcerului în vederea

unui tratament antimicrobian.

Pentru prima evaluare a prezenţei HP, testul serologic este suficient, dar pentru verificarea

eradicării se recomandă testul antigenului fecal sau testul respirator.

14

6.3 Diagnosticul diferenţial

Pe baza simptomatologiei clinice, diagnosticul diferenţial al ulcerului gastric trebuie făcut cu

alte suferinţe de etaj abdominal superior, cum ar fi: neoplasmul gastric, limfomul gastric

(diagnosticabile obligatoriu prin endoscopie cu biopsie), litiaza biliară (diagnosticată prin

ecografie), pancreatita cronică sau dispepsia funcţională ( ulcer-like). Diferenţierea

endoscopică a unui ulcer gastric trebuie făcută cu un neoplasm ulcerat, astfel că

biopsierea oricărui ulcer gastric este obligatorie atât la diagnostic, cât şi la verificarea

vindecării.

7. Complicaţii şi sechele

Complicaţiile posibile ale bolii ulceroase sunt:

- Hemoragia digestivă superioară (manifestată prin hematemeză şi/sau melenă). Este cea

mai frecventă complicaţie (~15%).

- Perforaţia ulceroasă cu apariţia abdomenului acut. Penetraţia este o perforaţie acoperită

în organele din vecinătate.

- Stenoza pilorică (relativ rară după introducerea terapiei de tip modern).

- Malignizarea ulcerului (posibilă eventual în ulcerul gastric, dar niciodată în cel duodenal).

8. Evoluţie şi prognostic

Faţă de acum 20-30 de ani, evoluţia ulcerului gastric este mult ameliorată. O dată cu

apariţia noilor antisecretorii deosebit de potente (blocanţii pompei de protoni), evoluţia

ulcerului este cel mai adesea favorabilă, complicaţiile s-au redus mult, iar cazurile ce

necesită operaţie sunt relativ rare. În plus introducerea terapiei anti-HP a dus la diminuarea

la maximum a recidivelor ulceroase.

Prognosticul bolii ulceroase s-a ameliorat mult în ultimele decenii şi mai ales în ultimele

două decenii, când, printr-o terapie de eradicare corectă a HP, riscul de recidivă ulceroasă

scade sub 10% pe an, faţă de o recidivare a ulcerului anuală de peste 70% în absenţa

eradicării HP. Mortalitatea în boala ulceroasă este crescută mai ales la pacienţii de peste

75-80 de ani, cu hemoragie digestiva superioară.

15

9. Tratament

Faţă de conceptul clasic de terapie antiulceroasă, ultimul deceniu a adus numeroase

schimbări.

9.1. Regimul alimentar din boala ulceroasă, altădată sever, a devenit, prin introducerea

antisecretoriilor potente, mult mai lax. Doar fumatul s-a dovedit a întârzia vindecarea

endoscopică a leziunii ulceroase.

Regimul alimentar şi abolirea consumului de cafea nu au dovedit a grăbi vindecarea

ulcerului. Totuşi, se poate recomanda o dietă care să evite alimentele acide, iuţi sau

piperate. La pacienţii cu ulcer activ se va interzice consumul de aspirina, AINS şi corticoizi.

9.2. Terapia medicamentoasă

Terapia bolii ulceroase va consta din administrarea de:

9.2.1 Antisecretorii

- blocanţi de receptori H2 histaminici: ranitidina 300 mg/zi, nizatidina (Axid) 300 mg/zi sau

famotidina (Quamatel, Famodar) 40 mg/zi. Terapia aceasta a fost în mare parte înlocuită

cu blocanţi ai pompei de protoni: omeprazol (Losec, Omeran, Omez, Antra, Ultop) 40

mg/zi, pantoprazol (Controloc) 40 mg/zi, lanzoprazol (Lanzol, Lanzap) 30 mg/zi, rabeprazol

(Pariet) 20 mg/zi, esomeprazol (Nexium) 40 mg/zi. Tratamentul cu IPP este efectiv,

ameliorând rapid simptomele dureroase. De aceea, IPP reprezintă terapia de elecţie a

ulcerului activ.

Durata terapiei antisecretorii va fi de 6-8 săptămâni, care este durata de vindecare a

leziunii ulcerate.

9.2.2 Protectoare ale mucoasei gastrice

În cazul unui ulcer gastric se poate asocia o terapie de protecţie gastrică cu sucralfat 4 g/zi

(în 4 prize).

Un aspect complet nou apărut în ultimii ani este cel al eradicării HP. Dacă terapia

antisecretorie rezolvă problema puseului dureros (dar cu recidive ulceroase frecvente în

următorul interval), în momentul eradicării HP (la cazurile la care el a fost dovedit prin

metode directe sau indirecte) riscul de recidivă ulceroasă scade foarte mult (sub 10%/an).

Deci cheia bolii ulceroase pare a fi terapia de eradicare a HP.

16

9.2.3. Scheme de tratament a infecţiei cu Helicobacter pylori

Indicaţiile tratamentului de eradicare a HP sunt cuprinse în Consensul European de la

Maastricht (1997), revăzut în 2000 (Maastricht II) şi respectiv 2005 (Maastricht III), care

indică ce categorii de pacienţi vor fi trataţi (indicaţie fermă sau opţională). Astfel, ulcerul

gastric actual sau în trecut, reprezintă o indicaţie fermă de tratament anti-HP.

Deşi este foarte sensibil la foarte multe antibiotice în vitro, experienţa clinică a dovedit că

este necesară asocierea medicamentoasă complexă, pentru a reuşi eradicarea HP.

Schemele ce conţin inhibitori ai pompei de protoni (esomeprazol, omeprazol, lanzoprazol,

pantoprazol), asociaţi cu două antibiotice, sunt indicate. Se folosesc scheme triple sau

chiar cvadruple (cu o şansă de a eradica HP-ul de 80-95%).

Tripla terapie - prima linie conţine:

OAM = omeprazol (2x20 mg/zi) + amoxicilina (2x1000 mg/zi) + metronidazol (3x500

mg/zi);

sau ideală este asocierea

OAC = omeprazol + amoxicilina (2000mg/zi) + claritromicina (macrolid în doză de 2x500

mg/zi).

Cvadrupla terapie - linia a II-a este compusă din

omeprazol (2x20 mg)+ bismut subcitric (De-Nol) (2x2 tb/zi)+ tetraciclina(3x500 mg/zi) +

metronidazol (3x500 mg/zi).

În practică, se folosesc scheme de triplă terapie, iar în caz de insucces se trece la

cvadrupla terapie. Terapia OAC sau OAM anti HP durează, conform Consensului de la

Maastricht 7 zile (sau mai recent 10 zile), iar cvatrupla terapie se administrează 14 zile

(omeprazol-De-Nol- tetraciclina-metronidazol).

Sunt unii autori care la descoperirea unui ulcer HP pozitiv, tratează doar 7 zile cu terapie

anti HP. În general este însă preferat ca această terapie să fie urmată de un tratament de o

lună cu medicaţie antisecretorie (blocanţi ai pompei de protoni).

Schemele terapeutice care conţin metronidazol au o eficienţă ce ţine de rezistenţa în acea

zonă la această substanţă (în ţările slab dezvoltate, în care metronidazolul a fost mult

utilizat terapeutic, există o rezistenţă mare).

17

În România este de preferat schema OAC. Pentru cazurile fără succes la cvatrupla terapie

se trece la „terapia de salvare”: esomeprazol 2x20 mg/zi+levofloxacin 2x250

mg/zi+amoxicilina 2x1000 mg/zi. Dacă nici această terapie de salvare nu aduce succes, se

poate trece la „terapia secvenţială”, care are ca bază 10 zile de IPP+ câte două antibiotice,

în două secvenţe de 5 zile.

Se consideră că 99% din pacienţii trataţi prin una sau mai multe scheme vor fi eradicaţi de

HP.

Verificarea eradicării HP-ului se poate face prin endoscopie cu biopsie (în care se poate

evidenţia direct HP-ul) sau mai simplu prin teste indirecte (ideal este testul respirator sau

eventual evidenţierea HP în scaun). Verificarea eradicării infecţiei HP, se realizează prin

teste indirecte, la cel puţin 30 de zile de la sfârşitul terapiei antibiotice şi respectiv fără IPP.

9.4 Tratamentul chirurgical

Opţiunea chirurgicală pentru tratamentul ulcerului a scăzut foarte mult, odată cu apariţia

tratamentului medicamentos actual. Indicaţiile chirurgicale sunt extrem de selective şi se

adresează, în cazul ulcerului gastric, doar formelor refractare la un tratament corect de

peste două luni, formelor penetrante, hemoragiilor cu risc vital, ce nu pot fi oprite

endoscopic, sau ulcerelor la care biopsia relevă celule maligne.

10. Profilaxie

10.1 Profilaxia primară este dificil de realizat, având în vedere prevalenţa mare a bolii

ulceroase, multitudinea factorilor de risc şi, mai ales, faptul ca unii subiecţi, deşi purtători ai

unor factori de risc (purtători ai HP sau utilizatori de AINS), nu dezvoltă niciodată ulcer.

Totuşi, subiectii care provin din familii de ulceroşi pot fi preveniţi asupra riscului de a

dezvolta ulcer pe parcursul vieţii. Acestora li se poate recomanda atenţie la stilul de viaţă şi

alimentar, la utilizarea medicamentelor cu potenţial gastrotoxic.

10.2 Profilaxia secundară a recidivelor ulceroase şi a complicaţiilor poate beneficia

esenţial de identificarea şi tratamentul corect al factorilor etiologici, de eradicara HP,

evitarea AINS, a altor medicamente cu potenţial gastrotoxic, a fumatului şi, în cazuri

selectate, de tratamente de prevenire cu antisecretorii.

20.3 Profilaxia terţiară

Medicamentele se prescriu numai de către medic.

18

În cazul ulcerului gastric şi a ulcerului complicat, este necesară spitalizarea, care are

avantajul supravegherii medicale permanente şi scoaterii din mediul stresant.

Psihoterapia şi evitarea stărilor conflictuale este esenţială pentru reuşita tratamentului.

Pe lângă regimul alimentar, bolnavul trebuie să adopte şi un regim de viaţă raţional.

Îndeletnicirile care cer o încordare nervoasă continuă şi ţin bolnavul în tensiune trebuie

schimbate, cel puţin provizoriu.

Se va evita mâncatul în grabă, la ore neregulate ca şi obiceiul de a mânca numai de două

ori pe zi (de exemplu numai la prânz şi seara).

Administarea alimentelor se va face la ore fixe, în prânzuri mici şi repetate (circa 5-6

prânzuri pe zi). În primele zile se recomandă: lapte (adevărat aliment-medicament), brânza

de vaci proaspătă, paste făinoase fierte, fierturi de cereale, supe de zarzavat, ouă fierte,

biscuiţi alcalini. După câteva zile se adaugă: pâine rece (care se fărâmiţează uşor) şi în nici

un caz pâine prăjită (care conţine caramel ce excită secreţia gastrică), carne fiartă,

perişoare fierte sau grătar de pasăre sau vită (fără grăsimi), sosuri albe, sosuri cu

smântână.

În perioada de remisiune, se recomandă menţinerea regulilor de igienă alimentară

De asemenea, se va renunţa definitiv la tutun.

Intervenţia chirurgicală este indicată în cazurile în care tratamentul medical nu dă

rezultatele dorite ca şi în cazurile în care apariţia complicaţiilor ulceroase cere o rezolvare

urgentă. Vindecarea bolii este în primul rând o chestiune de cooperare susţinută între

bolnav şi medicul care-l îngrijeşte.

19

Capitolul 3. Rolul asistentei medicale în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu ulcer

gastric HP

1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare

Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact este

hotărâtor pentru câştigarea încrederii lui, factor indispensabil pentru asigurarea unei

colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire, în vederea recâştigării sănătăţii

celui internat.

În cadrul serviciului de primire bolnavul are primul contact cu spitalul la biroul de

internări, unde : se identifică bolnavul, se verifică biletul de internare ( sau de trimitere ), se

înregistrează datele personale în registrul de intrări/ieşiri din spital şi se pregăteşte

bolnavul pentru examenul medical.

De la serviciul de internare bolnavul e condus la secţia gastroenterologie unde

medicul hotărâşte salonul în care va fi internat bolnavul, ţinand seama de diagnostic,

stadiul şi gravitatea bolii, iar când este cazul pentru intervenţii chirurgicale va fi trimis la

secţia de chirurgie.

Medicul în prezenţa asistentei medicale efectuează examenul clinic al pacientului,

medicul întocmeşte foaia de observaţie a pacientului, în care se vor înscrie datele

personale sau anamnestice ale acestuia, cine a însoţit bolnavul în spital, la ce mijloc de

transport sa recurs ( specializat - ambulanta, nespecializat - maşina particulara ), starea

prezentă, intervenţiile şi tratamantul efectuat în timpul transportului şi la camera de garda.

Asistentei îi revine ca sarcina :

- ajutorul acordat bolnavului la dezbracare şi îmbracare

- ajutorul la efectuarea îngrijirilor igienice

- monitorizează pacientul –respectiv funcţiile vitale

- recoltează probe pentru analizele de laborator recomandate de medic

- administrează cu promptitudine medicaţia recomandată de medic

La internare pacientul va primi echipamentul spitalului, hainele acestuia vor fi

inventariate, înregistrate şi păstrate într-o încapere destinată acestui scop. Bolnavilor sau

aparţinatorilor li se înmaneaza un bon pe baza căruia se restitue îmbracamintea la

externare. Asistenta medicală predă foaia de observatie la registratura secţiei şi conduce

20

bolnavul în salon, unde il va prezenta celorlalţi bolnavi şi il va ajuta să îşi aranjeze

obiectele personale în noptiera.

Scopul spitalizării bolnavilor, în majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a realiza

acest lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de apărare şi

regenerare a organismului şi scoaterii lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului

înconjurător. La amplasarea bolnavilor cu ulcer trebuie avut în vedere asigurarea unui

mediu corespunzător psihicului lor. Uneori este bine dacă sunt plasaţi în saloane comune

mai mari, având însă grijă să nu se alăture bolnavi cu temperamente prea diferite. În cazul

bolnavilor irascibili sau cu simptomatologie acută este de preferat să fie plasaţi în saloane

mai mici sau rezerve.

Mobila principală a salonului este patul. Amplasarea paturilor se face la distanţe egale

şi să fie accesibile din toate direcţiile.

Patul este prevăzut cu:

•saltea;

•două perne curate;

•o pătură din lână moale şi călduroasă; lenjerie curată;

•muşama, aleză.

Bolnavul trebuie asigurat cu lenjerie curată, iar cel nou spitalizat trebuie să primească

totdeauna lenjerie curată de corp şi de pat.

Lângă fiecare pat trebuie să existe o noptieră cu lampă şi un scaun. Paturile mai sus

prevăzute cu mese adaptabile la care se alimentează bolnavul în condiţii cât mai

confortabile, dacă nu se pot deplasa. Saloanele trebuie să fie bine încălzite pentru a se

putea aerisi, fără să scadă temperatura aerului. Ferestrele sunt mari şi necesită să fie

curate şi prevăzute cu perdeluţe.

În salon trebuie să existe o chiuvetă cu oglindă şi prosoape curate, un dulap construit în

perete pentru deţinerea lenjeriei bolnavilor.

Bolnavii cu afecţiuni digestive nu implică mobilier sau anexe diferite la pat. Trebuie să

existe o baie într-o perfectă igienă.

Cel mai important pentru bolnav este primirea şi internarea care i se fac de către asistenta

medicală, primirea făcându-se cu foarte multă căldură şi blândeţe deoarece bolnavul are

emoţii şi teamă de spital.

21

Este foarte impotantă legătura dintre asistentă şi bolnav, asistenta antrenând discuţii care

să-l încurajeze şi să-i ofere speranţă.

2. Participarea asistentei medicale la examenul obiectiv

Examenul obiectiv cuprinde cele patru metode clasice de explorare semiologica:

inspecţia; palparea; percuţia; auscultaţia.

Manifestările de ordin fizic, pe care la constatăm la examenul obiectiv, reprezintă semnele

clinice prin care se exteriorizează o boala. Semnele clinice puse în evidenţă prin aceste

metode ale examenului obiectiv vor fi corelate cu datele anamnestice şi interpretate in

raport cu mecanismul lor fiziopatologic, în cadrul procesului de sinteza al raţionamentului

clinic.

Examenul obiectiv va fi practicat în condiţii adecvate, privind spaţiul necesar, patul / masa

de examinare, pentru a evita poziţii incomode care ar putea împiedica explorarea anumitor

regiuni. Este necesar asigurarea unui climat şi confort adecvat în ce priveşte buna

iluminare şi temperatura a camerei.

Rolul asistentei medicale este foarte important în aceasta etapa de diagnostic - aceasta

ajutand bolnavul să se dezbrace şi explicandu-i acestuia scopul acestui examen, îl ajută la

schimbarea poziţiilor de examinare cerute de medic şi îl sustine fizic şi psihic pe tot

parcursul examinarii.

De asemenea asistentul medical în serviciul de gastroenterologie trebuie să cunoască

semnele şi simptomele afecţiunilor dar şi reacţiile pacientului în timpul examinarii,

încercand să-l linistească, să-l încurajeze, ştiut fiind că acesta sub influenţa simptomelor

bolii este foarte anxios.

In general, examenul clinic obiectiv, în perioada de activitate a ulcerului este destul de

sărac. Starea de nutriţie este bună la majoritatea bolnavilor. Pierderea ponderală se

instalează la cei care prezintă greţuri şi varsaturi sau în cazurile unor complicaţii, ca

hemoragii digestive repetate şi stenoza pilorica.

Faciesul caracteristic ulceros (supt cu pomeţii proeminenţi) se întalneşte la puţini pacienţi,

îndeosebi de vârstă mijlocie.

Examenul abdomenului evidenţiază sensibilitate epigastrică. Localizarea predilectă pentru

ulcerul gastric este pe linia xifoombilicala, la 2-3 cm deasupra ombilicului.

22

In ulcerele mari sensibilitatea poate fi percepută pe arii mai largi, cu tendinţa de apărare

musculară (împastare epigastrica).

Colaborarea la examinarea clinică a pacientului, este una dintre sarcinile importante ale

asistentei medicale. Ajutorul acordat medicului şi pacientului în cursul examinării clinice

degravează pe pacient de eforturi fizice; asistenta previne o serie de suferinţe inutile

pacientului, contribuie la crearea unui climat favorabil între pacient şi medic, face accesibilă

medicului explorarea tuturor regiunilor organismului servindu-l cu instrumentarul necesar,

toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii pacientului în stare gravă la

traumatismul examinărilor.

Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical sunt:

pregătirea psihică a pacientului, adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului

necesar, dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului, aducerea pacientului în poziţiile necesare,

deservirea medicului cu mănuşi şi instrumente, ferirea pacientului de traumatisme şi

răceală, aşezarea pacientului în pat după examinare.

3. Asigurarea igenei corporale şi generale

Asistenta medicală are un rol deosebit în realizarea şi asigurarea igienei bolnavului, un

element primordial referindu-se la:

-aerisirea salonului (în perioadele reci se va avea în vedere ca pacientul să fie intors cu

spatele către fereastra deschisa, sau va fi bine acoperit cu patura pe spate şi cap); se va

evita aşezarea în zone expuse curenţilor de aer.

-menţinerea curaţeniei riguroase a saloanelor şi dezinfecţia periodică, aplicând măsuri de

asepsie şi antisepsie.

-curaţenia aşternuturilor şi a lenjeriei de corp - schimbarea ei de cate ori este nevoie, sau

protejarea patului cu musama şi aleza. Se urmareste ca lenjeria să nu fie stransă şi

mototolită - favorizeaza escarele de decubit.

Toaleta bolnavului se va face la pat sub forma de bai parţiale sau complete.

Asistenta medicala va lua masuri de precauţie în timpul băii, pentru ca bolnavii să nu fie

expuşi curentilor de aer.

Curătarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni, descoperindu-se treptat

numai zonele care se spala.

Scopul efectuarii toaletei este îndepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos,

23

descuamat şi impregnat cu secretiile glandelor sebacee sau sudoripare, a microbilor sau a

altor substante străine care adera la piele, având ca efect activarea circulatţei cutanate,

crearea unei stări de confort pentru bolnav. Pentru efectuarea toaletei, asistenta medicala

trebuie să aibă în vedere urmatoarele:

- să convinga pacientul cu mult tact şi delicateţe

- să menajeze pacientul, protejandu-l cu un paravan faţa de ceilalţi bolnavi

- să asigure o temperatură adecvată în salon, pentru a-l feri de raceală

- să pregatească materialul necesar în prealabil, pentru ca îngrijirile să fie cât mai

operative

- să acţioneze rapid, sigur dar cu blandeţe pentru a scuti bolnavul de alte suferinţe si

de efort sau oboseală.

Indiferent de regiunea careia i se face toaleta, patul este protejat cu muşama şi aleză.

Dacă bolnavul se poate deplasa, se preferă efectuarea băii generale în sala de duş.

4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice

Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice completează

simptomatologia bolilor cu elemente obiective, exprimând modificarile apărute în

morfologia, fiziologia şi biochimia organismului. Aceste elemente confirmă / infirmă

diagnosticul clinic, reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea

sau semnalează apariţia unor complicaţii.

Recoltarea sângelui se face prin:

- înţepare – la adult pulpa degetului sau lobul urechii, iar la copii faţa plantară a

halucelui sau călcăiului

- puncţie venoasă

4.1. Recoltarea sângelui capilar

Recoltarea se efectuează pentru examenele hematologice: hemoleucogramă,

dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sângerare şi coagulare, pentru examen

parazitologic.

Materiale necesare : manuşi de cauciuc sterile, tava medicală curată, soluţii

dezinfectante ( alcool 70º ), ace sterile, tampoane de vată, camera umedă ( cutia Petri),

lame uscate şi degresate, pipete Potain.

24

Tehnica : Bolnavul va fi aşezat în poziţie sezândă cu mâna sprijinită. Se

aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool . Se evita

congestionarea prin frecare puternică şi prelungită. Se asteaptă evaporarea completa a

alcoolului. Cu un ac steril se înteapă cu o mişcare brusca pielea pulpei degetului, în partea

laterala a extremităţii, perpendicular pe straturile cutanate. Cu un tampon steril uscat se

şterge prima picatură. Se lasa să se formeze o picatură de sânge din care se recoltează cu

pipeta sau lama. Se şterge cu un tampon cu alcool .

4.2 Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă

Puncţia venoasă se realizează de obicei în fosa antecubitală. Se poate recolta din

venele de pe antebraţul dorsal, mâna dorsală sau picior, sau orice altă locaţie accesibilă în

funcţie de situaţie. Cele mai comune locuri de puncţie venoasă sunt cele de pe antebraţ

(vena mediană, basilică şi cefalică) urmate de cele de pe mână ( plexul venos

metacarpian, venele dorsale).

Materiale necesare: garou , mănuşi , seringă sau eprubete speciale cu aditivii specifici

în funcţie de analiza cerută , holder cu acul ataşat sau ac pentru holder şi holder , paduri

cu alcool , etichete , formular de cerere analize pentru laborator , recipient special de

colectare şi transportare a probelor de laborator , bandaj adeziv pentru locul puncţiei.

Tehnica:

- se spală mâinile bine şi se pun mănuşi

- confirmarea identităţii pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se lua analize la un

alt pacient)

- se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce

anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa

- recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stând în scaun, cu mâna sprijinită pe

suportul special al scaunului sau de o masă

- evaluarea celui mai bun loc de puncţie venoasă

- se observă şi se palpează vena pentru o mai precisă localizare

- se montează garoul proximal faţă de zona aleasă pentru puncţie. Dacă venele nu s-au

dilatat corespunzător se cere pacientului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori.

(pacientul trebuie sa ţină pumnul strâns în timp ce se puncţionează vena şi să-l deschidă

după ce se introduce acul în venă).

25

- se dezinfectează zona aleasă pentru puncţie cu paduri cu alcool până acesta rămâne

curat. Curăţarea zonei se face dinăuntru spre în afară pentru a se preveni contaminarea

zonei puncţionate cu flora existentă pe pielea din jur.

- după dezinfectarea zonei se asteaptă să se usuce înainte de puncţionare

- se imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru puncţie şi se întinde

de piele

- se puncţionează vena sub un unghi de 30 grade.

- holderul trebuie menţinut într-o poziţie sigură pentru a evita iesirea lui din venă

- se va îndepărta garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat, pentru a preveni

staza şi hemoconcentraţia sângelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate

- se va evita să se ţină garoul mai mult de 3 minute

- se schimbă cu atenţie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate accidental

acul din venă sau a se perfora vena

- după umplere, fiecare eprubetă se va agita cu blândeţe pentru amestecarea aditivilor cu

sângele

- se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului

- se pune o compresă sterilă deasupra acului la nivelul locului de puncţie şi se scoate cu

blândeţe acul din venă. Întotdeauna se scoate întâi eprubeta din holder şi apoi se scoate

acul

- se presează locul puncţiei pentru 2-3 minute sau până când se opreşte sângerarea dacă

aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne extravazarea sângelui în ţesutul din jur

şi formarea hematomului.

- după oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv

- se evita agitarea puternică şi bruscă a eprubetelor deoarece se poate produce hemoliză.

- se reverifică locul puncţiei pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În cazul în care

s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, după care se aplică

comprese calde.

- se descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.

26

4.3. Efectuarea chimismului gastric- songajul gastric

Sondajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciu – sondă gastrică Faucher

prin faringe şi esofag în stomac. Scopul este explorator pentru recoltarea chimismului

gastric în vederea diagnosticării ulcerului gastric.

Materiale necesare: sonda gastrică Faucher ,două şorţuri din cauciuc sau din material

plastic ,muşama şi aleză, casoletă cu mănuşi de cauciuc, tăviţă renală, pensă hemostatică,

pahar cu apă aromată, pahar cu apă pentru proteză, recipient pentru colectarea sucului

gastric.

Pregătirea pacientului:

psihic:

- se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii

- este rugat să respecte indicaţiile date în timpul sondajului

fizic:

- se aşează pacientul pe un scaun cu spetează, cu spatele cât mai drept

- se protejează cu şorţul de cauciuc sau de material plastic

- se aşează tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din

cavitatea bucală

- este solicitat să menţină tăviţa în această poziţie

- pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării examenului

Tehnica:

- asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun

- îmbracă şorţul de cauciuc

- îşi pune mănuşile sterile

- umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag

- se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă, ţinându-l între

mână şi torace

- prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion

- cere pacientului să deschidă larg gura , să respire adânc şi introduce capătul sondei

până la peretele posterior al faringelui, cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând

bolnavul să înghită

27

- prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre stomac(la

marcajul 40-50cm citit la arcada dentară)

- verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul

seringii

- se fixează sonda

- pentru captarea sucului gastric, asistenta va ţine sub extremitatea liberă a sondei un

vas de colectare, de preferinţă un balon Erlenmeyer cu gît îngust.

- pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat să-şi contracte pereţii

abdominali

-extragerea sondei se face printr-o mişcare hotărâtă, cu prudenţă, după comprimarea ei

cu o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde

ar putea fi aspirat de pacient)

- când capătul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mâna stângă şi se

îndepărtează sonda

- se goleşte conţinutul sondei în vasul colector

- se aşează sonda în tăviţa renală

Îngirjirea ulterioară a pacientului:

- i se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura

- se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie

- se îndepărtează tăviţa şi şorţul de cauciuc

- se aşează pacientul în poziţie comodă

Pregătirea continutului gastric pentru laborator

- se determină cantitatea totală evacuată

- se completează formularele de recoltare

- se trimit probele etichetate la laborator

Reorganizare locului de muncă

- instrumentele folosite se spală, se dezinfectează şi se pregătesc pentru sterilizare

Notarea în foaia de observaţie

- se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul macroscopic al sucului gastric extras

28

4.4. Vărsăturile reprezintă evacuarea pe gură a conţinutului stomacal. Voma este un act

reflex cu centrul în bulbul rahidian, respectând în mod obişnuit o modalitate de apărare faţă

de un conţinut stomacal dăunător organismului.

Captarea vărsăturiilor se face în scopul obţinerii de informaţii pentru stabilirea

diagnosticului, precum şi în scop ajutător în stabilirea bilanţului lichidelor ingerate şi

eliminate zilnic din organism.

Materiale necesare: muşama, aleză, tăviţă renală curată şi uscată, prosop, apă şi sapun

pentru spălat

Pregătirea bolnavului pentru captarea vărsăturilor:

- în timpul puseelor de vărsătură bolnavul va fi aşezat în poziţie şezîndă, iar dacă starea lui

nu permite, va rămîne culcat cu capul întors într-o parte şi puţin ridicat cu ajutorul unei

perne sau al unui prosop

- se va proteja lenjeria patului cu aleză şi muşama

- dacă bolnavul are proteză dentară, se va îndepărta

- se va oferi bolnavului tăviţa renală sau va fi ţinută atunci când acesta nu şi-o poate ţine.

Cu mîna dreaptă asistentul va sprijini fruntea bolnavului.

Îngrijirea bolnavului dupa vărsăturii:

-după puseul de vărsătură, se va îndepărta tăviţa renală

- se va oferi bolnavului un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura

-varsatura se păstrează pentru vizita medicală

Reoranizarea locului de muncă:

Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se pregatesc pentru sterilizare prin fierbere sau

autoclavare.

Caracterul varsăturii şi frecvenţa se noteaza în foaia de temperatura.

5. Participarea asistentei medicale la explorarile paraclinice

Explorările paraclinice confirmă diagnosticul de ulcer gastric prin:

- examen radiologic;

- examen endoscopic;

5.1. Examen radiologic - este fundamental pentru diagnostic. Examenul radiologic este

cea mai veche şi mai frecvent utilizată explorare imagistică.

29

Rolul asistentei medicale in efectuarea radiografiilor, este acela de a anunţa pacientul

asupra importanţei examinarii şi de a-l informa că este o probă nedureroasă şi a cărei

reuşita rezultă din buna colaborare a pacientului cu medicul radiolog. Este avertizat asupra

necesitaţii mentinerii unor pozitii speciale ale membrelor inferioare şi corpului, pe timp

limitat, fără a executa mişcari în acest timp. Asistenta medicală intervine în situaţii speciale,

prin imobilizarea pacientului în poziţia ceruta de medic, când capacitatea de întelegere a

acestuia este afectată. Asistenta medicala are deci rol în pregatirea psihică şi fizică a

pacientului. Asistenta medicală din secţie, asigura transportul şi ajută pacientul la serviciul

de radiologie, în raport cu posibilitatile acestuia de deplasare şi mobilizare. Dacă acest

lucru nu este posibil, pregateşte materialul necesar şi radiografia se va executa la patul

bolnavului, cu aparatele portabile, asigurând condiţii optime şi protejând ceilalţi bolnavi prin

folosirea paravanelor.

Transportul se face cu căruciorul / brancarda, în functie de gravitatea afecţiunii sale,

trecerea din acestea pe masa de examinare facându-se cu atenţie şi blândete pentru a nu

creea alte suferinţe bolnavului.

În timpul examinarii asistenta medicală va purta echipament de protecţie. Filmele vor fi

pastrate în condiţii care să le protejeze de zgarieturi sau deteriorari şi ataşate la FO a

bolnavului.

Cu toate că examenul cu bariu este mai ieftin decat endoscopia şi mai putin

agresiv, el prezintă unele dezavantaje importante, ca instrument de diagnostic. În primul

rând, examenul cu bariu nu furnizeaza date atat de exacte ca endoscopia. Nu este eficace

mai ales în evidentierea unor ulceratii foarte mici, nici pentru precizarea dimensiunii si a

profunzimii unui ulcer. Durata iradierii depinde de tipul de ulcer suspectat de radiolog,

totusi intreaga procedura nu va depăşi 10-15 minute. Deoarece sulfatul de bariu poate

produce constipaţie, se recomanda de catre medic administrarea de laxative, sau se

recomandă consumarea de alimente bogate în ţesut fibros pentru a evita constipaţia şi

ingerarea unor cantitaţi mai mari de lichide.

30

5.2. Endoscopia digestiva superioara

Endoscopia este o investigaţie prin care se poate recolta mostre (biopsie) de

ţesut gastric . Biopsia gastrica va fi ulterior testată în laborator pentru depistarea infecţiei

cu Helicobacter pylori.

Pentru examenul endoscopic, la recomandarea medicului, asistenta medicala va

administra anestezicul, va poziţiona pacientul pe masa de examinare, va pregati

materialele şi instrumentele sterile, va efectua clisma evacuatorie în seara precedentă

examenului.

Endoscopia utilizată astăzi şi la noi mai frecvent este practic explorarea

indispensabilă în ulcerul gastric, din urmatoarele raţiuni:

-îngaduie examinarea directă (vizualizarea) leziunii, oferind preţioase informaţii asupra

morfologiei leziunii, a peretelui şi a pliurilor gastrice din vecinătate;

-permite prelevarea biopsiilor multiple dirijate din marginile şi fundul ulceraţiei;

-face posibila explorarea în intregime a stomacului chiar şi a pilorului cu bulbul duodenal,

relevand astfel o serie de leziuni asociate sau concomitente.

Explorarea bolnavilor ulceroşi a castigat foarte mult in ultimele decenii prin introducerea

procedeelor endoscopice. Gradul de fiabilitate ridicat (95%) cu posibilitatea vizualizării

leziunilor superficiale, obtinerea unui diagnostic rapid in conditii de urgenta ca şi posibila

asociere a unui gest terapeutic, fac ca examenul endoscopic sa fie considerat de multi

clinicieni ca primordial în explorarea bolnavilor cu o suferinţă gastro-duodenală.

6.Poziţia bolnavului în pat, urmarirea faciesului şi a funcţiilor vegetative

Asistenta medicală trebuie să ţină sub supraveghere toţi pacienţii, să-i urmărească, să

observe atitudinea acestora în pat, poziţiile pe care le adoptă, expresia feţei, mişcările

active pe care le execută. Asistenta medicală poate observa cum poziţia pacientului cu

ulcer gastric în pat este schimbată. Ca o reacţie de apărare a organismului, pacientul

cauta să-şi menajeze durerea -în crizele dureroase de ulcer pacientul stă în decubit ventral

sau în decubit lateral stâng; poziţie ghemuită, pacientul exercitând şi o presiune cu pumnul

asupra regiunii dureroase în ulcerul gastric penetrant.

31

Expresia feţei pacientului poate trăda gradul de inteligenţă al pacientului, precum şi

anumite stări psihice ca durere, spaimă, agitaţie, depresie, indiferenţă, oboseală.

În ulcerul gastric bolnavul are trăsături ascuţite , ochii înfundaţi in orbite, facies suferind,

şanturile nazolabiale şi frontale foarte accentuate. Expresia faciesului poate să se schimbe

relativ repede în raport cu modificările stării pacientului, din acest motiv este foarte

importantă supravegherea fizionomiei pacientului.

De asemenea, asistenta medicală trebuie să urmareasca diureza, scaunul , vărsăturile

precum şi greutatea corporală.

Diureza e cantitatea de urina eliminata pe perioada de 24 ore ; prin urina se elimină din

organism substanţe toxice provenite din metabolism. Diureza se evaluează cantitativ si

calitativ, notand eventualele modificari de culoare si transparenta, volumul normal fiind de

~ 1500 ml/zi.

Prin scaun se elimina substanţele rămase pe tubul digestiv dupa ingestia alimentelor.

Omul sănatos are zilnic un scaun.

În caz de complicaţii ale ulcerului gastric, melena este o exteriorizare a hemoragiei prin

scaun, care ia aspect lucios, moale, pastos şi negru, ca “pacura” şi are un miros

caracteristic.

Varsaturile sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, în functie de localizarea

ulcerului, fiind determinate de mese copioase, de abateri de la dieta, alcool. Ele conţin

alimente, sunt abundente, au miros acid sau conţin numai suc gastric. În functie de starea

pacientului, asistenta medicală îl aşeaza în poziţie semişezând, şezând sau în decubit

dorsal, cu capul într-o parte, aproape de marginea patului. Il linisteste din punct de vedere

psihic, îl ajută în timpul vărsăturii şi pastreaza produsul eliminat, îi ofera un pahar de apa

să-şi clateasca gura dupa vărsătură.

Urmarirea greutăţii corporale este importantă pentru aprecierea stării de nutriţie a

pacientului, pentru stabilirea necesităţii dozei terapeutice de medicamente, pentru

stabilirea necesităţii calorice a organismului cât şi pentru urmărirea evoluţiei bolii.

Cântărirea se face totdeauna dimineaţa pe nemâncate după ce pacientul a avut scaun şi a

urinat având aceeaşi haină de spital şi dacă este posibil cu acelaşi cântar.

32

Pacienţii se cântăresc la internare, apoi de două ori pe săptămână, precum şi în ziua

externării.

În ulcerul gastric , pacientul prezintă scădere în greutate datorită pierderilor mari de lichide

prin vărsături, transpiraţii, indicând un grad de deshidratare a pacientului. Cântărirea este

obligatorie în timpul tratamentului, trebuie numărată ingestia de lichide şi diureza.

Greutatea corporală a pacientului va fi notată de către asistenta medicală, zilnic, în foaia

de observaţie.

7. Urmărirea funcţiilor vitale

Urmărirea funcţiilor vitale ale organismului este obligatorie în cursul oricărei boli, căci

modificarea lor reflectă în mare masură starea generală a bolnavului.Funcţiile vitale se

consemnează în foaia de temperatură. Foaia de temperatură, parte integrantă din foaia de

observaţie, este un document medical, ştiinţific şi medico-judiciar. Foaia de temperatură

trebuie condusă exact, clar şi ordonat, ţinută la curent pe ore, pentru a reflecta într-adevar

starea bolnavului.

7.1.Observarea şi notarea respiraţiei

Scopul:

-evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei bolii,al apariţiei unor

complicaţii şi al prognosticului.

Materiale necesare:ceas cu secundar,pix de culoare verde,foaie de temperatură/carnetel

individual.

Intervenţiile asistentei: aşezarea pacientului în decubit dorsal,fără a explica tehnica ce

urmează a fi efectuată.

•Plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui.

•Numărarea inspiraţiilor timp de un minut.

•Consemnarea valorii obişnuite printr-un punct pe foia de temperatură(fiecare linie

orizontală a foii reprezintă o respiraţie).

•Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbii.

•Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a

mişcărilor respiratorii.

33

7.2.Măsurarea şi notarea pulsului

Scop:evaluarea funcţiei cardio-vasculare.

Locurile de măsurat:măsurarea se face la artera radială sau aceeaşi succesiune de timp

la alte artere:temporala,carotida, cubitala,humerala,radiala,femurala,poplitee,tibiala

posterioară,pedioasa.

Materiale necesare:ceas cu secundar,pix de culoare roşie,foaie de temperatura/carnetel

individual.

Intervenţiile asistentei:

-pregătirea psihică a bolnavului

-asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului timp de 10-15 min.

-spălarea pe mâini

-reperarea arterei

-fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei

-exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor.

-numărarea pulsaţiilor timp de un minut

-consemnarea valorilor obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură,ţinând cont că

fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii

-unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie,pentru obţinerea curbei

În ulcerul gastric complicat cu hemoragie, pulsul este tahicardic şi este proporţional cu

importanţa hemoragiei, pulsul poate avea valori sub 100, peste 100, peste 120⁄ pe minut.

Un semn interesant este diferenţa între frecvenţa pulsului în decubit şi în poziţie şezândă

(o accelerare mare în poziţia şezândă indică o hemoragie serioasă). Pulsul tahicardic mai

poate să apară în perioadele dureroase.

7.3.Măsurarea şi notarea temperaturii

Scop:evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.

Locul de măsurat:

-cavităţi semiînchise: axila,plica inghinală,cavitatea bucală;

-cavităţi închise: rect,vagin.

Materiale necesare:termometru maximal,casoleta cu tampoane de vată şi comprese

sterile,recipient cu soluţie dezinfectantă(cloramină 1-5 %),tăviţa renală,flacon cu alcool

medicinal,ceas,foaie de observaţie,pix de culoare albastra,carnetel individual.

34

Intervenţiile asistentei

-Pregătirea materialelor lângă bolnav.

-Pregătirea psihică a bolnavului.

-Spălarea pe mâini.

-Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă,se clăteşte şi se şterge cu o compresă

prin tamponare, se scutură.

-Se verifică dacă este în rezervor mercurul.

Pentru măsurarea în axilă:

-Se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă.

-Se ridică braţul bolnavului.

-Se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului.

-Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei,paralel cu toracele.

-Se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui.

-La pacienţii slăbiţi,agitaţi,precum şi la copii,braţul va fi menţinut în această poziţie de către

asistentă.

-Termometrul se menţine timp de 10 min.

-După terminarea timpului de menţinere,se scoate şi se şterge cu o compresă.

-Se spală termometrul,se scutură.

-Se introduce în recipientul cu soluţia dezinfectantă.

-Se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură.

-Notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului zilei,socotind pentru

fiecare linie orizontală,două diviziuni de grad.

-Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară,pentru obţinerea curbei termice.

-În alte documente medicale se notează cifric.

7.4.Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale(TA)

SCOP-evaluarea funcţiei cardio-vasculare(forţa de contracţie a inimii determinată de

elasticitatea şi calibrul vaselor).

Materiale necesare:

-aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu manometru

-stetoscop biauricular

-tampon de vată

35

-tavita renala

-alcool

-creion roşu sau pix cu mină roşie

-foaia de temperatura/carnetel individual

Intervenţiile asistentei:

-pregătirea psihică a bolnavului;

-asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;

-spălarea pe mâini;

-se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,sprijinit şi în extensie;

-se introduc olivele stetoscopului în urechi dupa ce se dezinfecteaza cu tampoane cu

alcool(inclusiv membrana stetoscopului)

-se pompează aer în manşeta pneumatică,cu ajutorul pompei de cauciuc până la dispariţia

zgomotelor pulsatile;

-se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei,până când se

percepe primul zgomot arterial(care reprezintă valoarea tensiunii maxime);

-se reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi consemnată;

-se continuă decomprimarea zgomotelor arteriale devenind mai dese;

-se reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care zgomotele

dispar,aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;

-se notează în foia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare

roşie,socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;

-se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.

În ulcerul gastric pacientul prezintă hipotensiune arterială datorată deshidratării prin

vărsături, transpiraţii; în ulcerul complicat cu hemoragie tensiunea arterială după o creştere

iniţială, scade, dacă hemoragia continuă o maximă sub 10 mm Hg indică o hemoragie care

continuă şi este importantă.

8. Alimentaţia bolnavului cu ulcer gastric HP pozitiv

Alimentaţia se poate efectua activ sau pasiv în funcţie de starea bolnavului,

asigurându-se o poziţie cât mai comoda (se asează un prosop pe marginea patului),

pacientul fiind aşezat sprijinit (daca este posibil), fie prin ridicarea patului, fie pe 2-3 perne,

36

pe piept i se aşează vasul cu mancarea, iar asistenta medicală stă alături, îl

supraveghează sau îl ajută.

Dacă alimentaţia se face pasiv, asistenta medicală trebuie să manifeste calm şi răbdare,

să nu încarce lingura prea mult, să nu il zorească pe pacient şi de asemenea să verifice

temperatura alimentelor. Se va avea grija ca firimiturile să nu se împraştie sub pacient. Se

va supraveghea şi efectua aranjarea patului şi întinderea lenjeriei - deoarece favorizează

formarea escarelor.

Indiferent de modul de administrare al alimentelor, asistenta medicală va avea în vedere

orarul meselor, prezentarea alimentelor cât mai estetic şi pe cât posibil va ţine cont de

preferinţele pacientului, în limita restricţiilor impuse de medic. Pacientul trebuie educat de

către asistenta medicală în privinţa unei alimentaţii sănătoase, cu rol deosebit de important

în cazul ulcerului gastric.

In cazul pacienţilor cu ulcer gastric asigurarea regimului igieno-dietetic are un rol

primordial. Asistenta medicală asigura dieta de protecţie gastrica individualizată în funcţie

de fazele evolutive ale bolii, alimentaţia fiind repartizata în 5 mese pe zi, precum şi

repausul fizic şi psihic al pacientului, mai ales postprandial în perioada dureroasă. Înaintea

fiecarei mese întreaba pacientul dacă a prezentat dureri epigastrice şi se asigură ca

acestea au disparut dupa consumul de alimente. Va cântari bolnavul o data pe saptamană,

pentru a observa din timp scăderile în greutate.

Atunci când pacietul prezintă inapetenţă datorată simptomelor de greaţa şi vărsături

şi alimentaţia şi hidratarea este afectata prin deficit, asistenta medicală alimentează

pacientul parenteral pentru ca acesta sa fie echilibrat hidroelectrolitic şi nutriţional,

instituind perfuzii cu glucoză 5%,10%; hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi

(Marisang, Aminomel), vitamine şi electroliţi după indicaţia medicului.

9.Participarea asistentei medicale la efectuarea tratamentului

Tratamentul bolnavilor ulceroşi este dietetic şi medicamentos.

9.1Tratamentul dietetic

Regimurile dietetice sunt foarte variate, alcătuirea şi prescrierea lor se face de către medic

iar asistenta medicală trebuie să cunoască bazele alimentaţiei dietetice, să se orienteze

printre variateleşi multiplele regimuri de alimentaţie şi să ştie să aplice în mod just

37

cunoştinţele sale, distribuind corect alimentele bolnavilor pe care îi îngrijeşte.

La bolnavul ulceros, în perioadele dureroase, regimul alimentar este mai sever, alimentele

fiind repartizate în 5-7 mese în 24 de ore, la nevoie servindu-se şi noaptea.

Alimentele de bază în ulcerul gastric este laptele repartizat la intervale de 3-4 ore. Regimul

lactat se aplică în primele 3-5 zile ale fazei dureroase a ulcerului, precum şi în complicaţii

în primele zile după hemoragii digestive superioare. Tot în perioada dureroasă se mai pot

da: ouă fierte moi, smântână, frişcă, puţin unt proaspăt, brânză de vaci, caş dulce, fulgi de

ovăz.

Pe măsură ce suferinţele se ameliorează, se adaugă biscuiţi, pişcoturi, supe, creme de

cartofi, piureuri moi, făinoase fierte în apă sau lapte. Ulterior se adaugă pâine albă sau

uscată prăjită, carne slabă de viţel (nu se dau supe de carne), carne de pasăre fiartă, peşte

alb (şalău, ştiucă, păstrăv), preparat rasol, perişoare în aburi, papanaşi fierţi, zarzavaturi

fierte (morcovi, spanac, dovlecei), mere şi pere coapte, mere rase, creme de lapte şi ou,

creme cu frişcă.

În perioadele de linişte trebuie să se ţină seama de protecţia mucoasei gastrice şi se

exclud din regim: extractele de carne (supe de carne), slănina, mezelurile, borşul, grăsimile

prăjite, sosurile, ceapa, condimentele, conservele, usturoiul, leguminoasele uscate,

ciupercile, alimentele cu celuloză crescută ca gulii, ridichii, brânzeturi fermentate,

sărăturile, murăturile, ceaiul chinezesc, cafeaua, ciocolata, dulciurile concentrate (sirop,

miere, marmelada), băuturile alcoolice, sifonul, limonada, îngheţata, fumatul.

Se pot folosi condimente neiritante (cimbru, tarhon, chimen, vanilie).

Cantităţile de alimente prescrise şi consumate de pacient cât şi cantităţile neconsumate,

sunt consemnate în foaia de observaţie de asistenta medicală.

Toleranţa individuală, atât cantitativă cât şi calitativă, este un alt factor care trebuie

totdeauna luat în considerare, pentru că în ulcerul gastric este necesar să se tatoneze

capacitatea de toleranţă a stomacului, pentru ca regimul dietetic, pe de o parte să nu fie

eliminat prin vărsături, iar pe de altă parte, să nu se exagereze excitabilitatea mucoasei

digestive.

Gustul şi dorinţa pacientului trebuie de asemenea luate în consideraţie în cadrul limitelor

permise de regimul prescris.

38

Factorul psihologic concretizat prin respectarea alimentelor preferate de pacient, nu poate

fi un jalon călăuzitor în întocmirea regimului dietetic, deoarece pacientul preferă tocmai

alimentele interzise.

Regimurile pot fi combinate sau variate în cadrul unor limite foarte largi. În unele cazuri

este necesar ca asistenta medicală să impună pentru bucătărie şi modul de pregătire a

unor alimente, dacă starea bolii sau preferinţa pacientului necesită. Alimentele pot fi

preparate cu condimente prescrise sau făcute mai gustoase cu zahăr, oţet sau alte

substanţe.

Este foarte important ca pacientul să nu consume alte alimente decât cele prescrise.

Asistenta medicală trebuie să explice şi să imprime pacientului necesitatea menţinerii

prescripţiilor medicale relative la alimentaţia terapeutică, pentru ca aceasta să nu permită

servirea unor alimente interzise. De asemenea, asistenta va controla toate alimentele pe

care vizitatorii doresc să le aducă pacientului.

Îngrijirea şi tratarea pacientului la domiciliu, în mediul familial, ridică o serie de probleme în

faţa personalului de specialitate, care trebuie rezolvate în colaborare cu familia pacientului.

Aparţinătorii nu posedă de cele mai multe ori cunoştinţele necesare legate de regimul

dietetic sau tratamentul medicamentos, întrucât asistenta medicală va instrui familia şi va

face vizite la domiciliu.

9.2 Tratamentul medicamentos folosit în ulcerul gastric urmăreşte să protejeze mucoasa

gastrică, să stimuleze secreţia de mucus protector, să tamponeze pepsina, excitarea unei

acţiuni antiacide, antisecretoare şi antispastice, să atenueze motilitatea antropilorică.

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea

medicamentelor.

Medicamentele sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca

bolile.

Acţiunea medicamentelor asupra organismului pacientului depinde în primul rând de

structura lor chimică, dar o importanţă o au şi doza administrată, precum şi calea de

administrare. Astfel, aceeaşi substanţă poate să acţioneze ca aliment, medicament sau

toxic, după cantităţile în care a fost introdusă în organism.

Medicamentele sunt prescrise de către medic, iar asistenta care administrează

medicamentele, trebuie să aibă o serie de cunoştinţe asupra lor, penru a nu transforma

39

efectul lor într-o otravă cu acţiune iremediabilă.

Asistenta medicală, fiind în contact permanent cu pacientul, trebuie să ştie cum să-l

lămurească şi să-l liniştească, la nevoie, în legătură cu efectul principal sau secundar al

substanţelor administrate. Ea trebuie să aibă cunoştinţe exacte asupra modului cum se

administrează medicamentele.

Administrarea medicamentelor trebuie făcută punctual, asistenta respectând orarul de

alimentaţie, căci altfel se poate ajunge la efecte nedorite.

Fenomenele secundare ca: arsurile stomacale, eructaţii, uscăciunea mucoaselor, tulburări

vizuale, trebuie semnalate medicului.

O asistentă medicală trebuie să cunoască:

- medicamentele după aspectul lor exterior şi proprietăţile lor fizice, pentru a preveni

schimburile de medicamente;

- dozele terapeutice şi maximale, precum şi limita inferioară a dozelor toxice;

- indicaţia medicamentelor utilizate;

- calea de administrare obişnuită a medicamentelor;

- modul de administrare ;

- incompatibilităţile medicamentoase precum şi modul de păstrare a medicamentelor.

În vederea urmăririi efectului medicamentelor, asistenta trebuie să cunoască: efectul care

se aşteaptă, timpul necesar, efectele secundare dintre care unele pot fi pozitive, altele

negative sau chiar dăunătoare, fenomenele de hipersensibilitate legate de acţiunea

medicamentelor.

Administrarea medicamentelor pune pe umerii asistentei medicale o foarte mare

responsabilitate.

Greşelile provenite din nerespecterea dozelor, a căilor de administrare, administrarea unor

medicamente pot da naştere la accidente grave, chiar fatale. Din acest motiv asistenta

medicală trebuie să respecte medicamentul prescris, să identifice medicamentele

administrate, să verifice calitatea medicamentelor, să respecte dozajul prescris, să

respecte orarul de administrare, să respecte somnul pacientului, să administreze imediat

medicamentul, să prevină infecţiile intraspitaliceşti, să raporteze imediat greşelile de

administrare.

40

Administrarea medicamentelor o face asistenta la pacienţii gravi şi mai puţin gravi. Bolnavii

trebuie să ia medicamentele în prezenţa asistentei. În acest fel se evită refuzarea

medicamentelor din partea pacienţilor. De multe ori, este nevoie de multă răbdare şi

perseverenţă, insistenţă şi educaţie sanitară din partea asistentei, pentru a lămuri pacienţii

asupra necesităţii luării medicamentelor.

10. Educaţia pentru sănatate şi profilaxia bolii

Greutăţile pe care le întâmpină oamenii de ştiinţă în descoperirea tuturor cauzelor

de îmbolnăvire, precum şi elaborarea de noi substanţe care să distrugă aceste cauze au

dus la dezvoltarea unor mijloace de prevenire a bolilor. Ne putem feri de boala ulceroasa

numai dacă sunt cunoscute cauzele care o pot determina .

Acestea se impart in: cauze determinante, favorizante si predispozante.

Cauzele determinante constau in:

- traumatism psihic grav şi de lunga durată

- emoţii puternice, viaţa agiată

- suprasolicitări fizice şi psihice

Cauzele favorizante sunt reprezentate de:

- alimentaţie neigienică, nesatisfăcătoare calitativ şi cantitativ

- medicaţie iritantă

- focare de infecţii în organism

- ingestia de substanţe caustice

- boli ale sistemului nervos şi ale arterelor

O viaţa ordonata, lipsita de încordare nervoasă, de suprasolicitare fizica şi psihica

reprezintă importante măsuri pentru înlaturarea cauzelor menţionate. Fiecare persoană de-

a lungul existenţei sale şi-a stabilit un anumit program de masă, stomacul fiind solicitat in

acest fel să-şi îndeplinească funcţiile sale de digerare a alimentelor la anumite ore.

Regimul alimentar - deşi exista prea puţine dovezi că mancarea poate provoca

apariţia unui ulcer, nu încape îndoială că o dată ce acesta a apărut, anumite mâncăruri pot

ameliora sau agrava evoluţia acestuia. Numeroşi oameni care suferă de ulcer bănuiesc

sau se plâng că măncarurile condimentate sau fierbinţi le accentuează simptomele.

41

De fapt, nu exista dovezi clinice că asemenea măncaruri ar influenţa evoluţia ulcerului, dar

dacă o persoană cu ulcer are dureri şi o stare de disconfort abdominal dupa ce le

consumă, este preferabil sa renunţe la ele.

Se consideră că laptele şi produsele lactate pot captuşi stomacul, înlaturand durerea

ulceroasa. Totodată, se consideră că laptele poate neutraliza aciditatea gastrica şi că un

pahar cu lapte uşureaza orice durere, mai ales pe aceea care apare noaptea.

Alcoolul - ingestia de alcool poate intensifica durerile ulceroase. Alcoolul lezează

ulcerul deschis, care este o rană, provocând astfel durerea specifică.

Fumatul este de asemenea foarte periculos, acesta încetinind procesul de

închidere a ulcerului. Aceasta se constata chiar la pacientii care iau medicamente

antiulceroase eficiente, de exemplu, H2-antagonisti. Fumatul creste şi riscul recidivarii

ulcerului. Studii recente au demonstrat ca fumatorii sunt mai receptivi la infectia cu

Helicobacter pylori, despre care se ştie că este responsabil de apariţia ulcerului gastric.

Un alt factor în determinarea ulcerului este şi stres-ul, care poate intensifica durerile

ulceroase sau poate provoca o indigestie asociată cu ulcerul. De aceea, în profilaxia

acestei boli este foarte importanta o viaţă normală, echilibrată, cu evitarea stresului, a

eforturilor fizice precum şi educarea pacienţilor pentru evitarea factorilor favorizanţi, cum

este fumatul şi alcoolul.

11. Externarea bolnavului

Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul primar, şef de secţie.

Asistenta medicala va aduna toate documentele referitoare la bolnav, pe care le va pune la

dispoziţia medicului de salon, în vederea formularii epicrizei.

Asistenta va fixa impreuna cu bolnavul ora plecarii pentru ai putea asigura alimentaţia

până in ultimul moment. Asistenta va anunţa cu 2-3 zile înainte familia despre ieşirea din

spital, va explica bolnavului să urmeze indicaţiile primite de la medic, cuprinse în biletul de

externare. Va lămuri, în special prescripţiile referitoare la tratamentul medicamentos daca

bolnavul şi-a însuşit în mod corespunzator tehnicile necesare pentru continuarea

tratamentului prescris la domiciliu şi va insista ca la data indicată să se prezinte la control.

Asistenta va însoţi bolnavul la magazia de efecte unde îl va ajuta să-şi primeasca hainele,

dupa care va prelua apoi, de la bolnav efectele spitalului.

42

Asistenta va verifica daca bolnavul are biletul de ieşire din spital şi reteta prescrisa pentru

tratamentul post-spitalicesc care cuprinde:

- necesitatea controlului periodic medical;

- necesitatea repausului;

- evitarea efortului fizic;

-alimentatie echilibrata;

-recuperare socio-profesionala.

Te rog sa expui cum se evidentiaza HP (cum se recolteaza si din ce produse biologice)

43

Capitolul 4. Dosare de îngrijire a bolnavilor cu Ulcer gastric HP

Plan de ingrijire nr.1

PLAN DE ÎNGRIJIRE

I. Date fixe

- Numele şi prenumele: Zgîrdea Aurel

- Naţionalitatea: română

- Limba vorbită: română

- Religia: ortodoxă

- Vârsta: 65 ani

- Sex: masculin

- Greutate: 60 kg

- Înălţimea: 1,72 m

- Deficienţe: cafea de 2 ori pe zi, fumător cronic, alcool ocazional

- Diagnostic: Ulcer gastric cu Helicobacter pylori

II. Date variabile

- Domiciliul: loc. Vintu de Jos, jud. Alba

- Ocupaţia: pensionar

- Echipa de susţinere: soţia şi fiica dânsului

III. Istoricul bolii

Pacient în vârstă de 65 de ani, cunoscut în antecedente cu gastrită cronică, cu

evoluţie spre ulcer gastroduodenal complicat cu hemoragie digestivă superioară în anul

2001, se prezintă în serviciul de urgenţă acuzând dureri în epigastru cu caracter ascendent

retrosternal, scaune melenice, inapetenţă, tenesme, greţuri şi vărsături. Pacientul este

internat în clinica noastră pentru investigaţiile de rigoare şi tratament medicamentos de

specialitate.

IV. Anamneza asistentei medicale

Pacient în vârstă de 65 de ani cu antecedente personale patologice de hemoragie

digestivă superioară şi ulcer gastroduodenal (2001) se internează de urgentă în data de

16.12.2012 cu următoarele simptome: scaune melenice, ameţeli, astenie, durere la nivelul

epigastrului, stare generală alterată, pe secţia de gastroenterologie.

V. Anamneza medicală

- Antecedente heredo-colaterale: neagă boli cu transmitere ereditară în

familie

- Antecedente personale fiziologice: prima copulaţie la 18 ani

- Antecedente personale patologice: ulcer gastroduodenal cu hemoragie

digestivă superioară (2001), hipertensiune arterială (diagnosticată în

2004)

- Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzătoare

- Condiţii faţă de mediu: echilibrat

VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară

Pacientul prezintă o stare de anxietate, neîncredere, legată de evoluţia bolii.

Adresează numeroase întrebări legate de procedurile la care va fi supus pentru diagnostic,

precum şi de principiile şi tratamentul care îi va fi aplicat.

Nevoia fundamentală/

nivelul de dependenţă

Data16 17 18 19 20 21 22

Nevoia de a resira şi a avea o buna circulaţie 2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a bea şi a manca 4 3 3 2 2 2 2

Nevoia de a elimina 4 3 2 2 2 2 2

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura 3 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a dormi şi a se odihni 4 3 3 2 2 2 2

Nevoia de a se îmbraca şi dezbrăca 3 2 2 2 1 1 1

Nevioa de a menţine temperatura corpului în limite

normale

2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele

şi mucoasele

4 3 3 2 2 2 1

Nevoia de a evita pericolele 3 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a comunica 3 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi

valori, de a practica religia

2 2 2 2 1 1 1

Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 2 2 2 2 1 1 1

Nevoia de a se recreea 4 3 2 2 2 1 1

Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sanatatea 2 2 2 2 1 1 1

Total 42 33 29 26 22 18 17

Nevoi

fundamenta

le deficitare

Surse de dificultat

eManifestări de dependenţă

Diagnostic de

nursing

1.Nevoia de

a bea şi a

mânca

- dureri la

nivelul

epigastrului

- greţuri, vărsături

- scădere în greutate

- lipsa poftei de mâncare

- slăbiciune

- inapetenţă din cauza

durerilor epigastrice

postprandial

manifestată prin

greţuri, vărsături,

slăbiciune2.Nevoia de

a elimina

-ingestia

scăzută de

alimente lichide

şi solide

- constipaţie, crampe

- vărsături

- dureri abdominale

- alterarea eliminărilor

intestinale din cauza

aportului insuficient de

lichide manifestat prin

constipaţie , crampe,

dureri abdominale3.Nevoia de

a dormi şi a

se odihni

-agitaţie

psihomotorie

dată de dureri

- slăbiciune

- ore de odihnă insuficiente

- ochi încercănaţi

- somn insuficient din

punct de vedere

cantitativ şi calitativ

datorită agitaţiei

psihomotorii

manifestată prin

slăbiciune, ochi

încercănaţi4.Nevoia de

a fi curat,

îngrijit, de a

proteja

tegumentele

şi mu-

coasele

- astenie - neglijarea înfăţişării

- tegumente uscate

- igienă deficitară

- dezinteres

- dificultate de a-şi

efectua îngrijirile

igienice din cauza

asteniei manifestată

prin tegumente

uscate, igenă

deficitară, dezinteres

5.Nevoia de

a se recrea

- stare generală

alterată

- indiferenţă

- inactivitate

- dezinteres faţă de

activităţile recreative

din cauza stării

generale alterate

manifestată prin

indiferenţă şi

inactivitate

Obiectivele îngrijirii

Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

Autonome Delegate

1.Pacientul să respecte

regimul alimentar, să nu mai

prezinte dureri, greţuri şi

vărsături

- explorez preferinţele

pacientului asupra

alimentelor permise

- conştientizez

pacientul în privinţa

importanţei

respectării regimului

alimentar

- servesc pacientul cu

alimente la o

temperatură

moderată la ore

regulate

- explic pacientului

importanţa regimului

alimentar şi urmăresc

orarul şi distribuţia

meselor

- respect

regimul

alimentar

indicat de

medical

curant

- administrez

la indicaţia

medicului

soluţie de

Glucoza 10%

500 ml, 3x1

flac./zi,

Algocalmin

i.v./i.m.,

Piafen i.v.,

Metocloprami

d 2 fiole, în

perfuzie,

Adrenostazin

0,3 mg, 1 fiolă

dimineaţa,

una seara.

- pacientul nu mai

prezintă semne de

deshidratare

- durerile epigastrice

au scăzut în

intensitate

- greţurile s-au

diminuat, iar

vărsăturile au scăzut

cantitativ

2. Pacientul să aibă tranzit

intestinal în limite fiziologice,

să nu mai prezinte scaune

melenice

-fac bilanţul

ingestie-excreţie

- determin pacientul

să ingere o cantitate

suficientă de lichide,

2000ml/zi

- urmăresc şi notez în

foaia de

observaţie

consistenţa şi

frecvenţa scaunelor

- administrez

la indicaţia

medicului:

Controloc 40

mg, 1 flacon

dimineaţa,

unul seara,

Adrenostazin

0,3 mg, 1 fiolă

dimineaţa,

una seara

- în urma ingerării

suficiente de lichide şi

administrarea

medicaţiei indicate de

medicul curant,

pacientul prezintă

scaune normale

3. Pacientul să fie odihnit şi să

doarmă 7 ore pe noapte

- identific cauza

oboselii

- urmăresc orele de

somn ale pacientului

- observ şi notez

funcţiile vitale şi

vegetative, perioada

somn-odihnă şi

comportamentul

pacientului

- observ efectele

medicaţiei

administrate

- învaţ pacientul

tehnici de relaxare

administreaz

medicaţia

indicată de

medic pentru

inducerea

stării de

somn:

Diazepam 10

mg, 1 fiolă.

- în urma intervenţiilor

pacientul beneficiază

de un somn odihnitor

4. Bolnavul să redobândească

stima de sine. Pacientul să

prezinte tegumente şi

mucoase curate şi integre

- identific împreună

cu pacientul cauzele

şi motivaţia

dezinteresului pentru

aspectul fizic şi

îngrijirile igienice

- ajut pacientul să-şi

schimbe atitudinea

faţă de aspectul său

fizic şi faţă de

îngrijirile igenice

-conştientizez

pacientul în legătură

cu necesitatea

menţinerii

tegumentelor curate

pentru prevenirea

îmbolnăvirilor

- educ pacientul să

practice o bună igienă

bucală şi programez

efectuarea îngrijirilor

în colaborare cu

acesta

- ajut la nevoie

pacientul în

efectuarea îngrijirilor

igienice

- aplic la

indicaţia

medicului

loţiuni

hidratante şi

revitalizante

pentru

tegumente

- îngrijesc

eventualele

leziuni

tegumentare

- în urma intervenţiilor,

pacientul are grijă de

aspectul său fizic

- pacientul prezintă

tegumente şi

mucoase curate

5. Pacientul să îndeplinească

cel puţin o activitate care-i va

face plăcere o dată pe

săptămână

- planific activităţi

recreative împreună

cu pacientul:

plimbări, vizionări de

filme, audiţii muzicale

- facilitez accesul la

bibliotecă, săli de

lectură, de cărţi şi

reviste

- antrenez şi

stimuleaz pacientul

în efectuarea

acestor activităţi

îmbunătăţesc

statusul psihic

al bolnavului

- ameliorez

starea de

spirit

- pacientul efectuează

activităţi în raport cu

posibilităţile fizice şi

psihice ale sale,

beneficiază de o stare

de bine

Regimul alimentarMedicaţia

Este recomandat de către medic un regim lacto-

făinos.

- În primele 1-7 zile se administrează regim lactat.

Bolnavul primeşte la pat 200 ml lapte la interval de

2 ore, iar noaptea la interval de 4 ore.

- Dacă laptele nu este tolerat, se diluează cu ceai

sau apă alcalină sau se adaugă o linguriţă de

carbonat de calciu la o cană de lapte, pentru a

diminua valoarea pH-ului.

- Se consumă fie 2 litri de lapte şi 30 grame de

zahăr, fie 1 litru de lapte şi 500 grame cremă

proaspătă şi 30-40 grame zahăr.

- Se adaugă Vitamina C 500mg, comprimate sau

fiole şi fier

- Se combate constipaţia cu o lingură ulei de

parafină.

- Alimentele vor fi fracţionate în 5-6 mese pe zi.

- Nu se permite alcool, cafea, apă minerală, tutun.

- Pacientul va avea o alimentaţie la sala de mese

16.12.2012-17.12.2012:

Se administrează ser fiziologic

(NaCl 0,9%) sau Glucoză 10% 500

ml pentru reechilibrare volemică şi

hidroelectrolitică.

Per oral:

- Omeran 40 tb, 1-0-1

- Gastrofait 4x1 capsule pe zi

Injectabil:

- Controloc 1-0-1

- Vitamina K 0-0-1

- Etamsilat 2-0-2

- Adrenostazin 1-0-1

18.12.2012-22.12.2012:

Per oral:

- Omeran 40 tb, 1-0-1

- Gastrofait 4x1 capsule pe zi

Injectabil:

- Arnetine 1-0-1

- Controloc 1-0-1

- Vitamina K 0-0-1

- Etamsilat 2-0-2

- Adrenostazin 1-0-1

Supravegherea funcţiilor vitale

DataTA/mmHg P/min R/min T°C

D S D S D S D S

16.12.2012 110/65 115/70 65 63 17 18 36,2 36,617.12.2012 120/70 120/85 68 72 19 19 36,5 36,918.12.2012 125/70 130/70 70 78 20 21 36,4 37,219.12.2012 130/85 135/95 68 73 19 22 37,0 36,820.12.2012 125/80 130/80 75 72 21 20 36,9 36,521.12.2012 135/90 140/85 77 80 22 21 36,6 36,822.12.2012 130/75 - 75 - 19 - 36,7 -

Supravegherea eliminărilor

Data Scaun Diureza Nr. micţiuni Vărsături Transpiraţii Menstră

16.12.2012 1 1200 ml 5 300 ml - -17.12.2012 - 1400 ml 8 800 ml - -18.12.2012 1 1100 ml 4 200 ml uşoare -19.12.2012 2 1300 ml 6 - uşoare -20.12.2012 - 1000 ml 4 - - -21.12.2012 2 1200 ml 5 100 ml - -22.12.2012 - 1000 ml 4 - - -

Prelevări de produse biologiceRecomandări la externare

Valorile pacientului Valori normaleHemoleucogramă:

Eozinofile (EO) 3,2%

- se observă valori uşor

crescute ale eozinofilelor

Hematii (RBC) 3,57 mil.

Hemoglobină (HGB) 10,4

- se observă o valoare scăzută

a hemoglobinei, ceea ce se

datorează prezenţei unui

sindrom anemic.

Hematocrit (HCT) 32,4%

- se observă valori scăzute ale

hematocritului.

Biochimie:

GOT (AST) 13 U/l

GPT (ALT) 9 U/l

Uree 55,6 mg/dl

Creatinină 0,89 mg/dl

Bilirubină totală 0,29 mg/dl

Glucoză 94 mg/dl

Amilază totală 62 U/l

Helicobacter Pylori:

Rezultat: 111,3

0,9-2,9 %

4,3-6,1 mil.

13,8-18

37-51%

10-35 U/l

10-33 U/l

10-59 mg/dl

0,5-1,2 mg/dl

0,1-1-1 mg/dl

70-115 mg/dl

28-100 U/l

Interval de referinţă

0-4

Pacientul se externează cu

următoarele recomandări

medicale:

- regim alimentar echilibrat,

hiposodat;

- regim hidric echilibrat;

- consumul de alcool interzis;

- consumul de tutun interzis;

- administrarea medicaţiei

conform prescripţiei medicale.

Tratament la externare:

- Nexium 20 mg

1-0-1, timp de 4 săptămâni;

- Amoxicilină 500 mg

2-0-2, timp de 1 săptămână;

- Klerimed 500 mg

1-0-1, timp de 1 săptămână;

- Ferrofolgama

1-1-1, timp de 2 luni.

Plan de ingrijire nr.2

PLAN DE ÎNGRIJIRE

II. Date fixe

- Numele şi prenumele: Gavrilă Maria

- Naţionalitatea: română

- Limba vorbită: română

- Religia: ortodoxă

- Vârsta: 39 ani

- Sex: feminin

- Greutate: 70 kg

- Înălţimea: 1,67 m

- Deficienţe: cafea de 3 ori pe zi, alcool ocazional

- Diagnostic: Ulcer gastric cu Helicobacter pylori

II. Date variabile

- Domiciliul: loc. Meteş, jud. Alba

- Ocupaţia: salariată

- Echipa de susţinere: soţul şi părinţii acesteia

III. Istoricul bolii

Pacientă în vârstă de 39 de ani, diagnosticată în anul 2008 cu ulcer

gastroduodenal, fără antecedente de hemoragie superioară exteriorizată, a prezentat de

aproximativ 2-3 zile alterarea stării generale, dureri cu caracter de arsură retrosternală,

greţuri, vărsături sangvinolente (hematemeză). Pacienta se prezintă în serviciul de

urgenţă şi este internată în serviciul de gastroenterologie pentru investigaţii şi tratament

de specialitate.

IV. Anamneza asistentei medicale

Pacientă în vârstă de 39 de ani cu antecedente personale patologice de ulcer

gastroduodenal diagnosticat în anul 2008, se internează de urgenţă în data de 17.12.2012

cu următoarele simptome: vărsături, scaune melenice, ameţeli, paloare tegumentară,

temperatură, durere la nivelul epigastrului, stare generală alterată, pe secţia de

gastroenterologie.

V. Anamneza medicală

- Antecedente heredo-colaterale: neagă boli cu transmitere ereditară în

familie

- Antecedente personale fiziologice: menarhă la 14 ani, ultima menstră în

data de 20.11.2012.

- Antecedente personale patologice: ulcer gastroduodenal (2008)

- Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzătoare

- Condiţii faţă de mediu: echilibrată

VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară

Pacienta prezintă o stare generală alterată, anxietate, neîncredere. Adresează

numeroase întrebări legate de procedurile la care va fi supus pentru diagnostic, precum şi

despre tratamentul care îi va fi aplicat.

Nevoia fundamentală/

nivelul de dependenţă

Data17 18 19 20 21 22 23

Nevoia de a resira şi a avea o buna circulaţie 2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a bea şi a manca 4 4 3 3 2 2 2

Nevoia de a elimina 4 3 3 2 2 2 2

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura 3 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a dormi şi a se odihni 4 3 3 3 2 2 2

Nevoia de a se îmbraca şi dezbrăca 3 3 2 2 1 1 1

Nevioa de a menţine temperatura corpului în limite

normale

3 3 2 2 1 1 1

Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja

tegumentele şi mucoasele

4 3 3 3 2 2 1

Nevoia de a evita pericolele 4 3 3 2 2 1 1

Nevoia de a comunica 3 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri

şi valori, de a practica religia

2 2 2 2 1 1 1

Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 2 2 2 2 1 1 1

Nevoia de a se recreea 4 3 2 2 2 1 1

Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sanatatea 2 2 2 2 1 1 1

Total 44 37 32 30 22 18 17

Nevoi

fundamentale

deficitare

Surse de

dificultateManifestări de dependenţă

Diagnostic de

nursing

1.Nevoia de a bea

şi a mânca

- inapetenţă - fatigabilitate

- scădere în greutate

- greţuri, vărsături

- deficit de lichide

datorat inapetenţei

manifestat prin

fatigabilitate,scădere

în greutate, greţuri2.Nevoia de a

elimina

- constipaţie - dureri abdominale

- balonare

- inapetenţă

- alterarea

peristaltismului

intestinal din cauza

constipaţiei

manifestat prin

dureri abdominale,

balonare, inapetenţă3. Nevoia de a

dormi şi a se

odihni

-dureri

epigastrice

- trezire frecventă

- agitaţie

- oboseală

- insomnie

- somn insuficient

din punct de vedere

calitativ şi cantitativ

datorită dureri

epigastrice

manifestat prin

agitaţie, oboseală,

insomnie4. Nevoia de a fi

curat, îngrijit, de a

proteja

tegumentele şi

mucoasele

- fatigabilitate - tegumentele uscate

-igenă precară

- dificultate de a

efectua îngrijirile de

igienă din cauza

fatigabilităţii

manifestate prin

tegumente uscate5. Nevoia de a-şi

mentine

temperatura în

limite normale

-tulburari

metabolice cu

stare de

deshidratare

-vărsături

-temperatură

-slăbiciune fizică

Hipertermie prin

tulburări metabolice

cu stare de

deshidratare,

manifestată prin

vărsaturi,

temperatură,

slabiciune fizică.

6. Nevoia de a

evita pericolele

- oboseală - dureri

- insomnie

- teamă

- anxietate cauzată

de necunoaşterea

prognosticului bolii

manifestată prin

dureri, teamă

Obiectivele

îngrijirii

Intervenţiile asistentei medicale

Evaluare

Autonome Delegate

1. Pacienta să

fie echilibrată

volemic şi

nutriţional, să

nu mai

prezinte dureri

- supraveghez pulsul,

tensiunea arterială, semnele

de deshidratare, greutatea

corporală

- realizez bilanţul zilnic între

lichidele ingerate şi cele

eliminate

- determin pacienta să ingere

o cantitate

suficientă de lichide (2000

ml/zi)

- explic pacientei

importanţa respectării

regimului hidric şi

alimentar şi urmăresc orarul

meselor

- respect regimul

alimentar indicat de

medicul curant

- administrez la

indicaţia medicului

soluţie de Glucoza

10% 500 ml, 3x1

flac./zi, Algocalmin i.v.,

Piafen i.v.,

Adrenostazin 0,3 mg,

1 fiolă dimineaţa, una

seara.

- pacienta este

echilibrată

nutriţional, nu

prezintă semne de

deshidratare

- durerile epigastrice

au scăzut în

intensitate

2. Pacienta să

aibă tranzit

intestinal în

limite

fiziologice, să

nu mai

prezinte

scaune

melenice,

greţuri şi

vărsături

sanguinolente

- realizez bilanţul ingestie-

excreţie

- urmăresc şi notez în foaia

de observaţie consistenţa şi

frecvenţa scaunelor

- efectuez la nevoie clismă

evacuatorie

- administrez la

indicaţia medicului:

Controloc 40 mg, 1

flacon dimineaţa, unul

seara, Metoclopramid

2 fiole, în perfuzie,

Adrenostazin 0,3 mg,

1 fiolă dimineaţa, una

seara.

- tranzitul intestinal

se reia treptat

- scaunele şi-au

recăpătat

consistenţa normală

- greţurile şi

vărsăturile au cedat

3. Pacienta să

beneficieze de

somn

corespunzător

cantitativ şi

calitativ

- învăţ pacienta să practice

tehnice de relaxare

- identific nivelul şi cauza

anxietăţii, insomniei

- ofer pacientei o cană cu

lapte înainte de culcare sau

o baie caldă

- observ şi notez calitatea,

orarul somnului, gradul de

satisfacere a celorlalte nevoi

- întocmesc un program de

odihnă corespunzător

organismului

- administrez

medicaţia indicată de

medic pentru

inducerea stării de

somn: Diazepam 10

mg, 1 fiolă, şi

urmăresc efectul

acesteia.

- în urma

intervenţiilor

pacienta prezintă un

somn cantitativ şi

calitativ

corespunzător

vârstei sale

4. Pacienta să

prezinte

tegumente şi

mucoase

curate, integre

- educ pacienta să practice o

bună igienă corporală,

indiferent de starea acesteia

- conştientizez pacienta în

legătură cu importanţa

menţinerii curate a

tegumentelor, pentru

prevenirea îmbolnăvirii

- observ integritatea

tegumentelor şi mucoaselor

în timpul efectuării diferitelor

tehnici de îngrijire

- ajut la nevoie pacienta în

efectuarea îngrijirilor igienice

- aplic la indicaţia

medicului loţiuni

protectoare şi

dezinfectante pentru

tegumente

- aplic tratament

specific eventualelor

leziuni tegumentare:

spălarea cu soluţii

dezinfectante, aplicare

de unguente

reepitelizante

(Clorocid),

pansamente sterile

- în urma

intervenţiilor aplicate

de asistentă,

pacienta arată un

interes crescut

pentru îngrijirile

personale

- pacienta nu mai

prezintă leziuni

tegumentare

5.Pacienta să

prezinte o

temperatura

corporală în

limite

fiziologice

-aerisesc încăperea;

-schimb lenjeria de pat şi de

corp, asigur îmbrăcă-

minte uşoară şi comodă;

- măsor funcţiile vitale şi in

special temperatura

corporala la intervale

regulate de timp

monitorizând cu atenţie

valorile respective

- aplic comprese reci pe

frunte sau chiar împachetari

reci, în caz de temperatura

foarte ridicată

-hidratez pacienta

permanent în funcţie de

bilanţul hidroelectrolitic

La indicaţia medicului

administrez:

Metoclopramid

1fiolă/zi

Algocalmin la nevoie

In urma intervenţiilor

aplicate temperatura

corpului este în

limite normale

6.Pacienta să

cunoască

boala sa şi

măsurile de

prevenire a

complicaţiilor

- învăţ pacienta să păstreze

repausul fizic şi psihic

- favorizez un climat de

linişte şi securitate

- încurajez pacienta să

comunice cu cei din jur, să-şi

exprime emoţiile, nevoile,

frica

-explic pacientei factorii

declanşatori ai hemoragiei

- explic pacientei

procedurile la care va

fi supusă pentru

diagnostic şi tratament

- pacienta cunoaşte

modul de viaţă ce

trebuie respectat

pentru a preveni un

nou episod

hemoragic

- pacienta este

echilibrată psihic

Regimul alimentar Medicaţia

- La indicaţia medicului curant, alimentaţia trebuie

să fie corespunzătoare pentru a menţine necesarul

de proteine şi glucide

- Alimentaţia trebuie să conţină multe glucide,

puţine lipide, aproximativ 1g pe kg corp pe zi şi

proteine în cantitate de 1,2 - 1,5g pe kg corp pe zi

- Alimentele se administrează sub formă semilichidă

sau păstoasă pentru a solicita un efort minim de

digestie şi pentru a fi evacuate mai uşor din stomac

- Se interzice ingestia de lichide în timpul mesei sau

imediat după masă

- Pentru a combate starea de balonare se evită

dulciurile concentrate, compoturile de fructe

- Alimentaţia va fi activă, în sala de mese.

26.11.2012-27.11.2012:

Se administrează ser fiziologic

(NaCl 0,9%) 500 ml şi Glucoză 10%

500 ml, pentru reechilibrare

volemică şi hidroelectrolitică.

Per oral:

- Gastrofait 1 g 1-1-1

Injectabil:

- Nexium 40 mg 1-0-1

- Metoclopramid 1-0-1

- Vitamina K 1-0-1

- Etamsilat 1-0-1

- No Spa 1-0-1

- Venofer + 250 SF 2-0-0

28.11.2012-30.11.2012:

Per oral:

- Gastrofait 1 g 1-1-1

Injectabil:

- Nexium 40 mg 1-0-1

- Metoclopramid 1-0-1

- Vitamina K 1-0-1

- Etamsilat 1-0-1

- No Spa 1-0-1

- Venofer + 250 SF 2-0-0

01.12.2012-03.12.2012

Per oral:

- Gastrofait 1 g 1-1-1

Injectabil:

- Nexium 40 mg 1-0-1

- Metoclopramid 1-0-1

- Vitamina K 1-0-1

- Etamsilat 1-0-1

- No Spa 1-0-1

Supravegherea funcţiilor vitale

DataTA/mmHg P/min R/min T°C

D S D S D S D S

26.11.2012 130/65 135/70 62 60 16 17 37,5 37,127.11.2012 140/90 140/80 60 68 17 18 37,0 36,928.11.2012 155/85 145/75 65 75 20 19 36,8 37,229.11.2012 145/85 135/95 61 70 18 19 36,5 36,830.11.2012 140/70 130/90 72 69 21 20 36,7 36,501.11.2012 135/85 140/85 74 78 18 21 36,4 36,602.11.2012 140/95 135/90 70 65 19 17 36,7 36,503.11.2012 145/80 130/75 64 68 17 19 36,4 36,504.11.2012 135/80 - 65 - 18 - 36,7 -

Supravegherea eliminărilor

Data Scaun Diureza Nr. micţiuni Vărsături Transpiraţii Menstră

26.11.2012 - 1000 ml 4 700 ml moderate -27.11.2012 1 1300 ml 6 600 ml moderate -28.11.2012 - 1200 ml 5 200 ml uşoare -29.11.2012 2 1400 ml 7 - uşoare -30.11.2012 1 1000 ml 3 100 ml - -01.11.2012 - 1100 ml 5 - uşoare -02.11.2012 1 1000 ml 4 100 ml - -03.11.2012 1 1200 ml 6 - - -04.11.2012 - 900 ml 3 - - -

Prelevări de produse biologiceRecomandări la externare

Valorile pacientului Valori normaleHemoleucogramă:

Hematii (RBC) 3,55 mil.

Hemoglobină (HGB) 9,8

- se observă o valoare scăzută

a hemoglobinei, ceea ce se

datorează prezenţei unui

sindrom anemic secundar.

Hematocrit (HCT) 31,1%

- se observă valori scăzute ale

hematocritului.

Biochimie:

GOT (AST) 15 U/l

GPT (ALT) 17 U/l

Uree 68,5 mg/dl

Creatinină 0,54 mg/dl

Calciu ionic 1,09 nmoli/l

Sodiu 139 nmoli/l

Potasiu 4,1 nmoli/l

Helicobacter Pylori:

Rezultat: 132,3

3,8-6,0 mil.

11,5-16,5

32-46%

10-35 U/l

10-33 U/l

10-59 mg/dl

0,5-1,2 mg/dl

1,12-1,32 nmoli/l

136-145 nmoli/l

3,5-5,1 nmoli/l

Interval de referinţă

0-4

Pacientul se externează cu

următoarele recomandări

medicale:

- regim alimentar echilibrat,

hipolipidic;

- regim hidric echilibrat;

- consumul de cafea interzis;

- consumul de alcool interzis;

- administrarea de

antiinflamatoare nesteroidiene

doar cu pansament gastric;

- administrarea medicaţiei

conform prescripţiei medicale;

- evaluare medicală periodică.

Tratament la externare:

- Nexium 20 mg

1-0-1, timp de 4 săptămâni;

- Amoxicilină 500 mg

2-0-2, timp de 1 săptămână;

- Klerimed 500 mg

1-0-1, timp de 1 săptămână;

- Flugvim 500 mg

1-0-0, timp de 1 săptămână.

Plan de ingrijire nr.3

PLAN DE ÎNGRIJIRE

III. Date fixe

- Numele şi prenumele: Moldovan Victor

- Naţionalitatea: română

- Limba vorbită: română

- Religia: ortodoxă

- Vârsta: 23 ani

- Sex: masculin

- Greutate: 65 kg

- Înălţimea: 1,75 m

- Deficienţe: fumator 10 tigari/zi, cafea de 2 ori pe zi, alcool ocazional

- Diagnostic: Ulcer gastric cu helicobacter Pylori

II. Date variabile

- Domiciliul: loc. Sebeş, jud. Alba

- Ocupaţia: şomer

- Echipa de susţinere: părinţii acestuia

III. Istoricul bolii

Pacient în vârstă de 23 de ani, diagnosticat în anul 2010 cu ulcer gastroduodenal,

fără antecedente de hemoragie superioară exteriorizată, a prezentat de câteva zile alterarea

stării generale, dureri cu caracter de arsură retrosternală, greţuri, vărsături sangvinolente

(hematemeză). Pacientul se prezintă în serviciul de urgenţă şi este internat în serviciul de

gastroenterologie pentru investigaţii şi tratament de specialitate.

IV. Anamneza asistentei medicale

Pacient în vârstă de 23 de ani cu antecedente personale patologice de ulcer

gastroduodenal diagnosticat în anul 2010, se internează de urgentă în data de 10.01.2013 cu

următoarele simptome: vărsături, scaune melenice, ameţeli, paloare tegumentară, durere la

nivelul epigastrului, stare generală alterată, pe secţia de gastroenterologie .

V. Anamneza medicală

- Antecedente heredo-colaterale: neagă boli cu transmitere ereditară în familie

- Antecedente personale fiziologice: prima copulaţie la 15 ani

- Antecedente personale patologice: ulcer gastroduodenal (2010), fractură

epifiza distală tibie (2009)

- Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzătoare

- Condiţii faţă de mediu: echilibrat

VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară

Pacientul prezintă o stare generală alterată, transpiraţii reci, inapetenţă, aspect fizic

neglijat datorită simptomelor prezente, anxietate. Adresează numeroase întrebări legate de

procedurile la care va fi supus pentru diagnostic, tratamentul care îi va fi aplicat, precum şi

impactul afecţiunii curente asupra calităţii vieţii.

Nevoia fundamentală/

nivelul de dependenţă

Data10 11 12 13 14 15 16

Nevoia de a resira şi a avea o buna circulaţie 2 1 1 1 1 1 1

Nevoia de a bea şi a manca 4 4 3 3 2 2 2

Nevoia de a elimina 4 4 3 2 2 2 1

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura 3 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a dormi şi a se odihni 4 4 3 3 2 2 2

Nevoia de a se îmbraca şi dezbrăca 3 2 2 2 1 1 1

Nevioa de a menţine temperatura corpului în limite

normale

2 2 1 1 1 1 1

Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele

şi mucoasele

3 3 3 2 2 2 1

Nevoia de a evita pericolele 2 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a comunica 2 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi

valori, de a practica religia

2 2 2 2 1 1 1

Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 2 2 2 2 1 1 1

Nevoia de a se recreea 4 3 2 2 2 1 1

Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sanatatea 4 3 2 2 2 2 2

Total 41 36 30 28 23 19 17

Nevoi

fundamentale

deficitare

Surse de

dificultateManifestări de dependenţă

Diagnostic de

nursing

1. Nevoia de a bea

şi a mânca

- inapetenţă - slăbiciune

- pierdere în greutate

- greţuri

- vărsături

- pirozis

- pierdere în

greutate datorită

inapetenţei

manifestată prin

slăbiciune,

greţuri, vărsături

2. Nevoia de a

dormi şi a se

odihni

- agitaţie - descurajare

- nelinişte

- anxietate

- oboseală

- treziri frecvente

- alterarea

sănătăţii datorită

agitaţiei

manifestată prin

nelinişte,

anxietate,

oboseală3. Nevoia de a

elimina

-eliminări

crescute

- greţuri

- pierdere în greutate

- diaree

- crampe abdominale

- vărsături

- pierderea

echilibrului

hidroelectrolitic

datorită diareei şi

vărsăturilor4. Nevoia de a

învata cum să-ţi

păstreze

sănătatea

- anxietate - lipsa de informaţii

- neobişnuinţa în abordarea

anumitor acţiuni pentru

redobândirea sănătăţii

- dificultate în

învăţarea

măsurilor

preventive şi

curative din

cauza anxietăţii

manifestată prin

lipsă de

informaţii

5. Nevoia de a se

recreea

- astenie - durere, oboseală, slăbiciune

- diminuarea interesului

- dificultate în a se concentra, cu

ocazia unei activităţi recreative

- dificultate în a

indeplini activităţi

recreative

datorată asteniei

manifestată prin

durere,

oboseală,

slăbiciune

Obiectivele

îngrijirii

Intervenţiile asistentei medicale

Evaluare

Autonome Delegate

1. Pacientul să

prezinte o

stare de bine,

fără greţuri şi

vărsături

sangvinolente

- aşez pacientul în poziţie

sezândă, semişezândă, sau

în decubit dorsal, cu capul

într-o parte

- protejez patul cu muşama

şi aleză

- ajut şi sprijin pacientul în

timpul vărsăturilor

-învăţ pacientul să

efectueze un inspir profund

la apariţia senzaţiilor de

greaţă

- reduc sau opresc aportul

de lichide sau alimente, la

indicaţia medicului

- mă asigur ca pacientul

sa respecte regimul

alimentar indicat

- administrez la indicaţia

medicului soluţie de

Glucoză 10% 500 ml, 3x1

flac./zi, Metoclopramid 2

fiole în perfuzie,

Adrenostazin 0,3 mg, 1

fiolă dimineaţa, una

seara.

- în urma

intervenţiilor,

greţurile şi

vărsăturile s-au

diminuat, şi

pacientul

prezintă o stare

de bine

2. Pacientul să

beneficieze de

un somn

corespunzator

calitativ şi

cantitativ

- învăţ pacientul să practice

tehnici de relaxare,exerciţii

respiratorii

- învăţ pacientul care se

trezeşte devreme să se

ridice din pat câteva minute,

să citească, să asculte

muzică, apoi să încerce din

nou să adoarmă

- observ orele de somn

ale pacientului

-administrez tratamentul

medicamentos indicat de

medic pentru inducerea

stării de somn, şi observ

efectul acestuia asupra

organismului: Diazepam

10 mg, 1 fiolă.

- pacientul se

odihneşte

corespunzător

3. Pacientul să

fie echilibrat

hidroelectrolitic

- realizez bilantul ingestie-

excreţie, calculând

cantitatea de lichide

ingerate şi perfuzate, şi

cantitatea de lichide

eliminate

- recoltez scaun pentru

coprocultură

- urmăresc înlocuirea

pierderilor de apă şi

electroliţi

- îndemn pacientul să

ingere o cantitate de 2000

ml de lichide în 24 de ore

- hidratez pacientul prin

perfuzii, administrând ser

fiziologic 500 ml, la

indicaţia medicului

- în urma

intervenţiilor,

pacientul este

echilibrat

hidroelectrolitic

4. Pacientul să

acumuleze noi

cunostinte şi

informaţii

despre boală

- explorez nivelul de

cunoştinţe al bolnavului

privind boala actuală

- stimulez dorinţa de

cunoaştere; motivez

importanţa acumulării de

noi cunoştinţe, importante în

prevenirea unui nou episod

acut

- conştientizez bolnavul

asupra propriei

responsabilităţi privind

sănătatea

- informez bolnavul în

legătură cu modul de

manifestare, măsurile

preventive şi curative,

modul de participare la

intervenţii şi procesul de

recuperare

- verific dacă bolnavul a

înţeles corect mesajul

transmis şi dacă şi-a

însuşit noile cunoştinţe

- pacientul a

dobândit noi

cunoştinţe

referitor la boala

sa

5. Pacientul să

fie mai relaxat

şi mai odihnit

- învăţ pacientul tehnici de

relaxare; îndemn bolnavul

spre citirea unor cărţi cu

conţinut optimist şi ieşiri

scurte în aer liber

- amenajez camera de

recreere pentru audiţii

muzicale, vizionări de filme,

TV, etc.

- creez un mediu calm şi

liniştit

- la indicaţiile medicului,

mă asigur ca metodele de

recreere să nu obosească

pacientul

- pacientul este

mult mai linistit şi

mai relaxat

Regimul alimentar Medicaţia

- La indicaţia medicului curant, respect un regim

lacto-făinos pentru pacientul în cauză

- în primele 4 zile administrez un regim predominant

lactat

- Bolnavul primeşte la pat 200 ml lapte la interval de

2 ore, iar noaptea la 4 ore. Daca laptele nu este

tolerat, se diluează cu ceai sau apă alcalină, sau se

adaugă o linguriţă de carbonat de calciu la o cană

de lapte.

- Se consumă fie 2 l lapte şi 30 de grame de zahăr,

fie 1 l lapte şi 500 g cremă proaspătă şi 30-40 g

zahăr.

- în zilele 5-6, adaug un regim făinos, şi stimulez

consumul de paine, paste fainoase, cereale.

- Se combate constipaţia cu o lingură de ulei de

parafină

- Alimentele vor fi fracţionate în 5-6 mese pe zi.

- Este interzis consumul de alcool, cafea, apă

minerală, sucuri carbonatate, tutun.

- Alimentaţia va fi una activă, pacientul servind

alimentele în sala de mese.

10.01.2013-11.01.2013:

Se administrează ser fiziologic

(NaCl 0,9%) 500 ml şi Glucoză 10%

500 ml, pentru reechilibrare

volemică şi hidroelectrolitică.

Per oral:

- Gastrofait 1 g 1-1-1

Injectabil:

- Nexium 40 mg 1-0-1

- Arnetine 1-0-1

- Metoclopramid 1-0-1

- Vitamina K 1-0-1

- Adrenostazin 1-0-1

- Etamsilat 1-0-1

- No Spa 1-0-1

12.01.2013-16.01.2013:

Per oral:

- Gastrofait 1 g 1-1-1

Injectabil:

- Nexium 40 mg 1-0-1

- Arnetine 1-0-1

- Metoclopramid 1-0-1

- Vitamina K 1-0-1

- Etamsilat 1-0-1

- No Spa 1-0-1

Supravegherea funcţiilor vitale

DataTA/mmHg P/min R/min T°C

D S D S D S D S

11.12.2012 95/65 95/60 58 60 15 17 37,3 37,612.12.2012 105/80 110/80 61 63 17 19 37,1 36,713.12.2012 120/85 110/75 65 70 19 18 36,6 37,114.12.2012 110/80 115/95 62 68 18 20 36,5 36,715.12.2012 120/70 130/90 70 65 21 19 36,3 36,516.12.2012 120/85 - 74 - 18 - 36,5 -

Supravegherea eliminărilor

Data Scaun Diureza Nr. micţiuni Vărsături Transpiraţii Menstră

11.12.2012 2 900 ml 2 600 ml severe -12.12.2012 3 1000 ml 3 400 ml moderate -13.12.2012 - 1000 ml 3 100 ml - -14.12.2012 2 1200 ml 5 - uşoare -15.12.2012 1 1400 ml 7 - - -16.12.2012 - 800 ml 2 - - -

Prelevări de produse biologiceRecomandări la externare

Valorile pacientului Valori normale

Hemoleucogramă:

Hematii (RBC) 4,4 mil.

Hemoglobină (HGB) 13,6

- se observă o valoare uşor

scăzută a hemoglobinei, însă

fără prezenţa complicaţiilor, sau

a unui sindrom anemic

secundar.

Hematocrit (HCT) 37,8%

- se observă valori uşor scăzute

ale hematocritului.

Biochimie:

GOT (AST) 26 U/l

GPT (ALT) 23 U/l

Uree 46,2 mg/dl

Creatinină 0,68 mg/dl

Calciu ionic 1,22 nmoli/l

Sodiu 141 nmoli/l

Potasiu 3,7 nmoli/l

Helicobacter Pylori:

Rezultat: 129,6

4,5-6 mil.

14-16,5

40-48%

10-35 U/l

10-33 U/l

10-59 mg/dl

0,5-1,2 mg/dl

1,12-1,32 nmoli/l

136-145 nmoli/l

3,5-5,1 nmoli/l

Interval de referinţă

0-4

Pacientul se externează cu

următoarele recomandări

medicale:

- regim alimentar echilibrat, cu

evitarea alimentelor acide;

- regim hidric echilibrat, 2 l

lichide pe zi;

- consumul de cafea interzis;

- consumul de alcool şi tutun

strict interzise;

- administrarea medicaţiei

conform prescripţiei medicale;

- evaluare medicală periodică.

Tratament la externare:

- Nexium 20 mg

1-0-1, timp de 4 săptămâni;

- Amoxicilină 500 mg

2-0-2, timp de 1 săptămână;

- Klerimed 500 mg

1-0-1, timp de 1 săptămână;

- Flugvim 500 mg

1-0-0, timp de 1 săptămână.

CONCLUZII

Din cele relatate în lucrarea de faţă se desprind câteva concluzii:

Ulcerul gastric este o afecţiune digestivă caracterizată printr-o ulceraţie a mucoasei

stomacului. Ştim astăzi ca cea mai comuna cauză a ulcerului gastric sau factorul care il

exacerbează în mod deosebit este infecţia cu bacteria numita Helicobacter pylori. Aceasta

produce peste 80% dintre ulcerele gastrice. Ulcerul gastric prezintă o urgenţă medico-

chirurgicală datorită complicaţiilor grave ce pot surveni ( perforaţia ulcerului, HDS , etc).

Bolnavii acuză dureri epigastrice, pirozis, vărsături, scădere în greutate, balonare, senzaţie

de saţietate după consumul unor cantităţi mici de alimente.

Scopul tratamentului este eradicarea Helicobacter pylori cu minimum de efecte adverse

medicamentoase şi scăderea selectării de tulpini bacteriene rezistente.Deoarece aciditatea

gastrică influenţează eficienţa anumitor agenţi antimicrobieni activi pe Hp, antibioticele se

asociază cu inhibitori ai pompei de protoni, blocanţii de receptori H2 sau cu ranitidina

bismut citrat.

Cei mai importanţi agenţi antimicrobieni utilizaţi sunt amoxicilina, claritromicina,

metronidazolul şi, în măsură mai mică, tetraciclina şi bismutul.

Astăzi, locul Claritromicinei începe să fie luat de Levofloxacină, iar durata tratamentului

tinde să crească, în funcţie de asocierea aleasă, de la 7-10 zile, la 10-14 zile.

Pentru profilaxia bolii şi a recidivelor, trebuie să se ţină seama de toate acele cauze

care participă la apariţia acesteia. În general, prin evitarea traumelor psihice şi printr-un

mod de viaţă mai igienic, fără excese şi printr-un regim alimentar din care trebuie evitat

orice abuz, se poate adeseori preveni boala ulceroasă.

În urma observarii cazurilor de ulcer gastric am constatat ca aplicarea planului de

ingrijire, conform conceptului Virginiei Henderson, a avut o eficientă sporită bazată pe

relatia afectivă asistentă-pacient. Aflat singur în acest cadru spitalicesc, lipsit de familie şi

mediul obişnuit, între persoane străine lui afectivitatea oferită de asistenta a creat bazele

unei legaturi pozitive, care a contribuit la menţinerea unei încrederi permanente în cadrele

medicale şi în eficienţa ingrijirilor şi a tratamentului.

BIBLIOGRAFIE

Lucreţia Titircă : Ghid de nursing , Editura Viaţa medicală romanească, Bucuresti,2001

Lucreţia Titircă: Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali, Ghid de

nursing vol.II 2008

Adrian Restian : Bazele Medicinei de familie, Editura Medicală Bucureşti, 2003

Carol Mozeş : Tehnica îngrijiri bolnavului, Editura Medicală Bucuresti, 2003

Corneliu Borundel: Manual de medicină internă pentru cadre medii, Editura BIC ALL

Bucuresti,2000

Ostrov Ricki : Totul despre ulcer, Editura Polimark, Bucureşti, 1996

Vasile Andreica: Boli extragastrice asociate infecţiei cu Helicobacter pylori. Casa Cărţii de

Ştiinţă Cluj Napoca, 2004

Nicolae A. Turdeanu: Chirurgia ulcerului gastro-duodenal , Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj

Napoca, 2004