/im Ntisrurel ,pf frrlras,mecal*icul de loc<>nt*tiv*Michael Xnde

\

MICFI.A,EL ENDE

JIM1ffTURELft LtKAs, MECANI,I L DE LOCOMOI|VA

Traducere din germanide Dragog Dinulescu

4qT11UR

CUPRINS

CAPITOLULINTAIincareincepepovestea. : ......5

CAPITOLULAL DOILEAin care sose$te un pachet misterios l1

CAPITOLUL AL TREITEA

in care e cAt pe-aci si se ia o hotirAre nefericit5,cu careJim nu e de acord. .2L

CAPITOLULAL PATRULEA

in c.re o corabie cu totul gi cu totul ciudatiporneqte pe ape, iar Lukas iqi di seama ci se

poate bizui pe Jim Ndsturel . 31

CAPITOLUL AL CINCILEA

in care ia sfrrqit cil5toria pe api, iar Jimztrrepte copacii strivezii 39

CAPITOLULAL $ASELEAin care o cip5{Ani mare gi gdlbejitd aducenumal necazufl 47

CAPITOLULAL $APTELEA

in care Emma ar trebui sI faci pe caruselul,iar cei doi prieteni ajung si cunoasci unstrdnepot din partea locului 56

CAPITOLULAL OPTULEA

in care Lukas gi Jim dau peste nigte inscripliimisterioase. 67

CAPITOLULAL NOUALEA

in care iqi face aparilia un circ gi cineva urzegteciteva planuri mArqave impotriva lui lim gi

a lui Lukas 76

CAPITOLUL AL ZECELEA

in care pe Lukas gi pe Jim ii pasc mari primejdii. . . . 83

CAPITOLUL AL UNSPREZECELEA

in care, pe neaqteptate, Jim Nisturel afldtainavieliisale . . . . 99

CAPITOLUL AL DOISPREZECELEA

in care incepe cilitoria in necunoscut,iar cei doi prieteni zdresc Cununa Lumii . Lt4

CAPITOLUL AL TREISPREZECELEA

in care vocile din Valea Amurgului prind viali . . . rzr

CAPITOLUL AL PAISPREZECELEA

in care Lukas e nevoit a recunoagte cifrri micul siu prieten, Jim, ar fi fost pierdut . . . . lio

CAPITOLUL AL CINCISPREZECELEA

in care cilitorii aiung intr-un extraordinartirAm de vis, in care dau de o urmi teribilS . L4z

CAPITOLUL AL $AISPREZECELEAin care lim Nisturel trece printr-ogrealncercare , . .t57

CAPITOLUL AL $APTESPREZECELEA

in care Uriaqul Pirelnic explici felul lui de-a figi se arati recunoscdtor. . . t66

CAPITOLUL AL OPTSPREZECELEA

in care cil5torii se despart de Uriagul Pirelnic qi,

trezindu-se fa$ in fa15 cu Gura Morlii,nu-qi pot vedea mai departe de drum . ry4

CAPITOLUL AL NOUASPREZECELEA

in care Lukas gi Jim repari un vulcan mititel,iar Emma capltd o noui inft;igare . 184

CAPITOLUL AL DOUAZECILEA

in care un dragon de spiqi veche o inviti peEmma la o plimbare pe inserat . zoz

CAPITOLULAL DOUAZECI $I UNULEA

in care Jim gi Lukas ajung la o gcoali dinKummerland. . . .

CAPITOLULAL DOUAZECI $I DOILEA

in care cdlitorii ajung sub pimAnt qi se bucurdla vederea multor minun5;ii . 232

CAPITOLULAL DOUAZECI $I TREILEA

in care prinfesa din Mandala igi spune povestea,iar Jim iqi iese din sirite din pricina ei . . . . . . 244

CAPITOLULAL DOUAZECI $I PATRULEA

in care Emma primegte o decoralie aleasi,iar cdlitorii au parte de un mic dejunindestulStor gi cu totul deosebit .z5g

CAPITOLULAL DOUAZECI $I CINCILEA

in care doamna Mahlzahn igi ia rlmas-bun,iar din Lummerland sose$te o scrisoare. . 274

CAPITOLULAL DOUAZECI $I $ASELEA

in care copiii igi iau rlmas-bungi este prinsl insula rlticitoare 288

CAPITOLULAL DOUAZECI $I $APTELEA

in care este sirbltoritd logodna, iar cartease sfrrpegte cu o surprizi nemaipomeniti 3oo

Cunoscutul scriitor german Michael Ende (rz nov. 1929 - z8 aug.

1995), devenit celebru mai ales prin romanele sale pentru copii, a fost,de asemenea, actor, critic de film (la radiodifuziunea bavarezi) qi autordramatic.

Este fiul artistului plastic Edgar Ende, cu care a avut o relalie tensio-nati, marcati de scurte momente de reconciliere.

Dupi ce este respins de mai multe edituri, primul roman al lui Ende,

Jim Ndsturel qi Lukas, mecanicul de locomotivd, apare, in 196o, la edi-tura Thienemann din Stuttgart, urmat, inr96z, de cea de-a doua partea c54ii, ,/im Nti sturel gi cei g sdlbatici . Ideile qi tematica celor doui ci4icontrasteaze cu ideologia rasisti a evolu;iei, promovati in Germaniacelui de-al Treilea Reich, in care a copilirit Ende.

Din r97o, Ende se stabileqte la Roma impreuni cu sofia sa, IngeborgHofiinann. in 1973 ii este publicat, in Germania, romanul Momo, la carea lucrat timp de gase ani; acesta va fi tradus in peste 30 de limbi.inry79 apare romanul Povesteaftrd sf1rEit,,,o carte pentru copii, po-triviti gi pentru adulli" qi ,,o carte pentru adulli, potriviti gi pentrucopii", dupi cum a numit-o critica. Povesteaftrd sfirqit este ecraniza-td in 1983, dar Ende consideri filmul un produs strict comercial, cares-a indepirtat mult de romanul siu; a urmat un proces pe eare scriito-rul l-a pierdut. in 1986, romanul Momo a fost, la rAndul siu, ecranizat;de aceasti dat5, autorul s-a aritat destul de mulgumit de film.in 1985, dupi moartea lui Ingeborg, Ende se intoarce in Germania. Aicise recisitoreqte, in 1989, cu traducitoarea japonezi a ci4ilor sale,

Mariko Sato.

CAPITOLUT INTAI

In care incepe povestea

fara in care triia Lukas, mecanicul de locomotivi, senumea Lummerland gi era una tare mice.

Era chiar neinchipuit de mici, mai ales daci am compa-ra-o cu oricare alte tare, si zicem cu Germania, cu toatelirile Aflicii la un loc sau cu China. Era cam de vreo douiori maiintinsi decAt o sufragerie de-a noastri qi, in cea maimare parte, era acoperiti de un munte cu doui creste, unamai semeat!, iar cealalti ceva mai mirunfici.

De-a lungul gi de-a latul muntelui istuia Serpuiau o su-medenie de drumuri, tntinse peste felurite poduri pi prinnenumirate trecetori. In afara drumurilor, mai era o Sinide cale ferat5, destul de intortocheatl gi ea, ascunsi vederiiin cinci locuri, prin tot atAtea tuneluri, qi ajungAnd pAni pecele doui creste ale muntelui.

insi in Lummerland erau qi niqte case. Cum altfel! Ce-idrept, erau doar doui la numir: una a$a, ca toate casele,iar cealalti, cu o previlie la parter. pe lAngi ele, mai puneqila socoteali qi o gari mici, proptiti la poalele muntelui,in care locuia Lukas, mecanicul de locomotivi. Asta ?ntimp ce strs, pe munte, prins intre cele doui creste, se inilgaun castel.

I'

Dupi cum e lesne de vizut, lara asta, Lummerland, eradestul de plini, iar de inciput nu prea aveau cum si incapimulte in ea.

Poate ci ar merita si mai spunem ci trebuia si umblicu mare bigare de seami prin aqa o fari, cici numai si fipigit dincolo de graniqele ei gi indatl te-ai fi ales cu picioa-rele murate binigor. La urma urmelor, Lummerland nu eradecAt o insulS.

Iar insula asta fusese aruncati taman in mijlocul ocea-nului nemirginit, ale cirui valuri, qi cele mari gi cele mici,se spirgeau zi gi noapte de graniqele firii. E adevirat ciapele astea se mai potoleau cAteodati, iar pe intinderea lor,netedi qi lucioasd, se oglindeau pe rind, noaptea gi ziua,luna qi soarele. $i, de fiecare dati cAnd se intAmpla aga ceva,totul in jur arlta deosebit de frumos, slrbitoresc chiar. As-tea erau clipele de care profita gi Lukas, mecanicul delocomotivi, care venea pe plaji, se intindea pe acolo, peundeva, qi se bucura de priveliqte. Nimeni nu putea si spunide ce se numea insula asta Lummerland gi nu altfel. Singu-ra speranfi rimAnea ca, intr-o zi, cineva si se apuce seriosde treabi qi si cerceteze gi aminuntul ista.

Cum spuneam, in fara asta locuia Lukas, mecanicul delocomotiv5, cu locomotiva lui. Acesteia ii zicea Emma gi erao locomotivl tare destoinici, chiar daci un pic de modlveche, cici era o locomotivi cu tender". Ceea ce deranja maimult la ea era poate faptul ci era pufin cam pAntecoasi.

* Tip de locomotivi la care nu mai trebuie ata$at un vagon pentru de-pozitarea gi transporhrl combustibilului Ei al apei (tender), fiind previzuti dinconstrucfig cu ata ceva.

I6l

\

Acum, sigur ci oricine Poate si vini qi si intrebe: la ce

bun o locomotivi ca asta intr-o fari atAt de mic5?Pdi, orice mecanic de locomotivi are neaplrat nevoie

qi de o locomotivi, cici altfel ce-ar mai conduce? Vreunlift? Ei, daci ar fi aga, nici nu s-ar mai chema mecanic de

locomotivS, ci mecanic de lift. CAt despre mecanicii de

locomotivS, aceqtia nu-qi doresc si fie altceva decAt me-canici de locomotivi. AtAt gi nimic mai mult. Ca si nu maispun ci in Lummerland nici nu se gisea vreun lift.

Lukas, mecanicul de locomotivi, era mic de stat, plinufqi il interesa prea pufin faptul ci cineva i-ar fi glsit sau nuweun rost locomotivei lui. Purta o qapci cu cozoroc gi o

salopeti. Ochii ii erau la fel de albagtri cum e cerul senin,

de vreme bun5, de deasupra insulei Lummerland. Fafa 9imiinile ii erau insi aproape pline de negrealS de la ulei qi

de la funingine. $i, chiar daci se spila zidezi cu un sipunspecial pentru mecanicii de locomotivi, nu reuqea si in-liture chiar aqa de bine toati funinginea. $i asta pentru cifuninginea ii intrase adAnc sub piele in tofi anii in care, zide zi, Lukas se umplea iar qi iar de negreali. CAnd rAdea - 9irAdea destul de des -, intre buze ii risireau o mAndrefede dinli albi gi strilucitori, cu care se qi incumeta se spar-gi orice nuci sau aluni. in plus, in urechea stAng5, Lukas

purta un cerceluq de aur pi mai mereu il vedeai pufHinddintr-o pipl mare, infipti in colpl gurii.

Chiar daci Lukas nu era cine gtie ce munte de om, avea

totuqi nigte puteri, aga, mai deosebite. De exemplu, dacivoia, putea sI indoaie o bari de fier, tnnodAnd-o intr-ofundi. AtAt ci nimeni nu Stia prea bine cAt de puternic era

Lukas, fiindci lui ii pliceau linigtea qi traiul paqnic, iarputerea nu trebuise si gi-o punf, niciodati la incercare.

t,

in afari de asta, aqa, in particular, Lukas era gi puginartist. Un artist al scuipatului, cici nimerea atAt de bineflacira unui chibrit aprins de la o distanli de weo trei me-tri qi jumitate, de ajungea s-o gi stingi. $i asta inci nu eranimic. Se mai pricepea el la inci un lucru, unul pe carenimeni de pe lumea asta nu l-ar fi putut face: si scuipe inbucl5.

in fiecare zi, Lukas igi conducea locomotiva de cAtevaori de-a lungul ginei qerpuite de cale ferati, trecind princele cinci tuneluri, dintr-un capf,t al insulei in celilalt qiinapoi, frri ca weodatl si i se intAmple ceva demn de luatin seami. Emma pur pi simplu pufria qi quiera de plicere.Iar uneori putea fi auzit chiar gi Lukas fluierAnd incetigorun cAntecel, aqa, ca pentru el, de se ajungea pAni la urmisiJ puiere in duet cu locomotiva, un lucru care deveneatare amuzant. $i asta mai cu seami cAnd treceau prin cAteun tunel, cici acolo cAntarea lor risuna, nu glumi.

in afara lui Lukas si a Emmei, in LummerLnd mai locu-iau cAliva oameni. Cum ar fi regele, cel care domnea pesteintreaga lari gi triia in castelul inghesuit intre cele douicreste ale muntelui. Se numea Alfons al XII-lea Firi unSfert, pentru ci se si niscuse la ora doudsprezece frri unsfert. Despre el se putea spune liniqtit ci era un conducitordestul de bun. Oricum, nimeni nu putea spune despre elci ar fi avut weo meteahni, pentru ci, in definitiv, nu preaputea sI spuni nimeni absolut nimic despre el.

De cele mai multe ori, era la castel, de unde - purtAndcoroana pe cap, inftgurat intr-un halat din mitase rogie qi cupicioarele infipte in niqte papuci de casi, cu model scofian -didea mereu telefoane. Iar pentru o asemenea indeletnicireavea gi un telefon impunitor, tot numai din aur.

sl

Regele Alfons al XII-lea Fird un Sfert avea doi supuqi,

dar asta doar aqa, daci nu-l punem la socotealS 9i pe Lukas

care, de fapt, nu era un supus adevirat, ci un mecanic de

locomotivi.Unul dintre supuqi era un domn Pe nume Armel, care

mai tot timpul putea fi vizut plimbAndu-se cu o pil5riedin acelea tari pe cap, numiti gambet5, qi cu o umbrelistrinsi qi aninatl de bral. El era cel care locuia in casa cea

obiqnuiti, ca toate casele, gi, lucru mai pulin important inLummerland, triia fHri si aibi vreo ocupafie deosebiti.Se plimba doar gi, ce mai incoace qi-ncolo, era gi el prinpreajmi. Era de meserie supus qi fusese invifat si se lase

condus. Uneori mai deschidea qi umbrela Pe care o totcira cu el, dar asta se intAmpla numai cAnd il prindea vreoploaie. $i adevirul e cd despre domnul fumel nici nu se

mai poate spune mare lucru.Cel de-al doilea suPus era o doamni, una cu totul 9i cu

totul de treabi. Chiar dacl plinu;i, chiar grisufi biniqor,

nu se putea spune despre ea cI ar fi fost cAt Emma, loco-

motiva. Era rogie in obraji, de parcl ar fi purtat pe fa$doui mere rogii gi se numea doamna Waas, cu doi a. Se

prea poate ca vreun strimoq de-al ei si fi fost ceva maiimpleticit la limb5, lungindu-pi numele atunci cAnd gi-l

spunea, ceea ce-i f5cuse pe oameni si-l spuni qi si-l scrie

pur qi simplu aga cum il auzeau pe el ci pi-l rosteqte. $iuite aqa ii qi rimisese.

Doamna Waas locuia in cea de-a doui casi de pe insuli,cea cu o privilie la parter, de unde puteai cumpira totsoiul de lucruri utile: gumi de mestecat,ziate, qireturi pen-

tru ghete gi pantofi, lapte, suporturi pentru incilfdminteadin casi, unt, spanac, feristraie, zahir, sare, baterii pentru

in

lanterne, ascufitori pentru creioane, portofele in formi depantaloni scurfi, bombonele mici pi colorate, amintiri devacanfi, lipici universal... Pe scurt, de toate!

Ce-i drept, amintirile de vacanfi nu fuseseri aproapeniciodati cumplrate, fiindci nici picior de cilitor nu cil-case prin Lummerland. Noroc cu domnul Armel care maicumpira din cAnd in cAnd cAte una, aga, mai mult dinpolitele gi pentru ci tot erau lucrurile astea destul de ief-tine, fiindci altfel nici vorbi si aibi nevoie de ele. De oca-ziile astea profita gi el ca sI mai stea putin la taifas cudoamna Waas.

Ah, gi si nu uit: regele nu putea fl vizut dec6t in zilelede sirbitoare, in celelalte fiind ocupat mai tot timpul cutreburile domnitului. Altfel stiteau lucrurile in zilele nelu-critoare, cAnd, exact la douisprezece frri un sfert, se ileain dreptul ferestrei, de unde frcea prietenos cu mAna. Astaera si momentul cAnd supqii sdi se bucurau;i ei, aruncAndcu piliriile in sus, iar Lukas o lisa pe Emma lui si guierevoioasi. Sirbltoarea continua cu servitul inghefatei de va-nilie. Asta in zilele obignuite de sirbitoare, pentru ci incele speciale aveau la masi chiar inghelati de cipquni. in-ghepta era comandati de rege tocmai la doamna Waas,recunoscuti pentru miiestria in prepararea inghefatei.

Una peste alta, viafa era linigtiti qi fericiti pe insulaLummerland, dar asta n-a linut decAt pAni intr-o buni2i... A.ga, qi, de fapt, cu asta chiar incepe adevirata noastripoveste.

'oi

\

CAPITOLUL AL DOILEA

In care sosepte

un pachet misterios

intr-o buni zi, vaporul poqtal acosti la firmul insuleiLummerland gi din el siri poqtaqul, ;inind la subrag unpachet mdricel.

- Locuiegte cumvapeaici o anumitidoamni Mahlzahnsau cam aqa ceva? intrebi pogtaEul, luAndu-gi o mutri dinacelea, oficiale, ceea ce, din cAte se fltia, nu-i stitea in fire.

$i, slavi Domnului, nu era prima dati cAnd aduceaposta in Lummerland!

Lukas o privi pe Emma, locomotiva se zgAi qi ea la cei

doi supugi, doamnaWaas qi domnulArmel schimbariintreei o privire qi pAni gi regele se i1i la fereastra castelului siu,aruncAnd o privire, cu toate ci nu era nici zi de sirbitoareqi nici micar ora nu era douisprezece frri un sfert.

- Dragi domnule posta$, rosti regele, cu ceva reprosin glas, de ani de zile treci pe aici ;i ne aduci poqta. MIcunogti foarte bine atAt pe mine, cAt gi pe supuqii mei gi

uite ci ne trezim acum ci ne intrebi daci locuieqte pe aicio doamni Mahlzahn sau cam aga ceva!

- Dar, vi rog, Maiestate, rispunse pogtagul, citili qi

indllimea Voastr5!

l"

$i zicAnd acestea, poqtagul porni si urce muntele infug5, citre castel. Odati ajuns acolo, ii intinse regelui, prinfereastr5, pachetul pe care-l purtase tot timpul la subrap.

Pe pachet stitea scrisl urmitoarea adres5:

Regele se chinui si deslugeasci adresa, dupi care igipuse pe nas ochelarii qi se apucl s-o citeasci pentru a douaoari. $i, fiindci mare lucru nu pricepu nici de data asta,scuturi din cap neputincios gi le vorbi supuqilor sii:

- intr-adevir, pur gi simplu mi-e greu si infeleg ceva.Cu toate astea, scrie aici negru pe alb.

- Ce anume? intrebi Lukas.incurcat riu de tot cum se afla, regele iqi mai agezi o

dati ochelarii pe nas gi spuse:

- Ei bine, ascultagi qi voi, supugi ai mei, cum suni adre-sa asta!

$i le-o citi cu glas tare, pe cAt de bine se pricepu el.

- Ciudati adresi! comenti domnul Armel, de cumtermini regele cu cititul.

- Da, rosti gi poqtaqul, imbufnat. Abia daci infelegiceva din ea, cu cAte gregeli a fost scrisS. Aga ceva nu ne pici

,nl

\

deloc bine nou5, pogtaqilor. $i nici micar nu qtim cine aputut si scrie in halul ista!

Regele intorse pachetul pe dos, ciutdnd numele pi

adresa expeditorului.

- Aici n-am gisit decAt un 13, scris ceva mai mare,anunfi el, privindu-i neputincios pe po$tag gi pe supugi.

- Foarte ciudat! interveni domnul Armel.

- Acum, rosti regele, cu hotirAre in glas, ciudat sau

nu, LuMMRlanT nu poate si insemne decAt Lummerland!

$i nu ne-a mai rimas decAt si admitem ci unul dintre noitrebuie si fie doamna Mahlzahn sau cam aqa ceva.

Mulpmit de hotirArile luate, regele iqi culese ochelarii depe nas qi-pi tamponi fruntea cu batista lui de mitase, gter-

gAndu-qi astfel broboanele de sudoare care se ingrimldiseriacolo cAt timp incercase s5-i dea de rost intAmplirii.

- Bine, dar, se bigi in vorbi gi doamna Waas, niclieripe insula noastri nu e vreo clidire cu trei etaie.

- Ce-i drept, asta e foarte adevlrat, spuse regele.

- $i nici nu avem vreo stradi veche, adiugi domnulArmel.

- Din picate, gi asta este tot aqa de adevirat, spuse

regele, suspinAnd inciudat.

- Ca si nu mai vorbim de numf,rul133 care, nici el, nuexistS, adiugi Lukas, impingAndu-gi papca pe ceaft. Aq fiptiut qi eu mai bine ca oricine, fiindci, daci nici eu nu umblutoati ziulica pe insula asta, in sus qi in jos, nu qtiu ziu cine.

- Bizar! murmuri regele, dAnd din cap gAnditor.Ceea ce-i fHcu qi pe supugi s5-gi clatine capetele qi si

murmure in cor:

- Bizar!

t,,I