limba romana norel florescu
DESCRIPTION
Lb. romanaTRANSCRIPT
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT CU FORMĂ REDUSĂ
– CIDIFR –
PROGRAMUL DE STUDII PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
LIMBA ROMÂNĂ
Autori:
conf. univ. dr. Mariana NOREL
cadru did. asociat dr. Daniela Mihaela FLORESCU
2014
2
Cuprins
Introducere ............................................................................................................................... 3
Chestionar evaluare prerechizite ............................................................................................ 6
Unitatea de învăţare 1. LIMBĂ ȘI STIL ................................................................................ 7 1.1. Introducere .................................................................................................................... 7 1.2. Obiective ......................................................................................................................... 7 1.3. Limbă și limbaj .............................................................................................................. 7 1.4. Procesul de comunicare ................................................................................................ 9
1.5. Limbă literară, limbă populară, limbă standard ..................................................... 10 1.6. Stilul individual și stilurile funcționale...................................................................... 13 1.7. Rezumat ........................................................................................................................ 17 1.8. Test de autoevaluare ................................................................................................... 17
Unitatea de învăţare 2. LEXICOLOGIE ............................................................................. 19 2.1. Introducere .................................................................................................................. 19 2.2. Obiective ....................................................................................................................... 19 2.3. Definiție. Caracteristici ............................................................................................... 19
2.4. Cuvântul ....................................................................................................................... 21 2.5. Mijloace de îmbogățire a vocabularului .................................................................... 22 2.6. Rezumat ........................................................................................................................ 42 2.7. Test de autoevaluare ................................................................................................... 42
2.9. Tema de control nr. 1 .................................................................................................. 47
Unitatea de învăţare 3. FONETICA ȘI FONOLOGIE ...................................................... 50 3.1. Introducere .................................................................................................................. 50 3.2. Obiective ....................................................................................................................... 50
3.3. Aparatul fonator și sunetele limbii române .............................................................. 50 3.4. Vocale, consoane, semivocale ..................................................................................... 56
3.5. Ortografia și despărțirea cuvintelor în silabe ........................................................... 59 3.6. Rezumat ........................................................................................................................ 61
3.7. Test de autoevaluare ................................................................................................... 61
Unitatea de învăţare 4. MORFOLOGIE .............................................................................. 67 4.1. Introducere .................................................................................................................. 67
4.2. Obiective ....................................................................................................................... 67 4.3. Părțile de vorbire flexibile .......................................................................................... 67 4.4. Părțile de vorbire neflexibile ...................................................................................... 71
4.5. Rezumat ........................................................................................................................ 71 4.6. Test de autoevaluare ................................................................................................... 71
4.7. Tema de control nr. 2 .................................................................................................. 88
Unitatea de învăţare 5. SINTAXA ........................................................................................ 91 5.1. Introducere .................................................................................................................. 91
5.2. Obiective ....................................................................................................................... 91 5.3. Enunțul ......................................................................................................................... 91 5.4. Părți de propoziție și corespondentele lor la nivelul enunțului-frază .................... 92 5.6. Rezumat ........................................................................................................................ 96 5.7. Test de autoevaluare ................................................................................................... 96
5.8. Temele de control nr. 3 și 4 ....................................................................................... 114 Tema de control nr. 4 (posibile modele de subiecte pentru examenul oral) .................... 116
Răspunsuri/Sugestii/Recomandări pentru testele de evaluare şi de autoevaluare ......... 118
Bibliografie ............................................................................................................................ 129
3
Introducere
Cursul de Limba română oferă studenţilor – viitorilor profesori pentru învăţământul
preşcolar – o sursă utilă de pregătire de specialitate, de verificare a competențelor de
comunicare orală și scrisă. Este un curs care trebuie abordat cu responsabilitate, pornind de
la premisa că modelul oferit de cadrul didactic (actualmente student) va fi urmat de
învățăceii acestuia (preșcolari sau școlari mici).
Cursul oferă numeroase exerciții menite să reactualizeze și să dezvolte competențele
de comunicare corectă, orală și scrisă a studenților.
Obiectivele cursului
- Obiectiv general: Dezvoltarea competențelor de comunicare corectă, orală
și scrisă (fluenţă, logică şi expresivitate în comunicare)
- Obiective specifice:
identificarea nivelurilor limbii române (nivelul fonetic, lexical, morfolo6âgic,
sintactic);
descrierea flexiunii nominale şi a flexiunii verbale, clasificarea în declinări şi în
conjugări;
abordarea unor probleme de gramatică normativă;
evidenţierea unor probleme controversate ale gramaticii româneşti, în vederea
îmbunătăţirii comunicării interpersonale;
cunoaşterea, utilizarea şi valorificarea stilurilor funcţionale ca subansambluri
ale sistemului general al limbii române, orientate spre diverse domenii de
activitate practică, în comunicarea cotidiană.
Competenţe profesionale (cf. RNCIS)
C1 Proiectarea programelor de instruire sau educaţionale adaptate pentru
diverse niveluri de vârstă/pregătire şi diverse grupuri ţintă
C1.1. Identificarea şi asimilarea principalelor teorii ale învăţării, a conţinuturilor
specifice şi a curriculumului disciplinelor predate şi a principalelor orientări
metodologice specifice acestei discipline
C1.2. Utilizarea, interpretarea, prelucrarea şi aplicarea cunoştinţelor de
specialitate, psihopedagogice şi metodologice în cadrul întregului demers
didactic de proiectare a activităţilor instructiv-educative şi a materialelor
didactice
C2 Realizarea activităţilor specifice procesului instructiv-educativ din
învăţământul primar şi preşcolar
C2.2 Utilizarea cunoştinţelor de specialitate, psiho-pedagogice şi metodologice
4
în realizarea activităţilor instructiv-educative din învăţământul preşcolar şi
primar.
C2.5 Realizarea activităţilor instructiv-educative care să respecte şi să ilustreze
principiile şi metodologiile specifice didacticilor aplicate în învăţământul
preşcolar şi primar.
Resurse şi mijloace de lucru
Parcurgerea cursului se poate realiza prin metoda studiului individual,
combinată cu metodele folosite în timpul activităţilor tutoriale. Vor fi agreate
activităţile desfăşurate în grupe, metodele învăţării prin cooperare, metode pe care
le vei putea utiliza şi în propria activitate didactică. De asemenea, îţi este necesară
utilizarea calculatorului, accesarea platformei e-learning a Universității
Transilvania din Brașov, pentru comunicarea cu tutorele și pentru realizarea și
postarea temelor.
Structura cursului
Cursul este structurat în cinci unităţi de învăţare, alocate celor 28 de ore de
studiu individual.
Sunt propuse 4 teme de control, la finalul unităţilor de învăţare 2, 3, 4 şi 5, a
căror rezolvare se realizează electronic (pe platforma e-learning), predându-se
conform termenelor propuse în cadrul unităţilor respective și stabilite definitiv cu
ocazia activităților tutoriale. Temele de control corectate şi rezultatele obţinute
sunt transmise (de către tutore) la o săptămână după predarea fiecărui material.
Temele de control corectate fac parte integrantă din portofoliul studentului; care se
predă/transmite electronic, pe platforma e-learning, împreună cu celelalte aplicaţii
cerute pentru portofoliu, cu o săptămână înainte de susţinerea probei scrise a
evaluării finale.
Durata medie de studiu individual
Se estimează 11-13 ore pentru parcurgerea unei unităţi de învăţare, cu
excepţia unităţilor de învăţare nr. 4 și 5, care au alocate 40, respectiv, 20 de ore.
Prin urmare, pentru parcurgerea celor cinci unităţi de învăţare vor fi alocate,
conform planului de învăţământ, 97 de ore de studiu individual.
Evaluarea
Pentru realizarea temelor sunt alocate, conform planului de învățământ, 20 de ore.
Componenţa notei finale:
– ponderea evaluării finale (examen scris) – 50%;
5
– ponderea portofoliului studentului (în care sunt incluse cele patru teme
de control corectate şi alte materiale cerute pe parcurs) – 40 %;
– din oficiu – 10%.
6
Chestionar evaluare prerechizite
1. Citeşte textul următor:
„Probabil că a plecat la mare, altminteri mi-ar fi telefonat şi m-ar fi invitat
să vin la el când voi avea timp.”
2. Rezolvă următoarele sarcini, valorificând competenţele pe care le-ai dobândit în
învățământul preuniversitar:
a) Analizează sintactic fraza.
b) Analizează sintactic şi morfologic cuvintele subliniate.
c) Identifică trei cuvinte din text care, în contexte diferite, au valori
morfologice diferite.
d) Alcătuieşte contexte potrivite pentru omonimele: corn, mediu, care, liliac,
port.
e) Indică sinonimele cuvintelor: chemare, cinste, însemnătate, urcare,
limpede.
La prima activitate tutorială sau online vei putea verifica dacă ai
rezolvat corect sarcinile.
Pregătește eventualele întrebări, în vederea clarificării lor, în comunicarea
cu tutorele.
7
Unitatea de învăţare 1. LIMBĂ ȘI STIL
Cuprins
1.1. Introducere .......................................................................................................... 7
1.2. Obiective .............................................................................................................. 7
1.3. Limbă și limbaj .................................................................................................... 7
1.4. Procesul de comunicare ...................................................................................... 9
1.5. Limbă literară, limbă populară, limbă standard ............................................... 10
1.6. Stilul individual și stilurile funcționale .............................................................. 13
1.7. Rezumat .............................................................................................................. 17
1.8. Test de autoevaluare ..........................................................................................17
1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 1 îți oferă posibilitatea de a-ți reactualiza
caracteristicile stilurilor funcționale și de a-ți demonstra competențele de
redactare de texte în stiluri funcționale variate, apelând la imaginația și
creativitatea care te caracterizează.
1.2. Obiective
După parcurgerea unităţii de învăţare, vei fi capabil:
- să folosești în acte concrete de comunicare noțiunile de lingvistică și de
stilistică abordate;
- să redactezi texte aparținând unor stiluri funcționale diferite;
- să utilizezi corect terminologia de specialitate.
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 11 ore.
1.3. Limbă și limbaj
Conform DEX, limba este un „sistem de comunicare alcătuit din sunete
articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile,
sentimentele și dorințele; limbaj.”
În stilistică, limba este definită ca ansamblu de mijloace fonetice,
lexicale și gramaticale, organizate în sisteme, care servește ca instrument de
comunicare între membrii unei comunități lingvistice, iar vorbirea (dacă ne
referim la dicotomia saussuriană langue – parole) reprezintă utilizarea limbii în
acte concrete de comunicare. Cu alte cuvinte, limba este un sistem social, iar
vorbirea este individuală.
8
Exemple
Ferdinand de Saussure, în Curs de lingvistică generală, evidențiază rolul
limbii și al vorbirii:
„Studiul limbajului comportă deci două părți: una, esențială, are drept
obiect limba, care este socială în esența ei și independentă de individ; acest
studiu este numai psihic; cealaltă, secundară, are drept obiect partea individuală
a limbajului, adică vorbirea, inclusiv fonațiunea: ea este psihofizică.
Fără îndoială, aceste două obiecte sunt strâns legate și se presupun unul
pe celălalt; limba este necesară pentru ca vorbirea să fie inteligibilă și să-și
producă toate efectele; dar vorbirea este necesară pentru ca limba să se instituie;
istoric, faptul de vorbire o precedă întotdeauna. Cum ne-am putea gândi să
asociem o idee cu o imagine verbală, dacă nu am surprinde mai întâi această
asociere într-un act de vorbire? Pe de altă parte, învățăm limba maternă
ascultându-i pe ceilalți; ea nu ajunge să se depună în creierul nostru decât în
urma a nenumărate experiențe. În sfârșit, vorbirea face ca limba să evolueze:
impresiile primite ascultându-i pe ceilalți ne modifică deprinderile lingvistice.
Există deci o interdependență între limbă și vorbire; limba este totodată
instrumentul și produsul vorbirii.” (Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică
generală, Editura Polirom, Iaşi, 1998, pp. 43-44)
Aplicaţii
Descoperă diferenţa dintre limbă şi limbaj, pornind de la textul lui
Ferdinand de Saussure (Curs de lingvistică generală, Editura Polirom, Iaşi,
1998, p.36):
„Dar ce este limba? Pentru noi, ea nu se confundă cu limbajul; ea nu este
decât o parte determinată, esenţială – ce-i drept – din el. Este, totodată, un
produs social al facultăţii limbajului şi un ansamblu de convenţii necesare,
adoptate de corpul social pentru a îngădui exercitarea acestei facultăţi de către
indivizi. Luat în întregul său, limbajul este multiform şi heteroclit; intersectându-
se în acelaşi timp cu mai multe domenii: fizic, fiziologic şi psihic, el aparţine atât
domeniului individual, cât şi domeniului social; el nu se lasă clasificat în nicio
categorie a faptelor umane, pentru că nu ştim cum să-i definim unitatea.
Limba, dimpotrivă, este un tot în sine şi un principiu de clasificare. De
îndată ce îi dăm primul loc printre faptele de limbaj, introducem o ordine
naturală într-un ansamblu care nu se pretează la nici o altă clasificare.
Acestui principiu de clasificare i s-ar putea aduce obiecţia că exerciţiul
limbajului se bazează pe o facultate pe care o deţinem de la natură, în timp ce
9
limba este un lucru dobândit şi convenţional, care ar trebui să fie subordonat
instinctului natural şi nu invers.”
Să ne reamintim...
LIMBĂ VORBIRE
- ansamblu de mijloace
fonetice, lexicale şi
gramaticale, organizate în
sisteme, care serveşte ca
instrument de comunicare
între membrii unei
comunităţi lingvistice;
- fenomen supraindividual,
obiectiv;
- tezaur care exprimă
colectivitatea.
- actualizarea limbii, utilizarea
ei în acte concrete de
comunicare;
- fenomen individual,
subiectiv;
- creaţie care exprimă
individul.
1.4. Procesul de comunicare
Așa cum ai studiat încă în anii de liceu, procesul de comunicare presupune
existența unui emițător care transmite un mesaj unui receptor care îl percepe:
Exemple
10
Aplicaţii (pentru PORTOFOLIU)
Reactualizează-ți cunoștințele, explicând schema procesului de
comunicare.
1.5. Limbă literară, limbă populară, limbă standard
Limba literară este varianta normată unică a limbii, cu un registru
funcţional complet, ea reprezintă aspectul cel mai îngrijit şi mai elaborat al unei
limbi naţionale. Trăsăturile limbii literare sunt:
a. caracterul normat – impune respectarea unor norme cu caracter
obligatoriu, constituite şi impuse treptat, pe măsură ce limba literară îşi lărgea
registrul funcţional. Normele limbii literare sunt consemnate în scris, fiind
codificate în gramatici normative, în dicţionare şi în îndreptare. Normele actuale
ale limbii literare se referă la toate nivelurile limbii: fonetic, ortoepic, ortografic
şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual. „Caracterul
normat al limbii literare nu implică ideea că ea este o limbă fixată o dată pentru
totdeauna, dar nici faptul că e supusă unei evoluţii regulate; limba literară este o
limbă caracterizată printr-un fel de echilibru, variabil în mod constant între
fixare şi evoluţie.” – constată Ştefan Munteanu, adept al ideilor lui A. Meillet
(citat de J. Vendreyes, Le langage, Paris, 1921, p. 320, apud Ştefan Munteanu,
Vasile D. Ţâra – Istoria limbii române literare. Privire generală, Ediţie revizuită
şi adăugită, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 20). În limba
literară există un proces continuu de înnoire, de adaptare a formelor, prin care
tradiţia şi convenţia sunt completate şi modelate de uz şi inovaţie, ceea ce fereşte
limba literară „de pericolul închistării în tipare rigide şi anacronice, desprinse de
fluxul viu al limbii vorbite.” (Ştefan Munteanu, Vasile D. Ţâra – op.cit., p. 20)
Prin caracterul normat, limba literară se opune graiurilor, iar prin caracterul
îngrijit – limbajului colocvial.
b. caracterul unitar şi stabil – este conferit prin existenţa sistemului
de norme acceptat de toţi vorbitorii, precum şi prin prezenţa/frecvenţa aspectului
scris al limbii (mai conservator, mai rigid, mai refractar schimbărilor, spre
deosebire de aspectul oral – aspect mai degajat al limbii).
c. existenţa întregului registru funcţional – limba literară include
toate stilurile funcţionale: oficial-administrativ, ştiinţific, publicistic, colocvial
(vorbirea orală cultivată), artistic (beletristic), pe când variantele teritoriale şi
sociale ale limbii au numai stilul colocvial, stilul artistic şi elemente ale stilului
ştiinţific (terminologii specifice unor meşteşuguri).
d. rolul conducător şi unificator – limba literară este în interacţiune
cu celelalte variante ale limbii române, se îmbogăţeşte prin preluarea unor
11
elemente lexicale şi gramaticale din celelalte variante (vezi noul DOOM),
influenţându-le, în acelaşi timp, la toate nivelurile, producând schimbări care pot
provoca modificarea configuraţiei variantei influenţate.
„Limba literară este o formă elaborată de existenţă a limbii comune,
naţionale, ea este expresia ei cea mai desăvârşită, în sensul că reprezintă o
sinteză a dezvoltării şi a posibilităţilor limbii întregului popor. Fiind legată de
tradiţie, ea este mai conservatoare decât limba populară, mai convenţională, dar
şi mai receptivă la inovaţiile impuse de dezvoltarea economiei, a ştiinţelor şi a
tehnicii. Ea este, totodată, un produs al vieţii culturale a unui popor, ale cărui
manifestări spirituale le exprimă în formele scrisului şi le transmite de la o
generaţie la alta. De aceea, a şi fost numită de unii lingvişti limbă de cultură
(langue de la civilisation, Kultursprache).” (Ştefan Munteanu, Vasile D. Ţâra –
op.cit., p. 16)
Exemple
Termenul „literar” din sintagma „limbă literară” se referă, pe de o parte,
la aspectul scris al limbii (>lat. littera = literă), pe de altă parte, la forma îngrijită
controlată, a comunicării unui vorbitor cult; cunoaşte mai multe accepţiuni:
- la vechii romani, litteratus = „cel ce cunoaşte literele”, „ştiutor de
carte”;
- subst. lat. litteratura = grecescul grammatica = „ştiinţa (cunoaşterea)
scrisului şi cititului”;
- mai târziu, litteratus = „a fi foarte cult”;
- limbă literară = „limbă cultivată”, folosită de oamenii culţi. Dante
foloseşte termenul în La vita nuova, cap. XXV, numindu-i pe poeţii
care scriu în latină „litterati poete”, iar pe cei care scriu în limba
maternă (vulgară) – „volgari poete”.
- în Renaştere, a scrie literar înseamnă a adopta o formă elaborată a
limbii materne.
Aspectul cultivat al limbii literare se realizează prin:
o selectarea celor mai potrivite mijloace, impuse de scopul
comunicării;
o folosirea exactă şi nuanţată a cuvintelor, îmbinarea lor corectă,
clară şi coerentă în enunţuri;
o estetica limbii literare – un semn de maturitate intelectuală a
utilizatorului limbii.
12
O limbă literară se formează pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică,
socială, politică şi culturală a unui popor. Lingvistul francez J. Vendreyes
realizează o definiţie metaforică a limbii literare: „Limba scrisă (literară) este
stratul de gheaţă dintr-un râu. Apa care continuă să curgă pe sub gheaţa ce o ţine
încătuşată este limba populară şi naturală. Frigul care produce gheaţa vrând să
oprească râul este efortul gramaticilor şi al pedagogilor, iar raza de soare care
redă limbii libertatea este forţa de neînfrânt a vieţii biruitoare peste reguli şi
nimicitoare a obstacolelor tradiţiei.” (J.Vendreyes, Le langage, Paris, 1921, p.
325, apud Ştefan Munteanu, Vasile D. Ţâra – op.cit., p. 20) – de fapt, Vendreyes
înţelege prin limba literară limba literaturii artistice, o limbă specială, care cere
iniţiere în cercetare.
Limba populară este aspectul spontan, neelaborat al limbii române, se
manifestă mai ales oral.
Exemple
Limba populară se caracterizează prin:
diferenţieri de ordin fonetic de la o zonă la alta (reducerea africatelor
č, ğ la componenta lor constrictivă s, z prin Moldova şi Banat,
palatalizarea dentalelor d, t prin Banat şi Crişana);
existenţa unui număr mai mare sau mai mic de unităţi lexicale
(cuvinte şi locuţiuni), specifice unei zone;
folosirea cuvintelor cu sens concret (→ dezvoltarea
polisemantismului);
simplitate şi uniformitate în sintaxă;
registru funcţional redus.
La baza limbii literare stă limba populară, între cele două limbi există
întrepătrunderi şi schimburi active, fiind în permanent şi strâns contact.
Limba comună este limba întregii comunităţi lingvistice, indiferent de
apartenenţa dialectală a vorbitorilor, este o variantă virtuală supradialectală a
limbii române contemporane, include fapte de limbă comune tuturor vorbitorilor
de limbă română.
Limba naţională este limba folosită de naţiunea română ca mijloc de
comunicare, ea tinde să înlocuiască variantele locale ale limbii române.
Limba standard este varianta limbii române nemarcată de trăsături
dialectale, în care faptele de limbă sunt utilizate cu sens denotativ; ea serveşte
drept model neutru cu care sunt comparate eşantioanele lingvistice cu trăsături
locale, afective, expresive etc.
13
Limba literaturii artistice oferă istoricului limbii literare documente de
epocă, marcând formele, oscilaţiile şi inovaţiile care demonstrează etapele
parcurse de limba literară, până la consolidarea normelor acceptate pentru o
epocă dată. De fapt ceea ce interesează istoricul limbii literare nu este stilul
individual al creaţiei artistice a unui scriitor anume, ci bogăţia internă a limbii pe
care scriitorul o pune în valoare şi o transmite cititorilor/vorbitorilor, cu alte
cuvinte, trăsăturile comune şi virtuale ale limbii.
G. Lanson, în Histoire de la littérature française (Paris, 1906) – cf. Petre
V. Haneş, Limba literară română în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ed. a
II-a, Bucureşti, 1927, p. 8 –, consideră că locul istoriei limbii literare se află între
gramatica istorică şi istoria literaturii, obiectul istoriei limbii literare fiind,
potrivit istoricului literar francez, studiul aptitudinilor, al resurselor şi însuşirilor
de ordin literar ale limbii comune în diversele etape pe care ea le-a străbătut.
Lingviştii şi criticii literari adoptă poziţii diferite în ceea ce priveşte
raporturile între limba literară şi limba literaturii artistice: lingviştii consideră
limba literaturii o variantă a limbii literare, un stil, pe când cercetătorii literari
văd în limba literaturii artistice mai mult decât un stil, o realitate mai complexă,
care îşi are raţiunea în însăşi creaţia literară – artă a cuvântului. În acest caz,
limba este un mijloc de realizare artistică, un instrument al artei literare.
Aspectul estetic (funcţia estetică) deosebeşte limba literaturii de limba
literară, caracterizată prin aspect normat (funcţia social-culturală).
De asemenea, sfera limbii literaturii este mai cuprinzătoare decât sfera
limbii literare, se foloseşte de un material lingvistic divers, pe când tendinţa
fundamentală a limbii literare este nivelarea, integrarea în normă şi lărgirea
progresivă a limitelor ei.
Aplicaţii
Comentează afirmația lui G. Ivănescu (Istoria limbii române, Editura
Junimea, Iaşi, 1980, p. 4), evidențiind nevoia de comunicare a ideilor, gândurilor
și sentimentelor:
„Cel dintâi factor determinant al limbii, care trebuie luat în considerare de
lingvist, este actul (sufletesc sau spiritual) de gândire exprimat prin limbaj şi care
poate fi însoţit sau nu de o trăire afectivă, de un sentiment.”
1.6. Stilul individual și stilurile funcționale
„Le style c’est l’homme même.”, afirma Buffon, referindu-se la stilul
individual care particularizează vorbirea unei persoane.
14
Calităţile generale ale stilului:
claritatea – formularea și exprimarea clară a ideilor, gândurilor,
sentimentelor;
proprietatea – selectarea și folosirea celor mai adecvate mijloace
lingvistice (cuvinte, sensuri, forme, structuri) în exprimarea
ideilor, gândurilor și a sentimentelor, respectarea concordanței
dintre conținut, expresie și intenție;
precizia – folosirea riguroasă a mijloacelor lingvistice necesare
exprimării ideilor, gândurilor și a sentimentelor;
corectitudinea – respectarea normelor limbii literare în
organizarea comunicării, a exprimării ideilor, gândurilor și a
sentimentelor;
puritatea – utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba
literară.
Calităţile particulare ale stilului:
naturaleţea (exprimarea firească, degajată, lipsită de
constrângere a ideilor, gândurilor și sentimentelor) ↔ afectarea,
emfaza;
simplitatea (evidențierea valorii sugestive a mijloacelor
lingvistice simple în exprimarea ideilor, gândurilor și
sentimentelor) ↔ simplismul;
armonia (realizarea unui acord al părților cu întregul pentru
stabilirea unui echilibru în exprimarea ideilor, gândurilor și
sentimentelor) – cacofonia;
demnitatea (selectarea și folosirea cuvintelor și expresiilor
admise de simțul cultivat al limbii în exprimarea ideilor,
gândurilor și sentimentelor) ↔ trivialul, vulgarul;
retorismul (exprimarea entuziastă a ideilor, gândurilor și
sentimentelor);
fineţea (folosirea subtilității în exprimarea ideilor, gândurilor și
sentimentelor);
umorul (exprimarea prin atitudini joviale, cu haz, a ideilor,
gândurilor și sentimentelor);
ironia (exprimarea disimulată, prin zeflemea, batjocură,
persiflare, autorironie, sarcasm etc. a ideilor, gândurilor și
sentimentelor);
concizia (selectarea și utilizarea mijloacelor lingvistice stric
15
necesare exprimării ideilor, gândurilor și sentimentelor) ↔
poliloghia;
oralitatea (introducerea particularităților limbii vorbite într-un
anume mediu social în exprimarea ideilor, gândurilor și
sentimentelor).
Aplicaţii
Ilustrează două calități generale și două calități particulare ale stilului,
folosind ca suport textul următor:
Paris, 15 febr. 1974
Dragă Relu,
Am aici și poemele lui Blaga și antologia lui de poezii populare. [...] Zilele trecute
am recitit Luceafărul. Nu are pereche în toată literatura franceză (destul de săracă, de
altminteri). Micile poeme pe care mi le-ai trimis sunt foarte frumoase. Ce limbă avem! Nu
cunosc alta mai poetică. Din păcate, e intraductibilă. Tradus, Eminescu devine aproape
caraghios, oricum, teribil de minor și învechit. Literatura noastră este și va rămâne complet
necunoscută în străinătate, fiindcă nu avem prozatori mari.
Ți-am trimis acum două săptămâni niște cărți.
Cu drag, Luț
(Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă)
Stilurile funcționale sunt variante ale limbii, îndeplinind funcții de
comunicare în domenii de activitate determinate.
Stilurile funcționale ale limbii române contemporane sunt:
stilul administrativ (oficial);
stilul științific;
stilul publicistic;
stilul beletristic (artistic);
stilul colocvial.
Să ne reamintim...
... caracteristicile stilurilor funcționale, încadrând textele următoare în
stilul funcțional adecvat:
16
a. Industria de carte cunoaşte o nouă ameninţare, pe lângă criza economică: trusturile de
presă care distribuie volume împreună cu ziarele lor. Acestea au luat circa 15% din piaţa de
carte din România, care este estimată la 130-150 de milioane de euro, a declarat, ieri, Mihai
Penescu, preşedinte al Uniunii Editorilor din Romania (UER) şi director al editurii All, în
cadrul dezbaterii „Criza culturii scrise. La marginea Europei”, de la Casa Universitarilor din
Bucureşti, informează Mediafax. Potrivit lui Grigore Arsene, preşedintele Asociaţiei
Editorilor din România (AER) şi proprietarul editurii Curtea Veche, „există mai multe
provocări care ameninţă cartea propriu-zisă: de exemplu, descoperirea faptului că literatura şi
nu numai sunt vehicule foarte bune pentru publicitate şi pentru creşterea audienţei şi foarte
multe trusturi de presă sunt interesate de a intra în această industrie şi de a concura cartea bine
făcută în edituri.” El a fost susţinut de ceilalţi editori, prezenţi la dezbatere, care au spus că
„ofensiva” a fost pornită de ziare precum Cotidianul, Adevărul şi Jurnalul Naţional, care au
început să distribuie volume la preţuri mult mai mici decât cele practicate în librării. În ceea ce
priveşte măsurile pe care le pot lua pentru a contracara ofensiva cotidienelor pe piaţa de carte
românească, editorii au spus că din punct de vedere legal nu se poate face nimic, deşi au
constatat şi probleme. „(Cei care distribuie cărţi pentru a-şi promova ziarele, n.r.) pot fi
acuzati de practici neloiale, pentru că preţurile de vânzare la unele dintre cărţile lor sunt sub
preţul de producţie”, a spus Valentin Nicolau, directorul editurii Nemira. Singurul atu al
cărţilor vândute de edituri este calitatea net superioară.
(Cristina Spiridon, Presa ameninţă cartea, în
http://www.ziua.ro/display.php?id=250847&data=2009-03-21, accesare 21.03.2009)
b. Art. 1 În România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri
economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei.
Statul apără interesele mamei şi copilului şi manifesta deosebită grijă pentru creşterea şi
educarea tinerei generaţii.
Familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi. În relaţiile dintre soţi, precum şi în
exercitarea drepturilor faţă de copii, bărbatul şi femeia au drepturi egale.
Drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copiilor.
Art. 2 Relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii
ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material. (Codul Familiei)
c. CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. Tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla
după... ♢ Expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice
preţ. N-ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii sau să te afli undeva. A
căuta (pe cineva sau ceva) cu ochii = a încerca să descopere (pe cineva sau ceva) într-un grup,
într-o mulţime etc. A căuta cu gândul = a se sili să-şi aducă aminte. A căuta privirile cuiva = a
încerca să întâlnească privirile cuiva. ♦ Intranz. A cerceta, a scotoci, a cotrobăi. ♦ A se deplasa
17
undeva pentru a găsi pe cineva; a se interesa undeva de prezenţa cuiva. 2. A încerca să obţină
ceva, a urmări ceva. ♦ Refl. (Despre mărfuri) A avea căutare, a se cere. II. 1. Intranz. A se
interesa, a se ocupa de... ♢ Expr. A-şi căuta de treabă (sau de treburi, de nevoi, de cale, de
drum) = a se preocupa numai de propriile treburi, a-şi vedea de treabă. 2. Intranz. şi tranz. A
purta de grijă (unui bolnav), a se îngriji de... ♢ Refl. Se caută la doctor. ♦ A băga de seamă, a
fi atent. 3. Tranz. A-şi da silinţa, a se strădui să... 4. Tranz. impers. A trebui, a se cuveni. III.
1. Intranz. A se uita, a privi, a urmări cu ochii. ♢ Expr. (Fam.) A-i căuta (cuiva) în coarne = a
răsfăţa (pe cineva). ♦ Fig. A fi îndreptat, orientat spre...; (despre fiinţe) a se îndrepta spre... 2.
Tranz. A cerceta, a examina. 3. Intranz. A avea sau a da aspectul sau înfăţişarea de... 4.
Intranz. şi tranz. Fig. A lua în consideraţie, a se lua după... Nu căuta că-s mic. 5. Intranz. (În
superstiţii) A cerceta poziţia stelelor, a bobilor etc. pentru a prezice viitorul. [Pr.: -că-u-. –
Var.: (pop.) cătá vb. I] – Lat. *cautare. (DEX)
d. „– Mai auzit-ai dumneata, cumnată, una ca asta, să fure Ion pupăza, care ne trezeşte
des-dimineaţă la lucru de atâţia ani? – Ce spui, cumnată! Da că l-aş ucide în bătaie, când aş
afla că el a prins pupăza s-o chinuiască. De-amu bine că mi-ai spus, las’ pe mine, că ţi-l ieu eu
la depănat.” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie)
e. „Acolo, la domnia lui Ştefăniţă-Vodă, şi-a fost clădit curte cu turn cu strajă un cneaz,
cu nume Iurg Litean. Nu era cneaz, dar aşa-i zicea lumea, pentru pohfala ce arăta.
Totuşi curtea lui, afară de turn, n-avea nimic deosebit. Casa era clădită din bârne de
stejar, lipită cu lut şi apoi stropită cu tencuială de var. Împrejmuire de şipci înalte. Numai la
odăi şi saraiuri erau parcane. Chilii cu îndestulare pentru oaspeţi şi petreceri. De câteva ori pe
an aici se afla desfătarea boierilor curteni ai Măriei sale. (Mihail Sadoveanu, Nicoară
Potcoavă)
1.7. Rezumat
Unitatea de învățare nr. 1 prezintă, sintetic, noțiuni despre limbă și stil:
limbă, limbaj, proces de comunicare, limbă literară, limbă populară, limbă
standard, calități generale și particulare ale stilului, stil individual, stiluri
funcționale.
1.8. Test de autoevaluare
a. Rescrie următorul text în stil ştiinţific şi publicistic:
„Acolo, la domnia lui Ştefăniţă-Vodă, şi-a fost clădit curte cu turn cu
strajă un cneaz, cu nume Iurg Litean. Nu era cneaz, dar aşa-i zicea lumea, pentru
pohfala ce arăta.
Totuşi curtea lui, afară de turn, n-avea nimic deosebit. Casa era clădită
18
din bârne de stejar, lipită cu lut şi apoi stropită cu tencuială de var. Împrejmuire
de şipci înalte. Numai la odăi şi saraiuri erau parcane. Chilii cu îndestulare
pentru oaspeţi şi petreceri. De câteva ori pe an aici se afla desfătarea boierilor
curteni ai Măriei sale. (Mihail Sadoveanu, Nicoară Potcoavă)
b. Redactează câte un text în stil publicistic, artistic şi ştiinţific cu
următoarele cuvinte-cheie: soare, carte, basm, implicaţie, moderare, imagine,
cetăţean.
19
Unitatea de învăţare 2. LEXICOLOGIE
Cuprins
2.1. Introducere ........................................................................................................ 19
2.2. Obiective ............................................................................................................ 19
2.3. Vocabular (Lexic). Definiție. Caracteristici ..................................................... 19
2.4. Cuvântul ............................................................................................................. 21
2.5. Mijloace de îmbogățire a vocabularului ........................................................... 22
2.6. Rezumat .............................................................................................................. 42
2.7. Test de autoevaluare ......................................................................................... 42
2.1. Introducere
În această unitate de învățare sunt clarificate noțiunile de lexicologie, cu
accent pe modalitățile de îmbogățire ale vocabularului.
2.2. Obiective
După parcurgerea acestei unități de învățare, vei fi capabil :
- să descoperi, în texte variate, categoriile lexicale studiate;
- să folosești în acte concrete de comunicare (orală și scrisă) noțiunile de
vocabular studiate;
- să utilizezi corect terminologia de specialitate.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 13 ore.
2.3. Definiție. Caracteristici
Vocabularul (Lexicul) cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o limbă
(aprox. 120 000).
Structura vocabularului:
a) Fondul principal de cuvinte (vocabularul fundamental) – 10 % din
vocabular (aprox. 60% cuvinte de origine latină, 40% de alte origini).
Cuprinde cca. 1500 de cuvinte, cu următoarele caracteristici:
denumesc/exprimă noţiuni fundamentale, reprezentând toate părţile
de vorbire;
au cea mai mare frecvenţă în comunicare;
au vechime şi durabilitate;
20
au mare capacitate de derivare/compunere;
fac parte din numeroase locuţiuni şi expresii;
cele mai multe sunt polisemantice.
b) masa vocabularului cuprinde 90% din cuvintele limbii:
termeni ştiinţifici/tehnici din limbajele de specialitate (neologisme);
arhaisme;
regionalisme;
termeni populari;
termeni argotici;
elemente de jargon.
Exemple
Arhaismele sunt cuvinte sau expresii vechi care nu se mai folosesc astăzi.
Ele pot fi:
fonetice: a lăcui = „a locui”; a îmbla = „a umbla”;
semantice: mișel = „sărac”; voinic = „ostaș”;
lexicale: vel vistiernic, chelar
Neologismele sunt cuvinte împrumutate din alte limbi sau create recent în
limba română, prin mijloace proprii acesteia: fan, trend, tabletă, notebook etc.
Regionalismele sunt cuvinte folosite doar în anumite regiuni ale țării, de
exemplu cuvântul „cartofi” are formele regionale: barabule, în Moldova; crumpi,
crumpiri, în Banat; picioci, crumpene, în Transilvania. Regionalismele pot fi:
fonetice: dește = „degete”; frace = „frate”;
semantice: a tăbărî = „a obosi”
lexicale: berechet = „belșug”; imală = „noroi”
Argoul este un limbaj convențional care îndeplinește funcțiile unei
exprimări codificate, este varianta expresivă a vorbirii unor anumite categorii de
persoane. Argoul nu îmbogățește și nu înfrumusețează limba: potol = „mâncare”;
mălai = „bani”; profa = „profesoara”; roiu! = „pleacă!”; gagiu = „băiat” etc.
Elementele de jargon sunt cuvinte care erau/sunt folosite de persoane din
„înalta societate” pentru evitarea exprimării simple, a oamenilor obișnuiți, sunt,
de fapt, cuvinte din alte limbi, unele pronunțate greșit: arevoar, monșer, bonsoar,
ciau-ciau etc.
Aplicaţii
Identifică, într-o poveste de Ion Creangă, regionalismele folosite și indică
sensul lor.
21
2.4. Cuvântul
Cuvântul este unitate de bază a limbii: „Faţă de enunţ, cuvântul are un
statut privilegiat, în măsura în care aparţine atât sistemului (în calitatea sa de
«semn lingvistic stabil» ), cât şi comunicării (ca parte a enunţului – text, rezultat
al actului enunţiativ), pe când enunţul (constituit în virtutea sistemului) nu este
decât text – produs concret al enunţării, al actului discursiv.” (GALR I, p. 7)
În calitatea sa de semn lingvistic, cuvântul asociază un semnificant (o
componentă fonică) cu un semnificat (reprezentat printr-o anumită informaţie).
Cuvintele pot fi:
autonome (au un înțeles obiectiv):
pot denumi (fată, carte);
pot exprima însușiri (frumos, cald), caracteristici (bine,
astfel), acțiuni (a asculta, a vorbi);
se pot referi la numărul și ordinea prin numărare a
obiectelor (a asculta, a vorbi), la numele obiectelor (el,
acesta, cineva);
pot exprima sau imita fără să numească (ah!, zdup!);
instrumente gramaticale – cuvinte cu înțeles abstract, servesc la
exprimarea unor relații între cuvinte autonome, în cadrul unei
comunicări: cu, de, că, și, -l (din elevul)
Sensul lexical este înțelesul atribuit unui cuvânt. Cuvintele pot fi: cuvinte
monosemantice (cu un singur înţeles) ↔ cuvinte polisemantice (cuvinte cu
aceeaşi formă, cu înţelesuri apropiate).
Exemple
Cuvinte monosemantice: clorură, săptămână.
Cuvinte polisemantice: carte („volum”, „învățătură”, „scrisoare”,
„carnet”)
Aplicaţii
Alcătuiește enunțuri potrivite pentru a ilustra polisemantismul cuvintelor
carte, baie, cap.
Distingem:
1. Sensul propriu – sensul obişnuit, denotativ, al cuvântului
a. Sensul propriu de bază – sensul cuvântului în sine, care apare în
orice context s-ar afla.
b. Sensul propriu secundar – sensul rezultat dintr-o asemănare,
22
depinde strict de context.
2. Sensul figurat – conotativ, folosit cu valoare expresivă (metaforă,
metonimie, sinecdocă).
De exemplu, cuvântul picior, în contexte variate, are înțelesuri diferite:
- Mă doare piciorul. – sens propriu;
- Ne-am oprit la piciorul muntelui. – sens derivat;
- „Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai” (Miorița) – sens figurat
(metaforă).
După formă și sens, cuvintele pot fi:
1. Sinonime – cuvinte cu formă diferită şi cu sens asemănător sau identic
(vocabular = lexic);
2. Antonime – cuvinte cu forme diferite şi cu sensuri opuse (pretutindeni ↔
nicăieri);
3. Omonime – cuvinte cu aceeaşi formă şi cu sens diferit (omografe:
véselă, vesélă; omofone: casă, ca să, odată, o dată);
4. Paronime – cuvinte cu forme asemănătoare şi cu sens diferit (a colabora
– a corobora; literal – literar)
Câmpul lexical:
cuprinde cuvintele care aparţin aceluiaşi domeniu;
este alcătuit din cuvinte care aparţin aceleiaşi clase lexico-gramaticale;
de exemplu, grade de rudenie: mamă, tată, bunic, bunică, frate, soră,
mătuşă, unchi, văr, verişoară, nepot, nepoată etc.
Aplicaţii
Alcătuiește enunțuri potrivite cu paronimele: a colabora – a corobora;
literal – literar; temporar – temporal; riguros – viguros.
2.5. Mijloace de îmbogățire a vocabularului
Distingem:
- Mijloace interne de îmbogățire a vocabularului (derivarea, compunerea,
abrevierea, formaţiile analitice, conversiunea);
- Mijloace externe de îmbogățire a vocabularului (împrumuturi directe sau
indirecte).
a. Derivarea este un mijloc intern de îmbogățire a vocabularului prin care,
de la un cuvânt de bază, se obține cuvânt derivat cu ajutorul sufixelor sau
prefixelor.
23
Derivarea cu sufixe este un mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului limbii
române extrem de productiv. Numărul mare al sufixelor şi varietatea lor impun
două clasificări: morfologică şi semantică.
SUFIXELE sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină.
Sufixele sunt:
• lexicale, când formează cuvinte noi;
• gramaticale, când creează forme gramaticale (sufixe de timp şi de
mod);
• lexico-gramaticale, când exprimă, simultan, un sens nou şi o
categorie gramaticală (sufixele moţionale, de infinitiv lung,
participiale etc).
Sufixele lexicale sunt folosite pentru denumirea:
• agentului (autor al acţiunii sau meseriaş): băutor, fierar, gornist,
luntraş;
• însuşirii: auriu, fricos, fugar, iubitor, mâncâcios, purtabil,
sprâncenat, vamal;
• colectivităţii: apăraie, brădet, ierbărie, gorunişte, turcime, zmeuriş;
• instrumentului: alfabetar, piperniţă, schimbător
• noţiunilor abstracte: cerinţă, domnie, grăsime, răceală, scursură,
siguranţă;
• modalităţii: bărbăteşte, pieptiş, târâş;
• locului şi originii: benzinărie, fierărie; someşean;
• obiectelor sau însuşirilor mici (sufixele diminutivale): binişor, căluţ,
căscioară, cerceluş, coşuleţ, lănţuc, mătăluţă, pantofior, singurică,
vânticel;
• obiectelor sau însuşirilor mari (sufixele augmentative): băieţandru,
grăsan, lădoaie, pietroi.
Sufixele formează substantive (gălbenuş), verbe (a ciocăni), adjective
(vişiniu), adverbe (vitejeşte), numerale (doime), pronume (mătălică), interjecţii
(aolică!).
Derivarea cu prefixe este mai puțin productivă, prefixele – sunete sau
grupuri de sunete adăugate înaintea rădăcinii, pentru a forma un cuvânt nou, sunt
mai puţin frecvente decât sufixele: neadevăr, inegal, răstimp.
Derivarea parasintetică reprezintă formarea de cuvinte noi prin ataşarea
simultană sau succesivă a unui prefix şi a unui sufix la acelaşi cuvânt-bază:
închipui, îndulci, îmbărbăta, îmbărbătare, încuietoare, îmbucurător etc.
24
b. Compunerea – formarea de cuvinte noi prin unirea (contopirea),
alăturarea sau abrevierea unor termeni diferiți: binevoitor, bloc-turn, de la,
ONU, TAROM.
c. Conversiunea – schimbarea valorii gramaticale – constă în
trecerea unor cuvinte dintr-o clasă morfologică în alta: ars de soare, miroase a
ars.
d. Formaţiile analitice sunt structuri stabile de cuvinte în care
termenii îşi pierd semnificaţia lor proprie pentru un sens general comun –
locuţiunile şi expresiile.
Cuvintele înrudite ca înțeles și formate de la același cuvânt de bază sau
de la un radical alcătuiesc o familie lexicală.
Familia lexicală înglobează totalitatea cuvintelor formate prin derivare, prin
compunere și prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
De exemplu: frumos, frumușel, frumusețe, preafrumos, Târgu-Frumoa, a
înfrumuseța.
Să ne reamintim...
... mijloacele interne și externe de îmbogățire a vocabularului, valorificând
informațiile oferite de materialele-resursă de pe platforma e-learning.
Exemple
1. Identificați cuvintele din vocabularul fundamental din următorul
text:
„Limba română este limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea oriental
a Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate din momentul
pătrunderii limbii latine în aceste provincii și până în zilele noastre.” (Alexandru
Rosetti-Istoria limbii române).
2. Arătați ce înseamnă următoarele expresii latinești:
ad-interim, ad-hoc, curriculum vitae, etcetera, ex aequo, post-scriptum, nota
bene.
3. Indicați cuvântul împrumutat și pe cel moștenit din următoarele
dublete etimologice:
cerc/circ, (lat. Circus), creier/cerebel (lat. Cerebellum) femeie/familie (lat.
Familia), a spune, a expune (lat. Exponere)…
25
4. Subliniați cuvintele care aparțin jargonului:
demuazelă, darling, madam, mersi, parol;db. bonjur, ui, lovele, mălai, a şparli;ec.
pa, ceau, cer, pământ, diriga;fd. pălărie, a molări, pălincă, clop, cucuruz.
5. Fac parte din vocabularul fundamental cuvintele din seria:
a.casă, apă, găină, pom, mână;
b.lup, alb, a se duce, ureche, cinci;
c.cuţit, foişor, luni, legume, exploziv;
d.folclor, a mânca, doi, cap, capsă.
6. Alcătuiți familia lexicală a cuvântului „frunză”.
7. Indicaţi, în lista de mai jos, cuvântul care nu aparţine familiei lexicale
a verbului
„a scrie”:
a. scriitor
b. scriere
c. scriptură
d. scrisoare
8. Construiţi propoziţii în care să aveţi un substantiv şi o locuţiune
verbală din familia
lexicală a cuvântului a zbura;
9. Grupaţi următoarele neologisme pe domeniile în care sunt folosite:
seringă, arctic, ipoteză, boreal, ecuaţie,continental, cerebral, epidemie, hexagon,
istm, luxaţie, demonstraţie, bormaşină, diesel, chirurgie, terapeutic,
torent,zecimală, buldozer, excavator.
10. Sunt neologice cuvintele din seria:
a.base-ball, canotaj, a scrie, vulcan, gimnastică;
b.automobil, crichet, fotbal, antonimie, recidivă
Sinonimia:
11. Scrieți câte un sinonim pentru fiecare din cuvintele:
val, a tălmăci, larg, iute, visuri, lină.
12. Scrie câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre cuvintele:
26
se stinge, ascunsă, din urmă.
13. Găsiți seria sinonimică a cuvântului „a muri”!
14. Indicaţi seria care conţine, în ordine, sinonimele neologice ale
cuvintelor: bănesc,
artificial, scuzabil, neregulat:
a) pecuniar, in vitro, venial, amorf;
b) financiar, in vivo, venal, inegal;
c) bancar, factice, pardonabil, neperiodic.
15. Indicaţi seria care conţine, în ordine, sinonimele uzuale pentru
cuvinteleimpact, implacabil, declasat, analgezic:
a) contact, nepavat, exmatriculat, lutos;
b) ciocnire, neîndurător, decăzut, calmant;
c) importanţă, necruţător, marginalizat, liniştitor.
16. Identificați sinonimele neologice ale următoarelor cuvinte:
a) Invățat
b) Ager
c) Uleios
d) Bogat
e) Preamărire
f) A convinge
g) Vădit
h) Încăpățânat
i) A anula
j) Generalizare
17. Găsiți câte un sinonim pentru următoarele locuțiuni!
A ridica glasul –
A arăta pumnul –
A ridica moralul –
a-i veni mintea la cap –
a prinde de veste –
la calendele grecești –
a întinde coarda –
a o ticlui bine –
27
a face temenele –
18. Găsiţi sinonimele neologice ale cuvintelor:
culme, situaţie, învăţat, vârf, molipsitor, trecător, întâmplător, a alcătui, sforţare,
a tipări
19. Alegeți forma corectă:
a) Frustra – frusta
b) Funerarii - funeralii
c) Desuetudine – desuetudine, desuctitudine
d) Adaos – nu e neologism
e) Servici – serviciu
f) Sensual – senzual
g) Excorpen – escarpem (pantof de damă cu toc)
h) Infermerie – infirmerie
20. Sunt scrise corect toate cuvintele din seria:
a) stewardeză, plovăr, kitsch, judo, camping
b) stewardeză, pulover, kitchs, judo, camping
c) stewardesă, pulover, kisth, giudo, chemping
d) stewardesă, pulover, kitsch, judo, camping
21. Formați plurarul articulat hotărât la neologisme:
Mânz –
Sacru –
Vizitiu –
Uliu –
Franțuz –
Zeu –
Fiu –
Danez –
Bisturiu –
Marți –
22. Găsiţi sinonimele neologice ale cuvintelor:
culme, situaţie, învăţat, vârf, molipsitor, trecător, întâmplător, a alcătui, sforţare,
a tipări
28
23. Se dau enunţurile: 1) Vestea l-a afectat; 2) Afectează tristeţe de câte ori
îl vede; 3) A fost afectat în mândria lui.
24. Marcaţi seria care conţine, în ordine, unităţile lexicale sinonime ale
cuvântului
polisemantic subliniat:
a) a vătăma, a interveni, a ofensa;
b) a întrista, a simula, a leza;
c) a leza, a întrista, a păgubi.
25. Indicați printr-un neologism câte un sinonim pentru fiecare din
cuvintele:
Asemănător, arșiță, boală, împrejurare, nesigur, a prescurta, a șovăi, mister,
gigantic, terestru, insucces, cascadă, infecțios.
26. Găsiți un sinonim neologic pentru cuvintele:
descurcăreț, fiabil, a transforma, obraznic, nepăsător, perdea.
27. Sinonimul neologic al cuvântului tristeţe este:
a. mâhnire
b. melancolie
c. supărare
28. Cuvântul disimulare înseamnă:
a. asemănare
b. simulare
c. mascare
29. Seria care conţine sinonime frazeologice este:
a. a băga mâna în foc / a se prinde chezaş
b. a lua la rost / a scoate ochii
c. a şterge cu buretele / a călca strâmb
30. Explică, prin cuvinte sau expresii sinonime expresiile:
a bate apa în piuă.
a-şi da arama pe faţă
a da sfoară-n ţară
a pune pirostriile pe cap
29
a-şi lua tălpăşiţa
a strica orzul pe gâşte
a face pe cineva cu ou şi cu oţet
31. Cuvântul friabil înseamnă:
a. uşor de manipulat
b. casabil
c. rezistent
32. Completaţi spaţiile libere cu cuvinte potrivite pentru a obţine
locuţiuni corespunzătoare sinonimelor date:
a trage ........................ = a înşela
a trage ........................ = a unelti
a trage ........................ = a prevesti
a trage ........................ = a profita
a trage ........................ = a se speria
a trage ........................ = a bea
a trage ........................ = a tipări
a trage ........................ = a coase
a trage = a cosi
a se trage = a fi familiar
tras = subţire, mlădios, zvelt
tras" = slăbit, obosit, palid.
33. Marcaţi seria care conţine numai antonime:
a) nelinişte / groază, isteţ / genial, fortuit / inopinat;
b) inextricabil / comprehensibil, mansuetudine / maliţie, culant / zgârcit;
c) tranşant / ezitant, rapace / cupid, mensual / anual.
34. Găsiţi antonimele cuvintelor:
capabil, îndatorat, a recunoaşte;
35. Antonimul neologic al cuvântului punitiv este:
a) conciliant;
b) iertător;
c) indulgent.
36. Arătaţi dacă există sinonimie perfectă între antonimele derivate şi
30
cele cu altă rădăcină.
Cuvânt dat Antonimele
Derivate Cu altă rădăcină
Respectuos nerespectuos obraznic
Hotarât nehotărât
Noroc nenoroc
Consegvent inconsecvent
Continuu incontinuu
Sătul nesătul
37. Găsiţi pentru cuvintele scrise deosebit antonimul sau
antonimele potrivite:
1.vrednic - a) harnic; b) leneş; c) puturos
2.indigen - a) autohton; b) exogen; c) etic; d) exterior
3.linişte - a) gălăgie; b) departe; c) acasă
4.pretutindeni - a) nicăieri; b) sus; c) oriunde
5.a purifica - a) a macula; b) a murdări; c) a întina
6.imaculat - a) maculat; b) maculatură; c) obosit
7.aici- a) acolo; b) lângă; c) arici
8.repede - a)agasant; b) lent; c) domol
9.a aduna - a) a strânge; b) a împrăştia; c) a risipi
10.bogat - a) sărac; b) avut; c) înstărit
11.a pierde - a) a găsi; b) a câştiga; c) a afla
12.par - a) măciucă; b) impar; c) por
13.curat - a) necultivat; b) murdar; c) cutat
14.deştept - a) inteligent; b) doct; c) prost
15.drept - a) strâmb; b) stâng; c) zestre
16.citeţ - a) lizibil; b) ilizibil; c) cititor
17.egoist - a) alogen; b) oneros; c) altruist
18.cacofonie - a) eufonie; b) malefic; c) rezonanţă
19.diurn - a) revers; b) nocturn; c) dimineaţă
20.munte - a) câmpie; b) pădure; c) acasă.
38. Antonimele cuvintelor: comprimare, arid,blamare,durabil,eterogen
sunt
în ordine:
a.destindere, detentă, umflare, lărgire, mărire;
b.expansiune, rezistent, solid, îngustare, micşorare;
31
c.dilatare, fertil, laudă, efemer, omogen;
d.a dilata, dilatat, dilataţie, dilatabil, diluat.
39. Conţine numai perechi de antonime seria:
a.abil - stângaci, absolut - relativ;
b.adevăr - minciună, a pleca - a se duce;
c.avers - aversă, aval - amonte;
d.accidentat - plan, casă - acasă.
40. Găsiţi antonimele cuvintelor de mai jos :
1. adevăr; 2. arid; 3. bine-crescut; 4. crud; 5. curat; 6. imens; 7. îngâmfat; 8. a
trăi; 9. mic; 10. a micşora; 11. puţin;12. repaus; 13. a sta; 14. tare; 15. viaţă.
41. Indicaţi seria care conţine numai antonime:
a.sus - jos, aproape - departe, a sosi - a pleca, dărnicie - zgârcenie;
b.mic - mare, frumos - simpatic, zece - treizeci, aici - acolo;
c.slab - tare, înalt - scund, chirurg - medic, a adormi - a dormi;
d.tare - moale, casă - acasă, seară - aseară, prezent - viitor.
42. Indicați perechi de cuvinte la care relația de antonimie se realizează
prin prefixele:
îm- , des- ; în-, des- ; în-, de- ; îm-, dez-.
43. Găsiţi câte două perechi de antonime, care să denumească:
sentimente;
trăsături de caracter;
activităţi specifice omului.
44. Indicați antonimele neologismele:
obiectiv (adj.), incert, avar, agreabil, trasparent, dificil.
45. Indicați printr-un neologism antonimele cuvintelor:
ușor, rai, înfrângere, necinstit, cuviincios.
46. Indicaţi câte un antonim pentru următoarele cuvinte:
- important, loialitate, pretutindeni, pace, a fugi, luminos.
47. Introduceţi în contexte:
32
a evalua – a evolua
lacună – lagună
fisă – fişă
stradă – estradă
scală – scară, escală
anual-anuar
numerar – numeral
glaciar – glacial
a investi – a învesti
eminent – imir
emergent – imirgent
comunicare – comunicaţie
a însera – a insera
conjunctură – conjectură
învederat – înveterat
a enerva – a inerva
bolero – bolerou
arbitrar – arbitral, arbitraj
concesic – concesiune
petrolier – petrolifer
carbonier – carbonifer
familial – familiar
literar – literal
originar – original
ordinal – ordinar
atlas – atlaz
adagiu – maximă
adagio – ritm
albastru – alabastru
temporal – temporar
complement – compliment
prepoziţie – propoziţie
autonomie – antinomie
campanie – companie
cazual – cauzal
a debita – a debuta
antinomie – antiteză
soclu – socru
33
48. Marcaţi seria care conţine numai paronime:
a) livret / libret, manej / menaj, inegal / egal;
b) gresa / gresia, confident / confient, cenzură / cezură;
c) vertij / verbiaj, ventriloc / ventricul, mensual / mensură.
49. Alegeți cuvinte potrivite cu contextul.
a) Comisie arbitrală (arbitrară)
b) Dispoziția / depoziția scrisă a unui martor.
c) Falsificator învederat sau înveterat.
d) Pelerintă lucioasă de atlas / atlaz.
e) Virtuos / virtuoz alviori.
f) Făptura sa relevă / revelă blândețe.
g) Martiriul / martirul celor patruzeci.
h) Rechiziție / rechizitoriu adusă războiului.
i) Concilierea / consilierea unor persoane în dispută.
j) Copilul doarme la versul / viersul blând al mamei
50. Se dau enunţurile: 1 Deciziile pe care le lua îl indicau a fi un potentat /
patentat absolut; 2 Cetăţile medievale aveau, de regulă, o campanulă/
campanilă. Să se indice seria care conţine paronimele potrivite pentru
enunţurile date:
a) 1 patentat, 2 campanulă;
b) 1 potentat, 2 campanilă;
c) ambele sunt potrivite, fiind forme aflate în variaţie liberă.
51. Alegeţi paronimul corect folosit:
1 bazin carbonier / carbonifer
2. tribunal arbitral / arbitrar
3. calotă glacială / glaciară;
4. privire glaciară / glacială
5 .greutăţi familiale /familiare
6. industrie mineră / minieră
7. notaţie literară / literală
8. a rămâne pe jantă / geantă
9. păcat original / originar
10. a-şi pierde conştiinţa /cunoştinţa.
52. Cuplaţi paronimele:
34
1. a adjudeca, a apropria
2. androgen, a adopta
3. adagio, arbitrar
4. apical, adagiu
5. a adapta, opoziţie
6. apoziţie. atlaz
7. aferent, apicol
8. a apropia, eferent
9. alabastru, arhivist
10. arbitral, albastru
11. aliteraţie, imputaţie
12. arhivar, androgin
13. amputaţie, a abjudeca
14. atlas, aliterare
53. Sunt paronime toate grupurile de cuvinte din seria:
a.avers - aversă, fund - afund, anost - anostă, rond - rondă;
b.cartel - cartelă, caret - caretă, snob - snoabă, trap - trapă;
c.miop - mioapă, minor - minoră, saric - sarică, junior - junioară;
d.batist - batistă, ax - axă, cazac - cazacă, capot - capotă.
54. Alegeţi explicaţia potrivită pentru paronimele
din coloana stângă:
1.adagiu – a. „varietate de ghips”,
2.adagio – b. „făcut la întâmplare”;
3.albastru – c. „îndreptare”;
4.alabastru – d. „a se dezvolta”;
5.anual – e. „a se lăsa seara”;
6.anuar – f. „aforism”;
7.apropia – g. „publicaţie anuală”(subst.);
8.apropria – h. „privitor la cauză”;
9.arbitral – i. „cuvânt de laudă”;
10.arbitrar – î. „a include un adaos într-un text”;
11.cazual – j. „hotărât de arbitru”;
12.cauzal – k. „în tempo lent”,
13.colectare – l. „acţiune de a strânge lucruri etc.”;
14.corectare – m. „a stabili preţul”;
15.complement – n. „numele unei culori”,
35
16.compliment – o. „cu privire la cazurile gramaticale”;
17.evolua – p. „parte de propoziţie”;
18.evalua – q. „care are loc o dată pe an”;
19. însera – r. „a-şi însuşi un lucru străin”;
20.insera – s. „a se deplasa mai aproape”,
55. Indicaţi, prin rescriere, care este paronimul potrivit în următoarele
contexte:
1. Alegerea mirelui nu a fost arbitrară / arbitrală
2. Primirea făcută a fost destul de glacială /glaciară
3. A avut parte de multe greutăţi familiare / familiale
4. Toţi cei care economisesc au ulibret /livret de economii.
5. Toată viaţa a călătorit pe speţele / spezelestatului.
6. Pe stradă pericolul esteeminent / iminent.
7. S-a împiedicat într-o conductă petroliferă / petrolieră.
8. Nu mă voi angaja temporar / temporal.
9. Studiază într-un atlas /atlaz geografic.
10. Clientul esteinsolvabil / insolubil.
11. Neclarităţile au fost elucidate / eludate.
12. Toată viaţa am fost solidari / solitari.
13. Am fost înaudiţie / audienţă la prefect.
14. Propunerea făcută l-a simulat / stimulat la studiu.
15. A studiat complementul cauzal / cazual.
16. Cerul este foarte alabastru / albastru.
17. A fost un student eminent / iminent.
18. Pentru revendicările lor, oamenii manifestă / manifestează pe străzi.
19. A ascultat cu atenţie expoziţia / expozeul vorbitorului.
20. Se teme când vulcanul erupe / irupe
56. Găsiţi paronimele cuvintelor următoare şi alcătuiţi propoziţii cu ele:
a proveni, eminent, calitate;
57. Subliniaţi formele corecte:
I-am transmis multe complimente-complemente; Se înşeală-înşală crezând că-l
voi ajuta; A numărat până la optsprezece-optusprezece-optîşpe; Ileana însăşi-
însuşi m-a sunat; Vehicolul-vehiculul s-a defectat.
58. Demonstrați în câte două două exemple omonimia cuvintelor!
Blană, Mei, Pană, Milă, Bandă, Alpaca, Anticar, Arbore, Arcadă, Arie, Arteră,
36
Articulație, A aspira, Atac, Atlas, Atmosferă, Atu, Audiență, Augur, Avans,
Avantaj
59. Marcaţi seria care conţine numai omografe:
a) tipic, afin, companie, vestibul;
b) anatemă, satiră, haină, roi;
c) rabin, copii, director, boi.
60. Alcătuiţi enunţuri care să conţină omonimele:
mai, liliac, care;
61. Formaţi scurte propoziţii în care să folosiţi omonimele:
bandă, toc, lună, ceară, cer, gol, mei, mai, război, păr.
62. Construiţi enunţuri din care să reiasă sensul diferit al următoarelor
cuvinte în funcţie de accent (omografe):
ochi-ochi,
boli-boli ,
răţoi-răţoi ,
polei-polei ,
hai nă-haină,
război-război,
aburi-aburi ,
scumpi -scumpi,
domni-domni ,
porunci-porunci
63. Alcătuiţi propoziţii cu omonimele cuvintelor:
care, ar, lin;
64. Pot avea omonime toate cuvintele din seria:
a.cursă, bandă, nuc, golf, vie;
b.pupă, tură, rasă, milă, sol;
c.voleu, silit, bilă, păr, prună;
d.doc, patină, val, bob, seară.
65. Formulaţi enunţuri cu omofonele:
niciodată, nici o dată, altădată, altă dată, vreodată, vreo dată;
37
66. Alcătuiţi enunţuri cu omofonele:
casă, ca să, oarecare, oare care, numaidecât, numai de cât;
67. Identifică termenul care nu se caracterizează prin omonimie:
a) cală
b) liră
c) soare
d) carte
68. Ilustrați omonimia termenilor prin integrarea în enunțuri:
atac, arcadă, arie, a aspira, Atlas, atmosferă.
69. Identificaţi seria conţinând numai cuvinte omografe:
a) áugust - august; bárem - barém; colónie - coloníe; compánie - companíe
b) imóbil - imobíl; literar - literal; actual - inactual; compatibil - incompatibil
c) comédie - comedíe, familial - familiar; abil - inabil; lizibil - ilizibil
d) compánie - companíe, arbitrar - arbitral, acceptabil - inacceptabil; emigrant –
imigrant
70. Construiţi enunţuri din care să reiasă sensul diferit al următoarelor
cuvinte în funcţie de accent (omografe):
ochi-ochi,
boli-boli ,
răţoi-răţoi ,
polei-polei ,
hai nă-haină,
război-război,
aburi-aburi ,
scumpi -scumpi,
domni-domni ,
porunci-porunci
71. Folosiți, în enunţuri, omofonele (cuvinte pronunţate la fel, dar scrise
diferit) de mai jos:
altădată - altă dată,
bineînţeles - bine înţeles,
cuminte - cu minte,
38
încontinuu - în continuu,
nicidecum - nici de cum,
numaidecât - numaide cât,
degrabă - de grabă,
totodată - tot o data
72. Pot avea omonime toate cuvintele din seria:
a.mediu, trac, cod, masă, astronomie;
b.dacă, pitic, nor, post, apă;
c.cataractă, radă, milă, fortuit, ramă;
d.râs, pompă, parabolă, general, vier.
73. Indicaţi seria în care există numai cuvinte polisemantice:
a) faţă, circumvoluţiune, triunghi, molar;
b) capră, ochi, cleşte, creion;
c) aer, fir, masă, (a) merge.
74. Corectați greșelile de vocabular:
a) Pentru a evita infecțiile repetate, medical, i-a recomandat scoaterea
amigdalitelor.
b) Prietenul meu are o motocicletă cu ataj, ansamblată chiar de el.
c) Prin lumina abajoarelor se vedeau negustorii care-și beau
adălmașul.(aldămașul)
d) Copilul făcuse urticare de la căpșunele mâncate.
e) În Ajunul Anului Nou, băieții fac pocnitori din carbit.
f) Poeziile lui M. Eminescu prezintă comunitatea poetului cu natura.
g) Ei au colaborat împreună cu alții la redactarea acestei lucrări.
h) Tânărul studia într-un cabinet despărțit de salon printr-un glosvant.
i) Daniela acordă concertele de harfă și ghitară.
j) În fața primăriei mulțimea răgnea și ridica plancarde.
75. Cuplurile de cuvinte: destins-distins, omis-emis, afabil-amabil , amputa-
imputa sunt:
a. antonime,
b. sinonime,
c. omonime.
76. Verbul sinonim pentru locuţiunea verbală „a se face de râs” este:
39
a) a se compromite
b) a batjocori
c) a se ruşina
d) a ironiza
77. Conţine numai regionalisme seria:
a) iugăr, birău, limbă
b) a săpuni, curechi, păpuşoi
c) cucuruz, barabulă, colb
d) sabău, perjă, a alinta
78. Expresia „a sta pe cuptor” înseamnă:
a) a trândăvi, a arde gazul de pomană
b) a sta ca pe jar
c) a sta pe gânduri
d) a se încălzi
79. Cuvântul „raţionament” nu este sinonim cu:
a) inteligenţă
b) judecată
c) argument
d) considerent
80. Cuvinte polisemantice sunt:
a) masă, baie, război
b) conductor, maistru, jurisconsult
c) enciclopedie, castel, prudenţă
d) chimie, dicţionar, feminin
81. Este corectă forma:
a) repercursiune
b) repecursiune
c) repercusiune
d) repercuziune
82. Identificaţi seria conţinând numai formele corecte ale cuvintelor:
a) impune, răztălmăci, desmembra, arhitip, desgoli
40
b) impune, răstălmăci, dezmembra, arhetip, dezgoli
c) inpune, răztălmăci, dezmembra, arhietip, desgoli
d) impune, răstălmăci, desmembra, arhitip, dezgoli
83. Identificaţi seria ce conţine forma corectă a cuvintelor:
a) căptuşală, meritos, ridicol, siringă
b) căptuşeală, merituos, ridicol, seringă
c) căptuşală, meritos, ridicul, seringă
d) căptuşală, merituos, ridicol, siring
84. Nu face parte din vocabularul fundamental verbul:
a) a prevedea
b) a avea
c) a auzi
d) a mânca
85. Conţine numai substantive colective formate exclusiv prin derivare
seria:
a) turmă, făget, mărăciniş
b) pietriş, rămuriş, stol
c) muncitorime, frunziş, brădet
d) studenţime, herghelie, roi
86. Cuvântul „predecessor” nu înseamnă:
a) precursor
b) premergător
c) înaintaş
d) urmaş
87. Cuvintele „anost” şi „searbăd” sunt:
a) sinonime
b) antonime
c) paronime
d) omonime
88. Identificaţi perechea de cuvinte care ilustrează sinonimia:
a) oneros - necinstit
b) ilizibil - clar
41
c) bulimie - dezgust
d) acribie – neglijenţă
89. Precizaţi care dintre cele patru perechi de cuvinte nu sunt antonime:
a) onest – necinstit
b) lizibil - neciteţ
c) copt – necopt
d) tot – netot
90. Este neologism cuvântul:
a) limbă
b) fiinţă
c) a depăşi
d) ispravnic
91. Cuvintele „concesie” şi „concesiune”, „porţie” şi „porţiune” sunt:
a) variante ale aceluiaşi cuvânt
b) dublete lexicale diferenţiate semantic
c) una din forme este învechită
d) una din forme se foloseşte numai în vorbirea populară
92. Nu conţine nici un cuvânt din vocabularul fundamental seria:
a) pribeag, sclifosit, poetic, binom
b) halva, emigrant, din, termen
c) avea, onest, caligrafic, dicţionar
d) funcţie, inegal, obsesiv, zece
93. Antonimul cuvântului „a se bucura” este:
a) tristeţe
b) a se întrista
c) mâhnire
d) posomorât
94. Cuvântul „licenţios” înseamnă:
a) indecent
b) titrat
c) absolvent al unui liceu
d) studios
42
95. Dintre cele patru cuvinte sinonime, face parte din fondul vechi al
limbii:
a) trist
b) deprimat
c) descurajat
d) mâhnit
96. Identificaţi seria conţinând numai cuvinte polisemantice:
a) limbă, casă, masă, operă
b) limbă, floare, vis, loc
c) casă, copil, prefaţă, localitate
d) masă, copac, claritate, adaptare
2.6. Rezumat
Prin Unitatea de învățare nr. 2 se realizează o sinteză a noțiunilor de
vocabular, exemplele date oferă posibilitatea recapitulării și sistematizării
cunoștințelor, precum și pregătirea adecvată pentru susținerea examenului.
2.7. Test de autoevaluare
1. Nu face parte din vocabularul fundamental verbul:
a) a prevedea
b) a avea
c) a auzi
d) a mânca
2. Cuvântul „predecessor” nu înseamnă:
a) precursor
b) premergător
c) înaintaş
d) urmaş
3. Expresia „a sta pe cuptor” înseamnă:
a) a trândăvi, a arde gazul de pomană
b) a sta ca pe jar
c) a sta pe gânduri
43
d) a se încălzi
4. Cuvintele „anost” şi „searbăd” sunt:
a) sinonime
b) antonime
c) paronime
d) omonime
5. Identificaţi perechea de cuvinte care ilustrează sinonimia:
a) oneros - necinstit
b) ilizibil - clar
c) bulimie - dezgust
d) acribie – neglijenţă
6. Cuvântul „raţionament” nu este sinonim cu:
a) inteligenţă
b) judecată
c) argument
d) considerent
7. Cuplurile de cuvinte: destins-distins, omis-emis, afabil-amabil , amputa-
imputa sunt:
a. antonime,
b. sinonime,
c. omonime
d. paronime
8. Formulaţi enunţuri cu omofonele: niciodată, nici o dată, altădată, altă
dată, vreodată, vreo dată;
9. Alcătuiţi enunţuri cu omofonele: casă, ca să, oarecare, oare care,
numaidecât, numai de cât;
10. Identifică termenul care nu se caracterizează prin omonimie:
a) cală
b) liră
c) soare
d) carte
44
11. Ilustrați omonimia termenilor prin integrarea în enunțuri:
atac, arcadă, arie, a aspira, atlas, atmosferă.
12. Precizaţi care dintre cele patru perechi de cuvinte nu sunt antonime:
a) onest – necinstit
b) lizibil - neciteţ
c) copt – necopt
d) tot – netot
13. Marcaţi seria care conţine numai antonime:
a) nelinişte / groază, isteţ / genial, fortuit / inopinat;
b) inextricabil / comprehensibil, mansuetudine / maliţie, culant / zgârcit;
c) tranşant / ezitant, rapace / cupid, mensual / anual.
14. Identificaţi seria conţinând numai cuvinte omografe:
a) áugust - august; bárem - barém; colónie - coloníe; compánie - companíe
b)imóbil - imobíl; literar - literal; actual - inactual; compatibil - incompatibil
c)comédie - comedíe, familial - familiar; abil - inabil; lizibil - ilizibil
d)compánie - companíe, arbitrar - arbitral, acceptabil - inacceptabil; emigrant -
imigrant
15. Cuvintele „concesie” şi „concesiune”, „porţie” şi „porţiune” sunt:
a) variante ale aceluiaşi cuvânt
b) dublete lexicale diferenţiate semantic
c) una din forme este învechită
d) una din forme se foloseşte numai în vorbirea populară
16. Conţine numai neologisme seria:
a) a estima, construcţie, caracteristic
b) a aranja, clătinare, clasificare
c) evidenţă, a dura, rânduială
d) flintă, paharnic, stolnic
17. Este neologism cuvântul:
a) limbă
b) fiinţă
c) a depăşi
45
d) ispravnic
18. Sunt scrise corect toate cuvintele din seria:
a) stewardeză, plovăr, kitsch, judo, camping
b) stewardeză, pulover, kitchs, judo, camping
c) stewardesă, pulover, kisth, giudo, chemping
d) stewardesă, pulover, kitsch, judo, camping
19. Conţine numai regionalisme seria:
a) iugăr, birău, limbă
b) a săpuni, curechi, păpuşoi
c) cucuruz, barabulă, colb
d) sabău, perjă, a alinta
20. Identifică seria corectă:
a. Câmpia-de-Vest, Editura Humanitas, prim-ministru, Sfarmă-Piatră, câine-
lup;
b. Câmpia-de-Vest, Editura-Humanitas, prim ministru, Sfarmă-Piatră, câine-
lup;
c. Câmpia de Vest, Editura Humanitas, prim-ministru, Sfarmă-Piatră, câine-
lup;
d. Câmpia de Vest, Editura Humanitas, prim-ministru, Sfarmă Piatră, câine-
lup;
21. Identifică seria în care majuscula este corect întrebuinţată:
a. Academia română, Excelenţa voastră, Muzeul literaturii române, Şcoala
Numărul 2;
b. Academia Română, Excelenţa voastră, Muzeul Literaturii Române,
Şcoala Numărul 2;
c. Academia Română, Excelenţa Voastră, Muzeul literaturii române, Şcoala
Numărul 2;
d. Academia Română, Excelenţa Voastră, Muzeul Literaturii Române,
Şcoala numărul 2;
22. Indică enunţul în care toate virgulele sunt corect întrebuinţate:
a. - Întreabă, domnule tot ce doreşti, că, vrând-nevrând, tot nu ai de unde să capeţi
alte informaţii.
b.- Întreabă, domnule, tot ce doreşti, că vrând-nevrând tot nu ai de unde să capeţi
46
alte informaţii.
c. - Întreabă, domnule, tot ce doreşti, că, vrând-nevrând, tot nu ai de unde să
capeţi alte informaţii.
23. Identifică seria de cuvinte care conţine numai forme corecte:
a. azalee, epopee, femeie, ideie, scânteie;
b. azalee, epopee, femeie, idee, scânteie;
c. azalee, epopeie, femeie, ideie, scânteie;
d. azaleie, epopee, femee, ideie, scânteie;
24. Identifică seria care conţine numai sinonime ale următoarelor
expresii/ locuţiuni:
a. a se da pe brazdă - a se cuminţi; a-şi pune pofta în cui - a pofti; coadă de
topor - băţ; întors pe dos - supărat;
b. a se da pe brazdă - a se cuminţi; a-si pune pofta în cui - a renunţa; coadă de
topor - trădător; întors pe dos - supărăt;
c. a se da pe brazdă - a se cuminţi; a-şi pune pofta în cui - a renunţa; coadă de
topor - trădător; întors pe dos - boţit;
d. a se da pe brazdă - a se cuminţi; a-si pune pofta în cui - a renunţa; coadă de
topor - băţ; întors pe dos - inversat;
25. Identifică seria în care nu există structuri pleonastice:
a. dureri nevralgice, firesc şi natural, mujdei de usturoi, ortografie corectă,
scurtă alocuţiune;
b. dureri musculare, firesc şi prietenos, mujdei, ortografie îngrijită, alocuţiune;
c. dureri musculare, firesc şi natural, mujdei de usturoi, ortografie îngrijtă,
alocuţiune;
26. Există greşeli în enunţul :
a. Un locotenent ne-a vorbit despre delincvenţa juvenilă.
b. Deşi n-avea o dicţiune bună, disertaţia lui despre drepturile omului a avut
succes.
c. Ţinând seama de situaţia conjucturală ivită, dezidenţii manifestă în faţa
Guvernului.
d. Detenţiunea acestui infractor va dura încă trei ani.
27. Cum e corect ?
a. mamei-soacre
47
b. mamii soacre
c. mamei-soacră
d. lui mama-soacră
28. „Efemer” este sinonim cu :
a. efervescent
b. veşnic
c. vremelnic
d. etern
29.„Impetuos” este antonimul cuvântului :
a. dezlănţuit
b. calm
c. năvalnic
d. mândru
30. „Fad” este antonimul cuvântului :
a. ridat
b. insipid
c. inodor
d. apetisant
31. Sensul iniţial al cuvântului „mitocan” este:
a. prost
b. mahalagiu
c. locuitor al unui mitoc
d. locuitor de la periferia oraşului
32. Antonimul cuvântului „suprapreciere” este :
a. bagatelizare
b. elogiu
c. omagiu
d. discreditare
d. discreditare
2.9. Tema de control nr. 1
10% din nota finală – (se predă conform graficului stabilit la prima
activitate tutorială)
48
1. Explică, prin cuvinte sau expresii sinonime, sensurile cuvântului
polisemantic „a pune” din expresiile:
- a pune de mâncare –
- a pune foc la casă –
- a pune în cumpănă –
- a pune capul în pământ –
- a pune mâna în foc –
2. Indică, în contexte potrivite, sensurile omonimelor lexico-gramaticale:
- care
- poartă
- șiret
- vie
3. Dă câte două exemple de cuvinte derivate cu fiecare dintre sufixele:
- substantivale: a. -ar:
b. -ință:
c. -iș:
- adjectivale: a. -bil:
b. -esc:
c. -iu:
- verbale: a. -a:
b. -iza:
c. -i:
- adverbiale: a. -ește:
b. -iș:
c. -îș:
4. Alcătuiește familii lexicale, pornind de la următoarele cuvinte de bază:
- alb:
- drept:
- om:
- veste:
5. Evidențiază sensul propriu, sensul secundar și sensul figurat al cuvântului
49
lună, în trei enunțuri adecvate.
6. Scrie câte două locuțiuni:
- substantivale:
- adjectivale:
- pronominale:
- verbale:
- adverbiale:
- prepoziționale:
- conjuncționale:
50
Unitatea de învăţare 3. FONETICA ȘI FONOLOGIE
Cuprins
3.1. Introducere ........................................................................................................ 50
3.2. Competenţe vizate .............................................................................................. 50
3.3. Aparatul fonator și sunetele limbii române ....................................................... 50
3.4. Vocale, consoane, semivocale ........................................................................... 56
3.5. Ortografia și despărțirea cuvintelor în silabe ................................................... 59
3.6. Rezumat .............................................................................................................. 61
3.7. Test de autoevaluare ..........................................................................................61
3.1. Introducere
Unitatea de învățare nr. 3 oferă informații utile despre sunete și litere
(foneme și grafeme), despre combinarea lor în silabe și în cuvinte, pregătind
viitorul prfesor pentru învățământ primar să-și valorifice competențele dobândite
în aplicarea metodei fonetice, analitico-sintteice de învățare a citit-scrisului în
clasa I.
3.2. Obiective
După parcurgerea unităţii de învăţare, vei fi capabil:
- să descoperi, în texte variate, fonemele, grafemele și corespondența lor;
- să folosești în acte concrete de comunicare (orală și scrisă) noțiunile de
fonetică studiate;
- să utilizezi corect terminologia de specialitate.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 13 ore.
3.3. Aparatul fonator și sunetele limbii române
Fonetica este disciplina care studiază producerea, transmiterea şi
receptarea sunetelor limbajului articulat.
Producerea sunetelor se numeşte articulare.
Aparatul fonator al omului se compune din trei mari părţi:
- plămânii sau aparatul respirator, care furnizează prin expiraţie cantitatea de
aer necesară producerii sunetelor;
- laringele – unde se produce energia sonoră prin vibrarea coardelor vocale;
- cavităţile supralaringiene (nazofaringiană şi bucală) care joacă rol de
51
rezonator al vocii şi de transformator al suflului în sunet vorbit articulat.
Dacă tratăm aparatul fonator pe nivele, constatăm că există trei etaje:
respirator, vibrator şi rezonator, corespunzătoare plămânilor, laringelui, respectiv
cavităţilor nazofaringiană şi bucală.
Exemple
Aparatul fonator (fig. 1) poate fi asemănat cu un claxon de tip vechi
(Jurcău,E.; Jurcău,N.; 1989):
Componentele claxonului:
1 – pompă
2 – lamele
3 – pâlnie de rezonanţă
Componentele aparatului
fonator uman:
S – etajul respirator
R – etajul vibrator
C – etajul rezonator
Fig. 1
În detaliu, componentele aparatului fonator sunt (după Jurcău, E.; Jurcău,
N.; 1989):
plămânii – pot fi comparaţi cu un sac de cauciuc, plin cu aer; ei
sunt acţionaţi de muşchii expiratori ai cavităţii toracice, care fac aerul să intre şi
să iasă din plămâni;
traheea – un canal rigid, un corp membranos cu fibre musculare,
la capătul căruia se află laringele;
laringele – compus din mai multe bucăţi cartilaginoase, reunite
prin muşchi; între aceste cartilagii se găsesc coardele vocale; laringele
funcţionează ca un fluier cu membrane, unde membranele sunt coardele vocale;
coardele vocale – (două superioare şi două inferioare) sunt
formate dintr-o cută a mucoasei, o lamă elastică şi un fascicul de muşchi;
coardele vocale inferioare sunt singurele importante în fonaţie;
faringele – un canal membranos şi musculos, de forma unei pâlnii
cu vârful în jos, care porneşte din dreptul cavităţii bucale şi se termină în esofag;
constituie locul de încrucişare a căilor respiratorii cu calea digestivă; aici aerul
expirat este direcţionat către cavitatea bucală sau cea nazală, după cum vălul
52
palatului închide sau nu una dintre deschizături;
cavitatea bucală (gura) – se compune din bolta palatului (partea
osoasă a bolţii) şi palatul moale (partea posterioară), care se prelungeşte cu
uvula;
bolta – este împărţită în regiunea anterioară (dentală şi alveolară),
mediană (palatală) şi posterioară (velară); marginile bolţii sunt atinse de limbă în
timpul articulării vocalelor;
limba (muşchiul lingual) – are roluri diferite în articularea
sunetelor, dar este cea mai importantă componentă a aparatului fonator. Limba
este, pe rând, barieră şi canal de dirijare a aerului expirat, şi, în funcţie de
orientarea şi poziţionarea ei, contribuie la articularea tuturor sunetelor. Limba are
un apex (vârf) şi radix (rădăcină);
uvula – are un rol secundar în articulaţie: vibrează în timpul
emisiei sunetelor formate în partea posterioară a gurii.
Cunoscând modul de alcătuire a aparatului fonator, putem vedea cum se
formează sunetele (cf. Jurcău, E.; Jurcău, N.; 1989):
Prin efectele influxului nervos transmise la muşchii laringieni, coardele
vocale vibrează odată cu trecerea curentului de aer expirator. Sunetul primar
laringian se îndreaptă spre cavitatea bucală sau nazală, dobândind o serie de
modificări calitativ-rezonatorii sub influenţa structurilor prin care trece.
Articularea sunetelor în vocale sau consoane se produce în cavitatea bucală
prin închiderea totală, dar de scurtă durată, a pasajului aerian sau de scurgerea
aerului printr-un canal mai mult sau mai puţin îngustat. Locul unde se produce
închiderea (ocluzia) sau îngustarea canalului de scurgere a aerului se numeşte
punct de articulaţie. Sincronismul mişcărilor efectuate de către organele
articulatorii asigură formarea corectă a sunetelor în timpul vorbirii.
Exemple
Zonele de articulaţie din
cavităţile nazofaringiană şi
bucală (prezentate de Jurcău,
E.; Jurcău, N.; 1989) – fig. 2:
Fig. 2
53
b. Articularea sunetelor limbii române
Pentru a avea o imagine cât mai cuprinzătoare asupra locului, modului şi a
gradului de articulare a sunetelor limbii, îţi prezentăm, în continuare, cu ajutorul
unor imagini sugestive articularea vocalelor, respectiv, a consoanelor.
Vocalele sunt sunete care se rostesc independent; ele cunosc următoarele
zone de articulaţie în cavitatea bucală (fig. 3):
Fig.3
Exemple
Prin urmare:
„Dacă în articularea vocalei a deschiderea maxilarelor este mai mare şi
limba se află în stare de repaus relativ, în articularea vocalelor e-i maxilarele se
apropie şi limba se ridică până spre partea anterioară a palatului tare; la o-u limba
se retrage în fundul cavităţii bucale, apropiindu-se de partea posterioară a
palatului, în timp ce buzele sunt avansate şi rotunjite. La ă-î, dosul limbii se
retrage puţin spre partea posterioară a palatului, prelungind astfel rezonatorul în
care va intra şi partea medială a limbii şi a palatului.” (Jurcău, E.; Jurcău, N.;
1989)
Consoanele sunt dependente de un alt sunet, ele se articulează cu ajutorul
unei vocale. De obicei, consoanele apar în perechi, având acelaşi loc de
articulare, dacă emisiunea este însoţită de vibraţiile coardelor vocale, vorbim de
consoane sonore, în lipsa vibraţiilor – de consoane surde.
Consoanele pot fi clasificate modul de formare, locul de articulare sau
caracterul acustic produs.
Astfel, după modul de formare distingem:
consoane oclusive (explozive), formate prin închiderea canalului
vocal urmată de deschiderea bruscă fie prin contactul buzelor (p-b), fie prin
apropierea limbii faţă de anumite regiuni ale palatului (n, t-d, c-g).
consoane constrictive (continue), formate prin îngustarea
54
canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge continuu pe parcursul
emisiunii:
o consoanele fricative (f-v, s-z, ş-j) se formează printr-o îngustare
mai accentuată a canalului de scurgere a aerului;
o vibranta r se formează printr-o vibraţie a vârfului limbii în timpul
emisiunii;
o laterala l se emite prin curgerea aerului pe marginile limbii;
consoane africate (semioclusive), formate printr-o reuniune a
două sunete oclusive şi fricative articulate cu o intensitate mai redusă (ţ, č, ğ).
Exemple
Pentru o mai bună înţelegere a modului şi locului de articulare, îţi
prezentăm descrierea consoanelor (apud Jurcău E., Jurcău N., 1989):
Descrierea consoanelor labiale şi labiodentale (p, b, m, f şi v)
Consoanele perechi p (surdă) şi b (sonoră) se formează cu
buzele strâns lipite, astfel încât suflul brusc expirat le
îndepărtează producând un sunet exploziv (Fig. 4).
Fig. 4
Fig. 5
Consoana sonoră m se formează cu vălul palatului coborât,
încât suflul se scurge prin căile nazale, în timp ce buzele sunt
lipite fără încordare. (Fig. 5)
Consoanele perechi f (surdă) şi v (sonoră), denumite
labiodentale, se formează cu retragerea buzei superioare, în
timp ce buza inferioară se ridică şi atinge marginile
incisivilor superiori. (Fig. 6)
Fig. 6
Descrierea consoanelor linguale (s, z, t, d, n, l, r, ş, j, c, g, h, ţ, č şi ğ)
Consoanele perechi s (surdă) şi z (sonoră), denumite dentale
siflante, se formează cu dinţii apropiaţi (la circa 1 mm) şi colţurile
buzelor trase în părţi: marginile limbii se apropie uşor de arcada
dentală inferioară, iar suflul se scurge prin mijlocul cavităţii bucale,
printr-o adâncitură a limbii (şanţ lingual), încât la ieşire, printre dinţi,
se produce un suflu puternic. (Fig. 7)
Fig. 7
55
Fig. 8
Consoanele perechi t (surdă) şi d (sonoră) se formează cu vârful
limbii sprijinit de arcada superioară, în timp ce tensiunea suflului
foarte puternică produce la dezlipirea limbii un sunet exploziv. (Fig.
8)
Consoana n (sonoră) se formează prin marginea limbii lipită
de arcada superioară, în timp ce vălul este coborât, iar suflul
se scurge prin căile nazale. (Fig. 9)
Fig. 9
Fig. 10
Consoana l (sonoră) se formează prin ridicarea vârfului limbii spre
alveolele superioare, în timp ce marginile laterale se sprijină de
palat, lăsând pe fiecare parte a limbii un orificiu îngust prin care se
scurge suflul. (Fig. 10)
Consoana r (sonoră) vibrantă se formează cu partea posterioară a limbii
în formă plată, atingând cu marginile sale laterale dinţii superiori până
la canini, iar partea anterioară ridicată spre alveolele superioare.
Cu excepţia vârfului, limba în întregime este imobilă fixată, încât la
expulzarea extrem de puternică a suflului se produc scurte vibraţii (2-3)
ale vârfului limbii. Spre a obţine o astfel de vibrare parţială şi rapidă,
este necesar ca atât muşchii buzelor, ai feţei şi ai gâtului, ca şi întreg
aparatul fono-articulator, să fie puternic contractaţi. (Fig. 11)
Fig. 11
Fig. 12
Consoanele perechi ş (surdă) şi j (sonoră) se formează cu buzele uşor
rotunjite, limba în formă de „cupă”, având vârful lăţit şi ridicat
aproape de vălul palatului, în spatele alveolelor cu care formează o
constricţie îngustă pe linia mediană, în timp ce marginile laterale
ating molarii superiori, iar partea dorsală, îndreptată înspre palat,
formează o a doua constricţie. Suflul trecând prin cele două îngustări
produce o rezonanţă zgomotoasă, fapt pentru care sunetele sunt
denumite şuierătoare. (Fig. 12)
Consoanele perechi c (surdă) şi g (sonoră) se formează cu
limba trasă şi contractată în fundul gurii, având partea dorsală
apropiată de palat. Suflul expulzat puternic desprinde limba
în mod brusc. (Fig. 13)
Fig. 13
Fig. 14
Consoana h (surdă) laringală se formează prin retragerea limbii şi
apropierea de palat, cu care formează o constricţie care determină
producerea unui sunet aspirat la trecerea suflului prin această
îngustare. (Fig. 14)
56
Consoanele compuse ţ, č şi ğ (africate) se formează după
modul de articulaţie a sunetelor din care derivă.
Consoana č (ce-ci) se apropie, în prima fază, de
articularea sunetului t şi în a doua fază se apropie de
articularea sunetului ş (t + ş), iar consoana ğ (ge-gi) după
cerinţele sunetelor d şi j (d + j).
Deşi în prima fază poziţia articulatorie este asemănătoare
cu a sunetelor t şi d, buzele sunt mult mai evazate şi uşor
rotunjite, iar vârful limbii se apropie de alveolele
superioare; odată cu scurgerea suflului, limba se retrage
lent, apropiind o poziţie similară sunetelor ş şi j, fiind
totuşi mai apropiată de dinţi şi mai încordată. (Fig.15)
Fig. 15
Consoana ţ are prima fază articulatorie apropiată de a
sunetului t şi a doua de a sunetului s (t + s). (Fig. 16)
Fig. 16
Aplicaţii
a. Verificați, oral, în fața oglinzii, rostirea fiecărui sunet.
b. Identificați eventualele greșeli de rostire a sunetelor, descoperite la
preșcolarii sau școlarii mici, văzuți în timpul praticii pedagogice.
3.4. Vocale, consoane, semivocale
Sunetele limbii sunt:
a. vocale – sunete care se rostesc singure, fără ajutorul altui sunet.
Vocalele pot fi clasificate:
- după modul de articulare: deschise – a
semiînchise – e, ă, o
închise – i, î, u
- după locul de articulare: anterioare – e, i
mediale – a, ă, î
posterioare – o, u
- după poziţia buzelor: labiale – o, u
nelabiale – a, ă, î, e, i
b. consoane – sunete rostite cu ajutorul unui alt sunet. Consoanele sunt
nesilabice, ele sunt dependente de vocală.
57
Clasificarea consoanelor:
Prezenţa sau absenţa
vibraţiilor glotale
Sonante Nesonante
sonore/
surde
sonore/
surde
sonore/
surde
Modul de articulare Oclusive
nazale
Constrictive Oclusive
explo-
zive
Constric-
tive
fricative
Semi-
oclusive
(africate)
vibrante laterale
Locul de
articulare
bilabiale m - - b p - - - -
labiodentale - - - - - v f - -
dentale n r l d t z s - ts
prepalatale - - - - - ž š ğ č
palatale - - - g’
k’
- - - -
velare - - - g k - - - -
laringale - - - - - - h - -
- după sonoritate: sonante: m, n, r, l
sonore: b, d, g’, g, ğ, v, z, ž
surde: p, t, k’, k , č, f, s, š, ts, h
- după modul de articulare: oclusive nazale: m, n
oclusive (explozive): b, p, d, t, g’, k’, g, k
constrictive fricative: v, f, z, s, ž, š, h
constrictive lichide: r (vibrantă)
l (laterală)
semioclusive (africate): ğ, č, ts
- după locul de articulare: bilabiale: b, p, m
labiodentale: v, f
dentale(alveolare): n, r, l, d, t, z, s, ts
prepalatale: ž, š, ğ, č
palatale: g’, k’
velare: g, k
laringale: h
c. semivocale – sunete intermediare: seară, iute. Semivocalele e, i, o, u se
definesc drept vocale nesilabice, ele apar în structura diftongilor şi a triftongilor.
Diftongii sunt formaţi dintr-o vocală şi o semivocală – diftongii
descendenţi (nou, mâine) şi dintr-o semivocală şi o vocală – diftongii ascendenţi
(soare, iarbă).
Triftongii sunt formaţi dintr-o vocală şi două semivocale, având structura:
58
semivocală + semivocală + vocală (inimioară) sau semivocală + vocală +
semivocală (lupoaică).
Sunetele articulate iau naştere prin intrarea în vibraţie şi prin modificarea
caracteristicilor curentului de aer expirat; sunt fenomene fizice cu anumite
proprietăţi:
înălţime – dată de frecvenţa vibraţiilor undei sonore, care, la rândul
ei, este determinată de gradul de contracţie a coardelor vocale, de
grosimea şi elasticitatea acestora şi de volumul rezonatorului care
amplifică sunetele; rezultatul este un sunet mai acut (înalt) sau mai
grav (jos);
intensitate – determinată de amplitudinea vibraţiilor, care depinde
direct proporţional de lărgimea cutiei de rezonanţă (a cavităţii bucale)
şi de forţa curentului fonator (ipostaza funcţională – accentul);
durată – urmarea directă a timpului de vibraţie a coardelor vocale,
corelat cu menţinerea organelor articulatorii în poziţia respectivă
(varianta - ritmul – înlănţuirea sunetelor);
timbru (sau culoare) – constituie o calitate de sinteză, este rezultatul
îmbinării dintre unda sonoră fundamentală şi undele sonore armonice.
Exemple
Valorificați informațiile de pe platforma e-learning referitoare la vocale,
consoane, semivocale.
Fonologia studiază latura funcţională a sunetelor, stabilind sistemul de
foneme al limbii.
Fonemul este unitatea fonică minimă neanalizabilă în unităţi inferioare şi
succesive, având funcţia de a diferenţia între ele cuvintele şi formele gramaticale
ale aceluiaşi cuvânt. Fonemele intră în relaţie unele cu altele, alcătuind sistemul
fonologic al limbii în care distingem vocale, semivocale, consoane. Fonemele
sunt reprezentate grafic prin semne convenţionale numite litere. Totalitatea
literelor formează alfabetul.
Alfabetul limbii române: a, ă, â, b, c, d, e, f, g, h, i, î, j, k, l, m, n, o, p, q, r,
s, ş, t, ţ, u, v, w, x, y, z.
În limba română scrierea este fonetică.
Silaba este segmentul fonic superior fonemului, ce poate fi caracterizat
printr-un singur accent. Ea este formată dintr-un singur fonem (o vocală) sau
din câteva foneme (între care se află obligatoriu o vocală).
Silabele deschise se termină în vocală (pri-mă-va-ră), iar silabele închise
59
în semivocală (al-toi, spai-mă) sau în consoană (ver-set, ar-bust).
Alternanţele fonetice sunt substituiri regulate ale unor foneme în
diferitele forme ale aceluiaşi cuvânt:
- alternanţe vocalice: ţară – ţări
- alternanţe consonantice: brad – brazi
Accentul pune în evidenţă o silabă printr-o pronunţare mai intensă. În
cuvintele polisilabice accentul poate cădea pe orice silabă (silabele unui cuvânt se
numără de la dreapta spre stânga):
- pe ultima : a-mar
- pe penultima: a-lu-nă
- pe antepenultima: mar-gi-ne
- pe a patra: ve-ve-ri-ţă
- pe a cincea: do-uă-spre-ze-ce
Cuvintele polisilabice pot avea două accente: unul principal (´) şi unul
secundar (`): ìn-ter-ac-ţi-ú-ne.
Intonaţia este modulaţia vocii (variaţiile de ton) în timpul emisiunii unei
tranşe sonore; în limba română ea nu are rol fonologic. Intonaţia are semnificaţie
în morfologie (marcă a vocativului şi a imperativului) şi în sintaxă (intonaţia
neutră caracterizează enunţurile neutre, intonaţia interogativă – enunţurile
interogative, intonaţia exclamativă – enunţurile exclamative).
3.5. Ortografia și despărțirea cuvintelor în silabe
Ortografia cuprinde ansamblul regulilor de scriere corectă. Ortografia
limbii române se bazează pe principiul fonetic (fonologic) – notarea grafică
corespunde realizării fonemelor în rostirea literară contemporană. Ortografia
limbii române mai ia în consideraţie şi alte principii:
- principiul silabic – unele litere (c, g, k) în contexte silabice diferite
notează foneme diferite (cap, kaizer, cireş, chetă, kitsch),
- principiul morfologic – regulile ortografice reliefează anumite
trăsături ale structurii morfematice a cuvintelor (radical, sufix,
desinenţă): seară/seri,
- principiul sintactic – delimitarea cuvintelor după sensul lor lexical şi
după valorile lor gramaticale: odată – o dată,
- principiul etimologic – implică scrierea unor cuvinte în conformitate
cu tradiţia literară (român, obşte) sau cu forma originară din limba de
împrumut (kaki, bleu, foehn), se păstrează grafia numelor unor
personalităţi aşa cum s-au semnat (Alecsandri, Hasdeu, Tonitza),
60
- principiul simbolic – recomandă scrierea aceluiaşi cuvânt după
împrejurare – cu iniţială mică în accepţia obişnuită (răsărit, unire),
dar cu majusculă dacă are semnificaţie deosebită simbolică (Răsărit,
Unire).
Semnele ortografice sunt semne auxiliare folosite în scris, de regulă, la
nivelul cuvântului – în interiorul unor cuvinte, pe lângă segmente de cuvinte
sau între cuvinte care formează o unitate –, precum şi în unele abrevieri.
- pauza albă – delimitarea cuvintelor după sensul lor lexical şi după
valoarea lor gramaticală,
- cratima – folosită în cuvintele conjuncte, compuse, abrevieri (nu te-
am văzut, d-ta),
- punctul – în abrevieri (ş.a.m.d.)
- apostroful – marchează pierderi de sunete în corpul unui cuvânt:
sal’tare, las’,
- bara – se foloseşte în abrevieri – 80 km/h,
- linia de pauză – se utilizează la scrierea unor cuvinte compuse
formate din termeni în care cel puţin unul este termen compus : sud –
sud-est.
Regulile ortografice sunt cuprinse în lucrări de specialitate, cum ar fi:
Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM),
Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, Dicţionarul explicativ al limbii
române (DEX), Mic dicţionar enciclopedic (MDE).
Despărţirea cuvintelor în silabe este strâns legată de ortografie. În limba
română întâlnim patru situaţii de despărţire a cuvintelor în silabe:
a. grupurile vocalice:
- vocalele în hiat fac parte din silabe diferite: a - le – e
- diftongii şi triftongii sunt grupuri vocalice cuprinse în aceeaşi silabă:
soa – re, lu – poai – că,
- o semivocală aflată între două vocale formează silabă cu vocala
următoare: plo – uă, fe – me – ie
b. consoanele intervocalice:
- o consoană intervocalică formează silabă cu vocala următoare: ma -
re
- două consoane intervocalice se despart astfel: prima consoană rămâne
în prima silabă, a doua trece în silaba următoare: mer-ge
- dacă din două consoane intervocalice a doua este l sau r, atunci
amândouă formează silabă cu vocala următoare: ca-pră
- din trei sau mai multe consoane intervocalice, prima formează silabă
61
cu vocala anterioară, iar celelalte cu vocala următoare: as-tru, com-
plot
- în grupurile intervocalice lpt, mpt, ncş, nct, ncţ, ncv, rct, rtf, stm,
primele două consoane se despart de a treia: sculp-tu-ră, arc-tic
c. cuvintele compuse şi cele derivate se despart ţinându-se seama de
elementele componente: drept-unghi, sub-li-ni-a
d. cuvintele conjuncte care formează silabă comună nu se despart unul
de altul la capăt de rând, dacă sunt monosilabice: mi-a spus, te-ai uita.
Exemple
Preluați, de pe platforma e-learning, regulile de despărțire a cuvintelor în
silabe, conform noului DOOM (2005).
3.6. Rezumat
În Unitatea de învățare nr. 3 am prezentat informații utile despre sunete și
litere (foneme și grafeme), despre combinarea lor în silabe și în cuvinte. Testul de
autoevaluare oferă posibilitatea fixării cunoștințelor și dezvoltării competențelor
de comunicare corectă, orală și scrisă.
3.7. Test de autoevaluare
1. În cuvintele „cai”, „căi”, „câini”, „bea”, „doar”, „sau”, „hau”, „chiar”,
sunt vocale:
a) a, ă, â
b) i, e, o, u
c) a, i, â, e, o
d) e, u, ă
2. Seria în care toate cuvintele conţin diftongieste:
a. ceas, chei, prieteni
b. geam, floare, chemai
c. mai, miel, nea
3. Conţin triftongi cuvintele din seria:
a) chioară, cioară, gioarsă, sfărâmicioasă, ochioasă, ghioagă
b) aripioară, leoaică, taioare, creioane
c) dubioasă, curioasă, furioasă, caprioară
62
d) ia-i, i-ai, ni-oi, ţi-oi, mi-au, i-au
4. Conţin hiat cuvintele din seria:
a) baie, foaie, doină, îndoială, creează, faianţă
b) bienală, doime, zoologie, faeton, boa, real, manie, rochie
c) mâine, mingea, muchea
d) ou, câine, soare, coală
5. Cuvântul care conţine două situaţii de hiateste:
a. iasomie
b. viorea
c. poezie
6. În cuvintele fax şi echivoc apar:
a.3 litere şi 3 sunete, 6 litere şi 6 sunete;
b.3 litere şi 4 sunete, 7 litere şi 6 sunete;
c.o literă şi un sunet, 3 litere şi 3 sunete;
d.niciuna dintre variante nu este corectă.
7. În cuvântul podoabe litera o notează:
a. vocală, vocală;
b. vocală, semivocală;
c. semivocală, vocală;
d. semivocală, semivocală.
8. Cuvântul excentric cuprinde:
a. 9 litere şi 9 sunete;
b. 9 lit. şi 10 sun.;
c. 10 lit. şi 10 sun.
9. Fiecărei litere îi corespunde un sunet în toate cuvintele din seria:
a) el, xilofon, geam
b) Maria, eram, chimie
c) recamier, rummy, jeep
d) pistol, puşcă, grenadă
10. Grupa de cuvinte scrise corect este:
a. bine-mirositor, rău-făcător, cuminte
63
b. binemeritat, bine mirositor, răufăcător
c. preafericit, pur-sânge, cu-minte
11. Sunt scrise corect toate cuvintele din seria:
a) birjear, coşear, crişean, clujean, argeşean, îmbrătişeare, detaşeat, angajeat
b) birjar, coşăer, crişan, clujan, argeşan, îmbrăţişare, detaşat, angajat
c) birjar, coşar, crişean, clujean, argeşean, îmbrăţisare, detaşat, angajat
d) birjear, coşear, crişan, clujan, argeşean, îmbrăţişeare, detaşeat, angajeat
12. Sunt scrise corect cuvintele din seria:
a) înnopta, înnota, înnăbuşi, înnoda
b) înnopta, înota, înăbuşi, înnoda
c) înopta, înota, înăbuşi, înoda
d) înopta, înnota, înăbuşi, înoda
13.Este corectă forma:
a) repercursiune
b) repecursiune
c) repercusiune
d) repercuziune
13. Sunt derivate cu sufixe colective toate cuvintele din seria:
a. porumbişte, răţoi, lustragerie, răcnet, desime;
b. prundiş, brădet, muncitorime, răchitiş, şiret;
c. făget, păunaş, pălărie, cociaş, lădoi;
d. bănet, studenţime, rămuriş, rufărie, apăraie.
14. Seria de cuvinte formate numai prin derivare parasintetică este:
a. răsuci, postfaţă, superfin
b. consătean, înlănţuit, intracelular
c. arhicunoscut, nedrept, hipotensiv
15. Indică numărul greşelilor din următoarea frază:
„Mi-ar plăcea să vii pe la mine, dar însă văd că preferi mai bine să-l însoţeşti
pe un prieten de-ai tăi la meci.”
a) una
b) două
c) trei
64
d) patru
16. Nu există nicio greşeală în enunţul:
a) Cei şapte miniştri ai Pieţei Comune s-au reunit la Paris.
b) Cei şapte miniştrii ai Pieţei Comune s-au reunit la Paris.
c) Cei şapte miniştrii ai Pieţii Comune s-au reunit la Paris.
d) Cei şapte miniştri ai Pieţi Comune s-au reunit la Paris.
17. Alegeţi forma scrisă corect a următoarelor cuvinte compuse: apă grea
/ apă-grea • apă oxigenată/apă-oxigenată • bineînţeles/bine-înţeles •
binevoitor/ bine-voitor • cale ferată / cale-ferată • drum de fier / drum-de-
fier • prim ajutor / prim-ajutor.
18. Rădăcina cuvântului prespălare este:
a. spăla
b. prespăl-
c. spăl-
19. Nu este derivat în limba română cuvântul:
a) floricică
b) a înflori
c) înfloritor
d) inflorescenţă
20. Precizează rădăcina cuvântului neîmpădurire:
a.împădurire
b.împădu-
c.-pădurire
d.–pădur-
e.neîmpăduri
21. Nu sunt cuvinte compuse cele din seria:
a) Europa Centrală, Cuibul Dorului, Ministerul de Interne
b) lirica erotică, dor de ţară, învăţământ preuniversitar
c) nouăsprezece, zi - muncă, cumsecade
d) verde de Paris, izmă creaţă, pantofi de damă
22. Identificaţi seria cuprinzând numai cuvinte formate prin abreviere:
65
a) băietan, copilaş, brădet, B.C.R.
b) prim-plan, blănărie, untdelemn, Făt-Frumos
c) O.N.U, N.A.T.O., A.S.I.R.O.M, B.D.R.
d) T.V.R., redactor-şef, tehnico-ştiinţific, miazănoapte
23. Sunt formate prin derivare toate cuvintele din seria:
a) despre, cocostârc, tustrei, despot
b) destinaţie, desuet, destitui, dezmierda
c) desprinde, dezarticula, dezmoşteni, destăinui
d) destoinic, amândoi, înspre, câţiva
24. Sunt formate prin compunere:
a) extraterestru, hipersensibil, ultramodern, arhiplin, supraaglomerat
b) sud-vest, inginer-şef, după-amiază, prim-ministru, clarobscur
c) sfecla roşie, casă de cultură, cravată de mătase, rochie de ocazie, pantofi de
damă
d) Radu de la Afumaţi, Ştefan cel Mare, Vălenii de Munte, Baia Mare
25. Cuvintele astfel, primăvară, cândva, bunăstare, clarviziune s-au format
prin:
derivare, b. compunere, c. schimbarea valorii gramaticale (conversiune).
26. Nu este derivat în limba română cuvântul:
a) floricică
b) a înflori
c) înfloritor
d) inflorescenţă
27. Sunt accentuate corect toate cuvintele din seria:
a) simból, senatór, caractér, íntim, duşmán
b) símbol, senátor, carácter, íntimi, duşmán
c) símbol, senátor, carácter, intím, dúşmán
d) simból, senatór, caractér, intím, dúşmán
28.Sunt accentuate corect toate cuvintele din seria :
a. rádar, corectór, asfíxie, butélie
b.radár, coréctor, ásfixie, butelíe
c.rádar, corectór, asfíxie, butelíe
66
d.radár, coréctor, asfixíe, butélie, tipíc
29. Identifică seria în care toate cuvintele sunt corect accentuate:
d. (al) dóisprezecelea, matúr, repórter, véveriţă, zeróuri;
e. (al) doisprezécelea, matúr, reportér, véveriţă, zeróuri;
f. (al) dóisprezecelea, mátur, reportér, véveriţă, zeróuri;
g. (al) doisprezécelea, matúr, reportér, veveríţă, zeróuri;
30.Sunt despărţite corect în silabe toate cuvintele din seria:
a. a-nal-fa-bet, i-ne-gal, de-za-mor-sa, vâr-stnic
b. des-pre, drep-tunghi, ni-cio-da-tă, jer-tfă
c. san-ctu-ar, mon-stru, fun-cţi-o-nar, som-ptu-os
d. a-u-to-buz, fruc-tu-os, ge-o-graf, in-a-bil, dez-ar-ma
31. Sunt despărţite corect în silabe toate cuvintele din seria:
a. an-or-ga-nic, a-ri-pioa-ră, cre-deau, co-or-do-na-re;
b. a-nor-ga-nic, a-ri-pio-a-ră, cre-de-au, co-ord-o-na-re;
c. an-or-ga-nic, a-ri-pi-oa-ră, cre-de-au, co-or-do-na-re;
d. a-nor-ga-nic, a-ri-pioa-ră, cre-de-au, co-o-rdo-na-re.
32. Cuvintele exhaustiv şi funcţionar sunt despărţite corect în silabe în
seria:
a. e-xha-us-tiv, fun-cţi-o-nar;
b. ex-ha-us-tiv, func-ţio-nar;
c. ex-ha-us-tiv, func-ţi-o-nar;
d. e-xha-us-tiv, func-ţi-on-ar.
33. Sunt despărţite corect în silabe toate cuvintele din seria:
a. fiind - că, fiin - ţă, fi - i - că, fe - brua - rie;
b. fiin - dcă, fi - inţ - ă, fii - că, feb - rua - rie;
c. fi - in - dcă, fi - inţă, fi - i - că, feb - rua - ri - e;
d. fi - ind - că, fi - in - ţă, fii - că, fe - bru - a - ri - e.
67
Unitatea de învăţare 4. MORFOLOGIE
Cuprins
4.1. Introducere ........................................................................................................ 67
4.2. Obiective ............................................................................................................ 67
4.3. Părțile de vorbire flexibile ................................................................................. 67
4.4. Părțile de vorbire neflexibile ............................................................................. 71
4.5. Rezumat .............................................................................................................. 71
4.6. Test de autoevaluare .......................................................................................... 71
4.7. Tema de control nr. ............................................................................................ 88
4.1. Introducere
Unitatea de învățare nr. 4 oferă o sinteză a noțiunilor de morfologie, a
claselor și categoriilor morfologice studiate, bazându-se, în primul rând, pe
aplicații concrete, utile în comunicarea corectă, orală și scrisă.
4.2. Obiective
După parcurgerea acestei unități de învățare, vei fi capabil :
- să descoperi, în texte variate, clasele și categoriile morfologice studiate;
- să folosești în acte concrete de comunicare (orală și scrisă) noțiunile de
morfologie studiate;
- să utilizezi corect terminologia de specialitate.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 40 de ore.
4.3. Părțile de vorbire flexibile
Morfologia studiază cuvântul ca unitate gramaticală și modificările
formale ale cuvintelor, în funcție de categoriile gramaticale: gen, număr, caz,
determinare (prin articulare), grad de comparație, persoană, diateză, mod, timp.
Deosebim:
- flexiunea nominală: substantiv, articol, adjectiv, numeral;
- flexiunea pronominală: pronume;
- flexiunea verbală: verb.
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte.
Potrivit GALR I (p. 61), formele substantivului variază după categoriile
68
gramaticale de număr, caz și determinare. Genul nu este un criteriu de flexiune
pentru substantiv, ci o trăsătură inerentă, fixă, în funcție de care categoriile
flexiunii se manifestă în mod specific.
Categoriile morfologice specifice substantivului sunt: genul, numărul și
cazul.
Instrumentele gramaticale care determină sau însoțesc substantivul în
declinare sunt: articolul și prepozițiile.
Aplicaţii
Recapitulează noțiunile studiate despre categoriile specifice substantivului
din cărțile de specialitate existente în biblioteca proprie.
Poți utiliza, de asemenea, resursele didactice încărcate pe platforma e-
learning.
Exemple
Cazurile și funcțiile sintactice ale substantivului:
Cazul Funcția sintactică Exemple
N
(nominativ)
Subiect Elevul învață.
Nume predicativ El este elevul lăudat.
Atribut substantival
apozițional
Mihai, elevul, studiază.
A
(acuzativ)
Complement direct L-am întâlnit pe elevul din clasa a patra.
Am primit cartea împrumutată.
Complement
indirect
Îți voi povesti despre elevul silitor.
Mă gândesc la sora mea.
Am un cadou pentru prietenul meu.
Nume predicativ Penarul elevului este din piele.
Atribut substantival
prepozițional
Elevul citește dintr-o carte de aventuri.
Complement
circumstanțial:
- de loc Elevii au făcut o plimbare prin parcul orașului.
- de timp Concursul începe peste o oră.
- de mod Această elevă citește cu plăcere.
- de cauză Ea tremură de frică.
- de scop Răsfoiește cartea pentru plăcerea lecturii.
Complement de Elevul a fost lăudat de colegul său.
69
agent
G
(genitiv)
Atribut substantival
genitival
Am citit lucrarea colegului meu de bancă.
Am citit lucrarea lui Mihai despre primăvară.
Nume predicativ Cartea este a cititorilor.
Complement
indirect
Ei luptă împotriva sărăciei.
Complement
circumstanțial:
- de loc Barza zboară deasupra casei.
- de timp S-a întors înaintea orei fixate.
- de mod Ei înoată contra curentului.
- de cauză Am întârziat din cauza ploii.
- de scop Ne-am adunat în vederea excursiei.
D
(dativ)
Complement
indirect
I-am împrumutat elevului cartea dorită.
I-am împrumutat lui Mihai cartea cerută.
Complement
circumstanțial:
- de mod Am câștigat concursul, conform previziunilor noastre.
- de loc Stai locului!
- de cauză Am câștigat datorită efortului depus.
Nume predicativ Rezultatul a fost contrar așteptărilor.
V
(vocativ)
Nu are funcție
sintactică
Hai, Ana, la plimbare!
Stai, elevule, în banca ta!
Adjectivul reprezintă clasa cuvintelor flexibile subordonate substantivului,
acordându-se cu acesta și limitându-i extensiunea prin atribuirea unei informații
specifice. „Dependența sintactică față de substantiv se produce direct, în cadrul
grupului nominal (fată frumoasă), sau prin intermediul unui verb, în cadrul
grupului verbal (copiii sunt / cresc mari), și se manifestă prin repetarea
informației gramaticale asociate substantivului.” (GALR I, p. 141).
Aplicaţii
Recapitulează noțiunile studiate despre categoriile specifice adjectivului din
cărțile de specialitate existente în biblioteca proprie.
Poți utiliza, de asemenea, resursele didactice încărcate pe platforma e-
learning.
70
Pronumele este o clasă lexico-gramaticală de cuvinte fără autonomie
semantic-referențială, având rolul de a reprezenta (= a evoca) în enunț entități
prezente implicit sau explicit în universul de discurs. (GALR I, p. 181).
Clasificare:
- pronume personale: pronume personale propri-zise, pronume de
politețe, pronume de întărire, pronume reflexive, pronume posesive;
- pronume nepersonale:
pronume demonstrative;
pronume de cuantificare: pronume nehotărâte, pronume
negative;
pronume relative, pronume interogative;
pronume hibride: prnume relativ-interogative, pronume relativ-
exclamative.
Să ne reamintim...
... pronumele studiate, valorificând informațiile oferite de materialele-
resursă de pe platforma e-learning.
Numeralul face parte din categoria semantică a cantitativelor și reunește,
în calitatea lui de „expresie a numărului”, cuvinte și grupări de cuvinte cu
trăsături morfologice și sintactice specifice.
Deosebim:
- numeral cardinal;
- numeral ordinal;
- numeral colectiv;
- numeral multiplicativ;
- numeral fracționar;
- numeral distributiv;
- numeral adverbial.
Aplicaţii
Recapitulează noțiunile studiate despre categoriile specifice numeralului,
din cărțile de specialitate existente în biblioteca proprie.
Poți utiliza, de asemenea, resursele didactice încărcate pe platforma e-
learning.
71
Verbul este o categorie lexico-gramaticală cu un inventar extrem de bogat
și deschis, distingându-se, în raport cu alte părți de vorbire prin mai multe
trăsături. (GALR, I, p. 323). Prezintă o flexiune specifică numită conjugare.
Exemple
Pe platforma e-learning, poți descoperi prezentarea verbului din punct de
vedere morfologic, sintactico-semantic, semantic și pragmatic, precum și
exemple privind conjugarea verbelor.
4.4. Părțile de vorbire neflexibile
Adverbul este o clasă de cuvinte neflexibile, profund eterogenă,
cuprinzând termeni cu trăsături sintactico-semantice diferite. (GALR, I, p. 585).
Prepoziția este o clasă de cuvinte neflexibile care, în special la nivelul
propoziției, marchează relația dintre un termen subordonat și regentul său.
(GALR, I, p. 607)
Conjuncția este o clasă de cuvinte neflexibile prin intermediul cărora se
exprimă relații sintactice e coordonare sau de subordonare ori relații pragmatice,
discursive, între diversele componente aparținând nivelului propozițional, frastic
sau transfrastic. (GALR, I, p. 631)
Interjecția este o clasă eterogenă, reunind cuvinte neflexibile cu intonație
exclamativă, mai rar interogativă, a căror semnificație este neconceptualizată și
depinde într-o măsură mai mică sau mai mare de intonație și de context. (GALR,
I, p.657)
Exemple
Pe platforma e-learning, poți descoperi prezentarea părților de vorbire
neflexibile.
4.5. Rezumat
În Unitatea de învățare nr. 4 se realizează o sinteză a noțiunilor de
morfologie, a claselor și categoriilor morfologice studiate, bazându-se, în primul
rând, pe aplicații concrete, utile în comunicarea corectă, orală și scrisă.
4.6. Test de autoevaluare
1. Precizează care este pluralul următoarelor substantive comune:
albuş, rucsac, chibrit, coşmar, furtun, hotel, pervaz, şiret, trabuc, aragaz, furtună.
72
2. Alege varianta corectă de plural pentru substantivul vis din
următoarele enunţuri:
a) De două nopţi am numai vise/visuri ciudate.
b) De când era mic, Andrei are vise/visuri măreţe.
3. Precizează forma corectă de plural a următoarelor substantive
comune. Transcrie substantivele pe trei coloane, în functie de
terminaţia de la plural – ee, ie, uri.
curcubeie – curcubee
zmee – zmeie – zmei
licee – liceie
trofee – trofeie
caree – careuri
heleşteie – heleştee
defilee – defileie – defileuri
muzeie – muzee
ghişee – ghişeuri
4. Explică ortografierea cu 2 de i a următoarelor substantive: poezii,
copii, geamgii, cafegii,camionagii.
5. Alege forma corectă a următoarelor substantive compuse:
răufăcător / rău-făcător
argint viu /argint-viu
vicepreşedinte / vice-preşedinte
redactor şef / redactor-şef
dupăamiază / după-amiază
binecuvântare / bine-cuvântare
floare de colţ / floare-de-colţ
bun rămas / bun-rămas
strâmbă lemne / strâmbă-lemne
6. Forma de plural a substantivului este greşită în propoziţia:
a) Citesc două cotidiene de mare tiraj.
b) Vila noastră are două niveluri.
c) Am cumpărat nişte căpşuni frumoase.
d) La teză am avut de rezolvat două matrice.
73
7.Alege varianta corectă de dativ-genitiv a următoarelor substantive
comune:
vulpii – vulpei
mamei – mamii
fetei – fetii
unei nore – unei nurori
acelei nore – acelei nurori
mătuşei – mătuşii
tandreţei – tandreţii
aripei – aripii
amiezei – amiezii
8.Articulează cu articol hotărât, la plural, următoarele substantive
comune: cafegiu,
geamgiu, copil, fiu, ministru, maestru, kilometru, camionagiu.Alcătuiește
enunțuri cu ele !
9. Identificaţi seria ce conţine locuţiuni substantivale:
a) dis-de-dimineaţă, astă-seară, cu noaptea-n cap, o dată cu găinile
b) gură-cască, zgârie-brânză, nu-mă-uita, floarea-soarelui
c) aducere-aminte, luare-aminte, ţinere de minte, părere de rău, facere de bine,
d) drum-de-fier, pasăre-liră, mâine-seara
10.Sunt corecte toate formele adjectivelor de genul feminin din seria:
a) analogă, pitorescă, măiastre, patrioate
b) analogă, pitorească, măiestre, patriote
c) analoagă, pitorească, măiestre, patriote
d) analogă, pitorescă, măiestre, patriote
11. Identificaţi seria ce conţine numai locuţiuni adverbiale:
a) de jur împrejur, în caz că, chiar dacă, în scopul
b) în vederea, aşa că, de-a binelea, talmeş - balmeş
c) an de an, de voie de nevoie, ici şi colo, pe neaşteptate
d) zi de zi, de-a dura, în afară de, în afară
12. Identificaţi seria ce conţine numai locuţiuni prepoziţionale:
a) cât de cât, din ce în ce, aşa şi aşa, din cauza
b) în urmă, pe dinăuntrul, cu toptanul, în faţă
74
c) dimpreună cu, alături de, în locul, cu privire la
13. În propoziţiile: „Pantofii sunt ai lui Catrinel” şi „I-a dat dreptate lui
Ion”, cuvintele „lui"” sunt:
a) pronume personale în genitiv
b) pronume personale în dativ
c) pronume posesive în genitiv
d) articole hotărâte
14. În propoziţiile: „Aştept un răspuns mai lămurit” şi „Vorbeşte-i copilului
mai lămurit”, cuvintele „mai lămurit” sunt:
a) ambele - adverbe
b) primul - adjectiv; al doilea - adverb
c) primul - adverb; al doilea - adjectiv
d) ambele adjective
15. În propoziţiile: „Aşa e firea lui”, „Aşa oameni îmi plac” şi „Aşa să
spui”, cuvintele „aşa” sunt:
a) adjective
b) adverbe
c) 1, 3 - adverbe; 2 - adjectiv
d) 1, 2 - adjective; 3 – adverb
16. În exemplele: „Ei sunt gata de drum” şi „Era gata să cadă”, cuvintele
„gata” sunt:
a) adverbe
b) adjective
c) 1 - adverb; 2 - adjectiv
d) 1 - adjectiv; 2 – adverb
17. În exemplul: „astfel de oameni”, cuvântul „astfel de” este:
a) adjectiv cu prepoziţie
b) adverb cu prepoziţie
c) locuţiune adjectivală
d) locuţiune adverbială
18. În propoziţia: „Toţi ne gândim la concedii frumoase, la bucurii
familiale şi la anii de odinioară”, cuvintele articulate sunt:
a) concedii, bucurii,
75
b) anii
c) nici unul nu e articulat
d) concedii, bucurii, anii
19. În propoziţiile: „A vândut totul pe nimic”, „Nu mă interesează
nimic” şi „Pentru mine e un nimic”, cuvintele „pe nimic”, „nimic” şi „un nimic”
sunt:
a) substantive
b) 1 - locuţiune adverbială; 2 - pronume; 3 - substantiv
c) pronume
d) 1 - locuţiune adverbială; 2, 3 – pronume
20. „Mi-l omorâră păgânii”, cuvântul „mi” este:
a) pronume reflexiv
b) dativ posesiv
c) dativ etic
d) pronume personal
21. Pronumele personal nu are valoare neutră în propoziţia:
a) Cheam-o la tine !
b) A luat-o la dreapta.
c) Zi-i înainte, lăutare !
d) Le vede bine la matematică !
22. În exemplele: „Nici o fată nu a venit”, „Nici fata aceasta nu ştie” „Nici
unul, nici altul nu se interesează”, există:
a) pronume negative
b) adjective negative
c) adverbe negative fără funcţie sintactică
d) adjectiv pronominal negativ în exemplul 1; adverb în exemplul 2; pronume
nehotărât în exemplul 3
23..În exemplul: „Pe frunza unui nufăr, o broscuţă se bucură şi ea de
frumuseţea şi răcoarea nopţii„ (E.Gârleanu), cuvântul „unui” este:
a) adjectiv nehotărât
b) pronume nehotărât
c) articol nehotărât
d) numeral
76
24.Este corectă forma de infinitiv a verbului:
a) a ţinea
b) a tăcea
c) a pare
d) a place
25. Alegeţi varianta în care "a fi" este verb auxiliar:
a) Elevul este lăudat de profesor. Aş fi mâncat nişte fructe. Să fi venit mai
devreme, nu acum. Poate voi fi făcut bine. Ideea de a fi invitat şi profesorii la
concert ne-a încântat.
b) Copilul este în camera lui. Problema este dificilă. Era să piardă trenul. Este
greu de abordat aceasta problemă. Aş fi mers şi eu în excursie.
26. Identificaţi seria care conţine numai conjuncţii coordonatoare:
a) şi, încât, dar, cât
b) deci, când, ce, însă
c) sau, deci, ci, ori
d) dacă, iar, căci, fiindcă
27. Alegeţi varianta în care „de” este conjuncţie:
a) Haina de blană este elegantă.
b) Băiatul de l-am întâlnit este vecinul meu.
c) Striga de se auzea în stradă.
d) De ! dacă nu te potoleşti!
28.Identificaţi seria care conţine numai adverbe relative:
a) unde, dacă, cât
b) când, deşi, unde
c) cum, când, unde
d) cum, dar, căci
29. Identificaţi seria care conţine numai pronume relative:
a) care, cine, oricine, când
b) cine, ce, căci, cât
c) cât, ce, care, cine
d) ce, care, ci, cine
77
30. Alegeţi varianta conţinând prepoziţii cerând numai cazul genitiv:
a) înaintea, conform, asemenea, înapoia, datorită
b) înaintea, asupra, împotriva, deasupra
c) înaintea, asemenea, înapoia, mulţumită
d) înapoia, asupra, împrejurul, datorită
31. „calea-valea” este:
a) locuţiune adverbială
b) substantiv compus
c) locuţiune substantivală
d) locuţiune prepozitională
32. În exemplul: „Nu l-a văzut pe nici unul dintre ei”, cuvântul „nici
unul” este:
a) adverb + pronume nehotărât
b) conjuncţie coordonatoare + numeral cardinal
c) pronume negativ
d) adverb + numeral cardinal
33. În exemplul: „Drumul era tot mai greu”, cuvântul „tot” este:
a) substantiv
b) adverb
c) pronume nehotărât
d) adjectiv
34. Conţine numai adjective invariabile seria:
a) coşcogea, ecosez, continuu, bordo, limpede
b) gri, pepit, perspicace, ferice, cumsecade
c) nou, tulbure, cuminte, precoce, bej
d) dens, treaz, verde, roşu, feroce
35. În exemplul: „Din vreme în vreme trece pe la mine”, expresia „Din
vreme în vreme” este:
a) locuţiune adverbială
b) locuţiune conjuncţională
c) locuţiune prepoziţională
d) substantiv + prepoziţie
78
36. Conţine numai pronume care îşi pot schimba valoarea devenind
adjective pronominale, seria:
a) fiecare, altul, nici unul
b) ce, ai mei, eu
c) sie, însuşi, tot
d) unul, oricine, noi
37. Pronumele „vă” este la acuzativ în expresia:
a) Vă las sănătoş.i
b) Vă trimit salutări.
c) Vă restitui cartea.
d) Vă doresc numai bine.
38. Enunţul care conţine interjecţie predicativă este:
a) Poftim şi noi la această prăjitură.
b) Bineînţeles că poftim la acestea!
c) Să-i poftim să intre.
d) Poftim de intră!
39. În exemplul: „Mi-aduc bine aminte ce copii au participat la
concurs.”, cuvântul „ce” este:
a) adjectiv pronominal relativ
b) adjectiv pronominal interogativ
c) pronume relativ
d) pronume interogativ
40. Sintagma care conţine viitorul anterior este:
a) să-l fi văzut venind
b) are să vină devreme
c) va fi venit devremed) s-ar fi văzut venind
41. Identificaţi adverbul fără grad de comparaţie:
a) astfel
b) departe
c) bine
d) repede
79
42. În exemplul „Vinde pe nimic”, expresia „pe nimic”, este:
a) pronume negativ + prepoziţie
b) substantiv + prepoziţie
c) locuţiune adverbială
d) locuţiune adjectivală
43.Identificaţi seria care contine locuţiuni verbale:
a) a-şi aduce aminte, a ţine seama
b) aducere-aminte, băgare de seamă
c) băgător de seamă, trăgător de elită
d) pe nesimţite, nedus la biserică
44.Sintagma (om) „cu judecată„ are valoare morfologică de:
a) locuţiune substantivală
b) locuţiune adverbială
c) locuţiune adjectivală
d) substantiv + prepoziţie
45.Cuvântul „careva” din exemplul: „Urmăreşte pe careva dintre
dânşii” este:
a) substantiv
b) pronume demonstrativ
c) pronume nehotărât compus
d) adjectiv nehotărât compus
46. Identificaţi exemplul în care cuvântul "un" are valoare de
numeral:
a) Duminică am văzut un film.
b) Am mâncat un măr şi două piersici.
c) Am zburat cu un planor.
d) Un individ suspect mă urmărea.
47. Expresiile: „în veci”, „rând pe rând”, „pe de rost”, sunt:
a) locuţiuni verbale
b) locuţiuni substantivale
c) locuţiuni adverbiale
d) nu pot fi încadrate în categoria locuţiunilor
80
48. În exemplul: „Uite ce ai făcut!”, cuvântul „uite” are valoare de:
a) interjecţie
b) verb la indicativ
c) verb la imperativ
d) adverb
49. În expresia „calcă a popă”, termenul „a” este:
a) articol posesiv
b) verb auxiliar
c) prepoziţie
d) interjecţie
50. În exemplul „L-am întrebat care este problema.”, cuvântul „care”
este:
a) pronume relativ
b) adjectiv pronominal relativ
c) pronume interogativ
d) adjectiv pronominal interogativ
51. Termenul „pe neaşteptate” din propoziţia: „Venirea pe
neaşteptate mă deranjează”, are valoare morfologică de:
a) locuţiune adverbială
b) adverb de mod
c) adjectiv
d) locuţiune adjectivală
52. În exemplul: „A fost să ispăşească el pentru toţi, verbul „a fi” are
valoare de:
a) verb copulativ
b) verb auxiliar
c) verb predicativ şi personal
d) verb predicativ şi impersonal
53. În enunţul: „Ce ispravă ai făcut ?”, „ce” are valoare de:
a) pronume interogativ
b) adjectiv pronominal interogativ
c) pronume relativ
d) adjectiv pronominal relativ
81
54. În enunţul „Are şi el un ce profit”, cuvântul „ce” are valoare
morfologică de:
a) substantiv
b) pronume relativ
c) pronume nehotărât
d) adjectiv pronominal nehotărât
55. Identifică enunţul care conţine verb impersonal:
a) Îi ajung banii.
b) Nu se mai ajunge cu banii.
c) Ajunge cât ai alergat !
d) A ajuns devreme acasă.
56. Identifică seria de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale care se
folosesc cu cazul dativ:
a) pe deasupra, graţie, în afară de, pe lângă
b) potrivit, aidoma, asemenea, contrar
c) în centrul, conform, de pe lângă, conform cu
d) împotriva, împrejurul, înaintea, în faţa
57. Identifică verbul care poate fi, în funcţie de context: tranzitiv,
copulativ, personal şi predicativ:
a) a fi
b) a merge
c) a spune
d) a ajunge
58. Identifică verbul care la gerunziu are terminaţia „-ind”:
a) a crea
b) a agrea
c) a coborî
d) a chinui
59. În enunţul: „Un geamăt din totul inimii pornit se auzi în camera
de alături”, termenul „totul” este:
a) adverb
b) pronume nehotărât
82
c) substantiv
d) adjectiv pronominal nehotărât
60. Identificaţi enunţul care contine adjectiv pronominal nehotărât:
a) Părerea unuia nu contează.
b) Unora dintre ei nu le spusese.
c) Un om intra, altul ieşea.
d) Un copil citea şi doi ascultau.
61. Identifică varianta corectă a formei de indicativ prezent,
persoana a III-a singular, pentru verbele :
a. crează; cheltuieli; se îmbarcă; rânduie; îşi aroghează; agrează;
b. creează; cheltuieşte; se îmbarcă;rânduieşte; îşi arogă; agreează
c. creează; cheltuie; se îmbarchează; rânduie; îşi arogă; agreiază
62. Identificaţi varianta în care „o” este adjectiv pronominal
nehotărât:
a) Am zărit-o într-o zi ducând în mână o sacoşă uriaşă.
b) O ! i-ai tras o păcăleală de zile mari.
c) O zi e mai rea, alta zi poate fi mai bună.
d) Copilul a luat-o la fugă.
63. Identificaţi varianta conţinând formele corecte de condiţional -
optativ prezent, persoana a III-a singular, forma inversă:
a) vedea-l-ar, scrie-l-ar, veni-i-ar, închina-s-ar, lua-şi-ar
b) vedea-l-ar, scrie-lar, veni-ar, închinas-ar, luaşi-ar
c) vede-al-ar, scrie-lar, venii-ar, închina-ar, lua-şi-ar
d) vede-l-ar, scriel-ar, venii-ar, închina-ar, lua-şi-ar
64.Enunţul: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de
interes public nu poate fi ingrădit.”, aparţine stilului:
a) beletristic
b) ştiinţific
c) publicistic
d) administrativ
65. Fraza: „Rusia şi-a asigurat raţia de petrol din Golf într-un
moment în care administraţia Clinton ar fi putut miza măcar pe sprijinul
83
populaţiei, revoltate de modul în care liderul de la Bagdad tratează Statele
Unite.”, este scrisă în stil:
a) publicistic
b) ştiinţific
c) administrativ
d) beletristic
66. În enunţul: „Patronul firmei sau secretara lui se vor ocupa de
organizarea recentului consiliu.”:
a) nu există nici o greşeală
b) există o greşeală
c) există două greşeli
d) există mai multe greşeli
67. În fraza: „Profesorul dă note bune cui merită.”, cuvântul „cui”
este:
a) subiect în dativ
b) subiect în nominativ
c) complement indirect în dativ
d) complement direct în dativ
68. Cuvântul „unei” din enunţul „ Stiloul este al unei alte fete” este:
a. articol nehotărât
b.pronume nehotărât
c. adjectiv pronominal nehotărât
69.Structura corectă este:
a. scriitorul al cărui operă
b. pictorii ai căror operă
c. vecinul al cărui frate
70.În enunţul „…ar aprinde în mine un asemenea dor semeţ”,
cuvântul subliniat este:
a. substantiv în acuzativ
b. adjectiv substantival
c. substantiv în nominativ
71. În enunţul „Se purta ca şi când ar fi fost prezentă”, avem:
84
a. 2 verbe: verb la diat. reflexivă + vb. la diat. pasivă
b.2 verbe: verb la diat. activă pronominală + vb. la diat. Activă
c. 3 verbe: verb la diat. reflexivă + vb. la diat. activă + vb. la diat. Activă
72. Numele predicativ din enunţul „Ionel e tobă de carte” este
exprimat prin:
a. locuţiune adverbială
b. locuţiune adjectivală
c. locuţiune substantivală
73.Sunt predicative interjecţiile:
a. vai! hai! o!
b.hait! ah! brrr!
c. iată! poftim! hai!
74. În enunţul „Cu câteva chirii a devenit proprietar”, cuvântul
subliniat este:
a. pronume nehotărât
b.adjectiv pronominal
c. numeral
75. În enunţul „La dus a călătorit cu avionul”, cuvântul subliniat
este:
a. verb la supin – compl.circ. de timp
b. subst. + prep. – compl. circ. de loc
c. participiu + prep. – compl.circ. de timp
76.În enunţul „Poate nu te-a mai anunţat”, cuvântul subliniat este:
a. adverb predicativ
b.adverb modalizator
c. cuvânt incident
77. În enunţul „Mi-e tare frig”, cuvântul subliniat este:
a. adverb
b. substantiv
c. substantiv în componenţa unei locuţiuni verbale
78. În enunţul „La pagina treizeci sunt ilustraţii”, cuvântul subliniat
85
este:
a. numeral cardinal cu valoare adjectivală
b. numeral ordinal cu valoare adjectivală
c. numeral cardinal cu valoare substantivală
79. În enunţul „Ei se ceartă mereu”, cuvântul subliniat este:
a. verb la diateza reflexivă
b. verb la diateza activă
c. verb la diateza activă pronominală
80. În enunţul „Fără a fi fost sărac, tot nu se descurca”, structura
subliniată este:
a. verb la infinitiv perfect, diateza activă + adjectiv
b. verb la infinitiv perfect, diateza pasivă
c. verb la infinitiv prezent, diateza activă + adjectiv
81.În enunţul „Grupul în urma căruia au sosit ocupase întreg
oraşul”, structura subliniată este:
a. pron.rel., caz acuzativ, c.c.t.
b. pron.rel., caz acuzativ, c.c.l.
c. pron.rel., caz genitiv, c.c.t.
82. În enunţul „Deşi chemat, a refuzat oferta”, cuvântul subliniat
este:
a. verb la participiu, diateza pasivă, predicat verbal
b. verb la participiu, diateza activă, c.c.concesiv
c. verb la participiu, diateza activă, nume predicativ
83. În enunţul „Mariei, fetei celei mari, nu-i oferise cadouri”,
cuvântul subliniat este:
a. substantiv, cazul dativ, apoziţie
b.substantiv, cazul nominativ, apoziţie
c. substantiv, cazul genitiv, atribut substantival
84. În enunţul „Le-ai dat apă la vite?”, cuvântul subliniat este:
a. substantiv, caz acuzativ, c.c.l.
b. substantiv, caz acuzativ, c.i.
c. substantiv, caz dativ, c.i.
86
85.În exemplul: „Sfârşitul părţii”, este corectă forma:
a) întâi
b) a întâia
c) întâia
d) antâia
86.Sunt scrise corect cuvintele din seria:
a) pantofi cenuşi sau arginti; ochi vi şi zglobi; câmpuri pusti
b) pantofi cenuşi sau argintii; ochi vii şi zglobii; câmpuri pustii
c) pantofii cenuşi sau arginti; ochii vi şi zglobi; câmpurile pustii
d) pantofii cenuşii sau argintii; ochii vii şi zglobii; câmpurile pustii
87. Sunt corecte formele din seria:
a) ce-l dintâi, ce-a dintâi
b) cel dintâi, cea dintâi
c) cel de întâi, cea de întâi
d) cel dintâi, cea dintâia
88.Sunt corecte formele din seria:
a) al cincilea - a cincea, al cinsprezecelea - a cinsprezecea
b) al cincilea - a cincea, al cincisprezecilea - a cincisprezecea
c) al cincilea - a cincia, al cincisprezecilea - a cincisprezecia
d) al cincilea - a cincea, al cincisprezecelea - a cincisprezecea
89.Sunt corecte formele din seria:
a) anul al II-lea, clasa a II-a, anul I, clasa I
b) anul II-lea, clasa II-a, anul I-lea, clasa I-a
c) anul al II, clasa a II, anul al I, clasa a I
d) anul II, clasa II, anul I, clasa I
90.Forma corectă este:
a) acelaşi om, aceiaşi oameni, aceeaşi femeie, aceleaşi femei
b) acelaş om, aceiaş oameni, aceeaş femeie, aceleaş femei
c) acelaş om, aceiaşi oameni, aceeaş femeie, aceleaş femei
d) acelaş om, aceeaşi oameni, aceeaşi femeie, aceleaşi femeiş
91.Sunt scrise corect toate cuvintele din seria:
87
a) fratele fetei acestia, fratele acestii fete
b) fratele fetei acestea, fratele acestei fete
c) fratele fetei acesteia, fratele acestei fete
d) fratele fetei aceasta, fratele acestei fete
92.Sunt corecte formele adjectivelor de întărire din seria:
a) Maria însăşi, Mariei însăşi, Ion însăşi, ele însăşi, fetelor însăşi, ei însăşi,
copiilor însăşi
b) Maria însăşi, Mariei înseşi, Ion însuşi, ele înseşi, fetelor înseşi, ei înşişi,
copiilor înşişi
c) Maria înseşi, Mariei înseşi, Ion înseşi, ele înseşi, fetelor înseşi, ei înseşi,
copiilor înseşi
93.Forma corectă este:
a) Ceea ce spui e corect.
b) Ceace ce spui e corect.
c) Ceeace spui e corect.
d) Cea ce spui e corect.
94.Este corect scrisă fraza:
a) Cel cel vede săl anunţe.
b) Ce-l ce-l vede să-l anunţe.
c) Cel ce-l vede să-l anunţe.
d) Ce-l cel vede să-l anunţe.
95.Verbul „a lua” are, la indicativ prezent I şi a II-a plural, formele
din seria:
a) luom, luaţi
b) lom, loaţi
c) luam, luaţi
d) loam, loaţi
96.Verbul "a apropia" are, la singular indicativ, formele din seria:
a) (eu) apropiu, (tu) apropii, (el) apropie
b) (eu) apropi, (tu) apropi, (el) apropie
c) (eu) apropii, (tu) apropii, (el) apropie
d) (eu) apropii, (tu) apropii, (el) apropiie
88
97. Verbul "a continua" are, la indicativ şi conjunctiv prezent,
formele din seria:
a) (eu) continu, (tu) continui, (el) continuă; să continue
b) (eu) continui, (tu) continui, (el) continuă; să continue
c) (eu) continuu, (tu) continuui, (el) continuuă; să continuue
d) (eu) continuu, (tu) continui, (el) continuă; să continue
98. Sunt corecte formele de viitor din seria:
a) voi fii, voi ştii, voi privii, mă voi sfii, voi pustii, voi înmii
b) voi fi, voi şti, voi privi, mă voi sfi, voi pusti, voi înmi
c) voi fi, voi şti, voi privi, mă voi sfii, voi pustii, voi înmii
d) voi fii, voi ştii, voi privii, mă voi sfi, voi pusti, voi înmi
99. Sunt corecte formele de imperativ din seria:
a) scrie, nu scrie, fii, nu fii, sfiestete, nu te sfii (tu)
scrieti, nu scrieti, fiti, nu fiti, sfiiti-va, nu va sfiiti (voi)
b) scrie, nu scrie, fii, nu fi, sfieste-te, nu te sfii (tu)
scrieti, nu scrieti, fiti, nu fiti, sfiiti-va, nu va sfiiti (voi)
100.Funcția sintactică a structurii „din alb” din enunţul „Din alb s-a făcut
roşu.” este:
a. C.c.mod
b.C.c.cauză
c. C.indirect
4.7. Tema de control nr. 2
Subliniați varianta corectă:
1. Cuvântul „unei” din enunţul „ Stiloul este al unei alte fete” este:
d. articol nehotărât
e. pronume nehotărât
f. adjectiv pronominal nehotărât
2. Structura corectă este:
d. scriitorul al cărui operă
e. pictorii ai căror operă
f. vecinul al cărui frate
3. În enunţul „…ar aprinde în mine un asemenea dor semeţ”, cuvântul subliniat
este:
d. substantiv în acuzativ
89
e. adjectiv substantival
f. substantiv în nominativ
4. În enunţul „Se purta ca şi când ar fi fost prezentă”, avem:
d. 2 verbe: verb la diat. reflexivă + vb. la diat. pasivă
e. 2 verbe: verb la diat. activă pronominală + vb. la diat. activă
f. 3 verbe: verb la diat. reflexivă + vb. la diat. activă + vb. la diat. activă
5. Numele predicativ din enunţul „Ionel e tobă de carte” este exprimat prin:
d. locuţiune adverbială
e. locuţiune adjectivală
f. locuţiune substantivală
6. Forma de dativ posesiv se află în enunţul:
a. Ţi-am adus cărţile necesare.
b. Voi veni să-ţi văd grădina.
c. Şi voinicul mi ţi-l loveşte cu paloşul.
7. În enunţul „Nu te tulbura fără de vreme, draga mea”, structura subliniată este:
a. locuţiune adverbială
b. locuţiune substantivală
c. locuţiune prepoziţională
8. În enunţul „Ca un băiat cuminte ce e, începe să înveţe”, cuvântul subliniat este:
a. verb nepredicativ, copulativ
b. verb predicativ, personal
c. verb predicativ, impersonal
9. Sunt predicative interjecţiile:
d. vai! hai! o!
e. hait! ah! brrr!
f. iată! poftim! hai!
10. În enunţul „Cu câteva chirii a devenit proprietar”, cuvântul subliniat este:
d. pronume nehotărât
e. adjectiv pronominal
f. numeral
11. În enunţul „La dus a călătorit cu avionul”, cuvântul subliniat este:
d. verb la supin – compl.circ. de timp
e. subst. + prep. – compl. circ. de loc
f. participiu + prep. – compl.circ. de timp
12. În enunţul „Poate nu te-a mai anunţat”, cuvântul subliniat este:
d. adverb predicativ
e. adverb modalizator
f. cuvânt incident
90
13. În enunţul „Mi-e tare frig”, cuvântul subliniat este:
d. adverb
e. substantiv
f. substantiv în componenţa unei locuţiuni verbale
14. În enunţul „La pagina treizeci sunt ilustraţii”, cuvântul subliniat este:
d. numeral cardinal cu valoare adjectivală
e. numeral ordinal cu valoare adjectivală
f. numeral cardinal cu valoare substantivală
15. În enunţul „Ei se ceartă mereu”, cuvântul subliniat este:
d. verb la diateza reflexivă
e. verb la diateza activă
f. verb la diateza activă pronominală
16. În enunţul „Fără a fi fost sărac, tot nu se descurca”, structura subliniată este:
d. verb la infinitiv perfect, diateza activă + adjectiv
e. verb la infinitiv perfect, diateza pasivă
f. verb la infinitiv prezent, diateza activă + adjectiv
17. În enunţul „Grupul în urma căruia au sosit ocupase întreg oraşul”, structura
subliniată este:
d. pron.rel., caz acuzativ, c.c.t.
e. pron.rel., caz acuzativ, c.c.l.
f. pron.rel., caz genitiv, c.c.t.
18. În enunţul „Deşi chemat, a refuzat oferta”, cuvântul subliniat este:
d. verb la participiu, diateza pasivă, predicat verbal
e. verb la participiu, diateza activă, c.c.concesiv
f. verb la participiu, diateza activă, nume predicativ
19. În enunţul „Mariei, fetei celei mari, nu-i oferise cadouri”, cuvântul subliniat
este:
d. substantiv, cazul dativ, apoziţie
e. substantiv, cazul nominativ, apoziţie
f. substantiv, cazul genitiv, atribut substantival
20. În enunţul „Le-ai dat apă la vite?”, cuvântul subliniat este:
d. substantiv, caz acuzativ, c.c.l.
e. substantiv, caz acuzativ, c.i.
f. substantiv, caz dativ, c.i.
91
Unitatea de învăţare 5. SINTAXA
Cuprins
5.1. Introducere ........................................................................................................ 91
5.2. Obiective ............................................................................................................ 91
5.3. Enunțul ............................................................................................................... 91
5.4. Părți de propoziție și corespondentele lor la nivelul enunțului-frază ............... 92
5.5. Rezumat .............................................................................................................. 96
5.6. Test de autoevaluare .......................................................................................... 96
5.7. Temele de control nr. 3 și 4 ..............................................................................114
5.1. Introducere
Unitatea de învățare nr. 5 oferă o sinteză a noțiunilor de sintaxă, bazându-
se, în primul rând, pe aplicații concrete, utile în comunicarea corectă, orală și
scrisă.
5.2. Obiective
După parcurgerea acestei unități de învățare, vei fi capabil :
- să descoperi, în texte variate, părțile de propoziție, propozițiile principale
și subordonate studiate;
- să folosești în acte concrete de comunicare (orală și scrisă) noțiunile de
sintaxă studiate;
- să utilizezi corect terminologia de specialitate.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 20 de ore.
5.3. Enunțul
Sintaxa este o parte componentă a gramaticii care se ocupă de modul cum
este organizată comunicarea în enunţuri, de relaţiile care se stabilesc între
diferitele părţi ale enunţului şi de posibilităţile de exprimare a acestor relaţii,
precum şi de funcţiile pe care le au unităţile lexicale în enunţuri.
Enunţul este o comunicare independentă şi suficientă, o unitate sintactică
fundamentală prin care se transmite sau se cere o informaţie – deci este o
comunicare, spre deosebire de cuvinte – care denumesc sau exprimă ceva, sunt
semne lingvistice, de morfeme – segmente semnificative ale cuvintelor şi de
foneme – cele mai mici unităţi de expresie.
În enunţ, diferitele lui părţi se află în anumite relaţii unele faţă de altele:
92
- relaţia predicativă sau de interdependenţă - care se stabileşte între
doi termeni, fiecare termen depinde de celălalt (relaţia stabilită între
subiect şi predicat)
- relaţia de subordonare – se stabileşte între doi termeni, unul este
subordonat celuilalt, îl determină. Când regentul este un substantiv,
numeral sau pronume, subordonatul său este un atribut, când regentul
este un verb, interjecţie, adjectiv sau adverb, atunci subordonatul este
un complement
- relaţia de subordonare cu dublu regent – în cazul elementului
predicativ suplimentar
- relaţia apozitivă – este alcătuită din doi termeni: termenul explicat şi
termenul explicativ, între cei doi termeni există un raport de
echivalenţă – termenii îşi pot inversa poziţiile
- relaţia de coordonare este relaţia care se stabileşte între cel puţin doi
termeni aflaţi în acelaşi plan sintactic, fără să depindă unul de celălalt
- relaţia zero se caracterizează prin negarea oricărei relaţii, prin izolare
sintactică. Această izolare este caracteristică enunţurilor
nepropoziţionale, cuvintelor şi construcţiilor incidente.
Exemple
5.4. Părți de propoziție și corespondentele lor la nivelul enunțului-frază
Predicatul (P) şi predicativa (PR)
Predicatul este partea principală de propoziţie care arată ce face, cine este, cum
este, ce este subiectul sau ce se spune despre subiect.
Clasificare:
- predicat verbal (Pv) – exprimat prin verbe şi locuţiuni verbale la mod
predicativ, adverbe predicative şi interjecţii
- predicat nominal (Pn) – exprimat prin verb copulativ în mod
predicativ însoţit obligatoriu de un nume predicativ.
Verbele copulative sunt: a fi, a ajunge, a deveni, a se face, a ieşi, a
însemna, a se numi, a părea, a rămâne.
Numele predicativ poate fi exprimat prin:
- substantiv sau un substitut al acestuia : Ea este elevă.
- adjectiv : Maria este harnică.
- verb la moduri nepersonale: Cartea este de citit.
93
- adverb şi locuţiune adverbială: Este bine să fii atent.
- interjecţie: E vai de tine!
Predicativa este o propoziţie echivalentă cu un nume predicativ. În calitate
de regent al PR este admis orice verb copulativ care va constitui un Pn incomplet:
El a ajuns ce şi-a dorit.
Elementele de relaţie pot fi:
- conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: că, să, ca…să,
ca şi cum, după cum : Dorinţa mea este să nu întârziem.
- pronume şi adjective relative: care, cine, ce, cât: Problema este care
vine mai repede.
- pronume şi adjective nehotărâte: oricine, oricare: Invitaţia este pentru
oricine doreşte să vină.
- adverbe relative: unde, când, cum: Întrebarea este încotro te îndrepţi.
Topica PR urmează, de regulă, topica numelui predicativ, care, conform
definiţiei, urmează verbului copulativ şi, implicit, subiectului.
Subiectul (S) şi subiectiva (SB)
Subiectul este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu
ajutorul predicatului, cine sau ce are însuşirea sau calitatea exprimată prin
predicatul nominal, cine face acţiunea predicatului verbal, cine suportă acţiunea
predicatului verbal (diateza pasivă).
Subiectul se exprimă prin:
- substantiv în nominativ: Elena citeşte.
- Pronume în nominativ: Nimeni nu urmăreşte emisiunea.
- Numeral cu valoare substantivală în nominativ: Doi sosesc.
- Verbe la moduri nepersonale: E dificil a desena din imaginaţie.
- Interjecţii: Se aude miauu!
Subiectul exprimat poate fi simplu (El aleargă), multiplu (Noi şi voi ne
întîlnim acolo) şi reluat (Vine el Ion, imediat.).
Subiectul neexprimat poate fi:
- inclus – Sosim cu trenul.(noi)
- Subînţeles – Maria va veni mâine. Te va căuta. (ea)
- Nedeterminat – Sună la uşă (cineva).
- Inexprimabil – Ninge.
Subiectiva este propoziţia care apare în poziţia subiectului.
Regente ale SB:
- verbe personale, predicative: Nu greşeşte cine învaţă.
- Verbe impersonale ca sens şi unipersonale ca formă: Trebuie să ştim.
94
- Locuţiuni verbale impersonale: Nu are rost să mai insişti.
- Verbe reflexive impersonale: Se aude că va veni mâine.
- Verbe pasive impersonale: Ţi-a fost scris să înţelegi totul.
- Adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative: Pesemne că am greşit.
- Expresii verbale impersonale: Nu e bine să greşeşti.
Elemente de relaţie: conjuncţii subordonatoare (Reiese că ai dreptate),
pronume şi adjective pronominale interogative şi relative (Nu se ştie a câta va
reuşi), adverbe relative (Mă nelinişteşte cum ai ajuns).
Punctuaţia: în general SB nu se desparte prin virgulă de regentă.
Atributul (A) şi atributiva (AT)
Atributul este partea secundară a propoziţiei care determină un substantiv sau un
substitut al acestuia.
Clasificarea atributelor:
a. atribute adjectivale – exprimate prin:
- adjective propriu-zise: Îmi plac fructele timpurii.
- Adjective pronominale: Cartea aceasta este a ta.
- Numerale cu valoare adjectivală: Cea dintâi elevă ai fost tu.
- Verbe la participiu şi la gerunziu acordat: Cărţile citite sunt bune.
Văd o lumină licărindă.
b. atribute substantivale:
- prepoziţionale: Florile din grădină sunt uimitoare.
- Genitivale: Casa prietenilor noştri este primitoare.
- În dativ: Ea este soră mamei.
- Apoziţionale: Maria, prietena mea, soseşte.
c. atribute numerale genitivale: Desenele a tustrei mi-au plăcut.
d. atribute pronominale – au acelaşi regim ca şi atributele substantivale, se
exprimă prin pronume
e. atribute verbale, exprimate prin:
- verbe la infinitiv: Dorinţa de a studia este hotărâtoare.
- Verbe la supin: Idei de neconceput au fost emise.
- Verbe la gerunziu neacordat: Este abia vizibilă lumina licărind.
f. atribute adverbiale – exprimate prin adverbe sau locuţiuni adverbiale: Casa
din dreapta este nouă, sau prin numerale adverbiale: Învârtitul de trei ori te
ameţeşte.
g. atribute interjecţionale – Sunetul cling! cling! nu se mai auzea.
Atributiva este propoziţia secundară subordonată care determină un
substantiv sau un cuvânt asimilat acestuia din propoziţia regentă, fiind
95
echivalenta la nivel frastic a atributului.
Atributiva poate fi introdusă prin:
- conjuncţii subordonatoare: că, să, dacă, de: Ideea să plece la ţară nu-l
părăsea.
- Pronume relative, interogative şi nehotărâte: Oamenii ce se îndreptau
spre piaţă erau hotărâţi.
- Adjective pronominale relative, interogative şi nehotărâte: Mi-a pus
întrebarea care copil lipseşte.
- Adverbe pronominale relative sau interogative: Locul unde ne-am
întâlnit era departe de casă.
Topica AT este fixă, ele stau lângă substantivele regente.
Aplicaţii pentru ca să ne reamintim
Pentru studierea complementelor necircumstanţiale (direct, indirect, de
agent) şi a complementelor circumstanţiale (de loc, de timp, de mod, de scop, de
cauză, condiţional, concesiv, consecutiv, instrumental, de relaţie, sociativ,
cumulativ, opoziţional, de excepţie) şi a propoziţiilor secundare corespunzătoare
acestora se recomandă următoarea bibliografie:
- Avram, Mioara – Gramatica pentru toţi, Editura Academiei,
Bucureşti, 1986
- Bejan, Dumitru – Gramatica limbii române. Compendiu, Ed.Echinox,
Cluj-Napoca, 1995
- Coteanu, Ion (coord.) – Limba română contemporană, EDP,
Bucureşti, 1985
- *** Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române,
Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 2005
- Gheorghe, Mihaela – Teste de limba română, Editura Magister,
Braşov, 1998
- Goian, Maria Emilia – Limba română. Probleme de sintaxă, Editura
Recif, Bucureşti, 1995
- *** Gramatica limbii române, vol. I – Cuvântul, vol.II – Enunţul,
Bucureşti, Ed. Academia Română, 2005
- Guţu-Romalo, Valeria – Sintaxa limbii române.Probleme şi
interpretări, EDP, Bucureşti, 1973
- Hristea, Theodor (coord.) – Sinteze de limba română, Editura
Albatros, Bucureşti, 1984
96
5.6. Rezumat
Prin Unitatea de învățare nr. 5, se reactualizează cunoștințele despre
sintaxa propoziției și sintaxa frazei, cu scopul de a se utiliza corect noțiunile de
sintaxă în contexte variate și pentru a facilita învățarea – fără teoretizare – în
clasele primare.
Sunt propuse 100 de exerciții care contribuie la sistematizarea cunoștințelor
și la aplicarea lor corectă în comunicarea orală și scrisă.
5.7. Test de autoevaluare
1. În enunţul: „Smaranda era bolnavă şi împovărată de copii.”, există:
a) două predicate nominale
b) un predicat nominal cu nume predicativ multiplu
c) două predicate verbale
d) un predicat nominal şi unul verbal
2. În frazele: „El pare că nu înţelege” şi „Pare că nu înţelegi”,
propoziţiile introduse prin „că” sunt:
a) amândouă - predicative
b) amândouă - circumstanţiale de mod
c) prima - predicativă; a doua - subiectivă
d) amândouă – subiective
3. În fraza: „O să-i pară rău ca n-a venit”, propoziţia subordonată este:
a) subiectivă
b) completivă indirectă
c) completivă directă
d) circumstanţială de cauză
4. În fraza „Când ai mâncat atâta, sigur că ţi-a fost rău.”, propoziţia
„Cănd ai mâncat atâta” este:
a) subiectivă
b) circumstanţială de cauză
c) circumstanţială condiţională
d) circumstaţtială de timp
5. În fraza: „Mergi până oboseşti.”, subordonata este:
a) circumstanţială de mod
97
b) circumstanţială de loc
c) circumstanţială de timp
d) circumstanţială concesivă
6. În frazele: „E bine cum lucrează. Procedează cum poate.”,
propozitiile „cum lucrează” şi „cum poate" sunt:
a) amândouă - circumstanţiale de mod;
b) prima - completivă directă; a doua - circumstanţială de mod
c) prima - subiectivă; a doua - circumstanţială de mod
d) amândouă - completive directe
7. În frazele:
1) „Să-l văd venind / Aş mai trăi o viaţă”;
2) „M-aş mira să-l văd venind”, subordonatele sunt:
a) completive indirecte
b) 1) - circumstanţială de scop; 2) - completivă indirectă
c) circumstanţiale condiţionale
d) 1) - circumstanţială condiţională; 2) completivă indirectă
8. „Spune-i, dom' ne, să mă lase în pace, că nu-mi văd capul de treabă!”
În textul de mai sus există:
a. patru semne de punctuaţie
b. cinci semne de punctuaţie; (dialogul, virgula, virgula, virgula, semnul
exclamării)
c. şase semne de punctuaţie;
d. şapte semne de punctuaţie;
9. Virgula din textul: „Era o tăcere adâncă, ca în biserică” este
întrebuinţată pentru:
a. coordonarea a două părţi de propoziţie;
b. coordonarea a două părţi de vorbire;
c. evitarea unei cacofonii;
d. enumerarea unor părţi de propozitie de acelaşi fel;
10. În fraza: „Fugim, căci e totuna de stai pe loc”, propozitia „de stai pe
loc” este:
a) subiectivă
b) predicativă
98
c) completivă directă
d) circumstanţială de loc
11. În perioada 2 septembrie-7 septembrie, pe tronsonul de cale ferată Feteşti-
Cernavodă, din sud-estul ţării, SNCFR-ul anunţă restricţii de viteză în
circulaţia trenurilor.
În textul de mai sus, cratima este:
a. numai semn de ortografie;
b. numai semn de punctuaţie;
c. o dată semn de ortografie şi de trei ori semn de punctuaţie;
d. de două ori semn de ortografie şi de două ori semn de punctuaţie; (punctuţie:
primele două; ortografie: ultimele două)
12. În frazele: „Nu-i place cum lucrează. Nu se ştie cum lucrează. Nu ştie
cum lucrează.”, propoziţiile introduse prin „cum” sunt:
a) toate trei - subiective
b) toate trei - circumstanţiale de mod
c) toate trei - completive directe
d) primele două - subiective, a treia - completivă directă
13. În fraza: „În loc să-ţi dai osteneala ca să afli până şi gândul oamenilor, tu
nu ştii nici măcar ceea ce vorbesc ei”, există:
a. trei propoziţii;
b. patru propoziţii;
c. cinci propoziţii.
14. În fraza: „Cui place să roşească, roşească”, subordonatele sunt:
a) amândouă - completive directe
b) prima - completivă indirectă; a doua - subiectivă
c) amândouă - subiective
d) prima - subiectivă; a doua - completivă directă
15. Propoziţiile din fraza: „Nu era chip să te apropii de dânsul, că aşa
tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul” sunt, în ordine:
a. principală, circumstanţială de cauză, subiectivă, consecutivă;
b. principală, subiectivă, consecutivă, circumstanţială de cauză;
c. principală, subiectivă, circumstanţială de cauză, consecutivă.
99
16. Primele două propoziţii din fraza : „Ce fel de împrejurări au fost alea
care au putut sili privighetoarea să ajungă să cânte aşa?” sunt:
a. principală şi atributivă;
b. principală şi subiectivă;
c. subiectivă şi atributivă.
17. Ultima propoziţie din fraza: „Nu-i totdeauna cum se chiteşte, ci-i şi cum
se nimereşte” este:
a. circumstanţială de mod;
b. predicativă;
c. principală;
d. subiectivă
18. Prin contragerea primei propoziţii subordonate din fraza : „Ca să
nu mai rămână repetent şi anul acesta, mam'mare, mamiţica şi tanti Miţa au
promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 Mai” se obţine:
a. un complement circumstanţial de cauză;
b. un complement circumstanţial de scop;
c. un complement circumstanţial de mod.
19. În fraza : „Te-ai antrenat bine pentru meciul de mâine, însă aşteaptă
mai întâi sfârşitul partidei, fii pregătit pentru orice situaţie şi nu-ţi subaprecia
adversarii”, raporturile dintre propozitii sunt, în ordine:
a. coordonare adversativă, coordonare prin juxtapunere, coordonare conclusivă.
b. coordonare adversativă, coordonare prin juxtapunere, coordonare copulativă;
20. În fraza: „V-am spus, cum mi se pare, de nu îţi fi uitat, că lupul se-
ntâmplase s-ajungă împărat”, există:
a. trei propoziţii;
b. patru propoziţii;
c. cinci propoziţii.
21.În fraza: „Aşa e lumea asta şi, de-ai face ce-ai face, rămâne cum este ea;
nu poti s-o întorci, măcar să te pui în ruptul capului”, există:
a. o propoziţie subordonată circumstanţială;
b. două propoziţii subordonate circumstanţiale;
c. trei propoziţii subordonate circumstanţiale.
22. Prin extensia părţii de propoziţie „pe luminăţia-sa”, din textul ; „Aş
100
ruga pe luminăţia-sa a ne ospăta”, se obţine:
a. o propoziţie completivă directă;
b. o propoziţie completivă indirectă;
c. o propoziţie subiectivă.
23. În fraza: „Cum a ajuns pe plajă, s-a simţit minunat”, prima propoziţie
este:
a. circumstanţială de mod;
b. circumstanţială de timp;
c. circumstanţială de cauză.
24. În fraza: „Poetul privea îngândurat sălciile (1)/ ale căror ramuri atingeau
undele lacului” (2)/ pronumele relativ determină :
a. propoziţia 1
b. substantivul „sălciile”
c. substantivul „ramuri”
d. atât propoziţia 1 cât şi substantivul „sălciile”
25. În fraza „N-a fost problemă, n-a fost situaţie, n-a fost moment politic pe
care <<Cuvântul>> să nu-l fi înţeles şi luminat sub unghiul de vedere al
revoluţiei” (M. Sebastian), există :
a. 5 predicate nominale
b. 5 predicate verbale
c. 1 predicat verbal şi 3 predicate nominale
d. 1 predicat verbal şi 4 predicate nominale
26. În fraza : „Ce pot suferi mai puţin oamenii neizbutiţi e să vadă la altul ce
ar fi fost ei, dacă ar fi izbutit”(N. Iorga), sunt:
a. 3 predicate verbale, 1 predicat nominal incomplet, 1 predicat nominal
b. 3 predicate verbale, 2 predicate nominale incomplete
c. 3 predicate verbale, 2 predicate nominale incomplete, 1 predicat nominal
d. numai predicate verbale
27. În fraza : „Rămâne ca mâine pe la ora 8 să fii acasă.”, există :
a. 1 predicat verbal şi un predicat nominal
b. 1 predicat verbal şi un predicat nominal incomplet
c. 2 predicate nominale
d. 2 predicate verbale
101
28. În fraza: „Am traversat un râu a cărui apă curgea lin.”, propoziţia
atributivă este introdusă prin :
a.pronume relativ cu funcţia sintactică de atribut pronominal
b. adjectiv relativ cu funcţia sintactică de atribut adjectival
c. pronume relativ cu funcţia de complement indirect
d. pronume interogativ cu funcţia de atribut pronominal
29. În fraza : „Copilul lor e (1)/ cum n-am mai văzut niciodată (2)”,
propoziţia P2 este:
a. completivă directă
b. atributivă
c. predicativă
d. circumstanţială de mod
30. În fraza: „Dacă învaţă (1)/ înseamnă (2)/ că va înţelege (3)/”, propoziţiile
subordonate sunt:
a. condiţională şi completivă directă
b. subiectivă şi predicativă
c. condiţională şi predicativă
d. cauzală şi completivă directă
31. În fraza: „Cum au plecat părinţii, (1)/ fuga la joacă. (2)/”, propoziţia
subordonată este:
a. condiţională
b. modală
c. cauzală
d. temporală
32. Există o propoziţie circumstanţială de scop în enunţul:
a. Veţi reuşi, de veţi fi mai silitori.
b. De-l cerţi toată ziua, şi tot nu ascultă.
c. A scris aşa de bine, de va lua nota 10.
d. Du-te de te culcă!
33. În fraza : „Contează (1)/ pe cine e cel mai bun (2)/”, propoziţia
subordonată este:
a. subiectivă
b. completivă directă
102
c. completivă indirectă
d. predicativă
34. În fraza : „Contează foarte mult (1)/ ce vei face în viaţă (2)/”, propoziţia
subordonată este :
a. subiectivă
b. completivă directă
c. completivă indirectă
d. atributivă
35. În fraza : „S-a ştiut (1)/ unde ai fost (2)”, propoziţia 2 este:
a. subiectivă
b. completivă directă
c. completivă indirectă
d. circumstanţială de loc
36. În fraza: „Să mă fi anunţat la timp, (1)/ te-aş fi aşteptat.(2)”, propoziţia 1
este :
a. principală
b. condiţională
c. cauzală
d. subiectivă
37. În fraza: „Că neantul este implicat în ideea de moarte, (1)/ o dovedeşte
frica de moarte. (2)” (Emil Cioran), propoziţia 1 este:
a. subiectivă
b. atributivă
c. completivă directă
d. cauzală
38. În fraza : „Ceea ce este uluitor în motivele pentru care Caron îi interzice
fiului său să-l urmeze este împrejurarea că, dacă l-ar fi găsit la fel de apt
de libertate ca pe sine, i-ar fi permis să se omoare alături de el” (H. R.
Patapievici), există :
a. 1 propoziţie principală, 2 atributive, 2 completivă direct, 1 conditională
b. 1 propoziţie principală, 1 subiectivă, 1 atributivă, 1 completivă directă,
2 completive indirecte, 1 cauzală
c. 1 propoziţie principală, 2 subiective, 1 atributivă, 1 predicativă, 1 completivăa
103
directă, 1 condiţională
d. 1 propoziţie principală, 1 subiectivă, 2 atributive, 2 completive directe,
1 condiţională
39. În fraza: „Nu-ţi merge (1)/ să-l minţi pe acest profesor (2)”, propoziţia 2
este :
a. subiectivă
b. completivă directă
c. completivă indirectă
d. circumstanţială de scop
40. În fraza: „Să-l fi gonit de acasă, şi tot nu ar fi zis nimic.”, conjuncţia
subordonatoare „să” s-ar putea substitui cu următoarea locuţiune
conjuncţională:
a. în caz că
b. chiar dacă
c. imediat ce
d. din cauză că
41. În fraza: „Cum îl vede, fuge către el.”, propoziţia subordonată este:
a. circumstanţială de cauză
b. circumstanţială de mod
c. circumstanţială de loc
d. circumstanţială de timp
42. Propoziţia care determină un pronume din regentă este
a. completivă directă
b. atributivă
c. subiectivă
43. În fraza: „Arta este o minciună (1)/ care ne ajută (2)/ să înţelegem
adevărul.(3)” (P. Picasso), propoziţia 3 este :
a. completivă directă
b. completivă indirectă
c. atributivă
d. subiectivă
44. Verbul „a ajunge” poate fi termen regent:
104
a. numai pentru subiectivă
b. numai pentru predicativă
c. numai pentru completivă directă
d. pentru orice subordonată, cu excepţia atributivei
45. În fraza : „Costul casei este la cât l-ai apreciat tu.”, subordonata este:
a. circumstanţială de mod
b. predicativă
c. completivă indirectă
d. atributivă
46. În fraza „Una e (1)/ să te plimbi (2)/ şi/ alta e (3)/ să munceşti. (4)”,
subordonatele sunt :
a. subiective
b. predicative
c. completive directe
d. atributive
47. În fraza : „Ce înseamnă (1)/ să pierzi un minut ? (2)”, propoziţia 2 este :
a. principală
b. subiectivă
c. predicativă
d. completivă direct
48. În fraza : „Adevărul era că fusese la început sărac lipit şi ceea ce avea
acum încă nu se cunoştea.”, există :
a. 1 principală: 2 predicative; 1 subiectivă
b. 2 principale; 2 predicative
c. 2 principale; 1 subiectivă; 1 predicativă
d. 2 principale; 2 suniective
49. Fraza : „Ţin (1)/ să subliniez (2)/ că (3)/ întrucât motivul vieţii şi al
morţii este învăluit în mister, (4)/ artistul este liber (3)/ să-l prelucreze
(5)/ cum vrea. (6)”, are urmatoarea structură:
a. 1.propoziţie principală; 2.completivă indirectă; 3.subiectivă; 4. consecutivă;
5.completivă directă; 6. modală
b. 1.propoziţie principală; 2.completivă indirectă; 3.subiectivă; 4. cauzală;
5.completivă indirectă; 6. modală
105
c. 1.propoziţie principală; 2.subiectivă; 3.cauzală; 4. cauzală; 5.finală;
6. predicativă
d. 1.propoziţie principală; 2.completivă directă; 3.completivă directă; 4. cauzală;
5.completivă indirectă; 6. Modală
50. Citeşte cu atenţie fraza :
“Dacă cuvintele au aşa de mare vrajă este că poartă în ele bucăţi din sufletul
acelora care le rostesc, bucăţi din sufletul pe care oratorul şi-l rupe şi îl împrăştie
ca să ajungă, fie măcar pentru o clipă, la deliciul suprem care se cheamă
comunicare desăvârşită cu ceilalţi." (N. Titulescu)și stabilește felul
propozițiilor.
51. În fraza : „Iată (1)/ că mai sunt trei zile (2)/ până ce se împlineşte sorocul,
(3)/ aşa că n-ar fi rău (4)/ să încerci (5)/ să-mi faci socotelile". (6)” (Ion
Creangă), sunt completive directe :
a. P2 şi P6
b. P5 şi P6
c. P2
d. P2, P5 şi P6
52. În fraza: „A plecat devreme de acasă, pentru ca nu cumva să scape
trenul.”, subordonata este :
a. finală
b. indirectă
c. cauzală
d. consecutivă
53. Un verb copulativ se poate construi simultan cu :
a. o subiectivă şi o completivă directă
b. o predicativă şi o completivă indirectă
c. o atributivă şi o predicativă
d. o subiectivă şi o predicativă
54. În fraza : „Supărarea lui e (1)/ fiindcă n-am rezolvat corect toate
problemele. (2)”, propoziţia 2este :
a. subiectivă
b. predicativă
c. cauzală
106
d. completivă indirectă
55. În fraza: „Îmi pare rău (1)/ că am greşit. (2)”, subordonata este:
a. subiectivă
b. completivă indirectă
c. cauzală
d. completivă direct
56. Verbul „a rămâne” este impersonal şi se construieşte cu o subiectivă
în enunţul:
a. Rămân aşa cum au fost întotdeauna.
b. Azi au plecat copiii la munte, rămânând ca mâine să plece şi părinţii la mare.
c. Au rămas în clasă.
d. Unele păsări rămân iarna în ţara noastră
57. Se propune următoarea structura sintactică;Construiți fraza!
1-SB (2); 2-PP; 3-PR (2); 4-CZ (3); 5-CD (4)
58.Verbul „a şti” poate fi termen regent pentru toate subordonatele cu
excepţia propoziţiilor :
a. subiectivă şi completivă directă
b. concesivă şi consecutivă
c. predicativă, atributivă şi completivă indirectă
d. condiţională şi modală
59.În fraza : "V-aţi dus (1)/ să-l căutaţi.(2)", propoziţia 2 este :
a. circumstanţială de loc
b. consecutivă
c. completivă indirectă
d. circumstanţială de scop
60.În fraza: ”Ce-aţi văzut (1)/ căci făcut-am noi în Ţara Românească,
(2)/ o veţi face voi acolo, pentru legea creştinească ....” (Al. Davila),
propoziţiile P1 şi P2 sunt :
a. subiective
b. completive directe
c. P1 este subiectivă şi P2 este completivă directă
d. P1 este completivă directă şi P 2 subiectivă
107
61. În versurile: „Aşa cântă de cu jele,/ Cât şi altele-n vâlcele/ Prind a vărsa
lăcrimele.” (Folclor), propoziţia subordonată este :
a. consecutivă
b. concesivă
c. modală
d. cauzală
62. Propoziţia : ”.........încotro se duce mingea." ar fi completivă directă,
dacă regenta ei ar fi>
a. „Se ştie .......”
b. „Problema este .........”
c. „L-a întrebat ...........”
d. „Aleargă ........”
63. În fraza : „Am fost la munte că aş fi vrut să mă odihnesc.”, subordonatele
sunt:
a. cauzale
b. finale
c. . cauzală şi completivă directă
d. cauzală şi completivă indirectă
64. Este completivă indirectă subordonata din fraza :
a. Mi-a spus să fiu mai atent la rezolvare.
b. A studiat mult să nu aibă surprize la examen.
c. Părinţii nu s-au opus să plecăm în excursie.
d. Nu e aşa de naiv să creadă toate basmele tale.
63. Este subiectivă subordonata din fraza :
a. Adevărul este că n-am fost atentă.
b.Părea că lucrurile vor lua o altă întorsătură.
c. A notat ceea ce e important.
d. S-a procedat cum am stabilit.
64.În fraza : „Striga cu turbare (1)/ şi/ se bătea cu pumnul în piept (2)/ şi
/ nu-i venea (3)/ să creadă (4)/ că boieri mari de casa lui (5)/ pe care i-a miluit
(6)/ vor (5)/ să-l dărâme (7)/ şi să-l piardă (8)." (M. Sadoveanu), propoziţiile
subordonate introduse prin „să” sunt :
108
a. completive directe
b. subiective
c. P4 este subiectivă, iar P7 şi P8 sunt completive directe
d. finale
65. În fraza : "Marinarilor noştri nu le place (1)/ să se amestece cu ei,
(2)/ căci acest surâs îi umileşte.(3)" (Vintilă Horia), propoziţiile subordonate
sunt, în ordinea apariţiei :
a. completivă directă şi completivă indirectă
b. completivă directă şi cauzală
c. subiectivă şi completivă indirectă
d. subiectivă şi cauzală
66. În fraza : " O povesteşte cu atâta convingere, încât nu îndrăznesc să-i
amintesc de Hero şi Leandru a căror poveste e aidoma." (V. Horia), prima
subordonată necircumstanţială este:
a. completivă directă
b. consecutivă
c. modală
d. atributivă
67. În fraza : „Dacă vreun inconştient ar vrea (1)/ să folosească atomii pentru
război, (2)/ pământul va fi prefăcut într-un bulgăre de zgură.” (Geo Bogza),
propoziţia circumstanţială este:
a. completivă directă
b. temporală
c. concesivă
d. condiţională
68. În fraza: „Nu şi-a scris (1)/ pentru că nu şi-a notat tema pentru acasă.
(2)”, nu s-a pus
virgulă între cauzală şi regenta ei, deoarece :
a. cauzala nu se desparte de regentă prin virgulă
b. s-a făcut o greşeală
c. vorbitorul insistă asupra cauzalei, subliniind că este elementul esenţial care
justifică acţiunea din regentă
d. nu se insistă asupra cauzalei
109
69. În fraza : „Ceea ce am aflat, (1)/ n-o să-ţi spun.(2)”, s-a pus virgulă
între P1 şi P2, deoarece:
a. s-a făcut o greşeală
b. completivă directă aşezată înaintea regentei se desparte, de obicei, de aceasta
prin virgulă
c. sunt două propoziţii de acelaşi fel în raport de coordonare prin juxtapunere
d. propoziţia 1 este reluată în regenta ei prin pronumele personal „o”
70. În fraza : „Orice colţ sufletesc din noi are atâta rezonanţă pentru tot
ce se petrece în noi, încât de multe ori mi se pare că fiecare idee are o inimă care
bate pentru ceva şi fiecare simţământ are un cap care cugetă.” (L. Blaga), există :
a. 1 principală, 2 subiective, 3 atributive, 1 consecutivă
b. 2 principale, 1 subiectivă, 4 atributive
c. 1 principală, 1 subiectivă, 2 completive directe, 1 atributivă, 1 consecutivă
d. 2 principale, 2 subiective, 2 atributive, 1 consecutivă
71.În fraza: „Trebuie să fie cineva purtătorul unui mesaj personal,
purtătorul unor experienţe capabile să lumineze nu numai propria viaţă, ci şi viaţa
celorlalţi, trebuie să trăiască el însuşi o dramă de idei sau de pasiuni, pentru ca
glasul său să treacă dincolo de sine, către ceilalţi.” (M. Sebastian), există :
a. 2 principale, 3 subiective, 1 indirectă
b. 2 principale, 2 subiective, 1 indirectă, 1 finală
c. 2 principale, 2 subiective, 2 finale
d. 2 principale, 3 subiective, 2 indirecte, 1 finală (2 dintre propoziţii fiind eliptice
de predicat)
72. Citeşte cu atenţie fraza : „Cultul nostru pentru Eminescu, acela (1)/
care n-a avut înaintaşi (2)/ şi/ nu va putea (3)/ să aibă urmaşi ai geniului său, (4)/
pentru marele creator de vesnică poezie, (1)/ în care se dovedeşte strălucit (5)/ că
se pot îmbina armonic şi cele mai înalte preocupări morale, cel mai nobil avânt
naţional, cu cele mai frumoase realizări estetice, (6)/ e o adevarată garanţie
pentru viitorul acestei ţări." (N. Iorga) Stabileşte câte greşeli are structura
sintactică propusă :
P1 - principală regentă pentru P2 si P3
P2 - atributivă subordonată la P1
P3 - atributivă subordonată la P1
P4 - subiectivă subordonată la P3
110
P5 - atributivă subordonată la P1
P6 - completivă directă subordonată la P5
a. o greşeală
b. două greşeli
c. mai multe greşeli
73. În fraza : „De-ar veni mai repede vacanţa să mă joc !”, prima
propoziţie este :
a. condiţională
b. finală
c. concesivă
d. principală
74. Nu există decât elemente de relaţie subordonatoare, în seria :
a. că, sau, ori, dar, cum
b. cui, încât, fie, nici, iar
c. când, deci, deoarece, să
d. unde, deşi, dacă, fiindcă, cine
75. În fraza : " Cu cine te-ai întâlnit (1)/ când ai fost la concert ? (2)",
propoziţia 1 este :
a. principală
b. completivă directă
c. completivă indirectă
d. subiectivă
76. Verbul la infinitiv din enunţul : "Timpul veni, merele începură a se
pârgui.", se poate dezvolta într-o subordonată :
a. subiectivă
b. completivă directă
c. completivă indirectă
d. predicativă
77. În fraza : “Cine îşi dă osteneala să privească traiul de toate zilele al
ţăranului român,
acela va ajunge la o concluzie cu totul deosebită : va vedea că ceea ce deosebeşte
pe plugarul român de neamurile vecine este o mare cumpătare în judecată şi o
foarte delicată rezervă faţă de alţii." (Simion Mehedinţi), se pot identifica, în
ordine, urmatoarele locuţiuni :
111
a. verbală, adjectivală, adverbială, prepoziţională
b. adjectivală, adjectivală, pronominală, conjunctivală
c. verbală, adjectivală, adverbială, pronominală, conjuncţională
d. verbală, adverbială, adverbială, prepozţională
78. Propoziţia subordonată circumstanţială de timp nu se introduce prin
:
a. în timp ce
b. câtă vreme ce
c. de vreme ce
d. până
79. Se despart între ele prin virgulă propoziţiile de acelaşi fel în raport de
coordonare
a. copulativă prin "şi"
b. disjunctivă prin "ori"
c. disjunctivă prin "sau"
d. prin juxtapunere
80. În fraza : „De d. Alexandru Marghiloman, cu toate că se distinsese în
Cameră prin eleganţa şi claritatea cuvântărilor sale, nu se cădea să vorbim,
fiindcă politiceşte se apropiase <<de junimişti>> şi o lăudare a d-sale ar fi
fost bănuită de parţialitate.” (T. Maiorescu), există :
a. 1 principală, 1 subiectivă, 2 cauzale, 1 concesivă
b. 2 principale, 1 subiectivă, 1 cauzală, 1 consecutivă
c. 1 principală, 2 subiective, 1 cauzală, 1 modală
d. 2 principale, 2 subiective, 1 concesivă
81.În fraza : „Ca să spui conştiinţei tale că este liberă este ca şi când ai
asigura universul că este liber să fie infinit.” (I. Buga), există :
a. 1 principală, 1 predicativă, 3 completive directe, 1 finală
b. 1 principală, 1 predicativă, 2 subiective, 2 completive directe
c. 1 principală, 1 subiectivă, 1 predicativă, 1 completivă directă, 2 completive
indirecte
d. 1 principală, 4 completive directe, 1 finală
82. În fraza : „Numai în grădina ursului, dac-a fi auzit de dânsa, se află
salăţi de aceste.” (I. Creangă), propoziţia introdusă prin conjuncţia "dacă" este :
112
a. condiţională
b. concesivă
c. incidentă
d. cauzală
83.Contrageţi subordonatele şi indicaţi părţile de vorbire obţinute prin
contragere, precizând şi modificările apărute.
Nu se ştie când se va reîntoarce acasă.
Maşina cu care se bărbiereşte tatăl meu este nouă.
Se miră că sunt un om răbdător.
După ce apune soarele, se înserează repede.
Aleargă cât îl ţin picioarele.
84. În frazele : 1. L-am chemat şi a venit; 2. L-am chemat dar nu a venit;
3. L-am chemat, deci a venit; 4. L-ai chemat ori nu l-ai chemat ?; 5. Ori l-ai
chemat, ori nu l-ai chemat, virgula între propoziţii :
a. este obligatorie în toate situaţiile
b. este interzisă în toate situaţiile
c. obligatorie în frazele2, 3 si 5 şi interzisă în 1 şi 4
d. obligatorie în 1, 2 şi 3 şi facultativă în 4 şi 5
85. Construiţi fraze cu subordonate subiective cerute de : cu siguranţă,
fără îndoială, este sigur;
86.Construiţi: o subordonată modală comparativă; completivă indirectă
subordonată unui adjectiv; complement indirect exprimat prin pronume
interogativ în genitiv; atribut adjectival-adjectiv relativ în genitiv; complement
circumstanţial de timp-verb la infinitiv, perfect, pasiv;
87. Construiţi fraze în care verbele: a fi, a rămâne, a ajunge să fie pe
rând copulative, impersonale, predicative;
88.Precizaţi felul subordonatelor: Cum ar proceda, tot nu mă înduplecă;
Cum veniră, se făcură toţi o apă şi-un pământ; Ar fi bine să ne amintim cum ne-
am pregătit pentru examenele ce le-am avut în vară; Nu s-a ştiut cum a procedat;
Întrebarea este cum vor reacţiona;
89.Precizaţi felul subordonatelor: A stat acolo cât a fost necesar; Tot ce
s-a prevăzut s-a realizat; Este vai de cine greşeşte!; Părându-i-se că ştie, n-a mai
113
citit!;Iată că vin şi ei!.
90.Construiţi: o subordonată modală comparativă; completivă indirectă
subordonată unui adjectiv; complement indirect exprimat prin pronume
interogativ în genitiv; atribut adjectival-adjectiv relativ în genitiv; complement
circumstanţial de timp-verb la infinitiv, perfect, pasiv;
91.Construiţi fraze în care propoziţiile subiective să fie cerute de: se
pare, zicându-se, vine;
92. Se dă fraza : „Scrie-ţi cărţile aşa, încât fiecare cititor să poată crede
că le-ai scris pentru el”. Identificați predicatele, stabiliţi propoziţiile, faceţi
schema;
93.Identificați felul subordonatelor: E bine ştiut că ai învăţat. E bine de
ştiut ce vei urma. Cine m-a pus să te susţin. Ajunge să-l vezi o dată, ca să nu-l
uiţi. A rămas bun cum îl ştiam.
94.Construiți o frază după schema:felul: 1- PP; 2 – PR(1); 3 –
Opoz.(2); 4 – CI(3);
95. Construiţi o frază în care verbul a fi să fie în acelaşi timp element
regent pentru o propoziţie subordonată subiectivă şi pentru o propoziţie
subordonată predicativă;
96. Construiţi fraze în care conjuncţia subordonatoare de să
introducă următoarele cinci tipuri de subordonate: subiectivă, predicativă,
atributivă, completivă directă, completivă indirectă;
97. Precizaţi felul subordonatelor: E ciudat că a plecat; El e hotărât să
înveţe mai mult; Dacă nu spune nimic înseamnă că e vinovat; Dacă te dojeneşte
este pentru că ţine la tine;
98. Construiţi regente potrivite, astfel încât subordonata: să citeşti să
fie pe rând: SB, PR, ATR, CD, CI;
99. Precizaţi felul subordonatelor: Nu se ştie cine va câştiga; În ciuda
faptului că m-ai avertizat, am venit la tine; S-a adresat cui nu-i putea oferi
informaţii; Să fi aflat despre concurs, soseam şi eu; Părerea lor era că el greşise;
114
100. Precizaţi felul subordonatelor: Singura lui vină este că nu poate să
vină oricând doreşte, întrucât nu tot ce vrei, poţi. La întrebarea mea dacă şi cum a
pregătit examenul, mi-a răspuns că n-a citit prea mult . Oricât mi-aş frământa
mintea, nu pot să-ţi răspund la întrebarea dacă şi unde am mai auzit de problema
aceea.
5.8. Temele de control nr. 3 și 4
Tema de control nr. 3
Subliniați varianta corectă:
1. Funcţia sintactică a structurii „de aici” din enunţul „Cei de aici au simţul
umorului” este:
a. Atribut adverbial
b. Subiect
c. Atribut adjectival
2. Funcţia sintactică a structurii „din alb” din enunţul „Din alb s-a făcut roşu.”
este:
d. C.c.mod
e. C.c.cauză
f. C.indirect
3. Funcţia sintactică a structurii „fără a fi întrebat” din enunţul „A găsit strada pe
care o căuta fără a fi întrebat pe cineva” este:
a. C.c.mod
b. C.c.concesiv
c. C.c.consecutiv
4. Funcţia sintactică a structurii „fiind întrebat” din enunţul „Fiind întrebat despre
articol, a dat din umeri.” este:
a. C.c.cauză
b. C.c.condiţional
c. C.c.timp
5. Funcţia sintactică a structurii „ale noastre” din enunţul „Caietele acestea nu
erau ale niciunuia dintre colegii mei.” este:
a. Complement indirect
b. Nume predicativ
c. Atribut pronominal
6. Funcţia sintactică a pronumelui relativ „cui” din enunţul „I se dă cui cere.”
115
este:
a. C.indirect
b. Subiect
c. C.direct
7. În textul „Ce e val, ca valul trece;/ De te-ndeamnă, de te cheamă/ Tu rămâi la
toate rece.” sunt:
a. trei predicate nominale, două predicate verbale
b. două predicate nominale, trei predicate verbale
c. un predicat nominal, patru predicate verbale
8. În enunţul „Cei care m-au căutat sunt doi dintre colegii mei., numeralul are
funcţia sintactică de:
a. Subiect
b. Atribut adjectival
c. Nume predicativ
9. În enunţul „Nu ştie cine ştie ce carte”, avem:
a. predicat verbal, atribut pronominal, complement direct
b. predicat verbal, atribut adjectival, subiect
c. predicat verbal, atribut adjectival, complement direct
10. Indică enunţul în care „cât” nu este element de relaţie:
a. Cât ar fi de departe trebuie să ajungi acolo.
b. E înalt cât casa.
c. Ştiu cât ai lucrat azi.
11. În enunţul „Eu nu mă mai pot gândi la tine”, predicatul este:
a. nu pot
b. nu pot gândi
c. nu mă pot gândi
12. În enunţul „Se scutură salcâmul de ploaie şi de vânt:”, structurile „de ploaie”
şi „de vânt” sunt:
a. complemente de agent
b. complemente circumstanţiale de cauză
c. complemente indirecte
13. În enunţul „Străzile erau pline de apă după ploaie”, substantivul „apă” are
funcţia sintactică de:
a. complement indirect
b. complement de agent
c. complement circumstanţial de cauză
14. Precizează enunţul în care verbul „a rămâne” este predicativ, personal:
a. El rămâne cum îl ştim cu toţii.
116
b. După un drum lung, el rămâne unde şi-a dorit.
c. După cele văzute, mai rămâne să discutăm.
15. Indică valoarea sintactică a pronumelui din enunţul „De azi norocu-mi
surâde”:
a. Atribut pronominal
b. Atribut adjectival
c. Complement indirect
16. Indică enunţul în care pronumele relativ are funcţia sintactică de complement
direct:
a. Ştiu ce contează.
b. Am descoperit ce anume te interesa.
c. Am aflat pe cine aştepţi.
17. Indică enunţul în care se află un atribut adjectival exprimat prin adjectiv
pronominal:
a. Nu am înţeles ai cui sunt aceştia.
b. Ştiam că niciunui om nu-i place minciuna.
c. Adesea cei ce vin sunt acei care mă caută.
18. Precizează valoarea verbului „a ajunge” din enunţul „Îmi ajunge cât am
muncit.”:
a. Predicativ, impersonal
b. Copulativ, personal
c. Predicativ, personal
19. Indică enunţul în care verbul „a avea” este auxiliar:
a. N-avea să prindă trenul.
b. Ea n-are ce se face.
c. Tu ai de citit tema.
20. Precizează felul subiectului din enunţul „Într-o dimineaţă, mi s-a bătut la
uşă.”:
a. Subînţeles
b. Exprimat (dimineaţă)
c. Nedeterminat
Tema de control nr. 4 (posibile modele de subiecte pentru examenul oral)
1. Se dă textul:
„Ţăranii, deşi unii fuseseră bătuţi, iar alţii mai auziseră povestea, o
ascultau cu interes, de parcă o auzeau pentru prima oară, încât se convingeau că
lucrurile ce le cunoscuseră de o viaţă nu mai puteau rămâne cum fuseseră mai
117
înainte.”
a. Analizează sintactic fraza:
b. Analizează sintactic şi morfologic cuvintele subliniate.
c. Arată valorile pe care le poate avea cuvântul „o” (prin
conversiune).
d. Alcătuieşte fraze în care conjuncţia „că” să introducă cinci
subordonate diferite.
e. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului „lucru”.
2. Se dă textul:
„Pentru că era adevărat ce spunea Calomfirescu şi ceilalţi prieteni ai lui,
era necesar ca şi ce afirmau inamicii să fie tratat cu seriozitate, dacă voia să
reuşească.“
a. Analizează sintactic fraza:
b. Analizează sintactic şi morfologic cuvintele subliniate.
c. Alcătuieşte propoziţii cu sinonimele neologice ale cuvintelor:
îndemânatic, a spune, a merge, a aşeza.
d. Alcătuieşte fraze în care conjuncţia „dacă” să introducă cinci
subordonate diferite.
e. Desparte în silabe cuvintele: apreciabil, nestăvilit, indignare,
dreptunghiular, coordonate.
3. Se dă textul:
„Întâi nu se putea povesti tristeţea care îi mâna paşii, cu toate că plecase
de la acest Isosică cu speranţa că nu va ajunge să i se întâmple ceea ce fusese
ameninţat că i se va întâmpla.”
a. Analizează sintactic fraza:
b. Analizează sintactic şi morfologic cuvintele subliniate.
c. Desparte în silabe cuvintele: cooperaţie, înfiinţare, afectuos,
transcriere, inegalitate.
d. Formează familia lexicală a cuvântului: loc.
e. Alcătuieşte propoziţii cu antonimele cuvintelor: înalt, deştept,
progres, a se lumina, a veni.
118
Răspunsuri/Sugestii/Recomandări pentru testele de evaluare şi de
autoevaluare
Testul de autoevaluare 1.8. – de la pagina 14
a. și b. Pentru realizarea sarcinilor, valorifică-ți competențele dobândite
în învățământul preuniversitar.
Dacă întâmpini dificultăți, cere sprijinul tutorelui.
Testul de autoevaluare 2.7. – de la pagina 34
1. a
2. d
3. a
4. a
5. a
6. a
7. d
8. Posibile enunțuri:
Nu am văzut-o niciodată în acest loc.
Nici o dată nu ar fi potrivită pentru un astfel de eveniment.
Au povestit despre vremurile de altădată.
Vom fixa o altă dată pentru examen.
Nu am discutat vreodată despre tine.
Este potrivităvreo dată pentru petrecerea aceea?
9. Posibile enunțuri:
Am intrat în casă din pricina frigului.
Am întrebat ca să știu ce am de făcut.
Era un individ oarecare.
Oare care nu a votat?
Vin numaidecât la tine.
Numai de cât știu eu că ți-a dat și tot merită mulțumiri.
10. C
11. Răspunsuri posibile:
Arcadă
osul de deasupra ochiului
în arhitectură
Arie
119
loc unde se treieră cerealele
măsura unei suprafețe
compoziție muzicală vocală (cu acompaniament)
Arteră
de la inimă
rutieră
A aspira
a trage aer în piept
a nazui
Atac
agresiune, vătămare
iritare, enervare
Atlas
culegere de hărți
prima vertebră cervicală
lanț de munți în N Africii
titan prefăcut în munte și osândit să poarte cerul pe umerii săi
Atmosferă
înveliș gros de înconj. Pământul
ambianță
unitate de măsură a presiunii gazelor
12. d
13. b
14. a
15. b
16. a
17. c
18. d
19. c
20. c
21. d
22. b
23. a
24. b
25. b
26. c
27. a
120
28. c.
29. b
30. d
31. b
32. b
Pentru a lămuri eventualele neclarităţi, discută cu tutorele.
Testul de autoevaluare 3.8. – de la pagina 44
1. a
2. c
3. b
4. b
5. c
6. b
7. b
8. a
9. d
10. b
11. c
12. b
13. c
14. b
15. b
16. a
17. apă grea, apă oxigenată, bineînţeles, binevoitor, cale ferată, drum de
fier, prim-ajutor.
18. d
19. d
20. d
21. b
22. c
23. c
24. b
25. b
26. d
27. a
28. a
29. a
30. d
121
31. a
32. c
33. d
Pentru a lămuri eventualele neclarităţi, discută cu tutorele.
Testul de autoevaluare 4.9. – de la pagina 85
1. R Ex.: albuşuri (nu albuşe), rucsacuri (nu rucsaci, nicirucsace),
chibrituri (nu chibrite), furtunuri (nu furtune), hoteluri (nu hotele),
şireturi (nu şirete), trabucuri (nu trabuce), aragazuri (nu aragaze),
furtuni (nu furtune).
2. R: a) vise b) visur
Vis – vise – imagine din timpul somnului
Vis – visuri–aspiraţie
3. R: curcubeie, zmei (ființe supranaturale/ zmeie(obiectul care se înalță),
licee, trofee, heleşteie, defileuri, careuri, muzee, ghişee.
4. Poezie – rădăcina cuvântului: poezi (poezie, poezioară)primul i face
parte din rădăcina cuvântului, al doilea i reprezintă desinenţa de plural.
Copil – rădăcinacuvântului: copi (copil, copilaş, copilandru, copilărie)
5. R: răufăcător, argint-viu, vicepreşedinte, redactor-şef, după-amiază,
binecuvântare, floare-de-colţ, bunrămas,strâmbă-lemne, untdelemn,
floarea-sorelui, maţe-fripte, bloc-turn.
6. R: vulpii, mamei, fetei, uneinurori, nurori, mătuşii, tandreţei, aripii,
amiezii. Explicaţie:
Dativul şi genitivul substantivelor feminine se formează plecând de la pluralul
substantivului şi
adăugând desinenţa de DG – i.
Substantivul noră are forma de plural neregulată– nora- nurori, nu nore, decişi
DG va fi nurorii.
7. i1 – face parte din rădăcina cuvântului, i2 – este desinenţa de plural, i3
– este articolul hotărât.
8. Răspunsuri posibile
Copiiise joacă în curte.
122
Cu copiii aceia m-am înţeles de minune.
Geamgiii au venit la lucru.
S-a întâlnit cu geamgiii recomandaţi de tine.
Cafegiii şi-au dat întâlnire la ora două.
Nu pot concura cu cafegiii înverşunaţi de acolo.
9.c
10.a
11.c
12.c
13.d
14.b
15.c
16.a
17.a
18.d.
19.b
20.c
21.a
22.d
23.c
24.b
25.a
26.c
27.c
28.c
29.d
30.b
31. a
32.a
33.b
34.b
35.a
36.a
37.a
38.d
39.a
40.c
41.a
123
42.c
43.a
44.c
45.c
46.b
47.c
48.b
49.c
50.a
51.d
52.c
53.b
54.a
55.c
56.b
57.d
58.d
59.c
60.a
61.b
62.c
63.a
64.d
65.a
66.c
67.a
68.a
69.c
70.a
71.a
72.a
73.c.
74.b
75.c
76.a
77.a
78.a
79.a
124
80.b
81.c
82.b
83.a
84.b
85.a
86.d
87.a
88.d
89.a
90.a
91.c
92.b
93.a
94.c
95.c
96.c
97.d
98.c
99.b
100.c
Pentru a lămuri eventualele neclarităţi, discută cu tutorele.
Testul de autoevaluare 5.7. – de la pagina 92
1. b
2. c
3. b.
4. b.
5. c.
6. c
7. d
8. c.
9. c
10. a
11. a
12. d
125
13. b
14. d
15. c.
16. a.
17. d
18. b.
19. b
20. .c.
21. b.
22. a.
23. b.
24. b.
25. b.
26. b.
27. a.
28. b.
29. c.
30. c.
31. d.
32. d.
33. b.
34. a.
35. b.
36. b.
37. a.
38. c.
39. a.
40. b.
41. d.
42. b.
43. b.
44. d.
45. b.
46. b.
47. c
48. c.
49. d.
50. “Dacă cuvintele au aşa de mare vrajă/1 este /2că poartă în ele bucăţi
126
din sufletul acelora3/ care le rostesc/4, bucăţi din sufletul/3 pe care
oratorul şi-l rupe /5şi îl împrăştie/6 ca să ajungă, fie măcar pentru o
clipă, la deliciul suprem/7 care se cheamă comunicare desăvârşită cu
ceilalţi."/8 (N. Titulescu).
1-CZ
2-PP
3-PR
4-ATR(3)
5- ATR(3)
6- ATR(3)
7-CS
8- ATR(7)
51.a.
52.c.
53.d.
54.b.
55.b.
56.a.
57.Dacă vă scrie înseamnă că nu v-a uitat întrucât astfel încearcă să fie mai
aproape de voi;
58. c
59.d.
60.c.
61.a.
62.c.
63.c.
64.c.
65.b.
66.a.
67.d.
68.c.
69.b.
70.a.
71.b.
72.
73.a.
74.d.
75.b.
127
76.a.
77.a.
78.c.
79.d.
80.a.
81.c.
82.a.
83. Nu se știe momentul reîntoarcerii.
Mașina de bărbierit a tatălui meu este nouă.
Se miră de răbdarea mea.
După apusul soarelui, se înserează repede.
Aleargă din răsputeri.
84.c
85.Cu siguranță că va veni la petrecere.
Fără îndoială se întoarce în luna septembrie.
Este sigurcă nu a luat examenul.
86. Construiţi: Aleargă de parcă ar fi fost urmărit; Cartea este utilă cui
învaţă; Asupra cui ai ridicatmâna?;Ştiu ale căror elevi sunt cărţile
astea; Am plecat înainte de a fi fost sunat de tine;
87.Verbe copulative: El este silitor; A rămas neschimbat; A ajuns profesor;
Verbe impersonale: Era să nu te mai recunosc; Rămânesăne mai
vedem; Ajunge să-l vezi o dată!;
Verbe predicative: El este înclasă; A rămas acasă cu părinţii; A ajuns
la şcoală devreme;
88.1.-CM
2-CT
3-PP-SB-CI-ATR
4-CD
5-PR.
89.Subordonate: CT, ATR; CI; SB; CD.
90. Exemple posibile: Aleargă de parcă ar fi fost urmărit; Cartea este utilă cui
învaţă; Asupra cui ai ridicat mâna? ;Ştiu ale căror elevi sunt cărţile astea; Am
plecat înainte de a fi fost sunat de tine;
91.Enunțuri posibile: Se pare că vremea se îndreaptă; Zicându-se că el e
vinovatul, au greşit; Îmi vine să-mii au câmpii!;
92. Predicate: 1 – scrie-ţi– PV; 2 – săpoată– PV; 3 – aiscris– PV;
128
Propoziţii: 1 – Scrie-ţicărţileaşa; 2 – încâtfiecare…crede; 3 – căle-ai scris
pentru el;
Felul lor: 1 – PP; 2 – CNS(1); 3 – CD(2);
94. Exemplu posibil: „A lăsa fiului tău o moştenire este ca şi cum l-ai ţinea pe
umeri, pe când alţii se căznesc să se suie.”
95. De exemplu: Ceea ce nu recunoştea era că absentase ieri;
96. Fraze diferite (5): SB – Nu ar fi rău de te-ai pregăti serios; PR –
Întrebarea este de înveţi; ATR – Întrebarea de înveţi mă preocupă; CD – Nu
ştiu de înveţi; CI – Hotărăşte-te de înveţi sau nu;
97. Subordonate: SB; CI; (SB - PP - PR); (SB – PP - CZ);
98. SB : E bine să citeşti; PR : Problema e să citeşti zilnic; ATR :
Problema să citeşti mă preocupă; CD :Învaţă să citeşti cursiv; CI : Gândeşte-te
să citeşti toată bibliografia indicată;
99. Subordonate: SB; ATR; CI; COND.; PR;
100. (PP – PR – CD – T – CZ - ATR); (ATR – ATR – PP - CD); (CSV – PP
– CD – ATR - ATR);
Pentru a lămuri eventualele neclarităţi, discută cu tutorele.
129
Bibliografie
Andrei, Mihail; Ghiță, Iulian – Fonetică, lexicologie, gramatică, stil și compoziție,
exerciții (În sprijinul cadrelor didactice și al elevilor), E.D.P., București, 1983
Avram, Andrei – Contribuţii etimologice, Bucureşti, 1997
Avram, Mioara – Gramatica pentru toţi, Ed. Academiei, 1986, ed. a II-a revăzută şi
adăugită, Bucureşti, Humanitas, 1997.
Avram, Mioara, Probleme ale exprimării corecte, Bucureşti, Editura Academiei, 1987
Chiriac, Marilena – Vocabularul. Teorie şi teste, Bucureşti, ed. Recif, 1996
Coteanu, I. (coord.) – Limba română contemporană. Fonetica, Fonologia, Morfologia,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,1985
Coteanu, I., Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrânceanu – Limba română contemporană.
Vocabularul, ediţie revizuită şi adăugită, E.D.P., Bucureşti, 1985
Coteanu, Ion – Stilistica funcţională a limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1973
Coteanu, Ion – Structura şi evoluţia limbii române (de la origini până la 1860), Ed.
Academiei, Bucureşti, 1981
Coteanu, Ion; Sala, Marius – Etimologia şi limba română (Principii, probleme), Ed.
Academiei, 1987
Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Ediţia a II-a revăzută şi
adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005
Gabriela Pană-Dindelegan (coord.), Dinamica limbii române actuale. Aspecte gramaticale
şi discursive, Editura Academiei Române, 2009
Gheorghe, Mihaela – Limba română. Probleme teoretice şi aplicaţii, Editura Universităţii
Transilvania din Braşov, 2009
Gheţie, Ion – Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, Editura Academiei Române,
1975
Gheţie, Ion; Mareş, Al. – Introducere în filologia românească. Probleme. Metode.
Interpretări, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1974
Gramatica limbii române, vol. I – Cuvântul, vol.II – Enunţul, Bucureşti, Ed. Academia
Română, 2005
Guţu Romalo, Valeria – Corectitudine şi greşeală, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2000
Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Iaşi, Polirom, 1997
Ivănescu, George – Istoria limbii române, Iaşi, Editura Junimea, 1980
Munteanu, Ştefan; Ţâra, D. Vasile – Istoria limbii române literare. Privire generală,
Ediţie revizuită şi adăugită, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
Neamţu, G.G. – Teoria şi practica analizei gramaticale, Editura Excelsior, Cluj-Napoca,
1999
130
Pană-Dindelegan, Gabriela – Teorie şi analiză gramaticală, Editura Coresi, Bucureşti,
1992
Sala, Marius (coord.) – Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988