legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă ......(1) actele normative se elaborează în...
TRANSCRIPT
-
1
Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative
Ultima modificare inclusă: Legea 29/2011.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Articolul 1
Activitatea de legiferare
(1) Reglementarea relațiilor sociale prin lege și prin celelalte categorii de acte normative se realizează cu
respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc.
(2) Actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile
Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept.
(3) Activitatea de legiferare reprezintă principala modalitate de implementare a politicilor publice,
asigurând instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a soluțiilor de dezvoltare economică și
socială, precum și pentru exercitarea autorității publice.
Articolul 2
Tehnica legislativă
(1) Tehnica legislativă asigură sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și
forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ.
(2) Normele de tehnică legislativă definesc părțile constitutive ale actului normativ, structura, forma și
modul de sistematizare a conținutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea,
abrogarea, publicarea și republicarea actelor normative, precum și limbajul și stilul actului normativ.
Articolul 3
Respectarea normelor de tehnică legislativă
(1) Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern și a
propunerilor legislative aparținând deputaților, senatorilor sau cetățenilor, în cadrul exercitării dreptului
la inițiativă legislativă, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la
elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu asemenea atribuții.
(2) Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, și la elaborarea și adoptarea proiectelor
de ordine, instrucțiuni și de alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice
centrale de specialitate, precum și la elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de
autoritățile administrației publice locale.
Articolul 4
Ierarhia actelor normative
(1) Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică
competentă să le adopte.
(2) Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin
Constituția României, republicată, și prin celelalte legi.
(3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în
limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Articolul 5
Inițierea actelor normative
(1) Proiectele de legi se elaborează ca urmare a exercitării, potrivit Constituției, a dreptului de inițiativă
legislativă.
(2) Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaborează de autoritățile competente să le inițieze,
potrivit legii.
-
2
Articolul 6
Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative
(1) Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o
cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic
fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele
corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația
comunitară și cu tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului.
(2) Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente și de
perspectivă, precum și de la insuficiențele legislației în vigoare.
(3) Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoțite de o expunere de motive, o notă de
fundamentare sau un referat de aprobare, precum și de un studiu de impact, după caz.
(4) Actele normative cu impact asupra domeniilor social, economic și de mediu, asupra bugetului general
consolidat sau asupra legislației în vigoare sunt elaborate pe baza unor documente de politici publice
aprobate de Parlament sau de Guvern. Guvernul definește tipurile și structura documentelor de politică
publică.
Articolul 7
Evaluarea preliminară a impactului noilor reglementări
(1) Evaluarea preliminară a impactului proiectelor de lege, a propunerilor legislative și a celorlalte
proiecte de acte normative reprezintă un set de activități și proceduri realizate cu scopul de a asigura o
fundamentare adecvată a inițiativelor legislative. Evaluarea preliminară a impactului presupune
identificarea și analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative și bugetare pe care le produc
reglementările propuse.
(2) Evaluarea preliminară a impactului proiectelor de acte normative este considerată a fi modalitatea de
fundamentare pentru soluțiile legislative propuse și trebuie realizată înainte de adoptarea actelor
normative.
(3) Fundamentarea noii reglementări trebuie să aibă în vedere atât evaluarea impactului legislației
specifice în vigoare la momentul elaborării proiectului de act normativ, cât și evaluarea impactului
politicilor publice pe care proiectul de act normativ le implementează.
(31) Propunerile legislative, proiectele de legi și celelalte proiecte de acte normative vor fi însoțite, în mod
obligatoriu, de o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
(4) Evaluarea preliminară a impactului este realizată de inițiatorul proiectului de act normativ. În cazul
unor proiecte de acte normative complexe, evaluarea impactului poate fi realizată, pe baza unui contract
de prestări de servicii, de către institute de cercetare științifică, universități, societăți comerciale sau
organizații neguvernamentale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la achizițiile
publice.
(5) În vederea elaborării evaluării preliminare a impactului propunerilor legislative inițiate de deputați și
senatori, precum și în cazul celor bazate pe inițiativa cetățenilor, membrii Parlamentului pot solicita
Guvernului asigurarea accesului la datele și informațiile necesare realizării acesteia.
(6) Aplicarea dispozițiilor alin. (1)–(5) nu este obligatorie în cazul inițiativelor legislative ale deputaților și
senatorilor, precum și al celor bazate pe inițiativa cetățenilor.
Articolul 8
Forma de redactare a actelor normative
(1) Proiectele de legi, propunerile legislative și celelalte proiecte de acte normative se redactează în forma
prescriptivă proprie normelor juridice.
(2) Prin modul de exprimare actul normativ trebuie să asigure dispozițiilor sale un caracter obligatoriu.
(3) Dispozițiile cuprinse în actul normativ pot fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative,
derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situații trebuie
să rezulte expres din redactarea normelor.
-
3
(4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje
obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma și estetica exprimării nu
trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor.
Articolul 9
Avizarea proiectelor
(1) În cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative inițiatorul trebuie să
solicite avizul autorităților interesate în aplicarea acestora, în funcție de obiectul reglementării.
(2) După elaborarea lor și încheierea procedurii de avizare prevăzute la alin. (1), proiectele de legi,
propunerile legislative, precum și proiectele de ordonanțe și de hotărâri cu caracter normativ ale
Guvernului se supun în mod obligatoriu avizării Consiliului Legislativ.
(3) Procedura de avizare și obiectul avizului Consiliului Legislativ sunt prevăzute în legea sa organică și
în regulamentul său de organizare și funcționare.
Articolul 10
Avizul Consiliului Legislativ
(1) Avizul Consiliului Legislativ se formulează și se transmite în scris. El poate fi: favorabil, favorabil cu
obiecții sau propuneri ori negativ.
(2) Avizele favorabile care cuprind obiecții sau propuneri, precum și cele negative se motivează și pot fi
însoțite de documentele sau de informațiile pe care se sprijină.
(3) Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de specialitate și are caracter consultativ.
(4) Observațiile și propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnică legislativă
vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivată
în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o notă însoțitoare.
Articolul 11
Publicarea actelor normative
(1) În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și
ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative
autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor
administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile
administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.
(3) Legile se publică imediat după promulgare, însoțite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte
acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub semnătura președinților celor două
Camere.
(4) Ordonanțele și hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de primul-ministru și
contrasemnate de miniștrii care au obligația să le pună în executare.
(5) Celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent.
Articolul 12
Intrarea în vigoare a actelor normative
(1) Legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de
la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor.
Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al
României, și expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.
(2) Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în
cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
(3) Actele normative prevăzute la art. 11 alin. (1), cu excepția legilor și a ordonanțelor, intră în vigoare la
data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată
-
4
ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul
acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text.
CAPITOLUL II
Sistematizarea și unificarea legislației
Articolul 13
Integrarea proiectului în ansamblul legislației
Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care:
a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de
același nivel, cu care se află în conexiune;
b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăși limitele
competenței instituite prin acel act și nici nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia;
c) proiectul de act normativ trebuie să fie corelat cu reglementările comunitare și cu tratatele
internaționale la care România este parte.
d) proiectul de act normativ trebuie să fie corelat cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului
și ale protocoalelor adiționale la aceasta, ratificate de România, precum și cu jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului.
Articolul 14
Unicitatea reglementării în materie
(1) Reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act
normativ.
(2) Un act normativ poate cuprinde reglementări și din alte materii conexe numai în măsura în care sunt
indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.
Articolul 15
Reglementări speciale și derogatorii
(1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă
are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.
(2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la
anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie.
(3) Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată
cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și
caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
Articolul 16
Evitarea paralelismelor
(1) În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau
alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor
conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.
(2) În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea
materiei în reglementări unice.
(3) Se supun procesului de concentrare în reglementări unice și reglementările din aceeași materie
dispersate în legislația în vigoare.
(4) Într-un act normativ emis pe baza și în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează
reproducerea unor dispoziții din actul superior, fiind recomandabilă numai indicarea textelor de referință.
În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea ori
detalierea soluțiilor din actul de bază.
-
5
Articolul 17
Asanarea legislației
În vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări
abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de
contradictorialitate cu reglementarea preconizată.
Articolul 18
Sistematizarea și concentrarea legislației în coduri
În vederea sistematizării și concentrării legislației, reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o
anumită ramură de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite într-o structură unitară, sub
formă de coduri.
Articolul 19
Încorporarea actelor normative în codexuri pe materii
(1) Pe măsura consolidării sistemului legislativ, reglementările legale în vigoare privind același domeniu
sau domenii conexe, cuprinse în legi, ordonanțe și hotărâri ale Guvernului, pot fi încorporate prin
alăturarea textelor acestora într-o structură omogenă, prezentată sub formă de codex, care să înlesnească
cunoașterea și aplicarea lor.
(2) Codexul se elaborează de Consiliul Legislativ, din proprie inițiativă sau la solicitarea unuia dintre
birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului ori a Guvernului.
(3) Consiliul Legislativ stabilește denumirea actului rezultat din încorporare, structura și succesiunea
dispozițiilor legale avute în vedere, cu specificarea actelor normative din care provin și a elementelor
necesare de identificare. În cadrul operațiunii de încorporare în codexuri actele normative incluse vor fi
prezentate prin luarea în considerare a tuturor modificărilor și completărilor ulterioare, a abrogărilor
parțiale, exprese ori implicite, precum și prin actualizarea denumirilor instituțiilor și localităților.
CAPITOLUL III
Elaborarea actelor normative
SECȚIUNEA 1
Documentarea
Articolul 20
Activitatea de documentare
(1) Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de importanța și complexitatea
acestora, de o activitate de documentare și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților
economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a
reglementărilor similare din legislația străină, în special a țărilor Uniunii Europene.
(2) Inițiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativă, informații
suplimentare de la Consiliul Legislativ și alte autorități sau instituții cu atribuții de informare în materia
respectivă.
(3) Rezultatele studiilor de cercetare și referirile la sursele de informații suplimentare relevante pentru
dezbaterea proiectelor de acte normative trebuie să fie incluse în instrumentul de prezentare și motivare a
proiectului de act normativ.
Articolul 21
În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica
Curții Constituționale în acel domeniu, jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului,
practica instanțelor judecătorești în aplicarea reglementărilor în vigoare, precum și doctrina juridică în
materie.
Articolul 22
(1) Soluțiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie să aibă în vedere reglementările în
materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea.
-
6
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește dispozițiile cuprinse în
tratatele internaționale la care România este parte, precum și în ceea ce privește jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului.
(3) Când este cazul, se vor face propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror
dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură
compatibilitatea cu dreptul comunitar ori se află în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului.
(4) Guvernul, în termen de cel mult 3 luni de la data comunicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor
Omului, prezintă Parlamentului proiectul de lege cu privire la modificarea și completarea sau abrogarea
actului normativ ori a unor părți ale acestuia care vin în contradicție cu dispozițiile Convenției europene a
drepturilor omului și ale protocoalelor adiționale la aceasta, ratificate de România, și cu hotărârile Curții
Europene a Drepturilor Omului.
SECȚIUNEA a 2-a
Alegerea soluțiilor legislative și definirea conceptelor
Articolul 23
Stabilirea soluțiilor legislative
(1) Pentru alegerea unor soluții judicioase și durabile se pot elabora mai multe variante posibile,
evaluându-se efectele previzibile ale soluțiilor preconizate.
(2) Soluțiile legislative avute în vedere trebuie să prezinte suplețe pentru a realiza îmbinarea caracterului
de stabilitate a reglementării cu cerințele de perspectivă ale dezvoltării sociale.
Articolul 24
Sfera de cuprindere a soluțiilor preconizate
(1) Soluțiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie să acopere întreaga problematică
a relațiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative.
(2) Pentru ca soluțiile să fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi
în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situațiilor avute în vedere, fie
formulări sintetice sau formulări-cadru de principiu, aplicabile oricăror situații posibile.
Articolul 25
Determinarea conceptelor și noțiunilor
În cadrul soluțiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și
noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel
înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite.
Articolul 26
Soluții pentru situații tranzitorii
Proiectul de act normativ trebuie să cuprindă soluții legislative pentru situații tranzitorii, în cazul în care
prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situații juridice născute sub vechea reglementare, dar
care nu și-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări. De
asemenea, proiectul trebuie să cuprindă, dacă este cazul, măsuri legislative privind soluționarea
conflictului între acte normative de categorii diferite, cu respectarea principiului ierarhiei actelor
normative.
-
7
SECȚIUNEA a 3-a
Elaborarea codurilor și a altor legi complexe
Articolul 27
Teze prealabile
(1) În cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la inițiativa
Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia
comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective.
(2) În cazul proiectelor de coduri și al altor legi complexe, care interesează domeniul de activitate al
justiției, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justiției. În componența comisiei constituite se
include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de președintele acestuia.
(3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii și documentări științifice, teze prealabile care
să reflecte concepția generală, principiile, noile orientări și principalele soluții ale reglementărilor
preconizate.
(4) Înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale concepției de
ansamblu a viitoarei reglementări, se înaintează, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor și
celorlalte autorități publice interesate.
Articolul 28
Aprobarea tezelor prealabile
Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilor art. 27, se supun aprobării Guvernului. După
aprobarea tezelor de către Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act
normativ.
Articolul 29
Adoptarea codurilor și a legilor complexe
Proiectul de act normativ întocmit în condițiile prevăzute la art. 27 și 28, însoțit de un raport, va fi înaintat
Parlamentului sau, după caz, Guvernului, pentru declanșarea procedurii legislative.
SECȚIUNEA a 4-a
Motivarea proiectelor de acte normative
Articolul 30
Instrumentele de prezentare și motivare
(1) Proiectele de acte normative trebuie însoțite de următoarele documente de motivare:
a) expuneri de motive – în cazul proiectelor de legi și al propunerilor legislative;
b) note de fundamentare – în cazul ordonanțelor și al hotărârilor Guvernului; ordonanțele care trebuie
supuse aprobării Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum și ordonanțele de urgență se transmit
Parlamentului însoțite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora;
c) referate de aprobare – pentru celelalte acte normative;
d) studii de impact – în cazul proiectelor de legi de importanță și complexitate deosebită și al proiectelor
de legi de aprobare a ordonanțelor emise de Guvern în temeiul unei legi de abilitare și supuse aprobării
Parlamentului.
(2) Expunerile de motive, notele de fundamentare, referatele de aprobare și studiile de impact constituie
instrumentele de prezentare și motivare ale noilor reglementări propuse.
(3) În cazul proiectelor de legi pentru care Guvernul își angajează răspunderea, documentele de motivare
care însoțesc aceste proiecte sunt expunerea de motive și, după caz, raportul prevăzut la art. 29.
Articolul 31
Cuprinsul motivării
(1) Instrumentul de prezentare și motivare include conținutul evaluării impactului actelor normative,
cuprinzând următoarele secțiuni:
-
8
a) motivul emiterii actului normativ – cerințele care reclamă intervenția normativă, cu referire specială la
insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor în vigoare; principiile de bază și finalitatea
reglementărilor propuse, cu evidențierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare,
evaluărilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a căror
implementare este elaborat respectivul proiect. Pentru ordonanțele de urgență vor fi prezentate distinct
elementele obiective ale situației extraordinare care impune reglementarea imediată, nefiind suficientă
utilizarea procedurii parlamentare de urgență, precum și eventualele consecințe care s-ar produce în lipsa
luării măsurilor legislative propuse;
b) impactul socioeconomic – efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social și asupra
mediului înconjurător, inclusiv evaluarea costurilor și beneficiilor;
c) impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și
pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri;
d) impactul asupra sistemului juridic – implicațiile pe care noua reglementare le are asupra legislației în
vigoare; compatibilitatea cu reglementările comunitare în materie, determinarea exactă a acestora și, dacă
este cazul, măsurile viitoare de armonizare care se impun; deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene și
alte documente relevante pentru transpunerea sau implementarea prevederilor legale respective;
implicațiile asupra legislației interne, în cazul ratificării sau aprobării unor tratate ori acorduri
internaționale, precum și măsurile de adaptare necesare; preocupările în materie de armonizare
legislativă;
e) consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ, organizațiile și specialiștii
consultați, esența recomandărilor primite;
f) activitățile de informare publică privind elaborarea și implementarea proiectului de act normativ;
g) măsurile de implementare – modificările instituționale și funcționale la nivelul administrației publice
centrale și locale.
(2) În situația în care reglementarea propusă se elaborează în executarea unui act normativ, motivarea
trebuie să cuprindă referiri la actul pe baza și în executarea căruia se emite.
(3) Forma finală a instrumentelor de prezentare și motivare a proiectelor de acte normative trebuie să
cuprindă referiri la avizul Consiliului Legislativ și, după caz, al Consiliului Suprem de Apărare a Țării,
Curții de Conturi sau Consiliului Economic și Social.
(4) Guvernul stabilește structura și conținutul detaliat al instrumentelor de prezentare și motivare pentru
actele normative inițiate de Guvern.
Articolul 32
Redactarea motivării
(1) Documentele de motivare se redactează într-un stil explicativ, clar, folosindu-se terminologia
proiectului de act normativ pe care îl prezintă.
(2) Motivarea trebuie să se refere la forma finală a proiectului de act normativ; dacă pe parcurs s-au adus
unele modificări proiectului, ca urmare a propunerilor și observațiilor primite de la organele de avizare,
motivarea inițială trebuie reconsiderată în mod corespunzător.
Articolul 33
Studiul de impact
(1) Scopul elaborării studiului de impact este de a estima costurile și beneficiile aduse în plan economic și
social prin adoptarea proiectului de lege, precum și de a evidenția dificultățile care ar putea apărea în
procesul de punere în practică a reglementărilor propuse.
(2) Studiul de impact este întocmit, de regulă, de structurile de specialitate în domeniu ale administrației
publice centrale, la cererea Guvernului. Pentru propunerile legislative inițiate de deputați sau de senatori,
studiile de impact se întocmesc prin grija ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare.
(3) În studiul de impact se face referire:
a) la starea de fapt existentă la momentul elaborării noii reglementări;
b) la modificările care se propun a fi aduse legislației existente;
c) la obiectivele urmărite prin modificarea legislației existente;
d) la mijloacele disponibile în vederea realizării scopurilor propuse;
-
9
e) la dificultățile care ar putea fi întâmpinate în aplicarea noilor dispoziții;
f) la evaluarea costurilor impuse de adoptarea proiectului de lege și a eventualelor economii bugetare
generate de aceasta, la motivele care stau la baza acestei evaluări, precum și la modalitatea de calcul al
costurilor și economiilor;
g) la beneficiile rezultate prin implementarea proiectului de lege, altele decât cele de natură economică;
h) la analiza comparativă a costurilor și a beneficiilor pe care le implică proiectul de lege, din care să reiasă
dacă beneficiile sunt justificate de costuri.
Articolul 34
Semnarea instrumentelor de prezentare și motivare
(1) Expunerile de motive la proiectele de legi pentru care inițiativa legislativă se exercită de Guvern,
precum și expunerile de motive la proiectele de legi de aprobare a unor ordonanțe sau ordonanțe de
urgență se semnează de primul-ministru după adoptarea formei finale a proiectului în ședință a
Guvernului.
(2) Expunerile de motive la propunerile legislative întocmite de deputați sau de senatori se semnează de
inițiatorii respectivi.
(3) În cazul în care inițiativa legislativă este exercitată de cetățeni, expunerea de motive trebuie însoțită de
punctul de vedere al Curții Constituționale, întocmit potrivit prevederilor art. 146 lit. j) din Constituția
României, republicată.
(4) Notele de fundamentare la proiectele de ordonanțe și de hotărâri ale Guvernului se semnează de
ministrul sau de miniștrii inițiatori, precum și de cei care le-au avizat.
(5) Expunerile de motive la legi și notele de fundamentare la ordonanțe și hotărâri ale Guvernului,
elaborate de inițiator, se publică împreună cu actul normativ în cauză în Monitorul Oficial al României,
Partea I, sau se prezintă pe internet de către autoritatea emitentă. Dacă în cursul dezbaterilor
parlamentare proiectul de lege sau propunerea legislativă a suferit modificări de fond, expunerea de
motive va fi refăcută, după promulgarea legii, de către inițiator, la sesizarea secretarului general al
Camerei Deputaților.
CAPITOLUL IV
Redactarea actelor normative
Articolul 35
Sistematizarea ideilor în text
Pentru asigurarea unei succesiuni logice a soluțiilor legislative preconizate și realizarea unei armonii
interioare a actului normativ redactarea textului proiectului trebuie precedată de întocmirea unui plan de
grupare a ideilor în funcție de conexiunile și de raportul firesc dintre ele, în cadrul concepției generale a
reglementării.
Articolul 36
Stilul actelor normative
(1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și
precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.
(2) Este interzisă folosirea neologismelor, dacă există un sinonim de largă răspândire în limba română. În
cazurile în care se impune folosirea unor termeni și expresii străine, se va alătura, după caz,
corespondentul lor în limba română.
(3) Termenii de specialitate pot fi utilizați numai dacă sunt consacrați în domeniul de activitate la care se
referă reglementarea.
(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă,
cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului
de către destinatarii acestuia.
-
10
Articolul 37
Unitatea terminologică
(1) În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni.
(2) Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia
în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă
destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie.
(3) Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la
prima folosire.
Articolul 38
Exprimarea conținutului normativ
(1) Textul articolelor trebuie să aibă caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită fără explicații sau
justificări.
(2) În redactarea actului normativ, de regulă, verbele se utilizează la timpul prezent, forma afirmativă,
pentru a se accentua caracterul imperativ al dispoziției respective.
(3) Utilizarea unor explicații prin norme interpretative este permisă numai în măsura în care ele sunt strict
necesare pentru înțelegerea textului. Nu este permisă prezentarea unor explicații prin folosirea
parantezelor.
Articolul 39
Referirea la alt act normativ
(1) Referirea într-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a
numărului său, a titlului și a datei publicării acelui act sau numai a categoriei juridice și a numărului, dacă
astfel orice confuzie este exclusă.
(2) Referirea la un tratat internațional trebuie să cuprindă atât denumirea completă a acestuia, cât și a
actului de ratificare sau de aprobare.
CAPITOLUL V
Structura actului normativ
SECȚIUNEA 1
Părțile constitutive ale actului normativ
Articolul 40
Părțile constitutive ale actului normativ
Actul normativ are următoarele părți constitutive: titlul și, dacă este cazul, preambulul, formula
introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticității actului.
Articolul 41
Titlul actului normativ
(1) Titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului, în funcție de categoria sa juridică și de
autoritatea emitentă, precum și obiectul reglementării exprimat sintetic.
(2) Categoria juridică a actului normativ este determinată de regimul competențelor stabilit prin
Constituție, legi și prin alte acte normative prin care se acordă prerogative de reglementare juridică
autorităților publice.
(3) Autoritatea publică este aceea învestită prin Constituție sau printr-un alt act normativ.
(4) Se interzice ca denumirea proiectului unui act normativ să fie aceeași cu cea a altui act normativ în
vigoare.
(5) În cazul actelor normative prin care se modifică ori se completează un alt act normativ, titlul actului va
exprima operațiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere.
(6) Ca element de identificare, titlul se întregește, după adoptarea actului normativ, cu un număr de
ordine, la care se adaugă anul în care a fost adoptat acesta.
-
11
Articolul 42
Formula introductivă
(1) Formula introductivă constă într-o propoziție care cuprinde denumirea autorității emitente și
exprimarea hotărârii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.
(2) În cazul legilor formula introductivă este următoarea: „Parlamentul României adoptă prezenta lege.“
(3) Pentru actele Guvernului formula introductivă este: „În temeiul art. 108 din Constituția României,
republicată, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre“ sau, după caz, „ordonanță“. La ordonanțe se face
referire și la legea de abilitare. La ordonanțele de urgență, formula introductivă este: „În temeiul art. 115
alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.“ La
hotărârile date în executarea expresă a unor legi se adaugă și temeiul din legea respectivă.
(4) La celelalte categorii de acte normative formula introductivă cuprinde autoritatea emitentă, denumirea
generică a actului, în funcție de natura sa juridică, precum și temeiurile juridice pe baza și în executarea
cărora actul a fost emis.
Articolul 43
Preambulul
(1) Preambulul enunță, în sinteză, scopul și, după caz, motivarea reglementării. El nu poate cuprinde nici
directive, nici reguli de interpretare. Preambulul precedă formula introductivă.
(2) Includerea preambulului în cuprinsul actului normativ se apreciază de la caz la caz.
(3) La ordonanțele de urgență preambulul este obligatoriu și cuprinde prezentarea elementelor de fapt și
de drept ale situației extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare.
(4) În cazul actelor normative ale administrației publice centrale de specialitate sau ale administrației
publice locale, în preambul se menționează și avizele prevăzute de lege.
Articolul 44
Partea dispozitivă
Partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din
totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
Articolul 45
Mențiunea privind transpunerea normelor comunitare
(1) În situația actelor normative care transpun direct norme comunitare în dreptul intern, după partea
dispozitivă a acestora se face o mențiune care să cuprindă elementele de identificare a actului comunitar
care a fost preluat, după modelul următor: „Prezenta/prezentul ............... (se menționează tipul actului
normativ) transpune Directiva nr. .............../............... privind ..............., publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. .............../...............“
(2) Dacă printr-un act normativ se transpune doar parțial un act comunitar, mențiunea prevăzută la alin.
(1) trebuie să specifice în detaliu textele (secțiuni/articole/paragrafe, după caz) transpuse.
Articolul 46
Atestarea autenticității actului normativ
(1) Actul normativ adoptat se semnează de reprezentantul legal al emitentului, se datează și se
numerotează.
(2) Data legii este aceea la care i se dă număr, după promulgare. Pentru actele normative ale
Parlamentului, care, potrivit legii, nu se supun promulgării, data actului este aceea a adoptării.
(3) Actele Guvernului poartă data ședinței Guvernului în care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte
normative este aceea la care au fost semnate.
(4) Numerotarea actelor normative se face în ordinea datării lor, separat pe fiecare an calendaristic.
(5) La legi este obligatoriu ca în finalul actului să se facă mențiunea despre îndeplinirea dispoziției
constituționale privind legalitatea adoptării de către cele două Camere ale Parlamentului.
(6) Formula de atestare a legalității adoptării proiectului de lege, utilizată de fiecare Cameră, în ordinea
adoptării, este:
-
12
a) „Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputaților/Senat în ședința din ..., cu respectarea
prevederilor art. 76 alin. (1) sau, după caz, art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.“ – în
cazul în care Camera Deputaților/Senatul adoptă proiectul de lege sau propunerea legislativă, cu sau fără
amendamente;
b) „Acest proiect de lege se consideră adoptat de Camera Deputaților/Senat în forma inițială, în condițiile
art. 75 alin. (2) teza a III-a sau ale art. 115 alin. (5) teza a III-a, după caz, din Constituția României,
republicată.“ – în cazul în care se depășește termenul prevăzut pentru adoptare.
(7) Formula de atestare a legalității adoptării legii va avea următorul cuprins: Această lege a fost adoptată de
Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) sau (2), după caz, din Constituția
României, republicată.
(8) În cazul în care legea este adoptată în ședința comună a celor două Camere, formula de atestare a
legalității adoptării acesteia va avea următorul cuprins: Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,
cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) și ale art. 76 alin. (1) sau (2) ori art. 148 alin. (1) sau art. 149, după
caz, din Constituția României, republicată.
(9) În cazul legilor de revizuire a Constituției României, formula de atestare a legalității adoptării acestora
va avea următorul cuprins: Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat, cu respectarea
prevederilor art. 151 alin. (1) sau alin. (2), după caz, din Constituția României, republicată.
(10) Formula de atestare este urmată de semnăturile președinților celor două Camere sau ale
vicepreședinților care au condus ședințele.
Articolul 47
Articolul, elementul structural de bază al părții dispozitive
(1) Elementul structural de bază al părții dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regulă, o
singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date.
(2) Structura articolului trebuie să fie echilibrată, abordând exclusiv aspectele juridice necesare contextului
reglementării.
(3) Articolul se exprimă în textul legii prin abrevierea „art.“. Articolele se numerotează în continuare, în
ordinea din text, de la începutul până la sfârșitul actului normativ, cu cifre arabe. Dacă actul normativ
cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia „Articol unic“.
(4) În cazul actelor normative care au ca obiect modificări sau completări ale altor acte normative,
articolele se numerotează cu cifre romane, păstrându-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele
modificate sau completate.
(5) La coduri și la legi de mare întindere, articolele vor fi prevăzute cu denumiri marginale, exprimând
sintetic obiectul lor; acestea nu au semnificație proprie în conținutul reglementării.
Articolul 48
Alineatul
(1) În cazul în care din dispoziția normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe
ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune
logică a ideilor și o coerență a reglementării.
(2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziție sau frază,
prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului; dacă dispoziția nu poate fi
exprimată într-o singură propoziție sau frază, se pot adăuga noi propoziții sau fraze, separate prin punct
și virgulă. Alineatul se evidențiază printr-o ușoară retragere de la alinierea textului pe verticală.
(3) Dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului
normativ un alt înțeles decât cel obișnuit, înțelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat
subsecvent. În cazul în care frecvența unor astfel de termeni și expresii este mare, actul normativ trebuie
să cuprindă în structura sa un grupaj de definiții sau o anexă cu un index de termeni.
(4) În actele normative cu o anumită întindere, dacă un articol are două sau mai multe alineate, acestea se
numerotează la începutul fiecăruia cu cifre arabe cuprinse în paranteză. Pentru claritatea, concizia și
caracterul unitar al textului unui articol se recomandă ca acesta să nu fie format dintr-un număr prea mare
de alineate.
-
13
Articolul 49
Enumerările în text
(1) Dacă textul unui articol sau alineat conține enumerări prezentate distinct, acestea se identifică prin
utilizarea literelor alfabetului românesc și nu prin liniuțe sau alte semne grafice.
(2) O enumerare distinctă, marcată cu o literă, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altă enumerare și nici
alineate noi.
(3) Dacă ipoteza marcată cu o literă necesită o dezvoltare sau o explicare separată, aceasta se va face
printr-un alineat distinct care să urmeze ultimei enumerări.
Articolul 50
Trimiterea la alte acte normative
(1) În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei
norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conține. Nu poate fi făcută, de
regulă, o trimitere la o altă normă de trimitere.
(2) Dacă norma la care se face trimitere este cuprinsă în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului
acestuia, a numărului și a celorlalte elemente de identificare.
(3) Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său conținut ori numai la o
subdiviziune, precizată ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori
republicat, se face mențiune și despre aceasta.
(4) La modificarea, completarea și abrogarea dispoziției la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare,
completare sau abrogare trebuie avută în vedere situația juridică a normei de trimitere.
SECȚIUNEA a 2-a
Sistematizarea conținutului actului normativ
Articolul 51
Sistematizarea conținutului actului normativ
(1) Conținutul proiectului de act normativ se sistematizează în următoarea ordine de prezentare a ideilor:
a) dispoziții generale sau principii generale;
b) dispoziții privind fondul reglementării;
c) dispoziții tranzitorii;
d) dispoziții finale.
(2) În cazul unor reglementări de mică întindere se poate redacta textul fără a se marca distinct elementele
prevăzute la alin. (1), urmând însă această ordine de prezentare.
(3) În cadrul structurii prevăzute la alin. (1) articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împărți în
secțiuni, iar acestea, după caz, în paragrafe. La coduri și la alte legi de mare întindere, capitolele pot fi
grupate – în ordine ascendentă – în titluri și, după caz, în părți, care, la rândul lor, se pot constitui în cărți;
gruparea se face, în toate cazurile, în funcție de legătura organică dintre reglementările pe care le cuprind.
Articolul 52
Dispozițiile generale
Dispozițiile generale cuprind prevederi care orientează întreaga reglementare, determină obiectul și
principiile acesteia. Ele se grupează în primul capitol și nu se reiau în restul reglementării, în afară de
cazul în care sunt strict necesare pentru înțelegerea unor dispoziții cu care formează un tot unitar.
Articolul 53
Dispozițiile de fond
(1) Dispozițiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisă a relațiilor sociale ce fac obiectul actului
normativ.
(2) Succesiunea și gruparea dispozițiilor de fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logică a
desfășurării activității reglementate, asigurându-se ca prevederile de drept material să preceadă pe cele de
ordin procedural, iar în caz de instituire de sancțiuni, aceste norme să fie plasate înaintea dispozițiilor
tranzitorii și finale.
-
14
(3) Textele care reglementează similar ipoteze cuprinse în mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot
fi grupate în structuri distincte, denumite dispoziții comune.
Articolul 54
Dispozițiile tranzitorii
(1) Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice
născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
(2) Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări,
astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia
sau conflictul între norme succesive.
Articolul 55
Dispozițiile finale
(1) Dispozițiile finale cuprind măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data
intrării în vigoare a acestuia conform art. 12, implicațiile asupra altor acte normative, ca: abrogări,
modificări, completări, precum și dispoziția de republicare, dacă este cazul.
(2) În cazul în care, pentru punerea în aplicare a unui act normativ, sunt prevăzute norme de aplicare, în
cuprinsul acestuia se va stabili termenul de elaborare a acestora și data intrării lor în vigoare, care să nu
depășească, de regulă, 30 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ.
(3) La actul normativ cu caracter temporar se prevede și perioada de aplicare sau data încetării aplicării
sale.
(4) Pentru legile prevăzute de art. 115 alin. (8) din Constituția României, republicată, în cadrul
dispozițiilor finale se prevăd, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe
perioada de aplicare a ordonanței.
Articolul 56
Numerotarea și denumirea capitolelor și ale celorlalte grupări de articole
(1) Capitolele, titlurile, părțile și cărțile se numerotează cu cifre romane, în succesiunea pe care o au în
structura din care fac parte. Secțiunile și paragrafele se numerotează cu cifre arabe.
(2) Titlurile, capitolele și secțiunile se denumesc prin exprimarea sintetică a reglementărilor pe care le
cuprind.
Articolul 57
Anexele
(1) La redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca părți componente ale acestuia,
anexe care conțin prevederi ce cuprind exprimări cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea.
(2) Pot constitui anexe la un act normativ reglementările ce trebuie aprobate de autoritatea publică
competentă, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic.
(3) Anexa trebuie să aibă un temei-cadru în corpul actului normativ și să se refere exclusiv la obiectul
determinat prin textul de trimitere.
(4) Textul-cadru de trimitere trebuie să facă, în finalul său, mențiunea că anexa face parte integrantă din
actul normativ; dacă sunt mai multe anexe, în finalul actului normativ se include un articol distinct,
cuprinzând aceeași mențiune, însoțită de nominalizarea expresă a tuturor anexelor.
(5) Titlul anexei cuprinde exprimarea sintetică a ideii din textul de trimitere.
(6) Dacă sunt mai multe anexe, acestea se numerotează cu cifre arabe, în ordinea în care au fost enunțate
în textul proiectului.
-
15
CAPITOLUL VI
Modificarea, completarea, abrogarea și alte evenimente legislative
Articolul 58
Evenimentele legislative
(1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite
evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau
altele asemenea.
(2) În situații temeinic justificate, prin excepție de la prevederile alin. (1), actele normative de importanță și
complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă și în
perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și data prevăzută pentru
intrarea lor în vigoare, cu condiția ca intervențiile propuse să intre în vigoare la aceeași dată cu actul
normativ supus evenimentului legislativ.
(3) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel
superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în
principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente
pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferențe.
Articolul 59
Modificarea
(1) Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole
ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare.
(2) Pentru exprimarea normativă a intenției de modificare a unui act normativ se nominalizează expres
textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziția propriu-zisă se formulează
utilizându-se sintagma „se modifică și va avea următorul cuprins:“, urmată de redarea noului text.
(3) Procedeul de a se menționa generic, în finalul unui act normativ, că un alt act normativ conex sau texte
din acel act „se modifică corespunzător“ trebuie evitat. De asemenea, nu se utilizează, pentru a exprima o
modificare, redarea doar a unor fragmente ori sintagme dintr-un text. Modificarea trebuie să cuprindă în
întregime textul vizat, cuprins în articol, alineat sau în elementul marcat al unei enumerări.
Articolul 60
Completarea
(1) Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative
și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, prin utilizarea
unei formule de exprimare, cum ar fi: „După articolul ... se introduce un nou articol, ..., cu următorul cuprins:“.
(2) Dacă actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele
sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numărul structurilor corespunzătoare celor din textul vechi,
după care se introduc, însoțite de un indice cifric, pentru diferențiere.
Articolul 61
Condițiile de fond pentru modificarea și completarea actelor normative
(1) Modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai dacă nu se afectează concepția
generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a
reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în
întregime abrogat.
(2) Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul
supus modificării ori completării, asigurându-se unitatea de stil și de terminologie, precum și succesiunea
normală a articolelor.
-
16
Articolul 62
Efectele dispozițiilor de modificare și de completare
Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de
bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora
trebuie raportate tot la actul de bază.
Articolul 63
Norma derogatorie
Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula „prin derogare de la ...“, urmată de
menționarea reglementării de la care se derogă. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de
nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.
Articolul 64
Abrogarea
(1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel
superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială.
(2) În cazul unor abrogări parțiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act
normativ, nu numai la textele rămase în vigoare.
(3) Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin
abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. Fac excepție
prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege
de către Parlament.
(4) Dacă o normă de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel
superior, această obligație îi revine autorității care a emis prima actul.
(5) Abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parțial
rămânând în vigoare prin dispozițiile sale neabrogate.
Articolul 65
Condițiile de formă și de fond ale abrogării
(1) Abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care
reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare, conexe cu
ultima reglementare.
(2) În cadrul operațiunilor de sistematizare și unificare a legislației se pot elabora și adopta acte normative
de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.
(3) În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și
apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Articolul 66
Suspendarea actului normativ
(1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același
nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce
suspendarea, precum și durata ei determinată.
(2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de
drept în vigoare.
(3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate
poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării
suspendării.
Articolul 67
Evenimentele legislative implicite
(1) În cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea
tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori
abrogării lor implicite.
-
17
(2) În cadrul atribuțiilor sale Consiliul Legislativ are obligația să identifice toate dispozițiile legale care au
suferit evenimentele legislative implicite și să propună Parlamentului și, respectiv, Guvernului măsurile
necesare de modificare, completare sau abrogare expresă a acestora.
(3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror
dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a
materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.
Articolul 68
Actele normative cu aplicare limitată
(1) Actele normative pot avea aplicare limitată în timp, în spațiu sau privind obiectul reglementării.
(2) Prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrânge durata actelor normative
temporare, precum și a celor cu aplicare limitată în spațiu sau privind obiectul reglementării.
(3) Dispoziția de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie să intervină
înainte de expirarea termenului și să indice, când este cazul, noul termen.
Articolul 69
Interpretarea legală
(1) Intervențiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act
normativ interpretativ de același nivel cu actul vizat, prin dispoziții interpretative cuprinse într-un nou act
normativ sau prin modificarea dispoziției al cărui sens trebuie clarificat.
(2) Interpretarea legală intervenită potrivit alin. (1) poate confirma sau, după caz, infirma ori modifica
interpretările judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate până la acea dată, cu respectarea drepturilor
câștigate.
Articolul 70
Republicarea
(1) Actul normativ modificat sau completat în mod substanțial se republică având la bază dispoziția
cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare.
(2) În vederea republicării actului normativ se realizează integrarea prevederilor modificate sau a celor de
completare în ansamblul reglementării, actualizându-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele
ale unor instituții sau localități, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o nouă numerotare articolelor,
alineatelor, capitolelor și celorlalte structuri ale actului.
(3) Republicarea legilor, a ordonanțelor și hotărârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României,
Partea I, prin grija autorității publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare.
Republicarea se face în cel mult 45 de zile de la data publicării actului care a dispus această măsură.
Transmiterea formei republicabile a actului pentru obținerea avizului Consiliului Legislativ se face în
termen de 30 de zile de la data publicării actului care a dispus republicarea. În cazul codurilor, termenele
se prelungesc cu 15 zile.
(4) Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonanțe ale Guvernului se face după
aprobarea acestora din urmă prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanțe cu actul de aprobare, în
cazul în care acesta aduce alte modificări ordonanței supuse aprobării.
(5) Legile, precum și ordonanțele și hotărârile Guvernului se republică cu avizul Consiliului Legislativ
asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputaților sau, după caz, al
Secretariatului General al Guvernului.
Articolul 71
Rectificări
(1) În cazul în care după publicarea actului normativ se descoperă erori materiale în cuprinsul său, se
procedează la publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare.
(2) Se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operațiunea de rectificare,
care trebuie limitată numai la erorile materiale.
(3) Rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ.
-
18
CAPITOLUL VII
Norme privind pregătirea și elaborarea proiectelor de acte normative prin care se ratifică sau se aprobă
înțelegeri internaționale
Articolul 72
Actele de ratificare, aprobare
(1) Pentru ratificarea tratatelor internaționale încheiate de România se întocmesc, potrivit Constituției
României și legii în materie, proiecte de legi.
(2) În cazul acordurilor, convențiilor și al altor înțelegeri internaționale, pentru care competența de
aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotărâri.
(3) Proiectul de lege sau de hotărâre se supune spre adoptare, însoțit de textul actului internațional în
limba originală și în traducere oficială sau autorizată.
(4) Textele actelor cu caracter internațional ce se supun ratificării sau aprobării se vor ștampila pe fiecare
pagină, iar pe ultima pagină se va atesta, prin semnătura persoanei autorizate și prin aplicarea ștampilei,
conformitatea documentului cu originalul.
Articolul 73
Aplicarea normelor de tehnică legislativă
Normele de tehnică legislativă sunt aplicabile în mod corespunzător și proiectelor de acte normative prin
care se ratifică sau se aprobă tratate sau alte înțelegeri internaționale.
Articolul 74
Titlul actului
Titlul proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integrală a înțelegerii internaționale, data și
locul semnării acesteia; în funcție de situație, prin titlu se exprimă ideea de ratificare, aderare sau aprobare
a înțelegerii internaționale respective.
Articolul 75
Ratificarea ori aprobarea mai multor tratate sau înțelegeri printr-un singur act
În cazul în care două sau mai multe înțelegeri internaționale se ratifică sau se aprobă printr-un singur act,
măsura ratificării ori aprobării se va exprima, pentru fiecare înțelegere, printr-un articol distinct.
Articolul 76
Publicarea actelor de ratificare sau de aprobare
Actele de ratificare sau de aprobare se publică însoțite de textele tratatelor internaționale ratificate și ale
înțelegerilor aprobate.
CAPITOLUL VIII
Norme cu privire la ordinele, instrucțiunile și celelalte acte normative emise de conducătorii
ministerelor și ai altor organe ale administrației publice centrale de specialitate sau de autoritățile
administrative autonome
Articolul 77
Actele date în executarea unui act normativ
Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai
celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative
autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În
formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42
alin. (4).
-
19
Articolul 78
Sfera reglementării
Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza
și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Articolul 79
Termenul de emitere
Ordinele și instrucțiunile se vor elabora în termenul prevăzut de actul superior sau, după caz, într-un
termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire.
CAPITOLUL IX
Norme cu privire la actele normative adoptate de autoritățile administrației publice locale
Articolul 80
Obiectul de reglementare
Actele normative ale autorităților administrației publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea
unor activități de interes local, în limitele stabilite prin Constituție și prin lege și numai în domeniile în
care acestea au atribuții legale.
Articolul 81
Subordonarea față de actele de nivel superior
(1) La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte
subordonate legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior.
(2) Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele
cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contraveni Constituției României și
reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Articolul 82
Temeiul legal
În formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritățile administrației
publice locale se menționează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 42 alin. (4), și temeiul legal
din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată *) , cu modificările și completările
ulterioare.
Articolul 83
Publicarea
În vederea intrării lor în vigoare, actele normative adoptate de autoritățile administrației publice locale se
aduc la cunoștință publică, în condițiile Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, prin afișare în locuri autorizate și prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj.
CAPITOLUL X
Dispoziții finale
Articolul 84
Regulamentele proprii de aplicare
Parlamentul, Guvernul și celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale stabilesc, în
aplicarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în prezenta lege, regulamente proprii cuprinzând
măsurile metodologice, organizatorice, termenele și circulația proiectelor de acte normative în cadrul
sferei lor de competență.
-
20
Articolul 85
Abrogarea
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 16/1976 pentru aprobarea Metodologiei
generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative, publicat
în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 14 din 13 februarie 1976.