jocuri didactico matematice licenta

UNIVERSITATEA DIN ORADEAFACULTATEA „ŞTIINŢE SOCIO UMANE”

“JOCURI DIDACTICO MATEMATICE, UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNUL

PRIMAR”

ORADEA,2008

“Să lucrezi mai bine decât azi, este deviza fiecărui om şi ea reprezintă cheia succesului în

activitate. ”

CUPRINS

Capitolul IIntroducere…………………………………………………………………………………………... 4 1.1 Importanţa matematicii în procesul de instruire şi educare în învăţământul primar ....................41.2 Noţiuni de bază privind curriculum-ul învăţământului primar …………………......................... 41.3 Motivarea alegerii temei ………………………………………………………………………... 7

Capitolul IIJocul didactic, mijloc eficient de dezvoltare intelectuală a copiilor de vârstă şcolară mică.......... 102.1. Jocul didactic – mijloc accesibil particularităţilor psihice ale şcolarului mic………………... 102.2. Valoarea instructiv educativă a jocului didactic…………………………………………........ 11

2.3. Jocul didactic – forma activă de învăţare la şcolarii mici ………………………………….…. 12

Capitolul IIIOrganizarea şi desfăşurarea jocului didactic la lecţiile de matematică …………………………… 173.1 Cerinţe ce se impun a fi respectate pentru reuşita jocului didactic……………………………..173.2 Tipuri de jocuri didactice matematice……………………………………………………….… 203.3 Modalităţi de organizare şi desfăşurare a jocurilor didactice matematice……………………...21 3.3.1 Jocuri logico-matematice………………………………………………………………...21 3.3.2 Jocuri matematice de numeraţie………………………………………………………...32 3.3.3 Jocuri cu cele patru operaţii………………………………………………………......... 41 3.3.4 Jocuri de compuneri de probleme ……………………………………………………..65 3.3.5 Jocuri de perspicacitate….……………………………………………………………...70

Capitolul IV4.1. Elemente de cercetare…………………………………………………………………………..804.2. Concluzii………………………………………………………………………………………..884.3. Proiecte didactice ………………………………………………………………………………904.4. Bibliogarfie …………………………………………………………………………………...100

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 IMPORTANŢA MATEMATICII ÎN PROCESUL DE INSTRUIRE ŞI EDUCARE ÎN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

În condiţiile vieţii contemporane, profunde raţiuni de ordin social şi economic determină

accentuarea funcţiei integrative a şcolii, astfel încât principiul legării învăţântului de viaţă, a

cunoştinţelor teoretice de activtăţile cu caracter practic, capătă noi şi importante dimensiuni.

Integrarea socială presupune formarea unui tineret cu o temeinică concepţie pe linia gândirii

practice moderne, receptiv la tot ceeace este valoros în cunoaşterea umană, înarmat cu cele mai noi

cuceriri tehnico-ştiinţifice.

Matematica este una din disciplinele prin care este educată gândirea copilului de vârsta şcolară

mică.

Astfel, scopul esenţial pe care îl urmăreşte învăţământul matematic nu se reduce la latura

informativă, ci prin predarea acestei discipline se urmăreşte şi se realizează mai ales dezvoltarea

raţionamentului şi a spiritului de receptivitate, formarea priceperilor şi a deprinderilor de gândire

logică, de definire clară şi precisă a noţiunilor, de adaptare creatoare a cerinţelor actuale şi de

perspectiva ale vieţii sociale.

Raţionamentul matematic şi gândirea riguros ştiinţifică crează elevului atât posibilitatea de

înţelegerea celorlalte discipline căt şi de pătrundere a problemelor privitoare la natură, viaţa,

societate.

În primele patru clase de şcoală, în cadrul cărora elevii dobândesc cunoştiinţe elementare de

calcul numeric precum şi câteva noţiuni siple de geometrie, accentul principal se pune la formarea

în mod conştient a deprinderilor de calcul oral şi în scris, corect şi rapid, cu utilizarea procedeelor

raţionale de calcul, precum şi pe formarea şi acreditarea convingerii ca toate cunoştiinţele dobândite

au legătura directă cu viaţa, că ele se caracterizează prin varietatea, amploarea şi complexitatea

formelor de utilizare practică şi că tot ceeace se invaţă are un caracter util şi de largă aplicabilitate.

1.2 NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND CURRICULUM-UL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR

Începând din anul 1998 în România, Curriculum Naţional cuprinde:

Curriculum Naţionalpentru învăţământul obilgatoriu.Cadrul de referinţă (document reglator

care asigură coerenţa componentelor sistemului curricular, în termen de procese şi produse );

Planurile-cadru de învăţământ pentru clasele I-XII/XIII document care stabileşte ariile

curriculare, obiectele de studiu şi resursele de timp necesare abordării acestora;

Programele şcolare, care stabilesc obiectivele cadru, obiectivele de referinţă, exemple de

activităţi de învăţare, conţinuturile învăţării, precum şi standardele curriculare de performanţă

prevăzute pentru fiecare disciplină existentă în planurile – cadru de învăţământ;

Ghiduri, norme metodologice şi materiale support care descriu condiţiile de aplicare şi

monitorizare ale procesului curricular;

Manuale alternative.

În elaborarea Planului-cadru de învăţământ au fost avue în vedere următoarele principii :

1.Principiul selecţiei şi al ierarhizării culturale în vederea stabilirii disciplinelor şcolare,

precum şi gruparea şi ierarhizarea acestora pe arii curriculare pentru întregul învaţământ

preuniversitar.

2. Principiul selecţiei şi al ierarhizării care, coroborat cu o serie de strategii de organizare

internă a curriculumului a condus la stucturarea procesului de învăţământ în cicluri şcolare.

3. Principiul coerenţei vizează caracterul omogen al parcursului şcolar.Acest princupiu are în

vedere gradul de integrare orizontală şi verticală a ariilor curriculare în interiorul sistemului iar în

cadrul acestora, a obiectelor de studiu.Principiul coerenţei vizează în esenţă raporturile procentuale

atât pe orizontală cât şi verticală între ariile curriculare, iar în cadrul ariilor, între discipline.

4. Principiul egalităţii şanselor are în vedere asigurarea unui sistem care dă dreptul ficărui

elev în parte de a-şi descoperi şi de a-şi valorifica la maximum potenţialul de care dispune.

Aplicarea acestui principiu impune: obilgativilitatea învăţământului general şi existenţa trunchiului

comun, în măsura să asigure elevilor accesul la ” nucleul ” fiecărei componente a parcursului

şcolar.Respectarea principiului egalităţii şanselor impune garantarea pentru fiecare elev, în numărul

de ore trunchiului comun, a unui nivel optim acceptabil de cunoştinţe şi capacităţi.

5. Principiul descărcării şi al felxibilizării vizează trecerea de la învăţământul pentru toţi la

învăţământul pentru fiecare.Acest lucru poate fi realizat prin descentralizarea curriculară.Numărul

total de ore alocat prin planurile cadru vizează între un minim şi un maxim.Planurile cadru prevăd

de asemenea, pentru majoritatea obiectelor de studiu o plajă orarăce presupune un număr de ore

minim şi unul maxim.Descentralizarea şi flexibilizarea curriculumului este corectizată la nivelul

şcolii prin îmbinarea trunchiului comun cu o componentă a planului de învăţământ aflată la decizia

şcolii.Această variabilitate permite concretizarea la nivelul şcolii a planului – cadru prin schemele

orare.Plaja orară oferă:

- elevilor posibilitatea opţiunii pentru un anumit domeniu de interes;

- învăţătorilor, flexibilitatea în alegerea unui demers didactic mai adaptat posibilităţilor unei

anume clase de elevi;

- managerilor de ţcoli, organizarea unei activităţi didactice corelate cu resursele umane şi

baza materială de care dispune şcoala.

6. Principiul racordării la social având drept consecinţă asigurarea unei legături optime între

şcoală şi comunitate, între şcoală şi cerinţele sociale.

7. Principiul descongestionării progarmului şcolar al elevilor, posibilitatea de a concepe

programele şcolare în raport cu numărulminim de ore pe discipilnele (trunchiul comun).

Totodată, clasele care doresc pot lucra pe baza progarmului maxima, oferind elevilor

parcursuri diferenţiate în mai mare măsură decât în situaţia progarmului minimal.

Currriculum Naţional cuprinde 2 segmente:

● Curriculum nucleu cuprinde numărul minim de ore la fiecare disciplină obligatorie prevăzută

în planul cadru.El este general obligatoriu pentru toate şcolile şi pentru toţi elevii, asigurând

totodată egalitatea şanselor pentru toţi elevii din ţară.Reprezintă unicul sistem de referinţă pentru

diferite tipuri de evaluări naţionale.

● Curriculum la decizia şcolii (C.D.S.) acoperă diferenţa de ore dintre curriculum nucleu şi

numărul maxim de ore pe săptămână, pe discipline şi ani de studiu.Programele şcolare ale

disciplinelor obligatorii vor avea obiective şi unităţi de conţinut marcate cu asterisc(*) a căror

parcuregere nu mai este obligatorie.Prin urmare, în completarea curriculumului nucleu, şcoala poate

opta pentru una din următoarele variante de curriculum la decizia şcolii: curriculum nucleu

aprofundat, curriculum extins, curriculum elaborat în şcoală.

Standardele curriculare asigură conexiunea dintre curriculum şi evaluare.Pe baza lor se vor

elabora nivelurile de performanţă ale elevilor, precum şi testele de evaluare.Standardele constituie o

categorie curriculară de bază,situându-se alături de finanţările pe sistem şi pe cicluri de şcolaritate ,

dar şi alături de curriculum-ul de bază.

Pe tot parcursul ţcolii primare, planul-cadru prevede la matematică un trunchi de comun de

3 ore pe săptămână.Acesta poate fi extins prin consensul agenţilor educaţionali implicaţi:învăţători,

părinţi, elelvi, conducerea şcolii, la 4 ore pe săptămână.

Repartizarea materiei în cadrul trunchiului comun are în vedere asigurarea pentru toţi elevii

a unui nivel optim acceptabil de competenţe ţi capacităţi. În cele 3 ore ale trunchiului comun se

poate opta, în funcţie de particularităţile clasei de elevi, fie pentru curriculum nucleu (ce include

partea obligatorie a programei), fie pentru curriculum extins (ce include alături de partea obligatorie

secvenţei facultative, marcate cu litere cursive în programă).De asemenea, în cazul alegerii a 4 ore

pe săptămână, se poate opta pentru curriculum nucleu aprofundat sau pentru curriculum extins.

În acest context, învăţătorul are u grad mult mai mare de libertate de decizie , dar în acelaşi

timp şi de răspundere, în alcătuirea schemei orare a clasei, în funcţie de resuresele umane şi

materiale de care dispune.

În studiul metematicii programa pentru învăţământul preşcolar prevede familiarizarea cu

noţiuni matematice despre mulţimi şi relaţii necesare introducerii noţiunii de număr natural cu

noţiuni matematice despre mulţimi şi relaţii necesare introducerii noţiunii de număr natural şi al

operaţiilor cu acestea.Conţinuturile noţionale studiate în învăţământul preşcolar sunt:

● Alcătuirea de mulţimi după formă, mărime, culoare, înălţime, grosime, lungime.

● Operaţii cu propoziţii logice (conjuncţia, disjuncţia, negaţia şi implicaţia logică).

● Elemente de geometrie plană (poziţia obiectivelor faţă de un punct fix, faţă de o dreaptă şi faţă

de un plan precum şi noţiunile despre triunghi, dreptunghi, pătrat, cerc(.

● Relaţiile de echipotenţă (tot atâtea elemente cu proprietăîile de reflexitate, simetrie şi

tranzitivitate).

● Numerele naturale (cardinalul mulţimii, numărul natural, compunerea şi descompunerea

numerelor, asocierea cifrei).

● Operaţii cu mulţimi (reuniune, diferenţă, intersecţie).

● Operaţii cu numere naturale (adunarea şi scăderea).

● Unităţi de măsură nonstandard.

1.3 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Cerinţele actuale ale societăţii contemporane impun şcolii utilizarea celor mai eficiente metode

şi mijloace care să asigure şi să stimuleze însuşirea unor cunoştinţe trainice şi de perspectivă.

În domeniul matematicii jocul didactic şi-a dovedit eficienţă şi este folosit din ce în ce mai

frecvent.

Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilizează procesul de asimilare,

fixare şi control, iar datorită caracterului său formativ influenţează dezvoltarea personalităţii

elevului.

Jocul didactic este un tip specific de activitate care dezvoltă intelectual copilul, antrenează

capacităţile creatoare ale şcolarului.

Prin jocul didactic matematic se realizează o serie de obiective:

- stimularea, curiozităţii, imaginaţiei, tenacităţii, perseverenţei încrederii în forţele proprii;

- dezvoltarea unei gândiri deschise, creative, flexibile şi a unui spirit de obiectivitate;

- dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune;

- îi face pe copii să înţeleagă o serie de sarcini în diferite contexte;

- îi pune pe copii în situaţia de a explica ce lucreaza şi de a da o motivaţie acţiunilor pe care le

intreprind.

Jocurile didactice, metode de învăţare prin acţiune fictivă (simulată), satisfac nevoia de

motricitate şi copilul este pus în situaţia de a opera cu material concret.

Acest tip de activitate îmbină spontanul cu imaginarul, elemente specifice acestei vârste.

Organizarea învăţăturii sub forma unor activităţi cu caracter de joc aduce voioşie şi destindere,

plăcere şi bucurie, înviorând procesul de învăţământ.

În viaţa de fiecare zi a copilului, jocul ocupă un loc important deoarece jucându-se copilul îşi

satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în

diferite roluri şi situaţii care îl apropie de realitatea înconjurătoare.

După împlinirea vârstei de şase-şapte ani, în viaţa copilului începe procesul de integrare în viaţa

şcolară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele dezvoltării sale multilaterale.

De la această vârstă o bună parte din timp este rezervată şcolii, activităţii de învăţare, care

devine o preocupare majoră. În programul zilnic intervin schimbări care nu diminuează dorinţa de

joc a copilului deoarece jocul este o problemă majoră în perioada întregii copilării.

În sistemul influenţelor ce se exercita pe diferite direcţii pentru creşterea acţiunii formative şi

informative a şcolii, jocul didactic are un rol important deoarece, putând fi inclus în structura lecţiei,

se poate realiza o îmbinare între activitatea de învăţareşi joc, îmbinarecare facilitează procesul de

consolidare a cunoştinţelor.

Eficienţa lui depinde de cele mai multe ori de modul în care învăţătorul ştie să asigure o

concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul in care ştie să folosească

cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, răspunsuri, indicaţii, explicaţii, aprecieri,

etc.

Prin jocul copilul învaţă cu plăcere, devine interesant de activitatea ce se desfăşoară, cei timizi

devin cu timpul mai volubili, mai curajoşi, şi capătă mai multă încredere în capacităţile lor, mai

multă siguranţă şi rapiditate în răspunsuri.

Datorită conţinutului şi modului lor de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de

activizare a întregului colectiv al clasei, dezvoltă spiritul de într-ajutorare, formează şi dezvoltă

unele deprinderi practice elementare şi de muncă organizată ale elevilor.

Winnefeld arată că “un tip de reacţie dintre elev şi profesor (de cea mai mare eficacitate) constă

în situarea profesorului ca membru al grupului (clasei), care permite comunicarea bilaterală într toţi

membrii grupului şi între fiecare dintre aceştia şi profesor”. Acest lucru se poate realiza la clasele

mici în timpul jocurilor didactice, dând posibilitatea elevilor să se consulte pentru a realiza sarcina

cerută prin joc, atât între ei cât şi cu învăţătorul căruia îi pot adresa întrebări în legătură cu

metodologia jocului, cu regulile lui.

Aceptarea şi respectarea regulilor aşa cum apreciază Jean Piaget determină pe elev să participe

la efortul comun al grupului din care face parte.

Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, lupta pentru invingerea dificultăţilor,

respectarea exemplarea a regulilor de joc şi în final succesul, vor pregăti treptat pe omul de mâine,

capabil să se integreze în societate.

Pentru o cât mai eficientă şi o cât mai largă aplicabilitate a jocului didactic acesta poate fi folosit

fie ca activitate organizată fie ca moment al unei lecţii, fie în cadrul activităţilor la alegere.

Folosirea lui ca activitate organizată este eficientă cu deosebire pentu eleii claselor I – II,

precum şi pentru elevii din şcolile cu internat şi semiinternat unde pregătirea temelor se face pe

clase, sub conducerea învăţătorului. Acest fapt permite o intervenţie utilă a învăţătorului în procesul

de pregătire a elevilor.

Experienţa demonstrează că desfăşurarea acestui proces, jocul didactic, prin sarcina lui precisă,

permite reluarea într-o formă mai dinamică şi atractivă a cunoştinţelor predate, ceea ce favorizează

repetarea şi în final repetarea acestora.

Astfel, jocul didactic poate fi folosit pentru consolidarea cunoştinţelor matematice: numeratice,

ordinea crescătoare şi descrescătoare a numerelor, pentru consolidarea depriderilor de calcul oral

sau scris cu cele patru operaţii, pentru rezolvări şi compuneri de probleme, etc.

Jocul didactic poate fi folosit ca un moment pentru fixarea cunoştinţelor la sfârşitul lecţiei. În

acest caz problema care se ridică este acea a timpului practic în care această activitate se poate

desfăşura, cunoscându-se faptul ca la lecţii accentul se pune îndeosebi la predarea cunoştinţelor.

Deseori jocul didactic este folosit cu succes în orele de activitate la alegere, în orele rezervate

recapitulării materiei şi în orele rămase la dispoziţia învăţătorului, constituind în acelaşi timp un

mijloc eficient de control al gradului în care elevii şi-au însuşit cunoştinţele.

În toate aceste situaţii, pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una din condiţiile

esenţiale este buna lui pregătire.

Reuşita jocului didactic este condiţionată de proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lui

metodică, de modul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă deplină între elementele care-l

definesc.

În aceste condiţii jocul didactic matematic poate fi organizat cu succes la orice tip de lecţie şi în

orice clasă a circuitului primar.

CAPITOLUL II

JOCUL DIDACTIC, MIJLOC EFICIENT DE DEZVOLTARE INTELECTUALA A

COPIILOR DE VÂRSTA ŞCOLARĂ MICĂ

2.1 JOCUL DIDACTIC – MIJLOC ACCESIBIL PARTICULARITĂŢILOR PSIHICE ALE

ŞCOLARULUI MIC

La copii aproape totul este joc.

’’A ne întreba de ce se joaca copilul, înseamna a ne întreba de ce este copil. Copilaria serveşte

pentru joc şi imitare” – Eduard Claparede.

Prin joc copilul se dezvoltă, işi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare.

În grădiniţă predominant este jocul. Trecerea la activitatea de învăţare, ca activitate

predominantă, este indicat a nu se face brusc. De aceea programele clasei I recomandă desfăşurarea

unor activităţi instructive sub formă de joc. Prin intermediul jocului se poate asigura o trecere mai

lină de la grădiniţă la şcoală şi deci o mai bună acomodare noilor cerinţe şcolare.

Şcolarul mic manifestă multă curiozitate. El trece treptat de la o curiozitate perceptivî la o

curiozitate epistemică, adică apare necesitatea de a-şi explica fenomenele, de a înţelege lumea, de a

stabili relaţii între cauze şi efecte. Este vârsta când se trece de la o gândire intuitivă la o gândire

operativă.

Copilul învaţă să rezolve practic exerciţiile şi problemele, iar treptat schemele, structurile

mintale se cer deranjate de acţiuninea nemijlocită cu obiectele.

Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate.

Copilul poate reţine cu multă uşurinţă o serie de date. Dar învăţătorul este chemat să dirijeze

procesul memorării, să urmărească procesul de trecere de la o memorare predominant mecanică la

una logică intenţională.Atenţia şcolarului mic este încă instabilă. Copilul oboseşte repede.

Este idicat ca perioadele care solicită atenţie să alterneze cu activitate de inviorare.Introducerea

unor jocuri în lecţie poate răspunde acestui scop.

Atenţia şi efortul copilului pot fi stimulate prin stabilirea unor motivaţii adecvate. Motivele

exterioare (să facă bucurie părinţilor, să fie lăudat, să ia premiu etc.) vor fi dirijate treptat spre o

motivaţie socială, superioară (să-l convingem de importanţa şcolii, de necesitatea unei pregătiri

pentru viaţă). Dar pînă şcolarul va ajunge la imperativul ’’ trebuie ”să nu se neglijeze rolul

interesului, al plăcerii, al atracţiei către studiu. Lecţiile interesante, bogate în materiale intuitive şi

presărate cu jocuri didactice vor sunsţine efortul elevilor, le va menţine mai mult timp concentrată

atenţia.

Activitatea mintală a elevului, solicitată în lecţie poate deveni interesantă, accesibilă dacă este

inclusă în joc.

Strategiile jocului sunt strategii euristice în care copiii îşi manifestă isteţimea, inventivitatea,

iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala.

Jocul prin încărcătura sa afectivă, sigură o antrenare mai deplină a întregii activităţi psihice.

În joc copilul este un adevărat actor şi nu un simplu spectator.El contribuie cu toate forţele lui la

împlinirea sarcinii, jocului, realizând în felul acesta o învăţare autentică.

Experienţa didactică a demonstrat ca jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activitate a

activizare a şcolariilor mici şi de stimulare a resurselor intelectuale.

’’Jocul, prin temperatura specifică a activităţii psihice pe care o stimulează, devine terenul pe

care se pot exercita cele mai complexe şi importante influenţe, atât în ceea ce priveşte însuşirile

psihice, cât şi procesele psihice ” – Ausubel, D.

2.2 VALOAREA INSTRUCTIV EDUCATIVĂ A JOCULUI DIDACTIC

Jocul prezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi

bucuria, urmăreşte obiectivele de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică, etc a copilului.

În viaţa de fiecare zi a copilului, jocul ocupă un loc important deoarece jucându-se copilul îşi

satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiectivele reale sau imaginare, de a se transpune în

diferite roluri şi situaţiicare îl apropie de realitatea înconjurătoare.

Este cunoscută nerăbdarea cu care copiii îşi aşteaptă tovarăşii de joacă, seriozitatea cu care se

încadrează respectarea regulilor şi realizarea sarcinilor jocului, dorinţa lor a ieşi învingători.

Odată cu integrarea copilului în viaţa şcolară o bună parte din timp este rezervată şcolii,

activităţii de învăţare, care devine o preocupare majoră.

Cu toate aceste schimbări ’’jocul rămâne o problemă majoră în timpul întregii copilarii” aşa

cum remarca A.Gesell.

Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter, mai viu şi mai

atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie şi de bucurie, de

divertisment şi de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.

Restabilind un echilibru în activitatea şcolarilor, jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale

acestora, generând o motivaţie secundară, dar stimulatorie, constituind o prezenţă indispensabilă în

ritmul accentuat al muncii şcolare.

Studiul aritmeticii în clasele primare urmăresc să asigure cunoştinţe matematice de bază,

precum şi formarea unor deprinderi de calcul.

Pentru a ajunge la deprinderi intelectuale temeinice de nevoie de mult exerciţiu, de mult

antrenement. Asistăm adesea la o supărătoare informatizare atât a conţinutului exerciţiilor, cât şi la

modul de a se lucra în clasă.Exerciţiile stereotipe obosesc şi-i plictisesc pe şcolari.Unii copii se

îndepărtează de studiul matematicii, nu pentru că înţelegerea ei ar depăşi posibilităţiile intelectuale

ale majorităţii elevilor, ci pemtru că sunt lăsaţi să o considere dificilă, aridă şi conduşi de această

atitudine acumuleză treptatprea multe goluri, ceea ce realmente îngreunează studiul ulterior al

matematicii.

Jocul didactic poate aduce varietate în exerciţiul matematic, el poate înviora lecţia şi ca urmare

drumul spre deprinderi este mai sigur şi mai plăcut. Există o varietate de jocuri ce pot fi strâns

colerate cu diferite capitole de aritmetică.

Unele jocuri oferă posibilitatea tratării diferenţiate a elevilor. Sunt jocuri şi exerciţii distractive

care solicită diverse soluţii de rezolvare.

Elevii, cu posibilităţi mai mari vor găsi o varietate de cai, soluţii mai ingenioase, iar cei cu

posibilităţi mai reduse vor fi ajutaţi să nu se descurajeze.

Jocurile realizate prin munca independentă permit formarea unei imagini clare asupra lacunelor

elevilor sau a progreselor înregistrate, ajutâd astfel preîntâmpinrea rămânerii în urmă şi stimularea

unor aptitudini.

Multe jocuri presupun activitatea pe grupe.

Întrecerea pe grupe sprijină colaborarea între elevi, stimulează forţele colective în vederea

obţinerii unui loc mai bun în clasamentul echipelor.

Unele locuri pot evidenţia mai bine valoarea practică a cunoştinţelor de aritmetică. Prin jocurile

’’La magazin’’, ’’ La librărie ’’ elevii efectuează operaţii aritmetice subordonate unui scop

practic, acela de a face cumpărături.Astfel de jocuri ofera şi posibiliatea exersării elevilor într-o

atitudine civilizată.

Jocul didactic nu înseamnă ’’o joacă de copii’’, el este o activitate serioasă, care sprijină, într-

un mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor deprinderi aritmetice durabile,

precum şi împlinirea personalităţii şcolarilor.

2.3 JOCUL DIDACTIC – FORMA ACTIVĂ DE ÎNVĂŢARE LA ŞCOLARII MICI

’’Toate metodele active de educaţie ale copiilor mici- spunea Jean Piaget –cer săli se

furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze

realităţi intelectuale care, fără acestea, rămîn exterioare inteligenţei copilului’’.(Introducere în

didactica şcolii active- Bartolomeis, Francisco – pag 38-48)

Aşa s-au dezvoltat diferite tipuri de jocuri educative sau jocuri didactice care asigură îmbinarea

şi toate tranzacţiile spontane între elementele distractive şi cele de muncă (instructive), în ideea ca

treptat vor avea câştig de cauză cele din urmă.

Faptul că psihologia genetică acordă o mare atenţie jocului se datorează faptului că jocul este el

însuşi o activitate deosebit de atractivă, care ’’evoluează’’ între ficţiunea pură şi realitatea muncii.

Jocul ne ajută să cunoaştem mai bine înclinaţiile copilului, să ne gîndim la rolul tot mai

important pe care îl ocupa jocurile , dar, mai ales, se pare că studiul lui ne oferă unul dintre cele mai

bune turnuri de observaţie de unde putem avea o vedere de ansamblu asupra copilăriei. Jocul ne

permite să urmărim multilateral copilul în acelaşi timp în viaţa sa motorie, afectivă, ca şi a

limbajului, deşi într-un alt mod ne informează despre structurile mentale succesive ale copilului .

O activitate superioară care se naşte din joc în joc este munca, fără de care nici arta, nici ştiinţa

şi nici chiar sportul nu s-ar putea dezvolta. În ultimele decenii, pedagogii din şcoala nouă au

subliniat şi au utilizat ideea ca jocul poate să ducă la munca şi formarea copilului pentru muncă.

Jocul exersează nu numai muşchii ci şi inteligenţa. El dezvoltă supleţea şi igoarea , dar tot el

aduce acea stăpânire de sine fără de care poţi fi o fiinţă umană fără a fi cu adevărat om. Jocul educă

chiar şi sentimentele.

A te juca înseamnă în general a-ţi propune o sarcină de îndeplinit şi a te obosi, a face un efort

pentru a îndeplini această sarcină.

Jocul este o şcoală, o şcoală deschisă şi un program tot aşa de bogat precum este viaţa.

Este suficient să amintim concentrarea copilului prins în joc, ca şi gravitatea cu care el

urmăreşte respectarea unor reguli sau luptă în care se angajează pentru a cîştiga, pentru a înţelege ca

jocul este un factor esenţial în viaţa copiilor.

Prin joc funcţiile senzomotorii şi verbele se activează şi se dezvoltă, jocul nu apare ca fiind

orientat spre trecut ci spre viitor.

Prin joc viitorul este anticipat şi pregătit.

Jocul nu este o simplă distracţie.

În jucător se ascunde uneori un erou care se descoperă sigur pentru o clipă.

El este uneori obosit, dar tocmai această oboseală îi atestă valoarea.

Jocurile prea facile nu prezintă nici un farmec şi tocmai de aceea copilul mai mare dispreţuieşte

jocurile de nisip.

Jocul se naşte din voinţă.Aşa cum sportivul autentic pretinde un adversar de talia sa, tot astfel

copilul doreşte un joc de talia sa, ba uneori este prea ambiţios şi chiar vrea să practice jocurile

copiilor mai mari, care deocamdată îi depăşesc puterile.

Un alt caracter prin intermediul căruia jocul pregăteşte pentru muncă este introducerea copilului

în grupul social. Pentru un copil mai mare a se juca înseamnă a îndeplini o funcţie, a deţine un loc

în echipă. Din acest moment jocul, ca şi munca, dobândeşte un caracter social.

Prin intermediul jocului, copilul aflat în contact cu alţii se obiţnuieşte să ţină seama de punctul

de vedere al altora, să iasă din agocentrismul sau originar. Jocul este o activitate de grup

instituţionalizat.

Se înţelege aşadar de ce unele jocuri ale copiilor se sfârşesc cu munci reale şi de ce educatorii

s-au străduit să folosească jocul ca mijloc de educaţie.

Folosirea jocului educative în grădiniţe se explică prin nevoia copilului de a învăţa în primul

rând ce este o sarcină.Clasificarea etichetelor, executarea împletiturilor, sunt tot atâtea sarcini şi tot

atâtea jocuri. Prin intermediul lor copilul învaţă să-şi fixeze atenţia, să-şi satbilească atenţia, să-şi

stăpânească instabilitatea naturală, să facă un efort.

Într-adevăr, ar fi imposibil să cerem o muncă neîntreruptă unui copil de patru- cinci ani. Jocul

este mijlocul care conduce spre muncă.

Munca şcolară îl face pe copil să cunoască lucruri corecte.

Şcoala este considerată o punte între joc şi muncă.

La grădiniţă munca se desfăşoară cu precădere în joc, un joc educativ, iar o dată cu intrarea

copilului în şcoală rolul principal revine muncii şi mai puţin jocului.

Educatoarele din grădiniţele de copii, pentru a veni în ajutorul învăţătorilor care predaula clasele

primare, trebuie să îndrume primii paşi în matematică ai copilului folosind jocul didactic ca mijloc

de bază în predare.

Învăţământul prin acţiune (şcoală activă) pune accent pe acţiunea copilului asupra obiectelor

însăşi. Manipularea obiectelor conduce mai rapid şi mai eficient la formarea percepţiilor accelerând

astfel formarea structurilor opratorii ale gândirii.

Etapa manipulării obiectelor se continuă cu cea a manipulării imaginilor acestora, apoi cu

elaborarea unor scheme grafice urmate de simboluri.

Numai pe această cale se asigură accesul copiilor spre noţiuni abstracte(ca aceea de număr).

Jocul matematic în ansamblul său, dar îndeosebi regula de joc, sugerează de cele mai multe ori

calea spre scopul matematic urmărit. Activităţi organizate în scopul obţinerii unui randament

maxim de cunoştiinţe sunt jocurile didactice.

În organizarea lor se are în vedere experienţa acumulată de copii în construirea unor mulţimi

formate dein obiecte din lumea înconjurătoare: mere, mărgele, nasturi, jucării etc. pe baza unor

proprietăţi: forma, mărimea, culoare. Copiii trebuie să cunoască diverse variabile ale acestor

atribuite şi pe baza lor să alcătuiască mulţimi: nasturi rotunzi, mărgele roşii, jucării mici, cărţi

groase, etc.

Tot în cadrul unor activităţi anterioare, copiii trbuie să-şi însuşească sensul unor termeni care

redau poziţiile spaţiale relative ale obiectelor: sus, jos, pe sub, lângă, în faţă, departe – aproape,

deasupra – dedesubt, etc.

Obiectele naturale din mediul înconjurător oferă o varietate infinită de forme, culori, mărimi,

etc.ceea ce constituie şi un dezavantaj pentru copii, împiedicându-i pe aceştia să le perceapă fără

echivoc.

De aceea, în organizarea jocurilor logice, se folosesc truse(seturi, colecţii) de piese cu un număr

de atributee limitat şi uşor de distins.

Jocurile logice, deşi au tradiţie în învăţământul nostru matematic, îşi câştigă tot mai mulţi adepţi

în rândul celor care militează pentru învăţământul modern.

Ţinând seama de puterea de concentrare a copiilor de vârsta şcolară mică, de nevoia de variaţie

şi de mişcare a acestora, duarta lecţiei ropriu-zise nu va depăşi 30 minute în primul semestru,

ajungând până la 35-40 minute în al doilea trimestru, iar restul 10-15 minute vor fi completate cu

jocuri şi activităţi aplicative dirijate de învăţător.Acestea pot fi introduse însă şi în orice parte din

oră.

Jocurile didactice vin în special în ajutorul cadrelor didactice care predau la clasa I, în scopul

respectării cerinţelor programei în activitatea cu cei mai mici şcolari. Materialele didactice necesare

desfăţurării jocului didactice trebuie să corespundă din punct de vedere al accesibilităi, al rezolvîrii

problemelor pedagogice legate de transmitera cunoştiinţelor şi formarea priceperilor şi

desprinderilor necesare pentru rezolvarea armonioasă a copiilor.

Jocul didactic bine ales, materialul diadctic accesibil ajută la realizarea laturii formative a

învăţământului, antrenează intens operaţiile gândirii, analiza şi comparaţia.

Un element de joc în constituie şi întrecerea.Ea este accesibilă cu condiţia să facă apel la

cunoştiinţele temeinic însuşite de copii.

Pentru înviorarea lecţiilor de matematică şi trezirea interesului elevilor faţă de acest obiect,

învăţătorul poate folosi versuri plăcute în legătura cu fiecare cifră (’’Chipul cifrelor’’) uneori

însoţite de o melodie adecvată (’’Unu-i soarele pe cer’’)

Jocurile didactice utilizate în clasele I – IV reprezintă o formă de învăţare accesibilă, plăcutăţi

atractivă ce corespun particularităţilor psihice ale acestei vârste.

Jocurile didactice, prin gardul înalt de angajare a elevului în activitatea de învăţare, constituie

una din formele de învăţare cu acela mai bune efecte educative,un foarte bun mijloc de activizare a

şcolarilor mici şi de stimulare a resurselor lor intelectuale. Lecţiile învioarate cu jocuri didactice,

susţin efortul elevilor, menţinându-le atenţia concentrată şi reducândule gradul de oboseală.

Jocul didactic are bogate resurse de stimulare a creativităţii. Prin libertatea de găndire şi acţiune,

prin încrederea în puteriile proprii, prin iniţiativă şi cutezată, jocurile didactice devin pe cât de

valoroase, pe atât de plăcute.

Jocul didactic utilizat în lecţie este o activitate de învăţare cu scopuri şi sarcini instructive bine

determinate, cu un conţinut adecvat, care se realizează într-o formă plăcută.Urmărindu-se

obiectivele curente ale lecţiei prin jocurile care pot fi presărate în diverse momente ale acesteia,

copilul este solicitat la acelaşi efort mintal pe care l-ar face într-o activitate didactică obişnuită: să

observe, să recunoască, să denumească, să transforme, să compună, etc., cu deosebirea ca în joc

copilul efectuează aceste operaţii într-o formă plăcută , atractivă.În situaţiile de joc copilul

realizează cea mai autentică învăţare, având impresia că se joacă.

Învăţătorul îi poate ajuta pe micii şcolari să-şi însuşească cunoştiilţele temeinice pe căi mai

uşoare şi mai plăcute. Mânuite cu iscusinţa, jocurile didactice aduc o contribuţie impotantă la

pregătirea elevilor pentru viaţă.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI DIDACTIC LA LECŢIILE

DE MATEMATICĂ

3.1 CERINŢE CE SE IMPUN A FI RESPECTATE PENTRU REUŞITA JOCULUI DIDACTIC

Aplicarea matematicii în practică prezintă pentru copil o verigă importantă în înţelegerea

conceptelor cu care lucrează.

Acestea presupune ca elevul să fie capabil:

- să folosească anumite noţiuni matematice învăţate în situaţii cotidiene;

- să formuleze predicţii bazate pe experienţă;

- să selecteze materialele şi noţiunile pe care le poate utiliza într-o anumită activitate practică;

- să vorbească de activitatea pe care o desfăşoară folosind limbajul adecvat.

Jocul didacticeste un mod deosebit de eficient de aplicare a cunoştiinţelor matematice în

practică. Prin folosirea jocului didactic în predarea matematicii la clasele mici se realizează şi

sarcini formative ale procesului de învăţământ.

Astfel, jocurile didactice matematice:

- antrenează operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea, ordonarea,

abstarctizarea, generalizarea, concretizarea;

- dezvoltă spiritul de iniţiativă şi independentă în muncă, precum şi spiritul de echipă;

- dezvoltă atenţia, disciplina şi spiritul de ordine în desfăşurarea unei activităţi;

- formează deprinderi de lucru corect şi rapid;

- asigură însuşirea mai rapidă, mai temeinica, mai accesibila şi mai plăcută a unor cunoştinţe

mai aride pentru această vârstă.

Realizarea unui joc presupune mai multe etape: pregătirea jocului, a materialului necesar,

pregătirea clasei în vederea jocului, desfăşurarea jocului.

Pregătirea jocului didactic presupune:

- studierea atentă a conţinutului acestuia, a structurii sale;

- pregătirea materialului(confecţionarea sau procurarea lui);

- elaborarea proiectului(planului) jocului didactic.

Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de măsuri.

Învătătorul trebuie să asigure o împărţire corespunzătoare a clasei în funcţie de cerinţele jocului

pentru buna desfăşurare a acestuia în sensul rezolvării pozitive a sarcini didactice.

O altă problemă organizatorică este aceea a distribuirii materialului necesar desfăşurării jocului.

Acesta poate fi distribuit la începutul activităţii de joc pe motiv ca elevii cunoscând materialele

didactice necesare jocului respectiv, vor înţelege mai uşor explicaţia învăţătorului referitoare la

desfăşurarea jocului.

Există jocuri matematice în care materialul poate fi împărţit elevilor după explicarea jocului.

Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influenţă favorabilă asupra ritmului de

desfăşurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.

Pentru buna desfăţurare a jocului didactic se cere respectarea momentelor (evenimentelor)

acestuia, stimularea elevilor în vederea paticipării active la joc, asigurarea unei atmosfere prielnice

la joc, varietatea elemnetelor de joc (complicarea jocului, introducera altor variante,etc. ).

Desfăşurarea jocului didactic cuprinde următoarele faze:

- introducerea în joc (discuţii pregătitoare);

- anunţarea titlului şi scopului acestuia;

- prezenterea materialului;

- explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;

- fixarea regulilor;

- executarea jocului de către elevi;

- complicarea jocului, introducerea de alte variante;

- încheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau individuale).

Introducera în joc se va face în funcţie de tema jocului.Acesta poate să înceapă printr-o scurtă

discuţie cu efect motivator, printr-o expunere care să stârnească interesul sau atenţia elevilor sau

prin prezentarea materialului didactic care urmează să fie folosit.

Introducera în jocul matematic nu este un moment obligatoriu, acesta putând începe anunţându-

se direct tema jocului.

Anunţarea jocului se va face în termeni precişi, fără cuvinte de prisos, spre a nu lungi inutil

începutul acestei activităţi.

Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea şi explicarea

acestuia.

Învăţătorul are sarcina:

- să-i facă pe elevi să înţeleagă sarcinile ce le revin;

- să precizeze regulile jocului asigurând însuţirea lor rapidă şi corectă de către elevi;

- să prezinte conţinutul jocului şi principalele lui etape, în funcţie de regulile jocului;

- să dea explicaţii cu privire la modul de folosire a materialului didactic;

- să scoată în evidenţă sarcinile conducătorului de joc şi cerinţele pentru a deveni câştigător.

Uneori, în timpul explicaţiei sau după explicaţie, este nevoie să se fixeze regulile jocului.Acest

moment este necesar atunci când jocul are o acţiune mai complicată, imunându-se astfel o

subliniere specială a cestor reguli.

Jocul va începe la semnalul conducătorului jocului care de regulă va fi învăţătorul. La începutul

acesta va interveni mai des în joc, reamintind regulile, dând unele indicaţii organizatorice, iar pe

măsură ce se va înainta în joc, învăţătorul va acorda independenţa elevilor lăsându-i să acţioneze

liber.

În timpul jocului învăţătorul îi revine o serie de sarcini ce trebuie respectate:

- să imprime un anumit ritm al jocului;

- să menţină atmosfera de joc;

- să urmărească evoluţia jocului, evitând momentele de monotonie, de stagnare;

- să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectându-se regulile

stabilite;

- să creeze condiţii necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina didactică în mod

independent sau în cooperare;

- să urmărească comportarea elevilor, relaţiile dintre ei;

- să activeze toţi elevii la joc, găsind mijloace potrivite pentru a-i antrena şi pe cei timizi;

- să urmărească felul în care se respectă, cu stricteţe, regulile jocului.

Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi: autoconducerea jocului,

schimbarea materialului între elevi, complicarea sarcinilor jocului, introducerea unui element de joc

nou, introducerea unui material nou, etc.

În încheierea jocului învăţătorul va formula concluzii şi aprecieri asupra felului în care s-a

desfăşurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc şi s-au executat sarcinile

primite, asupra coportării elevilor, făcând recomandări cu caracter individual şi general.

Jocul didactic matematic poate fi folosit cu succes la orice tip de lecţie şi în orice clasă a ciclului

primar.

Prin folosirea jocurilor în predarea matematicii în şcoala primară se atribuie acestora contribuţia

la însuşirea mai rapidă, mai temeinică, mai accesibilă şi mai plăcută a unor cunoştinţe relativ

abstracte pentru această vârstă.

De multe ori, o sarcină mai grea care de obicei ar depăşi puterea de învăţare, de înţelegere a

copilului, în limbajul jocului, sarcina este acceptată şi chiar realizată cu rezultate bune şi foarte

bune.

Tocmai de aceea activitatea de instruire propriu-zisă este bine să o împletim cu jocul didactic.

3.2 TIPURI DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE

În funcţie de scopul şi saricina didactică propusă, jocurile didactice matematice se vor clasifica

astfel:

A. După momentul în care se folosesc în cadrul lecţiei ca formă de bază a procesului de

învăţământ:

a). Jocuri didactice matematice, ca lecţie de sine stătătoare, completă;

b). Jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu-zise ale lecţiei;

c). Jocuri didactice matematice în completarea lecţiei, intelectuale pe parcursul lecţiei sau la final.

B. După conţinutul capitolelor de însuşit în cadrul obiectului de învăţământ (matematica)

sau în cadrul anilor de studii.

a). Jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însuşirii cunoştiinţelor specifice unui capitol

sau grup de lecţii;

b). Jocuri didactice specifice vârstei sau clase;

C. După rolul lor jocurile pot fi clasificate astfel:

a).Jocuri didactice matematice care introduc copilul în sfera activităţilor mai complexe;

b).Jocuri didactice matematice al căror scop este consolidarea cunoştinţelor şi puterea lor în

prectică;

c). Jocuri didactice matematice al căror scop este de a-l recrea, odihni şi distra pe copil.

D. După modul de aplicabilitate pe întreg ciclul primar jocurile didactice pot fi clasificate

astfel:

- Jocuri logico – matematice;

- Jocuri de numerotaţie;

- Jocuri cu cele patru operaţii (adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea).

- Jocuri de compuneri de probleme;

- Jocuri de perspicacitate.

În cele ce urmează, se vor trata jocurile didactice matematice indicate la punctul D. Din

” Tipuri de jocuri didactice matematice”.

3.3 MODALITĂŢI DE ORGANIZARE ŞI DESFĂŞURARE A JOCURILOR DIDACTICE

MATEMATICE

3.3.1. JOCURI LOGICO – MATEMATICE

Jocurile logico – matematice sunt organizate de obicei de învăţământul preşcolar, dar şi în ciclul

primar în special în clasa I. Aceste jocuri se folosesc pentru familializarea elevilor cu unele

concepte moderne de matematocă (cum sunt cele de mulţime şi relaţie), pentru consolidarea

reprezentărilor despre unele forme geometrice (triunghi, dreptunghi, pătrat, cerc), pentru cultivarea

unor calităţi ale gândirii şi exersarea unei logici elementare.

Materialul necesar organizării acestor jocuri este trusa lui Y.Diénes cu 48 de figuri geometrice

din material plastic ”Logi II”.

Cu această trusă pot fi realizate mai multe jocuri matematice. După noţiunile matematică

folosite şi operaţiile logice efectuate de elevi, se poate face următoarea clasificare a jocurilor logico

– matematice:

- Jocuri pentru construirea mulţimilor;

- Jocuri de aranjare a pieselor în tablou;

- Jocuri de diferenţe;

- Jocuri pentru amenajarea pieselor în două cercuri;

- Jocuri de perechi;

Cele mai frecvente jocuri logice matematice folosite în primele săptămâni de şcoală din clasa I

pentru verificarea cunoştiinţelor cu care vin copiii de la grădiniţă sunt cele de construire a

mulţimilor, jocurile de perechi şi aranjare a pieselor în tablou.

Unul dintre jocurile folosite în primele săptămâni de şcoală poate fi:

”Şantierul de construcţii”

Sarcina didactcă; construirea de mulţimi pe baza unor caracteristici date şi denumirea pieselor

după însuşirile lor.

Scopul:

- consolidarea cunoştinţelor despre figurile geometrice şi însuşirile acestora:

- consolidarea deprinderilor de manipulare a pieselor din trusa şi distrugerea cu rapiditate a

formelor şi culorilor;

- denumirea unei piese cu ajutorul celor patru atribuite: formă, culoare, grosime, mărime;

- recunoaşterea unei piese care a fost denumită corect şi complet;

- dezvoltarea spiritului de observaţie , atenţie.

Metode: conversaţia, explicaţia, demonstraţia.

Materialul didactic: - trusa matematică ”Logi II”;

- tabla magnetică.

Desfăşurarea jocului:

Jocul va fi precedat de o discuţie cu copiii despre meseriile din construcţii precizându-se

denumirile acestora şi ce fel de materiale folosesc muncitorii din ramurile respective.

Se presupune că la ”magazie ” au fost aduse materiale de ”construcţii ”de forme diferite, de

culori diverse, mari şi mici, groase şi subţiri (piesele trusei).

Magazionerul ( învăţătorul) trebuie să le înregistreze şi să le sorteze după formă, culoare, etc.

În acest scop învăţătorul cere ajutor elevilor care trebuie să-i spună caracteristicile fiecărei piese

şi să o aşeze la locul potrivit , el doar o înscrie în registru. ” Magazia ” (tabla magnetică) este

împărţită în patru raioane, fiecare corespunzând unei anumite forme a pieselor.

Unul din copii, arătând ”magazionerului ” o piesă, spune: ”Scrieţi, o piesă mare, de forma

dreptunghiulară, albastră şi groasă”. Ceilalţi ca şi magazionerul, sunt atenţi spre a nu se strecura nici

o greşeală şi completează eventualelele misiuni.

Cuvântul ”piesă” ar putea fi înlocuit, uneori după caz cu ”cărămida”, ”placa”, ”ţigla”,

”scândura”, ”capac de canal ”, etc. după imaginaţia copilului şi după modul în care forma şi

culoarea sa îşi pot găsi un corespondent similar în aceste materiale.

După înregistrare, copilul ia piesa o aşază în raionul potrivit: ”Am aşezat placa de faianţă în

raionul pieselor pătrate ”, etc.

Sortarea pieselor s-ar putea face şi după criteriul culorii. În acest caz “magazia ar avea trei

“raioane”.

Rând pe rând, alţi elevi prezintă câte o piesă şi apoi o aşază la raionul potrivit.

După ce “materialele” (piesele) au fost aşezate frumos şi înregistrate, “şefii echipelor de

construcţii” se prezintă la “magazie” pentru a primi materialele.

“Vă rog să-mi daţi două uşi mari dreptunghiulare, subţiri. Mă numesc Ardelean Ioan şi sunt

şeful echipei de tâmplari”.

Magazionerul îi cere să precizeze ce culoare preferă pentru fiecare uşă şi îi dă (dacă are)

materialele respective. Şeful de echipă controlează materialele şi dacă ele corespund “semnează

bonul”. Apoi vine la rând alt copil “Vă rog să-mi daţi trei plăci de faianţă, pătrate şi subţiri. Sunt

Ionescu Adrian, şeful echipei de faianţări”.

Jocul continuă în acest fel, la magazie prezentându-se rând pe rând reprezentanţii zidarilor,

dulgherilor, electricienilor, instalaţiilor, etc.

Jocul “Cine aranjează mai bine” este un joc logico-matematic de aranjare a pieselor într-un

tablou folosit de elevii clasei întâi.

Sarcina didactică:

- deosebirea şi selecţionarea pieselor din trusă după cunoaşterea însuşirilor acestora;

- aranjarea pieselor după forma geometrică pe care o au pe orizontală şi după culoarea pe

verticală;

- consolidarea deprinderilor de manipulare a pieselor din trusă

- dezvoltarea spiritului de observaţie şi atenţie .

Metode: explicaţia, conversaţia, demonstraţia.

Material didactic: - flanelograf pentru elevi;

- tablă magnetică;

- trusă “Logi II”pentru elevi;

- trusă matematică pentru învăţător.

Desfăşurarea jocului

Clasa se va împărţi în două grupe.

Se va prezenta elevilor tabloul ce urmează a fi completat, precizându-se ca prima grupă va

selecta piesele mici (groase şi subţiri), iar a doua grupă piesele mari (groase şi subţiri). Apoi se vor

purta discuţii despre semnificaţia culorilor, intuindu-se un steguleţ tricolor care se pune deasupra

flanelografului (tablei).

Se stabileşte culoarea cu care începe să lucreze (roşu şi albastru).

Se aranjează pe flanelograful demonstrativ un gen de piese (ex. cercuri mici subţiri, apoi cercuri

mici groase sau cercuri mari subţiri, cercuri mari groase) în ordinea culorii stabilite.

Elevii sunt lăsaţi să lucreze independent fiind supravegheaţi şi îndrumaţi la nevoie. Se dau

indicaţii individuale şi generale dacă sunt necesare.

Cei care au terminat aranjarea pieselor mai repede, corect şi estetic primesc recompensa bulina

roşie (corespunzătoare calificativilui “foarte bine”).

Aprecierile trebuie să fie simulative pentru a nu-i demobiliza în munca sau pentru a le insufla

dragostea faţă de şcoală.

Dintre jocurile logice un interes deosebit îl prezintă şi jocurile de perechi. Un astfel de joc poate

fi “Găseşte-mi perechea! ”

Sarcina didactică:

- să formeze perechi de piese care să aibă două atribute comune, de exemplu forma şi

mărimea deosebindu-se între ele prin culoare şi grosime;

- să formeze perechi de piese care să aibă trei atribute comune, de exemplu forma, culoare şi

mărime deosebindu-se între ele prin unul şi acelaşi atribut; gros – subţire.

Scopul:

- consolidarea cunoştinţelor despre cunoaşterea atributelor (caracteristicile) pieselor din

trusă : formă, culoare, mărime, grosime;

- consolidarea deprinderilor de selecţionare după mărime, formă, grosime şi culoare;

- punerea în corespondenţă a două obiecte cu caracteristici identice dar de mărime diferită;

- dezvoltarea proceselor intelectuale:gândirea, memoria.

Metode: explicaţia, exerciţiul.

Material didactic: - flanelograf (tablă magnetică)

- trusă completă cu piese.


Se lucrează pereche cu colegiul de bancă.

Unul din elevi va alege piesele de aceeaşi formă: de exemplu cercuri, celălalt elev va alege

figuri mari, după care se va grupa astfel: cerc mare şi roşu cu cerc mare şi albastru, cerc mare şi

galben cu cerc mare şi albastru,etc.

La fel se va proceda cu pătrate, triunghiuri şi dreptunghiuri.

Se vor schimba apoi atributele: să aibă aceeaşi mărime şi culoare deosebindu-se prin formă

şi grosime, aceeaşi culoare şi formă deosebindu-se prin mărime şi grosime, etc.

Jocul se va complica cerându-se elevilor să formeze perechi de piese care să aibă trei

atribute comune: formă, culoare şi mărime deosebindu-se între ele doar prin grosime.

Unul dintre elevi va alege piesele mari, subţiri, iar celălalt pe cele mici şi subţiri.

Se stabilesc perechi de piese care să aibă aceeaşi formă, culoare, grosime dar mărimi

diferite.

Perechile de elevi care reuşesc să termine mai repede sunt apreciate şi recompensate prin

primirea bulinei roşii.

Se vor face deasemenea aprecieri generale, stimulative, încurajând întregul colectiv de elevi.

Acest „joc de perechi” se poate desfăşura şi în alte variante cerându-se să se formeze

perechi: subţire-gros, cerc-triunghi, roşu-albastru etc.

După ce copiii cunosc bine componenta trusei, ştiu să denumească orice piesă a ei prin cele

patru atribute (formă, culoare, mărime, grosime) şi sesizează cu o oarecare uşurinţă negaţiile ce le

caracterizează (atributele ce nu le posedă), se pot organiza şi jocuri de diferenţă.

Un joc interesant, cu un oarecare grad de dificultate este jocul „Domino” care poate

constitui un real exerciţiu de „antrenament” atât pentru elevii clasei I cât şi pentru elevii mai mari

şi chiar pentru adulţi.

Sarcina didactică: se cere ca două piese consecutive aşezate pe aceeaşi linie să difere

printr-un singur atribut, iar două piese consecutive dispuse pe aceeaşi coloană să difere prin două

atribute.

Scopul:

- alegerea piesei potrivite din trusă astfel încât să fie îndeplinite cerinţele jocului;

- consolidarea deprinderilor de a lucra cu piesele trusei;

- dezvoltarea gândirii, spiritului de observaţie, atenţie, inteligenţei.

Material didactic: - flanelograf (tablă magnetică);

- trusă matematică „Logi II”.

Metode: explicaţia, demonstraţia, conversaţia, problematizarea.


Se va prezenta elevilor un tablou împărţit în 20 de căsuţe pe fanelograf sau tablă magnetică.

Tabloul poate avea şi un număr mai mare de căsuţe.

Piesele trusei (sau o parte din ele) trebuie aşezate câte una singură într-o căsuţă (pot rămâne

şi căsuţe libere).

Întrucât ocuparea unei anumite căsuţe a tabloului implică dificultăţi diferite şi punctajul ce

se acordă diferă de la un caz la altul.

Jocul se organizează sub formă de competiţie între două echipe, fiecare având dreptul să

aşeze în tablou (alternativ) câte o piesă.

Orice piesă aşezată corect în tablou aduce echipei un număr de puncte egal cu cel al

numărului diferenţelor pe care le are piesa faţă de cele vecine (de pe aceeaşi linie sau de pe aceeaşi

coloană) aşezate anterior.

Pentru înţelegerea jocului voi prezenta tabloul următor:

Să presupunem că echipa A începe jocul şi aşează triunghiul din căsuţa 13. Nu primeşte nici

un punct, pentru că piesa nu are nici un vecin (nici pe linie, nici pe coloană).

Echipa B aşează pătratul din căsuţa 8, care este pe aceeaşi coloană cu căsuţa 13. Piesele se

disting prin două diferenţe (formă şi culoare). Primeşte două puncte.

Echipa A aşează dreptunghiul din căsuţa 3, stabilind două diferenţe faţă de pătratul din

căsuţa 8 (formă şi grosime). Primeşte şi ea două puncte.

Echipa B aşează triunghiul din căsuţa 12, pentru care i se acordă un punct, întrucât piesele

alăturate din căsuţele 12 şi 13 fiind pe aceeaşi linie, au o singură diferenţă.

Echipa A aşează triunghiul din căsuţa 11, pentru care primeşte tot un punct (o diferenţă între

căsuţele 11 şi 12).

Echipa B aşează cercul din căsuţa 6, pentru care i se acordă două puncte, după numărul

diferenţelor dintre piesele căsuţelor 11 şi 6 (alăturate şi pe aceeaşi coloană).

Echipa A aşează cercul în căsuţa 14 şi primeşte un punct.

Echipa B aşează cercul mic din căsuţa 15 primind tot un punct, întrucât a realizat o singură

diferenţă faţă de piesa alăturată (14).

Până în prezent echipa A a acumulat: 0+2+1+1=4 puncte,

iar echipa B a acumulat: 2+1+2+1=6 puncte.

Jocul continuă şi fiecare echipă caută să acumuleze cât mai multe puncte; de aceea va

încerca să completeze piese pe coloane (primind două puncte) sau piese „de colţ” pentru care se

acumuleză trei puncte. În cazul în care se greşeşte se acordă 0 puncte.

După un număr oarecare de astfel de operaţii, jocul se opreşte făcându-se bilanţul.

Este declarată învingătoare echipa care a totalizat mai multe puncte.

În condiţiile în care manualele de matematică pentru clasa I şi-au sporit cerinţele faţă de

copiii de 6-8 ani, s-a impus necesitatea jocului matematic sau de ingeniozitate; descifrarea

labirinturilor şi a cifrurilor pătratului TANGRAM.

Pătratul Tangram apare, în manualul clasei I, integrat între formele plane ca o extindere a

cunoştinţelor geometrice şi pentru a oferi copiilor o activitate intens creativă.

De altfel trebuie subliniată contribuţia extraordinară a acestui joc la dezvoltarea imaginaţiei

copiilor. Atât copiiii cât şi oamenii mari caută cu aceeaşi atenţie posibilităţi de aşezare, asamblare a

celor şapte piese numite „Tanuri” pentru a obţine siluete: oameni, animale, plante, obiecte etc.

Acest joc poate fi folosit în orele de matematică atât de elevii clasei I cât şi în celelalte clase

din ciclul primar.

Sarcina didactică:

- să reconstituie pătratul Tangram folosind cele şapte Tanuri;

- să construiască cu ajutorul Tanurilor diferite figuri geometrice.

Scopul: dezvoltarea creativităţii şi imaginaţiei

Metode: explicaţia, demonstraţia, munca independentă.

Material didactic: - pătratul Tangram format mare pentru învăţător şi formate mici

pentru elevi;

- flanelograf.


Jocul se desfăşoară individual.

Fiecare elev primeşte un plic care conţine şapte Tanuri ale pătratului Tangram.

După deshiderea plicului se cere elevilor să spună ce figuri geometrice recunosc (formă,

mărime, culoare).

1) Pentru început se cere elevilor să formeze triunghiuri cu cele 2 Tanuri.

Soluţie: 6 şi 7, 3 şi 5.

Se acordă câte un punct primilor 3 elevi care prezintă o soluţie corectă.

2) Se cere apoi să formeze triunghiuri din 3 Tanuri.

Soluţie: 3, 4 şi 5.

Se acordă 2 puncte primilor 3 elevi care prezintă soluţia corectă.

3) Se vor forma apoi pătrate din 2 Tanuri.

Soluţie: 3 şi 5, 6 şi 7.

Se acordă câte un punct primilor 3 elevi.

4) Se vor forma pătrate din 3 Tanuri.


Se acordă câte 2 puncte primilor 3 elevi.

5) Se formeză pătrate din 4 Tanuri.

Soluţie: 6, 3, 4 şi 5.

Se acordă câte 3 puncte primilor 3 elevi.

6) Se cere formarea de dreptunghiuri din 3 Tanuri.

Soluţie: 2, 3 şi 5; 1, 3 şi 5; 3, 4 şi 5.

7) Se cere formarea de dreptunghiuri din 5 Tanuri.

Soluţie: 3, 4, 5, 6 şi 7.

Se acordă 4 puncte.

Pentru elevii din clasa a IV-a se poate cere să se formeze din piesele pătratului Tangram,

paralelograme şi trapeze.

Astfel se va cere formarea de paralelograme din 2 Tanuri.

Soluţie: 6 şi 7; 3 şi 5.

Se cere apoi formarea de paralelograme din 3 Tanuri.


Se acordă 2 puncte primilor elevi.

Se va forma apoi un trapez din 2 Tanuri.

Soluţie: 3 şi 4.

Se acordă 1 punct.

Evidenţa punctajelor se va ţine pe tabla care va conţine un tabel cu numele fiecărui elev. În

dreptul fiecărui elev se vor completa punctele pentru fiecare etapă. În felul acesta va fi stimulată

concurenţa între elevii cei mai buni.

Se mai poate cere să formeze cu ajutorul figurilor decupate (Tanurilor) pătratul Tangram.

Pentru clasa I se va prezenta metoda de reconstituire mai întâi la flanelograf.

Elevii mai mari, clasa a III-a, a IV-a vor lucra fără a li se prezenta metoda de reconstituire.

În final li se va cere elevilor (în special celor din clasa a III-a, a IV-a) formarea unor figuri

mai complexe: iepuraş, balerina etc., pentru aceasta se va preciza că este nevoie să fie folosite de

fiecare dată cele 7 Tanuri.

Elevii trebuie să fie conştienţi ca jocul cu piesele pătratului Tangram impune reguli:

folosirea obligatorie a celolr şapte piese, aşezarea şi alăturarea pieselor pe o suprafaţă plană fără a fi

suprapuse şi imaginea obţinută să fie uşor de identificat: fiinţă, obiect, plantă, animal, etc.

După ce vor fi construite de către elevi figurile indicate, iar cei care vor termina primii vor fi

evidenţiaţi pentru complicarea jocului se va cere formarea unor alte figuri pe baza imaginaţiei lor

respectându-se regulile impuse.

3.3.2. JOCURILE MATEMATICE DE NUMERAŢIE

Jocurile matematice folosite pentru însuşirea numeraţiei pot fi aplicate din clasa I când se

învaţă numeraţia, mai întâi în concentrul „0 – 10”, până în clasa a III-a când se încheie însuşirea

numerelor din clasa milioanelor.

Unul din jocurile matematice folosit la clasa I pentru consolidarea şi verificarea numeraţiei

în concentrul 0 – 10, iar apoi în concentrul 0 – 100 este jocul „Cine ştie să numere mai departe?”

Sarcina didactică: exerciţii de numărare cu respectarea succesiunii numerelor.

Scopul:

- verificarea şi consolidarea cunoştinţelor despre numărat;

- consolidarea deprinderii de formare corectă a zecilor;

- dezvoltarea atenţiei, a vitezei gândirii şi a vitezei de reacţie.

Metode: explicaţia, exerciţiul (oral).


La acest joc vor participa toţi elevii clasei.

Li se spune elevilor că la acest joc ei vor trebui să numere în ordine crescătoare sau

descrescătoare de la un număr dat la un alt număr: de exemplu de la 24 la 52 sau de la 75 la 51.

Înainte de joc învăţătorul recomandă elevilor să fie foarte atenţi şi face precizarea că elevii

care vor greşi vor trebui să stea în picioare până ce vor reuşi să corecteze greşeala altor colegi.

Se stabileşte de la până la ce număr se va număra. La semnalul învăţătorului, jocul poate

începe.

Primul elev de pe unul dintre şirurile de bănci începe numărătoarea şi continuă până ce este

oprit de către învăţător. Elevul se opreşte, se aşează, iar numărătoarea în continuare este preluată de

un alte elev numit de învăţător.

În cazul în care unul dintre elevi greşeşte la preluare sau la numărat, va rămâne în picioare.

Se reia în continuare numeraţia de 2-3 ori până la numărul stabilit anterior.

Se numără elevii rămaşi în picioare de pe fiecare şir de bănci şi se declară câştigător acel şir

care are mai puţini copii în picioare.

Pentru complicare se va cere elevilor să numere din 2 în 2, din 3 în 3, stabilindu-se iniţial

numărul de la care se va începe şi la care se va opri.

În completarea orelor de matematică sau împreună cu alte jocuri didactice folosite pentru

consolidarea numeraţiei poate fi folosit jocul „Caută vecinul”.

Sarcina didactică: recunoaşterea unor numere mai mari sau mai mici decât numărul dat.

Scopul:

- consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere care au valori diferite;

- cunoaşterea vecinilor fiecărui număr: vecinul mai mic şi vecinul mai mare.

Metode: conversaţia, exerciţiul, problematizarea, munca independentă.

Material didactic: „Jocul numerelor” pentru elev şi cartonaşe demonstrative de format

mare, stativ pentru aşezarea numerelor.


Fiecare elev va primi o trusă cu „Jocul numerelor” care cuprinde palete cu cifre de la 0 la

10, cartonaşe cu mulţimi formate din figuri geometrice cunoscute.

Prima parte a jocului se va desfăşura cu întreaga clasă neavând caracter competitiv.

Învăţătorul ridică un jeton. Elevii privesc atenţi jetonul, numără în gând bulinele, după care

vor spune numerele mai mari şi mai mici.

Exemplu: Învăţătorul ridică jetonul cu 5 buline. Copilul indicat se va ridica şi va spune: „Aţi

ridicat jetonul cu cinci buline. Vecinul mai mare este numărul şase, iar vecinul mai mic este

numărul patru.”

După mai multe exerciţii de acest fel jocul poate deveni mai rapid astfel: învăţătorul ridică o

cifră, iar elevii vor ridica vecinii cifrei indicate: în mâna stângă vecinul mai mic, iar în mâna dreaptă

vecinul mai mare.

Elevii care vor greşi vor fi ridicaţi în picioare având dreptul să se aşeze în momentul când

vor ridica corect vecinii cifrelor indicate ulterior.

Varianta II.

Elevii vor fi împărţiţi în două grupe (şirurile de bănci).

Fiecare elev din grupă va ieşi pe rând la stativ. Învăţătorul va indica un număr, de exemplu

6. Elevul va lua cartonaşul pe care este înscris numărul 6, îl va aşeza pe stativ, după care va aşeza

alături în stânga şi în dreapta vecinul mai mic, respectiv vecinul mai mare.

Aprecierea se va face cu ajutorul colectivului şi se va acorda un punct pentru fiecare „vecin”

aflat corect.

Va câştiga grupa care va acumula mai multe puncte.

Pentru ca jocul să ridice o situaţie problemă se va aşeza pe stativ numărul 10 (Vecinul mare

nu este cunoscut). Elevul care va lucra corect, ştiind să motiveze situaţia problemă va fi notat cu

calificativul „foarte bine”.

De asemenea elevii care au lucrat corect pe tot parcursul jocului vor fi notaţi cu calificativul

„foarte bine”.

Ca timp de desfăşurare jocul necesită 15 – 20 de minute.

Jocul „Ce fel de semn s-a ascuns?” poate fi folosit de asemenea în clasa I pentru

consolidarea numeraţiei în concentrul 0 – 10.

Sarcina didactică: să folosească corect semnele „mai mic”, „mai mare” între două numere

date.

Scopul: exersarea folosirii semnelor „mai mare”, „mai mic”.

Metode: explicaţia, munca independentă, conversaţia.

Material didactic: fişe de muncă independentă, tablă, creioane colorate, cretă colorată.


Elevii vor fi împărţiţi în două grupe. Pe tablă pentru fiecare grupă vor fi scrise 2 coloane de

cifre fără a fi trecut semnul „mai mare” sau „mai mic” între perechile de cifre.

Învăţătorul trebuie să fie atent ca rezolvarea exerciţiilor din cele două coloane să ceară

eforturi egale, ca de exemplu:

9 7 5 4

3 4 8 7

6 5 2 8

Cifrele scrise pe tablă le citim pe coloană şi perechi, adică 9 şi 7, 3 şi 4, 6 şi 5, etc. Acest

moment al jocului are importanţă pentru ca elevii să poată să înţeleagă în ce direcţie trebuie căutat

raportul între cifre.

Fişele pe care vor lucra elevii pot fi de la început pe bănci sau pot fi împărţite după

explicarea jocului.

Pentru a da exerciţiului un caracter distractiv, invăţătorul anunţă, că dintre perechile de cifre

au dispărut semnele „mai mare” respectiv „mai mic”. Elevii au sarcina de a căuta aceste semne şi

cu creionul colorat să le noteze pe fişele lor la locurile potrivite.

După efectuarea lucrării de către întreaga clasă, învăţătorul scrie pe tablă rezolvarea corectă

a exerciţiului pentru ca fiecare elev în mod individual să-şi corecteze eventualele greşeli.

9 > 7 5 > 4

3 < 4 8 > 7

6 > 5 2 < 8

Pentru a obişnui elevii să fie sinceri şi conştienţi de corectitudinea muncii lor, putem cere ca

ei înşişi să comunice greşelile avute.

Jocul este câştigat de elevii din grupa în care un număr mai mare a efectuat corect exerciţiile

şi s-au comportat mai disciplinat.

Pentru însuşirea cunoştinţelor de formare a numerelor naturale cuprinse în concentrul 10 –

20 se poate aplica jocul „Să combinăm”.

Sarcina didactică: cunoaşterea concretă a modului de formare şi scriere a numerelor

cuprinse între 10 şi 20.

Scopul:

- consolidarea cunoştinţelor privitoare la noţiunea de zece şi unitate

- formarea deprinderii de a compune din două cifre numere de la 10 la 20

- dezvoltarea proceselor intelectuale: memoria, gândirea, atenţia.

Metode: explicaţia, demonstraţia, problematizarea, munca independentă.

Material didactic: cartonaşe cu numere cuprinse între 0 şi 9 şi zece cartonaşe cu cifra 1,

două legături cu câte zece beţişoare, stativ.


Fiecare elev va avea pe bancă cele zece cartonaşe cu cifra 1, cartonaşele cu cifre de la 0 la 9

şi beţişoarele legate în două grămezi de câte zece.

Se va explica elevilor că ei vor trebui să combine astfel cartonaşele încât să formeze numere

de două cifre, deci din două cartonaşe, astfel încât de fiecare dată folosirea cifrei 1 este obligatorie.

Altă precizare care va fi făcută este că cifra 1 trebuie să se afle în stânga celeilalte, iar numerele să

fie aşezate în ordine crescătoare.

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

1 0 1 1 1 2 1 3 1 4

1 5 1 6 1 7 1 8 1 9

Cel care reuşeşte să formeze cele zece numere va ridica mâna. Dacă au fost îndeplinite toate

cerinţele, acesta va fi declarat câştigător.

Elevul declarat câştigător va aşeza cele 10 numere la stativ pentru a se putea corecta cei care

au greşit.

Pentru a verifica în ce măsură elevii sunt conştienţi de valoarea numerelor formate voi cere

să pună pe bancă sub fiecare număr, pe rând, atâtea beţişoare cât ne arată numărul.

Exemplu: „În dreptul numărului 11 veţi pune 11 beţişoare, adică o zece (grămada legată)

şi un beţişor care se va lua din celalată grămadă de beţişoare pe care o vom desface.”

Pentru ca elevii să înţeleagă ce au de făcut le voi demonstra procedeul pentru câteva numere.

Se va cere apoi: „Pune sub numărul 13 atâtea beţişoare cât ne arată numărul ”. Elevii vor

fi verificaţi. La fel se va proceda şi pentru celelalte numere.

Vor ieşi învingători acei elevi care lucrează mai repede şi mai corect. Aceştia vor fi

recompensaţi cu calificativul „foarte bine”.

Pentru fixarea cunoştinţelor din cadrul capitolului „Numere cuprinse între 0 – 100”, poate fi

folosit jocul „Ce număr lipseşte?”

Sarcina didactică: cunoaşterea şi stabilirea numerelor lipsă din şirul numerelor 0 – 100.

Aşezarea acestora la locul potrivit.

Scopul:

- consolidarea şi fixarea deprinderilor de numărat;

- dezvoltarea spiritului de observaţie, a atenţiei şi memoriei vizuale.

Metode: explicaţia, exerciţiul, problematizarea.

Material didactic: un tabel cu numere cuprinse între 0 – 100 de format mărit. Din acest şir

lipsesc anumite numere care sunt confecţionate din carton şi aşezate pe catedră la întâmplare, pastă

de lipit.


Jocul se va desfăşura în colectiv cu participarea activă a tuturor elevilor.

Se va prezenta tabelul.

Elevii vor observa că din acesta lipsesc numere.

„Voi veţi căuta numărul care lipseşte între numerele înşirate pe catedră şi îl veţi lipi în

căsuţa lui.”

Pentru a nu se lipi alt număr decât cel care trebuie, elevul care va ieşi pentru a alege numărul

potrivit îl va prezenta mai întâi clasei şi numai dacă va primi aprobarea acesteia îl va pune în căsuţă.

Numerele se vor pune în ordinea căsuţelor goale, per orizontală.

1 2 3 6 9 10

12 15 17 20

21 24 28

32 34 37 40

43 45 48

51 53 56 59 60

62 65 68 70

73 75 78

81 84 87 89

93 96 100

Pentru fiecare număr ales corect şi aşezat la locul potrivit elevul va primi câte o bulină

roşie.

După ce tabelul va fi completat în întregime elevii îşi vor număra bulinele primite. Dacă vor

fi mai mulţi elevi cu acelaşi număr (mare) de buline aceştia vor fi notaţi. Pentru ca nota să fie

maximă se vor da intervale de numere spre numărare. Exemplu: 25 – 36; 48 – 57; 73 – 82 etc.

Cei care greşesc vor fi penalizaţi scăzânduli-se un punct din notă.

În scopul consolidării cunoştinţelor însuşite privind numeraţia cuprinsă între 100 – 1000, la

clasa a II-a se poate folosi jocul „Scrie toate numerele ce se pot forma cu un număr de cifre

date”.

Sarcina didactică: scrierea şi citirea corectă a numerelor formate din cifre date 2 sau 3

cifre.

Scopul:

- consolidarea deprinderilor de scriere şi citire corectă a numerelor cuprinse între 100 –

1000;

- dezvoltarea gândirii creative, atenţiei, memoriei.

Metode: exerciţiul, problematizarea, munca independentă.


Elevii primesc fişe de muncă independentă pe care îşi scriu numele.

Se scriu apoi pe tablă cifrele cu care vor forma numerele.

Exemplu: Se cere să formeze toate numerele posibile ce se pot forma din trei cifre cu cifrele

date cu condiţia ca cifrele să nu se repete.

Elevii care reuşesc să scrie toate numerele posibile ce se pot forma din cifrele indicate în

timpul stabilit, sunt consideraţi câştigători.

Ei vor citi numerele obţinute.

În timp ce un elev citeşte, ceilalţi verifică numerele, iar dacă nu, completează şirul de

numere cu soluţiile care lipsesc. Pentru verificare şi completare elevii vor folosi pix sau creion roşu.

Cei care nu au făcut completări pe fişe le vor preda învăţătorului pentru verificare.

Soluţiile:

469 649 694 946 964 496

057 507 705 570 750 075

Zero din grupul al doilea ridică situaţia problemă punându-i pe elevi să motiveze valoarea

lui zero într-un număr de trei cifre când acesta este la începutul numărului format.

În felul acesta, elevii reuşesc să-şi cristalizeze cunoştinţele legate de zero aflat în poziţii

diferite în componenţa unui număr.

Se va face precizarea că numărul 057 are zero sute (nu are sute), cincizeci şi şapte unităţi

exact ca şi numărul 57.

Deci 057 = 57.

Se va face convenţia că nu se foloseşte cifra zero în faţa numărului scris cu două sau mai

multe cifre.

Un ultim joc didactic care poate fi folosit cu eficienţă maximă în cadrul capitolului

„Însuşirea numeraţiei” încheiată în clasa a III-a, poate fi jocul: „Citeşte, formează şi scrie”.

Acest joc urmăreşte fixarea cunoştinţelor referitoare la citirea şi scrierea numerelor mai mari

decât 1000.

Sarcina didactică: citirea, formarea şi scrierea numerelor mai mari decât 1000.

Scopul:

- consolidarea deprinderilor de citire, formare şi scriere a numerelor mai mari decât 1000;

- consolidarea deprinderii de scriere a acestor numere în tabel, respectându-se clasa şi

ordinul din care fac parte.

Metode: conversaţia, explicaţia, exerciţiul.

Material didactic: cartonaşe pe care sunt scrise numere mai mari decât 1000, numărătoarea

cu discuri, tablă, caiete de matematică.


Elevii vor fi împărţiţi în două grupe.

Un elev va conduce jocul.

Acesta va avea într-un săculeţ cartonaşele pe care sunt scrise numerele.

Pe catedră se află numărătoarea cu discuri care se va folosi la formarea numărului.

Tabelul împărţit în clase şi ordine se va afla desenat pe tablă.

La semnalul conducătorului, jocul va începe.

Elevii vor ieşi pe rând (unul din prima grupă, altul din a doua) în faţa clasei.

Elevul din faţă îşi va alege din săculeţ un număr, îi va arăta clasei după care va citi numărul

cu voce tare.

Va forma apoi numărul pe numărătoarea cu discuri, urmând să-l scrie apoi în tabel. Dacă

elevul citeşte, formează şi scrie numărul primeşte 3 puncte. Pentru fiecare sarcină nerealizată corect

elevul, respectiv grupa, va fi penalizată cu un punct.

În final se vor totaliza punctele obţinute de fiecare grupă. Câştigătoare va fi declarată grupa

care va acumula mai multe puncte.

Exemplu: Se scoate din săculeţ cartonaşul cu numărul:

Se va citi cu voce tare. Se formează numărul pe numpărătoarea cu discuri astfel: pe sârma a

cincea din clasa miilor se vor pune 3 discuri, care reprezintă zeci de mii, pe sârma a patra 2 discuri

care reprezintă mii, pe sârma a treia din clasa unităţilor se vor pune 5 discuri care reprezintă sute, pe

sârma a doua un disc care reprezintă zeci şi pe prima sârmă 7 discuri care reprezintă unităţi.

Se scrie apoi numărul în următorul tabel:

Milioane Mii Unităţi

9 8 7 6 5 4 3 2 1

3 2 5 1 7

Elevii aflaţi în bănci vor scrie numerele în caiete, într-un tabel asemănător cu cel de pe tablă.

3.3.3. JOCURI CU CELE PATRU OPERAŢII

După ce elevii clasei I şi-au însuşit conceptul de număr natural, numeraţia şi relaţia de

ordine se face studiul organizat al operaţiilor de adunare şi scădere.

Se începe cu aceste două operaţii pentru că ele sunt mai accesibile şcolarului de vârstă mică,

au un caracter intuitiv pronunţat şi corespund particularităţilor lui de vârstă.

Pentru că aceste prime două operaţii cu care face cunoştinţă elevul în prima parte a vieţii lui

de şcolar să fie temeinic însuşite este bine să folosim în orele de matematică cât mai multe jocuri

didactice.

32 517

Dintre aceste jocuri didactice la acest capitol voi descrie câteva care au avut eficienţă

maximă în orele de matematică.

Un astfel de joc folosit pentru consolidarea deprinderilor de calcul oral şi scris în concentrul

1 – 10 este jocul: „Cine ştie, scrie”.

Sarcina didactică: formularea şi rezolvarea unor exerciţii de compunere a numerelor în

limitele 1 – 10, citirea şi scrierea lor.

Scopul:

- verificarea şi consolidarea cunoştinţelor aritmetice despre adunare;

- dezvoltarea deprinderilor de calcul oral şi scris despre adunarea numerelor naturale.

Material didactic: foi de hârtie pentru fiecare elev.


Varianta I

Se împarte clasa în două echipe, apoi se formează grupe de câte doi elevi care vor veni pe

rând la joc. Reprezentanţii echipei A vor lucra în jumătatea stângă a tablei, iar cei ai echipei B în

jumătatea dreaptă.

Prima pereche de elevi, formată din câte un reprezentant din fiecare echipă, vine la tablă.

Conducătorul de joc (un elev sau învăţătorul) indică un număr şi cere elevilor să formuleze în scris

diferite exerciţii de adunare al căror rezultat să fie egal cu numărul dat. După scurgerea a 3 –4

minute se dă semnalul de încetare şi se face aprecierea rezultatelor.

Pentru a menţine trează atenţia elevilor, aprecierea va fi făcută de elevii din bănci a echipei

adverse. Acesta va primi câte un punct pentru fiecare greşeală descoperită. Pentru fiecare greşeală a

celui care verifică se acordă tot după consultarea clasei câte un punct echipei adverse, celei din care

face parte verificatorul.

Pentru fiecare răspuns bun (formulare şi rezultat) se acordă echipei respective câte un punct.

Elevii din bănci vor scrie pe foile de hârtie, dacă mai ştiu, alte exerciţii decât cele scrise pe

tablă pentru a veni cu completări.

Va fi declarată câştigătoare echipa care va totaliza cel mai mare număr de puncte.

Exemplu: conducătorul jocului indică ambilor concurenţi numărul 8. Aceştia se vor strădui

să scrie la tablă cât mai multe exemple (exerciţii) de compunere cu 2 sau 3 termeni a numărului 8.

A B

1 + 7 = 8 1 + 4 + 3 = 8

2 + 6 = 8 3 + 5 = 8

4 + 4 = 8 2 + 2 + 4 = 8

3 + 3 + 2 = 8 8 + 0 = 8

7 + 1 = 8

Între elevii care scriu la tablă se va avea grijă să existe o cât mai mare distanţă pentru a nu se

copia unul de altul.

Varianta II.

Învăţătorul indică un număr pentru întreaga clasă. În timpul stabilit (3 sau 4 minute) elevii

vor scrie cât mai multe exemple de compunere a numărului. La expirarea timpului învăţătorul spune

„Stop!”. Atunci toţi elevii vor pune creionul (stiloul) în scobitura băncii. Fiecare echipă

desemnează un elev care vine la tablă şi scrie exerciţiile de pe foaie. Aprecierile şi punctajul vor fi

făcute la fel ca şi în varianta anterioară.

Jocul „Haideţi la întrecere!” este un joc atractiv, plăcut şi în acelaşi timp eficient pentru

şcolarii clasei I.

Sarcina didactică: să rezolve corect exerciţii de adunare şi scădere în limitele 0 – 10.

Scopul:

- formarea deprinderii de a rezolva corect exerciţii de adunare şi scădere;

- dezvoltarea atenţiei şi a gândirii logice;

- formarea simţului estetic.

Material didactic: figuri desenate cu cretă colorată pe care se scriu numere şi semnele „+ şi

- ”.

Metode: explicaţia şi exerciţiul.


Jocul se va desfăşura pe două grupe, în cea mai perfectă linişte, sub forma unui joc mut.

Tabla va fi împărţită în două părţi. Pe fiecare parte se află următoarea figură cu exerciţii:

Figurile pot fi diferite în funcţie de numărul de copii de pe fiecare rând, astfel încât fiecărui

elev să-i revină spre rezolvare un exerciţiu. Pot fi figuri de forma:

Fiecare elev trebuie să rezolve un exerciţiu în ordinea în care sunt scrise pe figură. Primul

termen al adunării, respectiv scăderii va fi numărul din mijlocul figurii.

Jocul începe la semnalul dat de învăţător.

Se face precizarea că primul exerciţiu ce se rezolvă va fi cel de sus, mergându-se spre

dreapta.

Astfel ies la tablă primii copii din fiecare rând de bănci, rezolvă primul exerciţiu scriind pe

tablă exerciţiul şi rezultatul, apoi dau creta următorului coleg din rândul lui.

Câştigă şirul de bănci care a rezolvat corect toate exerciţiile şi le-a aranjat şi scris frumos pe

tablă.

Ultimul elev din şir are dreptul să corecteze exerciţiile greşite.

Soluţiile:

7 – 3 = 4 4 + 4 = 8

7 – 5 = 2 4 – 3 = 1

7 + 2 = 9 4 + 2 = 6

7 + 1 = 8 4 – 4 = 0

7 – 6 = 1 4 + 5 = 9

7 + 3 = 10 4 – 2 = 2

7 – 1 = 6 4 + 6 = 10

7 + 0 = 7 4 – 1 = 3

În cadrul lecţiilor de consolidare a adunării şi scăderii cu numere formate numai din zeci, la

clasa I am folosit jocul „Alege rezultatul corect!”.

Sarcina didactică: să rezolve corect exerciţii de adunare şi scădere cu numere formate

numai din zeci.

Scopul:

- consolidare deprinderilor de calcul oral a operaţiilor de adunare şi scădere cu numere

formate numai din zeci;

- dezvoltarea deprinderilor de a alege din trei rezultate (două greşeli) pe cel corect;

- dezvoltarea proceselor intelectuale: gândirea, memoria, atenţia.

Metode: explicaţia, problematizarea, munca independentă.

Material didactic: fişe de lucru, exerciţiile scrise pe tablă – alături de fiecare exerciţiu,

rezultatele (corecte, greşite).


Varianta I

Fiecare elev primeşte o fişă pe care sunt scrise exerciţii de adunare şi scădere cu numere

formate numai din zeci – alături de fiecare exerciţiu sunt scrise trei rezultate dintre care doar unul

singur este corect.

Le-am explicat că ei trebuie să efectueze în gând operaţia (adunarea sau scăderea), după care

se taie cu un creion colorat rezultatele greşite.

Exemplu:

20 + 30 40 50 60

90 - 30 60 70 80

20 + 40 50 60 70

80 - 30 60 50 40

50 + 20 50 60 70

70 - 60 10 20 30

Timpul de lucru este de 3 minute.

Elevii care termină în timpul stabilit prezintă fişele, iar dacă au lucrat bine sunt notaţi cu

calificativul „foarte bine”.

Varianta II

Jocul se desfăşoară pe două echipe.

Tabla va fi împărţită în două părţi. Pe fiecare parte vor fi scrise exerciţiile echipei respective.

Fiecare elev din cele două echipe va trece la tablă pentru a rezolva un exerciţiu.

Câştigă echipa care termină mai repede şi rezolvă toate exerciţiile corect, adică taie toate

rezultatele greşite.

În cazul în care s-au strecurat greşeli la ambele echipe, va câştiga echipa care are mai puţine

greşeli.

Cu ajutorul elevilor se vor corecta greşelile.

50 + 40 60 90 80 30 + 40 60 70 50

60 - 30 30 50 40 90 - 10 80 70 90

20 + 20 80 30 40 60 + 20 50 70 80

80 - 40 20 40 60 50 - 10 40 30 20

70 + 10 80 60 90 80 + 10 70 90 80

40 + 40 80 0 10 60 - 60 50 0 90

Din seria jocurilor folosite la clasa I pentru consolidarea cunoştinţelor referitoare la

adunarea şi scăderea numerelor în limitele 10 – 20, deosebit de plăcute au fost pentru elevi jocurile:

„Rezolvă exerciţiul nou”şi „Pătrăţele magice”.

Ambele jocuri pot fi folosite şi de clasele mai mari, în funcţie de volumul de cunoşinţe

însuşit de elevi pe parcursul anilor.

„Rezolvă exerciţiul nou”

Sarcina didactică: efectuarea unor exerciţii de adunare sau scădere, în limitele 10 – 20.

Scopul:

- consolidarea deprinderilor de calcul mintal;

- dezvoltarea gândirii logice şi creative;

- dezvoltarea spiritului de echipă.

Material didactic: foi de hârtie şi creion (pentru fiecare elev)


Se împarte clasa în două echipe. Înainte de începerea propriu-zisă a jocului le cer elevilor să

ia o foaie de hârtie (din cele de pe bancă) şi să scrie fiecare pe foaia lui un exerciţiu de adunare sau

scădere în limitele 10 – 20 fără a-l rezolva, după care vor împături hârtia şi o vor păstra în mână.

La semnalul dat de conducătorul jocului, câte un reprezentant din fiecare grupă vine în faţa

clasei şi se face schimb de bilete.

După aceasta, reprezentantul unei echipe desface hârtia primită de la adversarul lui, citeşte

cu voce tare exerciţiul scris şi îl rezolvă. Rezultatul trebuie dat în timp limitat.

Aprecierea este făcută de echipa adversă, acordându-se pentru răspunsurile corecte un plus,

iar pentru cele incorecte un minus.

În cazul în care se constată că exerciţiul scris pe foaie nu a respectat cerinţa dată, echipa

celui care l-a trimis va fi penalizată cu un minus, iar pentru cel care recunoaşte exerciţiul greşit

(greşeala) se dă un plus.

Câştigătoare este echipa care a obţinut mai multe semne plus.

„Pătrăţele magice”

Sarcina didactică: consolidarea deprinderilor de a rezolva exerciţii de adunare şi scădere în

limitele 10 – 20.

Scopul:

- consolidarea deprinderilor de calcul mintal;

- dezvoltarea proceselor intelectuale: gândirea, memoria, atenţia.

Material didactic: pe tablă vor fi desenate două pătrate cu perechi de numere pe verticală şi

orizontală astfel ca suma sau diferenţa să se încadreze în limita numerelor cuprinse între 10 – 20.

+ 1 2 3 4 5 - 1 2 3 4 5

11 11

12 12

13 13

14 14

15 15

Metode: explicaţia, exerciţiul, problematizarea


Se dau următoarele explicaţii:

„Cele două pătrate poartă un nume, fiecare după operaţia pe care urmează să o aplicăm:

pătratul magic al adunării şi pătratul magic al scăderii”. Se explică cuvântul „magic” pentru a fi

înţeles şi numele jocului (magic = misterios).

Se rezolvă împreună o sumă şi o diferenţă după ce se face precizarea că fiecare termen de pe

verticală se va aduna cu fiecare termen de pe orizontală, respectiv din fiecare termen din căsuţa de

pe verticală se va scădea fiecare termen din căsuţa orizontală.

Exemplu:

11 + 1 = 12 + 1 = 19 – 1 = 18 – 1 =

11 + 2 = 12 + 2 = 19 – 2 = 18 – 2 =

11 + 3 = 12 + 3 = 19 – 3 = 18 – 3 =

11 + 4 = 12 + 4 = 19 – 4 = 18 – 4 =

11 + 5 = 12 + 5 = 19 – 5 = 18 – 5 =

Se vor scrie rezultatele corespunzătoare în căsuţele goale.

Se formeză două grupe de elevi, respectiv cele două rânduri de bănci.

Fiecare va rezolva cinci exerciţii sau mai puţine, în funcţie de numărul de elevi.

Dacă cei ce urmeză observă o greşeală comisă de cel de dinaintea lui, are dreptul să o

corecteze, lucrând apoi şi la exerciţiile ce-i revin. Câştiga grupa (rândul de elevi) care rezolvă mai

repede şi mai corect în acelaşi timp exerciţiile pătratului magic.

Câştigătorii sunt răsplătiţi prin aplauze şi aprecieri pozitive.

Acest joc poate fi introdus în lecţii cu scopul fixării sau verificării cunoştinţelor la acest

capitol.

Pentru consolidare deprinderilor de rezolvare a exerciţiilor de adunare şi scădere cu numere

până la 100 se poate aplica jocul „Curcanul ţanţos” atât în clasa I, cât şi în clasa a II-a, având

acelaşi mod de desfăşurare, dar cu o sarcină didactică deosebită. Iată modul de aplicare al acestui

joc la nivelul clasei I:

Sarcina didactică: efectuarea unor exerciţii de adunare şi scădere fără trecere peste ordin,

în limitele 1 – 100.

Scopul:

- consolidarea deprinderilor de calcul folosind operaţiile de adunare şi scădere;

- dezvoltarea atenţiei, perseverenţei;

- folosirea corectă a culorii corespunzătoare fiecărui număr (rezultat obţinut).

Material didactic: un desen care reprezintă un curcan pentru fiecare copil, creioane

colorate (roşu, portocaliu, albastru, verde).

Metode: explicaţia, munca independentă.


Se vor împărţi elevilor fişele de lucru (desenul reprezentând curcanul). Pe bancă fiecare elev

va avea pregătite creioanele colorate.

În partea de jos a desenului va exista spaţiu pentru rezolvarea exerciţiilor.

După ce fiecare elev primeşte desenul şi îl studiază se vor purta câteva discuţii despre

curcan: „Unde trăieşte curcanul?”, „Ce fel de pasăre este?”, „Cum sunt penele lui?”, „Ce face

când se înfurie?” etc.

Pentru ca să avem şi noi un curcan ţanţos va trebui să-i colorăm penele rămase albe. Acest

lucru îl vom face după ce vom rezolva exerciţiile propuse de curcan. Rezultatele adunărilor şi

scăderilor date pot fi unul dintre numerele: 8, 15, 60 sau 85. Fiecărui număr îi corespunde o culoare

şi anume: numărul 8 culoarea roşie, numărul 15 culoarea portocalie, numărul 60 culoarea albastră şi

numărul 85 culoarea verde.

După ce aţi rezolvat exerciţiile şi aţi obţinut rezultatul, cu culoarea care îi corespunde,

coloraţi corespunzător penele curcanului.

Timpul de lucru va fi de 15 – 20 minute.

Elevii vor lucra individual.

În timpul lucrului se vor da indicaţii individuale dacă va fi cazul.

Elevii care vor lucra corect în timpul stabilit vor fi notaţi cu nota maximă.

Soluţiile exerciţiilor:

Pentru consolidare deprinderilor de calcul cu cele patru operaţii se poate folosi jocul

scara mai repede?”.

Acest joc poate fi folosit atât la clasa I cât şi la clasele a II-a, a III-a sau a IV-a.

În cele ce urmeză voi prezenta desfăşurarea jocului pentru operaţiile de adunare, scădere,

înmulţire şi împărţire la clasele a II-a şi a III-a.

Sarcina didactică: efectuarea unor exerciţii de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire.

Scopul:

- consolidarea deprinderilor de calcul cu cele patru operaţii;

- dezvoltarea atenţiei, perseverenţei şi a spiritului de muncă în colectiv.

Material didactic: se desenează pe tablă două scări pe treptele cărora vor fi scrise exerciţii

fie de adunare, fie de scădere, fie de înmulţire, fie de împărţire sau combinate.


Elevii vor fi împărţiţi în două grupe.

Li se va prezenta pe tablă scara pe care o va urca fiecare grupă. Numărul treptelor este în

funcţie de numărul membrilor unei grupe. Pe ultima treaptă a celor două scări se va fixa câte un

steguleţ, câte un timbru sau un alt premiu.

După ce au fost stabilite grupele şi ordinea în care vor veni la tablă, se dă semnalul de

începere a jocului.

Prima pereche, formată din câte un elev, va rezolva exerciţiul din prima treapta de jos în

partea rezervată echipei sale, după care va scrie rezultatul în dreptul lui. În cazul în care răspunsul

este bun, acesta se încercuieşte cu creta, iar jucătorul care urmează va avea dreptul să rezolve

12 + 3 = 15 38 – 30 = 8 60 – 0 = 60 25 + 35 = 60

40 + 20 = 60 98 – 90 = 8 32 + 53 = 85 35 + 50 = 85

89 – 4 = 85 9 – 4 = 15 89 – 74 = 15

49 – 41 = 8 30 + 30 = 60 99 – 91 = 8

36 – 21 = 15 68 – 8 = 60 2 + 6 = 8

exerciţiul aflat pe treapta următoare. Dacă răspunsul este greşit, următorul concurent din aceeaşti

echipă va trebui să rămână la aceeaşi treaptă pentru a rezolva corect exerciţiul.

Echipa care va reuşi să rezolva corect şi mai rapid exerciţiile, va ajunge în vârf mai repede şi

astfel va avea dreptul să ia premiul.

La fel se va proceda la operaţiile de înmulţire şi împărţire.

Jocul este la fel de plăcutatât pentru elevii clasei I-a cât şi pentru cei din clasa a IV-a.

Acest joc poate fi folosit atât pentru fixarea cunoştinţelor cât şi ca moment pregătitor într-o

lecţie de transmitere de cunoştinţe.

Astfel pe ultima treaptă a scării poate să apară un exerciţiu nou pe care elevii nu vor reuşi să-

l rezolve.

Jocul se întrerupe. Se va explica exerciţiul nou insistându-se asupra metodei de rezolvare.

Un alt joc didactic folosit tot pentru consolidarea depinderii de a efectua exerciţii de adunare

şi scădere este "Cât trebuie să adaugăm şi cât trebuie să luăm ?"

Sarcina didactică : compararea a două numere şi stabilirea numărului care se adaugă sau

se scade pentru ca rezultatul să fie reprezentat prin numărul care urmează celui dat.

Scopul :

- formarea deprinderii de a efectua calculul mintal cu operaţiile de adunare şi

scădere în concentrul 1 - 100;

- adâncirea cunoştinţelor în legătură cu compararea a două numere;

- dezvoltarea gândirii logice.

Metode :explicaţia, conversaţia, exerciţiul.


Elevii se vor împărţii în două grupe.

Fiecare grupă va avea scris pe tablă un şir de numere în funcţie de numărul elevilor din

grupă.

Exemplu :

I 59, 40, 53, 32, 38, 10

II 29, 11, 35, 47, 13, 25

Elevii trebuie să stabilească numărul care se adună sau se scade pentru ca numărul (care se

adaugă sau se scade) să fie reprezentat prin numărul care urmează după ordinea scrisă pe tablă.

Pentru ca elevii să înţeleagă exact ce au de făcut le dau următoarea explicaţie: "Priveşti

primele două numere din şir. Stabileşti dacă primul număr este mai mare sau mai mic. Dacă este

mai mare te gândeşti cât trebuie să scazi pentru a-l obţine pe al doilea, dacă este mai mic te gândeţti

cât trebuie să aduni ca să-l obţii pe al doilea. La fel compari următoarele numere: al doilea cu al

treilea, al treilea cu al patrulea, etc.

Exemplu:

Primele două numere sunt 59 şi 40. Numărul 59 este mai mare decât 40. Ne gândim cu cât

este mai mare. Numărul 59 este cu 19 mai mare decât 40. Deci dacă scadem din 59 numărul 19

obţinem 40. (59 - 19 = 40).

După un termen de gândire cu o durată de 1 - 2 minute elevul numit va începe jocul. Acest

elev, rezolvând primul exerciţiu, numeşte un alt coleg din grupa lui pentru a rezolva exerciţiul

următor. Jocul se continuă în felul acesta până câne elevii din fiecare rând de bănci socotesc

întregul ţir de numere.

Fiecare rezolvare corectă va fi cu un semn plus, iar fiecare rezolvare incorectă cu un semn

minus. Va câştiga grupa care va totaliza un număr mai mare de semne plus.

Soluţiile :

I II

59 - 19 = 40 29 - 18 = 11

40 + 13 = 53 11 + 24 = 35

53 - 21 = 32 35 + 12 = 47

32 + 6 = 38 47 - 34 = 13

38 - 28 = 10 13 + 12 = 25

Jocul poate fi folosit şi sub forma individuală, în cazul acesta, pentru a face un calcul mai

rapid, elevii scriu exerciţiul pe un carton şi la un anumit semn îl ridică în sus, arătâdu-l

învăţătorului.

După ce elevii şi-au dobândit cunoştinţele şi şi-au format deprinderi de calcul privitoare la

operaţiile de adunare a numerelor naturale se introduc în clasa a II-a operaţiile de înmulţire şi

impărţire.

Pentru ca acestea să fie bine consolidate este indicat a se folosi şi la acest capitol o serie de

jocuri didactice.

Printre acestea pot fi folosite jocurile "Melcul" şi "Cine scrie mai multe exemple? "

Ambele jocuri au ca sarcină didactică rezolvarea de exerciţii de înmulţire şi împărţire în

limitele 1- 100.

Scopul:

- verificarea şi consolidarea cunoaşterii tablei înmulţirii şi împărţerii;

- dezvoltarea atenţiei şi capacităţii de orientare.

Material didactic necesar pentru jocul "Melcul"

Se împarte tabla în două părţi egale şi se desenează în fiecare parte câte o cochilie de melc

împărţite în căsuţe. Numărul de căsuţe va fi acelaşi pentru amberle cochilii.


Clasa se va împărţi în două echipe A şi B.

Fiecare echipă va rezolva exerciţiile unui melc. Se va începe prin rezolvarea exerciţiilor

scrise în centrul cochiliei, continuându-se până la ieşirea din cochilie. Răspunsul trebuie dat în patru

secunde.

Jocul îl începe echipa A.

Clasa apreciază răspunsul şi dacă acesta este corect, se taie exerciţiul cu o linie (cretă

colorată), semn care indică celuilalt concurent că are dreptul să rezolve exerciţiul următor.

Urmează la joc echipa B, procedându-se la fel dar la cochilia rezervată acestei echipe.

Dacă răspunsul nu este corect sau nu s-a încadrat în timpul stabilit, se pune în căsuţa

respectivă un punct, se şterge exerciţiul, iar concurentul care va urma trebuie să rezolve un alt

exerciţiu, scris în aceeiaşi căsuţă.

Echipa care va da mai multe răspunsuri bune va fi declarată învingătoare.

La fel se va proceda pentru consolidarea tablei înmulţirii, dar de data aceasta în căsuţele

cochiliei vor fi scrise exerciţii de împărţire.

Pentru jocul "Cine scrie mai multe exemple ? " având aceeaşă sarcină didactică şi acelaşi

scop ca şi jocul anterior se va folosi ca material didactic: mai multe cartonaşe. Pe unele cartonaşe

vor fi scrise cifre şi semne (ex.6 x 2), pe altele numai cifre de la 0 la 9 sau numai semne (x , : sau

=).

Pe spatele cartonaşelor vor fi lipiţi magneţi pentru fixarea uşoară şi rapidă pe tabla

magnetică.


Jocul se desfăşoară individual.

Se alege un număr, de exemplu 4. După numărul ales se pune semnul egal. Numărul ales se

aşează în partea de mijloc a tablei magnetice. În partea de sus a tablei sunt aşezate la întâmplare

cartonaşe corespunzătoare numărului ales, cu înmulţiri şi împărţiri.

Elevii vor veni pe rând la tablă şi vor găsi câte un cartonaş potrivit aşezându-l în dreptul

numărului ales, după semnul egal.

Ex. 4 = 4 x 1 = 2 x 2 = 12 : 3 = 16 : 4 =8 : 2 = 20 : 5 = 24 : 6 = 28 :7 = 36 : 9 =

= 40 : 10 = 32 : 8

Se vor alege astfel pe rând mai multe numere, căutându-se cât mai multe soluţii.

Se pot aşeza cartonaşe şi pe catedră, elevii având dreptul să aleagă şi dintre acestea pe cele

potrivite.

Acest joc prezintă mai multe avantaje: se pot face exerciţii multe într-un timp extrem de

scurt: jocul nu exclude procedeul clasic de rezolvare a exerciţiilor; sunt stimulaţi şi elevii slabi sau

timizi; elevii se destind, cu toate că atenţia le rămâne trează; se dezvoltă memoria şi imaginaţia.

In acest timp aceasta contribuie la mobilitatea gândirii şi elasticitatea judecării.

Pentru complicarea jocului pot fi folosite şi cartonaşe rămase în partea de sus a tablei. Ele

pot fi aşezate în dreptul numărului ales, dacă exerciţiile se completează astfel:

Ex. 24 = 3 x 6 + 6 = 3 x 9 - 3 = 5 x 3 + 9 = 21 : 3 + 17 = 18 : 2 + 15

Un interes deosebit pentru copii îl prezintă jocurile didactice matematice organizate în aer

liber. Prin aceste jocuri se îmbină armonios plăcutul cu utilul şi în acelaşi timp este satisfăcută şi

nevoia de mişcare a copilului de vârsta şcolară mică.

Un astfel de joc poate fi "Orientarea în spaţiu" aplicat atât la clasa a II-a cât şi la clasa a

III-a.

Aplicarea acestui joc se face într-o oră de consolidare a cunoştinţelorcu cele patru operaţii

pentru gradul sporit de atenţie şi pentru eliminarea efectelor oboselii.

Sarcina didactică: efecttuarea de calcule şi operaţii matematice în limite 1 - 100

Scopul

- verificarea şi consolidarea deprinderilor de calcul oral şi scris;

- dezvoltarea capacităţii de orientare şi dezvoltarea perseverenţei.

Material didactic:

- plicuri care conţin exerciţii şi probleme ce urmează a fi rezolvate;

- cartonaşe cu numere prinse pe copaci, ascunse în diferite locuri din curte.


Jocul se desfăşoară în curtea şcolii.

Elevii vor fi împărţiţi în 3 echipe. Fiecare va avea un caiet şi un instrument de scris pentru a

rezolva exerciţiul în scris dacă va fi cazul.

Pe copaci sau în diferite alte locuri vor fi prinse cartonaşe cu numere care reprezintă

rezultatul operaţiilor ce urmează a fi efectuate.

Exerciţiile date vor cuprinde mai multe operaţii:

Ex. 6 x 4 + 8 - 28 + 20 + 12 =

(12 + 4 ) : 2 - 4 + 72 - 6 =

8 x 3 + 6 - 15 + 9 - 4 =

Pentru început fiecare echipă va avea de rezolvat un exerciţiu.

Li se explică elevilor că trebuie să găsească rezultatul pentru fiecare operaţie pentru a ajunge

la rezultatul final. Rezultatele bune vor fi desprinse din locurile lor şi păstrate de un membru al

grupei.

De exemplu pentru exerciţiul de forma :

5 x 3 - 12 + 17 + 5 =

vor găsi cartonaşele : 15 reprezentând rezultatul 5 x 3 ;3 rezultatul scăderii 15 -12; 20 rezultatul

adunării 3 + 17 şi în final 25 rezultatul adunării 20 + 5.

Câte un reprezentant din fiecare echipă va scoate din plicul cu exerciţii un bilet. După ce

fiecare reprezentant din echipă va studia exerciţiul se va da semnalul de începere.

Câştigătoarea va fi echipa care va găsi mai repede şi în mod corect cartonaşele cu rezultatele

fiecărei operaţii (aşezate în ordinea efectuării lor) precum şi cartonaşul cu rezultatul final al

exerciţiului.

Concursul poate continua sub aceeaşi formă dar de data aceasta elevii având ca sarcină să

rezolve o problemă.

Problema va fi o problemă compusă.

Elevii vor găsi cartonaşele cu rezultatul fiecărei operaţii. La sosire se cere elevilor să

formuleze oral întrebările problemei.

Exemplu :

"Într-o livadă s-au plantat 7 rânduri cu meri şi 6 rânduri cu peri, fiecare rând având 8 pomi.

Câţi pomi s-au plantat în livadă ? "

Soluţia :

Câţi meri sau plantat în livadă ? 56 = 7 x 8

Câţi peri s-au plantat în livadă ? 48 = 6 x 8

Varianta I

"Dintr-o grădină d-au cules 72 kg de pătlăgele roşii şi 81 de ardei. Legumele au fost puse în

lădiţe de câte 9 kg fiecare.

Soluţia :

Câte kg de legume s-au cules ? 153 = 72 kg + 81 kg

Câte lădiţe s-au folosit ? 153 kg : 9 kg = 17

"Într-o bibliotecă sunt 8 rafturi cu câte 9 cărţi pe fiecare raft şi 7 rafturi cu câte 6 cârţi pe

fiecare raft. Câte cărţi sunt în bibliotecă ?

Soluţia :

Câte cărţi sunt pe primele 8 rafturi ? 72

Câte sunt pe următoarele rafturi ? 42

Câte cărţi sunt în total ? 114

Câştigătoarea va fi echipa sosită prima şi care a găsit rezultatele bune şi a formulat corect

întrebările.

Un alt joc îndrăgit de toşi copiii claselor II - III este jocul "Ghiceşte numărul la care m-am

gândit"

Sarcina didactică : efectuarea de calcul mintal cu cele patru operaţii

Scopul:

- verificarea şi consolidarea operaţiilor învăţate;

- exersarea calculului mintal în "lanţ" ;

- cunoaşterea limbajului matematic.


Învăţătorul cere elevilor să se gândească la un număr cuprins între 1 şi 10.

Li se cere apoi să efectueze mintal anumite operaţii după care vor spune rezultatul obţinut.

Îvăţătorul va "ghicii" numărul la care s-au gândit.

Li se atrage atenţia elevilor: dacă nu calculează corect numărul la care s-au gândit nu poate

fi ghicit.

Exemplu:

"Gândeştete la un număr de la 1 la 10.

Scade din ele 1.

Diferenţa o înmulţerşti cu 2.

La produs aduni numărul la care te-ai gândit.

Spune numărul obţinut."

Numărul se ghiceşte astfel:la numărul dat de jucător se adună 2, iar totalul se împarte la 3.

Calculul elevului Calcului învăţătorului

x = 3

3 - 1 = 2

2 x 2 = 4

4 + 3 = 7 7 + 2 = 9

9 : 3 = 3

x = 5

5 - 1 = 4

4 x 2 = 8

8 + 5 = 13 13 + 2 = 15

15 : 3 = 5

Jocul poate continua prin ghicirea de către elevi a numărului la care s-au gândit colegii lor

după ce li se va explica procedeul de aflare a acestuia.

Varianta II

Gândiţivă la un număr.

Adunaţi la produsul obţinut pe 12 şi comunicaţi-mi rezultatul, iar eu vă ghicesc numărul la

care v-aţi gândit."

Elevii vor fi curioşi să afle cum procedează învăţătorul de afla numere diferite la care s-

au gândit mai mulţi elevi în acelaş timp. Cei care greşesc la calcule nu vor primi răspunsul aşteptat

şi vor fi nrvoiţi săî-şi refacă calculele.

Iată justificarea modului de "ghicire " a numărului ales de către fiecare elev.

Calcului elevului Calculul învăţătorului

x = 4

4 x 3 + 12 =24 24 - 12 = 12

12 : 3 = 4

Copiii vor fi nerăbdători să reia aceste jocuri care se pot oferi în mai multe variante. După

ce îşi vor însuşi mersul jocului şi modul de aflare a numărului se vor juca independent, fără

conducerea învăţătorului.

Se va cere elevilor să gândească alte jocuri asemănătoare schimbând factorul cu care se

înmulţeşte şi termenul care va fi adaugat.

Jocuri dinamice atractive sunt cele în care apar roboţi sau maşini de calcul ce au rezolvat o

sarcină didactică.

Jocul "Robotul socoteşte" poate fi aplicat la clasa a III-a, în urma însuşirii cunoştinţelor

legate de cele patru operaţii cu numere în limitele 1 - 1000.

Acest joc verifică gradul de însuşire a cunoştinţelor, gândirea logică şi puterea de judecată a

copilului la această vârstă , devine stimulent în munca pentru toţi elevii, cu precădere pentru cei

dotaţi.

Sarcina didactică: efectuarea exerciţiilor cu cele patru operaţii în limitele 1 - 1000.

Scopul :

- consolidarea deprinderilor de a rezolva exerciţii de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire;

- dezvoltarea proceselor intelectuale, gândirea, atenţia, memoria;

- dezvoltarea spiritului de echipă.

Material didactic: un desen pe tabla care reprezintă un robot. În căsuţele ce alcătuiesc

robotul, vor fi scrise diferite numereînsoţite de semnul operaţiei ce se va face.

Desfăşurarea jocului :

Jocul se desfăşoară pe grupe formate din câte 5 elevi, schimbându-se de fiecare dată

operaţiile sau numerele.

Rezolvarea se va face pe tablă.

Prima grupă va lucra cu numerele din partea stânga, împreună cu cele două căsuţe centrale,

iar a doua grupă B cu numerele din partea dreaptă şi cele din căsuţele centrale.

Membrii primelor două grupe vin lângă tablă şi, la semnalul conducătorului de joc, primul

concurent (numit de conducător pentru fiecare grupă) va rezolva primul exerciţiu de jos, din partea

ce i-a fost rezervată. Urmează al doilea, al treilea etc., ultimului revenindu-i sarcina de a scrie

rezultatul final în caseta de sus, dreapta sau stânga după caz.

Se face verificarea fiecărei operaţii şi se acordă câte două puncte fiecărui membru al grupei

dacă rezultatul aflat este corect.

În cazul în care un elev a greşit la o anumită operaţie, cel care urmează (dacă el sau alt

membru al echipei observa greşala şi atrage atenţia) o corectzează, obţine un punct şi apoi rezolvă

exerciţiul următor pentru care are dreptul la 2 puncte.

Dacă o greşeală nu a fost observată, iar ceilaţi concurenţi au continuat calculele ajungând în

final la alt rezultat, se scade fiecărui membru al grupei câte un punct.

Se totalizează punctele obţinute de fiecare grupă şi va fi declarată învingătoare grupa care a

rezolvat corect şi cel mai rapid exerciţiile, nedepăşind timpul stabilit.

Tot mai des se folosesc în clasele I- IV rebusurile la aproape toate obiectele de studiu

Jocurile acestea îi trezesc curiozitatea elevului şi-l captează în dezlegarea lor. Ele au rolul de

a dezvolta elevilor gândirea, judecata, imaginaţia şi memoria.

Rebusurile pot fi folosite la toate tipurile de lecţie, dar cu mare succes în fixarea şi

consolidarea cunoştinţelor. Prin dezlegarea lor învăţătorul îşi poate da seama cât de bine a fost

însuşită de către elevi materia predată.

La matematică, completarea unui rebus se poate face atractiv şi eficient, introducând jocul

"Poştaşul" în care se cere completarea unui rebus ale cărui cuvinte descoperite fac parte din

limbajul matematic uzual.

Sarcina didactică : completarea rebusului (aritmografului).

Scopul :

- dezvoltarea gândirii şi spiritului de orientare

- dezvoltarea deprinderi de a folosi termenii matematici

Material didactic:plicuri în care se găsesc fişe de lucru unde se complectează rebusul cu

cuvintele potrivite.

Desfăşurarea jocului :

Un copil va îndeplini rolul de poştaş.

Acesta va înmâna fiecărui copil un plic în care se va afla rebusul ce urmează a fi

completat.

Se va prezenta rebusul, după care elevii vor lucra individual.(Se presupune ca elevii

cunosc noţiunea de rebus, jocuri de acest fel au mai fost făcute la tablă în colectiv.

Cel care va termina de completart rebusul va trimite plicul poştaşului.

Dacă acesta este completat corect elevul va fi recompensat cu calificative "Foarte bine".

Exemple de rebusuri ce pot fi folosite la orele de matematică :

1)

Orizontal :

1. Puse într-un exerciţiu efectuăm mai întâi operaţiile de interiorul lor(paranteze)

2. Dreptunghiuri cu toate laturile egale (pătrat)

3. Număr mare de obiecte (mulţime)

4. Rezultatul adunării (suma)

5. 1 ; 80 ; 125 ; 412 ; … (numere)

6. Semnul ”=”

7. Două semidrepte care au aceeaşi origine formează un … (unghi)

8. Fără (semul scăderii) (minus)

Vertical A – B

Figura geometrică cu trei laturi

Orizontal:

1. Rezultatul adunării (suma)

2. Adunarea este una din cele patru … (operaţii)

3. În loc de sumă (total)

4. Număr din care scădem (descăzut)

5. Adunarea repetată (înmulţire)

6. Suma este rezultatul ei (adunarea)

7. Expresia ”de atâtea ori mai puţin” se folosesc pentru această operaţie (împărţire)

8. Rest sau … (diferenţa)

9. Le rezolvi şi la matematică (exerciţii)

10. Expresia ”cu atât mai puţin”se foloseşte la această operaţie (scădere)

Vertical A- B

Obiect de învăţământ la cilclul primar

3.3.4. JOCURI DE COMUNERI DE PROBLEME

Jocurile matemetice integrate în compuneri de probleme îşi găsesc aplicabilitatea cu precădere în

clasele I- III, deoarece se porneşte în compunerea lor de la faza concretă spre cea semiconcretă şi în

final abstactă.

În clasa I am introdus jocul ”Buchetul de flori” în scopul compunerii unei probleme a cărei

rezolvare este determinată de o singură operaţie.

Scopul:

- dezvoltarea găndirii creatoare, a atenţiei

- cultivarea sentimentelor de dragoste şi preţuire pentru cei dragi, educarea elevilor în spiritul

muncii.

Materialul didactic: plicuri în care se găsesc jetoane cu flori pentru fiecare elev şi jetoane

demonstrative pentru învăţător.


Elevii primesc plicurile cu jetoane.

Se poartă o scurtă discuţie despre importanţa florilor, se arată motivul pentru care sunt cultivate,

îngrijite, cui sunt dăruite.

Elevii sunt dirijate spre găsirea a două persoane: doi fraţi, două surori, două prietene cărora li se

va da un nume (Mihai şi Ana). Ei au cules flori pentru mama.Fiecare a cules un număr de flori.

Exemplu:

”Mihai şi Ana s-au dus în grădină să culeagă flori pentru mama lor. Fiecare a cules câteva

flori pe care le-au pus într-un buchet”.

Copiii scot din plicuri jetoanele cu floricele aşezând pe banca separat floricelele culese de Mihai

şi cele de Ana. Ei vor fi dirijaţi spre a formula întrebarea ”Câte flori are buchetul?”.

După compunerea orală, se scrie textul problemei în caiete, respectând fiecare elev repartizarea

floricelelor celor doi copii în sens propriu.

Pentru rezolvarea problemelor cu două opereţii în limitele numerelor cuprinse între 1 – 100 se

poate aplică jocul ”Colecţia mea de timbre”.

La această vârstă, jocul cu timbre este o ocupaţie plăcută copiilor.Folosind ca material didactic

timbrele, se reuşeşte uşor compunerea de probleme, antrenându-se întreaga clasă.

Jocul poate fi introdus în orele rezervate compunerilor şi rezolvărilor de probleme.

Sarcina diadactică: compunerea unor probleme a cărei rezolvare este determinată de două

opereţii.

Scopul:

- dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei creatoare

- dezvolatrea spiritului de colectivitate, prietenie.

Material didactic: plicuri cu timbre filatelice, clasoare


Dintr-un clasor se scot 24 de timbre şi se dau unui elev din clasa (Andrei).Un alt copil primeşte

sarcina de a scoate din clasor tot atâtea timbre cât a primit primul elev şi le dă unei fetiţe (Anca). Se

pregătesc anticipat într-un plic alte 11 timbre care vor fi date fetiţei pentru a avea mai multe decât

băiatul.

Se va repeta conţinutul şi datele ce urmează a fi integrate în problemă prin următoarele întrebări:

”Câte timbre a primit Andrei ? (24) Dar Anca? ( cu 11 mai multe) Câte timbre vom aşeza în total

în clasor?”

24+ (24+11) = 59

Li se cere apoi elevilor să compună o problemă şi să o rezolve folosind acest joc cu timbre.

Se pot compune probleme cu ajutorul timbrelor filatelice într-o altă variantă unde să intervină şi

alte opraţii, aceasta depinzând de obiectivele propuse pentru ora respectivă.

Un alt joc deosebit de atactiv şi plăcut pentru elevi a fost jocul ”De-a vânzătorul”. Acest joc

desfăşurat şi aplicat atât la clasa I cât şi la clasa a II-a constituie un mijloc eficient de compunere a

problemelor şi urmăreşte întreaga activitate de joc spre rezolvarea sarcinii didactice propuse.

Sarcina didactică: copunerea unor probleme a căror rezolvare constituie consolidarea adunării

numerelor formate numai din zeci şi scăderea din 100.

Scopul:

- consolidarea cunoştiinţelor despre cunoaşterea unităţii de măsură (leul)

- dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei creatoare

- cunoaşterea practică a circuitului monetar


Se pregătesc din timp pe catedră rechizite în faţa cărora sunt aşezate etichete cu preţuri: creioane –

20 lei, carioci – 50 lei, radiere- 10 lei, liniare – 40 lei, caiete – 80 lei, etc.

Doi elevi vor avea rolul de vânzător, respectiv cumpărător.

Elevul poate cumpăra unul sau mai multe obiecte în aşa fel încât să poată plăti din 100 lei.

”Vânzătorul” va socoti cât are de plătit.

”Cumpărătorul” plăteşte cu moneda de 100 de lei, iar vânzătorul îi dă restul folosind monede 5,

10, 20 sau 50 de lei. În cazul în care nu se descurcă este ajutat de elevii din clasă, spunând aceştia ce

rest va primi ”cumpărătorul”.

Jocul va continua schimbându-se cei doi, vânzătorul şi cumpărătorul.

Se va formula de fiecare dată problema şi se va rezolva oral.

Exemplu

”Ionel a cumpărat două creioane cu 20 lei şi un liniar cu 400 de lei.Ce rest primeşte Ionel?”

20lei + 20lei +40lei = 80lei

100lei – 80lei =20lei

Răspuns :20lei

Elevii clasi a II-a posedă un oarecare volum de cunoştiinţe matematice, ceea ce îi face capabili de

a trece de la faza concretă la ceea semiconcretă.

Astfel folosindu-se material didactic ilustrativ li se poate sugera ideea de joc.

Un astfel de joc în care li se cere să alcătuiască probleme pa baza unor imagini poate fi jocul

”Croitorul priceput”.

Sarcina didactică: copunerea de probleme folosind metrul ca unitate de măsură.

Scopul:

- consolidarea deprinderilor de a folosi operaţii matematice în scopuri practice,

- dezvoltarea gândirii creatoare

- cunoaşterea mediului de apilicabilitate al metrului ca unitate principală de măsură.

Material didactic: flanelogarf, desene care înfăţişează două baloturi cu materiale şi imagini cu

obiecte ce se pot confecţiona din materialele respective.


Se discută cu elevii despre necesitatea cunoaşterii metrului pentru croitorie.

Un elev care va îndeplini rolul de croitor va aşeza desenele care reprezintă baloturile de material

pe flanelograf.

Elevii vor fi întrebaţi ce se poate confecţiona din aceste materiale.

Se va stabili ca din balotul de material portocaliu se vor confecţiona rochiţe, iar din cel maro

pantaloni, aşezîndu-se sub fiecare balot imaginea obiectului ce va fi confecţionat.

După aceste discuţii elevii vor compune textul problemei, urămîrindu-se înlănţuirea logică a

datelor şi întrebarea problemei.

Problema se va rezolva la tablă.

O dată cu însuşirea cunoştiinţelor referitoare la cunoaşterea multiplilor metrului şi aprofundarea

acestora, poate fi aplicat jocul ”Călătorie imaginară”.

Sarcina didactică:compunerea unei probleme pa baza cunoştinţelor referitoare la multiplii

metrului.

Scopul:

- consolidarea deprinderii de a compune corect probleme pa baza unor relaţii cunoscute,

- dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei creatoare,

- consolidarea cunoştiinţelor însuşite despre multiplii metrului.

Material didactic: harta ţării, vederi din diferite oraşe ale ţării, săgeţi din carton, cartoane pe

care este trecută distanţa dintre oraşe, plic cu vederi din Bucureşti.


Elevii vor fi anunţaţi că vor face o excursie imaginară pe hartă. Se porneşte din oraşul Satu-Mare

spre oraşul Bucureşti.

Oraşele prin care îşi vor imagina că trec vor fi reprezentate printr-o vedere, iar între oraşe va fi

câte o săgeată pentru a arăta direcţia în care se merge, iar deasupra oraşului un cartonaş pe care este

indicată distanţa dintre km, hm sau dam.

Pe baza celor indicate pe hartă se cer elevilor să formuleze o problemă pe care apoi s-o rezolve.

Elevii vor lucra independent. Cel care va termina mai repede şi corect va primi drept recompensă

plicul cu vederi din Bucureşti.

3.3.5. JOCURI DE PERSPICACIATE

Urmărind în permanent gradul de dezvoltare a gândirii logice la toate disciplinele şcolare şi cu

precădere în orele de matematică unde gândirea copilului este mereu solicitată, supusă unor opereţii

logice, jocurile de pespicacitate, în care intervin operaţiile cunoscute de elevi contribuie şi ele la

dezvoltarea gândirii, atenţiei, memoriei.

Aceastea pot fi folosite atât ca momente recreative ale lecţiei cât şi în orele rezervate la dispoziţia

învăţătorului în cadrul obiectului matematică sau fixarea cunoştiinţelor unui capitol.Aceste jocuri

trezesc interesul copiilor şi captează întrega clasă de elevi în descoperirea părţii asenţiale a jocului.

În acest sens se pot aplica la clasa I o serie de probleme – ghicitori care prin conţinutul lor

atrag atenţia şi interesul elelvilor, înviorându-i şi antrenându-i în dezlegarea lor, aducându-şi în

acelaşi timp o contribuţie deosebită la consolidarea deprinderilor de calcul.

Exemple:

1. Mac, mac, mac!

Din ogradă au plecat

Către lac agale

Două raţe: mac, mac, mac!

Dar s-au întâlnit pe cale

Cu cinci boboci rătăciţi!

Câţi acum vor fi în apă?

Veţi afla, de scotociţi!

(şapte)

2. Copiii la săniuş

Cinci copii pe-o sănioară

De pe deal ca vântul zboară.

Ajungând în jos râzând,

Doi în sanie mai sunt.

Scotociţi câţi în zăpadă

Au crăzut pe drum grămadă?

(trei)

3. Pisoii şi şoricelul

Doi pisoi păndesc c-un ţel

Vor să prindă-un şoricel

Şi-ncă doi vin să-l ajute

Câţi pisoi pândesc în curte?

(patru)

4. Buchetul de flori

Am cules azi în secret

Opt flori să fac un buchet

Şi-am mai pus una cu rouă

În buchet acum sunt …

(nouă)

5. În curte

Patru curci parcă-s plouate

Stau în curte supărate,

Una pleacă la plimbare

Câte sunt acum oare?

(trei)

6. Căţeluşul mofturos

Trei căţei se bat pe-un os

Unul pleacă mofturos

Cine-mi spune cu frumosul

Câţi împart acum osul?

(doi)

7. Piticii

Cinci pitici sapă de zor

Acolo-n grădiniţa lor

Doi se duc să se-odihnească

Câţi rămân să mai muncească?

(trei)

8. Ghiceşti?

Sunt pe masă cinci gutui

De iei trei, eu vreau să-mi spui

Dacă bine socoteşti,

Câte-au mai rămas? Ghiceşti?

(două)

9. Câte au mai rămas?

Sunt cinci gâşte laolaltă

Pentru pleacă înspre baltă

Dacă patru-s la scăldat,

Câte rămâne pe uscat

(una)

10. Sus pe masa lui Gheorghiţă

9 ouă-s pe tăviţă:

6 roşii, roşioare

Unul galben ca la soare

Şi albastre câte-s oare?

(două)

11. Patru gâşte-s pe cărare

Câte aripi sunt sub soare

Dar picioare?

(opt)

12. Are mama bobocei

Şi le-ar face papucei

Câţi să împletească oare?

De te uiţi doi sunt în vale

Şi-ncă doi stau sus pe mal.

(opt)

13. Gică are 9 ani, Aniţoara 6 ani

Peste câţi sora mai mică

Va avea vârsta lui Gică?

(3 ani)

14. Doi purcei şi două curci

Stau în curtea cu lăptuci

Dacă şi-ar dori papuci

Câţi ar trebui s-aduci?

(doisprezece)

15. La un număr mă gândesc

Tu încearcă să-l găseşti.

Decât 10 e mai mare,

Decât 20, mai mic,

Unităţi numai 3 are

Iară zeci, în fine,

Ştiu că-s mai puţine.

La ce număr m-am gândit ?

(treisprăzece)

16. Nişte purceluşi, pe cale,

Au pornit, în şir, la vale:

Unu-n frunte, doi în spate,

Între ei unu-i desparte;

Unu-n coada şirului

Şi doi dinaintea lui.

Asta e o ghicitoare;

Câţi purcei în şir sunt oare?

(trei)

În scopul dezvoltării atenţiei, perspicacităţii, a capacităţii de analiză şi sinteză, consolidării

deprinderiloe de calcul mintal, în primele două clase primare pot fi folosite jocurile:

”Câţi şoareci a prins pisica?”

”Câţi boboci are gâsca?”

”Câţi ani are copăcel?”

”Ce vârstă are fiecare?”

Sarcina didactică a acestor jocuri constă în efectuarea rapidă a unor exerciţii de andunare.

Materialul didactic constă în desene (planşe).

Elevii observă cu atenţie desenele şi prin adunarea cifrelor descoperite găsesc răspunsul

potrivit.Dacă este nevoie, atenţia elevilor va fi dirijată spre descoperirea cifrelor indicate în desene.

Pentru rezolvarea sarcinii se acordă între două şi cinci minute, în funcţie de numărul opereţiilo,

de gradul lor de dificultate.

”Câţi şoareci a prins pisica? ”

6 + 1 + 3 + 3 + 1 + 1 = 15

”Câţi boboci are gâsca? ”

4 + 2 + 6 + 1 + 1 + 1 + 1 + 1 = 17

”Câţi ani are copacul? ”

11 + 9 + 3 + 1 + 4 + 1 + 6 + 2 + 6 = 43

Tot în vederea dezvoltării atenţiei, perspicacităţii, a capacităţii de analiză şi sinteză precum şi

pentru consolidarea deprinderilor de calcul mintal şi scris pot fi folosite şi la clasele a III-a şi a IV-a

o serie de jocuri de perspicacitate.

În aceste jocuri elevii sunt solicitaţi să descopere relaţii matematice între diferiţi termeni.

Semnele şi numerele care în schiţe apar cu roşu vor fi completate de elevi.

Acestea se pot desfăşura sub formă individuală sau colectivă în timp limitat. Astfel de jocuri pot fi:

”Găseşte operaţiile! ”

”Competează căsutele goale ”

Indicaţie

Rezolvăm exerciţiul de jos în sus.

”Pătratele distractive ”

Completaţi spaţiile libere, astfel ca, efectuând adunarea, în fiecare rand şi coloană să iasă 10.

”Numere magice ”

Realizează o suită de operaţii cu cele cinci numere diferite pentru a obţine acelaşi număr

orizontal şi vertical.

Poţi utilize operaţiile pe cvare le vrei. În prealabil se va da un exemplu explicat de învăţătoare.

Soluţie6 + 5 + 7 = 1 x 5 x 3 (7 + 1) = 8 – 1 + 9 5 x 2 + 3 = 8 : 2 + 9 15 = 15 16 = 16 13 = 13

” Spirala ”

În casetele libere trebuie trecute semnele celor două operaţii aritmetice : adunarea şi scăderea

pentru a se ajunge, în final, la rezultatul prezentat chiar în desen.

Elevii vor face încercările folosind creion şi radiară.

”Cât costă flaconul? ”

Preţul fiecărui flacon cu apă de toaletă este indicat pe fiecare etichetă. În schema de mai jos,

fiecare flacon valorează exact cât suma celor două flacoane pe care se sprijină.Care este preţul

flaconului cu marca ”Gold ”din vârful piramidei ?

Precizare: se porneşte de jos.

”Combinaţia secretă ”

Găsiţi secretul combinaţiei de mai jos cu ajutorul indicaţiilor următoare:

Prima cifră apare o singură dată în inimă şi de două ori în romb.

A doua cifră este înscrisă o singură dată în frunza neagră şi în trifoi dar nu apare niciodată în inimă.

A treia cifră figurează de două ori în două figuri.

A patra cifră este înscrisă o singură dată în tri semne, fără să mai apară în al patrulea.

A cincea cifră este în frunza neagră dar niciodată în inimă sau trifoi.

Jocul dezvoltă spiritul de observaţie.

Soluţie

CAPITOLUL IV

4.1 ELEMENTE DE CERCETARE

Pentru dezvoltarea creativităţii la elevii din clasa I am utilizat diferite jocuri matematice de

diferite tipuri, care au fost foarte îndrăgite de elevi. După explicarea sarcinilor de lucru şi după

indicaţiile date, fiecare elev a rezolvat în mod independent şi individual jocurile matematice date.

Aceste jocuri au fost grupate în trei fişe de lucru individuale, la care se adaugă şi câteva jocuri de

creativitate şi compuneri de probleme

( după un exerciţiu sau după o imagine dată). Toate acestea constituie elementele de cercetare ale

lucrării de absolvire şi vor fi redate în paginile care urmează:

Joc de creativitate (1): „1001 de desene”

Se dau figurile geometrice cunoscute de elevi( pătratul, cercul, triunghiul şi dreptunghiul).

Cer elevilor să-şi aleagă o figură geometrică şi să deseneze cât mai multe obiecte, utilizând acea

figură.

Joc de creativitate(2): „Acelaşi rezultat”

Se dă rezultatul 4. Cer elevilor să scrie zece exerciţii de adunare sau scădere care să aibă rezultatul

4. Ca elevii să înţeleagă cât mai bine

FiŞA NR. 1

Scrie câte figuri geometrice de acelaşi fel se află în desenul de mai jos:

……………. …………..

…………… ………….

+2 +6 …………… ..………….

-5 -1 10 ………….. …………..

Colorează baloanele după indicaţiile de mai jos:

11 cu galben 21 cu roşu

29 cu portocaliu 9 cu albastru22 cu verde18 cu maro

13+5=

6+3=

28-6 =

22+7=

16-5 =

20+1=

FIŞA NR. 2

Fii atent şi construieşte:

- un triunghi deasupra dreptunghiului;

- două pătrate în interiorul dreptunghiului;

- în dreapta dreptunghiului- un copac dintr-un dreptunghi şi un cerc;

- în stânga dreptunghiului- un gard din 5 pătrate.

Taie răspunsurile greşite:

20 + 3 = 10 + 3 =

25 + 1 = 6 + 2 =

Colorează răspunsul corect:

7 + 1 = 13 + 6 =

23 + 4 = 12 + 1 =

Compune o problemă după exerciţiul:

22 + 6 =

FIŞA NR. 3

Colorează următoarele desene astfel.

101723

242616

13 7 8

410 8

568 91019

17277 131011

3+5 = 13+6 =

23 + 4 =

7-5 = 24-1 =

8 cu roşu; 2 cu verde;

19 cu galben; 23 cu portocaliu,

27 cu albastru;

Pune mărul în coşul său:

22 7 11 18 13

3+4 16+2 25-3 18-7 12+1

Colorează numărul mai mic:

Prelucrarea statistică a rezultatelor obţinute

28 27

25 23 9

7

3

2

1110

1812

Acest subcapitol cuprinde prelucrarea datelor obţinute în urma celor trei fişe de

lucru. Efectivul clasei I, la care s-au aplicat aceste fişe este de 20 de elevi. În cuprinsul acestui

subcapitol voi reprezenta grafic datele obţinute prin intermediul unor tabele, procente şi diagrame.

Dar pentru că notarea în clasele I-IV se face prin calificative, pentru început voi reprezenta într-un

tabel corespondenţa calificative- note.

Corespondenţa note-calificative:

Calificativ I S B F.B

Intervalul

notelor 1-4 5-6 7-8 9-10

Fişa nr. 1

La prima fişă de lucru, rezultatele au fost următoarele:

Calificativul S B FB

(5-6) (7-8) (9-10)

Număr de 3 7 10 elevi

Calculul procentelor se realizează astfel:

S: ( 3 * 100% ) /20 = 15%

B: (7* 100 % ) /20 = 35%

FB:(10*100% ) /20 = 50%

Reprezentarea grafică:

1a). Diagramă circulară 1b). Diagramă cu bare

10

0 S B FB

Fişa nr. 2

Rezultatele elevilor la cea de-a doua fişă sunt cuprinse în următorul tabel:

S B FBCalificativul (5-6) (7-8) (9-10)

Numărul de elevi 2 6 12

În procente, acest lucru se exprimă astfel:

S: ( 2 * 100% ) / 20 = 10%

B: ( 6 * 100% ) / 20 = 30%

FB:(12* 100%) / 20 = 60%

Reprezentarea grafică


2

0 S B FB

Fişa nr. 3

Calificativele obţinute la cea de-a treia fişă, şi ultima, sunt reprezentate în următorul

tabel:

Calificativul S B FB (5-6) (7-8) (9-10)

Numărul de 1 3 16elevi

Calculând aceste rezultate în procente, vom avea:

S: ( 1 * 100 %) / 20 = 5%

B: ( 3 * 100% ) / 20 = 15%

FB:(16* 100%) / 20 = 80%

Reprezentarea grafică


16

0 S B FB

Concluzii:

În urma prelucrării rezultatelor şi reprezentării grafice prin diagrame, se observă că

elevii au obţinut rezultate din ce în ce mai bune, ceea ce înseamnă şi o reală evoluţie în dezvoltarea

capacităţilor creatoare. Am observat că, introducând aceste jocuri în lecţiile de matematică, lecţia

a fost foarte îndrăgită de elevi, exerciţiile şi problemele au fost primite cu mai multă uşurinţă,

crescând nivelul de participare al elevilor la oră şi interesul lor pentru matematică. Această

evoluţie este reprezentată grafic în următoarea diagramă:

Diagrama în coloane prin aflux:

4.2 CONCLUZII

În present, matematica reprezintă metoda şi instrumentul de lucru pentru toate domeniile ştiinţei

şi tehnicii.

Programa şcolară, prin conţinutul său, urmăreşte dezvoltarea gândirii logice a copiilor.

Repartizarea volumului de cunoştinţe pe capitole are ca scop să înlesnească înţelegera sistematică a

cunotinţelor matematice, sfera acestor cunoştinţe lărgindu-se pe măsură ce elevii se dezvoltă

intelectual, iar puterea de asimilare creşte.

Printre metodele care s-au afirmat în ultimul timp, ca metodă activă, atractivă, modernă, cu bune

rezultate în procesul de învăţământ la clasele I–IV, este jocul didactic pe care l-am aplicat cu succes

la clasă. Acesta este inclus în sistemul metodelor de învăţământ din următoarele motive:

- răspunde în modul cel mai fericit particularităţilor de vârsta ale şcolarilor mici;

- elementul distractiv pe care îl conţine stimulează interesul şi curiozitatea

episistematică a şcolarilor mici;

- are multiple valenţe formative.

Jocurile didactice au un carecter instructiv-educativ: instructiv deoarece contribuie la însuşirea,

fixarea şi consolidarea cunoştinţelor matematice, la formarea priceperilor şi deprinderilor de calcul

oral, scris şi educativ calităţii morale.

Prin sarcina lui precisă, jocul permite reluarea într-o formă mai dinamică şi atractivă a

cunoştinţelor predate aducând variaţie în repetarea şi fixarea acestora.

Mi-a plăcut întotdeauna să mă joc cu copiii, de aceea m-a preocupat studierea jocului didactic,

structura şi metodica desfăşurării lui, întrucât prin el am avut posibilitatea să îmbin elementul

instructiv – educativ cu cel distractiv.

Atmosfera de joc este o condiţie importantă pentru reuşita jocului didactic. De aceea, am căutat

ca toate jocurile organizate să trezească elevilor stări emotive, să le capteze atenţia şi să le menţină

interesul pentru joc.

Pentru a fi în concordanţă cu posibilităţile intelectuale ale copiilor, întotdeauna am reflectat

asupra sarcinii didactice.

În vederea rezultatului dorit prin jocul didactic, am ţinut cont de următoarele cerinţe:

- jocul didactic este un mijloc important de dezvoltare intelectuale cu conduita sa

rămasă „ joc”;

- sarcina să fie accesibilă şi să îmbrace forma de joc, vioaie, interesantă,

atractivă;

- să se asigure un bogat şi variat material didactic;

- să creeze condiţii pentru manifeatarea independenţei copiilor în joc;

- să se încheie plăcut orice joc didactic, pentru ca elevii să aştepte cu nerăbdare

activitatea următoare.

În lucrare am dezbătut folosirea jocurilor după modelul de aplicabilitatea în ciclul primar.

Astfel, jocurile didactice matematice pot fi clasificate în funcţie de lărgirea sferei de însuşire a

cunoştiinţelor pe parcursul întregului ciclu, aplicând astfel jocuri cu variante apropiate dar cu grade

de dificultate diferite, în funcţie de clase la care s-a aplicat.

Astfel, am dat exemple de jocuri logico-matematice, de numeraţie, cu cele patru operaţii

matematice.

Aceste jocuri s-au dovedit a fi plăcute şi în acelaşi timp eficiente elevilor.

Prin aceste jocuri am reuşit să activeze întregul efectiv de elevi ai clasei aducându-i se aportul

la soluţionarea lor chiar şi elevii mai slabi la îvăţătură sau mai timizi.

De asemenea, compunerile de probleme, care pot fi folosite la toate clasele, însoţite de desene

sunt deosebit de atractive şi plăcute.

Deoarece în aceste tipuri de jocuri didactice accentul cade pe munca independentă, acestea

dezvoltă în permanenţă gradul de gândire şi imaginaţie. Prin jocurile aplicate cu acest scop se

urmăreşte dezvoltarea capacităţii intelecuale ale elevilor urmărindu-se modul în care elevul reuşeşte

o înlănţuire logică într-un text de problema care cere rezolvare.Pentru elevii timizi, cu capacităţi

intelectuale mai puţin dezvoltate, compunerea de probleme desfăşurate sub forma de joc devine un

stimulent în muncă.

Deosebit de interesante, uneori chiar recreative par a fi pentru elevi jocurile de perspicacitate în

care fiecare caută dezlegarea soluţiei cât mai rapid şi corect.

Prin folosirea acestor jocuri am observat că treptat copiilor le-a dispărut timiditatea şi

nesiguranţa în răspunsuri, au devenit mai încrezători în posibilităţile lor şi în acelaşi timp mai

activi.

Jocul poate fi considerat “ o şcoală pregătitoare“ pentru munca, ambele activităţi având aspecte

commune: sunt acte creatoare, generează raporturi de colaborare, servesc la dezvolatrea unor

obiecte şi presupune eforturi pentru învingerea grutăţilor.

Jocul didactic împreună cu celelalte metode active ale pedagogiei moderne duc al accentuarea

laturii formative ale procesului de învăţământ.

Şcoala, preludiu al vieţii, este obligată să-l pună pe elev, cât mai devreme posibil, în posesia

unor mijloace de însuşire a cunoştiinţelor şi aplicarea lor în practica în mod creator.

Să lucrezi mâine mai bine decât azi, este devizia fiecărui om şi ea reprezintă cheia succesului în activitate.

4.3 PROIECTE DIDACTICE

PROIECT DE LECŢIE

Obiectul:Matematica

Clasa: I

Subiectul:Adunarea şi scăderea numerelor naturale în concentrul 0 – 30, fără trecere peste ordin.

Tipul lecţiei: fixare şi sistematizare.

Scopul lecţiei:consolidarea strategiilor algoritmice de calcul oral şi scris a numerelor în concentrul 0-30, fără trecere peste ordin.

Obiective operaţionale: Q1 – să calculeze rapid, corect, toate exerciţiile orale şi scrise date (fără trecere peste ordin); Q2 – să opereze cu terminlogia matematică , specifică operaţiilor de adunare şi scădere; Q3 – să identifice termenul necunoscut, aplicând algoritmul de calcul; Q4 – să verbalizeze operaţiile efectuate, motivând alegerile făcute în rezolvarea exerciţiilor şi problemelor; Q5 –să rezolve,să compună, să transforme probleme; Q6 –să compună exerciţii după cerinţa dată.

Metode şi procedee didactice: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea, jocul didactic.

Forme de organizare: frontal, individual pe grupe.

Materiale şi mijloace didactice: caiete, planşe, fişă de lucru.

Strategia didactică: activă participă ,algoritmică, euristică, creativă.

Bibliografie:

****Ghidul programului de informare / formare a institutorilor / învăţătorilor – curriculum pentru clasele I şi a II –a, M.E.N., Bucureşti, 2003. Iordache, Celina – Manualul de matematică pentru clasa a II –a, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004.Maior Aurel; Maior, Elena – Matematică distractivă – calasa a II-a, Ed. Aramis, 2005.

Evenimentele instruirii

ObOp

Activitatea învăţătoareiActivitatea

elevilor

Modalităţide

evaluare1.Moment organizatoric

Se crează climatul optim desfăşurării lecţiei.

Se pregătesc pentru lecţie.

2.Verificarea Verificarea frontală şi Pregătesc tema Aprecieri


ObOp


elevilor

Modalităţide

evaluaretemei calitativă a rezolvării temei. şi urmăresc

modul de rezolvare .

3.Captarea atenţiei

O1

Ghicitori matematice Prin dialog dirijat, folosind răspunsul la ghicitori şi ajunge la operaţiile de adunare şi scădere.

Ascultă, răspund, identifică operaţiile de adunare sau scădere prin care se găseşte răspunsul ghicitorilor.

Aprecieri verbale cu privire la corectitudinea răspunsurilor.

4.Anunţarea temei scopului şi obiectivelor.

Se anunţă tema conţinutului şi câteva din obiectivelel urmărite.

Elevii ascultă cu interes.

5.Reactualizarea cunoţtiiţelor dobândite anterior

O1

O2

● Se denumesc concepte matematice bazate pe întrebări :- Cum se numeşte rezultatul adunării?-Dar numerele care se adună?-Cum aflăm diferenţa?-Cum se numeşte numărul din care se scade?

Elevii denumesc concepte şi răspund la întrebări.

Întrebări de verificare şi control.

6.Reactualizarea structurilor însuşite anterior.

O1

O2

O4

●Se propun exerciţii orale:Aflaţi suma numerelor;diferenţa numerelor; cu … mai mare decât ;cu mai mic decât; măreţte pe…cu…;micţorează pe …cu…;mă gândesc la un număr, îi adaug … la ce număr m-am gândit?Daţi exemple de două numere egale a căror sumă este :20;24;28.Ce număr adunat cu … ne dă suma…?Din ce număr scad … şi obţin…?● Se va prezenta pe tablă tabelul pe care elevii vor trebui să-l compeleteze.

Elevii rezolvă mintal şi dau rezultatul

Elevii vor merge pa rând la tablă şi vor completa suma sau diferenţa.

Elevii vor veni

Evaluarea continuă formativă prin aprecieri verbale, aprobări.Ajutor şi explicaţii în cay de nevoie.

Evaluarea continuă, formativă prin aprecieri verbale aprobări.


ObOp


elevilor

Modalităţide

evaluare

O5

● Rezolvarea la tablă şi pe caiete a următoatelor tipuri de exerciţii.a) pune semnul de rezoluţie:16-12 25-20 10+3 19-621-20 19-12 6+13 5+12b) 29 – 16 + 5 = 12 + 5 – 10 = 28 - 6 –12 =

c) a + 13 = 25 a – 7 = 10 25 – a = 12

Se va scrie pe tablă problema:Într-o livadă s-au plantat 10 metri , 5 prunişi 2 caişi.Se va cere elelvilor să formuleze întrebarea problemei şi să o rezolve.

pe rând la tablă şi vor alege un bilet cu care îl vor rezolva la tablă.

Citesc problema, formuleză enunţul, rezolvă problema în scris.

Aprecieri verbale.

7. Obţinereaperformanţei.

O5

Compuneţi o problemă păstrând numerele, schimbând tematica.Vor fi împărţiţi în patru grupe, fiecare grupă va primi o planţă cu o imagine şi trebuie să coopereze oral o problemă după imaginea dată.

Participă activ la gândirea şi rezolvarea problemei.

8.Evaluarea ● Fişă de lucru în care vor compune exerciţii după cerinţa dată

Elevii compun exerciţii de adunare şi scădere.

Aprecieri

9.Tema pentru acasă.

Prezint tema pentru acasă şi explic modul de rezolvare.

Elevii notează tema de casă.


ObOp


elevilor

Modalităţide

evaluareSolicit elevilor să-şi exprime opinia în legătură cu rezolvarea exerciţiilor.

10.Aprecieri finale

Voi face analiza activităţii evidenţiind punctele tari (realizăriile) şi punctele slabe (lucruri care mai trebuie consolidate).

FIŞA DE EVALUARE

1. Compuneţi adunări şi scşderi astfel încât sş obţinem rezultatu 26

+ = 26 + = 26 - = 26 - = 26

2. Alegeţi rezultatul corect

25 + 5 = 55; 28; 82. 14 + 10 = 15; 25; 28. 19 - 6 = 11; 21; 13. 26 + 5 = 10; 20; 4.

PROIECT DE LECŢIE

Obiectul:Matematica

Clasa: a - II - a

Subiectul:Adunări şi scăderi cu numere naturale în concentrul 0 -1000 – exerciţii şi probleme.

Tipul lecţiei: de consolidare.

Scopul lecţiei:dezvoltarea capacităţii de a efectua operaţii de adunare şi scădere în concentrul 0 - 1000.

Obiective operaţionale: Q1 – să utilizeze un limbaj matematic adecvat; Q2 – să efectueze oral şi în scris exerciţii de adunare şi scădere în concentrrul 0-1000; Q3 – să ordoneze crescător numere de la 0 la 30; Q4 – să rezolve probleme una sau mai multe operaţii; Q5 – să compună probleme după exerciţii date; Q6 – să coopereze în grupe la rezolvarea diverselor sarcini matematice;

Metode şi procedee didactice: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea.

Forme de organizare: frontal, individual pe grupe.

Materiale şi mijloace didactice: fişă de lucru, probleme distractive, culegere de exerciţii şi probleme.

Strategia didactică: algoritmică, creativă, educativă, activă participă.

Bibliografie:

****Ghidul programului de informare / formare a institutorilor / învăţătorilor – curriculum pentru clasele I şi a II –a, M.E.N., Bucureşti, 2003. Iordache, Celina – Manualul de matematică pentru clasa a II –a, Ed. Aramis, Bucureşti, 2004. Maior Aurel; Maior, Elena – Matematică distractivă – calasa a II-a, Ed. Aramis, 2005.


Ob.Op.


elevilor

Modalităţide

evaluare1.Moment organizatoric

Se crează climatul optim desfăşurării lecţiei.

Se pregătesc pentru lecţie.

2.Verificarea temei

Verificarea temei se va face cantitativ şi calitativ.

Pregătesc tema şi urmăresc modul de rezolvare .

Aprecieri

3.Reactualizareacunoştinţelorînsuşite anterior.

O1

Se dobîndesc concepte matematice bazate pe întrebări:-Ce operaţii am învăţat noi până acum la matematică?- Cum se numesc numerele care se adună?- Cum se numeşte rezultatul adunării?-Care este primul număr la scădere?Dar numărul al doilea- Cum se numeşte rezultatul scăderii?- Cum aflăm termenii într-un exerciţiu când nu îi cunoaştem? Dar descăzutul?Scăzătorul?Exerciţii de calcul mintal:- Află suma numerelor 80şi 30;- Află diferenţa numerelor 24 şi 9;- Care este numărul mai mare cu 40 decât cu 80?- Bunicul are 76 de ani, iar bunica este cu 4 ani mai tânără.Câţi ani are bunica?- Mă gândesc la un număr adaug 30 şi obţin 72.La ce număr m-am gândit?

Elevii denumesc concepte şi răspund la întrebări.

Elevii rezolvă mintal şi dau rezultatul.

Formularea de răspunsuri.

Evaluarea formativă prin aprecieri verbale.Ajutor şi explicaţii în caz de nevoie.

4.Anunţarea temei scopului şi a obiectivelor.

Astăzi la matematică vom rezolva exerciţii şi probleme cu şi fără trecere peste ordin, în concentrul 0 – 1000.

Elevii ascultă cu interes.


Ob.Op.


elevilor

Modalităţide

evaluarePe parcursul lecţiei vor rezolva exerciţii şi probleme, vom compune probleme după imaginişi exerciţii date, vom lucra în perechi şi vom completa fişe, toate acestea presupun operaţii de adunare şi scădere cu şi fără trecere peste ordin de la 0 la 1000.

5. Dirijarea învăţării

O1

O2

O3

O4

-Elevii vor fi împărţiţi în 4 grupe fiecare având în piept o floare cu un număr de la 1 la 4.-Fiecare elev va primi câte un exerciţiu care corespunde numărului din pieptul său.-Elevii cu numîrul 1 se vor ridica toţi, de la fiecare grupă , şi se vor aşeza la altă bancă.La fel se va întâmpla şi cu celelalte numere, astfel încât acum vor fi formate 5 grupe omogene.-Rezolvă exerciţiul cu ajutorul colegilor din echipă.-După rezolvare, se vor întoarce la grupele iniţiale şi îşi va rezolva , fiecare exerciţiul colegilor săi:-de la fiecare grupă va ieşi câte un elelv la tablă şi vom scrie exerciţiile.În acelaşi timp scriu şi ei pe caiete exerciţiile colegilor de echipă.

Elevii participă activ la rezolvarea exerciţiului.

Cooperează cu colegii din echipă la rezolvarea sarcinilor.

6.Obţinerea performanţei

O1

O4

Solicit elevilor să alcătuiască o problemă după un exerciţiu dat, folosind cuvinte sau

- elevii vor alcătui cu atenţie problema

Alcătuirea Problemei


Ob.Op.


elevilor

Modalităţide

evaluareexpresii specifice operaţiei de adunare.

7. Evaluarea Fişa de lucru1.Aflaţi termenul necunoscut: 26 + = 60136 - = 90 + 44 = 100 - 48 = 16

2.Andra cumpără de la librărie 12 creioane, iar fratele ei George, cumpără cu 5 vreioane mai puţin.Câte creioane au cumpărat împreună ce doi fraţi? Rezolvare.

Analizează fişele de lucru individual.

8.Tema pentru casă

Prezintă tema pentru casă şi explic modul de rezolvare.Solicit elelvilor să-şi exprimeopinia în legătură cu rezolvarea exciţilor.

Elevii îşi notează în caiete tema pentru casă.

Exerciţiul

9.Aprecieri finale.

Voi face analiza activităţii , evidenţiind punctele tari (realizările) şi punctele slabe (lucruri care mai trebuie consolidate)

Conversaţia, explicaţia.

FIŞA DE EVALUARE

3. Aflaţi termenul necunoscut

26 + ……. = 60……. + 44 = 60136 - ……. = 60……. - 48 = 16

4. Problemă:Andra cumpără de la librărie 12 creioane, iar fratele ei George, compară cu 5 creioane mai puţin.Câte creioane au cumpărat împreună cei doi fraţi?

Rezolvare

4.4 BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru, J. (1998): „Instrumente şi modele de activitate în sprijiul pregătirii Filipescu, V preşcolarilor pentru integrare în cls I, E.D.P, Bucureşti.

2. Ausubel, D; (1981): „Invăţarea în şcoală” (traducere)E.D.P, Bucureşti. Robinson, F.

3. Beraru, I.; (1991): „Aptitudini matematice şcolare” Ed .Academiei.

4. Bobancu, V. (1997): „Caleidoscop matematic” Ed . „ Albatros ”,Bucureşti.

5. Bulbracă, M. (1996): „Metodica activităţilor matematice în grădiniţa şi clasa I ” Alecu,M.

6. Cerghit, I ; (1980, 1995): „Metode de învăţământ”

7. Cerghit, I ; (1991): „Didactica” E.D.P, Bucureşti. Radu, I ;

8. Cerghit, I ; (coord) ; (1983,1996): „Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă” şi colectiv E.D.P, Bucureşti.

9. Dičncs, Z.P. ; (1983): „Un stadiu experimental asupra învăţării matematice” şi colectiv E.D.P, Bucureşti.

10. Drăgan, I . ; (1993): „Cercetarea psihologică” Nicola,I. Editura „Tiporar ” 11. Firimiţă,V. , (1999): „Matematica de la gădiniţă şi la şcoală” Ed „Garamand ” 12. Gagné,R.M. , (1977; 1981): „Principii de design al instruirii” E.D.P, Bucureşti. Briggs, L.

13. Golu , P (1985): „Învăţare şi dezvoltare” Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

14. Herescu,Gh. , (1981; 1990): „Matematica cls I –îndrumarul învăţătorului ” Motrescu, V E.D.P, Bucureşti.

15. Ionescu, M ( 1972; 1986): „Clasic şi modern în organizarea lecţiei ” Ed „ Dacia ” ,Cluj – Napoca.

16. Ionescu, M ( 1992): „Strategii de predare - învăţare ” Chiş, V Ed Ştiinţifică ,Bucureşti.

17. Jinga, I ( 1994): „Învăţarea eficienţei ” Ed „ Editis ”,Bucureşti.

18. Neacşu, I ( 1990): „Metode şi tehnici de învăţare eficientă” Ed Militară, Bucureşti.

19. Neaga, M , ( 1996): „Activiăţi matematice în grădiniţă” Beraru, G Ed „ Polirom ” Iaşi.

20. Neagu, M , ( 1998): „Aritmetica prin exerciţii şi probleme” Petrovici, C Ed „ Polirom ” Iaşi.

21. Nicola I, ( 1994): „Pedagogie şcolară” E.D.P, Bucureşti.

22. Popescu , R , ( 1990): „Lecţii în spiritul metodelor active” E.D.P, Bucureşti.

23. Radu , I , ( 1991): „Teme şi practică în evaluarea eficienţei” E.D.P, Bucureşti.

24. Stoica, A, ( 1997): „Creativitatea elevilor” E.D.P, Bucureşti.

jocuri didactico matematice licenta

Documents