Libera circulatie a mărfurilor

Libera circulatie a mărfurilor= regim în cadrul căruia bunurile nu întâmpină la frontieră niciun obstacol stabilit de stat, indiferent daca aceste bunuri sunt importate sau exportate.

Se realizează prin 2 metode:

I. Interzicerea între statele-membre a taxelor vamale la import și la export;

II. Împiedicarea statelor-membre de a institui taxe cu efect echivalent taxelor vamale.

A. Uniunea vamală implică interzicerea între statele-membre a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile statelor-membre cu țările terțe.

Uniunea vamală a condus la realizarea unei politici comerciale comune ( PCC) la nivelul Uniunii și a deterninat elaborarea unei legislații vamale proprii ( Codul Vamal Comunitar, intrat în viagoare în 1994). În acest moment este adoptat, prin Regulamentul 450/2008, un cod vamal comunitar modernizat.

Domeniu de aplicare în spațiu al Uniunii vamale: libera circulație a mărfurilor se desfășoară în interiorul liniilor geografice în care statele-membre își exercită suveranitatea ( teritoriul vamal, art. 3 din Codul Vamal).

Ex. : Monaco, Cipru – li se aplică Codul Vamal Comunitar

Domeniu de aplicare material al Uniunii vamale: libertatea schimburilor intracomunitare privește toate sectoarele economiei ( art. 28 din TFUE: ”Uniunea vamală cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri”). Se aplică atât mărfurilor provenite din UE, cât și mărfurilor care se află în liberă circulație în UE.

Marfă = orice bun transportat peste o frontieră în scopul unei tranzacții comerciale

Ex. : bunuri destinate consumului, medicamentele, electricitatea, deșeurile, materialele și suporturile de sunet folosite în domeniul audiovizualului, bunuri din metal prețios.

Principiul liberei circulații se aplică :

1) Mărfurilor originare din statele-membre (art. 28 TFUE) = mărfurile obținute în întregime în cadrul teritoriului vamala al Uniunii, fără să fie folosite mărfuri importate din țări sau teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii

Ex. : produsele minerale extrase dintr-un teritoriu al unui stat-membru, produsele vegetale recoltate din statul respectiv, animalele născute și crescute pe teritoriul statului-membru etc.

2) Mărfurilor importate, care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii, dar care se află în liberă circulație (mărfuri pentru care au fost îndeplinite formalitățile de import și au fost percepute taxe vamale,

dacă nu au beneficiat de rambursarea totală sau parțială a acestor taxe).

3) Combinații între cele două : mărfurilor obținute în cadrul teritoriului vamal al Uniunii, însă prin prelucrarea materiei din alte state.

B. Interzicerea între statele-membre a taxelor cu efect echivalent a taxelor vamale

Sediul materiei: art. 28 alin (1), art. 30, art. 110 din TFUE

Potrivit art. 30: ”Taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent sunt interzise.” Această interdicție se aplică și taxelor vamale cu caracter fiscal ( taxele instituite cu privire la mărfurile importate în absența unor bunuri indigene, similare, ori comparabile, cu scopul de a procura venituri autorităților publie).

Taxele cu efect echivalent = orice taxă pecuniară, indiferent de mărimea, denumirea sau modul său de aplicare, care este impusă unilateral asupra mărfurilor naționale ori străine, pentru că ele trec o frontieră și care nu sunt taxe vamale în sens strict.

Nu sunt considerate taxe cu efect echivalent următoarele:

1. Taxele interne (la diverse bariere etc.)

Prevederile Uniunii nu interzic statelor-membre să impoziteze mai sever mărfurile naționale față de bunurile importate, acest aspect aparținând exclusiv statelor-membre.

2. Taxele încasate pentru servicii prestate agenților economici:

serviciul prestat să procure un avantaj real agentului economic;

avantajul să beneficieze tuturor persoanelor care desfășoară acel gen de activitate;

cuantumul taxei să fie proporțional cu serviciul prestat.

Ex. : nu e o taxă permisă: taxa impusă la depozitarea obligatorie a mărfurilor pe durata îndeplinirii formalităților vamale (= taxă cu efect echivalent).

3. Taxele solicitate în temeiul unor prevederi legale ale Uniunii

Ex, : taxele aferente unor controale care trebuie efectuate pentru îndeplinirea unor obligații stabilite prin legislația Uniunii.

Condiție : proporționalitatea taxei cu costul real al controlului efectuat.

Ex.: taxele solicitate cu prilejul controalelor fitosanitare sau veterinare.

C. Recuperarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent

În situația în care au fost percepute taxe prin încălcarea prevedirlor Uniunii, există două consecințe:

1. În plan normativ: statul va renunța, după caz, total sau parțial, la măsura instituită.

Statul trebuie să extindă avantajele fiscale acordate produselor indigene la mărfurile importate.

2. Statul trebuie să restituie sumele încasate.

Procedura recuperării acelor sume trebuie să fie stabilită de statele-membre, care trebuie să desemneze organele de jurisdicție competente și să aplice, prin analogie, ori să adopte normele procedurale necesare.

D. Excepțiile de la principiile liberei circulații a mărfurilor

Sediul materiei : art. 36 TFUE + Jurisprudență

Cele 7 excepții, prevăzute în art. 36 TFUE, sunt justificate pe anumite motive ( interese neeconomice)

1. Morala publică;

2. Ordinea publică;

3. Securitatea publică;

4. Protecția sănătății și a vieții persoanelor și animalelor;

5. Ocrotirea vegetalelor;

6. Protecția tezaurelor naționale cu valoare artistică, istorică, arheologică;

7. Protecția proprietății industriale și comerciale.

Potrivit jurisprudenței Curții, obstacolele la libera circulație intraunională, care rezultă din deosebirile existente între legislațiile naționale trebuie să fie acceptate în măsura în care pot fi apreciate ca necesare, în scopul satisfacerii exigențelor imperative care țin, în speciale, de:

1. Eficiența controalelor fiscale;

2. Protecția sănătății publice;

3. Corectitudinea tranzacțiilor comerciale;

4. Protecția consumatorilor;

5. Protecția industriei cinematografice;

6. Protecția creației și diversității culturale în domeniul cărții;

7. Protecția mediului;

8. Protecția rețelei publice de telecomunicații;

9. Protecția libertății de expresie și a jurnalismului.

Clauzele de salvgardare permit statelor-membre, în situații deosebite, derogări de la prevederile tratatelor:

1) În cazul în care, după ce Consiliul sau Comisia adoptă o măsură de armonizare, un stat-membru consideră necesar să mențină dispoziții naționale justificate, pe motiv de protecție a mediului sau a mediului de muncă.

2) Atunci când statul-membru, pe baza unor probe științifice privitoare la protecția mediului sau a mediului de muncă, mențin dispoziții naționale contrare măsurilor de armonizare ale Uniunii.

- probele științifice să apară după armonizare

3) Niciun stat-membru nu este obligat să transmită informații a căror dezvăluire e considerată contrară intereselor securității sale.

4) Orice stat-membru poate lua măsurile necesare pentru protecția intereselor sale esențiale de securitate și care sunt în legătură cu producția sau comerțul de arme, muniții și materiale de război.

5) Măsuri care pot fi luate în caz de tulburări interne grave care aduc atingere ordinii publice în caz de război, sau de tensiune internațională gravă care constituie pericol de război, ori pentru a-și menține angajamentele asumate în scopul menținerii păcii și securității internaționale.

Cauze:

Codul 170/178

Dasson Ville 8/74

C 267-268/91