Lingvistica generala=lingvistica teoretica=teoria limbii=stiinta limbii

Se ocupa cu legile ( reguli, coduri, principii ) dupa care functioneaza limbile in procesul de comunicare. Nu ale unei sg, limbi, ci ale limbilor in general.

Ferdinand de Saussure includea lingvistica intr-o disciplina mai ampla ( semiotica, semiologia =stiinta a semnelor prin care se realizeaza procesele de comunicare).Saussure : “ Lingv. e patronul oricarei semiologii, deoarece ea se foloseste ca limbaj explicative ( metalimbaj) pentru toate celalalte sisteme de semne.

Limbajul verbal uman se deosebeste de lgj.animalelor prin dubla articulare.

Limbajul animalelor pleaca de la un numar infinit de sunete care intra intr-un nr. mic de combinatii care se repeata.

Limbajul verbal uman pleaca de la un nr. infinit de sunete pe care le grupeaza in clase care intra intr-un nr.relativ mare de combinatii; dintre acestea apartin limbii numai cele care au primit sens ( investiture semnatica , media 175.000 de cuvinte ) cu care se pot obtine un numar infinit de propozitii, fraze, texte.

Notiunile limba, limbaj, vorbire

Limba = un system de reguli ( elemente si relatii ) ,coduri, restrictii, principii etc. Limbajul = modalitate generala de comunicare, diferentiata dupa tipul de utilizatori. Vorbirea( “parole”, “speak” ) = manifestarea directa in procesul de comunicare, comunicarea reala.

COMUNICAREA LINGVISTICA

Factorii si functiile comunicatii lingvistice

I. Limba si comunicare

Limba este ipostaza concret istorica a limbajului articulate si reprezinta facultatea general umana de a denumi si de a comunica realitatea gandita.Toate celallte mijloace de comunicare ( gesturile, mimica, muzica, dansul, picture, alfabetul morse, formulele chimice, simbolurile matematice, diverse coduri etc.) sunt intelese numai pe suportul unei limbi naturale. Aceasta a transpus intr-un system de semne si de reguli specific experienta istorica a unei comunicari lingvistice. Comunicarea lingvistica este definitorie pt societatea umana si se realizeaza dupa o schema minimal caracteristica oricarui act de comunicare. Aceasta cuprinde urm. elemente : -mesajul transmis care reprezinta continutul , scopul si esenta psiho-sociala a comunicarii ; - partenerii comunicarii ( emitentul si receptorul ) care se adreseaza unul altuia, realizand o conversatie atunci cand fiecare partener emite si recepteaza alternativ sau o difuzare cand rolurile partenerilor nu alterneaza. - canalul de comunicare care asigura mentinerea in contact fizic si psihic al partenerilor( leg.audio-vizuala , telefonul, corespondenta scrisa, mass-media ) -referenta priveste contextual in care se manifesta comunicarea sau din care rezulta mesajul. Referenta poate fi situationala cand priveste circumstantele in care partenerii isi transmit mesajul sau textual cand se refera la amanuntele utilizate pt a preciza sau a actualize un mesaj. - codul lingvistic care reprezinta ansamblul de reguli care permit transpunerea mesajului in semne lingvistice, inteligibile si din ce in ce mia complexe. Codul tb sa fie cunoscut de ambii parteri ai actului de comunicare, acestia realizand alternative codificarea sau decodificarea mesajului. Cunoasterea codului inseamna cunoasterea limbii respective.Gradul de intelegere intre parteneri numit si inter-comprehensiune este variabil, situatia optima fiind aceea in care ambii parteneri poseda aceleasi capacitate de codificare respective de decodificare a mesajului. Codificarea poate fi inteleasa ca o constructive lingvistica iar decodificarea poate fi asimilata cu o analiza lingvistica.

- perturbarile actului comunicarii care pot afecta canalul de comunicare, prin zgomote, prin suprapuneri ale interventiei partenerilor, prin pronuntie defectuoasa sau defecte ale mijloacelor de comunicare. Toate acestea se numesc generic elemente de bruiaj.

II. Functiile comunicarii lingvistice

1.Denotativa sau cognitiva, referentiala bazata pe continutul mesajului comunicat 2.Expresiva sau emotive care deriva din raportul dintre emitent si mesaj , si din felul in care emit. si trans.mesajul. 3.Conativa care priveste relatia dintre mesaj si destinatar. Acesta tb. sa fie convins de importanta mesajului. 4. Meta-lingvistica priveste rap. dintre mesaj si cod.Anumite mesaje nu pot fi transmise respective intelese decat daca ambii parteneri cunosc codul. 5.Fatica care se ref. la interventile partenerilor pt pastrarea contactului si interesului dintre parteneri. 6. Poetica care priveste mesajul si influentele pe care le poate avea mesajul asupra trairii spiritual a partenerilor comunicarii lingvistice.

Toate aceste fctii se reg. in masuri dif. De la un fapt lingvistic la altul si pot fi studiate in relatie unele cu altele sau individual existand metode sau discipline lingv. specializate in acest sens.

Vorbirea ( parol ) = manifestarea directa in procesul de comunicare

Teoria lingvistica a fost dezvoltata de scolile lingvistice care s-au individualizat prin dif. metode si au ajuns la rezultate care au fost preluate de celalalte scoli gramaticale.

Metoda comparative istorica (lingv.indoeuropeana.)Lingvistii inainte de MCI ( metoda comparativ istorica ) scriau despre limbile lor. In anul 1686, William Jones studiind limba sanscrita a ajuns la concluzia ca asemenarile dintre latina si greaca arata ca ele se trag dintr-o limba comuna, care a fost numita indoeuropeana.

In anul 1816 , Franz Bopp a fundamentat teoretic o noua disciplina lingvistica indoeuropeana dar constituirea efectiva a acestei discipline s-a format abia dupa descifrarea textelor toharice (1900) si hitite (1915).

Principiile MCI

A. Caracterul evolutiv al limbilorB. Caracterul arbitrar al semnului lingvistic C. Caracterul constant al transformarilor fonetice.

A. Herder “Varstele limbii’

B. Arbitrarul semnului lingvistic :Este principiul care justifica diversitatea limbilor .

Ferdinand de Saussure : “ semnul lingvistic este alc . din 2 parti : expresie sonora (forma ) si un continut semantic ( sens)”

C.Caracterul constant al transformarilor fonetice confera character stiintific MCI : ex. “L” intervocalic = “r” in toata cuv. Mostenite din latina

DISTINCTIA SUNET , FONEM, MORFEM

Fonetica este ramura lingv. care studiaza latura materiala sonora a limbii, prin aceasta intelegandu-se atat stiinta in sine, cat si obiectul de studiu. Ea repr. unul dintre nivelurile limbii avand drept obiect de studio semnele vizualizate prin scris cu rolul comunicat.

Fonetica studiaza sunetele limbii.

Fonemul este cea mai mica unitate sonora a limbii care are rol de a diferentia cuv. intre ele si formele gramaticale ale aceluiasi cuvant: Ex. Car/var/rar/sar

Limba romana este o lb.fonetica, de obicei o litera noteaza un fonem , prin urmare fonemele au fctie distinctive,cu alte cuv. Substituirea unui fonem cu altul intr-un context , duce la formarea unui nou cuvand sau a unei alte forma gramaticale.Ex.dau/dai

Schimbarea in planul formei, al expresiei antreneaza schimbarea in planul sensului.Sunetele reprezinta variante ale fonemelor.

Morfemul este un semn lingv. minimal care poate repr. un cuv. , reprezinta multimea unitatilor minimale dotate cu sens. Morfemul este unitatea de baza a lexicului.

Morfemul are 2 modalitati de interpretare:

-o unitate in planul continutului

-o unitate in planul semnificatiei.

In fctie de calitatea semnificatiei se face deosebirea dintre cele lexical si cel gramaticale.

Morfemele lexicale sunt unitati morfematice , purtatoare ale sensurilor lexical, adica ale sensurilor lexical, adica ale sensurilor prin care cuv. unei limbi apartin vocabularului ca entitati de sine statatoare : aici, timp, masa etc.Sau in calitate de componente ale cuv. analizabile:

Ex.nefast- prefix, morfem lexical

In cuv. flexibile alcatuite din 2 unit.morfematice , cel putin una e purtatoare a semnificatiei lexical .

Ex.Codrului- “lui”= morfem lexical ( indica cazul )

Morfemele gramaticale asezate de obicei dupa cele care exprima sensul lexical dovedesc valoarea gram. ale cuvintelor.Au fost clasate in :

-morf.dependente

- m. independente

GEOGRAFIA LINGVISTICA

Se ocupa cu:

- variatiile teritoriale, geografice ale unei limbi aproximativ egal cu diactologia;

- harti dialectale

1909-1912 : J. Gillieron si Edmond au facut ancheta dialectala in 639 localitati din Franta = 2000 de harti lingvistice ( ALF = atlasul lingv. francez )

G.Weigand, lingvist roman, a reusit in 1909 Atlasul Lingvistic Roman (ALR)

Gillieron interpretand hartile lingv. din ALF a formulat mai multe teorii: imprumuturilor si patologiei verbale, teoria ariilor laterale.

Toeria ariilor laterale arata ca intr-o comunitate lingvistica faptele de limba de la centru evolueaza mai rapid ; cele din partile laterale sunt conservatoire.

Limba romana se afla in arie laterala-caracter conservator.

Teoria imprumuturilor in care se neaga rolul neologismelor : o limba nu are nevoie de imprumuturi.

Teoria patologiei verbale : “les maladies des mots “

-scurtimea lor =disparitia

Ex.a se la = a spala ;

Mustus de ai = mujdei de usturoi

Concurenta ononimica

Din perspective comunicarii ideale, anumite relatii ( sinonimia, omonimia, paronimia ) sunt defecte ale lbj.natural.

STRUCTURALISMUL LINGVISTIC

1905-1911: Ferdinand de Saussure , Geneva “Curs de lingv.generala 1916”, este initiatorul structuralismului European

Notiunile de sistem si structura

Sistem = o multime de elem. intre care se stabilesc diferite tipuri de relatii ( interdependent, dependenta unilaterala si bilaterala, independent )

Elementele lingvistice sunt unitati fundamentale minimale la fiecare nivel al limbii :

1. Nivel fonologic ( fonemul )2. Nivel morphologic (morfemul)3. Nivel sintactic (-)

Unitatea fund.minimala in sintaxa, spun unii lingvisti , este sintagma =2 cuvinte legate prin relatia de subordonare.

ex.Casa vecinului e noua.

-dar daca ar fi minimal art b. sa fie 1 singura parte indivizibila , iar “casa vecinului” contine 2 parti : casa si vecinului.

La nivel sintactic - 2 parti de unitati minimale :

- Unitatea minimala functional , elementara = partile de propozitie- Unitatea min.relationala =sintagma ( pt . ca sunt 2 parti, dar este o

sg.relatie intre ele )

STRUCTURA= ansamblu de relatii care se stabilesc intre elemente.

Structuralismul a stabilit locul lingvisticii in semiotica ( stiinta semnelor care se utilizeaza in comunicare “lingvistica este patronul oricarei semiologii”)

S-au stabilit principiile fundamentale ale lingvisticii :

-principiul arbitrarietatii;

-principiul succesivitatii/linearitatii ( toata elem.se succed unele dupa altele ) – in prop.fraze

Structuralismul a teoretizat urm. concepte dictrotonice :

-arbitrat- motivat ; sincronie- diacronie; limba- vorbire; mutabilitatea-imutabilitatea semnului .

Metoda fundamentala a structuralismului este metoda analitica (analiza).

Sincronie-diacronie

Sincronie=a studia un fenomen/faptele de limba la un anumite moment al ei

Diacronie = a studia un fenomen in evolutia lui.

DESCRIPTIVISMUL AMERICAN

Leonard Bleowfiedd (1914-1933)

S-a considerat ca descriptivismul american este varianta americana a structuralismului.Trasatura fundamentala a descript. este abandonarea sensului din descrierea gramaticala.

Deoarece semantica in sens larg ( influentele tuturor stiintelor sunt imperfect ) , limbajul obisnuit utilizeaza semantic in sens restrains. Limba era considerate o lista de termeni descrisi prin valoarea lor de intrebuintare-referitor la obiecte)

Schema comunicarii dupa descriptivisti

S-R ( stimul si reactie) ; S-r/s-R (r=reactie verbal, s=stimul verbal);

Un stimul determina o reactie verbal care ne suprapune unui stimul verbal care duce la o reactie.Limbajul depinde de contextul extralingvistic ( pragmatica)

Metoda fundamental a descriptivistilor =distributia

A) Teoria contextului diagnostic B) Tipurile de distributie

Teoria contextului pleaca de la teoria principiului succesivitatii sau al alinearitatii lui Saussure.Conform acestui principiu, orice unitate a limbii apare intr-un context , x-y unde x=ocurenta, aparitie si y= alternanta

Tatiana Slama Cazacu “Limbaj si context “ –s-a impus termenul de context in loc de uteranta. Astfel s-a ajuns la elaborarea contextelor diagnostic pt PDV ( parte de vorbire)

TIPURILE DE DISTRIBUTIE

Exista mai multe tipuri de distributie

1.Distributia complementara e cea care stabileste diferenta dintre invariabile si variabile, foneme si alofoneme, morfem si alomorfem

f.pl. : -e , -i, -uri, -le, -ø (femeie)

-uneori se intalneste fenomenul de variatie libera ( free alternation) : coperte-coperti, roata-roti, coala-coli, chibrit-chibrituri, nivele-niveluri , hotele- hoteluri.

2.Distributia contrastiva

-ă : f.sg. ex: casa, masa, usa, catedra

m.sg. ex. tata, papa, voda, aga

n.pl : ex . ou-oua

-e : f.sg. ex.carte, parte, moarte

f.pl. : ex.case, fete

m.sg. ex . caine, soare, munte, rege, peste

n.sg. ex.(pro, pre, re) nume

n.pl. ex. scaune, teatre, muzee

SCOALA TRANSFORMATIONALISTA

(gramaticile generative transformationaliste )

1933 L. Bloomfield “Language” : “orice propozitie in orice limba are o struc. bipolara G.N.-G.V. grupul subiectului- gr.predicalului )

Acestia sunt constituentii primi a unei propozitii; pot fi descompusi la dif.niveluri pana la componentii ultimo =metoda constituentilor imediati =gramaticile cu constituent.

Fata vesela pleaca acasa = P.

Fata= central/ capul gr.nominal ; pleaca = central/ capul gr. verbal

#P#

GN GV

N Adj. V Adv.

fata vesela pleaca acasa

MCI ( metoda constituentilor imediati) are anumite limite

Pe strada pleaca o singura femeie; ea este singura

Fata vine vesela. – vesela = elps(elem.predicativ suplimentar)

MCI nu poate structura relatiile ternare.

In lb.romana relatii ternare : circumstantiale, cumulativ, opozitional, relatie, exceptie.

Cele 3 gramatici generativ transformationaliste :

Chomsky : 1957 “ Sintactic structures”, 1965 :”Aspecte ale teoriei sintactice”, 1977”Observatii asupra nominalizarii “(Remarks of nominalization )

Conceptele fundamentale in gramatica generative transf. sunt ;

- Competenta-performanta- Structura de suprafata -structura de adancime

Competenta ( Chomsky) =aptitudinile innascute ale vorbitorului pt procesul de comunicare ; aceasta se traduce intr-un sistem de reguli care stau la baza tuturor enunturilor valide intr-o limba data.

(≈=limba=Saussure)

Atitudinile de comunicare ( schemele mentale sunt identice la toti copii ) ; pe aceasta se bzeaza Chomsky in conceperea proiectului unei gram.universale.

Performanta = totalitatea enunturilor valide intr-o limba data pe care o poate produce sau recunoaste un vorbitor.

Aceste enunturi se carac. prin 2 trasaturi :

-gramaticalitate ( constructie corecta )

- acceptabilitate ( semnificatie )

ex. Chilotii caruleaza elastic.

Catedra sulfuric cristalizeaza roata cu 2 capete.

Aceste enunturi apartin unei stiinte a defectelor numita teratologie, adica defectologiei si nu tb luate in consideratie.

Acceptabilitatea = enuntul sa aibe un sens.Prima regula =finalitatea enuntului; complexitatea limitata.

Structura de adacime = D.S.

Structura de suprafata = S.S.

Ion o respecta de Maria= Maria e respectata de Ion.

S-a afirmat ca actele de limbaj presupun D.S. si S.S. si ca obiectivul principal a unei gram. international este de a descrie regulile de transf. prin care de la D.S. se ajunge la S.S.

Maria si Elena se spala.

Ferdinand de Saussure 1907-1911-1916

STRUCTURA SEMNULUI LINGVISTIC

S.lingv. este o entitate psihica biplane, cu 2 fete care se presupun reciproc :

-expresie sonora (imag.acustica=semnificatul =signifiantul)

-continutul, conceptual ( continut semantic, sensul=semnificatul=signifie)

Cele 2 componente ale semnului lingv. sunt intim legate si se presupun reciproc ; Saussure: “precum cele 2 fete ale unei coli de hartie “

Imaginea acustica (expresia sonora) nu este sunetul pur fizic ci amprenta psihica a sunetului.

Conceptul nu este obiectul pur fizic ci reprezentarea mentala a acestuia, el facand parte din semn.Criticii lui Saussure au dezvoltat o teorie :” paradoxul

semnului “ ; daca conceptual face parte din semn si el este dif. de obiect inseamna ca de fapt semnul nu semnifica . In realitate, Saussure nu a afirmat niciodata ca intre concept si obiect nu exista nici o legatura , a spus insa ca aceasta este de domeniul altor stiinte.

Principiile limbii

In cursul lui Saussure exista 2 principii :

- Arbitrarul semnului lingvistic ( principiul arbitrarietatii)- Principiul succesivitatii sau al linearitatii

Principiul arbitrarietatii

-cele 2 componente ale semnului lingvistic intim legate si care se presupun reciproc se leaga intamplator ; nu exista nimic intr-unul care sa-l presupuna (ceara pe celalalt) :” Nici o legatura naturala in realitate “.Este considerat principiul fundamental cu consecinte nenumarate.

Emil Benveniste a facut o critica a teoriei lui Saussure :” semnul lingv. nu e arbitrar ci conventional”

Construirea semnului are 2 faze:

1.Alegerea componentelor (arbitrala)

2.Fixarea asocierii ( conventionala)

Principiul linearitatii(succesivitatii) – care era considerat de Saussure fundamental, consecintele lui fiind nenumarate. Toate unitatile limbii se succed formand o linie lineara. Se manifesta la toate nivelele limbii.

Principiul arbitrarietatii e valabil la nivel lexical ( cuvinte) ; nu se aplica insa la nivele superioare (fraze, propozitii)

Regula referintei – o prop. e adevarata daca fenomenele despre care relateaza se intampla in realitate.

Principiul identitatii in limba

Identitatea este un principiu logic; in lb. nu se aplica principiul identitatii absolute ci principium identitatis et discrepatiae. Conform acesteia un lucru este intotdeuna identic cu sine : A ≡ A. In limba acest principiu se manifesta sub 2 forme : similaritate si diferentiere.

Principiul similaritatii

Activitatea noastra mental (tratate de neuro-psihologie) se bazeaza pe 2 procese fundamentale ce alcatuiesc observatia : asemanarea proprietatilor si diferentierea acestora.Saussure a descries principiul asem. prin formarea grupurilor associative care intra in memoria preselectiva a vorbitorilor.

Abatele abandoneaza abajurul.(forma asemanatoare)

La niv.fonologic , anumite sunete se asem. printr-o tras.comuna +sonoritate=vocala.

La niv.morfologic : parti de vorbire se constituie pe baza unor tras.similare.

Principiul diferentierii

Nu a fost instituit de S. desi a vb . f mult despre el.

S.: “ In lb. totul consta in diferente. Dif. de sunete mulate pe dif. de idei. Doua lucruri nu sunt total diferite, ci au si asemanari”

La niv. fonologic : vocale vs. consoane

La niv.morfologic : exista dif. printre partile de vorbire ( vb . se deosebesc de subst. etc)

La niv. sintactic : subiect vs. predicat , atribut vs. complement

Principiul incluziunii si a contextualizarii intelesului

Incluziunea=ierarhizarea

La nivel formal : mai multe sunele=silaba=cuvant=prop.=fraza=text

La niv.semantic : struc.sememului ( schema semantic a cuvantului)

Contextualizarea

Gotlob Frege ,”Fundamente aritmetice”: “Numai propozitia are sens”

L.Wittgenstein ,”Tractatus Logico Philophicus”: “ Un cuv. are sens numai in propozitia in care apare.”

J.Mukarovsky ,”Estetica limbii” : “Un cuv. are un sens static ( in dictionary) si un sens dynamic in contextul in care apare.”

Saussure :” Valoarea unui cuv. este data de totalitatea relatiilor pe care le stab. cu toate celalalte cuv. din contextul in care apare”

Ex.Maria este o fata desteapta.

Maria este o fata desteapta, vorba vine.

Principiul economiei limbii ( descries de lingvisti dar neimplicat in sistemul principiilor limbii 1888)

R.Sweet

La nivel fonetic :”Fluxul fonator este produs de energia fonatoare”

Principiul economizator sunt consoanele.

La nivel morfologic : “ O intreaga clasa morfologica, pronumele=princip.economizator”

La nivel sintactic :

-elipsa : Tata este inalt, mama –scunda.

Casa care este acolo, este verde./Casa de acolo, este verde.