LP 2: INFECŢIILE BACTERIENE CUTANATE

Dr. Pestrea Ramona-Elena

Medic rezident Dermato-Venerolog

Stafilococii • familia Micrococcaceae• coc gram-pozitiv,necapsulat,aşezat în ciorchine,aerob, facultativ anaerob.• stafilococul alb (S. epidermidis) este patogen oportunist• principalul habitat al Stafilococului auriu este regiunea anterioară a nărilor, perineu, tub

digestiv, pielea păroasă a capului şi părul, mâinile (mai ales subunghial)• stafilococul auriu este o specie virulentă şi toxigenă• rar pe tegument integru deoarece bacteriile nu pot trece de stratul cornos al epidermului • lipidele de pe suprafata tegumentului au proprietati antibactericide• frecvent pe leziuni cutanate preexistente (ruperea barierei cutanate)- maceratie, rani cronice,

escoriatii in urma leziunilor de grataj datorita cresterii pH-ului, cantitatii de dioxid de carbon si nivelului de apa din epiderm

• contin proteine de suprafata care adera de mucoasa nazala, tegument• este nevoie de 10000 de S.aureus pentru a produce un abces!

Streptococii • familia Streptococcaceae • coci gram-pozitivi, necapsulaţi, aşezaţi în lanţuri, aerobi, facultativ anaerobi• principalul habitat al lor este rinofaringele• patogenitatea streptococului este dată de o multitudine de factori de virulenţă şi de toxine• clasificarea cea mai utilizată este cea antigenică, propusă de Lancefield- 19 grupuri

serologice de streptococi. Streptococul piogen grup A este cel mai important pentru patologia dermatologica.

• in functie de capacitatea de a produce hemoliză, streptococii beta hemolitici, care produc o zonă întinsă de hemoliză completă pe geloză sânge şi au rol principal în patologia cutanată;

Stafilodermiile au fost clasificate în: • stafilodermii pilosebacee- foliculite si perifoliculite• stafilodermii ale glandelor sudoripare• stafilodermiile unghiilor • stafilodermiile pielii glabre

Foliculitele superficiale: Impetigo stafilococic Bockhart• mică pată eritematoasă care este apoi înlocuită cu o pustulă centrată de un fir de păr şi

înconjurată de un halou eritematos. Pustulele au dimensiuni cuprinse între 1-5 mm şi sunt izolate sau grupate într-un placard. Ele se rup sau se usucă în câteva zile şi rezultă cruste. Se vindecă fără cicatrice. Rareori, la persoane cu imunitatea deprimată, afecţiunea poate avea o evoluţie cronică, extinzându-se la foliculii vecini şi complicându-se cu abcese, furuncule, celulită, sicozis etc.

Foliculitele profunde:1. Sicozisul vulgar – stafilococic2. Foliculita genelor3. Foliculita narinara

• 1. pustule foliculare superficiale, care evoluează spre papulo-pustule centrate de un fir de păr şi asociate cu colecţii purulente profunde, realizând aspectul de „abces în buton de cămaşă".

• leziunile se însoţesc de reacţie perifoliculară şi au tendinţa la confluare în plăci eritemato-edematoase, acoperite cu pustule care se deschid şi se acoperă de cruste brun-cenuşii.

• evoluţia este cronică, cu pusee recidivante şi tendinţă la extensie spre foliculii vecini, uneori conducând spre o formă particulară de sicozis care poartă numele de foliculită decalvantă sau sicozis lupoid.

• infecţia pătrunde până la papila firului de păr pe care o distruge şi determină alopecie cicatriceală. Evoluează sub formă de placarde cu zonă centrală lipsită de păr, lucitoare, înconjurată de o zonă activă periferică, cu multiple pustule foliculare şi cruste

• mai multe placarde pot conflua rezultând zone alopecice întinse.

2.Foliculita genelor (ulcior, orgelet) • foliculită profundă, cu evoluţie acută, care se localizează la marginea pleoapelor, sub

forma unei nodozităţi dureroase, centrată de un fir de păr. • evoluţia este spre abcedare, cu eliminarea puroiului şi vindecare în 7-10 zile

3.Foliculita narinară• infecţie a foliculilor narinari, foarte dureroasă, care adesea se însoţeşte cu fenomene

de celulită, putând evolua spre un furuncul• consecinţa unei rinite cronice şi/sau a leziunilor de grataj

Furunculul (perifoliculita)• foliculită cu perifoliculită acută necrozantă, ce afecteaza atât foliculul pilos cât şi

glandele sebacee, ţesutul conjunctiv perifolicular şi ţesutul adipos subcutanat. • debutează cu o mică pustulă foliculară şi prurit local• evoluează în profunzimea foliculului pilos, interesând şi ţesuturile perifoliculare, cu

formarea unui nodul deosebit de dureros, care creşte rapid în dimensiuni, până la 1-2 cm diametru, devine fluctuent şi elimină burbionul, rezultând o ulceraţie crateriformă, care se vindecă în 2-3 săptămâni, cu cicatrice

• burbionul reprezintă miezul necrotic al leziunii şi este format din puroi, detritusuri celulare şi sânge.

-furunculul malign al feţei:• se localizează în cele 2/3 superioare ale feţei (buza superioară, şanţul nazogenian, obraz)• poate determina complicatii grave (tromboflebita sinusurilor laterale, septicemie,

tromboflebita de sinus cavernos)• edem important al regiunii afectate şi starea generală alterată, febră, frison• tromboflebita sinusului cavernos asociaza simptomatologie neurologica (semne

meningeale, paralizie de nervi motori ocular şi facial) şi oculara (chemozis conjunctival, protruzia globilor oculari);

-furunculul antracoid: • formă particulară de furuncul care constă în interesarea mai multor foliculi piloşi

învecinaţi şi a ţesuturilor din jurul lor, mergând în profunzime până la nivelul hipodermului

• sunt interesate regiunile cu tegument gros şi puţin elastic (ceafă, umeri, coapsă etc).• placard inflamator acoperit de multiple pustule foliculare• prin eliminarea burbioanelor rezultă numeroase ulceraţii crateriforme, care conferă

leziunii aspectul „în stropitoare". • se vindecă greu, pe parcursul a mai multe săptămâni, cu formarea de cicatrice inestetice,

cheloidiene• starea generală este modificata (febră, frison, astenie, greaţă) şi, uneori, se asociază

limfangită şi adenopatie

Hidrosadenita• infecţie stafilococică cronică ce interesează glandele sudoripare apocrine• leziunile sunt deseori precedate de senzaţie de prurit şi jenă locală• debutul se face prin unul sau mai mulţi noduli inflamatori subcutanaţi, dureroşi, duri

iniţial, care cresc în dimensiuni, devin fluctuenţi, tegumentul supraiacent este eritematos şi cald şi leziunile abcedează, eliminându-se un puroi cremos amestecat cu sângen

• netratat, procesul inflamator se extinde spre ductele sudoripare vecine şi în hipoderm cu formarea de plăci sau benzi liniare indurate

• se vindecă prin fibroză, cu apariţia de cicatrice profunde, vicioase, care pot provoca impotenţă funcţională.

• evoluţia este ondulantă, pe parcursul a luni sau ani de zile, putând să se complice cu celulită sau sechele ale proceselor inflamatorii cronice.

STAFILOCOCIILE UNGHIILORPerionixisul• infecţie a repliului periunghial, întâlnită mai ales la femei• tumefierea repliului unghial, care este roşu şi foarte dureros spontan şi la palpare• la presiune se scurge o cantitate mica de puroi cremos, galben.Onixisul stafilococic• secundar unui perionixis, prin extinderea infecţiei la nivelul lamei unghiale, care se

îngroaşă, prezintă puncte supurative şi depresiuni transversale şi devine friabila

STAFILOCOCIILE PIELII GLABREImpetigo bulos• debutează cu vezicule care cresc în dimensiuni şi devin bule, de 1-2 cm diametru, înconjurate

de un halou eritematos. Bulele sunt flasce, conţinutul lor este clar la început, apoi se tulbură, se rup, rezultând eroziuni care se acoperă de cruste brune, subţiri

• uneori leziunile iau un aspect circinat sau serpiginos, având un centru scuamos şi periferia veziculoasă care se extinde progresiv

• localizările de elecţie sunt faţa (perinazal, peribucal) şi membrele• starea generală este, de obicei, bună şi nu apare adenopatie• vindecarea se face, în general, spontan, la 10-15 zile, fără cicatrice, doar cu un discret eritem

rezidual

Necroliza toxică epidermică (Sindromul Lyell de natură stafilococică)• debutul este acut, la 2-3 zile de la o infecţie stafilococică banală (faringită, rinită,

conjunctivită), cu febră şi pete eritematoase localizate iniţial la nivelul marilor pliuri şi periorificial

• se extind până la realizarea unei adevărate eritrodermii pe care apar bule flasce mari care conduc la decolări epidermice masive, în lambouri, tegumentul luând aspectul de piele opărită

• rezultă suprafeţe denudate întinse, exsudative, cu alterarea marcată a stării generale, prin tulburări ale echilibrului acido-bazic şi ale termoreglării

Botriomicomul (granulomul piogenic)• varietate de tumoră angiomatoasă suprainfectată, mai frecvent la nivelul

extremitatilor• tumoră hemisferică, cu diametrul de 0,5-2 cm, pediculată sau sesilă, de culoare roşie-

negricioasă, de consistenţă moale. Suprafaţa este papilomatoasă, frecvent erodată şi acoperită de cruste hemoragice

• la periferie tumora este înconjurată de un guleraş, care rezultă prin erodarea epidermului

• evoluţia este lentă, leziunea crescând în dimensiuni timp de câteva săptămâni sau luni, după care staţionează

• subiectiv, rareori, apare durere la presiune sau prurit• de obicei leziunea este unică.

Omfalita• piodermită stafilococică, care interesează ombilicul şi apare, mai ales, la nou-născuţi, în

condiţii de igienă deficitară sau la prematuri• placard eritemato-edematos difuz la nivelul ombilicului. Suprafaţa sa supurează şi se

acoperă de eroziuni şi cruste• se poate complica cu gangrena produsă de asociaţii microbiene, cu tromboza venei

porte, cu peritonită sau septicemie

STREPTOCOCIILE ERITEMATOASEErizipelul• piodermică streptococică eritematoasă profundă, cu evoluţie acută, care interesează

limfaticele reticulare ale dermului• debut brusc cu febră, frison şi stare generală alterată (greaţă, curbatură, cefalee)• la nivelul regiunii tegumentare interesate apare o placă eritemato-edematoasă, cu suprafaţa

lucioasă, care se poate acoperi cu vezicule sau bule, uneori cu conţinut hemoragic• la periferie, leziunea este net delimitată de un burelet mai proeminent• leziunea este deosebit de dureroasă şi se extinde în suprafaţă rapid, ajungând în primele zile

la un diametru de 15-20 cm• se asociază adenopatie inflamatorie regională• de obicei, leziunea este unică, rareori multipla• se localizează cel mai frecvent pe faţă şi membrele inferioare

• in cazul interesării gambelor, poarta de intrare o reprezintă fisurile unui intertrigo micotic interdigitoplantar, iar pentru localizarea facială (perinazal, periocular), poarta de intrare este nazală, oculară, otică

• evoluţia naturală este spre vindecare spontană, în câteva săptămâni, cu descuamare şi discretă pigmentaţie

• se poate complica cu: celulita, abcese cutanate, septicemie, infecţii metastatice viscerale, glomeru-lonefrită acută. Localizările de la nivelul feţei se pot complica cu tromboflebite de sinus cervical, meningită, abcese cerebrale

• tendinţa la recidive

Celulita streptococică• streptodermie eritematoasă profundă, cu evoluţie acută sau cronică, care interesează ţesutul

conjunctiv lax subcutanat• se poate extinde şi superfi cial, adesea coexistând cu erizipelul, de care poate fi greu

diferenţiată. • apare pe leziuni cutanate preexistente (ulcere, plăgi traumatice sau operatorii, edem

limfatic, acnee, hidrosadenită).• debutează cu un placard difuz eritemato-edematos dureros, ulterior febra, frison, stare

generala alterata• în profunzime se dezvoltă abcese ce conduc la necroza tegumentului interesat

Cheilita angulară streptococică (stomatita angulară, perleşul, zăbăluţa)• localizată la nivelul comisurii labiale• debutează cu vezicule care apar pe fond eritematos şi se sparg lăsând fisuri dureroase

acoperite de cruste melicerice.

Ectima• streptodermie profundă, ulceroasă, apare la persoanele cu teren predispozant şi cu igienă

deficitară, fie primar, fie secundar, prin suprainfecţia unei leziuni preexistente, pruriginoasă.• debutează cu bule şi/sau pustule pe fond eritematos, care cresc în dimensiuni până la 2-4 cm

şi se acoperă de cruste aderente, brun-negricioase• la periferie se observă un halou eritemato-edematos, iar baza leziunilor este indurată. După

îndepărtarea crustei rămâne o ulceraţie cu fundul anfractuos, acoperit cu puroi galben-verzui, care se vindecă lent, în câteva săptămâni, lăsând o cicatrice pigmentată

• leziunile sunt, de obicei, multiple şi se localizează de predilecţie la nivelul membrelor inferioare unde, când se asociază cu insuficienţă cronică venoasă, pot evolua spre un ulcer de gambă

• poate avea caracter recidivant

Va multumesc!