lista temelor pentru interviu

35
1.Persoanele- Persoana fizică, Persoană fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile. Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea de folosinţă) se recunoaşte în egală măsură tuturor persoanelor fizice. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare în momentul naşterii şi încetează o dată cu moartea. Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepţiune dacă se naşte vie. Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobîndi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa. - Persoana juridică (tipurile de persoane juridice, actele de constituire, transmiterea bunurilor imobile în capitalul social , reorganizarea şi succesiunea în drepturi, transmiterea patrimoniului în cazul lichidării persoanei juridice). Persoană juridică este organizaţia care are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobîndească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît în instanţă de judecată. Persoana juridică poate fi organizată în mod corporativ sau în baza calităţii de membru, poate fi dependentă sau independentă de un anumit număr de membri, poate avea scop lucrativ sau nelucrativ. În funcţie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice, fondatorii au sau nu au drepturi de creanţă faţă de ea. Persoane juridice în a căror privinţă fondatorii au drepturi de creanţă sînt societăţile comerciale şi cooperativele. Persoane juridice în a căror privinţă fondatorii nu au drepturi de creanţă sînt organizaţiile necomerciale. Persoanele juridice sînt de drept public sau de drept privat care, în raporturile civile, sînt situate pe poziţii de egalitate. Persoana juridică activează în baza contractului de constituire sau în baza contractului de constituire şi a statutului, sau doar în baza statutului. Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie să conţină denumirea şi sediul ei, modul de administrare a activităţii şi alte date prevăzute de lege pentru persoanele juridice de tipul respectiv. Persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare. Reorganizarea produce efecte faţă de terţi numai după data înregistrării de stat a noilor persoane juridice, cu excepţia reorganizării prin absorbţie, care produce efecte la data înregistrării modificărilor în actele de constituire ale persoanei juridice absorbante. Succesiunea de drept în cazul reorganizării persoanelor juridice (1) În cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile şi

Upload: vioricapodubnii

Post on 20-Dec-2015

306 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

definitii juridice

TRANSCRIPT

1.Persoanele- Persoana fizică, Persoană fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile. Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea de folosinţă) se recunoaşte în egală măsură tuturor persoanelor fizice. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare în momentul naşterii şi încetează o dată cu moartea. Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepţiune dacă se naşte vie. Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobîndi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa.- Persoana juridică (tipurile de persoane juridice, actele de constituire, transmiterea bunurilor imobile în capitalul social, reorganizarea şi succesiunea în drepturi, transmiterea patrimoniului în cazul lichidării persoanei juridice).  Persoană juridică este organizaţia care are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobîndească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît în instanţă de judecată.   Persoana juridică poate fi organizată în mod corporativ sau în baza calităţii de membru, poate fi dependentă sau independentă de un anumit număr de membri, poate avea scop lucrativ sau nelucrativ.   În funcţie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice, fondatorii au sau nu au drepturi de creanţă faţă de ea. Persoane juridice în a căror privinţă fondatorii au drepturi de creanţă sînt societăţile comerciale şi cooperativele. Persoane juridice în a căror privinţă fondatorii nu au drepturi de creanţă sînt organizaţiile necomerciale.Persoanele juridice sînt de drept public sau de drept privat care, în raporturile civile, sînt situate pe poziţii de egalitate. Persoana juridică activează în baza contractului de constituire sau în baza contractului de constituire şi a statutului, sau doar în baza statutului.      Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie să conţină denumirea şi sediul ei, modul de administrare a activităţii şi alte date prevăzute de lege pentru persoanele juridice de tipul respectiv. Persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare.     Reorganizarea produce efecte faţă de terţi numai după data înregistrării de stat a noilor persoane juridice, cu excepţia reorganizării prin absorbţie, care produce efecte la data înregistrării modificărilor în actele de constituire ale persoanei juridice absorbante.     Succesiunea de drept în cazul reorganizării persoanelor juridice    (1) În cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile şi obligaţiile fiecăreia din ele trec la noua persoană juridică, în conformitate cu actul de transmitere.    (2) În cazul absorbţiei unei persoane juridice de către alta, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice absorbite trec la persoana juridică absorbantă în conformitate cu actul de transmitere.    (3) În cazul divizării persoanei juridice, drepturile şi obligaţiile ei trec la noile persoane juridice în conformitate cu bilanţul de repartiţie.    (4) În cazul separării, o parte din drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trece, la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă), în corespundere cu bilanţul de repartiţie.    (5) În cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoană juridică în conformitate cu actul de transmitere.Procedura de lichidare a unei întreprinderi durează cel puţin un an de zile.Lichidatorul depune cererea de radiere a persoanei juridice din Registrul de stat în termenele şi în condiţiile art.98 din Codul civil. Termenul minim după care lichidatorul urmează să depună cererea de radiere a persoanei juridice din Registrul de stat este de 12 luni, în cazul cînd bilanţul lichidării şi planul repartizării activelor au fost aprobate şi prezentate cu 2 luni înainte de expirarea acestui termen. În caz contrar, lichidatorul va depune cererea de radiere la Cameră după expirarea ambelor termene. CÎS adoptă în termen de 3 zile de la data primirii actelor decizia de radiere. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul adoptării deciziei de radiere din Registrul de stat şi consemnarea acestui fapt în Registru.Conform art. 100 al Codului civil al R.M., dacă, după radierea persoanei juridice, mai apare un creditor sau un îndreptăţit să obţină soldul sau dacă se atestă existenţa unor active, instanţa de judecată poate, la cererea oricărei persoane interesate, să redeschidă procedura lichidării şi, dacă este necesar, să desemneze un lichidator. În acest caz, persoana juridică este considerată ca existentă, dar în exclusivitate în scopul desfăşurării lichidării redeschise. Lichidatorul este împuternicit să ceară persoanelor îndreptăţite restituirea surplusului primit peste partea din active la care aveau dreptul.

2.Actul juridic şi reprezentareaAct juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile.

Actul juridic unilateral, bilateral şi multilateral(1) Actul juridic unilateral este manifestarea de voinţă a unei singure părţi. (3) Actul juridic bilateral este manifestarea de voinţă concordantă a două părţi.(4) Actul juridic multilateral este manifestarea de voinţă a trei sau a mai multe părţi.   Reprezentarea

    (1) Un act juridic poate fi încheiat personal sau prin reprezentant. Împuternicirile reprezentantului rezultă din lege, din act juridic sau din împrejurările în care acţionează.    (2) Actul juridic încheiat de o persoană (reprezentant) în numele unei alte persoane (reprezentat) în limitele împuternicirilor dă naştere, modifică sau stinge drepturile şi obligaţiile civile ale reprezentatului.        (5) Este interzisă încheierea prin reprezentant a actului juridic care, după natura lui, urmează a fi încheiat nemijlocit de persoana contractantă sau a cărui încheiere prin reprezentant este interzisă expres de lege. - CondiŃiile de valabilitate a actului juridic.Consimţămîntul

(1) Consimţămînt este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic.

(2) Consimţămîntul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat.Momentul de producere a efectelor consimţămîntului

(1) Manifestarea de voinţă care trebuie recepţionată de cealaltă parte produce efecte în momentul în care parvine acesteia, indiferent de faptul dacă a luat sau nu cunoştinţă de conţinutul ei.

(2) Manifestarea de voinţă nu produce efecte în cazul în care celeilalte părţi i-a parvenit anterior sau îi parvine în acelaşi timp o declaraţie de retractare(retragere).

(3) Valabilitatea manifestării de voinţă nu este afectată de decesul persoanei care şi-a exprimat voinţa, sau de lipsirea ei de capacitate de exerciţiu, dacă aceste evenimente au avut loc după exprimarea voinţei.Obiectul actului juridic

(1) Obiect al actului juridic este obligaţia persoanei care a încheiat actul juridic.(2) Obiectul actului juridic trebuie să fie licit, să se afle în circuit civil şi să fie determinat sau

determinabil cel puţin în specia sa.(3) Pot constitui obiect al actului juridic şi bunurile viitoare.

Forma actului juridic(1) Actul juridic poate fi încheiat verbal, în scris sau în formă autentică.(2) Forma este o condiţie de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres prevăzute de

lege.- Actele juridice încheiate sub conditie.Actul juridic se consideră încheiat sub condiţie cînd apariţia şi încetarea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative depind de un eveniment viitor şi nesigur ca realizare.

Condiţia nulăEste nulă condiţia care contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri sau condiţia a cărei

îndeplinire este imposibilă. Actul juridic încheiat sub astfel de condiţie este nul în întregime.Condiţia pozitivă(1) Dacă actul juridic este încheiat sub condiţia survenirii unui eveniment oarecare într-un

termen determinat, condiţia se consideră nerealizată dacă acest termen a expirat şi evenimentul nu a survenit.

(2) Dacă termenul nu este determinat, condiţia poate fi îndeplinită oricînd. Condiţia poate fi recunoscută nerealizată atunci cînd este evident că survenirea ulterioară a evenimentului este imposibilă.

 Condiţia negativăÎn cazul în care actul juridic este încheiat sub condiţia nesurvenirii unui eveniment anumit într-

un termen determinat, condiţia se consideră realizată chiar şi pînă la expirarea acestui termen dacă este evident că survenirea ulterioară a evenimentului este imposibilă.

condiţie suspensivă

Actul juridic se consideră încheiat sub condiţie suspensivă dacă apariţia drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative prevăzute de el depinde de un eveniment viitor şi incert sau de un eveniment survenit, însă deocamdată necunoscut părţilor.

condiţie rezolutorieActul juridic se consideră încheiat sub condiţie rezolutorie dacă realizarea condiţiei atrage

desfiinţarea actului juridic şi restabilirea situaţiei existente pînă la încheierea lui. 

3. PatrimoniulPatrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor si obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate in bani), privite ca o suma de valori active si pasive strîns legate intre ele, aparţinând unor persoane fizice si juridice determinate.Toate bunurile persoanei fizice sau juridice fac parte componentă a patrimoniului ei.- Bunurile imobile Bunul poate fi imobil sau mobil.

La categoria de bunuri imobile se raporta terenurile, porţiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini, clădirile, construcţiile şi orice alte lucrări legate solid de pămînt, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este incorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror deplasare nu este posibila fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei lor. 4. Proprietatea Conţinutul dreptului de proprietate

Proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.Dreptul de proprietate este perpetuu.Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ.Dreptul de folosinţă include şi libertatea persoanei de a nu folosi bunul. Poate fi instituită prin

lege obligaţia de folosire dacă nefolosirea bunurilor ar contraveni intereselor publice. În acest caz, proprietarul poate fi obligat fie să folosească el însuşi bunul ori să-l dea în folosinţă unor terţi în schimbul unei contraprestaţii corespunzătoare.Proprietarul este obligat să îngrijească şi să întreţină bunul ce-i aparţine dacă legea sau contractul nu prevede altfel.- Modurile de dobândire şi încetare a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate.În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ.- Proprietatea comună asupra bunurilor imobile.Proprietatea este comună în cazul în care asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai multi titulari.Proprietatea comună poate apărea în temeiul legii sau în baza unui act juridic.Formele proprietăŃii comune. Proprietatea comună poate fi caracterizată prin delimitarea cotei fiecărui proprietar (proprietate pe cote-părŃi) sau prin nedelimitarea cotelor-părŃi (proprietate în devălmăşie).Dacă bunul este comun, proprietatea pe cote-părŃi se prezumă pînă la proba contrară.Coproprietarii devălmaşi pot atribui bunurilor comune regimul proprietătii comune pe cote-părti.Proprietatea comună pe cote-părŃiFiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părŃi ideale din bunul comun. Cotele-părŃi sînt prezumate a fi egale pînă la probă contrară. Dacă bunul a fost dobîndit printr-un act juridic, nu se va putea face probă contrară decît prin înscrisuri.Coproprietarul care a făcut din contul său, cu acordul celorlalŃi coproprietari, bunului comun îmbunătăŃiri inseparabile are dreptul să ceară modificarea respectivă a cotelor-părŃi sau compensarea cheltuielilor.Proprietatea comună în devălmăşieÎn cazul în care dreptul de proprietate aparŃine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre ele să fie titularul unei cote-părŃi ideale din bunul comun, proprietatea este comună în devălmăşie.5. Alte drepturi reale- Uzufructul,Uzufructul este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a folosi pentru o perioadă determinată sau determinabilă bunul unei alte persoane (nudul proprietar) şi de a culege fructele bunului, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa. Uzufructuarul are dreptul de a poseda bunul, nu şi de a-l înstrăina.

Uzufructul poate fi limitat prin excluderea anumitor folosinţe.Uzufructul se poate constitui, conjugat sau succesiv, în favoarea unei sau mai multor persoane existente la data deschiderii uzufructului.- Uzul, abitatia(1) Uz este dreptul real asupra bunului altuia, în virtutea căruia uzuarul poate folosi bunul şi culege fructele lui necesare pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.    (2) Titularul dreptului de abitaţie are dreptul să locuiască în locuinţa unei alte persoane împreună cu soţul şi copiii săi chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia.    (3) Uzul şi abitaţia se constituie în temeiul unui act juridic ori al legii, dispoziţiile privind registrul bunurilor imobile fiind aplicabile pentru bunurile imobile.     (4) Actul prin care este instituit uzul poate limita sau extinde dreptul de uz. Uzuarul nu poate pretinde la mai multe fructe decît la cele care se cuvin pentru nevoile proprii şi ale familiei sale dacă actul nu prevede altfel.Dreptul de uz şi de abitaţie nu poate fi cedat, iar bunul care face obiectul acestor drepturi nu poate fi închiriat sau arendat.Uzuarul şi titularul dreptului de abitaţie suportă cheltuielile de cultură sau de întreţinere proporţional părţii de care se foloseşte.- Servitutea Servitute este sarcina care grevează un imobil (terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul dominant). Utilitatea poate consta în sporirea confortului terenului dominant ori poate rezulta din destinaţia lui economică.. Condiţiile servituţii La realizarea servituţii, persoana împuternicită trebuie să respecte interesele proprietarului terenului aservit.Proprietarul terenului dominant poate fi obligat să plătească, la anumite perioade, o recompensă (despăgubire) proprietarului terenului aservit.Schimbarea proprietarului terenului dominant sau al terenului aservit, precum şi împărţirea terenurilor, nu afectează dreptul de servitute. Servitutea se poate constitui în vederea asigurării unei utilităţi viitoare a terenului dominant.- SuperficiaSuperficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente. Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.Dacă nu se prevede altfel, dreptul de superficie nu se poate exercita decît asupra suprafeţei construite sau asupra suprafeţei pe care urmează să se ridice construcţia, precum şi asupra suprafeţei neconstruite, necesare, potrivit naturii sau destinaţiei construcţiei, exploatării ei normale. Întinderea dreptului superficiarului de a folosi terenul grevat este stabilită prin contract sau lege. În lipsa unor prevederi contractuale, terenul este grevat cu servitutea necesară exercitării dreptului de superficie. Servitutea încetează la stingerea dreptului de superficie. Asupra dreptului de superficie se aplică în modul corespunzător regulile dreptului de proprietate asupra imobilelor dacă legea nu prevede altfel. Construcţia este o parte componentă esenţială a dreptului de superficie.Dreptul de superficie nu poate fi limitat la o parte din construcţie.   - Ipoteca. ipotecă - drept real în al cărui temei creditorul este în drept să ceară satisfacerea creanţelor sale, cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor imobile depuse în ipotecă, în cazul în care debitorul omite să execute obligaţiile garantate cu ipotecă;Obligaţiile garantate cu ipotecă Ipoteca se instituie în vederea garantării executării obligaţiei şi reprezintă un raport de drept accesoriu faţă de obligaţia garantată, fiind condiţionată în timp de durata acesteia, dacă legea sau contractul de ipotecă nu prevede altfel.Valabilitatea ipotecii depinde de valabilitatea obligaţiei garantate cu ipotecă.Poate fi garantată cu ipotecă executarea obligaţiilor ce rezulta din contractul de credit, contractul de împrumut sau alte obligaţii.Norme privind ipoteca se aplică obligaţiilor ce rezultă din contractele de credit sau împrumut, indiferent de scopul şi destinaţia acestora.Pot fi garantate cu ipotecă una sau mai multe obligaţii. Obligaţia garantată poate fi curentă sau viitoare, inclusiv condiţionată.6. Registrul bunurilor imobile

 registru al bunurilor imobile - sistem de înscrieri, efectuate conform legii cadastrului bunurilor imobile, privitoare la bunurile imobile şi la drepturile patrimoniale asupra lor;- ContinutulRegistrul bunurilor imobile este documentul de bază al cadastrului. Dacă datele din registrul bunurilor imobile nu coincid cu datele din alte documente cadastrale sau cu datele constatate pe teren, se consideră veridice datele din registrul bunurilor imobile, cu excepţia cazurilor de eroare tehnică evidentă.Registrul bunurilor imobile conţine înscrieri privind fiecare bun imobil, dreptul de proprietate şi alte drepturi patrimoniale, titularii de drepturi, documentele ce confirmă drepturile, tranzacţiile cu bunuri imobile şi alte temeiuri ale naşterii, modificării, grevării şi stingerii drepturilor.Registrul bunurilor imobile se păstrează permanent. În el se indică toate datele referitoare la drepturile asupra bunurilor imobile în vigoare şi cele stinse.Distrugerea documentelor expirate ce confirmă drepturile asupra bunurilor imobile, precum şi scoaterea vreunui document din dosarul cadastral sînt interzise.Registrul bunurilor imobile se ţine în mod manual pe fişiere de hîrtie şi computerizat pe fişiere electronice. Dacă datele din registrul ţinut şi manual, şi computerizat nu corespund, datele din registrul ţinut manual se consideră autentice.Capitolele registrului bunurilor imobileRegistrul bunurilor imobile se constituie din 3 capitole:a) capitolul A, care conţine înscrieri privind terenul;b) capitolul B, care conţine înscrieri privind construcţiile sau alte bunuri imobile amplasate pe teren;c) capitolul C, care conţine înscrieri privind încăperile izolate. Capitolele A şi B din registrul bunurilor imobile se ţin împreună. Capitolul C se ţine pentru fiecare bun imobil ce constituie obiect al înregistrării în acest capitol. Fiecare din capitolele va fi constituit din trei subcapitole:    a) subcapitolul I - bunul imobil;    b) subcapitolul II - dreptul de proprietate asupra bunului imobil;    c) subcapitolul III - grevarea drepturilor patrimoniale.  Registrul bunurilor imobile conţine un capitol-supliment privind estimarea bunului imobil în scopul impozitării, care se inserează în dosarul cadastral. Felurile înscrierilor Înscrierile în registrul bunurilor imobile    (1) Înscrierile în registrul bunurilor imobile sînt de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie, notarea.    (2) Intabularea este înscrierea drepturilor de proprietate şi a celorlalte drepturi reale.    (3) Înscrierea provizorie este înscrierea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale sub condiţia justificării lor ulterioare.    (4) Notarea se referă la înscrierea drepturilor de creanţă, a faptelor sau a raporturilor juridice aferente imobilelor consemnate în registrul bunurilor imobile.    (5) Înscrierea provizorie se transformă în intabulare numai după justificare, dacă la oficiul cadastral teritorial se prezintă documentele ce confirmă eliminarea cauzei care a determinat înscrierea provizorie.    (6) Toate înscrierile cu privire la bunurile imobile se identifică în registrul bunurilor imobile prin numărul cadastral al bunurilor imobile.    (7) Fiecărei înscrieri în registrul bunurilor imobile i se conferă un număr.- Particularitătile înregistrării unor drepturi patrimoniale1. Înregistrarea dreptului de proprietate   comună în devălmăşie     (1) La înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile, în baza cererii unuia sau a ambilor soţi, în registrul bunurilor imobile se indică datele despre ambii soţi dacă aceste bunuri au fost procurate sau construite în timpul căsniciei lor şi dacă contractul dintre soţi, autentificat notarial, nu prevede altfel. Neînscrierea în registrul bunurilor imobile a datelor despre celălalt soţ nu conduce la pierderea de către acesta a dreptului de proprietate asupra bunurilor procurate sau construite în timpul căsniciei.     (2) La înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra locuinţelor privatizate, în registrul bunurilor imobile se indică datele tuturor participanţilor la privatizarea acestor obiecte în baza contractului de vînzare-cumpărare (predare-preluare) a locuinţei în proprietate privată şi documentului ce confirmă componenţa participanţilor la privatizare.

        (3) La înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra terenului atribuit, conform legislaţiei, întregii familii, în registrul bunurilor imobile se indică datele tuturor persoanelor care erau membri ai familiei la data atribuirii, în baza extrasului din registrul de evidenţă a gospodăriilor sau a certificatului eliberat de autoritatea administraţiei publice locale.     (4) La înregistrarea primară a dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile care aparţin fie membrilor fostei gospodării de colhoznic, fie membrilor fostei gospodării ţărăneşti (de fermier), în registrul bunurilor imobile se indică datele tuturor membrilor gospodăriei, inclusiv ale minorilor şi celor inapţi pentru muncă, conform extrasului din registrul de evidenţă a gospodăriilor sau certificatului eliberat de autoritatea administraţiei publice locale. Bunurile imobile procurate sau create în urma activităţii în comun a membrilor gospodăriei ţărăneşti (de fermier) se înregistrează cu drept de proprietate comună în devălmăşie a membrilor acestei gospodării, enumeraţi în extrasul din Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), eliberat de autoritatea administraţiei publice locale, dacă contractul încheiat între membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau hotărîrea instanţei de judecată nu prevede proprietatea comună în diviziune.2. Înregistrarea dreptului de proprietate comună   în diviziune     (1) La înregistrarea dreptului de proprietate comună în diviziune asupra bunului imobil, în registrul bunurilor imobile se indică cota ideală a fiecărui proprietar în patrimoniu, care:    a) se determină reieşind din mărimea suprafeţei totale sau suprafeţei locative fie din valoarea unor încăperi şi/sau a suprafeţelor unor terenuri, fie în alt mod convenit între cotitularii dreptului de proprietate comună în diviziune; şi    b) se exprimă sub formă de fracţie ordinară sau în procente la mărimea sau valoarea bunului imobil; şi    c) se indică în contract sau în alt document ce confirmă drepturile, făcîndu-se referire la modul de determinare a ei.3.    Înregistrarea dreptului dobîndit prin uzucapiune imobiliară    (1) Dreptul dobîndit prin uzucapiune imobiliară se intabulează în temeiul hotărîrii judecătoreşti irevocabile.    (2) Dreptul dobîndit prin uzucapiune imobiliară nu va putea fi înscris în registrul bunurilor imobile dacă, la momentul depunerii cererii de înregistrare, dreptul de proprietate este intabulat sau înscris provizoriu pe numele altei persoane.   4.  Înregistrarea dreptului de proprietate asupra   terenului, dobîndit prin accesiune imobiliară   naturală    (1) Dreptul de proprietate dobîndit prin accesiune imobiliară naturală se înregistrează în temeiul actului de constatare pe teren şi al planului cadastral, întocmit de executantul lucrărilor cadastrale.    (2) În cazul accesiunii naturale a unei părţi de teren, înregistrarea dreptului de proprietate asupra acesteia se efectuează, dacă a trecut un an de la data notării intrării în posesie a proprietarului asupra părţii alipite şi nu a fost notată acţiunea privind revendicarea părţii desprinse. În celelalte cazuri, înregistrarea dreptului de proprietate asupra părţii de teren alipite se efectuează în temeiul hotărîrii judecătoreşti. 5.    Înregistrarea condominiului    (1) La înregistrarea condominiului, în cazul construcţiilor date în exploatare, cererea de înregistrare se depune de asociaţia de coproprietari. La cerere se anexează documentele ce confirmă drepturile asupra terenului condominiului şi actele de dare în exploatare a construcţiilor.    (2) La înregistrarea bunurilor imobile ale condominiului în registrul bunurilor imobile, în subcapitolul II al capitolelor A şi B se face inscripţia "condominiu". Datele despre proprietari nu se înscriu.    (3) Concomitent cu înregistrarea condominiului se înregistrează dreptul asociaţiei de coproprietari de administrare a bunurilor aflate în condominiu.6.   Înregistrarea dreptului asupra bunului imobil construit     (1) Pentru înregistrarea bunului imobil construit şi a dreptului de proprietate asupra lui se prezintă documentul ce confirmă dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă (superficie, arendă) asupra terenului beneficiarului (investitorului) construcţiei şi documentele ce confirmă recepţia lucrărilor de construcţie. Documentele referitoare la teren nu sînt necesare în cazul în care dreptul asupra terenului a fost deja înregistrat.    (2) Înregistrarea dreptului asupra unei construcţii nefinalizate poate fi efectuată la cererea titularului de drept, în temeiul documentelor ce confirmă dreptul beneficiarului (investitorului) construcţiei asupra terenului, al autorizaţiei pentru construcţie şi al avizului tehnic elaborat de către experţi tehnici

atestaţi ce confirmă gradul de executare a construcţiei şi corespunderea lucrărilor de construcţie cu documentaţia de proiect. Pentru construcţiile ce nu cad sub incidenţa Legii privind calitatea în construcţii, se prezintă actul de constatare pe teren privind gradul de executare a construcţiei, întocmit de oficiul cadastral teritorial şi coordonat cu autoritatea publică locală. Pentru efectuarea tranzacţiilor cu construcţiile nefinalizate, acestea se înregistrează în registrul bunurilor imobile în mod obligatoriu.7. Înregistrarea dreptului asupra construcţiilor viitoare    (1) Este posibilă înregistrarea construcţiei viitoare, a încăperilor izolate din cadrul construcţiei viitoare şi a dreptului de proprietate asupra acestora. Construcţiei viitoare, precum şi încăperilor izolate din cadrul acesteia li se atribuie numere cadastrale provizorii. La înregistrarea construcţiei viitoare sau a încăperilor izolate din cadrul acesteia, în registrul bunurilor imobile se aplică menţiunea „bun viitor”.    (2) Construcţiile viitoare care, conform proiectului, sînt divizate în încăperi izolate, la solicitarea titularului de drepturi, se înregistrează sub formă de condominiu. În subcapitolul II al capitolelor A şi B din registrul bunurilor imobile se aplică menţiunea „condominiu”, totodată datele despre proprietarul construcţiei viitoare nu se înscriu.    (3) Încăperile izolate din cadrul construcţiei viitoare pot fi înregistrate numai dacă viitoarea construcţie este înregistrată sub formă de condominiu. Dreptul de proprietate al beneficiarului construcţiei asupra încăperilor izolate, în acest caz, se înregistrează la momentul înregistrării condominiului.       (5) Concomitent cu înregistrarea încăperilor izolate din cadrul construcţiei viitoare, se înregistrează cota respectivă a proprietarului încăperii izolate în bunurile comune în condominiu.8.         Înregistrarea contractelor privind investiţiile în construcţii     (1) Contractele prin care una dintre părţi se obligă să asigure construcţia unuia sau mai multor apartamente şi să le transmită persoanei fizice care se obligă să achite integral sau parţial preţul imobilului anterior predării acestuia, precum şi contractele privind cesiunea drepturilor care rezultă din acestea se autentifică notarial şi se înscriu în registrul bunurilor imobile, sub sancţiunea nulităţii.    (11) Partea care asigură construcţia bunului imobil este obligată să înregistreze contractele privind investiţiile în construcţii la oficiile cadastrale teritoriale în termen de 15 zile calendaristice din data autentificării notariale a acestora.    (2) Este interzis să se perceapă de la persoana fizică orice plăţi prevăzute de contractele menţionate înainte de înregistrarea contractelor respective.    (3) Pentru înregistrarea contractelor, partea ce asigură construcţia bunului imobil este obligată să înregistreze dreptul de proprietate sau de folosinţă asupra terenului destinat construcţiei, dacă acest drept nu este înregistrat, precum şi să prezinte oficiului cadastral teritorial autorizaţiile necesare pentru construcţie, proiectul construcţiei, aprobat în modul stabilit, lista apartamentelor şi a încăperilor nelocuibile.    (4) După recepţia construcţiei, dreptul de proprietate asupra apartamentului care face obiectul contractelor se înscrie în registrul bunurilor imobile în temeiul acestor contracte şi al actului de predare-primire, semnat între părţi.9.  Înregistrarea pieirii fortuite sau distrugerii   (demolării) bunului imobil     (1) În cazul în care bunul imobil îşi încetează existenţa prin pieire fortuită sau distrugere (demolare), concomitent cu înregistrarea privind încetarea existenţei bunului imobil în registrul bunurilor imobile se radiază toate drepturile reale şi grevările referitoare la acel bun imobil.    (2) Înregistrarea privind încetarea existenţei bunului imobil se face în temeiul documentelor ce confirmă faptul pieirii fortuite sau distrugerii (demolării) bunului imobil. 10. Înregistrarea dreptului asupra bunului   imobil al persoanelor juridice     (1) La încetarea activităţii persoanei juridice în legătură cu reorganizarea (contopirea, absorbţia, divizarea, separarea, transformarea) sau lichidarea ei în registrul bunurilor imobile se efectuează înscrierea cu privire la stingerea dreptului asupra bunului imobil al acesteia în baza extrasului din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.     (2) Dreptul asupra bunului imobil al persoanei juridice create prin reorganizarea unei alte persoane juridice se înregistrează în temeiul înscrierei privind succesiunea în drepturi din documentele de constituire ale noii persoane juridice şi al actului de transmitere sau al bilanţului de repartiţie, confirmat în modul stabilit.    (3) În cazul lichidării persoanei juridice, înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil al noilor proprietari se efectuează în baza documentelor, perfectate în modul stabilit, cu privire la împărţirea, distribuirea sau transmiterea bunurilor persoanei juridice lichidate.    (4) În cazul încetării activităţii persoanelor juridice, eliberarea extraselor şi înregistrarea tranzacţiilor

cu bunurile imobile care aparţin acestor persoane se suspendă pînă la data încheierii reorganizării sau lichidării lor, cu excepţia cazurilor în care bunurile se pun în vînzare la decizia comisiei de lichidare sau în conformitate cu legislaţia cu privire la insolvabilitate.11.     Înregistrarea drepturilor asupra bunurilor   imobile proprietate publică     (l) Drepturile întreprinderilor asupra bunurilor imobile proprietate publică, transmise lor în folosinţă, se înregistrează în temeiul actelor de predare-preluare, încheiate între organele centrale de specialitate sau autorităţile administraţiei publice locale şi întreprindere.     (2) Înregistrarea grevării dreptului asupra terenului proprietate publică se efectuează în baza deciziei autorităţii administraţiei publice locale.12.Înregistrarea drepturilor de folosinţă, de arendă    (1) Dreptul de folosinţă, de arendă asupra bunului imobil pe un termen mai mare de 3 ani este supus înregistrării obligatorii. La cererea titularului, dreptul de arendă poate fi înregistrat şi pe un termen mai mic de 3 ani.    (2) În cazul arendării unei părţi din bunul imobil, la contract, prezentat odată cu cererea de înregistrare, se anexează planul terenului şi/sau planul construcţiei pe etaje sau al unei părţi din ea, care se arendează (subarendează). Cererea de înregistrare a dreptului de arendă (subarendă) trebuie să fie semnată de persoana care dă în arendă şi de arendaş.   (3) Dreptul de folosinţă, de arendă asupra bunului imobil se stinge:    a) la expirarea termenului de folosinţă, de arendă;    b) la apariţia condiţiei indicate în contract;    c) la decizia instanţei de judecată;    d) la cererea comună a părţilor din contract;    e) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.13. Înregistrarea ipotecii    (1) Înregistrarea ipotecii se efectuează în baza cererii debitorului ipotecar sau a creditorului ipotecar după înregistrarea drepturilor patrimoniale ale debitorului ipotecar asupra bunului imobil. La cererea debitorului ipotecar sau a creditorului ipotecar, se anexează contractul de ipotecă împreună cu documentele indicate în contract. În cazul în care contractul de vînzare-cumpărare a bunului imobil şi contractul de ipotecă au fost încheiate concomitent, dreptul de proprietate şi ipotecă se înregistrează consecutiv.    (2) Nu se admite înregistrarea ipotecii în cazurile în care ipotecarea bunului imobil indicat în contract este interzisă de legislaţie.    (3) La înregistrarea ipotecii, se indică datele despre creditorul ipotecar şi despre obiectul ipotecii, termenul de acţiune al acesteia dacă este stabilit, valoarea obligaţiei asigurată prin ipotecă sau datele privind modul şi condiţiile determinării acestei valori.    (4) În cazul în care, conform condiţiilor ipotecii, debitorului ipotecar îi este interzis să dispună de bunul imobil ipotecat şi/sau să ipotecheze ulterior acelaşi bun, în registrul bunurilor imobile se notează interdicţiile.    (41) În cazul în care, conform condiţiilor ipotecii, ipoteca constituită va garanta aceluiaşi creditor ipotecar executarea oricărei obligaţii viitoare, acest fapt se notează în registrul bunurilor imobile.14.  Înregistrarea servituţilor    (1) Servituţile se înregistrează la cererea proprietarului bunului imobil sau a persoanei în a cărei favoare este stabilită servitutea ori în temeiul notificării organului împuternicit la a cărui decizie a fost stabilită servitutea.    (2) Servituţile se înregistrează în baza următoarelor documente referitoare la stabilirea servituţilor:    a) contractul încheiat în modul stabilit;    b) decizia proprietarului la formarea bunurilor imobile. Servitutea constituită prin destinaţia stabilită de proprietar se intabulează concomitent cu dobîndirea dreptului de proprietate asupra unuia din bunuri de către altă persoană;     c) hotărîrii instanţei de judecată - pentru servituţile dobîndite prin uzucapiune. Servitutea se înscrie atît la bunul imobil dominant - în subcapitolul I al registrului, cît şi la bunul imobil aservit - în subcapitolul III al registrului.15.     Înregistrarea dreptului de administrare fiduciară, de tutelă sau curatelă     Orice drept asupra bunului imobil a cărui exercitare se face în condiţii de administrare fiduciară, de tutelă sau curatelă se înregistrează numai în baza documentelor ce determină aceste relaţii, inclusiv în bază de contract sau în temeiul hotărîrii instanţei de judecată.- Accesul la informatia din registru

(1)        Orice persoană, fără a fi ţinută să justifice vreun interes, poate cerceta, lua cunoştinţăţă de registrul bunurilor imobile, precum şi de documentele adiţionale, în condiţiile legii.(2)        De pe registrul bunurilor imobile se vor elibera, în condiţiile legii, extrase, certificate şi copii legalizate.

Dreptul la accesul la informaţia şi documentele adiţionale registrului, îl are orice persoană, fără a-şi justifica interesul.Prin orice persoană se are în vedere orice persoană fizică sau juridică, inclusiv şi străine. Norma respectivă nu face limitare nici în ce priveşte capacitatea de exerciţiu sau gen de activitate a persoanei ce solicită informaţia din registru. Astfel, chiar dacă persoana fizică nu a îndeplinit condiţia de capacitate în ce priveşte încheierea unui contract de înstrăinare de imobil, acest fapt nu este temei pentru a nu elibera la cererea acestei persoane extras din registrul bunurilor imobile. Termenul maximal de furnizare a informaţiei din registru este de trei zile.

Este necesar de menţionat, că persoanele au dreptul la informaţia din registru, în condiţiile Legii cu privire la bunurile imobile, doar în schimbul unei plăţi. În cazul în care informaţia este utilizată în scopuri comerciale, părţile (gestionarul informaţiei şi comerciantul) pot negocia furnizarea informaţiei la preţuri stabilite în contract.

În cazul în care informaţia din registrul bunurilor imobile este furnizată autorităţilolr publice locale, organelor de ocrotire a normelor de drept enumerate în articolul 8 al Legii cadastrului bunurilor imobile (organele ministerului afacerilor interne, a serviciului pentru informaţie şi securitate, procuraturii etc.) această informaţie este furnizată gratuit. Condiţia, însă, pentru furnizarea gratuită a informaţiei din registrul bunurilor imobile este ca aceasta să nu necesite sistematizare. Prin sistematizarea informaţiei din registrul bunurilor imobile se are în vedere analiza informaţiei existente în registrul bunurilor imobile şi elaborarea unei informaţii noi, create în baza unor criterii-repere indicate de solicitant. Prin urmare, în cazul în care este necesitatea de informaţie sistematizată aceasta este furnizată solicitantului, inclusiv şi a subiectelor indicate în articolul 8 al Legii cadastrului bunurilor imobile.

Nu este furnizată din registrtul bunurilor imobile acea informaţie, care constituie secret de stat. Deasemenea, în condiţiile articolului 6 al Legii cadastrului bunurilor imobile nu este furnizată informaţia cu privire la condiţiile contractului care constituie temei pentru înregistrarea dreptului, decât doar părţilor, instanţelor de judecată şi organelor de drept.7. Contractul de vînzare-cumpărare  (1) Prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit.    (2) Vînzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vînzare-cumpărare nu este prevăzut altfel.   - particularitătile vînzării – cumpărării terenurilor, altor bunuri imobile În cadrul acestui contract vom vorbi despre particularitățile de vînzare-cumpărare ale terenurilor de pămint, caselor de locuit și apartamentelor privatizate. Acest contract este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros , comutativ si cu executare succesivă. In cadrul contractului de vînzare-cumpărare a terenurilor, în calitate de vînzător, în dependență de domeniul de proprietate: public sau privat, poate fi persoana fizică sau juridică proprietar ce are calitatea necesară de a contracta, sau administrația publică locală, sau statul. In calitate de cumpărător poate fi orice persoană fizică sau juridică ce are capacitate juridică de a contracta, iar dacă obiect al contractului sunt terenuri agricole, persoanele străine au interdicție de a avea calitatea de cumpărător. În calitate de obiect sunt terenurile agricole, terenurile de construcție, terenurile pomicole și loturile de pămint de pe lînga case. Atunci cind obiect al contractului de vînzare-cumpărare sunt terenurile ce țin de domeniul public înstrainarea este publica cu organizarea licitațiilor, pentru a nu ingradi nimănui accesul și dreptul de a deveni proprietar asupra bunului dat. Forma contractului este scrisă conform normelor generale cu privire la instrăinarea bunurilor imobile și se inregistreaza in formă autentică Prețul contractului – dacă este obiect al contractului, bunul ce ține de proprietatea privată, prețul se stabilește de către părți. Atunci cînd bunurile sunt proprietate publică, la terenurile agricole sunt prețurile normative, care se formează în baza unor indici conform Legii „Cu privire la prețul normativ și modul de vînzare- cumpărare a pămîntului”, influențează așezarea geografică, localizarea în sate, comune, orase cît și alte momente ce pot să influențeze prețul. În ce privește terenurile cu destinație agricolă, se stabilește in fiecare an prețul normatv, în dependență de așezare, relief, bonitate și alte….. În cazurile instrăinarii bunurilor publice se monitorizează in presa locală cit și republicană in dependență de circumstanțe si cerințe legale.

Termenul contractului – se stabilește de părți și include termenul de informare, acceptare și înregistrare a drepturilor cumpărătorului asupra bunului la oficiul cadastral teritorial. Persoana cumpărător trebuie să fie informată de catre autoritatea publică despre acele restricții care sînt instituite asupra terenurilor pe care viitorul proprietar va trebui sa le respecte (permisiunea, accesul la fîntini, izvoare, scări -servitute). În ce privește vînzarea-cumpărarea caselor de locuit, sau apartamentelor privatizate, dreptul de proprietate apare la încheierea contractului în cadrul biroului notarial si înregistrarea contractului autentificat la oficiul cadastral teritorial. Toți membrii familiei care au participat la privatizarea unei locuinte sau unui apartament, au dreptul la cota parte privatizata în numele sau.8.Contractul de schimbÎn baza acestui contract, părțile contractante se obligă să transmită reciproc dreptul de proprietate asupra unui bun, deoarece fiecare parte este considerată totodată vînzător și cumpărător, ele se numesc copermutanți. Asupra acestui contract se aplică regulile contractului de vînzare-cumpărare. În caz de diferență de preț a bunurilor preschimbate, se achită o compensație printr-o sumă de bani numită sultă, care nu poate depăși valoarea bunului. Orice parte contractantă are dreptul de a refuza predarea bunului. Schimbul reprezintă un contract juridico-civil, prin care părţile se obligă să transmită reciproc din proprietatea uneea în proprietatea alteea anumite bunuri. Spre deosebire de alte contracte cu caracter oneros prin intermediul cărora bunurile se transmit în proprietate, contractul de schimb se caracterizează prin caracterul specific al contraprestaţiei, care se exprimă prin darea respectivă a unui bun pentru altul, ceea ce înseamnă că contraprestaţia îmbracă forma unui alt bun. În temeiul schimbului, în principiu, se exclude returnarea unui bun analogic, precum şi achitarea costului în bani. Un alt moment semnicativ, care, deşi nu este expres oglindit în CC, dar reiese din natura obligaţiei de schimb, reprezintă momentul trecerii dreptului de proprietate asupra bunurilor schimbate. Esenţa juridică a acestei particularitaţi poate fi expusă în următoarea formulă, în baza contractului de schimb dreptul de proprietate asupra bunurilor primite trece la fiecare dintre părţi simultan, după ce obligaţiile de transmitere a bunurilor au fost onorate de către ambele părţi. Reieşind din caracterul consensual al contractului, momentul încheierii lui nu poate fi legat de transmiterea de facto a bunurilor, deoarece schimbul de facto a bunurilor reprezintă executarea unui contract de schimb deja încheiat şi intrat în vigoare.9.Contractul de donatieContractul de donație este acela in cadrul căruia o parte numită donator, transmite cu titlu gratuit, ceea ce înseamnă că mărește patrimoniul celeilalte parti, a donatarului, cu o parte din patrimoniul său (iar in cadrul contractului de donație condiționat, titlu oneros sau caracterul sinalagmatic este echivalent conditiei, dacă valoarea condiției depășește valoarea obiectului contractului, atunci un asemenea contract nu mai poate fi numit de donație). Acest contract este sinalagmatic, insă unilateral obligațional deoarece privește transmiterea drepturilor patrimoniale doar de către donator. Este consensual, este cu titlu gratuit, sau cu titlu oneros in dependență de valoarea condiției. Este cu executare succesivă sau real in dependență de obiectul contractului. Este comutativ. Elementele contractului: În calitate de părți pot fi orice persoane care au capacitate de a contracta in dependență de valoarea bunului. Calitatea de donatar o poate avea orice persoană care are sau este lipsita de capacitatea de exercițiu atît de la noi din țară cît și o persoană străina asupra oricărui bun. Obiectul contractului de donație îl formează toate bunurile aflate în circuit civil liber sau restrîns. Forma contractului este reglementată de aceleași norme legale ca și contractul de vînzare-cumpărare, în dependență de bunul,- obiect al contractului. Termenul contractului se stabilește de către părțile contractante și depinde de obiectul contractului, real sau cu executare succesivă. Prețul contractului: contractul este cu titlu gratuit, deoarece donatorul nu primește nimic in schimb (este vorba doar de gratitudinea din partea donatarului). Condiția contractului, nu este decît valoarea bunului și oricum diferența dintre condiție și valoarea contractului denotă faptul gratuit al contractului. Condiția nu trebuie să depașească valoarea bunului. Drepturile și obligațiile parților: Donatorul are obligația de a transmite bunul împreună cu documentele care atestă faptul proprietății și sint necesare pentru documentarea de mai departe cit și bunul lipsit de vicii de ordin material sau juridic. Donatorul trebuie sa informeze donatarul despre viciile pe care le cunoaște sau ar trebui sa le cunoască, trebuie sa fie de bună credință, sa se atîrne serios față de promisiunea facută și alte obligații.

Donatorul poate renunța la transmiterea sau predarea bunului promis dacă pe parcurs această promisiune sau transmitere îi prejudiciază propria sa intreținere sau a persoanelor aflate la intreținerea sa Poate fi revocată de către donator, donația in cazul maladiilor prezumate a fi letale sau in cazul ingratitudinii. Are dreptul să ceara rezoluțiunea in cazul stării de nevoie. Donatarul are drepturi și obligații ce reiese din contractul de vînzare-cumparare și se acomodează contractului de donație.10. Înstrăinarea bunurilor cu conditia întretinerii pe viatăÎn baza contractului de înstrăinare a unui bun cu condiția întreținerii pe viata, o parte, beneficiarul întreținerii, se obligă să dea celeilalte părți, dobînditorului întreținerii, în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobinditorl se obligă să asigure beneficiarului intreținerea in natur – locuință, hrană, îngrijire și ajutor necesar pe timpul cît va tri, precum și suportarea cheltuielilor de înmormîntare. Acest contract este întilnit destul de des și se pune accentul mai ales pe faptul acordării ajutorului persoanelor care nu au posibilitatea de a se intreține singure, din motivul lipselor sau din cauza că nu au pe cineva apropiat ( cpoii, nepoți sau alte rude) care ar putea să-i întrețină, dar ar putea sa propună ceva in schimbul întreținerii, cum ar fi bunuri mobile sau imobile. Dar nu se interzice încheierea unui asemenea contract, chiar și de către o persoană care nu are careva deficiențe, însă dorește să încheie un asemenea contract Elementele contractului: În calitate de părți sunt benificiarul (beneficiarii, dacă sunt desemnate mai multe persoane) întreținerii și dobînditorul (dobînditorii, dacă mai multe personae întrunesc această calitate), unde benificiar poate fi orice persoană fizică care dorește să incheie un asemenea contract, are capacitate civila de a contracta și se obligă să dea celeilalte parți în proprietate un bun mobil sau imobil și este doar persoana fizică, deoarece termenul contractului și condiția principală este intreținerea pe viată (persoana juridica nu moare). În calitate de dobinditor poate fi orice persoană fizica care posedă capacitate deplina civila, este persoană fizică deoarece codul civil prevede efectele contractului dat in cazul morții dobinditorului și un alt moment important, este că dobinditorul pentru a incheia un asemenea contract trebuie sa dispuna de posibilitatea materiala de a acorda intreținerea necesară benificiarului, trebuie să dispună de capacitate de exercitțu și să-și dea seama de urmările incheierii unui asemenea contract riscant. Obiectul contractului: Obiectul contractului de înstrăinare a bunului are două laturi componente și anume, totalitatea acțiunilor benificiarului îndreptate spre transmiterea dreptului de proprietate asupra obiectului contractului către dobînditor, cît și acțiunile dobînditorului referitoare la acordarea serviciilor de întreținere conform contractului. Aceste acțiuni ale părților sunt nemateriale, formeaza obiectul juridic, sau latura juridica a obiectului contractului. În ce privește latura materiala, este intreținerea în natură acordată de catre dobînditor, sub formă de locuință, hrană, ingrijire e.t.c., iar din partea beneficiarului obiectul material, este bunul mobil sau imobil transmis în realitate dobînditorului pentru a se folosi de acest bun.. Forma contractului: CC este menționat expres doar forma scrisă a contractului și autentificată notarial. Prețul contractului: Cu toate ca contractul este cu titlu oneros nu înseamna că este și echitabil, ceea ce ar însemna că contraprestațiile părților au aceeași valoare ca și în cadrul contractului de vînzare-cumpărare.Drepturile si obligațiile parților: Beneficiarul intreținerii este obligat să transmită dreptul de proprietate asupra bunului și să transmită nemijlocit acest bun către dobînditor, dacă este menționat în contract.Beneficiarul avînd în mod ascuns calitatea de vînzator, trebuie să pună la dispoziția dobînditorului bunul lipsit de vicii de ordin material sau de drept luînd în consideratțe și axîndu-se pe prevederile codului civil cu privire la contractul de vînzare-cumpărare. Drepturile si obligațiile dobînditorului: Dobînditorul trebuie să întreprindă toate acțiunile pentru a primi bunul și a-și înregistra drepturile asupra lui, în modul prevăzut, deoarece conform art. 843 CC el suporta riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului material, care formeaza obiectul material al contractului. Dobînditorul trebuie să acorde întreținerea în modul și mîrimea indicată în contract, cît și conform normelor generale în ce priveste regulile de comportament, etica, morală, uzanță, obiceiuri e.t.c. Dobînditorul, conform art. 842 CC nu are dreptul de a înstrăina bunul mobil sau imobil pe durata vieții beneficiarului. Această interdicție în cazul imobilelor se înscrie în registrul bunurilor imobile din cadrul OCT (oficiului cadastral teritorial). Conform alin2. art. 842 dobînditorul are dreptul de a greva bunul in careva mod cu acceptarea si permisiunea beneficiarului. Încetarea contractului: Contractul încetează conform prevederilor contractuale. În cazul decesului dobînditorului, succesorii lui, preiau drepturile și obligațiile dobînditorului dacă au acceptat succesiunea și au posibilitate materială de a acorda întreținere beneficiarului sau beneficiarilor.

Contractul mai poate inceta ca existență intre părți, în cazul rezilierii, daca una dintre parțile contractante nu-și indeplinește obligațiunile contractuale. Beneficiarul poate cere rezoluțiunea contractului, sau prin comun acord poate cere schimbarea modalității de prestare a serviciilor de întreținere, și anume achitarea în bani –numerar sau transfer, atunci cînd dobînditorul nu are posibilitatea de a-i acorda întreținerea în natură, dar îi este mai comod și mai convinabil ambelor părți de a efectua plățile în numerar, deoarece în acest fel dobînditorul singur își alege necesarul..11. Contractul de rentăContractul de renta este acela in cadrul caruia, o parte care este debirentierul, se obliga sa achite periodic cu titlu gratuit sau oneros o redeventa către partea cealalta a contractului numita crederentier. Acest contract este consensual, este cu titlu gratuit sau oneros fiind oneros in cazul cind crederentierul se obliga sa transmita un bun mobil sau imobil ca contraechivalent sau fara a echivala insa ca o contraprestatie a redeventei achitate de catre debirentier. Cotnractul de renta are un caracter riscant sau aleatoriu, insa deoarece legiuitorul permite la incheierea contractului de a prezuma si a preveni o indeplinire a obligatiei necorespunzatoare, in cazul dat conform art.856 alin.2, la rezelierea contractului deberentierul poate cere restituirea prestatiei daca acest moment este expres prevazut in contract si invers. Contractul de rentă cu titlu oneros este translativ de proprietate. Elementele contractului: In calitate de părți sunt: - Debirentierul care poate fi orice persoana fizica sau juridica ce are capacitate deplina de exercitiu si capacitate civila de a contracta. Poate fi persoana juridica comerciala sau necomerciala in masura prevederilor legale - Credirentierul – care poate fi orice persoana fizica care poate dispune de bunuri si organizatiile necomerciale. In cadrul contractului de renta poate apărea o a 3 parte contractanta, terta persoana care va avea calitatea de beneficiar. In cazul dat acest beneficiar are calitate de credirentier, iar persoana care instituie adica crederentierul va avea calitate de constituitor, iar cel care plateste redeventa ramina in calitate de debirentier. Obiectul contractului: In calitate de obiect al contractului putem vorbi ca el are 2 laturi, materiala si juridica, unde latura juridica sint actiunile indeplinite de catre parti in ce priveste materializarea contractului (semnarea contractului, luare cunostintei cu conditiile contractului…). Latura materiala constituie pe de o parte redeventa platita de deberentier, iar pe de alta parte in cadrul contractului de renta cu titlu oneros este bunul mobil sau imobil transmis de catre crederentier. Forma contractului de renta conform art. 849 alin.1 este scrisa, autentificata notarial. Drepturile si obligatiile partilor: Debirentierul trebuie sa achite redeventa in marimea si termenele stabilite in contract , respectind perioada de avans in cazurile expres prevazute de lege. In cazul decesului debirentierului obligația fata de crederentier trece catre succesorii sai daca bunul a trecut in mostenirea lor. Crederentierul are obligatii in primul rind in contractul cu titlu oneros de a transmite bunul, insa daca crederentierul este benificiar ca terta persoana, atunci instituitorul trebuie sa transmita bunul. In cadrul rentei cu titlu gratuit are doar dreptul achitarei redeventei in termenul stabilit in contract de catre debirentier. Contractul de renta poate inceta prin acordul partilor, prin remiterea datoriei, prin executare. 12. Locatiunea, arenda bunurilor imobileContractul de locațiune este acela în cadrul căruia o parte numită locator se obligă să transmită un bun nefungibil care are particularități individuale mobil sau imobil în folosință temporară sau în folosință și posesiune temporară, iar locatarul la rîndul său care este cealaltă parte contractantă se obligă să folosească bunul conform destinației lui și să achite chiria conform uzanțelor contractului conform condițiilor contractuale. Drepturile și obligațiile locatorului: Locatorul este obligat să transmită bunul fără vicii de ordin material sau juridic (de drept), transmiterea să fie reală cu îndeplinirea tuturor formalităților în dependență de bunul care formează obiectul contractului. Locatorul trebuie să înștiințeze locatarul referitor la viciile pe care le cunoaște sau ar trebui să le cunoască în ce privește caracteristicile bunului și în acest fel asigurinduse soluționarea conflictelor sau litigiilor ce pot apărea pe parcursul termenului de contract. Locatorul are dreptul să ceară de la locatar înfăptuirea în timpul cuvenit a reparațiilor curente fapt care nu permite uzura excesivă sau înainte de termen a bunului închiriat.Locatorul are dreptul să ceară achitarea în mărimea și termenii stipulați în contract a chiriei. La termenul finalizării contractului, locatorul este obligatsa recepționeze bunul și să-l verifice în dependența de caracteristicile bunului, și alte drepturi și obligații conform contractului și legii în vigoare. Drepturile și obligațiile Locatarului: Locatarul este obligat să folosească bunul conform înțelegerii și destinației, să preia bunul în termenii și modul stabilit în contractLocatarul trebuie să folosească bunul strict în conformitate cu

caracteristicile lui și să nu-l transmită fără acordul locatorului altor persoane în folosință.Locatarul trebuie să întrețină bunul și să infraptuiasca reparațiile curente, iar dacă este înțelegere între părți și reparațiile capitale cu achitarea loc de către locator, sau cu micșorarea în continuare a plăților pentru chirie. Încetarea contractului Contractul încetează la expirarea termenului, sau poate fi reziliat în cadrul apariției situațiilor de motiv indicate în contract sau în legislația în vigoare, Contractul de arendă Conform art. 911 CC, în cadrul contractului de arendă, arendatorul care este proprietar, uzufructuar, sau un alt posesor de drept al bunului, transmite în folosință careva bunuri agricole cum ar fi terenurile agricole, sau alte bunuri mobile și imobile cu această destinație către cealaltă parte contractantă numită în continuare arendaș pentru folosirea bunului și obținerea unui careva venit pe o perioadă determinată de timp. Contractul este sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros, translativ de folosință, sau posesie și folosință, comutativ și cu executare succesivă, real. Prețul contractului de arendă În cadrul contractului de arendă, plata se face în natură, în bani, sau în formă mixtă la momentul semnării contractului. Plata se face la locul stabilit în termenul sau termenele prevăzute în contract. Conținutul contractului: Arendatorul are dreptul să ceară de la arendaș executarea plăților în modul și termenul stabilit, să verifice modul de executare a obligațiilor de către arendaș, să verifice bunurile transmise în arendă.Arendatorul este obligat să transmită bunurile în termen împreună cu toate documentele necesare, să informeze despre toate viciile materiale sau de drept, să achite în cazul rezelierii contractului înainte de termen arendașului prețul fructelor dacă nu sunt separate, și dacă părțile au stabilit dorința de a rezelia contractul înainte de termenul lui, să efectuieze reparațiile capitale dacă este stabilit în contract.Arendașul este obligat să folosească bunurile ca un bun proprietar, să informeze arendatorul în cazul subarendei, să achite plățile către arendator în modul stipulat și impozitile dacă e prevăzut în contract (dacă nu este prevăzut atunci impozitele le achită proprietarul), să execute reparațiile curente și dacă este prevăzut în contract, reparațiile capitale. Arendașul are dreptul de prim cumpărător dacă a fost de bună credință. Arendatorul terenului poate cere rezilierea anticipată a contractului şi în alte cazuri prevăzute de lege sau de contract. În cazul în care contractul de arendă nu prevede altfel, arendatorul poate rezilia anticipat contractul de arendă în mod necondiţionat numai după înştiinţarea în scris, cu cel puţin 3 luni înainte, a arendaşului. 13. Societătile pe actiuni (1) Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.    (2) Societatea pe acţiuni poate fi constituită de una sau de mai multe persoane.    (3) Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. Ei suportă, în limitele participaţiunii lor la capitalul social, riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii.     (5) Societatea pe acţiuni are denumire deplină şi poate avea denumire prescurtată. în denumirea deplină şi prescurtată trebuie să se includă sintagma în limba de stat “societate pe acţiuni” sau abrevierea “S.A.”.- Organele de conducere, modalitatea de a dispune asupra bunurilor(1) Organele de conducere ale societăţii sînt:     a) adunarea generală a acţionarilor;    b) consiliul societăţii;     c) organul executiv;     d) comisia de cenzori.    (2) În societatea cu un număr de acţionari mai mic de 50, atribuţiile consiliului societăţii pot fi exercitate de adunarea generală a acţionarilor.       (4) În cadrul procesului de insolvabilitate, funcţiile organelor de conducere ale societăţii le exercită organele abilitate în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii 2001.   Statutul juridic al societăţii      (1) Societatea este persoană juridică care îşi desfăşoară activitatea în temeiul legi SA, altor acte legislative şi statutului societăţii.     (2) Durata societăţii este nelimitată, dacă statutul nu prevede altfel.     (3) Societatea posedă cu drept de proprietate bunuri care sînt separate de bunurile acţionarilor şi se trec în bilanţul ei independent.     (4) Faţă de acţionarii săi societatea are obligaţii în conformitate cu prezenta lege, cu alte acte legislative şi cu statutul societăţii. 

    (5) Societatea poate în numele său să dobîndească şi să exercite drepturi patrimoniale şi drepturi nepatrimoniale personale, să aibă obligaţii, să fie reclamant şi pîrît în instanţa judecătorească.     (6) Societatea este în drept să desfăşoare orice activităţi neinterzise de legislaţie. Anumite activităţi, al căror nomenclator este stabilit de legislaţie, societatea este în drept să le desfăşoare numai în baza licenţei.     (7) Societatea are dreptul să deschidă conturi bancare pe teritoriul Republicii Moldova şi în străinătate.    (8) Societatea trebuie să aibă sigiliu cu denumirea sa în limba moldovenească scrisă în întregime şi cu indicarea sediului. Pe sigiliu poate fi de asemenea indicată denumirea societăţii într-o altă limbă vorbită pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu legislaţia.     Patrimoniul şi răspunderea societăţii     (1) Patrimoniul societăţii se constituie ca rezultat al plasării acţiunilor, al activităţii sale economico-financiare şi în alte temeiuri prevăzute de legislaţie.     (2) Societatea este în drept să acorde şi să atragă împrumuturi    (3) Societatea răspunde pentru obligaţiile sale cu întregul patrimoniu ce îi aparţine cu drept de proprietate.     (4) Societatea nu răspunde pentru obligaţiile acţionarilor săi.     (5) Societatea nu este în drept să acorde împrumuturi, precum şi să ofere garanţii în vederea achiziţionării valorilor mobiliare proprii.14. Organele de conducere a SRL, modalitatea de a dispune de patrimoniu (1) Societatea cu răspundere limitată este societatea comercială cu personalitate juridică al cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.     (2) Societatea îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi obligaţiile sale prin intermediul administratorului.(1) Societatea trebuie să aibă unul sau mai mulţi administratori, care administrează societatea şi o reprezintă.    (2) Administrator poate fi numai o persoană fizică majoră, cu capacitate deplină de exerciţiu. Administrator nu pot fi persoane cărora, prin lege sau hotărîre judecătorească, le este interzisă deţinerea funcţiei de administrator sau a unei alte funcţii care acordă dreptul de dispoziţie asupra bunurilor materiale, precum şi persoane cu antecedente penale nestinse pentru infracţiuni contra patrimoniului, infracţiuni economice, infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere sau de persoane care gestionează organizaţii comerciale.     Fondatorii şi asociaţii    (1) Societatea poate fi constituită de unul sau de mai mulţi fondatori persoane fizice şi/sau juridice cărora legea nu le interzice acest lucru.    (2) La data înregistrării de stat a societăţii, fondatorii acesteia devin asociaţi.    (3) Numărul de asociaţi nu poate fi mai mare de 50. Societatea cu un număr mai mare de 50 de asociaţi este obligată, în termen de 6 luni, să se reorganizeze, să se lichideze sau să reducă numărul asociaţilor. În cazul neîndeplinirii condiţiilor menţionate, societatea va fi lichidată în baza hotărîrii instanţei de judecată, la cererea persoanelor interesate.    Desemnarea administratorului    (1) Administratorul societăţii se desemnează de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii dacă actul de constituire prevede aceasta. Administratorul poate fi eliberat oricînd cu sau fără motiv.    (2) În calitate de administrator poate fi desemnat unul dintre asociaţi sau un terţ.    (3) Datele despre desemnarea şi eliberarea administratorului, precum şi despre identitatea acestuia, se prezintă pentru înregistrare în Registrul de stat al persoanelor juridice. La acestea se anexează hotărîrea de desemnare sau de eliberare a administratorului.    (4) Administratorul societăţii va depune la Camera Înregistrării de Stat specimenul semnăturii, care va fi folosită în actele societăţii.Capitalul social    (1) Capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea.    (2) Mărimea capitalului social al societăţii se stabileşte de către fondatori în statut.        (3) Nu pot constitui aport la formarea capitalului social bunurile consumptibile. Aporturi

    (1) Aportul asociatului la capitalul social al societăţii este prezumat a fi în numerar, dacă actul de constituire nu prevede altfel.    (2)  Fiecare asociat va trebui să verse integral aportul subscris în cel mult 6 luni de la data înregistrării societăţii. Dreptul societăţii de a reclama aportul de la asociat se prescrie în termen de 3 ani de la înregistrarea de stat a societăţii.     (3) În calitate de aport la capitalul social pot fi bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale, şi bani.    (4) În perioada de activitate a societăţii, asociaţii nu pot cere restituirea aportului lor vărsat în capitalul social.    (5) Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul este obligat să repare prejudiciile cauzate societăţii dacă angajamentul asumat a generat aceste prejudicii.    (6) Suma totală a aporturilor nu poate fi mai mică decît cuantumul capitalului social.    (7) Asociaţii nu pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aportul. Creanţa societăţii privind transmiterea aportului nu poate fi stinsă prin compensaţie.     (8) În cazul reducerii capitalului social al societăţii, asociaţii pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aport în cuantum ce nu depăşeşte suma cu care a fost redus capitalul social.15. Întreprinderea de statIntreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de organul administraţiei de stat împuternicit pentru acest lucru.    2. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.    Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale.    3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii  întreprinderii de stat sînt reglementate de legislaţia privind întreprinderile de stat, de legislaţia civilă, precum şi de statutul întreprinderii.    - modul de constituire, particularitătile activitătiiProcedura înregistrării    1. Pentru înregistrare, întreprinderea prezintă actele specificate in Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.   2. Pentru înregistrare, întreprinderile înfiinţate în urma reorganizării întreprinderilor de stat şi întreprinderile în al căror capital social statul deţine o cotă-parte prezintă autorizaţia organului central de specialitate respectiv.    La reînregistrarea întreprinderii în legătură cu reorganizarea ei, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, taxa de timbru stabilită se încasează numai din diferenţa dintre cuantumul capitalului social al întreprinderii nou-înfiinţate şi cuantumul capitalului social al întreprinderii reorganizate. La majorarea capitalului social în urma reevaluării bunurilor întreprinderii în temeiul deciziei Guvernului, taxa de timbru nu se achită.    3. Camera Înregistrării de Stat, în termen de 15 zile de la data înregistrării întreprinderii, va expedia autorităţii administraţiei publice locale respective, organului fiscal, organului de statistică, Serviciului de Stat de Arhivă şi organului de asigurare socială cîte o copie de pe hotărîrea de înregistrare a întreprinderii, iar în cazul înregistrării întreprinderii în al cărei capital social statul deţine o cotă-parte - şi organului central de specialitate respectiv.Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii    1. Întreprinderea, la decizia fondatorului/adunării generale, poate să îşi suspende temporar activitatea, pe o perioadă care să nu depăşească 3 ani, în cazul în care nu are datorii faţă de bugetul public naţional, precum şi faţă de alţi creditori. Pentru confirmarea lipsei restanţei faţă de bugetul public naţional, întreprinderea va prezenta un certificat care se eliberează după efectuarea controlului fiscal de către organele abilitate cu administrare fiscală.    2. Decizia fondatorului/adunării generale privind suspendarea activităţii întreprinderii, cu indicarea termenului suspendării, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Persoanele responsabile de suspendarea activităţii întreprinderii sînt obligate, cu o lună înainte de publicarea avizului, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii. În termen de o lună de la data publicării avizului de suspendare a activităţii, creditorii vor înainta întreprinderii şi oficiului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat creanţele lor.   3. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii urmează a fi înregistrată, în baza cererii

fondatorului/adunării generale, la oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat, cu înscrierea menţiunii respective în Registrul de stat al întreprinderilor şi cu înştiinţarea despre aceasta a inspectoratului fiscal de stat teritorial de către oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat.    Înregistrarea suspendării activităţii se va efectua cu condiţia:    1) prezentării de către fondator/adunarea generală a certificatelor de la instituţiile financiare privind închiderea convenţională a conturilor;    2) predării ştampilelor spre păstrare oficiului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat;    3) expirării termenului de înaintare a creanţelor de către creditori.   5. Pe întreaga perioadă de suspendare a activităţii, întreprinderea este scutită de prezentarea dărilor de seamă financiare şi fiscale, precum şi de plata taxelor şi impozitelor, cu excepţia impozitului pe bunurile imobiliare (dacă există astfel de bunuri), care se achită şi pentru care se prezintă dare de seamă. În acest caz, plăţile se achită din mijloacele întreprinderii imediat după expirarea termenului de suspendare.    6. Fondatorul/adunarea generală poate oricînd anula decizia de suspendare a activităţii, solicitînd organului înregistrării de stat să introducă în Registrul de stat al întreprinderilor menţiunea privind reluarea activităţii întreprinderii.     7. Pe perioada suspendării activităţii întreprinderii este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi de întreprinzător.    8. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada de suspendare a activităţii întreprinderii, fără înregistrarea reluării acestei activităţi, atrage, potrivit legislaţiei în vigoare, răspunderea pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător.    9. În cazul în care, după declararea suspendării temporare a activităţii întreprinderii, se constată vreun creditor, Camera Înregistrării de Stat va anula suspendarea.16.Insolvabilitatea persoanei juridice (indisponibilizarea bunurilor, drepturile administratorului în gestionarea patrimoniului) Participanţii la procesul de insolvabilitate    (1) Participanţi la procesul de insolvabilitate sînt: administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte organe şi persoane stabilite în prezenta lege.    (2) Organele şi persoanele stabilite la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea rapidă a actelor şi a operaţiunilor prevăzute de lege, realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi a obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.Hotărîrea de intentare a procedurii de   insolvabilitate     (1) Instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.    (2) Hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate devine executorie în momentul pronunţării. Dispozitivul hotărîrii se înmînează administratorului desemnat imediat.    (3) Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu, prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului şi/sau ale creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează administratorul insolvabilităţii şi instituie, după caz, comitetul creditorilor.    (4) În hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate se indică:    a) denumirea/numele şi prenumele, sediul/adresa, codul fiscal, domeniul de activitate al debitorului;    b) numele, prenumele, adresa administratorului insolvabilităţii;    c) locul, data şi ora şedinţei de validare a mărimii creanţelor (şedinţa de validare) şi, după caz, locul, data şi ora adunării creditorilor de audiere a raportului administratorului insolvabilităţii (adunarea de raportare);    d) ora intentării procesului de insolvabilitate.    (5) Dispozitivul hotărîrii trebuie să conţină notificarea intentării procedurii de insolvabilitate care va cuprinde:    a) termenul-limită de înregistrare a cererii de admitere a creanţelor, în vederea întocmirii tabelului definitiv, care va fi de pînă la 45 de zile calendaristice de la data intentării procedurii, precum şi un apel special adresat creditorilor garantaţi de a preciza neîntîrziat bunurile asupra cărora deţin un drept de preferinţă;     b) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, care nu va depăşi 15 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);

    c) data şedinţei de validare a creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la lit. b).    (6) Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate va institui un comitet al creditorilor şi va împuternici administratorul insolvabilităţii să preia în posesiune şi administrare, inclusiv prin executare silită, bunurile ce aparţin masei debitoare.Desemnarea administratorului insolvabilităţii    (1) Administratorul insolvabilităţii şi administratorul sînt persoane fizice desemnate de către instanţa de insolvabilitate să exercite atribuţiile prevăzute de lege în perioada de observaţie, în procesul de insolvabilitate şi în procedura de restructurare a debitorului.    (2) Lichidatorul este o persoană fizică desemnată de către instanţa de insolvabilitate să conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii falimentului şi al procedurii simplificate a falimentului şi să exercite atribuţiile stabilite de lege sau de instanţa de judecată.    (3) Administratorul şi lichidatorul îşi exercită activitatea conform prevederilor legii.    (4) La etapa intentării procedurii, instanţa de insolvabilitate desemnează candidatura administratorului provizoriu, administratorului insolvabilităţii sau a lichidatorului, propusă de debitor sau de creditorul care a iniţiat procedura. În cazul în care debitorul sau creditorul nu prezintă candidatura administratorului/  lichidatorului pînă la intentarea procedurii, instanţa este în drept să numească în mod aleatoriu orice persoană din lista administratorilor şi a lichidatorilor. În situaţia în care numirea administratorului sau a lichidatorului s-a efectuat contrar procedurii stabilite, desemnarea este susceptibilă de anulare la cererea oricărui participant la proces. Sarcina probaţiunii revine părţii care s-a opus desemnării.    (5) Administratorul şi lichidatorul sînt obligaţi, din data desemnării lor şi pe tot parcursul procesului, să informeze instanţa de insolvabilitate şi comitetul creditorilor despre orice incompatibilitate stabilită de lege, precum şi despre orice conflict de interese care a existat anterior sau care a apărut după desemnare. Instanţa de judecată este în drept să decidă dacă anumite relaţii ale administratorului/lichidatorului cu părţile în proces ori anumite conflicte de interese afectează sau nu imparţialitatea administratorului/lichidatorului în procesul derulat.    (6) Administratorul şi lichidatorul sînt înscrişi în registrul de stat al persoanelor juridice şi în registrul de stat al întreprinzătorilor individuali la rubrica respectivă a debitorului, în temeiul unei hotărîri sau încheieri judecătoreşti.    (7) Atribuţiile administratorului insolvabilităţii încetează în momentul în care instanţa de insolvabilitate stabileşte atribuţiile lichidatorului. Şi administratorul provizoriu sau administratorul insolvabilităţii numit anterior poate fi desemnat lichidator.    (8) Una şi aceeaşi persoană poate fi desemnată nelimitat în funcţia de administrator provizoriu în perioada de observare şi în funcţia de lichidator în procedura simplificată a falimentului, iar în funcţia de administrator al insolvabilităţii şi de lichidator al procedurii falimentului în maximum 10 întreprinderi insolvabile. În procedura de restructurare, una şi aceeaşi persoană poate fi desemnată la 5 întreprinderi unde se va aplica planul ce prevede redresarea (restabilirea solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului şi la 10 întreprinderi unde se va aplica, în cumul cu planul de redresare ori separat, planul de lichidare a patrimoniului întreprinderii sau planul privind transmiterea întreprinderii ori a unei părţi a ei către un alt titular.   17. Formarea bunurilor imobileformare a bunului imobil - complex de lucrări executate în vederea apariţiei unui nou bun imobil, ca obiect de drept independent, prin separare, divizare, comasare sau combinare a unor bunuri imobile înscrise în Registrul bunurilor imobile;

Formarea bunului imobil se iniţiază   de către: a) proprietarul lui, inclusiv statul sau unitatea administrativ-teritorială, prin intermediul

autorităţilor împuternicite cu administrarea bunului;b) titularii de drepturi reale şi de alte drepturi patrimoniale (gestiune economică, arendă etc.), cu

acordul proprietarului;c) instanţa de judecată, executorii judecătoreşti şi organele fiscale, în cazurile prevăzute de

prezenta lege.Condiţiile principale de formare a bunurilor imobile(1) La formarea bunurilor imobile se vor respecta următoarele condiţii principale:a) bunurile formate să corespundă destinaţiei iniţiale, să fie respectate normele de

apărare împotriva incendiilor, normele sanitare, ecologice, urbanistice ori schimbarea destinaţiei să se facă în cadrul procedurii de formare sau  pînă la iniţierea ei;

    b) să nu se formeze un bun imobil care nu va putea fi utilizat constant conform destinaţiei sau ale cărui condiţii de utilizare vor fi înrăutăţite;

c) bunul imobil format să fie asigurat cu drum de acces ori să fie posibilă instituirea servituţii de trecere, să fie posibilă asigurarea, după necesitate, a terenurilor destinate construcţiei cu conducte de apă, cu canalizare etc.;

d) încăperea izolată ce se formează să fie asigurată cu intrare separată;e) bunurile imobile să fie formate ca bunuri separate în fiecare unitate administrativ-

teritorială dacă hotarele terenului ce se formează se intersectează cu hotarele diferitelor unităţi administrativ-teritoriale;

f) configuraţia, dimensiunile şi alţi indici ai bunului imobil ce se formează să fie conforme cerinţelor planului sau regimului stabilit dacă acest bun se formează pe un teritoriu unde există plan urbanistic al localităţii sau dacă este stabilit un regim special de folosinţă a terenului sau a construcţiei;

g) să se ţină cont, la formarea bunurilor imobile cu destinaţie agricolă, de normele agrotehnice, de alte norme şi reguli prevăzute de legislaţie pentru această categorie de terenuri;

h) proiectarea hotarelor terenurilor destinate construcţiilor, forma şi dimensiunile lor să fie conforme normelor stabilite în legislaţia cu privire la urbanism;

i) persoana interesată în formarea construcţiei, apartamentului, încăperii izolate ce implică lucrări pentru care, în conformitate cu legislaţia, se cere autorizaţie de construire să obţină o astfel de autorizaţie şi să depună o copie de pe ea la oficiul cadastral teritorial.

(2) Nu se permite formarea de construcţii neautorizate.18. Măsurile de asigurare a actiunii civile Acţiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de apărare a drepturilor încălcate sau a intereselor ocrotite de lege, prin intermediul căruia se inițiază activitatea instanței de judecată cu privire la examinarea și soluționarea litigiului.

La cererea participanţilor la proces, judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar crea dificultăţi judecătoreşti sau ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti.

  Articolul 175.CPC Măsurile de asigurare a acţiunii (1) În vederea asigurării acţiunii, judecătorul sau instanţa este în drept: a) să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului, inclusiv pe cele care se află

la alte persoane; b) să interzică pîrîtului săvîrşirea unor anumite acte; c) să interzică altor persoane săvîrşirea unor anumite acte în privinţa obiectului în litigiu, inclusiv

transmiterea de bunuri către pîrît sau îndeplinirea unor alte obligaţii faţă de el; d) să suspende vînzarea bunurilor sechestrate în cazul intentării unei acţiuni de ridicare a

sechestrului de pe ele (radierea din actul de inventar); e) să suspende urmărirea, întemeiată pe un document executoriu, contestat de către debitor pe

cale judiciară. (2) Judecătorul sau instanţa poate aplica, după caz, şi alte măsuri de asigurare a acţiunii care să

corespundă scopurilor specificate la art.174. Pot fi admise concomitent mai multe măsuri de asigurare a acţiunii dacă valoarea bunurilor sechestrate nu depăşeşte valoarea acţiunii. (3) În cazul încălcării interdicţiilor specificate la alin.(1) lit.b) şi c), vinovaţilor se aplică o amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale. Pe lîngă aceasta, reclamantul poate cere vinovaţilor reparaţia prejudiciilor cauzate prin neexecutarea încheierii judecătoreşti de asigurare a acţiunii.

Articolul 176. Modalitatea aplicării sechestrului pe bunuri (1) Aplicarea sechestrului pe bunurile organizaţiei sau ale persoanei fizice cu statut de

întreprinzător, în cazul asigurării acţiunii, se efectuează în următoarea ordine: a) în primul rînd, pe bunurile care nu participă nemijlocit în producţie: valori mobiliare, mijloace

băneşti de pe conturi, autoturisme, obiecte de design din oficii şi alte bunuri; b) în al doilea rînd, pe produsele finite (mărfuri), precum şi pe alte bunuri materiale care nu

participă nemijlocit în procesul de producţie şi care nu sînt destinate utilizării nemijlocite în producţie; c) în al treilea rînd, pe bunurile imobiliare, precum şi pe materia primă, materiale, maşini, unelte,

utilaje, instalaţii, echipamente şi alte mijloace fixe, destinate utilizării nemijlocite în producţie; d) în al patrulea rînd, pe bunurile predate unor alte persoane. (2) Sechestrarea bunurilor se efectuează în limita valorii revendicărilor din acţiune.

(3) În dependenţă de măsura asiguratorie întreprinsă, judecătorul sau instanţa înştiinţează, după caz, organul care înregistrează bunul sau dreptul asupra lui.

19. Hotărîrea judecătoreascăHotararea judecatoreasca– reprezinta actul final si de dispozitie al instantei prin care se solutioneaza, cu putere de lucru judecat, litigiul dintre parti. Intreaga activitate judiciara se realizeaza cu scopul de a solutiona un conflict civil concret. Datorita acestui fapt hotararea judecatoreasca – desemnand tocmai rezultatul activitatii judiciare reprezinta, cel mai important act al justitiei. Cuprinsul hotărîrii

(1) Instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în numele legii.(2) Hotîrirea judecătorească constă din partea introductivă şi partea dispozitivă. În alte cazuri,

hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare şi dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se evidenţiază separat în textul acesteia.

(3) În partea introductivă se indică locul şi data adoptării, denumirea instanţei care o pronunţă, numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al părţilor şi al celorlalţi participanţi la proces, al reprezentanţilor, obiectul litigiului şi  pretenţia înaintată judecăţii, menţiunea despre caracterul public sau închis al şedinţei.

(4) În partea descriptivă se indică succint pretenţiile reclamantului, obiecţiile pîrîtului şi explicaţiile celorlalţi participanţi la proces.

(5) În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

(6) Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii.

(7) În cazul în care instanţa judecătorească stabileşte modul şi termenul de executare a hotărîrii, dispune executarea ei imediată sau ia măsuri pentru asigurarea executării, în dispozitiv se face o menţiune în acest sens.20. Încheierea judecătorească

Pronunţarea încheierii(1) Dispoziţiile primei instanţe sau ale judecătorului prin care pricina nu se soluţionează în fond

se emit în formă de încheiere. Aceasta se emite  în camera de deliberare (2) În cazul soluţionării unor probleme simple, instanţa poate emite încheiere fără a se retrage în

camera de deliberare. O astfel de încheiere se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. (3) Încheierii i se dă citire imediat după enunţ.

Cuprinsul încheierii (1) În încheierea judecătorească se indică:a) locul şi data emiterii;b) denumirea emitentului, numele membrilor completului de judecată şi al grefierului;c) date despre participanţii la proces, obiectul litigiului sau pretenţia înaintată;d) problema asupra căreia se emite;e) motivele care au determinat concluziile instanţei şi legea guvernantă;f) dispoziţia instanţei;g) ordinea şi termenul de atac al  încheierii dacă este susceptibilă de atac.

21.Particularitătile procedurii în ordonantă(1) Ordonanţa judecătorească este o dispoziţie dată unipersonal de judecător, în baza materialelor

prezentate de creditor, privind încasarea de sume băneşti sau revendicarea de bunuri de la debitor în pretenţiile specificate la art.345.

(2) Ordonanţa judecătorească reprezintă un act executoriu care se îndeplineşte în modul stabilit pentru executarea actelor judecătoreşti.

Articolul 345. Pretenţiile în al căror temei se emite ordonanţă judecătorească Se emite ordonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia: a) derivă dintr-un act juridic autentificat notarial; b) rezultă dintr-un act juridic încheiat printr-un înscris simplu, iar legea nu dispune altfel; c) este întemeiată pe protestul cambiei în neachitarea, neacceptarea sau nedatarea acceptului,

autentificat notarial;

d) ţine de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor care nu necesită stabilirea paternităţii, contestarea paternităţii (maternităţii) sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate;

e) urmăreşte perceperea salariului sau unor alte drepturi calculate, dar neplătite salariatului; f) este înaintată de organul de poliţie, de organul fiscal sau de organul de executare a actelor

judecătoreşti privind încasarea cheltuielilor aferente căutării pîrîtului sau debitorului ori bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, precum şi a cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă;

g) rezultă din procurarea în credit sau acordarea în leasing a unor bunuri; h) rezultă din nerestituirea cărţilor împrumutate de la bibliotecă; i) decurge din neonorarea de către agentul economic a datoriei faţă de Fondul Social; j) rezultă din restanţele de impozit sau din asigurarea socială de stat; k) urmăreşte exercitarea dreptului de gaj; l) rezultă din neachitarea de către persoanele fizice şi juridice a primelor de asigurare obligatorie

de asistenţă medicală. 22.Căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti (efectul suspensiv al căii de atac)

Hotărîrile susceptibile de apel pot fi atacate, pînă a rămîne definitive, în instanţă de apel care, în baza materialelor din dosar şi a celor prezentate suplimentar, verifică corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale pricinii, a aplicării şi interpretării normelor de drept material, precum şi respectarea normelor de drept procedural, la judecarea pricinii în primă instanţă.

Efectul suspensiv al termenului de apel(1) Termenul de apel suspendă executarea hotărîrii pronunţate în primă instanţă, cu excepţia

cazurilor prevăzute de lege.(2) Apelul exercitat în termen este, de asemenea, suspensiv de executare a hotărîrii.

23. Planul cadastral şi planul geometricPlanul cadastral este o reprezentare grafică (schiţă, desen) care arată hotarele, numerele cadastrale şi alte date despre teren şi, după caz, construcţiile capitale amplasate pe teren.Planul geometric este un document tehnic care se întocmeşte la cererea proprietarului în baza măsurărilor la faţa locului şi indică punctele de cotitură ale hotarelor faţă de anumite obiecte capitale din apropiere, indică numărul cadastral al terenului şi arată exact cum şi unde se află construcţiile de pe teren. Planul geometric se întocmeşte conform modelului aprobat de Agenţia Relaţii Funciare −Anexa nr. 5 la   Ordinul nr. 140 din 06.08.2012 despre aprobarea Instrucţiunii cu privire la modul de elaborare şi actualizare a planurilor cadastrale şi geometrice.Pentru a întocmi sau a modifica planul cadastral şi/sau geometric specialistul de lucrări cadastrale vine la faţa locului pentru a întocmi un act de constatare pe teren, potrivit unui model aprobat de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru −Anexa nr. 10 la   Ordinul nr. 140 din 06.08.2012 despre aprobarea Instrucţiunii cu privire la modul de elaborare şi actualizare a planurilor cadastrale şi geometrice.