BOTEZATU VEACESLAVBOTEZATU VEACESLAVBOTEZATU VEACESLAVBOTEZATU VEACESLAV

RIMINI, ITALIA 2008

“ I NTRU LUMINA TA VOM VEDEA LUMINA” STEMA MITROPOLIEI BASARABIEI

REGATUL ROMANIEI ALBA IULIA,1918

ROMANII IN SECOLUL XX-XI

BOTEZATU VEACESLAVBOTEZATU VEACESLAVBOTEZATU VEACESLAVBOTEZATU VEACESLAV

RIMINI, ITALIA 2008

Cuprins Cuvânt înainte ...................................................................................................................i Presa româneasc ă la începutul secolului XX despre Basarabia ..................................ii Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor I.1. Cartea Neagră a guvernării comuniste.........................................................................3 I.2.Vlahii..............................................................................................................................8 I.3.Evul mediu....................................................................................................................11 I.4.Istoria Moldovei.............................................................................................................13 I.5.Basarabia......................................................................................................................17 I.6.łara Românească.........................................................................................................25 I.7.Transilvania...................................................................................................................28 I.8.Regatul României..........................................................................................................40 I.9. Transnistria înainte şi acum..........................................................................................49 I.10.Laudă Ńie, interbelic românesc.....................................................................................58 I.11.Istoriografie - Despre trecutul românesc al Basarabiei nu au avut voie să scrie pânå în 1989 nici istoricii din Moldova sovietică, nici cei din România comunistă.....................................................................................................................65 I.12.Cartea cu multe semne de întrebare (prostia unora, care ar trebui scoasă din minŃile poporului, arătând adevărul istoric)..................................................................69 Capitolul II. Limba român ă vs. limba moldoveneasc ă II.1.Limba română................................................................................................................77 II.2.Limba moldovenească...................................................................................................91 II.3.Istoria limbii române în Republica Moldova.................................................................100 II.4.De neamul moldovénilor, din ce Ńară au ieşit strămoşii lor, de Miron Costin...............106 II.5. Academia Română, prezidată de Ionel Haiduc, a criticat sever pe aceia care susŃin existenŃa unei "limbi moldoveneşti", spunând că acest concept sfidează adevărul ştiinŃific.........................................................................................................109 Capitolul III. Mitropolia Basarabiei III.1. Mitropolia Basarabiei.................................................................................................113 III.2. Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria............................................................117 III.3. Martirologiul Bisericii Basarabene.............................................................................120 III.4. Patriarhul României şi războiul secret pentru Basarabia...........................................126 Bonus. ...............................................................................................................................129 Cuvânt de încheiere .........................................................................................................133 Bibliografie ........................................................................................................................135

i

Cuvânt înainte

„Dacă doreşti să înŃelegi ceva, urmăreşte cum a luat naştere şi cum s-a dezvoltat”

Aristotel În zilele noastre, un rol mare de informare îl are, pe lânga cele tradiŃionale, şi reŃeaua de

Internet. Se ştie, destul de bine, că Internetul conŃine o cantitate imensă de informaŃie. Astfel, am hotărat de a face o lucrare bazată, în totalitate, pe date preluate din reŃea.

Sper, ca cititorul să găsească informaŃie utilă pentru antrenarea conştiinŃei naŃionale şi aceleia de cetăŃean liber. Din start, vreau să atrag atenŃie, că datele din prezenta lucrare nu sunt împotriva uneia dintre naŃiuni (toŃi avem acelasi drept de a trăi pe acest pământ – buni sau răi). Scopul acesteia este de a informa şi de a readuce aminte (chiar şi străinilor) cine suntem, de unde venim şi în ce direcŃie, e normal, sa ne îndreptăm. Deci, prezint ceea ce a fost scris şi spus nu o singura dată.

Istoria (clar că nu cea falsificată), de fapt, este ca o lumânare care ne arată calea spre viitor. Şi nu doar viitorul nostru, dar şi cel al urmaşilor urmaşilor noştri. Nu trebuie uitaŃi stramoşii noştri, care au luptat pentru viitorul copiilor lor intr-un stat mare şi pentru a deveni un popor puternic.

De ce ne lăsăm calcaŃi în picioare de cei care ne spun că ne sunt prieteni (cazul ruşilor)? De ce lumea din Basarabia (nu toŃi, dar sunt) vor să fie “moldoveni” şi departe de fraŃii lor, care de veacuri au fost alături (şi la bine, şi la rău)? Cineva poate crede, că atata timp cât este Ileanca – ucraineanca, Ivan – rusul, Petea – bulgarul, Vladislav – polacul, noi nu trebuie sa ne gândim la români şi România? Bine, bine!? Acestea sunt persoanele, dupa unii, pe care ar trebui sa le urmăm? Nu cred că ar fi o idee bună. Ei sunt printre noi, foarte bine. Dar noi suntem la noi acasă şi ar fi corect ca ei sa ne urmeze, fiindcă, la urma urmei, noi suntem aceea care i-am primit (mai mult forŃat decât de bunăvoie) în ospeŃe şi nu invers. De ce rusul (departe de casă) se mândreste că el e rus şi strigă în gura mare despre asta, dar nouă ne este ruşine să recunoastem cine suntem şi de unde venim? Ruşine să ne fie întru strămoşii şi nepoŃii noştri!

Culegerea de faŃă, “Izvorul neamului”, o dedic celora care au luptat, mulŃi dintre ei plătind chiar cu propria viaŃă, pentru apărarea trecutului, prezentului şi viitorului nostru, al poporului român .

ii

Presa româneasc ă la inceputul secolului XX despre Basarabia

Sufletul românesc în Basarabia dup ă anexare

I

Se vor împlini în curând o sută de ani de la luarea Basarabiei de către ruşi. Adecă acum o sută de ani, prin pacea de la Bucureşti, din mai 1812, ei au luat partea de răsărit a Moldovei, şi anume partea cea mai bună, mai mănoasă, mai potrivită pentru creşterea vitelor, - cum ziceau plângând boierii de atunci, într-o vreme când fruntaşii Ńerii nu mai ştiau să se lupte. Aceste întinse şi frumoase Ńinuturi n-aveau pe atunci un nume osebitor, ca şi Moldova de Sus când ni-a luat-o Austria: răpitorii se grăbesc să acopere cu un nume fals, crezând că-şi pot ascunde astfel fapta rea, ceea ce au răpit.

La pacea din Bucureşti deci, Rusia, care nu purta război cu noi, Rusia ai cării ostaşi fuseseră primiŃi totdeauna bine la noi, în Ńară ospitalieră, primiŃi cu crucea şi evanghelia de clerici, poate şi pentru a se aminti astfel acestor vânători de pământ străin dreptatea şi cruŃarea creştinească, ni-a luat Basarabia pentru că avuse o socoteală cu Turcia. Crezuse că poate opri amândouă Ńerile româneşti întregi, cu binecuvântarea lui Napoleon I, care numai Dumnezeu ştie de câte ori ne-a dat şi unora şi altora: au fost câŃiva ani când numele Împăratului Alexandru Pavlovici, şi nu al unor voievozi români, a fost pomenit la liturghie şi scris deasupra uşii bisericilor ce se ridicau. Francezii pătrunseră însă în Rusia, şi atunci vecinii se mulŃămiră şi cu o pradă mai mică. Trădarea fanariotului Moruzi din neam de domn român i-a ajutat la aceasta.

Ruşii vor serba ca o zi de bucurie centenarul anexării. Noi va trebui să o comemorăm ca o zi de durere şi ca o zi de trezire a speranŃelor pe care le dă totdeauna dreptul veşnic, care nu poate fi învins, nici cucerit.

Cine va putea face această comemoraŃie? Statul? Dar el are datorii internaŃionale de care nu se va putea depărta. Cel mult dacă nu va trimete din spirit de bună vecinătate o telegramă de felicitări la Chişinău. Altă dată statul român, care-şi amintea încă bine de unde a venit, dintr-o mişcare a sufletelor, fiind mai puŃin desăvârşit în corectitudine, mai puŃin aplaudat de Europa, avea unele îndrăzneli pe care nici nu cutezăm a i le cere acuma. Când s-au împlinit o sută de ani de la răpirea Bucovinei, austriecii au serbat acea zi de bucurie, austriecii, reprezintanŃii "culturii", ai "spiritului german", ai "credinŃei germane", adecă, fireşte, rusnecii vagabonzi şi cerşitori, aventurierii poloni, cehi şi de alte neamuri, şi mai ales "austriecii" pe cari-i vedeŃi şi răbdaŃi aici lângă dumneavoastră, europenii de rasă asiatică. Au întemeiat în numele culturii o Universitate provocătoare, insultătoare, pentru a răspândi lumina între barbari: s-a întâmplat, ce e dreptul, că razele acelei lumini n-au ajuns pănă la noi, dar din Universitatea noastră, cea barbară, de la Iaşi, întărită ca spirit, pornesc tot mai multe raze, care descopăr românilor din Bucovina un trecut şi-i fac să întrevadă un viitor. Şi s-a mai întâmplat un lucru: că, nevenind la CernăuŃi barbarii Moldovei, barbarii români din Bucovina se grămădesc tot mai mulŃi în Universitatea feciorilor de evrei, nu pentru a sorbi spiritul străin, ci pentru a întroduce pe cel românesc. Mâni energice de tineri lucrează pe frontonul UniversităŃii jubiliare, scriind pe dânsa "Universitate românească" şi începând a însemna în locul datei de anexare o altă dată, pe care o aşteaptă ei şi o aşteptăm şi noi.

Când discursurile triumfătoare răsunau la CernăuŃi, lumea se aduna la Iaşi, cu autoritatea comunală în frunte, pentru a inaugura într-un colŃ năpădit de jidovime bustul de marmură al lui Grigore Alexandru-Vodă Ghica. Ghica a fost, cu tot sângele românesc revărsat în neamul

iii

său, un grec; moartea lui, doi ani după luarea Bucovinei, nu se datoreşte acestui eveniment. Îl pârâseră boierii la turci pentru simpatii faŃă de Rusia şi pentru biruri luate pe nedrept de la Ńară, şi turcul trimes să-l prindă a crezut că e mai uşor să ducă la łarigrad un cap tăiat decât un om viu. Dar popoarele au nevoie de oameni simbolici, cari să întrupeze o luptă, o biruinŃă, o înfrângere, o tragedie. Când nu-i are, îi creează, şi astfel durerea noastră a înfăptuit pe acestălalt Grigore Ghica, deosebit de cel istoric, fals din punct de vedere al adevărului, dar care va trăi totuşi atâta timp cât şi durerea noastră.

Rusia nu obişnuieşte a face UniversităŃi de rusificare, pentru românii ei şi - mai ştii?- pentru noi; nu îndrăzneşte a le face. Cu ce clădire va comemora ea răpirea Basarabiei? Ar fi mai potrivit cu o temniŃă mare. Cu una în care să între toŃi românii de acolo cari vreau să fie români şi îndrăznesc a o spune. Dacă o astfel de temniŃă s-ar face pentru ardeleni, la Alba Iulia, răpede n-ar mai încăpea oaspeŃii într-însa. Cea din Chişinău ar rămâne goală: menirea noastră e să pregătim locuitori, cât mai mulŃi, pentru dânsa. Căci fără vamă de suferinŃi, fără lacrimi din prisosul durerii, fără sânge din prisosul vieŃii nu se mântuie din robie un neam.

Statul român nu va cuteza poate nici măcar să orânduiască în mai 1912 publicarea unei cărŃi despre Basarabia românească, despre cei o mie de ani cât au fost ale noastre aceste Ńinuturi, ca un răspuns la cartea în care ruşii ar vorbi despre cei o sută de ani de când au această Ńară. Să comemoreze măcar opinia publică; s-o dezveŃe Liga Culturală de obiceiul ce are de a întreba la uşile partidului respectiv ce trebuie să facă în asemenea chestii, care admit pentru politiciani aceeaşi soluŃie negativă. Să se facă oriunde comemoraŃia, dar mai ales în oraşe ca acesta, care trebuie să fie turnuri de strajă, pentru a vedea peste hotar, pentru a pândi ceasul cel bun pentru a da lovitura cea cu izbândă.

II

Când Rusia a luat Basarabia, ea a avut grijă să păstreze un timp înfăŃişarea românească a Ńerii, să câştige prin recunoaşteri şi adăugiri de drepturi toate clasele, - mai toate măcar.

Guvernator a fost numit un Sturdza aşezat în Rusia şi ai cărui urmaşi erau să fie cu totul înstrăinaŃi, în sens franŃuzesc şi rusesc. Exarh al Sinodului rusesc, vlădică în Chişinău a fost aşezat un răzeş bucovinean, Gavriil Bănulescu, care a tipărit cărŃi româneşti.

Boierilor li s-a cerut să se aşeze cu totul peste Prut ori să-şi vândă în termin scurt moşiile. Cei mai mulŃi au rămas în Iaşi şi au pierdut moşiile, cu totul ori aproape. Şi la noi în casă era un sipet mare de fier în care se cuprindeau multe petiŃii ruseşti timbrate pentru o lungă cheltuială şi o mare pagubă, din care am rămas oameni săraci. Celor ce găsiră însă că e mai bine să primească oblăduirea împărătească, ce nu li s-a dat? Drepturi ca ale nobililor ruşi, cinuri de funcŃionari, cordoane de cavaler, - juveŃe prinse de gâturi plecate.

Clerul, în Ńara unde pretutindeni arde lumina la icoane, în Ńara unde statul sprijine Biserica sprijinindu-se pe dânsa, în care toŃi se pleacă înaintea clericului, n-avea de ce să fie nemulŃămit.

Şi, în sfârşit, Ńeranii neliberi, cari aveau înaintea lor exemplul eroicilor răzeşi ai Orheiului şi Sorocăi, au prins ceasul prielnic al vânzării moşiilor pe nimic şi s-au împroprietărit pe brazda lor.

III

Fericit ar fi fost neamul nostru, cu toate clasele lui, în Moldova împăratului creştin, dacă un popor ar trăi, cum cred socialiştii, numai din viaŃa trupului, dacă el s-ar simŃi bine numai în oasele şi carnea lui. Dar un suflet dumnezeiesc se zbate în acest trecător înveliş al nostru, un

iv

suflet pe care altă voinŃă decât a noastră îl duce pe căi ce cuprind răbdare şi suferinŃă, dar de pe care toate chemările cărnii ce tinde spre mulŃămire nu-l pot îndepărta.

Şi sufletul acesta nu putea trăi, adecă nu se putea dezvolta şi nu putea stăpâni în Basarabia. Aceasta se văzu îndată. Noua gubernie n-a dat nici un scriitor rusesc şi n-a putut păstra nici un scriitor român, decât doar înăbuşindu-l.

Unii au pribegit, îndată după începerea erei ruseşti. Cel dintăi fabulist al nostru, Alecu Donici, e un basarabean, născut şi crescut peste Prut. Toată viaŃa şi-a adus aminte de malurile Răutului, de şesurile bogate, de câmpiile înflorite ale Basarabiei sale. Fiu de boier, a întrat în şcoala militară a stăpânilor, a purtat uniforma Ńarului. Dar deodată l-a furat dorul. Dorul cel mai ciudat şi cel mai straşnic; nu acela care cheamă pe cineva spre Ńara lui, locuită de cei mai aproape din neamul lui, ci dorul care smulge dintre cei mai de aproape şi înstrăinează de Ńărâna cea mai iubită pentru a găsi aiurea, în libertate, sufletul neamului său. Aşa a făcut Donici şi viaŃa lui întreagă s-a desfăşurat apoi la noi.

Un altul, înrudit cu această familie, Alecu Rusu, s-a adaus la rândul lui scriitorilor români din Moldova. Şi lui îi răsărea înainte vedenia satului basarabean unde văzuse întăi lumina zilei şi frumuseŃile naturii. Dar nici spiritul lui liber nu i-ar fi îngăduit, după studii făcute în depărtatul Apus, să trăiască în părŃile româneşti unde românilor li era îngăduit orice alta decât să aibă un suflet.

În Basarabia şi-a petrecut toată viaŃa cavalerul - un cavaler de ordin rusesc - C. Stamati. Era nepotul de frate al marelui mitropolit moldovean Iacov, mai întăi episcop al Huşilor; tatăl său rămăsese peste Prut şi acolo şi-a avut acestălalt scriitor pământul, funcŃia, decoraŃia. Dar şi pe dânsul în Moldova îl chema dorul; a străbătut-o, nu ca un străin doritor de a vedea şi a afla, ci ca un evlavios pelerin, culegând la Iaşi, la Suceava amintiri din trecutul românesc comun, inspiraŃii neuitate pentru scrisul lui. Când Mihai Kogălniceanu, întors din Apus, începu să tipărească o revistă literară pentru toŃi românii, Dacia literară, când el ceru ajutorul tuturor scriitorilor neamului fără deosebire de graniŃă, Stamati-i trimise duioasa idilă rurală, Ńerănească, a GafiŃei blestemate de părinŃi. Din cronicile Moldovei, din viaŃa răzăşească şi vitejească a Moldovei, din superstiŃiile poporale ale Moldovei s-a inspirat el pentru a scrie poemele sale, şi isteŃia săteanului nostru dă viaŃă fabulelor lui, scrise într-o limbă românească aşa de bună. La Iaşi a apărut către sfârşitul vieŃii lui culegerea operelor poetice ale unei liniştite şi îndelungate activităŃi, stăpânite de spiritul românesc.

În acelaşi spirit de glumă şi înŃelepciune a neamului scrie, tipărind la ruşii din Chişinău, Ion Sârbu, care nu ştia gramatică nouă, dar păstra cu evlavie şi mlădia cu pricepere limba cea veche. Poezii lirice stau alături cu fabulele lui, poezii slabe: nu din ele aflăm ce se putea petrece în sufletul său, ci din scurta fabulă a crinului, pe care nici ploaia nu-l hrăneşte, nici soarele nu-l bucură, căci e "în străinătate".

Şi ca dânşii simŃea o generaŃie întreagă. Scrisorile ei ni-o spun. Şi dăunăzi ceteam un răvaş prin care cutare bătrân care-şi simŃea bătrâneŃa cerea de-acasă, din Moldova, o şubă bună, ca să-şi încălzească trupul şi poate, pe lângă aceasta, să-şi încălzească de amintiri sufletul.

IV

Cel din urmă pribeag ce ni-a venit de peste Prut a fost şi cel din urmă reprezintant al inteligenŃei româneşti din Basarabia. Bogdan Petriceicu Hasdeu, adevărat urmaş al neamului ce a dat pe Vodă Petriceicu, era fiul şi nepotul unor oameni de talent cari scriseseră în ruseşte şi leşeşte. Nu doar că ei s-ar fi înstrăinat după 1812, ci pribegi vechi, dinaintea anului

v

1700, ei păstraseră din spiritul românesc doar mândria neamului lor şi, în legătură cu aceasta, amintirea trecutului moldovenesc. Mediul basarabean nou a înviat pentru români pe Hăjdău, tatăl şi fiul, cari aveau moşie la Cârstineşti lângă Hotin. De la noi a avut B.P. Hasdeu însuşirile bune ale sufletului său; cele rele, de sarcasm, de imaginaŃie fără frâu, de lipsă a iubirii de oameni şi a simŃului de datorie le căpătase, la Universitatea din Harkov şi între colegii săi ofiŃeri, de la străini. Părăsindu-i, la noi şi-a făcut el toată viaŃa.

Când şirul scriitorilor basarabeni a încetat, limba noastră mai trăia încă în bisericile de sate. Româneşte răsunau cântările, româneşte se cetea cuvântul lui Dumnezeu, româneşte se săvârşeau tainele cele mari, româneşte vorbea predica din vechile cazanii.

Apoi, supt vlădici rusificaŃi sau ruşi, opreliştea graiului moldovenesc s-a hotărât, şi întunerec adânc s-a întins peste suflete. Străinii cari ne apucaseră de gât cu dezmierdări pentru a ne zugruma, ei cari ne coborâseră adânc în mormânt, cari presăraseră multă Ńernă asupra noastră şi înfipseseră într-însa o cruce pravoslavnică purtând însemnări muscăleşti, ei nu se gândeau că mortul cel jertfit de ei ar putea să învie vreodată. El a înviat însă, fără ca măcar glasul nostru de frate, pătrunzând pănă în lăcaşul lui de întunerec, să-l fi chemat.

V

Dăunăzi, ruşii făcură revoluŃie împotriva Ńarului. Ruşii, şi mai ales evreii, şi unii şi alŃii socialişti, internaŃionalişti, nu se puteau gândi la mormântul sufletesc al bietului moldovean. Rusia nouă, liberă, democratică, parlamentară, Rusia roşie a viitorului trebuia să fie o Rusie rusească.

Dar, când se vorbeşte de viaŃă în cimitire, nu învie morŃii cari şi-au isprăvit traiul pe dreptate şi nu prind viaŃă stafiile nebune ale gândului bolnav, ci se ridică, cerându-şi dreptate, cei ucişi tâlhăreşte. Rusia cea nouă n-au unde o găsi astăzi, când revoluŃia a fost înăbuşită, dar vechea Moldovă basarabeană, pe care o credeau moartă, trăieşte.

Au început întăi boierii. Familii unde abia se ştie româneşte au dorit reprezintaŃii româneşti în Chişinău. Şi s-au dat. A fost ca o bună vestire. Cine ar crede că gluma uşoară a lui Alecsandri a putut fi întâmpinată cu ochi în care se desluşea o durere tragică, cine ar putea crede că lacrimi răsăreau într-înşii? Şi aşa a fost. Fiindcă nu era vorba de glumă sau de patimă, de comedie sau de tragedie, ci de sufletul nostru ce învia şi vorbea şi chema în graiul nostru. Şi lacrima aceea s-a uscat, dar ochiul atins de dânsa a văzut, şi prihana vechii orbiri s-a curăŃit de pe dânsul. Pe Ńeran nu-l întrebase nimeni. Doar, şi acolo, boierul nu vede în jos! Dar iată că, din adâncul satelor întunecate, s-a ridicat un singur glas de plângere, de cerere, de voinŃă: daŃi-ni graiul românesc în biserică! Şi s-au chibzuit mult străinii şi, fiindcă legea creştină nu poate fi fără cuvânt înŃeles altceva decât o bâiguială păgână, au trebuit să se învoiască şi ei. O comisiune a lucrat şi lucrează: ea a dat o Psaltire, Rugăciuni, şi, de curând, cel dintăi volum din VieŃile SfinŃilor a apărut la Chişinău. Întoarcerea la românism a bisericii satelor a început şi, prin ea, însăşi Basarabia românească-şi liberează sufletul.

E acum rândul nostru de a lucra.

1909 (Neamul românesc, anul al IV-lea, nr. 138.)

vi

Continuitatea spiritului românesc în Basarabia

de Nicolae Iorga

(1918)

PREFAłĂ

De la 1812, data anexării silnice către Rusia, care a luat ceea ce a prefăcut în "Basarabie" - Basarabia fiind, de fapt, numai partea de jos a Ńerii, către Dunăre, - pentru că n-a fost în stare să păstreze la încheierea tratatului din Bucureşti Principatele amândouă ori măcar Moldova întreagă, şi pănă la data proclamării "Republicii Moldoveneşti" pe care împrejurările erau s-o ducă mult mai răpede de cum credeau întemeietorii ei la unirea cu noi, cei din vechea Românie, a fost oare în Basarabia vreo întrerupere a spiritului românesc, măcar în anume din clasele aflătoare acolo? S-a întins vreodată asupra acestei Moldove răsăritene, cuprinzând atât de mult din gloria trecutului luptător, care ni este comun, acea necunoştinŃă a lucrurilor româneşti, acea părăsire a tuturor amintirilor, acea uitare de sine pe care o cred neştiutorii şi pe care vreau s-o întărească în minŃile acestora oamenii cari socot, fără dreptate, că un act politic se poate îndeplini, ca prin vrajă, instantaneu, năprasnic, fără nimic din acea atmosferă culturală, din acea pregătire sufletească prin care singure popoarele pot să ajungă la Ńinta lor, - restul fiind numai o întâmplare şi o aventură?

La aceste întrebări vreau să răspundă aceste câteva articole, care nu pot pretinde la alt merit decât acela de a înfăŃişa în legătură, ca o singură desfăşurare, lucruri cunoscute, dar foarte puŃin răspândite şi uneori în publicaŃii neaccesibile, şi de a comunica tuturora fapte şi stări care erau prea mult păstrate pentru singura informaŃie a cercetătorilor ştiinŃifici.

I

În 1812 ceea ce s-a patentat politiceşte ca "Basarabie" era, supt multe raporturi, în condiŃii de rezistenŃă mai bune decât Moldova de Sus, care, la anexarea din 1775, a devenit o Bucovină.

Erau - dată fiind şi întinderea mult mai mare a teritoriului - şi un număr mai însemnat de boieri, chiar din aceia cari purtau nume cunoscute. Unii dintre dânşii îşi aveau toată proprietatea rurală aici; alŃii aveau în Moldova cea nouă rusească partea mai însemnată dintr-însa. Pe de altă parte, aceşti cuceritori nu îngăduiau, ca ocupanŃii celeilalte părŃi desfăcute din Moldova întreagă, persoanelor rămase la Iaşi, în legătură cu domnul, cu "turcii", să-şi mai păstreze rosturi de stăpânire şi dincolo de Prut. Un termin scurt s-a pus pentru desfacerea moşiilor. În cele mai rele împrejurări, pe preŃuri de nimic, atâtea au fost căpătate astfel de oricine, indigen sau mai ales străin, pusese la o parte un căpitălaş format prin comerŃ; altele au fost luate de Ńerani, cari, cu admirabilul lor instinct de câte ori e vorba de pământul pe care l-au muncit şi pe care nu-l pot despărŃi de însăşi fiinŃa lor omenească, au făcut imposibilul pentru a plăti zecile de mii de lei care li se cereau. Dar mulŃi dintre vechii fruntaşi ai acestori Ńinuturi au preferat să rămâie decât să se vadă siliŃi la o asemenea vânzare. Câte unele din familii s-au împărŃit, lăsând pentru conservarea vechii moşteniri pe cutare din membrii lor în partea ajunsă rusească din Moldova lor.

Cu grămada se întâlnesc astfel nume boiereşti în cele dintăi chiar din actele ce privesc Basarabia. În cartea mea, Basarabia noastră, publicată în 1912, am adunat o mare parte din ele. Din documente apărute pe urmă aleg pe cei doi Cantacuzini, Alexandru şi Gheorghe, fiii lui Matei, pe vara lor Elenco, măritată cu Harting, pe Iamandieşti, pe un Şeptilici, un Andrieş, pe un Orăş, pe un Bantăş, pe un Hermeziu, pe mai mulŃi Oatu etc.

vii

Cei trecuŃi supt alt sceptru puteau spera, de altfel, mult mai mult ca mazilii nobilitaŃi în Bucovina, o situaŃie politică într-o Ńară care, câtva timp, s-a bucurat de o largă autonomie, şi chiar un rol în viaŃa generală a imperiului. Un Alexandru de Sturdza putea să li servească întru aceasta ca model de imitat.

Mănăstiri mari, bogate, cu vechi tradiŃii de cultură, cu aşezăminte şcolare, nu existau. Vărzăreştii, Căpriana, din al XV-lea veac, nu mai însemnau nimic; ChiŃcanii, deveniŃi Noul NeamŃ, reprezintau, ce e dreptul, marele curent de învăŃătură trezit în Moldova prin mişcarea lui Paisie, dar, acesta însuşi fiind rus, renaşterea-i bisericească avea periculoase slăbiciuni pentru acea civilizaŃie nouă care era să caute a deznaŃionaliza pe moldoveni.

Şcoli ca a lui Vartolomei Măzăreanu în Putna bucovineană nu sunt aici. Dar este ceva care le poate înlocui. De la 1775 încoace, în Moldova se crease o folositoare şcoală laică, mirenească, după ideile "filosofice" ale Apusului, şi Mitropolitul Iacov Stamati - al cărui nepot era să fie cel dintăi şi mare scriitor basarabean - o patronase cu vioiul lui spirit modern. În toată Ńara se creaseră aşezăminte în acest sens, şi viitoarea Basarabie nu fusese lipsită de lumina lor.

Din fericire, şi ierarhia bisericească rămase un timp în mâni româneşti. Vlădica cel nou de la Chişinău, continuator al Scaunului hotinean (şi acesta al celui din Brăila, pentru raiaua turcească a Dunării şi Nistrului), a fost un adevărat şi isteŃ român, trecut prin mari demnităŃi eclesiastice în Rusia însăşi, câmpulungeanul de vechi neam Gavriil Bănulescu, a cărui amintire trebuie împrospătată în Basarabia. Deşi un străin fu aşezat în noul scaun din acel Akkerman, care, Cetatea Albă a epocei noastre eroice, găzduise Mitropolia mutată apoi la Suceava, tradiŃia naŃională n-a fost părăsită în Biserică. E vremea Bibliei de la Petersburg, a frumoasei Biblii copiată după a lui Şerban Vodă din 1688 şi care a ajuns populară şi în Moldova noastră şi supt Gavriil se încep tipăriturile religioase basarabene, cât de puŃine ar fi ele.

În acest cadru, cu un sistem de legi care e luat după al vechii patrii şi după inspiraŃia bizantină de aici - un român de adopŃiune, Manega, lucrând cu o întreagă comisiune la redactarea Codului pentru Basarabia - şi cu o autonomie garantată, formal, de Alexandru I, prin statut, viaŃa "moldovenească" putea să continue liber în Basarabia Ńarului, rămasă pentru neam aceeaşi Moldovă.

II Pe la 1812 nu putea să existe o literatură "basarabeană". ViaŃa intelectuală în Moldova

cea întreagă era centralizată: ea se găsea toată la Iaşi, câtă era. Şi trebuie să Ńinem samă şi de atmosfera din acest sfârşit de epocă fanariotă, când influenŃa grecească era mai puternică, mai asfixiantă decât oricând - şi ea a tot crescut pănă la 1821, - când unii dascăli şi boieri ocrotitori puteau nădăjdui să confunde Ńerile noastre într-o mare Grecie a viitorului, având acelaşi spirit elenic ca şi celelalte provincii ale ei: chiar când se scrie deci româneşte, e vorba numai de traduceri, de prelucrări, de bileŃele de dragoste şi tânguiri de o melancolie obosită şi netrebnică.

Astfel Ńinuturile moldoveneşti din răsărit se desfăcură fără ca pe pământul lor să fi rămas cineva în stare să arăte, într-un timp când nici Iaşul nu se pricepea s-o facă, durerea firească pentru sfâşiarea unui popor.

Se vorbeşte de scriitorul basarabean Alexandru, Alecu Hăjdeu (aşa-şi scria numele). E adevărat că familia - el era fiul unui cărturar foarte distins, care purta, pentru o fire polonizată, numele adevărat polon de Tadeu, pe care îl scria româneşte cu doi d - îşi avea o moşie în Basarabia, lângă Hotin, pe lângă multe alte interese de afaceri în Bucovina vecină, de unde, oricum, pornise o înrâurire naŃională românească. Dar omul foarte învăŃat, adânc cunoscător al limbii şi literaturii ruseşti, preocupat de chestii istorice şi capabil uneori, când era vorba să

viii

le dezlege, de a născoci, cu multă dibăcie, documentul trebuitor - ca un romantic plin de ironie ce era - se trăgea dintr-un neam care încă de pe la 1670 părăsise Moldova în suita exilatului domn Ştefan Petriceicu, o rudă, şi care de atunci avuse a face cu steaguri străine şi cu cărŃi străine. A fost cunoscut - şi, de la Asachi încoace, care l-a tradus şi în franŃuzeşte - e foarte admirat, pentru informaŃia, îndoielnică, din el, ca şi pentru avântul literar şi, mai ales, pentru puternicul sentiment de demnitate naŃională "moldovenească" ce respiră dintr-însul, discursul lui Alecu Hăjdeu la deschiderea şcolilor - ruseşti - din Hotin. Dar cuvântătorul se interesa mai mult din punct de vedere familial ori din curiozitate de diletant, de trecutul acelei Moldove, al cării sol nu l-a călcat, în viaŃa culturală a căreia nu s-a amestecat şi a căreia limbă, în multele-i studii, de trecut şi de viaŃă populară, publicate în revistele ruseşti, n-a întrebuinŃat-o.

Scrisul basarabean era să plece întăi - pentru a decădea răpede, dar fără ca prin aceasta să înceteze şi conştiinŃa românească în această provincie - de la cineva care, cum spune el însuşi, a fost totdeauna un desŃerat:

Mâhnit şi pe gânduri şed posomorât Cu un dor nespus, Şi-ntristat şi dornic, trăind amărât, Mă uit spre Apus...

Acolo îi viaŃa! Acolo-i speranŃa! Să fim fericiŃi De-am fi toŃi uniŃi!

Eu, tânăr fiind, Acolo lăsând Strămoşeşti mormânturi, fraŃi ce mă iubea Şi plină de graŃii pe Moldova mea Dornic părăsind.

Născut poate în Iaşi, fiu de boierinaş moldovean, nepot de frate al marelui Mitropolit Iacov Stamati, cunoscător al acelor moravuri fanariote pe care le-a descris superb în dialogul cocoanei, cilibiului şi dascălului învăŃăcel al şcolii domneşti din capitala Moldovei, Constantin Stamati rămâne dincolo de Prut la 1812, când era acum un om în toată firea.

O despărŃire fără revedere? O izolare? "Cordunul" cel nou al carantinei împărăteşti tăind comunicaŃia cu Ńara rămasă "turcilor"? Planuri de noi cetăŃi otomane de-a lungul Prutului? Da, însă soarta a vrut ca relaŃiile, brusc şi nemilos întrerupte, între cele două fărâmi ale Moldovei lui Ştefan cel Mare să fie reluate după câŃiva ani abia.

La 1821 izbucneşte dincoace mişcarea grecilor. Românii nu se raliază la dânsa. Peste carantină, familii boiereşti, membri ai clerului înalt trec în Basarabia. Mitropolitul Veniamin se adăposteşte la ColincăuŃi; Dinu Negruzzi, cu toŃi ai lui, între care viitorul scriitor de frunte Costachi Negruzzi, se află, un timp, la ŞărăuŃi, în aceleaşi părŃi ale Hotinului. AtâŃia părăsesc chiar sălaşul lor de la Ńară pentru a vedea Chişinăul, unde nouă ani de stăpânire rusească nu aduseseră decât doar lărgirea stradelor şi ridicarea câtorva clădiri administrative, vechiul oraş moldovenesc, fără înfăŃişare de capitală, fiind "deşert şi tăcut" şi înviorându-se numai prin sosirea acestor bejenari, zgomotoşi şi doritori de a se mângâia prin petreceri.

Atunci Puşkin, gloria romantismului rus, locuia acolo, culegând impresii despre Ńigani vagabonzi şi Ńigance amoroase, despre greci geloşi şi despre tovarăşele lor neastâmpărate, şi se arată încă vechea casă boierească în care a vegetat. Cei dintăi fii de boieri cari se pregăteau de cariere, între ei Alecu Donici, în aşteptarea unei situaŃii în armată, priveau cu admiraŃie pe geniul întunecat al byronismului moscovit, şi Negruzzi n-a uitat niciodată vedenia. Stamati învăŃa limba noilor oficialităŃi şi se pregătea a traduce pe Puşkin însuşi, pe Lermontov, rivalul acestuia, pe fabulistul Crîlov, probabil pe ChemniŃer şi Dimitriev, pe prozatorul Sirovski.

ix

Apoi, de la 1823 încoace, lumea se întoarse în Moldova. În sfârşit - izolarea? Nu. Căci, la 1828, în legătură cu greutăŃile din Orient, noul Ńar Nicolae făcea ca trupele lui să treacă Prutul - şi ele erau să rămâie în Principate nu mai puŃin de şase ani, în cursul cărora aceiaşi ruşi au fost într-o Moldovă şi cealaltă.

Atunci pentru întăia oară Stamati trece hotarul şi vede, între altele, iarmarocul din Folticeni. El, care avea acum gata o mare parte din opera lui literară, descrie şi acest pitoresc amestec de rase şi de costume. Literatura Basarabiei, absolut moldovenească în tendinŃe, îşi ia astfel o dată sigură de plecare.

III

În acest moment, pe la 1830, când în Principate începe noua literatură românească, şcoala nouă a românilor, ziarul, revista, almanahul, în care, în toate, se cuprinde, tot mai desluşit, idealul unor timpuri nouă, unii dintre basarabeni sau, în genere, dintre românii aflători, şi cu mai vechi prilejuri, în Rusia, rămân legaŃi numai de dânsa. Astfel Alexandru Sturdza, - căruia Stamati-i dedică Tânguirea unui orb - cu sora lui, contesa de Ebling, care iscăleşte lucrări de literatură: H. Severine. El alcătuieşte scrieri foarte cetite în vremea lui, în care combate, în folosul ortodoxiei şi al autorităŃii politice, curentele revoluŃionare; la 1834 tipăreşte la Odessa un almanah francez, cu colaboraŃia surorii, a francezului Repey şi a mai multor ruşi. La Odessa, de altfel, erau şcoli la care învăŃau şi copii ai familiilor româneşti din Muntenia, cum se vede din corespondenŃa lui C. Brăiloiu (în Hurmuzaki, X). Stamati însuşi pomeneşte de cutare "tânăr autor român al multor opere ruseşti tipărite la Odessa de la 1848" şi despre care scrie aşa:

Dar ochii lui revarsă o rază înfocată Şi fruntea lui vădeşte înalte cugetări, Iar el, străin de toate, în gânduri adâncit, Câte o dată numai îl vezi că se zâmbeşte.

AlŃii, ca Donici, prelucrătorul meşter, cu o "bonomie" care samănă cu a originalului, a fabulei lui Crîlov, - ivită pentru a spune adevărul într-o societate neliberă şi având să îndeplinească şi în Moldova aceeaşi misiune - trec Prutul şi fac o modestă carieră de funcŃionari în Ńara strămoşilor. Un exemplu care, în aceeaşi epocă, va fi urmat apoi de un coborâtor al boierului Rusu, din epoca lui Vasile Lupu, Alecu Russo, tânăr, care, după studii făcute în ElveŃia, nu putea să se împace cu moravurile politice ale Rusiei şi, astfel, veni la Iaşi pentru a duce, alături de o nouă generaŃie, lupta pentru ideile de libertate şi naŃionalitate, iar, în ce priveşte scrisul, pentru reîntoarcerea bunului stil după datină, împotriva silnicelor neologisme.

În Basarabia rămâne pentru a scrie româneşte întăi Stamati. El n-a învăŃat această limbă din "Gramatica ruso-română" (foarte interesant e, potrivit cu ideile lui Daniil Philippide, autorul Geografiei României, că nu se zice, în titlul rusesc, "Gramatică ruso-moldovenească", ci "română"), a lui Ştefan Margela (Petersburg, 1827), probabil aromân din Macedonia, tipărită pentru nevoile statului şi pe socoteala lui. E tot vechiul şi frumosul grai, plin de cuvinte adânc răsunătoare în inimi, acel grai de care nu va voi să se despartă omul de bun simŃ, întrebuinŃându-l, pentru plăcerea multora, fie şi în ciuda câtorva pănă la sfârşit.

Stamati ceteşte pe poeŃii ruşi şi-i traduce ori îi imită; ceteşte pe scriitorii francezi pentru acelaşi scop, şi, pe lângă prelucrări după Lamartine şi Hugo (sau după irlandezul Thomas Moore, tradus în limba franceză), se pot găsi pagini luate din Grandeur et décadence militaire a lui Alfred de Vigny. Harnic om şi care ştie să-şi aleagă lectura, cum ştie s-o facă de folos pentru naŃia lui, - ceea ce e puŃintel mai greu şi mai rar! Dar izvoare de inspiraŃie, nouă, proprii îşi află el trecând către noi hotarul răpirii din 1812. Astfel vine la Iaşi în 1834, când - poate şi supt o influenŃă rusească pe care o relevă d. G. Bogdan-Duică - a cântat oastea cea nouă a Moldovei (Străjerul taberei), mângâindu-se prin scris pentru moartea soŃiei lui iubite,

x

Catinca (mai pe urmă se pare a fi luat pe o Elenă). În 1839, când acum graniŃa de la răsărit a Moldovei se ridicase de la loc în toată puterea ei de oprelişte, el trece prin Bucovina, oprindu-se la Suceava, în care

Mă-ntreb de domneşti mormânturi unde-au trebuit să fie,

la Putna, unde i se vorbeşte de "puŃina Ńărână, ce ar fi mirosit ca moaştele sfinŃilor", găsită în mormântul lui Ştefan cel Mare, la Dragomirna, la Solca. InspiraŃii destule, când "pieptul se coşeşte de încleştatele zvâcnituri ale inimii" (pp. 41-42), cât să Ńie o viaŃă întreagă!

Aceste scrieri ar fi rămas însă necunoscute, contactul literar nu s-ar fi stabilit, - dovadă de unitate sufletească - între cele două Moldove despărŃite, dacă mişcarea pornită şi condusă, până la ultimele ei consecinŃe politice, de Mihail Kogălniceanu, întors din Apus cu atâta bogăŃie culturală în sufletul lui mare, n-ar fi intervenit, strângând, deocamdată numai la munca scrisului, pe românii de pretutindeni, ca să afirme îndrăzneŃ un ideal nou, prin revistele sale Dacia literară şi Arhiva românească. În cea dintăi apare, la 1840, poema lui Stamati GafiŃa blăstămată de părinŃi şi o bucată lirică. Ele sunt trimese de bucovineanul C. Hurmuzaki, în curând el însuşi însărcinat de moldoveni cu procese în Basarabia. Supt îngrijirea lui Kogălniceanu, cam pe timpul când Hurmuzaki se stabileşte în Iaşi, apare aici admirabilul poem, de o spontaneitate unică, în care basarabeanul adună amintiri de cronică, aventuri din poveşti, cunoştinŃă de datini pentru a face din ele, cu numele lui Ciubăr-Vodă şi cu isprăvile fiului său Bogdan, un "Orlando furioso" - pus şi în titlu astfel - al românilor, operă neimitabilă, şi astăzi încă plină de mireazma pe care o dă numai sinceritatea absolută unită cu un talent original şi cutezător.

În curând însă împrejurările scrisului românesc se fac mai grele. GreutăŃi răsar în calea noii reviste a tinerilor, Propăşirea, la care Stamati nu colaborează. O revoluŃie se pregăteşte în Principate, şi Rusia va veni s-o înăbuşe, în toamna anului 1848. Trupele Ńarului vor rămânea pănă târziu, ani întregi. Un aspru regim împiedică vechile comunicaŃii. Din Basarabia doar purtătorul unui vechi nume de revoltă, Hâncu, Iacov Daniilovici Hâncu, face un curs de româneşte la Petersburg, publicând o Gramatică şi alegere de bucăŃi literare (1840; şi "Concluzii" la 1847), dar limba română a lui Margela e acum "vlaho-moldovenească". Şi un om de treabă, cu simŃ al limbii celei bune, dar fără mari însuşiri, Ion Sârbu, dă doar la Chişinău (nu la Iaşi) Fabule după cei trei mari scriitori ruşi (1853) şi Alcătuiri originale (1852), care nu se mai pot ceti, cu toată simŃirea reală din ele.

IV Războiul Crimeii, evacuarea Principatelor de trupele ruseşti care începuseră un nou

război cu Turcia, ocupând pământul ce ni mai rămăsese, aduseră o nouă manifestare a sufletului românesc în Basarabia, una care s-ar fi putut aştepta cu greu după ce preocupările "moldoveneşti" acolo ajunseseră acum, în scăderea lor, la gramatica "vlaho-moldovenească" a lui Hâncu şi la Alcătuirile lui I. Sârbu.

Cântând "Moldova", "Ńara frumoasă", "pământul bun şi îmbielşugat", Cu păduri multe şi dese,

Cu izvoare bogate, unde e mândru că străinului "inima-i sare din loc" când vede "moldoveanca" din care va

face soŃia lui, - poetul de la Chişinău nu înŃelege decât colŃul său basarabean, şi doar dacă într-una din puŃinele lui fabule originale, Străina floricică, el arată în chip ascuns că inima lui dorea o mai largă patrie:

- O, crinule, ce-ai păŃit? De ce-aşa te-ai veştejit? Unde Ńi-i mireazma, frate? Au doară nu plouă de-ajuns? - Aleu, crinul a răspuns,

xi

Sunt în străinătate. În prevederea putinŃei unui alt viitor, dacă nu va vibra cântăreŃul de la 1852 al acestei

dureri, care pare a-şi fi încheiat peste puŃin zilele tulburate şi amărâte - căci şi fără influenŃa unei atmosfere pesimiste din literatura contemporană rusească, el se pare a nu fi gustat mult din fericirea lui - se va găsi cine să exprime un nou şi cutezător ideal.

Nu tânărul "basarabean" (născut la Cristineştii Hotinului în 1836) Bogdan Hâjdău, viitorul Bogdan Petriceicu Hâjdău (de unde B.P. Hasdeu), care-şi făcuse studiile la Harkov, într-un mediu cu totul străin, de a trebuit să-şi înveŃe din nou limba părintească, pentru a-i aduce pe urmă aşa de mari servicii, ca învăŃat şi chiar ca poet. Stăpânit cu desăvârşire de spiritul satiric, demonic al "inteligenŃei" ruseşti de atunci, care avea ca model existenŃa tragică a unui Puşkin, a unui Lermontov, despreŃuind viaŃa în sine prea mult ca să şi poată recunoaşte în relativităŃile zădărniciei şi urâciunii ei o chemare, el venea, abia după realipirea la Moldova a celor trei judeŃe de jos ale Basarabiei, în 1856, pentru a începe o carieră mare şi tulburată de pasiuni ca judecător la Cahul. Ziarul plănuit de el în frământările pentru constituirea unei Ńeri unite şi liberale, România, având un program potrivit cu aspiraŃiile tineretului din Iaşi pe acea vreme, n-a apărut niciodată, iar cele dintăi publicaŃii ale aceluia care se înfăŃişa ca un genial prinŃ exilat, întors în moştenirea sa pierdută, Foaia de istorie română, n-avea în sine nimic special basarabean şi prea puŃin chiar în legătură cu nevoile societăŃii pentru care apărea. Am dat în Istoria literaturii, III (p. 298), dovezi despre foarte slaba cunoaştere a limbii înseşi în care era redactată revista, care cuprindea totuşi cea dintăi dovadă a unei erudiŃii incomparabile şi a unui spirit cu totul superior.

Altfel e cu Stamati. Bătrânul, care trecuse de vrâsta în care se poate cere omului o

adaptare la împrejurările noi, reîncepe încă din 1853, fără îndemn, se pare, ci din propria dorinŃă de a folosi naŃiei sale în noul pas înainte pe care-l făcea, colaboraŃia sa la publicaŃiile moldoveneşti: almanahuri, calendare. BucăŃile pe care le alege pentru aceasta, revizuind şi întregind, transpuind adesea în alt spirit lucrări mai vechi, au un caracter istoric luptător. E vorba de gloriile, ce nu se pot uita, ale Sucevei, de fiica lui Decebal, de stejarul care, "nenorocos", "tovarăşi n-are", ci este ca

...recrutul ce cu întristare Păşind la strajă, stă singurel,

- apolog în care nu se ascunde poate numai izolarea anilor săi cărunŃi. Şi, când, la 1867-8, stăruinŃile harnicului Codrescu, care păstra din luptele pentru Unire şi libertate tipografia ziarului Buciumul român, îl fac, în preajma morŃii, să se hotărască a publica, supt titlul de Muza românească (nu: "moldovenească") din care a ieşit, de pe urma încetării lui din viaŃă, un singur volum - o sumă de scrieri, în versuri şi proză apar, dovedind ce schimbare adusese noul avânt naŃional în sufletul acestui singuratec şi uitat.

"DesŃeratul din Moldova în copilăria sa", care cerea la 1863 "clasă de studii naŃionale la gimnazii" (p. 525), nu mai cântă pe vechea "lăută a Moldovei", care "Ńinea hangul la ospeŃele domnilor", ci se gândeşte la Vrancea liberă, la Roman de acolo, eroul "Daciei", la dacoromâni, la "scumpa noastră Ńară Daco-România" (p. 37). Dorul de patrie va fi dedicat, în 1861, "României", şi moto cuprinde această "doină veche" - şi nu prea veche - a "unui prizonier la tatari", căruia şi fumul Ńerii sale i se pare dulce şi mirositor:

Am fost şi eu român, Dar m-am făcut păgân, Căci, tânăr fiind, Bietul meu pământ De tatari călcat, Ei sclav m-au luat.

De-acum numai moartea Să mă scape poate

xii

De păgânătate. (p. 60) Şi ca să arăte robul că măcar pentru urmaşii săi pot veni alte zile, el îmbracă lupta între

romanitate şi slavismul rusesc în frumoasa alegorie poetică a lui Dragoş tinerelul domn român, Făt-Frumos moldovean, care merge să răpuie, în adăpostul lui de la Cetatea Albă,

- cetatea de doi zmei păzită - pe păgânul (p. 33) VronŃa uriaşul, care ascundea acolo "Dochia răpită" - fărâma

"basarabeană" a Daciei. V

Trei judeŃe basarabene fuseseră căpătate, deci, pentru Moldova prin tratatul de la Paris, deşi Austria, din motive pe care le înŃelegem, ar fi vrut să se adauge principatului, a cărui unire cu cel muntean n-o voia, Basarabia întreagă, formându-se astfel un puternic stat clientelar. Nu erau judeŃele cele mai bune; dacă la Cahul, pe Prut, tradiŃiile româneşti nu fuseră întrerupte măcar o clipă, regiunea de la răsărit a fost, mult timp, raia turcească, loc gol pentru rătăcirile prădalnice ale tatarilor şi apoi sălaşul acestora, Bugeacul lor, sămănat cu sate de indigeni meniŃi robiei. Încă de pe la 1770, într-unul din războaiele lor cu turcii, ruşii sfărâmaseră acest cuib, dar, provincia nerămâindu-li şi turcii revenind în cetăŃi, pe care le întăriră şi mai mult, cu deosebire Ismailul, s-a întâmplat ce nu stătea în planurile nimănuia din străini: întinderea elementului românesc din vecinătate. El era însă destul de rar pentru ca ruşii, stăpâni după pacea de la 1812, să poată aşeza la 1829 bulgarii compromişi cu dânşii, pe cari trupele imperiale, la retragerea lor din Bulgaria propriu-zisă, îi luaseră cu sine şi-i colonizară aici. Şi alte naŃii fuseseră aşezate prin aceste părŃi, împestriŃând caracterul naŃional al Ńerii.

Guvernul românesc, care era să rămâie până la o nouă expropriere, în 1878, ar fi putut

face deci o operă naŃională, atrăgând în Basarabia sa ce era mai bun în cealaltă şi exercitând de acolo asupra părŃilor vecine o necontenită şi puternică influenŃă culturală. Nu a făcut-o însă, poate de frica uriaşului vecin, poate din orientalism zăbavnic - ce ni sunt nouă douăzeci de ani!, - poate din marele nostru păcat politic, lipsa de concepŃie. Nici episcopia cea nouă a Dunării de Jos (opusă celei ruseşti de la Akkerman) n-a avut decât doar meritul de a fi apropiat de cultura noastră pe câŃiva bulgari, cari s-au grăbit apoi să se spele de dânsa.

Ori eram noi deci deasupra gurilor Dunării ori nu, a fost acelaşi lucru pentru întregimea Basarabiei supt raportul care ne preocupă aici.

Totuşi de la sine - şi în aceasta stă însemnătatea lucrului - cele trei părŃi din Ńară rămase supt ruşi continuară, în forme modeste, şi cu toată lipsa unor oameni distinşi, capabili de a conduce, vechea direcŃie culturală moldovenească.

Prin colŃuri de provincie se urmă desigur cu obiceiul satirelor versificate, în năcazul unuia sau altuia, ca aceea, din 1842, Favorul diplomat al norocului sau al jucăriei, care era să se tipărească şi să se împartă "la dughiana lui Carabet din BălŃi, fără plată". Să nu uităm că acte judecătoreşti se alcătuiau în părŃile Hotinului în româneşte încă la 1823 (v. memoriul mieu Din Ńinuturile pierdute, în "Analele Academiei Române" pe 1912, p. 81 şi urm.) şi că acte particulare, de prezintat instanŃelor judecătoreşti, se întâmpină pănă către 1840, că, în sfârşit, procesele pentru moşii care se tărăgănesc pănă după 1850, pănă la războiul Crimeii (procesul mănăstirii NeamŃului, de ex.; v. ultimul memoriu ce am tipărit în aceleaşi "Anale" în 1916), aduceau necontenit contactul cu părŃile împricinate ori cu împuterniciŃii, cu vechilii lor, un Dimitrie Beldiman, a cărui corespondenŃă - şi de la Petersburg - am descoperit-o şi publicat-o în parte, un M. Kogălniceanu, un Constantin Hurmuzaki, din Bucovina.

Biserica însăşi păstra măcar în parte vechile ei datine. La 1867 foaia eparhială din Chişinău apărea şi româneşte, supt cenzura românului Grigore Galin, inspector al Seminarului. În articolele ce cuprinde, ea recunoaşte că "limba moldovenească se întrebuinŃează în Basarabia", că e "limba de loc", se scuzează nedreptăŃile Rusiei oficiale faŃă de neamul întreg; se pomeneşte nemulŃămirea socială după 1812 a Ńeranilor, pe cari a trebuit

xiii

să-i potolească Gavriil Bănulescu, cu "gramată de liniştire tipărită pe limba moldovenească"; se înseamnă, în sfârşit, cărŃi "jumătate ruseşte şi jumătate moldoveneşte", ca Bucvariul, Pentru credinŃă şi viaŃă creştinească; este şi un Ceaslov numai moldovenesc. Pănă la 1870 foaia a păstrat acelaşi caracter (v. articolul mieu în "Drum drept", I, pp. 68-73).

Scrisorile particulare în româneşte continuă; am tipărit din ele şi pănă la 1871. Deşi nu erau şcoli româneşti, cutare student care merge la Kiev să înveŃe astronomie, după ce isprăveşte gimnaziul rusesc din Chişinău, îşi formează o ortografie cuminte cu litere latine şi, la observaŃia că şi-a uitat limba, răspunde, la 1864: "În scrisoarea n-l 1, tu-i ceti că eu am uitat limba română. Nu crede, frate, pentru că singur poŃi să judeci: Am uitat-o eu, ori nu? Eu socot că nu. Tu cum socoŃi?" Nu ştim răspunsul colegului rămas acasă, dar noi cari i-am cetit mărturisirile spunem ca şi dânsul: nu. (Din Ńinuturile pierdute, pp. 74-86 şi urm.).

Peste şapte ani după ultima din aceste simple răvaşe româneşti pierdem Basarabia de Jos. Într-o carte de o valoare deosebită, plină de idei şi de informaŃie, d. State Dragomir, artistul basarabean de aici, la care în zilele din martie nu s-a gândit nimeni, a arătat (Din Basarabia, Iaşi, 1908, p. 115 şi urm.) cu ce sfăşiere de inimă s-au desfăcut de noi părŃile Cahulului. După noua hrăpire însă cei de acolo au continuat a-şi trimete fetele la şcolile din GalaŃi, şi la 1888 aveam în Liceul Internat din Iaşi coleg pe d. Dragomir înainte de a avea la Şcoala Normală superioară coleg pe ardeleanul Grigore Bârsan.

A urmat o epocă de socialism în Basarabia. Tineretul întreg a fost cuprins de această mişcare. Dar orice agitaŃie la un popor supus, ori pentru ce idei ar porni, duce neapărat, pe

nesimŃite, la rana cea adevărată şi la durerea cea mare.

Aşa s-a întâmplat şi cu Basarabia. Deci ceea ce a liberat-o n-a fost această zgomotoasă imitare superficială a socialismului străin, ci adânca dezvoltare organică, care a ieşit la vremea sa şi în faŃă, şi tinde a-l înlocui cu totul.

Cred că am dovedit-o. (Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, Iaşi, Tipografia "Neamul românesc", 1918.)

Despre Basarabia

Mi se cere să particip, nu la apărarea dreptului nostru asupra Basarabiei, pe care nici un om cuminte dintre cei cari fac parte din forma cea nouă a Rusiei, pe care o dorim desfăcută de apăsătoarele tradiŃii Ńariste, nu înŃelege a o socoti capabilă de a fi desfăcută din trupul statului românesc, revenit în hotarele sale fireşti, ci la considerarea rostului Basarabiei în legătura, care trebuie să fie din ce în ce mai strânsă, fără osebire de loc şi de moment istoric, între părŃile dintre Prut şi Nistru şi dintre celelalte părŃi româneşti.

Dacă înŃeleg bine ceea ce s-a cerut, este prin urmare o definiŃie a Basarabiei: o definiŃie supt mai multe raporturi şi, anume, o definiŃie în ce priveşte originile sale, adecă felul de vieaŃă românească cel mai vechi şi formele pe care a trebuit să le primească această bucată de vieaŃă românească. Apoi condiŃiile în care s-a făcut desfacerea acestei Ńări, care a devenit pentru Rusia Ńarului Alexandru I, întâi o "oblastie" cu un caracter naŃional şi provincial bine delimitat şi pe urmă o simplă provincie, a cării alipire la monarhia, făcută din multe petece, a Romanovilor, trebuia să ajungă cât se poate mai strânsă.

łara Românească a Moldovei - căci acesta este numele cel mai vechi al domniei care s-a chemat pe urmă mai pe scurt: Moldova, - s-a alcătuit departe de malul Prutului, în colŃul acela unde românimea din mai multe locuri s-a legat de la sine împreună, anume pe valea râului de

xiv

unde a venit numele Moldova şi în jurul acelui vechi centru orăşenesc, venind încă din vremea tatarilor şi locuit la început de lucrătorii saşi de la minele ce nu mai există astăzi, centru care se zice astăzi Baia, din cauza acestor mine, ca şi Baia Mare, Baia de Criş, Baia de Aramă, dar care odinioară era numit în latineşte Cetatea Moldovei, iar pentru unguri Moldva-Banya, Baia Moldovei, pentru saşi: Die Stadt Mulde, Cetatea Moldovei. Prin sărituri răpezi de ostaşi această domnie moldovenească, strâns legată de râu, a ajuns înaintea largii ape a Siretului şi înaintea Sucevei, care se varsă în Siret şi, înainte de a coborî în jos către Roman, ea a Ńintit drept către vadurile Nistrului, ajungând prin cel de la CernăuŃi la vadul cel mare de la Hotin şi prin vadul de la łuŃora pe Jijia, în jos de Iaşi, la celălalt vad, de la Tighinea, sau, coborându-se mai în jos, la cetăŃile cele mari întemeiate pe pământ românesc, dar fără stat al românilor, pe vremea aceea, la Chilia şi Cetatea Albă.

Este de uimit cu câtă putere s-a tins de la început la stăpânirea acestor mari ape, a căror nevoie a fost simŃită de la început şi cărora li s-a căutat până la izvoarele lor o întregire prin Ńara cea nouă, căci de aici a pornit adăugirea, în părŃile de la CernăuŃi, unde a fost łiŃina, de la ŞipinŃi, în legătură cu aşa-zisa ŞerpeniŃă din judeŃul Dorohoi, şi de la Hmilov, a cărui aşezare n-o putem găsi, a Moldovei celeilalte, pentru ca de acolo să se urmărească şi mai departe stăpânirea târgurilor celor mari din colŃul ruso-polon al PocuŃiei. Era o întregire pe care am putea-o numi în parte basarabeană în această legătură dintre domnia cea veche din părŃile Băii şi dintre aceste două prelungiri, dintre care una lovea drept la Hotin, iar cealaltă căuta, peste vadurile Prutului şi Nistrului, legătura cu izvoarele înseşi ale acestor ape.

Abia cunoaştem pe cei dintâi domni ai Moldovei, şi nu ni putem da samă de însuşirile lor. Ele însă au trebuit să fie mari, căci nu înseamnă puŃin lucru ca, de la primii paşi făcuŃi de un stat întemeiat milităreşte, el să-şi vadă harta întreagă, pe un timp când ea nu era însemnată pe hârtie, şi să întemeieze o politică îndreptată pe căile acestea largi ale râului şi cuprinzând un total aşa de deplin şi de solid închegat cum era acela dintre CarpaŃi şi Nistru.

Se poate întâmpla ca, în părŃile acestea de la răsărit, satul românesc să fi fost mai rar, căci a fost o pădure basarabeană care s-a mâncat încetul pe încetul şi pe care ar trebui, fireşte, s-o punem la loc. Desigur că, acolo unde se întindea stepa, adecă şesul fără copaci şi cu puŃine cursuri de apă, afară de lacurile sărate care se înşirau deasupra gurilor Dunării, să se fi strecurat popoarele din răsărit, împotriva cărora domnii Moldovei au făcut imediat un lanŃ de cetăŃi apărătoare: Hotinul ridicându-se încă de pe vremea înaintaşilor lui Ştefan cel Mare, până ce i s-a adaus strălucita îmbrăcăminte de piatră şi de cărămizi aparente, dăruite desigur de Petru Rareş, Soroca, întemeiată ca un punct de strajă înaintea tatarilor, bătuŃi la Lipnic de Ştefan cel Mare, Orheiul şi zidurile puternice, drept pe Nistru, ziduri care durează perfect şi până acum, de la Tighinea, fără a mai pomeni întăriturile ocrotitoare peste cetăŃenii, cari îşi aveau, cum s-a dovedit în urmă, monedele lor, în care numele de Cetatea Albă, în greceşte "Aspro-Kastron", era unit, pe cealaltă faŃă a banului, cu bourul moldovenesc de pe vremea lui Alexandru cel Bun şi a urmaşilor săi.

Basarabia nu este un adaos dăruit ambiŃiei unui domn târziu, ci una din pietrele de temelie în clădirea solidă a domniei moldoveneşti din cele dintâi timpuri.

Ne-am deprins mai târziu a vedea în Prut un hotar, şi cântecul popular l-a blăstămat din cauza împiedecării legăturilor de fiecare zi între oamenii de acelaşi fel cari erau foarte deseori tovarăşi de muncă şi membri ai aceleiaşi familii. Dar, în vieaŃa cea veche a poporului nostru rural, el nu înseamnă o despărŃire. Nu este râu, sau, exceptând Tisa singură, şi anume în partea de jos, n-a fost râu care să însemne o despărŃire între două grupe de români.

PriviŃi la Dunăre: români sunt de o parte şi de cealaltă, având cu desăvârşire aceeaşi înfăŃişare şi, chiar dacă românii se strecoară adânc în Balcani, întinzând mâna fraŃilor lor, de

xv

o făptură întrucâtva deosebită, din părŃile Macedoniei şi Tesaliei, nimic nu-i deosebeşte.

Tot aşa românii se întind şi astăzi de o parte şi de alta a Nistrului, şi, precum cei din Balcani s-au coborât până în fundurile acestea macedonene, tot aşa ceilalŃi, de la răsărit, s-au dus până la Nistru, până la Bug, s-au coborât cu turmele în Crimeea şi au ajuns, prin colonizările silnice ale ruşilor, până la apele depărtate ale răsăritului manciurian, ale celei mai îndepărtate Asii.

Prin urmare nu se poate crede că, în cele dintâi timpuri, cum nu era o deosebire între siretenii de o parte şi de cealaltă, să fi fost una între prutenii de pe dreapta şi prutenii de pe stânga. łinuturile pe care le-au întemeiat în jurul cetăŃilor primii domni moldoveni se întindeau pe amândouă malurile apei.

łinutul Hotinului trecea până în Bucovina de astăzi, cu pădurea lui.

łinutul Iaşului era şi pe un mal şi pe celălalt al Prutului.

łinutul Fălciiului era strâns legat de partea cealaltă, şi între Huşi şi Lăpuşna erau legăturile cele mai fireşti. Prutul însuşi are o astfel de şerpuire, încât deseori cine călătoreşte în aceste părŃi ajunge de nu-şi mai dă bine samă unde este Moldova rămasă neatârnată şi unde şi-a înfipt ghiara vulturul bizantin al Ńarilor.

Iar pădurea Tigheciului îşi avea o parte corespunzătoare dincolo de Prut, precum stepa din josul Basarabiei trece Prutul, cuprinde Covurluiul, o parte din Brăila şi coboară în IalomiŃa, pe care o stăpâneşte cu Bărăganul şi se opreşte numai în margenea Vlăsiei, a pădurii româneşti din Ilfov şi Vlaşca.

Neamurile boiereşti nu s-au deosebit niciodată, după cum unul era de o parte, altul de cealaltă parte.

Un amestec de sânge cu unii ruşi, pe cari de la început i-am cucerit şi confundat cu noi, se observă încă din veacul al XIV-lea, dar ei sunt mai mult în Moldova de sus decât în părŃile Basarabiei de mijloc, întru toate asemenea cu Moldova, şi în părŃile de jos, care au avut deseori o soartă deosebită de a regiunilor celorlalte, dar şi aici fără deosebire după cum erau la răsărit sau la apus de acelaşi Prut.

Ctitorii bisericilor din Basarabia nu sunt oameni de acolo, precum ctitori ai lăcaşurilor din Moldova au putut fi deseori cei cari înfăŃişau vieaŃa românească dinspre răsărit. Şi primejdiile au fost aceleaşi.

Niciodată o năvălire nu s-a oprit la şivoiul îngust al Prutului, ci totdeauna hoarda tătărască a pătruns până la Siret şi chiar dincolo de această apă, când n-a trecut pe deasupra trecătorilor spre a se coborî prăpăstios în Ardeal, primejduind Maramurăşul şi părŃile vecine.

Nu se poate o legătură mai strânsă între două părŃi de la început nedeslipite şi fără nici un motiv de deslipire de aceleaşi hotare.

Când a fost nevoie să se împartă Moldova în două, nimeni nu s-a gândit s-o împartă în lung, ci împărŃirea s-a făcut în lat. łara de Jos, de la Bârlad încolo, opunându-se łării de Sus, care se îngrămădea, după scăderea vechii capitale a Sucevei, în jurul Iaşilor. Nimic nu poate fi mai doveditor a unităŃii româneşti decât acest caracter de împărŃire pe latitudine a Moldovei, pentru nevoile administrative de mai târziu.

Când se făcură ceva mai târziu planurile de împărŃire a Moldovei între împăratul Sigismund, care era rege al Ungariei, şi între regele polon, care râvnea la drumul spre Marea

xvi

Neagră prin părŃile basarabene, înŃelegerea aceasta a tăiat tot în lat Moldova, plan care, lovindu-se de dârza împotrivire a unui Alexandru cel Bun, n-a putut fi îndeplinit niciodată. Iar, când între urmaşii lui Alexandru s-a făcut împărŃirea, de venituri mai mult decât de Ńară, Ilie, fiul lui Alexandru, a fost domn în sus, Ştefan în jos, şi Petru Aron s-a refugiat, se pare, într-un anume moment, la Cetatea Albă.

Ruşii n-au urmărit niciodată Basarabia privită ca o entitate deosebită, - aceasta nu se bagă de seamă -; ei n-au urmărit nici măcar Moldova singură, ci stăpânirea asupra amânduror Ńărilor româneşti până la Dunăre, ca să aibă legătură cu elementele slave din Peninsula Balcanică, în chip firesc legate de dânşii.

Dacă, la 1812, s-au oprit la Basarabia, este pentru că n-au putut câştiga mai mult.

Planurile făcute de dânşii înaintea încheierii acestei păci neaşteptate, pe care ei au primit-o numai de frica lui Napoleon, care se pregătea de năvălire, cuprindeau măcar Moldova întreagă, sau măcar Moldova până la Siret. Şi după anexarea Basarabiei, Ńarul Alexandru n-a crezut scopul său în adevăr atins, ci el a dorit să întrebuinŃeze Basarabia ca o bază pentru luarea în stăpânire a Moldovei, sau, pe vremea lui Kiseleff, prezident al amânduror principatelor, s-a stabilit carantină la Dunăre, care trebuia să fie hotar faŃă de turci.

Dar, îndată ce putinŃa aceasta de a căpăta Ńările româneşti, care s-a ivit ultima oară, ca o fantazie bolnăvicioasă, în timpul războiului celui mare, când un Sturmer, înŃeles cu germanii, se socotea stăpân în Moldova, lăsând Muntenia în sama împăratului-rege de la Viena şi Budapesta, când această imposibilitate s-a vădit, Basarabia a rămas fără sens pentru Rusia. Şi Rusia nu putea să aibă nevoie de dânsa, nici în ce priveşte coborârea la Marea Neagră, pe care o are aşa de larg, nici în ce priveşte o înaintare asupra gurilor Dunării, spre care merge un interes european, care, oricând, a stat împotriva pretenŃiilor ruseşti şi care, chiar când a trebuit să cedeze ruşilor gura Chiliei, - pe când la tratatul din Paris era vorba de toate gurile Dunării în sama Turciei supt administraŃia Moldovei, - s-a îngrijit, prin canalul de la Sulina, să prefacă acest braŃ al Chiliei într-o linie moartă pentru comerŃ.

Dacă mai este nevoie, în starea actuală a legăturilor, să se aducă înainte argumente istorice şi argumente de bun simŃ, ele pot fi culese şi de ai noştri, pentru a se folosi de dânsele în diplomaŃie, şi pentru alŃii, din această scurtă expunere.

10 aprilie 1937

Romanimea dupa caderea comunismului

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

3

I.1. Cartea Neagr ă a guvern ării comuniste

Actuala guvernare e cea mai corupt ă din toate cate s-au perindat la putere de la 1990 încoace. Deosebirea dintre alte guvern ări şi cea comunist ă este c ă ea se află la putere şi tot ea e abilitat ă să controleze, supravegheze, sanc Ńioneze abuzurile. Astfel, se creeaz ă impresia c ă organele de control sunt puse mai degrab ă să ia sub ocrotire şi să apere inc ălcările celor de la guvernare, nu s ă le depisteze. Comuni ştii mimeaz ă doar lupta cu corup Ńia: ei se declar ă „lupt ători contra corup Ńiei”, dar contra corup Ńiei... altora.

CORUPłIA STRANGULEAZ Ă MOLDOVA. Potrivit organizaŃiei nonguvernamentale Transparency International (TI), R. Moldova e una dintre Ńările cele mai corupte din Europa, cele mai corupte instituŃii fiind justiŃia (au declarat 82% din chestionaŃi), vama şi organele de control (74%). Fiecare al patrulea cetăŃean e nevoit să dea mită, mai ales organelor de control, inclusiv celora care luptă cu... mita. Volumul total al mitei este de 6,1 la sută din veniturile oricărei afaceri. S-a constatat că aproape fiecare intreprindere este vizitată de către structurile de control in medie de 35 de ori pe an. CorupŃia in acest stat est-european a devenit de stat - 90% din cetăŃeni consideră că nu pot activa in economie dacă nu dau mită. Numai pe parcursul unui an funcŃionarii publici iau mite în valoare totală de cca 1 miliard de lei, adică 1/3 din valoarea Bugetului de stat. Indicele corupŃiei a crescut in ultimii patru ani cu circa 200%. „CorupŃia strangulează Moldova, a spus Pamela Hyde Smith, fosta ambasadoare a SUA la Chişinău, şi este cauza principală a sărăciei din R. Moldova".

Deşi guvernanŃii se laudă că a crescut PIB-ul, nivelul de viaŃă al populaŃiei a scăzut vertiginos. R. Moldova a ajuns cea mai săracă Ńară din Europa. Şi cea mai coruptă. Ea mai are şi conducerea cea mai incompetentă. Conform unui raport al Băncii Europene pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD) R. Moldova ocupă ultimul loc din Europa după calitatea guvernării.

„PEŞTELE DE LA CAP SE STRIC Ă”, zice un proverb de-al nostru. Una dintre cele mai prospere familii din această Ńară sărăcită - nu săracă! - este familia preşedintelui Voronin. Fiul lui Vladimir Voronin, Oleg, e cu adevărat un om cu capacităŃi deosebite. El a concentrat in mâinile sale aproape toată industria zahărului, aproape toate afacerile din import, de cereale şi de panificaŃie, cele din domeniul bancar, cele ale asigurărilor, construcŃiilor, businessului imobiliar şi turistic, ale prestărilor serviciilor pe Internet ş.a.m.d.

Orice persoană care incearcă să facă o afacere, dă de Oleg Voronin. El este proprietarul (preşedinte al Consiliului de administrare) Băncii „FinComBank”, prin care tăticul-preşedinte a obligat să-şi deruleze activităŃile cei mai importanŃi subiecŃi economici din republică, inclusiv instituŃii ale statului. Dacă vreun exportator de grâu doreşte să vândă cereale în afara republicii, el trebuie s-o facă doar prin intermediul firmelor „Transline”, conduse de Oleg Voronin (conform deciziei guvernului din 20 iulie 2004). Acest lucru s-a făcut şi la indicaŃia ministrului Agriculturii, Dmitri Todoroglo, cumnatul lui V. Voronin. Astfel, doar pentru intermedierea vânzării a 150 de mii de tone de grâu din republică, firmele de expediŃie au câştigat 750.000 de dolari (8 milioane 850 mii lei). Şi asta - fără ca proprietarii acestora să mişte vreun deget.

O altă firmă a lui Oleg Voronin, SRL „Metal Market” (str. Hanceşti, nr. 79), se ocupă de exportul de metale, cu preferinŃă de la Uzina Metalurgică din RâbniŃa, dar şi de importul

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

4

materialelor de construcŃie din Germania, Italia, Ungaria. Firma „Construct-market", care e tot a lui O.Voronin, are ca domeniu de activitate construcŃia de case. Întreprinderea mixtă „Transline Moldova-Ucraina”, controlată de acelaşi Oleg, se ocupă de organizarea activităŃilor de transport, comercializarea lemnului şi a fierului. AsociaŃia „Zahăr” (Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, nr. 73), şi ea aparŃinand lui O. Voronin, controlează Mafia Zahărului în Moldova. Tot junele Oleg e proprietarul unei mari întreprinderi - Fabrica de zahăr din Briceni, cumpărată la un preŃ de nimic (costul ei real fiind de câteva zeci de milioane de dolari) şi din care a vândut Uzinei Metalurgice din RâbniŃa tot utilajul, ca metal uzat, inclusiv şinele de la calea ferată din preajmă.

TATA ASIGURĂ ACOPERIREA POLITICĂ. (...) De altfel, familiei Voronin îi displac doar istoria şi civilizaŃia românilor, nu şi banii acestora. O. Voronin are mai multe firme în Romania: „MSI Trading Ltd" (Iaşi, str. Moara de Foc); SC „Kaolin”-Impex SRLVaslui (or. Vaslui, str. Călugăreni, L/9, ap. 5), „Daewoo” (firmă mixtă româno-moldovenească, cu sediul în Chişinău, bd. Moscovei, nr. 11) ş. a. Tot la Iaşi junele Voronin pană relativ nu de mult avea şapte depozite en-gros. Paradoxul, însă, e altul: banii româneşti ajunşi la Chişinău stimulează antiromânismul tatălui comunist.

Restaurarea Mănăstirii Cărpiana a devenit pentru familia Voronin un procedeu de estorcare şi spălare de bani, lucrările fiind supravegheate de cei care s-au declarat nu o dată atei - Vladimir şi Oleg Voronin. MenŃionăm că, la 3 mai 2004, V. Voronin a obligat toŃi agenŃii economici din republică să doneze o cotă de 0,8-0,9 din venitul şi cifra de afaceri anuală „pentru lucrările de reconstrucŃie ale complexului monastic Căpriana”, pe un cont deschis la „FinComBank”. Nimeni nu cunoaşte suma exactă acumulată, dar surse competente afirmă că aceasta ar fi enormă, iar la Căpriana n-a ajuns nici a zecea parte din ea.

Oleg Voronin şi soŃia sa sunt un fel de „moşieri” in Chişinău: ei deŃin numeroase terenuri, dar şi mai multe imobile, case, apartamente etc. pe străzile I. Creangă (unde domiciliază permanent), V. Alecsandri, 81 şi V. Alecsandri, 79, pe str. A. Mateevici (locul unde s-a aflat fosta casă a lui Leonid Brejnev), pe str. Ciocârliei (unde deŃine trei loturi de pămant: două obŃinute de la Primăria capitalei şi altul - cumpărat de la o persoană fizică) ş. a. La ora actuală, familia Voronin Ńinteşte să-şi insuşească Fabrica de băuturi alcoolice „Aroma”, „Banca de Economii" ş. a. Se creează impresia că adevăratul stăpân al R. Moldova e Oleg Voronin, iar tatăl său, preşedintele Voronin, îl ajută s-o mulgă cât mai bine. ToŃi businessmenii care au stat in calea afacerilor fiului preşedintelui au fost fie inlăturaŃi, fie aduşi la starea de faliment (prin controale aberante), fie arestaŃi.

E adevărat că V. Voronin susŃine că nu este la curent cu activităŃile de business ale feciorului Oleg. Dar la fel de adevărat e că averea lor este comună şi că domnul preşedinte este cel care-i asigură fiului său acoperirea politică, pentru ca acesta să poată aduna cat mai mulŃi bani.

COMUNISTUL NR. 1. Vladimir Voronin nu seamănă deloc a fi un preşedinte „comunist”. In timp ce preşedintele Chinei, Hu Jintao, a locuit la staŃiunea balneară de la Karlovy Vari intr-un apartament care costă 200 de dolari pe zi, preşedintele moldovean Voronin a stat in apartamente al căror cost depăşeşte 1000 de dolari. La fel procedează Voronin şi atunci când participă la diverse simpozioane şi intruniri, iar aceşti bani sunt plătiŃi din buzunarul Ńării, adică al nostru al fiecăruia. Faptele nu ar fi atât de şocante dacă Voronin ar fi preşedintele bogatei ElveŃii sau emirul nu mai puŃin bogatului Qatar, dar dansul reprezintă una dintre cele mai sărace Ńări din lume şi cea mai săracă Ńară din Europa.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

5

V. Voronin are un apartament cu patru camere intr-un bloc al fostei nomenclaturi comuniste de pe str. S. Lazo din centrul capitalei. Se spune că, de la o vreme, el a inceput să cumpere apartamentele de pe scara sa, ca să-şi lărgească spaŃiul vital cât toate cele cinci etaje ale imobilului. Locatarilor li se propun alte apartamente în alte zone ale oraşului, iar când aceştia nu pot fi convinşi cu bani (un apartament de trei-patru camere în imobilul respectiv costă intre 100 şi 200 mii de euro), preşedintele găseşte alte modalităŃi pentru a-i convinge... Deocamdată, e doar la jumătate, dar dacă mai câştigă un mandat, va reuşi să procure şi restul casei.

De fapt, Vladimir şi Taisia Voronin nici nu prea locuiesc in apartamentul cu pricina. Danşii s-au mutat la vila din pădurea CondriŃa, situată la 39 km de oraş. Reparată capital in timpul preşedinŃiei lui Petru Lucinschi, în ultimii patru ani, acest bun al statului a devenit un bun al familiei Voronin. SpaŃiul prevăzut pentru vilă a fost lărgit cu încă 500 ha de pădure, inconjurat cu un gard înalt de sarmă ghimpată - ca un adevărat lagăr de concentrare -, Voronin mai construindu-şi pe acel teritoriu încă o vilă. Vila actuală şi spaŃiile auxiliare - pentru cele aproape o sută de slugi, bodyguarzi, ingrijitori şi dresori de animale - au fost de două ori renovate şi modernizate. La această reşedinŃă luxoasă, „modestul” preşedinte comunist se comportă ca un boier feudal: Ńine cai de rasă, pe aleile parcului conduce în mare viteză motocicleta sa de lux, pentru care fiul Oleg a plătit 20.000 dolari, organizează petreceri pentru prietenii de partid, vila de la CondriŃa semănând tot mai mult cu cea de la KunŃevo, a lui Stalin, de unde acesta a condus in ultimii ani de viaŃă URSS-ul. Toate acestea se întamplă în pofida stipulărilor din statutul PCRM, conform cărora preşedintele acestui partid, care e şi preşedintele statului, nu are dreptul să se lăfăiască în lux sau să se dedea la un mod de viaŃă incompatibil cu sărăcia în care se zbate poporul. Popor, pe care Vladimir Voronin „îl conduce” spre viitor din beciurile pline cu butoaiele de zaibăr de la CondriŃa.

Vladimir Voronin este un român rusificat, numele sau real fiind Cioară (in rusă = vorona). Din C.V.-ul său aflăm că s-a născut la 25 mai 1941, într-un sat din raionul Dubasari. Studii: liceale la "tehnicum cooperatist" din capitala republicii, apoi Institutul Industriei Alimentare de la Moscova şi Academia de Ştiinte Sociale de pe lânga CC al PCUS, în final absolvind cursurile Academiei MAI a URSS. A fost crescut şi pregătit să devină un "cadru de rezervă" al Moscovei, care i-a urmărit şi dirijat întreaga carieră profesională şi politică. După un scurt directorat al unui combinat de panificaŃie, ascensiunea sa inseamnă: preşedintele Executivului raional Ungheni, prim-secretar al Comitetului de partid Bender (Tighina) si apoi ministru al Afacerilor Interne, cu grad de general-maior. Activitatea parlamentară: deputat în Sovietul Suprem al RSSM (1980-1990); din martie 1998, deputat in Parlamentul Moldovei, membru al Biroului Permanent. În 2001 este ales preşedinte al Republicii Moldova, din partea Partidului Comuniştilor, al carui lider era.

Comunistul KGB-ist a devenit repede un capitalist notoriu, el şi fiul său Oleg, împreună cu alŃi apropiaŃi, conducând o adevărată mafie a zahărului, alcoolului şi tutunului, cu o reŃea de firme în Basarabia, România, ElveŃia şi Gibraltar. În acŃiunile sale, începând din 1997, a fost sprijinit de China si Cuba, prin bunuri şi bani, cu acordul Moscovei. Aşa se explica faptul că, în anul 2000, planul de "federalizare", atribuit lui E. Primakov, găseste în Voronin un adept perfect, proiectându-l spre cea mai inalta funcŃie în stat. Printre altele, acest truc de sorginte sovietică însemna pierderea Transnistriei şi oficializarea Găgăuziei, soluŃie dragă Moscovei.

Tovar ăşul Voronin, deputat în Parlamentul basarabean, pre şedintele Partidului Comuni ştilor, în plenul Parlamentului de la Chi şinau, în ziua de 29 septembrie 2000, a proferat grave insulte drapelului de stat al Ńării, tricolorul, etichetându-l ca fiind "fascistskii flag" (drapel fascist). Cu toate c ă MAE (din România) "a luat nota cu

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

6

indignare de afirma Ńiile defaimatoare la adresa drapelului na Ńional" şi ca Art.203/2 din Codul Penal al R. Moldova prevede pentru "profa narea simbolurilor na Ńional-statale ale Republicii Moldova şi altor state", pedepsirea persoanelor cu func Ńii de răspundere este privarea de libertate (3-7 ani), sau cu o amend ă de până la 80 de salarii minime şi cu destituirea din func Ńie, Vladimir Voronin n-a patit nimic!

Victoria comuniştilor în alegerile din R. Moldova (50,2% din voturi) n-au constituit o surpriza pentru analiştii politici. Se prefigura astfel "axa Moscova-Minsk-Kiev-Chişinău", ceea ce-i convenea de minune lui Ion Iliescu, ce se lansase în cursa pentru al treilea mandat prezidenŃial ("curat constituŃional", vorba lui Pristanda), sprijinit de preşedintele Rusiei, V. Putin. După ce Vornin a luat frâiele Basarabiei, România lui Iliescu putea deveni un "stat-tampon" între fosta URSS si NATO, date fiind "bunele relaŃii cu Rusia" preconizate de cei doi rusofoni.

N-au mai trecut decât câteva luni de la inscăunarea lui Voronin şi iată că acesta începea "războiul" cu limba română. Primul atac, la adresa Teleradio Moldova, prin care se interzicea denumirea "română" a limbii vorbite! Al doilea, se referă la ministrul ÎnvăŃământului, comunistul Ilie Vancea, acuzat că nu face nimic pentru întroducerea în programa de studii a limbii moldoveneşti şi a Istoriei Moldovei, în locul Istoriei Românilor. Al treilea atac se îndreaptă împotriva actului de reactivare a Mitropoliei Basarabiei, permanent nedreptăŃita, afirma P.F. Teoctist, Patriahul Bisericii Ortodoxe Române, şi, în această situaŃie, nevoită să apeleze la instanŃele de judecată interne şi internaŃionale, care i-au dat câştig de cauză!" Preşedintele Voronin a incercat să intervina în procesul de la CEDO (Strasbourg), dar fără succes, pe el deranjându-l chiar utilizarea cuvântului Basarabia, ce desemneaza o unitate administrativă care nu există"! Tot el afirma ca aşa-zisa Mitropolie a Basarabiei este o "formaŃiune schismatică în cadrul Mitropoliei Moldovei", care Ńine de Patriarhia Moscovei.

De la limba moldoveneasca la o şti ruse şti Dincolo de marile probleme economico-sociale cu care se confrunta Ńara (o treime din

"oamenii muncii" sunt plecaŃi peste hotare să-şi câstige pâinea), preocuparea preşedintelui Voronin este limba româna şi istoria românilor, uitând de democraŃie, nivel de trai şi, mai ales, de lupta anticorupŃie (cu ea laudându-se în campania electorală). Acum Ńinea morŃis ca alături de limba moldovenească sa fie oficializată limba rusă, ca o chestiune prioritară a guvernarii de sub conducerea sa.

I-au venit in ajutor tot felul de pseudo-istorici si lingvisti, printre care cel mai notoriu se cheamă Vasile Stati, care, dupa ani şi ani de "studiu", publica in 2003, la Chişinău, un DICłIONAR MOLDOVENESC-ROMÂNESC, având girul Ministerului Culturii al Republicii Moldova. Autorul (autorii?) recunoaşte comunitatea originii şi a structurilor gramaticale ale limbilor romanice de rasarit, ferindu-se să spună limba română (ca în epoca sovietica), şi nu accepta existenŃa subdialectului moldovean al limbii noastre. Este perioada când anumiŃi lingvisti se străduiau să descopere "autonomia" limbii moldoveneşti faŃă de limba româna. Şi n-au gasit-o! A aflat-o "lingvistul şi istoricul" V. Stati, care găseste vreo 19.000 de cuvinte şi forme, care-i dau dreptul să afirme că asta-i limba moldovenească, încercând să transforme un subdialect din limba literară româna, într-o altă limbă. AdevăraŃii specialişti din Basarabia, precum Ion BarbuŃă, directorul Institutului de Lingvistica din Chişinău, acuzând aceasta aparişie, spunea că "nici sub Stalin nu a indrăznit nimeni să publice un dicŃionar bilingv român-moldovenesc", dar admitea că-i vorba de o încercare cvasi oficială, prin care moldoveneasca sa fie "mai uşor de înlocuit cu rusa"!

Socotit unul dintre cei mai mari duşmani ai istoriei românilor şi ai limbii române, acest Stati, fost deputat (1994-1998), din partea Partidului Democrat Agrar, de sorginte comunistă, a fost pus la punct chiar de Academia de la Chisinau, dar "opera" sa a dat apă la moara rusofonilor basarabeni, printre care se numară, bineinteles, şi V. Vornin. Atitudinea preşedintelui, încă înainte de apariŃia acestei mistificări istorico-lingvistice, a generat, printre altele, Marea Adunare NaŃionala de la Chişinău (de la 9 ianuarie până în aprilie 2002), cu aproape 100.000 de participanŃi, un adevărat maraton mediatizat în toată

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

7

lumea, in favoarea românismului moldovenesc, impotriva comunizării Ńării, cerându-se organizarea de alegeri anticipate. In fruntea acestei mişcări populare de o neintâlnită amploare s-a aflat Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD), condus de Iurie Roşca, sprijinit şi de alte forŃe politice şi profesionale naŃionale şi democratice, printre care elevi, cadre didactice, studenŃi şi ziarişti; greva angajaŃilor Companiei de Stat Teleradio Moldova consona cu revendicările manifestanŃilor.

La toate acestea, preşedintele moldovean declara că "in spatele lor, în afară de interesele mafiote şi ale structurilor corupte, se află interesele unei Ńări vecine - România". Mai mult, "Acestea sunt interese naŃionaliste şi unioniste", iar PPCD, care a organizat protestele, "este capabil doar de un singur lucru: să distrugă şi să fure"! Şi, parcă il aud pe Ion Iliescu, chemându-i pe mineri împotriva hoardelor fasciste din PiaŃa UniversităŃii. Zicea Voronin: "Aceştia sunt neo-fascişti, mai exact - naŃional-fascişti. La baza activităŃii lor nu există nimic constructiv. Scopul lor principal este să dărâme, să distrugă stabilitatea Republicii Moldova. ToŃi membrii fracŃiunii lor parlamentare sunt cetăŃeni ai României. Ei toŃi pledează pentru unirea Moldovei cu România".

PREMIERUL VASILE TARLEV, care e al treilea în lista comuniştilor la alegeri, nu rămane nici el prea mult in urma familiei Voronin. E celebru cazul cu gestionarea frauduloasă, de către Tarlev, pe când era director la Fabrica „Bucuria", a 2.500.000 de dolari. Când e intrebat ce a făcut cu banii, premierul o face pe „niznaiul".

V. Tarlev şi ruda sa Petru Tarlev sunt responsabili pentru criza pâinii (care n-a mai ajuns să coste 16 bănuŃi, cum au promis comuniştii in 2001, ci s-a scumpit şi mai mult) şi de situaŃia critică de la „FranzeluŃa” SA, generată de afacerile ilicite la achiziŃionarea făinii. Premierul Tarlev e vinovat şi de gestionarea frauduloasă a mijloacelor financiare din Fondul de rezervă al guvernului. Tot el a împărŃit sute şi mii de hectare dintre cele mai bune pămanturi din republică pentru case particulare. Ne referim la Hotărarea semnată de Tarlev şi Todoroglo de a elibera 33,2 ha din cadrul Complexului experimental al Academiei de ŞtiinŃe şi a le oferi unor doritori de a-şi face castele, cei mai mulŃi - oaspeŃi de pe alte meleaguri la Chişinău. Din aceeaşi categorie de incălcări face parte instrăinarea, in 2002, a cca 24,8 ha de pădure din fondul „Moldsilva” pentru construcŃia vilelor de către angajaŃii Cancelariei de Stat.

Exemplele de mai sus sunt doar cateva dintre abuzurile strigătoare la cer ale celora care ne conduc. Ii vom lăsa să ne mai fure incă patru ani?! Sau la 6 martie 2005 le vom spune: „Ajunge!”?

Să ne facem dreptate la 6 martie 2005. VotaŃi contra corupŃiei comuniste!

După N.Dabija (Literatura şi Arta) şi Evenimentul Zilei

Da…, scumpul nostru scriitor, Nicolae Dabija, a strigat in 2005 (ceea ce a rămas valabil şi pentru perioada imediat următoare, după 2005 incoace ), dar a fost mai mult in gol. Să vedem ce se va intâmpla şi în 2009. Până acuma “dragul” preşedinte al republicii, V.Voronin, a arătat nu o singură dată că e “demn” de postul pe care îl ocupă. Această şansa i-a fost dată de popor, din păcate. Eu zic, că nu este cazul de a privi liniştit la ceea ce se întâmplă în R. Moldova, ci de contribuit cu ceva (cu orişice) pentru “lecuirea” acestei boli, care este ideologia comunistă unită cu cea Ńaristă.

Nu e nevoie să permitem unor “nesimŃiŃi” să ne îngreuneze urechile cu tot felul de prostii pe care, e clar că le-a născocit conducerea atât Ńaristă cât şi cea a URSS-ului, cea din urmă insistând mai cu forŃă. Ceea ce a spus B.Shaw cu ceva timp in urmă e actual

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

8

pentru micul nostru “stat”: - “Oameni, straduiŃi-vă să aveŃi ceea ce iubiŃi. LuptaŃi din răsputeri, în caz contrar va trebui să iubiŃi ceea ce vi se va da.”

Nu demult, V.Voronin a spus că noi suntem moldoveni (ceea ce nu neagă nimeni, doar că facem parte din poporul român, asta el nu poate şti, fiindcă e comunist) şi că avem o limbă moldovenească (iaraşi o mare snoavă băgată in capul oamenilor care, din păcate, nu au “carte”).

Deci,să incepem…

I.2.Vlahii Vlahii (sau valahii ), sunt populaŃiile romanizate din Europa Centrală şi Răsăriteană:

românii, aromânii, istroromânii şi meglenoromânii, dar de la crearea statului modern român, acest termen este folosit de obicei pentru a-i desemna pe românii (în sensul larg al cuvântului) care locuiesc la sud de Dunăre (excepŃie fac românii din Dobrogea).Ei sunt descendenŃii coloniştilor romani sau a populaŃiei locale romanizate dacice, tracice şi iliri.

Valahii din Moravia şi vlahii din CroaŃia (unde vlah înseamnă şi sârb ortodox pe teritoriul croat) sunt românii slavizaŃi (excepŃie fac în CroaŃia istroromânii care nu au fost slavizaŃi). Regimul comunist din Serbia şi din Bulgaria a folosit cuvântul "vlah" pentru a crea impresia că românii de acolo sunt o naŃiune diferită de românii din România. Această strategie de deznaŃionalizare a românilor a fost întâlnită şi în Basarabia, unde s-a implementat ideea că românii de acolo, numiŃi "moldovani" sunt diferiŃi de moldovenii de peste Prut şi în consecinŃă, nu ar aparŃine naŃiunii române.

Etimologie

Vlahii sunt urmaşii tracilor. Din păcate, în prezent nu sunt recunoscuŃ ca minorităti naŃionale în Grecia, Bulgaria şi Albania, unde sunt lipsiŃi de dreptul la educaŃie în limba maternă şi sunt supuşi unui proces de asimilare forŃată.

Dacii şi vecinii lor-Cassius Dio, Istoria romană, LI, 22,6 : ...dacii locuiesc pe ambele maluri ale Istrului. Dar cei ce locuiesc dincoace de fluviu-lângǎ Ńara tribalilor - Ńin cu plata birurilor de Moesia şi se numesc moeşi, afară de cei asezaŃi foarte aproape de tribali. Cei de dincolo poartă numele de daci, fie ca sunt geŃi, fie cǎ sunt traci din neamul dacilor, care locuiau odinioarǎ în Rhodope.

Răscoala Asǎneştilor din 1185- relatarea lui Niketas Choniates: Împăratul Isaac Anghelos (1185-1195) [...] zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă din banii vistieriei, îi aduna fără cruŃare din propriile Ńinuturi; şi a jecmănit, din meschinărie, şi alte oraşe din părŃile Anchialosului, pe furiş, dar mai ales şi i-a făcut sieşi şi romeilor duşmani pe barbarii din Muntele Haemus, care mai înainte se numeau misieni , iar acum se cheamă vlahi . Aceştia, încredinŃaŃi de inaccesibilitatea Ńinutului în care locuiau şi bizuindu-se pe fortăreŃele lor, care sunt şi foarte numeroase şi ridicate pe stânci abrupte, s-au sumeŃit şi altădată împotriva romeilor [...]După ce misienii au început să acŃioneze făŃiş ca nişte răzvrătiŃi [...] La început vlahii se codeau şi fugeau de răscoala la care erau împinşi de Petru şi Asan [...]

Originea numelui este germanică: aceiaşi origine duce la cuvintele "welsh" şi "valloon" în alte părŃi ale Europei. Popoarele slave au folosit iniŃial numele de valahi în general în legătură cu toate popoarele romanice. Mai târziu, înŃelesul cuvântului s-a schimbat. De

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

9

exemplu, Italia în limba poloneză este numită Włochy. Termenul a fost la început un exonim, în timp ce vlahii foloseau diferite cuvinte derivate din romanus pentru a se numi pe ei înşişi: rumâni, rumâri, armâni, arumâni, etc.

PopulaŃiile vecine cu care aromânii au venit in contact folosesc, de obicei, pentru a-i denumi, termenul generic de Vlahi, dar în două variante: Belivlasi (,,români albi), denumire intrebuinŃată de bulgari (care îi contrapun astfel românilor care traiesc in nordul Dunarii - Caravlasi sau Cerni-vlasi, adică români negri) şi Kutzovlahi, denumire uzitată de către greci, despre a carei semnificaŃie şi origine există mai multe ipoteze. Vom aminti trei dintre acestea:

a.) pentru cei mai mulŃi dintre cercetători, ar fi vorba despre o denumire peiorativă - români şchiopi, denumire care poate fi regasită şi in operele cronicarilor Miron Costin, Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino.;

b.) ,,kutzo deriva din turcescul ,,kucuk (=,,mic), apelativul fiind folosit pentru a-i desemna initial pe locuitorii ,,Micii Vlahii, in opozitie cu ,,Marii Vlahi (locuitorii Vlahiei Mari, adică Tesalia secolelor al XII-lea si al XIII-lea);

c.) P.S. Nasturel propune recent etimonul turcesc ,,koc (=,,berbec), deoarece era vorba despre o populaŃie formată în general din păstori nomazi. Un etimon satisfăcător, cel puŃin din punct de vedere semantic.

Astfel, in limbile balcanice, cuvântul Vlah devine sinonim cu cel de păstor nomad, dar este interesant de observat cum s-a trecut de la sensul originar al cuvântului la sensul etnic (după cum arată Matilda Caragiu-Marioteanu şi Theodor Capidan).

• Ungro-Valahia, mai târziu Valahia ("łara Românească") – între CarpaŃii Meridionali şi Dunăre

o Vlaşca - în sudul Munteniei o Valahia Mică ("Oltenia") – la vest de râul Olt o Valahia Mare ("Muntenia") - la est de râul Olt

• Moldo-Valahia ("Moldova") – între CarpaŃii Răsăriteni şi Nistru • Vlahia de Sus – în Epir

o Moscopole • Vlahia Mare ("Megale Vlachia") – în Tesalia • Vlahia Mică – în Etolia, Acarnania, Dorida, Locrida • Valahia Veche ("Stara Vlaška") – în sud-vestul Serbiei • Valahia Albă – în Moesia • Valahia Neagră ("Morlachia") - în DalmaŃia şi sudul Bosniei. • Valahia Sirmium – pe râul Sava • Valahia Moraviană ("Valašský") – în MunŃii Beskidy din nord-estul Cehiei

Oamenii

Românii (CunoscuŃi de asemenea şi ca Daco-Români, vorbind limba română) trăiesc în:

• România – 20,5 milioane, • Republica Moldova – 2,8 milioane.

Ca minorităte naŃională trăiesc în:

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

10

• Ucraina – 409.000 – în sudul Basarabiei, în nordul Bucovinei şi în Maramureşul de nord.

• Serbia – 75.000 (30.000 în Voievodina, dar cea mai importantă comunitate este cea a vlahilor din Timoc şi Morava, lipsită de cele mai elementare drepturi naŃionale. Numărul acestor români este estimat la aproximativ 250.000 persoane),

• Bulgaria - mai ales în Timocul de est şi în lunca Dunării. • Ungaria – 10.000

Aromânii (vorbind limba armânească) trăiesc ca minorite naŃională în:

• Grecia – mai ales în MunŃii Pind, o Notă: guvernul Greciei nu recunoaşte nici o diviziune etnică, aşa ca

nu exista nici o statistică exactă • Republica Macedonia – 9.695 (0.5% din totalul populaŃiei), • Albania – între 10.000 şi 40.000, • România – aproximativ 27.000 (recensământ 2002), în relitate peste

100.000, în special în Dobrogea, • Bulgaria

Meglenoromânii (vorbind limba meglenoromână) trăiesc în nordul Greciei (aproximativ 3000) şi Macedonia (aproximativ 2000).

Istroromânii (vorbind limba istroromână) trăiesc în peninsula Istria din CroaŃia de azi, numărând aproximativ 1.000 - 1.500 de oameni.

Cultura

La fel ca şi limba, legăturile culturale dintre vlahii nordici (românii) şi vlahii sudici (armânii) au fost rupte până în secolul al X-lea şi de atunci au fost influenŃe culturale diferite:

• Cultura română a fost influenŃată de slavi şi mai târziu de unguri şi de germani (mai ales în Transilvania). În secolul al XIX-lea a apărut o importantă deschidere către Europa occidentală fiind strânse în special legăturile culturale cu FranŃa.

• Cultura aromână dezvoltată mai întâi ca o cultura pastorală, mai târziu a fost influenŃată de culturile bizantină şi greacă.

Religia

Religia vlahilor este predominant creştin ortodoxă, dar sunt unele regiuni unde sunt catolici şi protestanŃi (în Transilvania), iar unii sunt musulmani (foşti convertiŃi din Grecia, trăind în Turcia de la schimbul de populaŃie din 1923).

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

11

I.3.Evul mediu În condiŃii favorabile pe plan internaŃional, fără de amestecul ungar şi ameninŃarea

tătarilor, în secolul XIV au luat naştere la sud şi est de CarpaŃi, statele româneşti de sine stătătoare, Valahia Maior (Muntenia) şi Valahia Minor (Moldova). Acest lucru a deschis calea unei vieŃi politice a provinciilor româneşti, care va fi ilustrată de-a lungul istoriei prin mari valori create într-una sau într-alta dintre acestea şi unei afirmări internaŃionale.

Deplasarile permanente ale populaŃiei dintr-o provincie într-alta, migrările dintr-o parte într-alta determinate de condiŃii socio-politice, precum şi legăturile economice, politice şi culturale puternice, au înlesnit existenŃa unităŃii etnice româneşti, au făcut ca românii din Transilvania, łara Românească şi Moldova să aibă tot mai acut conştiinŃa faptului că alcătuiesc un singur popor, cu origine comună şi trăsături etnice şi spirituale identice. AmeninŃările din afară, care nu mai conteneau, au facut ca din zorii vieŃii statale domnitorii români să ducă o politică ce se credea că poate asigura o stabilitate statului ce evolua, că poate întări legăturile şi poate conduce treptat la unirea Ńărilor româneşti într-un singur stat unitar şi independent.

Începând cu secolul XIV mulŃi conducători politici au inceput să-şi dea seama că apărarea Ńărilor româneşti se putea face doar prin alianŃe solide. Schimbarea orientării politice a uneia dintre acestea putea influenŃa şi chiar modifica politica celorlalte două Ńări. AcŃiunile întreprinse de Mircea cel Batrân în Moldova, Alexandru cel Bun in Muntenia, Iancu de Hunedoara atât în Transilvania cât şi în Moldova, cele întreprinse de Ştefan cel Mare, şi cele întreprinse de Ioan Voda cel Cumplit în Muntenia, de Mihai Viteazul în Transilvania şi Moldova, au avut acelaşi Ńel: asigurarea cooperarii militare a Ńărilor surori prin impunerea ca domnitori a unor aliaŃi fideli. Acest lucru a avut urmări importante în ceea ce priveşte crearea statului unitar, dat fiind elementul etnic comun al românilor.

Cu cât ameninŃarea din afară era mai mare cu atât eforturile de unire deveneau mai puternice.

AlianŃele politice şi militare ale łărilor Române din secolele XIV şi XV au dus către mijlocul secolului al XV-lea la o reala unire a forŃelor, şi au dat naştere până în secolul XVI-lea ideii reconstituirii vechii Dacii, prin aducerea sub o conducere unică a întregului spaŃiu românesc. Mihai Viteazul a fost acela care a reuşit sî facî aceasta idee viabilă, chiar dacă pentru scurt timp, dând un scop precis celor care l-au urmat. Sub domnia sa cele trei Ńări româneşti s-au unit, el intitulându-se: "domn al Munteniei, Transilvaniei şi Moldovei".

Faptele politice intreprinse de Mihai Viteazul s-au dovedit a avea o importanŃă majoră. Ele au trezit conştiinŃa românească şi au lăsat urme durabile; ele au îdemnat generaŃiile ce i-au succedat să creeze un stat unitar şi independent, iar eroul de la Calugareni s-a transformat în simbol al unităŃii naŃionale.

Poporul român a folosit răstimpurile de pace pentru a-şi dezvolta cultura; acest lucru i-a dat tăria de a-şi afirma dreptul la existenŃă. După ce statele slave sud-dunărene şi BizanŃul au căzut sub dominaŃia otomană, şi până la ridicarea Rusiei, łările Române au fost în avangarda apărării creştinătăŃii ortodoxe , fiind un scut al Bisericii Răsăritene şi al tradiŃiilor acesteia. ÎnvăŃaŃii greci şi slavi care au trăit in łările Române au dus o activitate susŃinută de promovare a literaturii bisericeşti. AjutaŃi fiind de domnitorii români si de familiile nobililor români, aceştia au tipărit carŃi bisericeşti, care au pătruns în partea de sud a spaŃiului dunărean, şi au contribuit prin credinŃa lor proprie la conştiinŃa naŃionalităŃii.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

12

łările Române au dus mai departe tradiŃia culturală a Imperiului Bizantin. Unii dintre domnitorii români au fost conştienŃi de aceasta misiune şi au acŃionat ca atare. Neagoe Basarab, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu s-au considerat succesori de drept ai tradiŃiei bizantine. În această postură, ei şi-au asumat rolul de protectori ai Bisericii Ortodoxe şi de continuatori ai faptelor împăraŃilor BizanŃului. Întreaga lor domnie a fost nutrită de acest gând; toate faptele lor au fost rezultatul acestei conştiinŃe. Ei au întrodus la curŃile domneşti splendoarea şi ceremonialul din anturajul împăraŃilor BizanŃului. Din primele momente de existenŃă ale statului român, cancelariile timpului şi-au luat ca model BizanŃul.

Operele de artă româneşti - picturile şi arhitectura medievale - sunt pline de originalitate. Arta românească s-a dezvoltat atât graŃie tradiŃiei cât şi prin cunoaşterea artei Ńărilor vecine; aceasta a îmbinat în mod fericit elemente ale tradiŃiei locale cu cele datorate BizanŃului, slavilor din sud şi Europei occidentale. Vastele relaŃii economice, politice şi culturale dintre łările Române şi celelalte state au favorizat răspândirea culturii medievale româneşti în străinătate, şi au permis să participe activ la dezvoltarea culturii europene.

O nouă situaŃie internaŃională se configurează în sud-estul Europei la finele secolului al XVII-lea, odată cu slăbirea treptată a Imperiului Otoman şi sporirea puterii Imperiului Rus şi a Imperiului Austriac. Poarta Otomană, în vederea încetinirii procesului de eliberare a łărilor Române, dată fiind cucerirea de către Imperiul Austriac a Transilvaniei, Banatului şi, temporar, a Olteniei, a instaurat regimul fanariot, sperând că prin aceasta să-şi păstreze dominaŃia asupra Munteniei şi Moldovei. Regimul fanariot nu a însemnat doar o încercare de a reduce dreptul la autonomie al Principatelor din sud-estul CarpaŃilor, dar şi o politică reformatoare, cel puŃin sub unii dintre domnii fanarioŃi, o politică de adaptare a societăŃii româneşti la noile condiŃii şi de dezvoltare a culturii neoelenistice, deopotrivă cu mişcarea culturală românească. În Transilvania şi Banat au apărut şanse de progres, chiar dacă stăpânirea habsburgică era acolo.

Dezintegrarea structurilor feudale de pe întreg teritoriul României, începută de pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, a adus cu sine o şi mai evidentă dezvoltare a relaŃiilor de producŃie capitaliste şi apariŃia naŃiunii române moderne, afirmarea conştiinŃei şi idealurilor naŃionale. În plan cultural, Şcoala Ardeleană a fost aceea care a trezit conştiinŃele prin glorificarea trecutului şi prefigurarea unui viitor prosper nu numai în Transilvania ci pentru toŃi românii. În plus, marea răscoală a Ńăranilor transilvăneni din 1784, şi în special revoluŃia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, nu au reprezentat episoade sporadice, ci momente marcante de istorie naŃională, fundamentul dezvoltării istorice, care au condus la prăbuşirea feudalismului şi crearea statului modern român.

Secolul XIX a înregistrat apusul epocii fanariote şi începutul unui proces ireversibil de modernizare. Secolul XX-lea a arătat că poporul român poate fi delimitat într-un singur stat. Dar, totuşi, până la urma Marile Puteri decid soarta celor mai mici.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

13

I.4.Istoria Moldovei

În antichitate teritoriul Moldovei era locuit de daci. Numele Ńării, de Moldova, vine de la

râul cu acelaşi nume, pe valea căruia s-a format primul nucleu al noului voievodat. Există mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova. Potrivit cronicilor numele râului ar veni de la Molda căŃeluşa voievodului Dragoş. Istoricii Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu sunt de părere că numele de Moldova vine de la molid. O altă teorie susŃine că numele său derivă de la cuvintele din limba dacică (nescrisă pâna in prezent) molta (adica, "multum" din latina) şi dava (cetate), sau "aqua" (acva-ava-apa - apeDUCT. De la care vine numele de MU DAVA (vezi "Moldova" veche şi nouă de la Dunăre).

Potrivit Enciclopediei Cugetarea sub denumirea de Moldova este cunoscută şi de străini, care au mai numit-o şi Bogdania, după numele voievodului Bogdan I Întemeietorul şi chiar Ruso-Vlahia, prin analogie cu Ungro-Vlahia, Muntenia. De asemenea, Muntenia mai era numită şi Valahia Maior, iar Moldova, Valahia Minor. În Evul Mediu, Moldova era împărŃită în łara de Sus şi łara de Jos, la care se adaugă şi Basarabia veche (Bugiacul turcesc), ce se crede că a aparŃinut iniŃial Munteniei. Scaunul Ńării a fost pe rând la Baia şi Siret (sec. 14), Suceava (sec. 15) şi Iaşi (din sec. 16).

Istoria timpurie

Originile latine ale Moldovei se trag din perioada de ocupaŃie romană a Daciei şi litoralului Pontic pâna la Olbia (în zilele noastre România, Bulgaria si Ucraina de sud-vest pe care s-a format o nouă cultură prin romanizarea de către coloniştii romani a populaŃiei locale. După ce Imperiul Roman s-a retras de pe o parte din teritoriu, iar trupele sale au părăsit regiunea în 271 d.Hr., o multime de popoare migratoare au trecut prin această regiune, ca: hunii, goŃii, slavii. În secolul XIII, Ungaria şi-a extins influenŃa în această zonă şi a creat nişte fortificaŃii în apropierea râului Trotuş (în România de azi) şi în zona NeamŃului (Baia sau Můlda) din cauza deselor invazii tătare. În urma acŃiunii voievodului Dragoş, venit din Maramureş, regiunea a intrat sub influenŃa ungurească, până ce a venit Bogdan I în 1359- 1363, tot din Maramureş, şi i-a înlaturat pe urmaşii lui Dragoş.

Istoria medieval ă

Moldova în cea mai mare întindere a ei (sec. XV), era cuprinsă între: MunŃii CarpaŃi (hotarul cu Transilvania), Nistru (la nord şi est), Marea Neagră, Dunăre, Siret şi Milcov (hotarul cu Muntenia sau łara Rumânească de mai târziu). Pe vremea lui Bogdan I, Moldova nu depăşea Ńinutul dintre râurile Moldova şi Siret. Urmaşii săi şi-au întins stăpânirea mai ales spre sud şi est, astfel încât Roman I, se putea intitula „Domn de la munte până la mare”. Alexandru cel Bun a stăpânit Ńara întreagă, cu excepŃia sudului Basarabiei de la Dunăre cu Chilia şi partea de dincolo de Trotuş, dar şi a łinutul Putnei, pe care le va lua Ştefan cel Mare de la regatul Ungar si Muntenia.Sub Ştefan cel Mare, nepot al lui Alexandru cel Bun dar şi văr al lui Vlad łepeş din Muntenia, Moldova a ajuns

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

14

la întinderea şi puterea ei maximă. Cel mai cunoscut domnitor moldovean, Ştefan cel Mare, împreună cu armata sa de boieri şi răzeşi a luptat împotriva invaziilor turceşti, Regatelor ungar si polonez, ca şi celor tătare. Ştefan a luptat în 36 de bătălii majore, terminând doar două, nedecis (Ştefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit Ńara cu pierderi foarte mari. De altfel, în evul mediu, atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria Ńară, ori era ucis, ori era alungat peste hotare, şi pleca în pribegie). La sfârşitul domniei sale, independenŃa Moldovei era nesigură. Urmându-i domni mai slabi, ce s-au aflat mai mult sau mai puŃin sub tutela boierimii, Moldova a decăzut şi a sărăcit. În aceste condiŃii, Moldova a căzut sub influenŃa puterii otomane în 1512, devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman şi mai apoi intervenŃia în alegerea conducătorilor Moldovei a autorităŃilor otomane, Moldova a trebuit să sufere şi numeroase invazii turceşti, tătăreşti, şi ruseşti. Dintre domnii care i-au urmat lui Ştefan cel Mare, s-au evidenŃiat: Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Vasile Lupu şi Dimitrie Cantemir.

Petru Rareş, Bogdan al III-lea şi Ştefan cel Mare — frescă de la Mănăstirea DobrovăŃ

Expansiunea ruseasc ă

În 1792, prin Tratatul de la Iaşi, Imperiul Otoman a fost forŃat să cedeze teritoriile deŃinute în regiunea care acum se numeşte Transnistria către Imperiul Rus. Prin extindere, Basarabia (numită aşa după numele domnitorului Basarab I) a fost anexată şi mai târziu înglobată în Imperiul Rus, după războiul ruso-turc din 1806, prin Tratatul de la Bucureşti din 1812. După înfrângerea ruşilor din Războiul Crimeii (1853-1856), Tratatul de la Paris stipula ca Moldova (şi Valahia) să fie puse sub garanŃia colectivă a celor şapte puteri străine care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarbiei către Moldova, adică a regiunilor Ismail, Bolgrad, şi Cahul. În 1859 Principatul Moldovei s-a unit cu łara Românească, prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate, în persoana lui Alexandru Ioan Cuza, punând astfel cărămida de temelie a statului modern România. Prin Tratatul de la Berlin din 1878, guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus.

Marea Unire

Realizarea Marii Uniri, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acŃiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârşitul primului război mondial. Unirea acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării internaŃionale a principiului autodeterminării naŃionalităŃilor.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

15

Al doilea R ăzboi Mondial

În final, în 1940, România a pierdut teritorii atât în est cât şi în vest: în iunie 1940, după ce a înaintat un ultimatum României, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia,Bucovina de nord şi łinutul HerŃa. Două treimi din Basarabia au fost combinate cu Transnistria (o mică parte din URSS), pentru a forma RSS Moldovenească. Restul a fost oferit RSS Ucraineane.

Prin Dictatul (Arbitrajul) de la Viena, Romania acceptă în august 1940 să cedeze Ungariei partea de nord a Transilvaniei în schimbul garanŃiilor de securitate germano-italiene. De asemenea, sudul Dobrogei (Cadrilaterul) a fost cedat Bulgariei. Pentru a recupera teritoriile ocupate de URSS, România a intrat în cel de-al doilea război mondial de partea Puterilor Centrale în iunie 1941.

În timpul celui de-al doilea război mondial, se reuşeşte eliberarea Basarabiei care a fost făcută de Ion Antonescu, când a dat celebrul îndemn "Ostaşi, Vă ordon, treceŃi Prutul!", însă a durat numai trei ani, deoarece la 23 august 1944 armata sovietică a ocupat-o pentru a patra oară.

La 23 august 1944, o lovitură de stat dată de Regele Mihai, cu sprjinul partidelor istorice şi al armatei, a destituit dictatura lui Antonescu şi a pus armata României de partea AliaŃilor. România a luptat greu în bătăliile cu germanii din Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, nordul Transilvania a revenit României, dar Bucovina de nord, Basarabia, łinutul HerŃa şi sudul Dobrogei (Cadrilaterul) au fost pierdute. RSS Moldova a devenit independentă abia în 1991, sub numele de Republica Moldova.

Cronologie

• Oraşe atestate documentar pe teritoriul viitorului stat Moldova: 940/965 - Cetatea Albă (Maurocastro), 1174 - Bârlad, 1241 - Baia, cca. 1274 - Chilia, 1310 - Hotin, 1340 - Siret.

• 1164 - Nicetas Choniates scrie în cronica bizantină despre locuitorii de "la hotarele GaliŃiei".

• 1241 - Năvălesc tătarii între CarpaŃi şi Nistru. • 1300 - O pecete cu inscripŃia "civitas Moldavia" (în limba latină) atestă existenŃa

oraşului Baia. • 1310 - Sunt cunoscute aşezările łeŃina (la vest de CernăuŃi) şi Hotin (sediu

episcopal catolic). • 1325 - Românii moldoveni de pe teritoriul viitorului stat Moldova luptă alături de

poloni, ruteni, şi lituanieni împotriva margravului de Brandenburg. • 1326 - O oaste de "walachi" îl ajută pe regele Wladislav Lokietek. • 1343 - Voievodul maramureşean Dragoş, trimis de regele ungur îi bate pe tătari şi-i

alungă peste Nistru. • 1345 - Sunt atestate documentar mănăstirile franciscane de la Baia, Siret şi

Cosmin. • 1350 - La Botoşani colonia de armeni de aici îşi construieşte prima biserică. • 1352/1353 - Regele Ludovic organizează o nouă provincie numită Moldova în

fruntea căreia este desemnat românul Dragoş.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

16

• 1359 - Are loc descălecatul lui Bogdan I şi întemeierea Moldovei ca stat independent

• cca. 1391 - Urcă pe tron Roman I, pe care hrisoavele îl numesc voievod al Moldovei de la munŃi şi până la mare.

• 1420 - În timpul lui Alexandru cel Bun are loc prima luptă a moldovenilor cu turcii care atacă fără succes Cetatea Albă.

• Din secolul al XV-lea, Moldova este împărŃită în łara de Sus şi łara de Jos la care se adaugă Bugeacul turcesc (Basarabia veche)

• 1467 - Ştefan cel Mare zdrobeşte la Baia oastea ungară condusă de Matei Corvin. • 1475 - La Vaslui Ştefan cel Mare şi Sfânt spulberă oastea de 120 000 de soldaŃi a

lui Soliman. • 1484 - Turcii iau Cetatea Albă şi Chilia. • 1497 - Regele polon Ioan Albert este înfrânt de Ştefan cel Mare şi Sfânt în Codrii

Cozminului. • 1538 - Turcii iau Bugeacul cu Tighina. • 1574 - Ioan Vodă cel Viteaz este trădat de boieri şi ucis cu cruzime de turci. • 1600 - Mihai Viteazul devine şi domnitor al Moldovei şi realizează unirea celor trei

Ńări române.

Mihai Viteazul a fost domn al łării Românesti(1593-1601), al Transilvaniei(1599-1600) şi al Moldovei(1600). La sfârşitul anului 1594 a ridicat steagul luptei antiotomane la Bucureşti. I-a invins pe turci care au incheiat pace cu domnitorul. Insă pentru a păstra libertatea atât de greu cucerită nu se intrevedea decât o singură solutie, unirea tuturor fortelor româneşti sub o singură conducere. Dar noul principe al Transilvaniei (Andrei Bathory) şi domnul Moldovei (Ieremia Movilă) se aliaseră cu turcii, respectiv cu polonii. În aceste condiŃii, Mihai Viteazul a hotărât să-i inlature şi să preia conducerea celor două Ńări române.

In 1600 Mihai Viteazul a realizat pentru prima dată unirea tuturor românilor sub conducerea unui singur domnitor. Această unire i-a neliniştit pe otomani, habsburgi şi

poloni care in 1601 au pus la cale asasinarea domnitorului.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

17

• 1711 - Poarta otomană instaurează domniile fanariote, iar ca prim domnitor este numit Nicolae Mavrocordat.

• 1713 - Hotinul devine raia turcească. • 1775 - Austria ia nordul Moldovei pe care îl numeşte Bucovina. • 1812 - Rusia ia partea de est a Moldovei, dintre Prut şi Nistru, pe care tot ruşii o

numesc Basarabia. • 1821 - Are loc Eteria lui Alexandru Ipsilanti. • 1822 - Se restabilesc domniile pământene prin numirea lui IoniŃă Sandu Sturdza. • 1848 - RevoluŃia din Moldova are un caracter petiŃionar. • 1856 - Moldova primeşte înapoi de la ruşi trei judeŃe din sudul Basarabiei: Cahul -

Bolgrad - Ismail dar sunt luate din nou de Rusia în 1878. • 1859 - Cele două Principate Române se unesc sub domnia lui Alexandru Ioan

Cuza.

I.5.Basarabia

Stema Basarabiei

Basarabia (ucraineană Бесарабія, rusă Бессарабия, bulgară Бесарабия, turcă Besarabya) este denumirea dată teritoriului Voievodatului Moldovei situat între Prut şi Nistru. Numele de Basarabaia i-a fost atribuit provinciei de către Imperiul Rus, care a anexat terioriul în 1812, după ce i-a fost cedat de Imperiul Otoman prin Tratatul de la Bucureşti din 1812, care punea capăt războiului ruso-turc dintre 1806-1812. Teritoriul Basarabiei coincide parŃial cu teritoriul Republicii Moldova, în timp ce partea de sud (Bugeac) şi cea de nord (cea mai mare parte a fostlui judeŃ Hotin), intră astăzi în componenŃa Ucrainei.

Istoricul numelui

IniŃial numele de Basarabia a fost dat stepei cuprinse între Marea Neagră - Dunăre - Prut - Nistru, cunoscută ulterior şi ca Bugeac. Acest teritoriu a fost cucerit în secolul al XIV-lea de la tătari de Alexandru Basarab, de la care i-a rămas şi numele de Basarabia. Mai târziu după ce a fost în componenŃa Moldovei, a ajuns şi sub stăpânire turcească şi rusească. În 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut şi Nistru, pe care l-a denumit abuziv Basarabia, atribuindu-i astfel numele purtat până atunci de Bugeac (Basarabia veche) şi încercând astfel să-şi justifice actul de agresiune şi rapt teritorial.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

18

Raptul teritorial din 1812

Localizarea Basarabiei

În urma războiului ruso-turc din 1806 - 1812, câştigat de Imperiul łarist, ruşii cereau "ambele Ńări româneşti". Doar iminenŃa atacului lui Napoleon a făcut ca pretenŃiile ruseşti să se reducă treptat, de la ambele Ńări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru şi Siret, pentru ca până la urmă pretenŃiile să se menŃină asupra Ńinutului dintre Nistru şi Prut. Anexarea teritoriului amintit anterior a fost posibilă prin Tratatul de la Bucureşti din 16/28 mai 1812, când primul dragoman al PorŃii a trădat în schimbul unui latifundiu şi al unui inel foarte preŃios. Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul PorŃii.

Unirea de la 1918

Declanşarea revoluŃiei ruse din februarie 1917 a însemnat şi începutul prăbuşirii Ńarismului. În acest context provinciile anexate de ruşi cu forŃa tind să devină autonome, pentru ca mai apoi să se separe cu totul de puterea rusească. Astfel la Chişinău în data de 3 martie 1917 a fost înfiinŃat Partidul NaŃional Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu şi care avea ca obiectiv "crearea unei diete provinciale numită Sfatul łării". Prima întrunire a Sfatului łării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcŃia de preşedinte Ion InculeŃ, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreşedinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul łării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească la data de 2 decembrie 1917.

Declanşarea revoluŃiei bolşevice în octombrie 1917 când puterea în Rusia a fost câştigată de comunişti a adus şi armistiŃiul între ruşi şi germani, trădând astfel armata română rămasă singură pe frontul de est fiind şi ea nevoită în cele din urmă să accepte armistiŃiul cu germanii la 9 decembrie 1917. Aflată în retragere prin Basarabia armata rusă a început să jefuiască, să violeze şi să omoare populaŃia civilă românească, fruntaşii basarabeni fiind asasinaŃi şi impuse organizaŃiile comuniste. În aceste condiŃii la 22 decembrie 1917, Sfatul łării a cerut guvernului aflat la Iaşi să trimită armata să restabilească ordinea. Trupele conduse de generalul Broşteanu au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reuşind eliberarea Chişinăului la 9-16 Ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia.

Odată ce Sfatul łării proclamă independenŃa Republicii Democratice Moldoveneşti la 24 ianuarie 1918 apar şi pretenŃiile teritoriale din partea Ucrainei. IntenŃiile de unire cu România sunt exprimate prin "moŃiuni de unire votate de diferite judeŃe (Soroca, BălŃi)". Unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatului łării la 27 martie 1918.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

19

Raptul teritorial din 1940

Al treilea rapt teritorial asupra Basarabiei s-a produs în 1940. Ca urmare a pactului secret Ribbentrop-Molotov din 1939 şi a ultimaturilor transmise României de către Uniunea Sovietică în vara lui 1940, la data de 28 iunie 1940, Basarabia, Bucovina şi łinutul HerŃei (acesta nefăcând obiectul ultimatului) au fost anexate abuziv de către ruşi. În timpul retragerii din aceste teritorii armata, administraŃia, şi a populaŃia civilă română au fost supuse la umilinŃe şi asasinate. Aceste acŃiuni antiromâneşti au fost comise atât de minorităŃile din acele teritorii şi în special de comuniştii evrei cât şi de armata de ocupaŃie sovietică şi sunt descrise în cartea "Săptămâna Roşie" de Paul Goma.

După ce Basarabia a fost ocupată în 1940 de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părŃi. Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi era formată din 30.000 kmp basarabeni, plus 4.100 kmp de teritoriu de peste Nistru dintr-o aşa zisă republică autonomă moldovenească de 8.000 kmp care fusese înfiinŃată tot de Stalin în 1924 cu scopul ruperii României în bucăŃi. Sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) şi partea de nord a Basarabiei ce însumau 14.400 kmp, precum şi restul de 4.000 kmp din fosta republică autonomă înfiinŃată peste Nistru în 1924, au fost acordate Ucrainei.

OcupaŃia sovietică din 1940 a însemnat atât distrugerea sistemului economic cât şi al fiinŃei naŃionale în Basarabia, fiind deportaŃi zeci de mii de români în Siberia la dispoziŃiile date de Stalin. La 14 iulie în acelaşi an, la ordinul lui Beria familiile românilor basarabeni au fost dezmembrate şi deportate, bărbaŃii fiind trimişi în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile şi copii lor. Astfel bărbaŃii au fost deportaŃi în lagăre cum ar fi Kozeliscenski (500 bărbaŃi), Futilovski (300 bărbaŃi), iar restul familiilor lor alcătuite din femei şi copii în lagărele din Karaganda şi Aktiubinsk (11.000 de persoane). Aceste fapte cutremurătoare s-au repetat şi în 1941 (înainte de începerea eliberării ordonate de Antonescu), fiind deportaŃi în regiunea Omsk, 6.000 de români basarabeni, în timp ce în regiunea Kirovsk au fost trimişi 10.000 de români basarabeni şi lista poate continua. Dezmembrarea familiilor a fost apilcată şi în aceste cazuri, bărbaŃii find separaŃi de familiile lor.

Ar fi bine de amintit şi unele acte violente intreprinse de comunişti si susŃinătorii acestora împotriva populaŃiei româneşti din Basarabia şi Bucovina.

SÃPTÃMÂNA ROSIE 28 IUNIE - 3 IULIE 1940 SAU BASARAB IA SI EVREII

Martiriul Basarabiei si al Bucovinei între 28 iunie 1940 si 22 iunie 1941

Prima perioadă de teroare; evacuarea: 28 Iunie – 3 Iulie 1940: „La Chişinău era exercitată (teroarea) de către «patrulele de autoapărare», cu sediul pe strada Armenească si dirijată de faimoasa „Rozenberg cea Roscată”, de Bubis, de Klinicikov şi de Melnic. Avocatul Sternberg a acŃionat independent o vreme, apoi a fost cooptat de patrule.

A doua perioadă: de la 3 Iulie la sfârşitul lunii August. — Preluarea administraŃiei de către functionari aduşi din Rusia; — Inlocuirea «patrulelor de revoluŃionari locali» cu «truditori NKVD profesionişti»; — Arestarea tuturor persoanelor suspecte, în primul rând a oamenilor politici, mai

ales cei din Sfatul łării, care militaseră pentru unirea Basarabiei cu Romania din 1917: 5 fosti deputaŃi în Sfatul łării (printre care: Ion Codreanu, Leanca, Secară, Catelli), un fost senator – acuzaŃi de... tradare de patrie (sovietică, se inŃelege);

— foşti ofiteri în Armata Albă;

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

20

— funcŃionari civili şi militari – toŃi aceştia au fost transferaŃi pentru mai multă siguranŃă la Tiraspol, pe malul stâng al Nistrului, pretextând că nu mai era loc la Chişinău...

Sărbătorirea liberării Basarabiei de sub jugul boierilor români – la Chişinău – la 6 Iulie 1940:

Statuia Regelui Ferdinand pe care evreii scriseseră lozinci profanatoare şi antiromâneşti a fost învelită în pânză roşie şi împodobită cu portretul lui Stalin; pe coloanele ClopotniŃei Catedralei (învelite in roşu): portretele lui Stalin şi Molotov;

În tribuna oficială: N.S. Hruşciov, comisarul Mehlis, mareşalul Timoşenko (el condusese «operaŃiile militare»).

ReprezentanŃi ai truditorimii localnice: fratele lui Timoşenko, Ńăran analfabet din Furmanovka, Cetatea Albă; Krâlov, primarul Chişinaului, Sviridov, responsabilul Komsomolului.

Cordoanele Gărzii de Onoare (comandată de generalul NKVD Bodin) erau alcatuite din trupe NKVD şi trupe SS (un batalion de SS-işti se afla in Basarabia, pentru a-i conduce în Germania pe coloniştii germani din Sud – vezi şi mărturia lui Gr. Vindeleanu).

În această perioadă au fost confiscate aparatele de radio şi întrodusă radioficarea. S-au înfiinŃat organizaŃii de partid în toate localităŃile. La 2 August a fost adoptată legea de «Alcatuire a Republicii Sovietice Socialiste

Moldoveneşti Unionale». Tot atunci s-a declarat «reuniunea RSSMU cu RSSAM»(!) Noul preşedinte al guvernului, tovarăşul Konstatinov anunŃa că judetul Hotin şi Sudul

(judetele Ismail şi Cetatea Albă) nu mai fac parte din Basarabia, ci din Ucraina. Organizare: RSSM (U) condusă de o «comisie guvernamentală creată de către Sovietul Comisarilor

Poporului», în care intra: – tov. Ilinski, locŃiitor al preşedintelui (Konstatinov); – tov. Sazakin – ministrul de Interne – tov. Orlov. seful Cârmuirii Republicane (?) – tov. Soracian, – gospodaria comunală – tov. Melnic, pres. al sovietului oraşenesc Chişinău. După cum se vede: nici un aborigen... Colectivizarea s-a facut fără opozite: Ńăranii erau deja terorizaŃi, traumatizaŃi de

brutalitatea ocupaŃiei – şi au «consimŃit». S-au ridicat din biblioteci, de la particulari toate carŃile tiparite cu litere «burgheze» şi au

fost arse. Şcoli de rang secundar, la Chişinău: 25 ruseşti, 17 «moldoveneşti», 5 evreieşti. FacultăŃi la Chişinău şi CernăuŃi – de filologie-pedagogie – însă numai în ucraineană şi

rusă. FacultăŃi tehnice: numai în afara «republicii», cu precădere în Ucraina; aceeaşi politică şi cu şcolile de meserii: adolescenŃii care doreau sa inveŃe o meserie, după un examen de limbă rusă, erau trimişi la şcoli-intemat (FUZ) în Ucraina.

La 1 Ianuarie 1941 s-a anunŃat: alfabetul latin a fost înlocuit cu cel chirilic. Fabricarea „limbii moldoveneşti” – din arhaisme, din rusisme, din adaptarea rusismelor

şi eliminarea neologismelor franceze – dar nu şi germane! „Biserica” – a fost interzisă abia în faza a doua (la 1 Ianuarie 1941). Lăcaşurile au fost

prefăcute în cluburi, magazii, grajduri. În «campania contra ateismului» majoritatea zdrobitoare a comisarilor: evrei.

Închisoarea: până la 15 Februarie 1941: arestate 48.000 persoane. Deportarea: fară judecată – «pe baza de listă»; a) capi de familie b) familii intregi Pe vagoane scria «Tren cuprinzând muncitori români care au fugit din România de sub

jugul boierilor, ca să vină in raiul sovietic. IesiŃi-le în cale cu flori».

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

21

Numărul deportaŃilor nu se cunoaşte cu precizie. Se crede că cel puŃin 300.000 de persoane.

În locul lor au fost aduşi circa 200.000 de nemoldoveni. Planul de deportări fusese pus la punct mult timp înainte de ocuparea Basarabiei şi a

Bucovinei. Scopul: deznaŃionalizarea. În toamna anului 1941 unităŃi ale Armatei române au descoperit, lângă Odesa, un tren

de marfă; în fiecare vagon (din cele 22) cate 40-60 persoane impuşcate prin pereŃii de lemn (doar acest tren a cuprins 1.000 de victime). AdulŃi, femei, copii – fuseseră arestaŃi şi trimişi in Siberia cu câteva zile înainte de izbucnirea războiului...

«Rezolvarea şomajului» (deportarea mascată) prin «deplasare benevolă»: — până în Septembrie 1940 trimişi în URSS (din Teritoriile Ocupate: 135.000 muncitori — în Octombrie-Noiembrie: 19.200 — în Decembrie: 27.000 — Aceştia erau «trimişi liberi». Asasinatul individual, colectiv: — arestaŃii mai puŃin periculosi erau deportaŃi; — periculoşii erau asasinaŃi pe loc, după ce, sub tortură, li se smulgeau scrisorile care

trebuiau să pară expediate din... Siberia. — la Chişinău, execuŃiile: în beciul sediului NKVD din str. Viilor nr. 97. În Septembrie

’41 (trei luni după liberare) au fost descoperite 87 cadavre, dintre care 15 într-o groapă comună – mâini, picioare legate;

— la Ismail: sediul NKVD, subsolul imobilului din str. G-l Vaitoianu: 6 cadavre (5 barbati, o femeie), mâinile legate la spate;

— la Cetatea Albă: 19 Aprilie 1941 – 19 cadavre; — la CernauŃi: înainte de 22 Iunie 1941 au arestat «prea multi, nu-i mai puteau

transporta»; i-au legat, i-au aşezat cu faŃa in jos – au trecut cu tancurile peste ei. Orchestra simfonica a Basarabiei fusese surprinsă de cedare într-un turneu prin Ńară.

S-a intors în 3 Iulie (1940). In gara Chişinăului toŃi muzicienii au fost suiŃi în camioane, duşi lângă Orhei şi impuscaŃi în Valea Morii;

După izbucnirea războiului: la Sorotov, au fost executaŃi 15.000 ostatici şi prizonieri români ca represalii pentru impuşcarea ostaticilor evrei după explozia Comandamentului de la Odessa.

După o statistică sumară alcatuită de români: intre 28 Iunie 1940 si 22 Iunie 1941 au fost asasinate sau moarte sub tortură circa 30.000 de persoane.

În ajunul Paştelor 1941, un grup de 40 de elevi de la Institutul Pedagogic nr. 2 din Orhei au redactat manifeste antisovietice – Dumitru Avramoglu: «Ne-am saturat de regimul şi de pâinea sovietică! Vrem pâine românească! Jos Bolsevicii! Jos NKVD! Jos Stalin»

TrădaŃi de o colegă evreică, au fost arestaŃi. În frunte cu profesoara, elevii majori: Anatolie Guma, Grigorie Mihu, Vichentie Eprov, Victor Bradeachi, Anatolie Cotun, Onisie Cozma au fost executaŃi ca «spioni şi trădători de Ńară»; minorii au fost condamnaŃi la câte 25 de ani.

Pe ocupanŃi îi impresionaseră magazinele alimentare (...). Cumpărau cantităŃi enorme de alimente. Mâncau pe loc, până li se facea rău. Trimiteau colete uriaşe la ei, în Rusia.

Spre uimirea localnicilor, Ruşii cumpărau mari cantităŃi de vase de bucătărie, mosorele de aŃă, zeci de metri pe panglică, ace de cusut, ace pentru masini de cusut nasturi – mai cu seamă nasturi. În magazinele de imbrăcăminte erau uluiŃi de ce se putea găsi – nu se atingeau de pălării, cravate (considerate «burgheze»). Era frecvent ca rusoaicele să iasă în oraş îmbrăcate în cămăşi de noapte, crezând că sunt rochii de stradă. Au fost văzute purtând sutien peste rochii, peste bluze.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

22

În noaptea de 13 spre 14 Iunie 1941 (joi spre vineri) a început deportarea masivă a basarabenilor şi a bucovinenilor. Circa 200.000 (unii contestă cifra astfel: «Numai 100.000») oamenii au fost deportati in Siberia.

«Într-un sfert de oră să fiŃi gata!» De acasă erau urcaŃi în camioane militare. La gară, în tren, câte 60-70 persoane în

fiecare vagon (de marfă). Pe vagoane scria: «EmigranŃi voluntari». Au fost deportaŃi şi evrei – dintre cei foarte bogaŃi. În judeŃele din Sudul Basarabiei, trecute la Ucraina, nu au fost desparŃite familiile; în

RSSM: bărbaŃii duşi separat în lagăre de muncă forŃată, familiile în Siberia. La Comrat denunŃătorul-sef: Rimanov. Spre deosebire de alŃi ticăloşi, el nu s-a retras

cu Armata Roşie după 22 Iunie 1941. Localnicii l-au linsat. Pe drum (era iunie, vara), oamenii cereau apă. NKVD-istii le aruncau prin ferestrele

zăbrelite peşte sărat, spunându-le: «Na, apă sovietică pentru bandiŃi români!». «SupravieŃuitorii, când primeau AdeverinŃa de reabilitare (!), constatau că data

condamnării era cu cel puŃin un an ulterioară arestării. Deci fuseseră deportaŃi fără decizie juridică.

Direct-responsabili de teroarea din Basarabia – intre 28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941: Serov – înalt comisar NKVD al... RSS Ucrainene; Dmitrenko, înalt comisar NKVD al RSS Moldovenesti; Gog(o)lidze – reprezentantul NKVD al lui Stalin (a fost executat odata cu Beria – ce

târziu, ce târziu!); Nasedkin, şeful Gulag-ului pe întreaga Uniune Sovietică (în luna Mai 1941 Nasedkin

definitivase planul de deportări masive din Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia şi Bucovina de Nord);

Borodin – prim-secretar al PCM... BilanŃul unui (mai puŃin de) an de putere sovietică: — arestarea, deportarea, asasinarea a peste 300.000 români, reprezentand 12,23%

din populatie – după revenirea sovieticilor, în 1944, procentul victimelor avea să urce la peste o treime din total.

— Foametea organizată între 1946-1947 a pricinuit moartea a cca 200.000 persoane (vezi, pe larg in volumul Basarabia, la ed. Jurnalul Literar 2002).

— Arestările în vederea deportării din 1949: peste 11.000 de familii. Câteva din faptele si numele unor evrei care si-au arătat „iubirea” fată de băstinasii

români, dupa 28 Iunie 1940 – am mai spus-o? – foarte bine am făcut!, am s-o repet, până va intra bine in urechile şi in inima celor care resping- resping-resping acest adevăr istoric:

La Chisinau: din ziua de 28 Iunie 1940: Etea (Petia?) Beiner, doctorul Derevici, avocatul (un articol de ziar bulgar il desemna ca inginer) Steinberg (Strenberg) – locuitori ai orasului au pornit in patrulele de autoapărare, conduse de Tovarăşa cu Parul Rosu, Rozenberg, de pe strada Armenească, sediul NKVD. Ei au fost primii care si-au manifestat, pe străzi, bucuria de a fi fost „liberati de sub jugul mosieristilor romani”, agitând listele negre (alcatuite de cine stie cand...) si urlând amenintarea:

«Ne-a venit nouă randul să vă ardem noi pe rugul Inchizitiei!» – dacă i-ai fi intrebat cine/când ii arsese pe rugul InchiziŃiei (Basarabenii? Care nici nu stiau ce-i o InchiziŃie?), ar fi pretins că insăsi intrebarea ta este, cum altfel: antisemită;

— tot ei s-au aflat in fruntea bandelor care i-au atacat pe refugiaŃii ce incercau sa iasă din oraş pentru a se indrepta spre Prut – coloane alcătuite din funcŃionari, profesori, elevi, studenŃi;

— la indemnul şi prin exemplul celor trei (dirijaŃi de la sediu de Tovarăşa-Roşie, Rosenberg), „populaŃia paşnică indignată” – alcătuită de Evrei locali, aduşi de peste Nistru (dar şi dintre cei venişi din timp de peste Prut – nici o greutate: atunci nimeni din România moşieriştilor şi burgheziştilor nu avea nevoie de pasaport ca să treaca Prutul de pe malul drept pe cel stâng) – Ńineau deja pregătite: pietre, bâte, vase cu uncrop, oale de noapte,

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

23

pline. RefugiaŃii români au fost bătuŃi cu pietre, opăriŃi, ciomăgiŃi, dezbrăcaŃi, scuipaŃi, stropiŃi cu fecale (pe teologii şi preoŃii căzuŃi la pămant, femeile doar mimau sau chiar urinau cu adevărat), apoi tarati si inchisi in subsolurile clădirilor Facultătii de Teologie, unde NKVD-ul amenajase una dintre inchisori, specializată in, mai cu seamă, anchetarea ostaşilor răpiŃi în timpul retragerii;

Şi ce dacă am mai spus-scris? – rescriu, re-spun (de la evrei am învăŃat: „RepetiŃia: mama sanătăŃii”):

— aceiaşi (Beiner, Derevici, Sternberg) s-au aflat în fruntea haitelor de enkavedişti care, în urmatoarele zile au operat mii de arestări (doar în oraşul Chişinău) – după listele lor negre.

— La Tighina: in 28 Iunie 1940 avocatul Glinisberg a împuşcat demonstrativ, în stradă, doi funcŃionari ai Prefecturii;

— acelaşi împreună cu alŃi evrei i-au tăiat limba şi urechile, în plină stradă, preotului Motescu, apoi l-au dus în altar şi au dat foc bisericii – în foc a sfârşit şi preot şi biserică;

— La Soroca: avocaŃii Fluchser (Flexer?), Pikraevski (şi ei autori de liste negre) au împuşcat în stradă, la 28 Iunie 1940, mai mulŃi funcŃionari superiori, avocaŃi, ofiŃeri români;

La Cetatea Albă: autorii de liste-negre Zuckermann şi Burmann i-au împuşcat în stradă pe preoŃii Eusebie Popovici şi Nicador Maleski;

La Orhei şi în satele învecinate: PopăuŃi, Olişcani, Isacova bande de evrei purtând steaguri roşii şi portretul lui Stalin au terorizat localităŃile numite, au ucis preoŃi, strigând:

«Vrem Moldova pâna la Siret!» (Nu va fi momentul însă nu mă pot stapâni: de ce nu strigau – că tot împuscau ei popi: « Vrem Moldova pană la... Atlantic!», deşi nici «până la Pacific», n-ar fi stricat – să nu fi fost încă momentul?)

La CernauŃi – încă din 27 Iunie 1940 (ce precocitate!) evreii au alcatuit un comitet popular condus de Sallo (Solo?) Brunn (Braun?), autonumit primar; împreuna cu adjunctul Glaubach (numit de către autonumitul Brunn/Braun) au pornit în fruntea cetelor de evrei căutători mai cu seamă de preoŃi, de studenŃi la Teologie, de profesori, de înalŃi funcŃionari – ca să-i ucidă (ceea ce au şi făcut). Încă o dată – nu, nu e inutilă repetarea: aceste acte de bărbărie au avut loc începând din 28 Iunie 1940, în Teritoriile revendicate de Sovietici – dar încă necedate oficial – şi perpetuate mai cu seamă de evrei asupra Românilor localnici.

La o eventuală obiecŃie, martorul mincinos de profesie Elie Wiesel ar raspunde că asta nu este decât un amănunt – oricum. Francezii nu ştiu istorie... (dar bineinteles că lui Wiesel îi convine perfect analfabetismul în materie de istorie al francezilor, astfel şi poate desfăşura mitologia unicului genocid: Holocaustul) – iar A. Spire, jurnalist la France Culture (după ce a trudit cu drag la organul PCF L’Humanité) ar justifica injustificabilul – cum a mai facut-o pe platoul canalului de televiziune Paris Premiere susŃinând cu o obraznicie egalată de inconştienŃă (bine stăpânită...); dreptul la consideraŃie (!?) al evreilor este mult mai mare decât dreptul la viaŃă şi la justiŃie al africanilor!, plus necomunişti, nesovietici şi, păcat de moarte: goi...

În Iulie 1941, după liberarea Chişinăului de bolşevici, în curtea Consulatului italian, unde NKVD-ul işi stabilise unul din sedii, au fost dezgropate 80 cadavre, în majoritate rămase neidentificate, într-atât fuseseră mutilate (membre, capete tăiate), batjocorite (organe sexuale in gură), arse la flacără in timpul „anchetei”, iar după moartea anchetatului cu var viu şi cu acizi. După resturile de imbrăcăminte, s-a dedus că mărtirizaŃii fuseseră preoŃi, studenŃi, elevi, ceferisti (după chipie);

S-a constatat că în subsolurile Palatului mitropolitan fuseseră amenajate celule individuale pentru „nationaliştii români”;

Pentru a nu lungi pomelnicul macabru, câteva cifre: — La data de 7 Septembrie 1941, la Chişinău au avut loc funeraliile naŃionale ale celor

450 persoane găsite în gropile din curŃile Consulatului italian, Palatului Mitropolitan, Facultătii de Teologie – multe rămase neidentificate din pricina mutilărilor

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

24

— În mai puŃin de un an de ocupaŃie bolsevică s-au înregistrat în afară de... lipsa celor cca 300.000 refugiaŃi în ce mai rămăsese din România) în jur de 30.000 arestaŃi, din care unii au fost impuscaŃi pe loc, alŃii au fost deportaŃi, au murit în detenŃie, au dispărut...;

— În Basarabia, pe lângă secerişul roşu al oamenilor, dintre 1940 – 1941 au fost dinamitate, incendiate de autorităŃile sovietice: 42 biserici, 28 şcoli, 32 localuri ale unor instituŃii publice, 79 ale autorităŃilor.

La aceste crime împotriva Românilor din Basarabia şi din Bucovina de Nord au participat cu zel (si eficace) foarte, prea mulŃi evrei, unii numiŃi de noua autoritate directori de şcoli, de instituŃii, de colhozuri, de sovhozuri etc., însă cei mai numeroşi erau voluntari în aparatul politico-represiv: partid, Komsomol, sindicat, miliŃie, NKVD.

După retragerea sovieticilor din Basarabia şi din Bucovina de Nord, în Iulie 1941, alde Rozenberg, Goldenberg, Axelrod, Beiner, Pikraevski, Brunn, Sternberg, Derevici, Fluchaser, Zuckermann, Glaubach, Burman, Glinsberg, chiar şi Marii Ruşi de la PopăuŃi care, pe când ucideau popi, declarau ca ei vor «Moldova pâna la Seret!», au şters-o în furgoanele Armatei Roşii, în Kazahstan, nu au rămas, să dea seama de faptele lor, oalele sparte le-au plătit nevinovaŃilor, unii (medici, profesori, negustori, bancheri, sionişti), victime ale bolşevicilor.

Dar chiar dacă cei ce scriu istoria o vor consemna potrivit adevarului istoric, fără a manipula cronologia – ce-ar fi? Ar fi pedepsiŃi intr-un Nürnberg II (pe care îl imaginăm în romanul Ostinato, scris în România începând din 1965) şi marii-vinovaŃi-comuniăti, aflaŃi de ani buni la adăpost în Lumea Capitalistă?: în USA (unde nu sunt toleraŃi criminalii nazişti-fascişti; criminalii bolşevici, da, cu precădere „lucrătorii” din poliŃiile politice comuniste, fiice ale NKVD-ului – numai dacă sunt evrei), în Germania (ca despăgubiŃi); în FranŃa ca pensionari ai RezistenŃei, deşi după război fuseseră expulzaŃi cu sutele ca spioni sovietici. După decenii de activitate în aparatele represive ale democraŃiilor populare, unde fuseseră tot răul imaginabil (mai degrabă din răzbunare oarbă şi din interes material decât din convingere politică), au dat fuga la adăpost la capitalişti plângându-se că, în Ungaria, în Cehoslovacia, în Polonia, în Bulgaria, în România (tovarăşii-juşti ca Perahim, Marcou, Mirodan, Maria Bonus, Tertulian, G. Horodinca, Nina Cassian, Crohmalniceanu, Ana Novak s.a.) fuseseră cumplit persecutaŃi, în dubla lor calitate de... comunişti şi de evrei! În „prelungirea în Orient a Occidentului”: Israel, pensionarii NKVD, KGB, komisarii poliŃiilor politice ale Ńărilor sovietizate îşi petrec ultimele momente din viaŃa lor dedicată triumfului bolşevismului în toată lumea (dar nu în Israel!), în reculegere, în pace şi în „rugăciune-mistica” – nu era un pleonasm în gura lor atunci când îi vânau, cu revoluŃionara daruire, pe nefericitii creştini din łările Comunismului Biruitor. Din păcate, nu.

Ceea ce nu inseamnă că cei care pot da glas indignării – să tacă. Vorba mea: «Dacă tac mă doare şi mai tare».

Paul Goma

Suplimentul Aldine al ziarului Romania Libera, 28 Iunie 2003

Acuma putem să răspundem şi la întrebarea celora care se întreabă: - De ce Antonescu a dus lupta şi împotriva evreilor? Am văzut mai sus, de ce. Totuşi, în război au fost făcute multe fapte, din cele mai urâte, care s-au putut face împotriva omenirii. Acestea au fost atât din partea sovieticilor, cât şi din partea naziştilor şi a aliaŃilor săi. Şi încă ceva, în fiecare neam se găseste câte un trădător (evreii au ucis evrei, românii pe români, ruşii pe ruşi ş.a.m.d.). Fiecare apărindu-şi dreptatea şi idealurile în felul său. În zilele noastre, nu cred că ar fi cazul să repetăm ceea ce a fost făcut, e timpul de restabilit adevărul istoric.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

25

Eliberarea din 1941

Eliberarea Basarabiei a fost făcută de Ion Antonescu în timpul celui de-al doilea război mondial, când a dat celebrul îndemn "SoldaŃi, Vă ordon, treceŃi Prutul!", însă a durat numai trei ani, deoarece la 23 august 1944 armata sovietică a ocupat-o pentru a patra oară. AcŃiunile antiromâneşti făcute de minorităŃi şi de comuniştii evrei împotriva populaŃiei civile române în 1940, s-au repetat în momentul retragerii armatei sovietice în 1941. Ele au fost însoŃite şi de crimele făcute de administraŃia sovietică. Aceste fapte abominabile sunt descrise în cartea "Ard malurile Nistrului" de Constantin Virgil Gheorghiu.

Invazia sovietic ă din 1944

După invazia din 1944, organizarea teritorială a rămas cea făcută de Stalin după raptul teritorial din 1940 când Basarabia a fost ruptă în trei părŃi. Ocuparea din nou a Basarabiei, Bucovinei şi łinutului HerŃei a fost urmată pe timp de 50 de ani de o campanie de distrugere a fiinŃei şi spiritualităŃii româneşti prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desfiinŃarea bisericilor, teroare şi asasinate. Dacă în 1940 au fost deportaŃi zeci de mii de români basarabeni, deportările şi exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la cifre de sute de mii de români basarabeni.

Epoca postsovietic ă

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscută şi de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite.

Încercările de unire cu România, iniŃiate din ambele părŃi, n-au dus la nici un rezultat, clasa politică moldovenească încercând să zădărnicească orice apropiere între cele două Ńări. În momentul de faŃă, limba de stat este română, potrivit DeclaraŃiei de independenŃă. ConstituŃia Republicii Moldova, în articolul său 13, numeşte limba de stat moldovenească, iar Academia de ŞtiinŃe o numeşte corect română. Legea cu privire la funcŃionarea limbilor, adoptată în perioada sovietică şi menŃinută în vigoare până în prezent, proclamă identitatea linvgistică moldo-română, recunoscând că populaŃia Republicii Moldova şi cea a României vorbeşte aceeaşi limbă.

I.6.łara Româneasc ă Moto łara aceasta drept stemă pasăre corb poartă, Iar pe gâtul ei acum şi o cunună atârnă, Cu adevărat al casei prea luminate şi prea bătrâne, A casei prea viteazului neam Basarab. ("Pravila cea mică" tipărită în 1640 la mănăstirea Govora, versuri de Udrişte Năsturel -

"La prea luminata stemă a milostivilor Domni Basarab").

łara Româneasc ă (Valahia) este o provincie istorică situată la nord de Dunăre şi la sud de CarpaŃi, locuitorii folosind endonimul de români, exonimele uzuale utilizate până în epoca modernă fiind valahi sau vlahi. Denumirea se referă exclusiv la această zonă geografică, corespunzătoare în linii mari fostului principat cu acelaşi nume şi care constituie sudul României moderne. Până la mijlocul secolului XIX statul era numit łara Rumâneasc ă (sau łeara Rumânească).

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

26

Harta României cu provincia istorică łara Românească delimitată de culoarea galbenă

Istorie

łara Româneasc ă este statul întemeiat între MunŃii CarpaŃi şi Dunăre în secolul XIII - XIV. Străinii în general o denumeau Valahia (denumire de origine germanică). Mai era numită şi Ungro-Vlahia (adică Vlahia dinspre Ungaria), pentru a nu o confunda cu Moldova numită şi Ruso-Vlahia (adică Vlahia de lângă Rusia). În documentele latineşti era cunoscută ca Transalpina. După numele primului domnitor Basarab I, unii o numeau Basarabia sau łara Basarabească. Moldovenii o numeau Muntenia, iar turcii îi spuneau Iflak sau Kara-Iflak, în timp ce Moldovei îi spuneau Bogdan Iflak.

ReşedinŃa principală a Ńării a fost pe rând la Câmpulung, Curtea de Argeş, Târgovişte şi Bucureşti. În anumite perioade, domnii łării Româneşti, au stăpânit ca teritorii primite de la regii Ungariei: Făgăraşul, Amlaşul, Basarabia (cu garnizoana Chilia), sudul Moldovei de mai târziu (Vrancea - Putna spre Trotuş). Stăpânirea domnilor munteni s-a întins şi asupra unei părŃi din Dobrogea până în a doua jumătate a secolului XV, astfel încât sub Mircea cel Bătrân (după 1406), Ńara a ajuns la cea mai mare întindere a sa.

Valahia cca. 1390

Începând cu secolul XII-lea, Valahia este menŃionată în izvoarele bizantine, bulgăreşti, maghiare şi slavone, iar mai târziu în cele occidentale, ca fiind regiunea unor state feudale locuite de vlahi şi conduse de cneji ( prinŃ, conducător) şi voievozi (lideri militari), la sud şi est de CarpaŃi. O caracteristică specifică istoriei românilor este că au trăit în trei principate, Moldova, Transilvania şi łara Românească, având acelaşi sânge, aceeaşi limbă şi cultură, aceleaşi tradiŃii, fiind însă separaŃi de CarpaŃi.

Diploma acordată la 2 iunie 1247 Cavalerilor IoaniŃi,cunoscută ca Diploma IoaniŃilor, menŃionează că pe teritoriul viitoarei łări Româneşti existau nu mai puŃin de patru formaŃiuni în limitele fostei provincii romane, Dacia Malvensis (Oltenia istorică) : Voievodatele lui Ioan şi Farcaş, Seneslau şi Litovoi. Litovoi si fratelui sau Bărbat (voievod), s-au luptat cu trupele maghiare la 1227, în urma luptei Litovoi moare, Bărbat este luat

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

27

prizonier dar se răscumpără şi se întoarce la conducere. Pe fondul stingerii dinastiei arpadiene în Ungaria cnezatele de la sud de carpaŃi se unesc.

Lupta de la Posada (Cronica pictată de la Viena)

Astfel Basarab I fiul lui Thocomerius este primul stăpânitor atestat al întregului teriotoriu al łării Româneşti. Basarab I refuză să mai plătească tribut şi se confruntă cu regele Carol Robert de Anjou. Lupta se dă în 9 - 12 noiembrie 1330, la Posada unde acesta zdrobeşte oastea maghiară condusă de Carol Robert de Anjou, care se salvează fugind travestit. Domnia lui Basarab I a durat până în 1352, fiind numit Mare Voievod şi Domn. Victoria de la Posada, semnează actul de naştere al Ńării care va fi cunoscută sub numele de łara Româneasc ă, în următorii ani fiindu-i alipite şi teritoriul dinspre părŃile tătăreşti de la nord de deltă.

Mircea cel Bătrân

Într-o hartă ipotetică a Rumâniei (României) din 1833, Valahia este denumită łeara Rumâneasc ă

După multe războaie purtate cu Poarta, łara Românească a trebuit să accepte suzeranitatea acesteia, şi să plătească tribut. łara devine vasală faŃă de turci în timpul lui Mircea cel Bătrân, pentru a evita o invazie a turcilor şi transformarea Ńării în paşalâc. Până în secolul XVII-lea de fiecare dată când presiunea turcilor creştea, mulŃi domnitori s-au răzvrătit sau nu au mai îndeplinit cererile PorŃii:Mihai I, Dan al II-lea, Vlad łepeş, Radu de la AfumaŃi, Mihai Viteazul sau Radu Şerban.

Legăturile politice cu Ungaria şi mai târziu cu Austria habsburgică urmăreau stoparea expansiunii turceşti şi eliberarea de sub dominaŃia lor. Pentru o perioadă scurtă de timp, Mihai Viteazul a reuşit să unească cele trei Ńări române (Unirea de la 1600).

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

28

După 1716, Imperiul Otoman a refuzat să mai accepte domnitori români şi a instituit Regimul Fanariot, alegând domnii dintre familiile influente de greci care locuiau in cartierul Fanar, din Constantinopol. Aceşti domnitori fanarioŃi, pot fi consideraŃi ca funcŃionari ai PorŃii.

Domnia fanariotă a încetat după RevoluŃia lui Tudor Vladimirescu (1821), când sunt acceptaŃi din nou domnitori pământeni. În 1831 este adoptat Regulamentul Organic. În 1859, łara Românească şi Moldova se unesc în Principatele Unite Moldova şi łara Românească, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

I.7.Transilvania Transilvania (sau Ardealul ; în maghiară Erdély, germană Siebenbürgen) este o

provincie istorică a României, cu o bogată tradiŃie statală de sine stătătoare.

Transilvania cuprinde partea centrală a României, respectiv Depresiunea Transilvaniei şi versantele carpatice ce se înclină spre aceasta. Pe teritoriul Transilvaniei se află judeŃele Alba,Bihor BistriŃa-Năsăud, Braşov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureş, Sălaj şi Sibiu. NoŃiunea Transilvania are, sub aspect geografico-politic, două accepŃiuni distincte: prima se referă, într-un sens restrictiv, doar la regiunea intracarpatică, delimitată de CarpaŃii Orientali, CarpaŃii Meridionali şi, spre vest, de CarpaŃii Occidentali (MunŃii Apuseni). Această macrozonă a fost denumită în evul mediu Voievodatul Transilvaniei sau Transilvania voievodală (="Ńara de peste pădure"), suprafaŃa ei totală măsurând aproximativ 57.000 km². A doua componentă a termenului include, într-un sens extins, Crişana, Sătmarul şi Maramureşul, adică PărŃile Vestice sau Partium, care au fost alăturate după mijlocul secolului al XVI-lea nucleului istoric intracarpatic şi au constituit împreună Principatul Transilvaniei. Uneori, Transilvaniei i se dă un sens foarte larg, aceasta desemnând teritoriul românesc de la vest de CarpaŃii Orientali şi nord de CarpaŃii Meridionali, astfel incluzând şi Banatul. Caracterul fluctuant al conŃinutului termenului se explică prin evoluŃia complexă, istorico-politică, a regiunii din epoca postromană până în timpurile moderne.

SuprafaŃa totală a Transilvaniei, împreună cu Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş, însumează 100.293 km², care repreprezintă 42,1% din totalul suprafeŃei României. PopulaŃia ce trăieşte în acest spaŃiu numără 7.221.733 locuitori, cifră care reprezintă aproximativ o treime din cea a populaŃiei României.

Etimologia

Regionimul Transilvania, derivat din latina medievală de cancelarie atestat pentru anul 1075, este un cuvânt compus din termenii "trans" (peste, dincolo) şi "silva" (pădure), care, în traducere, ar fi echivalentul expresiei româneşti "dincolo de pădure". Există şi prezumŃia că la baza termenului ar fi stat denumirea "terra ultrasilvana" sau "terra ultra silvam" (vezi mai jos). Termenul maghiar erdı este echivalentul cuvântului românesc "pădure" (fino-ugric: ered = izvorî). În secolul 12, atestat documentar de Anonymus în latina mediavală în cronica Gesta Hungarorum Erdıelv = Erdı-elve = Erdı-elı = Erdély = începutul pădurii sau înainte de pădure. Comparativ, Muntenia în maghiară era numită "Havas-elve" (Havasalföld) (se poate spune că ungurii şi romanii priveau din direcŃii diferite). Regionimul german Siebenbürgen, echivalentul german al celui românesc "Transilvania", respectiv maghiar "Erdély", este un cuvânt compus din cuvintele "sieben" (şapte) şi "Burg" (cetate) şi semnifică în limba română "şapte cetăŃi", (Kronstadt, Schäßburg, Mediasch, Hermannstadt, Mühlbach, Bistritz şi Klausenburg).

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

29

Controversată este semnificaŃia şi originea termenului românesc Ardeal, atestat documentar de regele hazar Iosif, care a trimis o scrisoare în jurul anului 960 rabinului de Córdoba Hasdai ibn Şaprut. Monarhul hazar menŃiona "Ńara Ardil" (în ebraică („EreŃ Ardil”, bogată în aur şi argint. Această menŃiune a fost făcută în jurul anului 960, iar ,(”לידרא„numele "Ardeliu" e atestat pentru anul 1432. Unii cercetători consideră forma "Ardeal" o derivare din limba maghiară, având drept caracteristică o adaptare întâlnită şi în alte denumiri: Erdöd -> Ardud etc. Unii cercetători însă au adus în discuŃie diverşi termeni de origine indoeuropeană, derivaŃi din rădăcina *"er(a)dh", din care ar proveni, printre altele, şi celticul "Arduenna" (pădure). În sprijinul acestei ipoteze ar pleda prezenŃa radicalului "ard" (cu sensul de "înălŃime") şi în toponimia europeană (Arda, Ardal, Ardistan, Ardiche, Ardennes, Ardelt, Ardilla, etc.), deci ar însemna "loc înalt şi păduros". S-a luat, de asemenea, în considerare faptul că ungurii - grup de triburi ce trăiseră în stepă - nu aveau în vocabular cuvântul "pădure", trebuind să-l împrumute de undeva. Totodată s-a constatat şi fenomenul lingvistic potrivit căruia, pentru cuvintele româneşti preluate de maghiari, "ea" se transformă în "é", iar "a" iniŃial tinde să fie transcris "e", potrivit sistemului fonetic maghiar. Până în prezent, nici un lingvist nu a reuşit să dea o lămurire etimologică plauzibilă, necontestată, a denumirii "Erdély" decât prin erdı "pădure" cu adaosul sufixal "ély", interpretat ca distorsionare a cuvântului elve "peste, dincolo", adică "łara de dincolo de pădure". Dar etimoanele nu sunt atestate altundeva în limba maghiară. AlŃi cercetători au propus o explicaŃie bazându-se pe lexicul limii sanscrite: "HAR-DEAL" (în ebraică, HAR = Munte), Grădina Domnului, ceea ce se suprapune peste o veche tradiŃie românească creştină, şi anume aceea că Ardealul este Grădina Maicii Domnului, deşi aceasta ipoteză este foarte puŃin plauzibilă.

Problema etimologiei cuvântului "Ardeal" a fost tratată pe larg şi de Paul Lazăr Tonciulescu, în cartea sa "Ardeal, pământ şi cuvânt românesc" (Editura Miracol, Bucureşti, 2001, ISBN 9739315607). Autorul trece în revistă diversele teorii apărute de-a lungul timpului şi le evaluează sub toate aspectele.

Geografia Transilvaniei

Transilvania este din punct de vedere geografic un platou înalt, separat în sud de łara Românească prin lanŃul CarpaŃilor Meridionali şi în est de Moldova prin CarpaŃii Orientali. Zona vestică a Transilvaniei (Crişana) are graniŃă cu Ungaria. La nord, se învecinează cu Ucraina (regiunile Transcarpatia - care cuprinde partea de nord a Maramureşului istoric - şi Ivano-Frankvisk). Platoul cu înălŃimi între 305 şi 488 de metri este irigat de râurile Mureş, Someş, afluenŃi ai Tisei, şi de râul Olt, afluent al Dunării. Cel mai mare oraş din regiune, conform recensământului din 2002, este Cluj-Napoca (capitala sa istorică, alternativ cu Sibiul şi Alba Iulia) urmat de Braşov (vezi secŃiunea separată din acest articol pentru populaŃii şi o listă mai completă).

Istoria Transilvaniei

Antichitatea târzie. Primul mileniu

Pe teritoriul actual al Transilvaniei s-a aflat în antichitate centrul politic al regatului Dacia, Sarmizegetusa Regia. Regatul dac a fost cucerit în 106 e.n. de Imperiul Roman sub conducerea împăratului Traian. În timpul împăratului Hadrian (117-135), teritoriul actual al Transilvaniei a fost organizat şi inclus în provincia Dacia Superior.

O nouă organizare administrativ-teritorială a fost iniŃiată între anii 158-159 de împăratul Antoninus Pius (138-161). Teritoriul de azi al Transilvaniei a fost inclus în provinciile Dacia

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

30

Porolissensis, cu capitala la Porolissum, şi Dacia Apulensis cu capitala la Apulum. Aşezările mai importante au fost ridicate la rangul de colonii şi municipii. Aşezări importante, colonii sau municipii, au fost Ulpia Traina Augusta Dacica Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Potaissa sau Patauissa, Porolissum, Aquae.

O reŃea importantă de drumuri asigura legătura între aceste aşezări. Concomitent cu organizarea administrativ-teritorială şi militară avu loc şi un intens proces de colonizare a Daciei cu cetăŃeni romani.

Practicarea creştinismului în aceste locuri este atestată prin mărturiile scoase la lumină de cercetările arheologice. Biserica Ortodoxă Română atribuie prin tradiŃie apostolului Andrei începutul creştinării dacilor. ExistenŃa unei vieŃi creştine în epoca postromană este confirmată de diverse descoperiri arheologice, printre care se numără şi un donarium (un obiect votiv) descoperit la Biertan, care conŃine inscriptia "ego Zenovius votum posui" ("eu, Zenovie, am pus acest obiect votiv").

O înflorire deosebită cunoaşte extracŃia minereului de aur. În faŃa atacurilor insistente ale carpilor (daci liberi), şi goŃilor, împăratul Aurelian (270-275) decide retragerea administraŃiei şi a legiunilor romane în sudul Dunării de Jos.

După retragerea aureliană (271 d. Chr.), teritoriul intracarpatic a fost invadat succesiv, între secolele III şi X, de goŃi, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari şi pecenegi. PopulaŃia autohtonă, rămasă după retragerea aureliană, a fost forŃată să părăsească oraşele romane din locurile deschise, retrăgându-se către zonele muntoase, pentru o apărare mai bună. Descoperirile arheologice atestă faptul că, o vreme, amfiteatrul de la Sarmizegetusa romană (Ulpia Traiana Sarmizegetusa) a fost folosit ca fortăreaŃă, având intrările baricadate. Unele popoare migratoare, cum a fost cazul gepizilor, au reuşit să creeze structuri politice relativ stabile. Determinantă pentru evoluŃia istorică a Transilvaniei a fost însă stabilirea ungurilor în Panonia, aceştia avansând treptat către interiorul arcului carpatic.

Istoria Transilvaniei în "mileniul întunecat", adică în perioada cuprinsă între retragerea administraŃiei romane (271 d. Chr.) şi începuturile evului mediu românesc, în secolele IX-XII, constituie până în prezent un subiect de controversă între istorici, cu conotaŃii politice şi naŃionaliste.

Se poate remarca totuşi o profesionalizare şi o debarasare de ideologii naŃionaliste în discursul istoric românesc despre Transilvania. Istoriografia română oficioasă susŃine, în general, că după retragerea aureliană o mare parte a populaŃiei romanizate a rămas în zonele ei de locuire de la nordul Dunării de Jos, respectiv pe teritoriul actual al Transilvaniei, fără însă a exclude deplasări limitate şi timpurii, în ambele sensuri, de la sudul Dunării spre nord sau de la nordul Dunării spre sud, ale protoromânilor. Istoriografia central şi vest-europeană (maghiară, istorici germani contemporani, specializaŃi în istoria sudesteuropeană) se situează, în general, pe o poziŃie divergentă, încercând să probeze că românii au imigrat din sudul Dunării de Jos şi au pătruns treptat sau fost colonizaŃi pe acest teritoriu de regii arpadieni între secolele X-XIII. Prezumtivele regiuni balcanice sunt zonele muntoase din Bulgaria, Macedonia, Bosnia de astăzi, unde există toponime conŃinând etnonimul vlah.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

31

Năvălirea ungurilor conduşi de Arpad în Bazinul Carpatic (sau Bazinul Panoniei)

Mărturiile arheologice, toponimele şi hidronimele existente în Transilvania, tind să confirme teoriile continuităŃii româneşti în Transilvania.

Cronicile maghiare şi anume "Gesta Hungarorum" (Cronica Notarului Anonim P. al regelui Béla al II-lea al Ungariei), "Chronicon Hungaricum" (Cronica Ungurilor a lui Símon de Kéza), cronica anonimă "Descriptio Europae Orientalis" (Descrierea Europei Orientale), "Chronicon pictum vindobonense" (Cronica pictată de la Viena), cronicile slave intitulate Istoriile popoarelor şi cronicile ruseşti Chronica Nestoris sau Povest vremennîh let(Povestea anilor care au trecut), redactate între secolele XII-XIV, atestă pe teritoriul Transilvaniei, al Crişanei şi în zonele învecinate, spre vest, atât prezenŃa românilor, numiŃi "blahi" sau "vlahi", sau dizlocarea lor de către unguri, cât şi existenŃa mai multor formaŃiuni statale anterioare începutului procesului cuceririi ei de către maghiari.

Notarul anonim P., supranumit Anonymus, evocă, printre altele, lupte ale maghiarilor cu şefi locali: Menu Morout, Gelou şi Glad. ReferinŃele etnologice ale izvoarelor anterior precizate sunt confirmate şi de două documente scrise, emise de regele Béla al IV-lea (1235-1270) în anii 1256 şi 1262. Ambele izvoare confirmă prezenŃa românilor, alături de secui, la cumpăna secolelor X-XI pe teritoriul Regatului Arpadian, în calitate de contribuabili la veniturile regale.

Voievodatul Transilvaniei

Ocuparea Transilvaniei a fost iniŃiată spre mijlocul secolului X de două triburi maghiare conduse de Gyula şi Kende, care au avansat dinspre vest pe văile râurilor Mureş şi Someş. Procesul ocupării integrale a Transilvaniei a fost finalizat abia la sfârşitul secolului al XII-lea, în timpul regnului lui Béla al III-lea al Ungariei (1172-1196), prin atingerea zonei centrale a CarpaŃilor Meridionali. Cu toate acestea, mai ales în "Ńările" românilor, autoritatea regalităŃii maghiare a început să fie resimŃită abia după secolul XIV. Cucerirea s-a consumat in trei sau patru etape principale, prin avansarea treptată, dinspre vestul spre sud-estul Transilvaniei, a fortificaŃiilor de graniŃă. Aceste întărituri, "indagines", "gyepũ" sau "presaka", erau zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri supravegheate de trecere, denumite "porta", "clusa" sau "kapu", fiind apărate de grupuri militare, amintite în izvoarele scrise timpurii maghiare sub numele "speculatores", "sagittarius" sau "örök". Teritoriul din faŃa acestor sisteme fortificate a fost denumit, în mod corespunzător, "terra ultrasilva".

În cel mai vechi document maghiar scris şi păstrat cu referire la Transilvania, un act de danie al regelui Géza I al Ungariei (1074-1077), emis în anul 1075 în beneficiul mănăstirii Sf. Benedict, teritoriul de referinŃă apare sub numele de "Terra ultra silvam" ("Ńara de dincolo de pădure"). În actul de danie din anul 1138 emis în beneficiul mănăstirii Dumis,

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

32

regele Béla al II-lea al Ungariei (1131-1141), denumeşte teritoriul în cauză "in ultrasivanis partibus".

În paralel cu ocuparea s-a desfăşurat, între secolele XI-XIII, şi un amplu proces de colonizare a Transilvaniei. GreutăŃile cuceririi au fost nenumărate, în principal datorită împotrivirii românilor autohtoni şi a lipsei oamenilor necesari administraŃiei şi armatei, astfel încât regii maghiari s-au văzut nevoiŃi să invite colonişti din diverse popoare europene, precum saşii, secuii şi Cavalerii teutoni. Alături de unguri, un rol important în ocuparea Transilvaniei l-au jucat secuii şi, începând cu mijlocul secolului al XII-lea, în perioada guvernării regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), grupuri de populaŃie germanofonă şi francofonă venite din stânga cursului mijlociu al Rinului, din Imperiul German. Această populaŃie nou colonizată a fost cunoscută ulterior sub numele generic de saşi şi în documentele oficiale în latină saxones.

Concomitent cu aceste procese, regii Ungariei au procedat la organizarea unor structuri proprii, laice şi ecleziastice, pe teritoriul Transilvaniei. În anul 1111 apare evocat primul demnitar laic, un anume "Mercurius princeps Ultrasilvanus", cât şi primul episcop catolic al Transilvaniei, "Simion Ultrasivanus", cu reşedinŃa în cetatea de la Bălgrad (Bellegrad), azi Alba Iulia, acesta fiind menŃionat într-un document emis în 1111 de regele Coloman (1095-1116). Organizarea administrativă şi ecleziastică a Transilvaniei a debutat probabil în secolul al XI-lea în teritoriile anexate statului maghiar situate în vestul provinciei. Din primul pătrar al secolului al XI-lea datează prima biserică romano-catolică, cel mai vechi monument sacral maghiar din Transilvania, şi anume biserica din Alba Iulia. Cele mai timpurii atestări documentare ale primelor comitate maghiare din Transilvania, cele cu sediul în cetăŃile regale Alba, Turda, Cluj şi Dăbâca, datează însă abia din secolul al XII-lea. Spre mijocul secolului al XII-lea, teritoriul Transilvaniei era reorganizat sub forma unui voievodat, probabil renunŃându-se la principat sub presiunea tradiŃiei româneşti, fiind compus din mai multe comitate regale. În anul 1174 este menŃionat primul voievod al Transilvaniei, "Leustachius Voyvoda", probabil identic cu Leustachius Rátót, comite de Dăbâca (Dobâca).

În directă legătură cu pericolul reprezentat de incursiunile repetate ale cumanilor în Transilvania şi urmărind să diminueze presiunile exercitate dinspre nord asupra Imperiului Latin (1204-1261) de al doilea łarat Bulgar cu sprijinul cumanilor, regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) aşează în łara Bârsei la 1211 ordinului Cavalerilor Teutoni (Deutscher Orden sau Deutscher Ritterorden). Centrul comendurii ordinului teuton în Transilvania s-a aflat în cetatea Feldioara. Urmărind interese strategice proprii şi anume crearea unui stat cruciat "pro defensio Christianitatis" (pentru apărarea creştinătăŃii) supus autorităŃii Curiei Papale, ordinul Cavalerilor Teutoni a intrat în conflict cu coroana Ungariei, cavalerii fiind expulzaŃi din Transilvania în anul 1225.

În prima treime a secolului al XIII-lea, în anul 1224, saşii dobândesc prin "Andreanum", o importantă diplomă de privilegii conferită de regele Andrei al II-lea al Ungariei, o organizare administrativ-teritorială şi ecleziastică proprie pe teritoriul comitatului Sibiului (Comitatus Chybiniensis). Acest comitat, condus de un comite regal, a fost compus din şapte scaune, motiv pentru care respectivul teritoriu a purtat şi denumirea Şapte Scaune (Sieben Stühle). Saşii din łara Bârsei şi cei din nord-estul Transilvaniei au fost organizaŃi în cadrul districtelor regale ale Braşovului şi BistriŃei. Între 1325 şi 1329 sistemul administrativ şi juridic al comitatului Sibiului va fi reorganizat. Începând cu anul 1486 adunările generale ale obştii saşilor vor fi desemnate sub numele Universitatea NaŃiunii Saşilor (Universitas Saxonum sau sächsische Nationsuniversität). Secuii vor beneficia şi ei, în cursul secolului al XIV-lea, pe teritoriul lor de locuire (Székelyföld), în estul şi sud-estul Transilvaniei, de o organizare administrativ-teritorială pe scaune şi de privilegii

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

33

similare. Din cele şapte unităŃi administrativ-teritoriale secuieşti originare (Universitas Siculorum septem sedium Siculicalium), formate în secolele XIII-XIV, se vor constitui în secolul al XVI-lea, prin diviziuni teritoriale, un număr total de 12 scaune.

PopulaŃia românească, organizată potrivit dreptului cutumiar (jus valachicus) în obşti săteşti şi uniuni de obşti, conduse de cnezi şi voievozi, era organizată în interiorul unor "Ńări" (terrae). Autonomiile locale ale acestor "Ńări" româneşti, situate în zonele periferice ale Transilvaniei (łara Făgăraşului, łara Amlaşului, łara HaŃegului, łara Maramureşului, łara Lăpuşului), tolerate în parte de autorităŃile statului maghiar, încetează să fiinŃeze o dată cu dispariŃia dinastiei arpadiene (1301). În secolele XIV-XV, "Ńările" vor fi reorganizate sub forma unor districte româneşti ("districtus (v)olachales" sau "districtus valachorum"), conduse de demnitari numiŃi de coroană. Sunt cunoscute un număr de aproximativ 60 districte româneşti. Supusă restricŃiilor şi, în perioada angevină, persecuŃiilor a fost şi biserica ortodoxă a românilor din Transilvania. Deja în primii ani ai secolului al XIII-lea, în contextul evenimentelor prilejuite de Cruciada a IV-a (1202-1204), izvoarele scrise maghiare relatează în anii 1204, 1205 şi 1223 despre starea deplorabilă în care se aflau unele mănăstiri "greceşti" (ortodoxe) din Regatul Ungariei, cât şi despre măsuri abuzive îndreptate împotriva autorităŃii juridice a acestei biserici.

Organizarea politică, administrativă şi colonizarea Transilvaniei au înregistrat un recul semnificativ în timpul marii invazii mongole din primăvara anului 1241. Izvoarele istorice scrise contemporane oferă la mijlocul secolului al XIII-lea imaginea unei Transilvanii pustiite. Imediat după retragerea trupelor mongole în anul 1242, regele Béla al IV-lea iniŃiază un vast program de refacere a regatului şi, în special, a Transilvaniei. Aşezarea unor noi hospites (colonişti), dotaŃi cu privilegii deosebite, susŃinerea comerŃului, dezvoltarea primelor oraşe (Sibiu, Cluj, Braşov, BistriŃa şi Sighişoara), construcŃia unor noi cetăŃi de piatră sunt doar câteva dintre măsurile iniŃiate de regalitate.

Pe fondul vigurosului proces de reconstrucŃie a Regatului Ungariei se fac resimŃite, începând cu a doua jumătate a veacului al XIII-lea, tendinŃe centrifuge în rândul marii nobilimi maghiare şi, în special, a voievozilor Transilvaniei. În timpul voievodului Transilvaniei Roland Borşa (1282-1294) şi al urmaşului său Ladislau Kán al II-lea (1294-1315), stările au instaurat un regim congregaŃional, care apare în izvoare sub denumirea "regnum Transilvanum", autonom faŃă de Regatul Ungariei. Aceste evenimente vor conduce la subminarea gravă a autorităŃii centrale, afectată şi de disputele dinastice, care va fi restaurată abia în timpul guvernării regelui Carol Robert de Anjou al Ungariei (1308-1342).

Începând cu sfârşitul secolului al XIII-lea si, mai ales, în secolele XIV-XV grupurile privilegiate ale societăŃii transilvane, nobilii maghiari, saşii şi secuii se constuite treptat în stări. Datorită structurii prevalent etnice a stărilor, ele vor fi denumite oficial pe la 1500 "nationes" (naŃiuni). Membrii stărilor, organizaŃi în congregaŃii sau universităŃi (congregationes, universitas), au participat la exercitarea puterii politice în Transilvania. Ultima participare a elitei politice a românilor la o congregaŃie a stărilor transilvane este amintită în anul 1355. Două documente emise de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) în anul 1366 atestă agravarea condiŃiei politice, juridice şi religioase a populaŃiei româneşti din Transilvania.

Începând cu anul 1375 şi continuând cu raidurile din 1419, 1420, 1425, 1428 şi 1431 Transilvania este confruntată acut cu pericolul otoman. La solicitarea regelui Sigismund de Luxemburg, (1384-1437), o parte a iobăgimii transilvănene, scutită pâna atunci de efortul militar, este obligată începând cu 1397 să participe la oaste. Înfrângerea sârbilor la Kosovopolje în anul 1389 şi moartea voievodului Mircea cel Bătrân, (1386-1418), al łării

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

34

Româneşti au înlăturat ultimele obstacole majore în calea Imperiului Otoman spre Transilvania şi centrul Europei. Un rol major în oprirea temporară a pericolului turcesc l-a jucat Iancu de Hunedoara, (1407-1456), voievod al Transilvaniei (1446-1456) şi guvernator al Ungariei (1446-1453). Complementară efortului său militar a fost strădania de a spori gradul de autonomie al voievodatului Transilvaniei faŃă de Regatul Ungariei. Politica lui Iancu de Hunedoara faŃă de turci va fi continuată de fiul său, regele Matei Corvin al Ungariei (1458-1490). În faŃa pericolului otoman, Transilvania şi Moldova lui Ştefan cel Mare se sprijină reciproc. În anul 1489, Matei dăruieşte lui Ştefan cel Mare, în semn de recunoaştere a meritelor sale, castelul Ciceu, cu 60 sate, şi Cetatea de Baltă, cu 7 sate.

În această perioadă, Transilvania a fost zguduită de mai multe miscări sociale. Răscoala de la Bobâlna (1437-1438) în majoritate pornită de Ńăranii români, dar cărora li s-a alăturat şi un numar relativ mic de Ńărani maghiari (număr dat de proporŃiile iobăgiei). Cauza principală a răscoalei a constituit-o nerespectarea dreptului de strămutare de pe o moşie pe alta, a dreptului de moştenire a iobagului, şi a dijmei episcopale. În urma răscoalei s-a semnat actul constitutiv al uniunii "Unio Trium Nationum" uniune îndreptată împotriva Ńăranilor români din Transilvania, românii fiind consideraŃi naŃiune tolerată. Uniunea a funcŃionat într-o formă sau alta până la 1 decembrie 1918. Un impact masiv asupra societăŃii transilvănene l-a avut şi răscoala condusă de secuiul Gheorghe Doja (Dózsa György) din anul 1514.

Decesul prematur al regelui Matei Corvin, marea răscoala Ńărănească de la începutul secolului al XVI-lea şi ofensiva militară masivă a Imperiului Otoman spre centrul Europei, exprimată prin victoriile înregistrate de turci la Belgrad (1521), Petrovaradin (1526) şi la Mohács (29 august 1526) au accentuat criza societăŃii maghiare. Această criză s-a răsfrânt şi asupra Transilvaniei. Disputele privind succesiunea dinastică şi dubla alegere pe tronul Ungariei, a voievodului Transilvaniei Ioan Zápolya (1526-1540) si a lui Ferdinand I de Habsburg (1526-1540) au facilitat intervenŃia turcilor. Ungaria de Est şi Transilvania erau guvernate de Zápolya, iar Ungaria Centrală şi de Vest (la vestul Dunării) erau conduse de Ferdinand. PărŃile care îi susŃineau s-au angajat în confruntări militare, aplanate abia la 24 februarie 1538 prin pacea de la Oradea. Prin hotărârea Dietei de la DebreŃin din 18 octombrie 1541, reprezentanŃii celor trei naŃiuni privilegiate ale Transilvaniei jură credinŃă lui Ioan Sigismund, descendentul dinastiei Zápolya, şi recunosc suzeranitatea Înaltei PorŃi asupra Transilvaniei. Acest acord, urmat de alte hotărâri ale Dietei, pune bazele Principatului Transilvaniei. Primul principe al Transilvaniei a fost Ioan Sigismund (1542-1571).

Principatul Transilvaniei

Transilvania, 1635

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

35

În 1541, Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuşi un dar de complezenŃă ("munus honorarium") PorŃii Otomane, în valoare de 10.000 de ducaŃi anual. În această calitate, a participat ca Ńară beligerantă în cadrul războiului de 30 de ani şi a încheiat o serie de tratate cu Ńări europene, inclusiv Imperiul Otoman, de pe o poziŃie de egalitate. Trebuie subliniat faptul că Principatul nu includea Banatul (aflat sub stăpânire turcească) şi nici Bihorul (unde se instaurase Paşalâcul de Oradea). În aceste circumstanŃe istorice, în anul 1542, saşii, prin Johannes Honterus şi, ulterior, o parte a populaŃiei maghiare din Transilvania aderă la Reformă. În anul 1599 Mihai Viteazul ocupă temporar Transilvania şi o supune autorităŃii sale. Totodată, adoptă câteva măsuri menite a uşura situaŃia românilor din principat. SituaŃia politică încordată precum şi războaiele dese l-au împiedicat pe voievodul român să realizeze o unificare de durată a acestei provincii cu Moldova şi łara Românească. Transilvania a devenit mai apoi leagănul partidului naŃionalist ungar, care lupta împotriva Împăratului Romano-German Ferdinand I de Habsburg.

Transilvania intră la sfârşitul secolului XVII în componenŃa Imperiului Austriac, ca principat autonom. În anul 1685 trupele Imperiului Austriac intră pe teritoriul Transilvaniei, iar în anul 1699, prin Tratatul de la Karlowitz (azi Sremski Karlovci, în Serbia), Imperiul Otoman cedează Austriei: Ungaria, Transilvania, CroaŃia şi Slavonia. Banatul Timişoarei rămânea în componenŃa Imperiului Otoman. Banatul a fost anexat de Imperiul Austriac în anul 1718 prin Tratatul de la Passarowitz (azi Požarevac, în Serbia).

La 7 octombrie 1698 sinodul de la Alba Iulia a decis unirea românilor ardeleni cu Biserica Romei, fapt care a deschis calea emancipării lor culturale. Drepturile politice promise nu au fost însă acordate. Episcopul InocenŃiu Micu-Klein a stabilit reşedinŃa Bisericii Române Unite la Blaj şi a transformat acest oraş într-un centru de spiritualitate românească. Tot el a pus bazele mişcării Şcoala Ardeleană.

Unele comunităŃi româneşti ortodoxe, în special din sudul Transilvaniei, nu au acceptat decizia sinodală privind unirea cu Biserica Romei (în 1701 au fost transmise împăratului austriac proteste ale locuitorilor din zona Braşovului) sau au retractat la mijlocul sec. al XVIII-lea actul unirii, ca urmare a acŃiunilor iniŃiate de mitropolitul sârb de la Sremski Karlovci şi puse în practică de călugării ortodocşi intraŃi sub ascultarea sa (sunt cunoscute în special numele lui Sofronie de la Cioara şi Visarion Sarai, sârb din Banat, ambii canonizaŃi de Biserica Ortodoxă Română). De asemenea, Mitropolia łării Româneşti a sprijinit comunităŃile ortodoxe din Transilvania. În general românii din sudul Transilvaniei, Banat şi Crişana au rămas în majoritate fideli Bisericii Ortodoxe, în timp ce în Maramureş, Sătmar şi nordul Transilvaniei majoritatea românilor au acceptat unirea cu Roma.

UnităŃile administrative ale Transilvaniei din prima jumătate a secolului XIX

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

36

După eliberarea Transilvaniei de sub suzeranitatea turcească, Curtea de la Viena a decis repopularea unor Ńinuturi a căror populaŃie se rărise mult în cei aproximativ 150 de ani trecuŃi după 1526. În regiunile Satu Mare şi Banat au fost aduşi colonişti şvabi, şi au fost admişi în Ardeal între 350-400.000 de români din Moldova şi Muntenia care au trecut CarpaŃii din cauza exploatării fanariote. Nu este mai puŃin adevărat că în secolul al XVIII-lea au avut loc şi valuri de exod ale populaŃiei româneşti din Ardeal spre łara Românească (vide infra, Ştefan Meteş, carte despre atestări documentare). [1]

Bazele legale pentru aceste măsuri au fost adoptate de Dieta maghiară de la Bratislava şi consfinŃite prin semnătura regelui.

• Legea nr. XXVI din 1687 despre naturalizarea străinilor • Legea nr. XVIII din 1723. despre repopularea pustiilor: „Maiestatea Sa

preasfântă va avea bunăvoinŃa să permite ca orice om liber să fie invitat în Ńară, să beneficieze timp de şase ani de scutire de toate taxele, şi acest drept de libertate va fi anunŃat în toată Ńara.”

• Legea nr. CIII din 1723. despre repopularea Ńării • Legea nr. CXVII din 1723 despre aducerea în Ńară a diverşi meşteşugari.

AdministraŃia austriacă realizează primele măsuri de recenzare a populaŃiei de pe teritoriul Transilvaniei. Conform estimărilor făcute în anii 1712 şi 1713 de Verwaltungsgericht – autoritatea administrativă austriacă – repartiŃia pe etnii a populaŃiei din Transilvania este următoarea: unguri 47%, români 34%, germani (saşi şi şvabi) 19%.[1] Referitor la recensăminte, v. şi studiile istoricului David Prodan.

Steagul Transilvaniei înainte de 1918

Transilvania în Imperiul Dualist

Între anii 1867 si 1918 Transilvania a fost anexată părŃii maghiare a Imperiului Austro-Ungar (parte numită Transleithania, spre deosebire de Cisleithania, care era partea austriacă. În această perioada, s-au intensificat măsurile discriminatorii împotriva românilor şi, spre sfârşitul secolului XIX, chiar a saşilor, datorita unei puternici politici de maghiarizare implementata de autorităŃile maghiare.

Unirea Transilvaniei cu România

La încheierea Primului Război Mondial, în contextul prăbuşirii Dublei Monarhii, Ungaria îşi proclamă independenŃa, incluzând în teritoriul său şi Transilvania. În aceste condiŃii, fruntaşii Partidului NaŃional Român şi românii din partidul Social Democrat înfiinŃează Consiliul NaŃional Român la Arad la data de 3 noiembrie 1918. La data de 13 noiembrie, la Belgrad, guvernul Ungariei semnează armistiŃiul cu Antanta, fixând o linie de demarcaŃie, care lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei. În aceste condiŃii, românii organizează la data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 o Adunare NaŃională la Alba Iulia la care desemnează 1228 delegaŃi. Adunarea NaŃională hotărăşte unirea cu România a teritoriilor locuite de români.După unirea din

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

37

1918 cu România, timp de un an şi jumătate, Transilvania rămâne autonomă în cadrul statului roman, fiind condusă de un Consiliu Dirigent.

Adunarea NaŃională de la Alba Iulia

Hotărârea Adunării este transmisă Regelui Ferdinand care la data de 11/24 decembrie sancŃionează unirea cu România a "Ńinuturilor cuprinse în hotărârea Adunării NaŃionale de la Alba Iulia." Cu toate acestea, autorităŃile române nu exercită controlul asupra tuturor teritoriilor respective. Armata română se oprise pe linia Mureşului, iar la nord de aceasta nici Consiliul Dirigent, nici cu atât mai puŃin Regatul României nu exercitau o autoritate efectivă. Puterile Antantei ordonaseră încetarea oricăror operaŃiuni militare în vederea negocierii păcii cu Ungaria.

Între timp, la data de 21 martie 1919 puterea în Ungaria este preluată de comunişti, care proclamă Republica Sovietică condusă de Béla Kun. ForŃele comuniste maghiare au atacat atât noul stat cehoslovac cât şi trupele române din Transilvania în speranŃa de a face joncŃiunea cu trupele sovietice care, la rândul lor au atacat în Basarabia şi Ucraina. În luna iulie 1919 armata română a pornit ofensiva contra forŃelor maghiare, iar la data de 3 august 1919 a ocupat Budapesta. Armata română s-a retras din Budapesta în luna octombrie a anului 1919.

Prin tratatul de la Trianon de la data de 4 iunie 1920 se stabileşte frontiera între Regatul României şi Regatul Ungariei. Frontiera din nord, cu Cehoslovacia şi Polonia şi în sud-vest cu Iugoslavia se stabileşte la 10 august 1920 prin Tratatul de la Sèvres. Acest din urmă tratat a fost deosebit de dureros pentru România deoarece a impus abandonarea unor români din Maramureşul istoric şi din Banat, însă Puterile Antantei au insistat pentru încheierea sa deoarece fixa frontierele între state devenite aliate după încheierea Primului Război Mondial.

Între cele două războaie Ungaria a dus o luptă susŃinută pentru repararea "nedreptăŃii istorice" de la Trianon. După cum spunea conducătorul statului maghiar între cele două războaie mondiale, amiralul Miklos Horthy, "Inamicul numărul unu al Ungariei este România, pentru ca cele mai mari pretenŃii teritoriale sunt împotriva ei". În aceste condiŃii statele succesoare ale Dublei Monarhii au încercat să organizeze alianŃe capabile să lupte contra revizuirii tratatelor de pace. Dintre acestea cea mai durabilă a fost Mica Antantă, alianŃă între România, Cehoslovacia şi Iugoslavia. Cu toate acestea limitele sistemului de la Versailles au devenit vădite în anii 1930 când Hitler a devenit liderul statului german, proclamând ca obiectiv principal revizuirea Tratatului de la Versailles, iar slăbiciunea militară FranŃei şi Marii Britanii a devenit evidentă. Acordul de la München din 1938 prin care Reichul a încorporat regiunea sudetă din Cehia şi destrămarea Cehoslovaciei în anul 1939 au marcat sfârşitul Micii Antante.

Al doilea r ăzboi mondial

În anul 1940, în contextul ascensiunii Germaniei naziste şi al izolării României ca urmare a prăbuşirii sistemului său de alianŃe (capitularea FranŃei şi izolarea Marii Britanii),

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

38

Ungaria solicită revizuirea frontierei de după primul război mondial. Regele Carol al II-lea şi guvernul Gigurtu au acceptat principiul discuŃiilor însă tratativele de la Turnu Severin din vara anului 1940 nu au dus la nici un rezultat. În aceste condiŃii, miniştrii de externe ai Reichului şi ai Italiei, Joachim von Ribbentropp şi Galeazzo Ciano au convocat la Viena la data de 30 august 1940 pe miniştrii de externe ai României şi Ungariei şi au impus un acord care prevedea trecerea unui teritoriu de 43.492 de kilometri pătraŃi în componenŃa Ungariei, teritoriu cunoscut şi sub numele de Transilvania de Nord. Acordul, numit în istoriografia română Dictatul de la Viena, iar în cea maghiară "Al doilea arbitraj de la Viena" (primul fiind cel prin care Ungaria a anexat în 1939 teritorii din sudul Slovaciei), prevedea anexarea de către Ungaria a teritoriului actualelor judeŃe Satu-Mare, Sălaj, Maramureş, BistriŃa-Năsăud, Harghita, Covasna (cea mai mare parte), Mureş (parŃial), Cluj (cea mai mare parte), Bihor şi parte din judeŃul Arad. Sudul Transilvaniei (judeŃele Braşov, Sibiu, Alba, Hunedoara, părŃi din judeŃele Cluj, Arad şi Mureş) şi Banatul (judeŃele Timiş şi Caraş-Severin) au rămas în componenŃa Regatului României.

Hotărârea a nemulŃumit ambele state, atât România dar şi Ungaria care se aşteptase la o restabilire a frontierei de dinainte de 1918 dintre România şi Austro-Ungaria.

Prin articolul 19 al ConvenŃiei de armistiŃiu semnată de România cu Puterile Aliate în cel de-al doilea război mondial la data de 12 septembrie 1944, după lovitura de palat condusă de regele Mihai de la 23 august 1944, se prevedea ca statele aliate "sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei), să fie restituită României, cu condiŃia confirmării prin Tratatul de Pace". Statul sovietic urmărea la rândul său să utilizeze problema Transilvaniei în relaŃiile politice dintre România şi Ungaria în perioada postbelică. Semnificativ este faptul că, deşi armata română a participat la luptele din nordul Transilvaniei, armata sovietică nu a permis revenirea autorităŃilor civile române în teritoriul cedat la Viena până la data de 6 martie 1945 când la Bucureşti a fost instalat guvernul dominat de comunişti condus de dr. Petru Groza.

În perioada dintre 1945-1947, până la încheierea tratatelor de pace dintre AliaŃi şi România şi Ungaria (ambele au avut statut de Ńări învinse în cel de-al doilea război mondial), au existat demersuri ale Ungariei de a păstra chiar şi o mică parte a teritoriului dobândit în 1940 (fiind vizată în special zona actualului judeŃ Satu-Mare). Cu toate acestea tratatele de pace de la Paris, din 1947 consacră revenirea la frontiera dintre România şi Ungaria existentă la data de 1 ianuarie 1938 (cea stabilită prin Tratatul de la Trianon) şi nulitatea dictatului de la Viena. În perioada 1952-1968, pe teritoriul Transilvaniei a funcŃionat temporar Regiunea Autonomă Maghiară

Zone etnografice

• łara HaŃegului • łara MoŃilor • łara Zarandului • łinutul Pădurenilor

Oraşele Transilvaniei

Conform recensământului din 2002, oraşele cele mai mari ale Transilvaniei în sens larg (care cuprinde şi Crişana şi Maramureşul) sunt:

• Cluj-Napoca - 318.027 • Braşov - 283.901

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

39

• Oradea - 206.527 • Arad - 172.824 • Sibiu - 170.045 • Târgu Mureş - 149.577 • Baia Mare - 137.976 • Satu Mare - 115.630 • BistriŃa - 86.109 • Zalău - 72.630

Personalit ăŃi

• Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881 Răşinari, d. 7 mai 1938 Ciucea, poet, dramaturg şi scriitor.

• Emil Cioran (n. 8. April 1911, Răşinari † 1995, Paris), scriitor • Gabriel Báthory 1608–1613, principe al Transilvaniei • Hermann Oberth (n. 25 iunie 1894, Sibiu, † 28 decembrie 1989, Nürnberg),

fizician • Johannes Honterus (n. 1498 ,† 23 ianuarie 1549, Braşov), învăŃat şi

reformator umanist • Liviu Rebreanu (n. 1885 Târlişua, BistriŃa-Năsăud, † 1944 Valea-Mare,

Piteşti) • Mihai Viteazul (n. 1558 - d. 9 august 1601, Turda) • Samuel von Brukenthal (n. 1721 † 1803), guvernator al Transilvaniei • Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei (1581–1597, 1599–1602).

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

40

I.8.Regatul României

Regatul României 1881 – 1947

Steag Stema regatului României

Imn Trăiască regele

Romania si MASSR - 1920

Capitala Bucureşti Limb ă/limbi limba română

Tip de guvernare monarhie constituŃională

Rege - 1881 - 1914 Carol I - 1914 - 1927 Ferdinand I

- 1927 - 1930 Mihai I (prima domnie)

- 1930 - 1940 Carol al II-lea

- 1940 - 1947 Mihai I (a doua domnie)

Istorie - încoronarea regelui Carol

13 martie 1881

- abolirea monarhiei

30 decembrie 1947

Monedă naŃional ă leu românesc

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

41

Din 1859 până în 1877, România a evoluat de la o "uniune personală" a două principate (Moldova şi łara Românească) la un regat condus de un singur prinŃ, Carol I de Hohenzollern, care este ales domn al României. În 1877/1878, România îşi obŃine independenŃa. Prin tratatele de pace din 1878 de la San-Stefano şi Berlin, România obŃine a patra sa provincie (Dobrogea de Nord cu judeŃele Tulcea şi ConstanŃa. Carol I este încoronat mai apoi ca Rege al României în 1881. În 1913, Corol I împinge România în al II-lea război balcanic care se va termina prin înfrângerea Bulgariei. Tratatul de la Bucureşti din 1913, consfiinŃeşte statutul regatului României ca putere regional-balcanică şi totodată aduce României o nouă provincie, Dobrogea de Sud, cunoscută sub numele de Cadrilater, cu judeŃele Durostor şi Caliacra. În 1914, regele Carol I moare, rege al României devine Ferdinand I cel Loial(1914-1927).

După dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală şi de Est, la sfârşitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia şi Bucovina s-au unit cu Regatul României în 1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor, după Unirea realizată de Mihai Viteazul în anii 1599 - 1601, România Mare. După o perioadă de prosperitate şi progres, nemaiîntâlnită până atunci pe teritoriile româneşti, Al Doilea Război Mondial va duce însă la ocuparea Moldovei de peste Prut (Basarabia şi Nordul Bucovinei) de către URSS.

Mica Unire şi monarhia

Stema medie a Regatului României România 1878-1913

AscendenŃa din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza în funcŃia de Domn al Moldovei şi al łării Româneşti sub suzeranitatea nominală a Imperiului Otoman a unit naŃiunea românească in jurul unui singur conducător. În 1862 cele două principate s-au unit formal sub numele de România, cu capitala la Bucureşti. Pe 23 februarie 1866 o aşa-numită Monstruoasă coaliŃie, compusă din conservatori şi radicalii liberali, l-a forŃat pe Cuza să abdice. PrinŃul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost desemnat PrinŃ al României, în speranŃa asigurării sprijinului german pentru o viitoare unire şi independenŃă. DescendenŃii săi au devenit regii României, până la venirea comuniştilor în 1947.

În 1877, după un război ruso-româno-turc, România a devenit independentă, dar sudul Basarabiei este reanexat la Rusia. Carol a fost încoronat ca prim rege al României în 1881.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

42

Noul stat, situat geografic intre imperiile Otoman, Austro-Ungaria şi Rusia şi Regatul Serbiei, privea înspre vest, în special spre FranŃa, pentru modelele sale culturale, educaŃionale şi administrative.

În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. Deşi forŃele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar, până la sfârşitul războiului, imperiile austriac şi rus s-au dezintegrat; Adunarea Nationala în Transilvania, si Sfatul Tarii in Basarabia şi Bucovina si-au proclamat Unirea cu România, iar regele Ferdinand s-a incoronat Rege al Romaniei la Alba Iulia in 1922.

Drapelul de Luptă al Regatului României

Casa regal ă de România

Carol I

Regina so Ńie

Regina Elisabeta

Copii

Principesa Maria

Ferdinand

Regina so Ńie

Regina Maria

Copii

PrinŃul Carol

PrinŃul Nicolae

Principesa Elisabeta

Principesa Maria

Principesa Ileana

PrinŃul Mircea

Carol al II-lea

Regina so Ńie

Regina Elena

Copii

PrinŃul Mihai

Carol Lambrino

Mihai I

Regina so Ńie

Regina Ana

Copii

Principesa Margareta

Principesa Elena

Principesa Irina

Principesa Sofia

Principesa Maria

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

43

Cronologie

1859 Alexandru Ioan Cuza uneşte Moldova şi łara Românească sub conducerea sa.

1862 Unirea formală a Moldovei cu łara Românească, formându-se principatul României.

1866 Cuza este forŃat să abdice în favoarea lui Carol I.

1877 (10 mai) Este declarată independenŃa României.

1878 Sub Tratatul de la Berlin, Imperiul Otoman recunoşte independenŃa română, dar sudul Basarabiei e reanexat la Rusia.

1881 Carol I este încoronat Rege al României.

1907 Proteste ale Ńărănimii izbucnesc în întreaga România, peste 10.000 de Ńărani sunt omorâŃi.

1914 Moartea regelui Carol I, urmat la tron de nepotul său Ferdinand.

1916 (August) România intră în Primul Război Mondial, de partea Antantei.

1918 "România Mare"

1939 Pactul Molotov-Ribbentrop.

1941 România intră în război de partea Germaniei şi elibereaza teritoriile anexate de către URSS in urma ultimatumului din seara zilei de 26 iunie 1940.

1944-1945 România luptă contra Germaniei.

1947 Monarhia este abolită.

Marea Unire

Realizarea Marii Uniri, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acŃiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârşitul primului război mondial. Unirea acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării internaŃionale a principiului autodeterminării naŃionalităŃilor, exprimat în cele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson.

Regatul României, 1920 - 1940

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

44

Basarabia

În frunte cu Partidul NaŃional Moldovenesc, creat în martie 1917, Basarabia a rezistat tendinŃelor Ucrainei de a o anexa, în contextul haosului total din Rusia revoluŃionară. În octombrie 1917, la Chişinău are lor Congresul Ostaşilor Moldoveni care proclamă "autonomia teritorială şi politică a Basarabiei" şi decide crearea Sfatului łării ca organ reprezentativ. Conducerea sa executivă este încredinŃată Consiliului Directorilor Generali, a cărui conducere o avea Ion InculeŃ. La 2 decembrie 1917 se proclamă Republica Democratică Moldovenească, membră a Republicii Federative Ruse.

Pentru a opri anarhia militară din Basarabia, Consiliul Directorilor Generali apelează la guvernul român, care trimite trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relaŃiile diplomatice cu România, sechestrându-i tezaurul. La 24 ianuarie 1918, Sfatul łării proclamă independenŃa Republicii Democratice Moldoveneşti, care se alipeşte României la 27 martie 1918.

Bucovina

După semnarea păcii de la Brest-Litovk (18 februarie 1918), Ucraina ridică pretenŃii asupra Bucovinei. Ca răspuns la manifestul "Către popoarele mele credincioase" al Împăratului austro-ungar Carol I, deputaŃii români din parlamentul de la Viena constituie Consiliul NaŃional Român (CNR). La iniŃiativa lui Sextil Puşcariu, la 14 octombrie 1918, se convoacă la CernăuŃi o adunare naŃională, proclamată Adunare Constituantă care proclamă "unirea Bucovinei integrale" la celelalte provincii româneşti. Ca organ central s-a creat Consiliul NaŃional şi un birou Executiv condus de Iancu Flondor. Consiliul NaŃional cere guvernului român intervenŃia militară, care este aprobată la 23 octombrie 1918, pentru a contracara presiunile Ucrainei. La 12 noiembrie 1918, CNR a votat "Legea fundamentală provizorie asupra puterilor łării Bucovinei". La 15 noiembrie se convoacă Congresul General al Bucovinei, care a votat în unanimitate, cu sprijinul locuitorilor germani şi polonezi, unirea cu România.

Transilvania

În Transilvania, principalele forŃe politice româneşti erau concentrate în jurul Partidului NaŃional Român (PNR) şi al SecŃiunii Române a Partidului Social Democrat din Ungaria (PSD-R). La 29 septembrie 1918, prin DeclaraŃia de la Oradea, ele anunŃă hotărârea de autodeterminare şi separarea politică de Ungaria. La 18 octombrie 1918 se constituie Consiliul NaŃional Român Central (CNRC) ca organ politic unic al românilor din Transilvania, alcătuit din 6 membri ai PNR şi 6 ai PSD-R. În noiembrie, în întregul teritoriu se formează consilii şi gărzi naŃionale, după modelul CNRC. Acestea preiau de îndată controlul politic şi administrativ, asigurând ordinea într-o perioadă tulbure. După nota ultimativă a CNRC adresată guvernului ungar, se desfşoară tratative româno-ungare la Arad în 13-14 noiembrie 1918, care însă nu dau rezultate.

În acest context, la 5 noiembrie 1918, prin manifestul "Către popoarele lumii", se face cunoscută dorinŃa naŃiunii române din Transilvania de a se uni cu Vechiul Regat. CNRC mai decide convocarea unei mari adunări plebiscitare care să adopte această hotărâre. La 7 noiembrie se publică textul convocării, Marea Adunarea NaŃională a Românilor întrunindu-se la 18 noiembrie 1918 la Alba Iulia. La 1 Decembrie 1918 ea decide în unanimitate unirea cu România.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

45

Perioada interbelic ă

JudeŃele României interbelice

Regatul Romaniei a progresat în perioada interbelică, o nouă ConstituŃie fiind adoptată în 1923. Majoritatea guvernelor româneşti din această perioadă au păstrat forma dar nu şi substanŃa unei monarhii constituŃionale liberale. La 15 octombrie 1922 are loc la Alba-Iulia încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. Partidul NaŃional Liberal, în frunte cu Ion I. C. Brătianu, sfătuitorul Regelui Ferdinand, a fost forŃa politică dominantă după Primul Război Mondial şi până la moartea aproape concomitentă a Regelui Ferdinand şi a lui I.I.C. Brătianu.

Criza dinastică din 1925 a fost provocată de prinŃul Carol, moştenitorul tronului, care, trimis în 1925 să reprezinte familia regală română la funeraliile Reginei Alexandra a Marii Britanii, nu s-a mai întors în Ńară, întâlnindu-se cu iubita sa, Elena Lupescu. La 12 decembrie, printr-o scrisoare, renunŃă la drepturile sale la tron, în favoarea fiului său Mihai. La 4 ianuarie 1926, Parlamentul îl proclamă moştenitor pe prinŃul Mihai. După moartea regelui Ferdinand la 24 noiembrie 1927, Mihai I este proclamat Rege, domnind sub o regenŃă formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi primul preşedinte al Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, Gheorghe Buzdugan. NeînŃelegerile dintre cei trei subminează monarhia constituŃională, încurajând agitaŃiile care susŃineau revenirea lui Carol II la tron, ca "salvator" al Ńării. Datorită morŃii, la 24 noiembrie 1927, a lui I.I.C. Brătianu, P.N.ł. obŃine la alegerile din 1927 o majoritate zdrobitoare. La 6 iunie 1930, Carol II vine în Ńară, fiind proclamat Rege la 8 iunie 1930.

Domnia lui Carol al II-lea a reprezentat sfârşitul monarhiei constituŃionale şi instaurarea unui regim de autoritate monarhică. Carol al II-lea a sprijinit cultura şi modernizarea societăŃii româneşti, însă nu a avut nici un respect pentru sistemul democratic al Ńării. În anii 1930 s-a înregistrat o creştere a numărului partidelor ultra-naŃionaliste, mai ales a mişcării fasciste Garda de Fier, ce exploata naŃionalismul, frica de comunism, şi resentimentul faŃă de dominaŃia străină şi în special evreiască asupra economiei. Alegerile din 1937 au reprezentat un moment dificil pentru democraŃie. Datorită confuziei alegătorilor, nici unul dintre partide nu a obŃinut 40% din voturi, necesare pentru prima electorală, pe locul III, cu 15,58% plasându-se legionarii. La 28 decembrie 1938, regele îl numeşte pe Octavian Goga prim ministru, deşi acesta conducea un partid minor, Partidul NaŃional-Creştin.

La 10 februarie 1938, pentru a preveni formarea unui guvern ce avea să includă miniştrii din Garda de Fier, şi în directă opoziŃie cu sprijinul lui Adolf Hitler pentru Gărzii de Fier, regele Carol II a dizolvat guvernul şi a instituit o dictatură regală. Instituind starea de asediu şi cenzura, el numeşte un guvern consultativ, în frunte cu Patriarhul Miron Cristea, având în componenŃa sa pe generalul Ion Antonescu, ministru al apărării. În februarie

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

46

1938, Carol II publică noua ConstituŃie, care asigura baza juridică a regimului autoritar. Pentru a-şi consolida puterea, el desemnează Consiliul de Coroană ca organ permanent şi dizolvă partidele politice. Apreciindu-l pe Mussolini, Carol al II-lea creează breslele de lucrători, în scopul organzării corporatiste a statului român. De asemenea, el creează Ńinuturile, conduse de rezidenŃi regali, pentru a avea un control mai puternic asupra administraŃiei locale. În decembrie 1938, el creează "Straja łării", după modelul tineretului hitlerist. Pentru a înlocui partidele politice, în decembrie 1938 de constituie Frontul Renaşterii NaŃionale, primul organism politic de masă din istoria României.

Carol al II-lea ia măsuri dure împotriva Gărzii de Fier , ordonând asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu în noiembrie 1938. La 21 septembrie 1939, ca o reacŃie la asasinat, un grup de legionari condus de MiŃi Dumitrescu îl asasinează pe Armand Călinescu. În contextul situaŃiei politice internaŃionale grave din 1939, Carol al II-lea este silit să abdice la 6 septembrie 1940, lăsând puterea efectivă mareşalului Ion Antonescu care va forma ulterior, la 15 septembrie, un guvern alături de legionari, proclamând Statul NaŃional-Legionar.

Cronologie

1918 "România Mare" 1919 Conflict între România şi Ungaria aflată sub regimul comunist al lui Bella Kun.

Armata română ocupă Budapesta la 4 aug. 1919 care se va afla sub administraŃie militară până pe 16 nov. 1919.

1920 Tratatul de la Trianon consfinŃeşte unirea Românei. 1921 Reforma agrară 1923 ConstituŃie adoptată pe baza proiectului Partidului NaŃional Liberal care garanta

cetăŃenia evreilor şi altor minorităŃi lipsite de drepturi.

Liga Apărării NaŃional Creştine (LANC) este fondată. 1924 Membrul LANC (mai târziu fondator al Gărzii de Fier) C.Z. Codreanu îl asasinează

pe şeful poliŃiei Iaşi, dar este achitat. 1926 Este adoptată Legea Electorală Liberală.

"Mica Antantă" cu Cehoslovacia şi Iugoslavia Tratatul Franco-Român.

1927 Partidul NaŃional łărănesc

Corneliu Zelea Codreanu se desprinde de LANC, formând Legiunea Arhanghelului Mihail, mai târziu numită şi Garda de Fier. Regele Mihai urcă pe tron, la numai 5 ani.

1929 Începutul Marii Crize 1930 Carol al II-lea este încoronat rege. 1931 Prima înterzicere a Gărzii de Fier 1933 (16 februarie) Atelierele de maşini de la GriviŃa protestează violent, dar sunt

suprimaŃi de poliŃie.

(10 decembrie) Prim-ministrul Ion Duca "dizolvă" Garda de Fier, arestând mii de membri ai acesteia; 19 zile mai târziu este asasinat de o echipă legionară (Nicadorii).

1935 LANC şi Partidul NaŃional Agrar se contopesc, formând Partidul NaŃional Creştin (PNC), cu o doctrină fascistă. Partidul se declară încă de la început o formaŃiune

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

47

naŃionalistă, antisemită şi anticomunistă, iar sloganul este "România a românilor!" 1937 "Pactul de non-agresiune electorală" între Partidul NaŃional łărănesc şi Garda de

Fier, mai târziu incluzând Partidul NaŃional Liberal georgist, Uniunea Agrară şi Partidul Evreiesc. Partidul Comunist Român denunŃă pactul, dar în practică, îi susŃine pe Ńărănişti.

PNC formează un guvern, dar intră repede în conflict cu Carol al II-lea asupra minorităŃii evreieşti.

1938 (10 februarie) Dictatura regală este declarată. Noua constituŃie este adoptată la 27 februarie.

(29-30 noiembrie) Liderul Gărzii de Fier, Codreanu şi alŃi legionari sunt asasinaŃi din ordinele regelui.

1939 (7 martie) Armand Călinescu formează un guvern.

Pactul Molotov-Ribbentrop stipulează "interesele sovietice" în Basarabia. (1 septembrie) Germania invadează Polonia. Începutul celui de Al Doilea Război Mondial. (21 septembrie) Călinescu este asasinat de către un grup de legionari condus de MiŃi Dumitrescu.

„A sosit ceasul ca łările Române dintre Nistru şi Tisa s ă formeze un singur stat unitar“

• declara Ńia apar Ńine lui Iancu Flandor, pre şedintele Consiliului Secretarilor de Stat din Bucovina şi a fost f ăcută în noiembrie 1918 • prima provincie româneasc ă care a decis unirea cu România a fost Basarabia • a urmat Transilvania pe 1 decembrie 1918 •

Zămislirea României Mari este consemnată în analele istoriei la 1 Decembrie 1918. Acest ideal al românilor a fost precedat de o seamă de evenimente foarte importante, pe care le redăm în cele ce urmează. Prima provincie românească care s-a unit cu patria mamă a fost Basarabia , pe 3 martie 1917 înfiinŃîndu-se la Chişinău Partidul NaŃional Moldovenesc, condus de Vasile Stroescu. În acelaşi an, la Chişinău, în octombrie, la Congresul Ostaşilor Moldoveni, se formează Sfatul łării, alcătuit din 86 de moldoveni şi 36 de reprezentanŃi ai altor naŃionalităŃi, prima reuniune avînd loc la sfîrşitul lunii noiembrie. Pe 2 decembrie, Sfatul łării proclamă „Republica Democrată Moldovenească“, pentru ca la 24 ianuarie 1918, să se proclame independenŃa şi ruperea legăturilor cu Rusia. La Bucureşti, Alexandru Marghiloman, prim-ministru al României şi reprezentanŃii Sfatului łării au dus tratative de unire care s-au concretizat în reuniunea Sfatului łării din 15 martie 1918. În ziua de 27 Martie 1918 se votează unirea cu Ńara. Marghiloman a citit declaraŃia Guvernului privind autonomia Basarabiei, pentru unire votînd favorabil 86 de delegaŃi, trei voturi au fost contra, înregistrîndu-se 36 de abŃineri şi 13 absenŃi. În actul adoptat de Sfatul łării de la Chişinău, se preciza că unirea se face pe următoarele baze: Sfatul łării actual rămîne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare după nevoile şi cererile norodului; Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat al łării, ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, ca un organ împlinitor şi cu administraŃie proprie; Respectul drepturilor minorităŃilor din Basarabia; Basarabia va trimite în Parlamentul Românei un număr de reprezentanŃi proporŃional cu populaŃia, aleşi pe baza votului universal, egal, secret şi direct; Libertatea personală, libertatea tiparului, a

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

48

cuvîntului, a credinŃei, a adunărilor şi toate libertăŃile obştei vor fi garantate prin ConstituŃie, etc. Alexandru Marghiloman afirma despre unirea Basarabiei cu România că „în numele poporului român şi al Regelui României, cu adîncă emoŃie şi falnică mîndrie, iau act de hotărîrea Sfatului łării şi declar că de azi înainte Basarabia este pe veci unită cu România“, iar regele Ferdinand următoarele: „un vis frumos s'a înfăptuit. Din suflet mulŃumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o mîngîiere, să văd, după o sută de ani, pe fraŃii noştri basarabeni revenind la Patria Mamă“. Bucovina , 27 octombrie 1918.

O adunare a reprezentanŃilor populaŃiei româneşti din Bucovina este convocată, la iniŃiativa lui Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor, la 27 octombrie 1918, la CernăuŃi. Adunarea Constituantă, întrunită sub preşedinŃia lui Dionisie Bejan, a votat o rezoluŃie în favoarea unirii cu România, precizîndu-se unele acŃiuni de urmat: reprezentanŃii poporului din Bucovina, întruniŃi astăzi 27 Octombrie 1918 în CernăuŃi, se declară în puterea suveranităŃii naŃionale Constituanta acestei Ńări româneşti; constituanta hotărăşte unirea Bucovinei integrale cu celelalte Ńări româneşti, într-un stat naŃional şi independent; spre a conduce poporul din Bucovina şi a-i apăra drepturile; Constituanta respinge cu hotărîre orice încercare ce ar duce la împărŃirea Bucovinei şi doreşte însă să se înŃeleagă cu popoarele conlocuitoare.

S-a ales un Consiliu NaŃional format din 50 de membri din toate judeŃele şi păturile sociale. Consiliul NaŃional a alcătuit şi un Guvern denumit Consiliul Secretarilor de Stat, avîndu-l ca preşedinte pe Iancu Flondor. Pe 28 noiembrie 1918, la Mitropolia Ortodoxă din CernăuŃi, 74 de membri ai Consiliului NaŃional au început lucrările Congresului General al Bucovinei, alături de şapte delegaŃi germani, şase polonezi şi 13 ruteni. Erau prezenŃi şi reprezentanŃii Basarabiei. Preşedintele Consiliului NaŃional, Dionisie Bejan, a deschis lucrările Congresului: „ÎntruniŃi astăzi în acest măreŃ lăcaş, care este şi trebuie să rămînă simbolul unirii în credinŃă cu Dumnezeu şi în neamul nostru, salut cu neŃărmurită dragoste pe reprezentanŃii viteazei armate române, care, la ordinul M.S. Regelui Ferdinand I ne-a întins mîna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă. Salut cu aceeaşi dragoste pe reprezentanŃii fraŃilor noştri din Basarabia, Transilvania şi Ungaria. Vă salut pe voi, fruntaşii neamului românesc din Bucovina, care aŃi venit cu inima însufleŃită din tuspatru unghiuri ale Ńării, ca să aşezaŃi piatra fundamentală care să clădească trainic şi de neclintit România Mare. Implor harul ceresc şi binecuvîntarea dumnezeiască asupra hotărîrilor ce veŃi lua“.

Iancu Flondor, a dat, apoi, citire „DeclaraŃiei de Unire“, în care se arăta: „de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile Ńinuturi ale Sucevei şi CernăuŃilor, a făcut parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei Ńări se găsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniŃele de la RădăuŃi, Putna şi SuceviŃa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fiii acestei Ńări au apărat, de-a lungul secolelor fiinŃa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgîne; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat opresiunile unei cîrmuiri străine care îi nesocotea drepturile naŃionale; că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgice; că 144 de ani, bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate cîmpurile de luptă ale Europei pentru gloria Austriei; că a sosit ceasul ca łările Române dintre Nistru şi Tisa să formeze un singur stat unitar. Noi, membrii Congresului General al Bucovinei, întrunind suprema putere a Ńării şi fiind singurii învestiŃi cu puterea legislativă, în numele suveranităŃii naŃionale hotărîm: unirea necondiŃionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile hotare pînă la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României“. Actul unirii i-a fost prezentat, la Iaşi, Regelui Ferdinand de către o delegaŃie bucovineană.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

49

Transilvania , 1 decembrie 1918. Partidul NaŃional Român decide la 29 septembrie 1918, la Oradea, elaborarea unei

declaraŃii asupra dreptului naŃiunii române din Transilvania „de a dispune de ea însăşi“. Textul declaraŃiei redactate de Vasile Goldiş, este prezentat de Alexandru Vaida-Voievod la 18 octombrie 1918, în Parlamentul de la Budapesta. Ideile principale cuprinse în declaraŃie aveau la bază o serie de principii enunŃate de preşedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson, în speranŃa că astfel va putea fi obŃinut sprijinul marilor puteri. În document se susŃinea necesitatea convocării unei adunări naŃionale şi nerecunoaşterea Parlamentului şi Guvernului Ungariei ca reprezentanŃi ai naŃiunii române. La 30 octombrie 1918, la Budapesta, se constituie Consiliul NaŃional Român Central, compus din cîte şase membri ai Partidului NaŃional Român - Teodor Mihaly, Vasile Goldiş, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Lazăr şi ai Partidului Social-Democrat - Ioan Flueraş, Basil Surdu, Iosif Renoiu, Tiron Albani, Enea Grappini, Iosif Jumanca. La 3 noiembrie Consiliul îşi mută sediul la Arad şi devine organul de decizie şi reprezentare a naŃiunii române din Transilvania. Între 29 octombrie şi 1 noiembrie ia fiinŃă Consiliul Militar Central Român, structură menită să asigure ordinea şi securitatea populaŃiei româneşti, prin consilii şi gărzi naŃionale pe tot cuprinsul Transilvaniei. În tot acest timp, Guvernul României desfăşura o activitate susŃinută de propagandă, în statele aliate,în favoarea unirii, prin diplomaŃii din marile capitale, dar şi prin diverse personalităŃi culturale şi politice.

Între 13-15 noiembrie s-au purtat la Arad tratative cu delegaŃia reprezentanŃilor Guvernului Ungariei. Fruntaşii transilvăneni au cerut separarea definitivă a Transilvaniei de Ungaria, în timp ce delegaŃia ungară a admis doar autonomia. Negocierile eşuează. Printr-o notă ultimativă, din 22 noiembrie, Consiliul NaŃional Român Central adresa Guvernului Ungariei cererea de recunoaştere a puterii depline a Consiliului asupra Transilvaniei. Consiliul NaŃional decide să convoace, la 1 decembrie, la Alba Iulia, o Adunare NaŃională a Românilor din Transilvania şi Ungaria. Pentru această Adunare urma a fi aleşi 600 de deputaŃi pe bază de vot universal şi 628 reprezentanŃi ai organizaŃiilor şi societăŃilor culturale. Participă la alegeri românii din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş. Timp de 12 zile, sînt aleşi cîte cinci reprezentanŃi de circumscripŃie, revendicările fiind unirea cu România, reformă agrară, vot universal.

Alba Iulia a fost ales şi datorită faptului că Mihai Viteazul realizase Unirea Principatelor Române, tot în acest oraş. Cei 1228 de delegaŃi aleşi s-au reunit la Cazinoul din Alba Iulia, în timp ce în oraş peste 100.000 de oameni le aşteptau hotărîrile. Erau reprezentate toate categoriile sociale, delegaŃi ai tuturor regiunilor istorice româneşti. Adunarea NaŃională de la Alba Iulia proclamă Unirea „acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dînşii cu România“.

I.9. Transnistria înainte şi acum

Localizarea Transnistriei. Transnistria în antichit ate Transnistria îşi derivă numele de la rîul Nistru, rîu ce timp de secole a fost hotarul de

răsărit al Principatului Moldovei. Numele este de origine celtică, fiind înrudit cu Istrul (Dunărea), Niprul şi Donul şi însemnînd curs de apă. Grecii antici îi spuneau Tyras, la fel ca şi cetăŃii de la vărsarea lui în Mare, viitoarea Cetate Albă.

Conform informaŃiilor oferite de Ptolemeu în cartea a III-a a Îndreptarului geografic , Nistrul se afla la marginea de răsărit a marelui regat al Daciei: „Dacia se mărgineşte la miazănoapte cu acea parte a SarmaŃiei europene [regiunea dintre Vistula şi Don], care se întinde de la muntele Carpatos pînă la cotitura pomenită a fluviului Tyras [...], la apus cu iazigii metanaşti, pe lîngă rîul Tibiscos (Tisa) pînă la Axiopolis de unde, pînă în Pont şi la gurile sale, Dunărea se numeşte Istru...” (Iazigii metanaşti locuiau între Tisa şi Dunăre.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

50

Numele de metanaşti a fost dat de greci şi ar însemna "după mutare". Asta pentru că grecii i-au cunoscut pe vremurile cînd locuiau în răsăritul Daciei, împreună cu roxolanii, înainte de a se muta.)

Şi prezenŃa romană este atestată dincolo de Nistru, celebrul Val defensiv al lui Traian împotriva barbarilor tăindu-l mai sus de vărsare şi oprindu-se către gura Bugului (după Dimitrie Cantemir, la Don).

Românii în Transnistria în evul mediu. Documente al e domnitorilor Moldovei în mod formal, în Evul mediu de la acest rîu la est se întindea Marele Ducat al

Lituaniei. MulŃi români locuiau însă şi antestepele mai de la răsărit ale Transnistriei (Pămîntul de peste Nistru), risipiŃi în mici comunităŃi, rurale în special. Transnistria a fost în trecut o regiune aridă şi subpopulată, ea începînd să fie colonizată spre anul 1500 în special de către Ńărani moldoveni care treceau Nistrul în căutare de pămînt liber şi de către ceva tătari, graniŃele acestei regiuni nefiind pe atunci, nici măcar vag, delimitate în maniera în care sînt delimitate părŃile unui întreg teritorial. Vecinătatea la răsărit cu alte state a fost pentru Moldova mai degrabă teoretică decît efectivă pînă către secolul XIX.

La răsărit de Nistru menŃionările vieŃii româneşti se întîlnesc pe întregul parcurs al Evului Mediu.

Cea mai veche posesiune moldovenească atestată la est de rîul Nistru a fost castelul Lerici de la intrarea în estuarul Niprului (unde mai tîrziu va fi cetatea Vozia - Oceakov), castel capturat de piraŃii moldoveni de la genovezi în timpul domnitorului Petru Aron (în 1455). Cetatea Mangop din îndepărtata Crimee a avut şi ea legături cu Moldova, fiind stăpînită de cumnatul lui Ştefan cel Mare . Domnitorul moldovean s-a căsătorit cu prinŃesa de ilustră ascendenŃă bizantină Maria de Mangop, căsătorie care i-ar fi justificat dreptul la titlul de împărat al BizanŃului în momentul unei eventuale eliberări a Constantinopolului printr-un efort creştin concertat, vis pentru care Ştefan a lucrat neobosit aproape o jumătate de veac.

Un singur domn moldovean, Duca Vod ă, a stăpînit în Evul Mediu regiunea implicată împreună cu Ucraina (scaunul ucrainean fiind la cetatea Nemirova - Niemirow în poloneză, pe Bug). Totuşi, nici o organizare aparte nu este cunoscută pentru Transnistria pînă ceva mai aproape de zilele noastre, şi asta în primul rînd deoarece era aproape pustie. Pe lîngă specificul oarecum uscat al regiunii, al doilea motiv pentru care nordul Mării Negre a rămas slab populat pentru mult timp a fost şi prezenŃa tătărască, atît militară cît şi civilă, care îngreuna încercările de întemeiere a unei vieŃi civilizate de tip est european şi împiedica înfiriparea unei continuităŃi propice extinderii spre est a statalităŃii efective moldoveneşti ori eventual poloneze. S-ar putea pune problema dacă românii aşezaŃi în vechime în Transnistria şi descendenŃii lor pot căpăta (sau păstra) numele de moldoveni, cîtă vreme teritoriul lor nu a fost decît vremelnic şi parŃial posesiune a Principatului numit Moldova. Cel mai probabil numele de moldoveni le este potrivit, deoarece în zdrobitoarea lor majoritate, românii transnistreni au venit din Moldova de dincoace de Nistru, au Ńinut legături culturale şi de sînge cu cei din apus şi au vorbit aceeaşi limbă şi acelaşi grai cu ei. Păstorii ardeleni, al căror larg areal de circulaŃie cu turmele este bine cunoscut (Dobrogea, Balcani, stepele de la răsărit) trebuie să fi avut o contribuŃie neglijabilă la elementul român de peste Nistru. Există menŃiuni ale prezenŃei negustorilor munteni în Transnistria, dar numărul acestora trebuie să fi fost de asemenea neglijabil.

Un document extrem de interesant dat de Ioan Vod ă cel Cumplit , la 10 mai 1574, confirmă boierilor săi, logofătul Ion Golia şi Ieremia pîrcălabul, teritorii pe cealalt ă parte a Nistrului (malul stîng), în viitoarea Transnistrie: „loc pentru patru mori, de ceea parte a Nistrului, pe pîrău, la gura Iahorlîcului, unde se varsă în Nistru”.

Petru Şchiopul întărea, printr-un document emis la 4 august 1588, împărŃirea între Ion Golia logofătul şi Tudora, jupîneasa lui Ieremia pîrcălabul, a morilor de dincolo de Nistru, confirmînd fiecărei părŃi cîte două. La rîndul său Ieremia Movilă a dat proprietarilor hrisov

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

51

domnesc, întărindu-le „loc de patru mori, pre ceea parte de Nistru, în pîraie, în gura Iahorlîcului, unde cade în Nistru”.

Aceste documente constituie dovada că în Evul Mediu, cel puŃin în apropierea văii Nistrului, Moldova şi-a exercitat autoritatea politică la răsărit de rîu în mod similar ca şi pe restul teritoriului principatului.

Dată fiind sărăcia documentară şi repetata distrugere a arhivelor familiale şi statale în principatele române (urmare tocmai a lipsei de stabilitate şi continuitate ce a marcat evul mediu românesc, sau ca urmare a unor catastrofe: de exemplu, pe 20 iulie 1827 un mare incendiu a distrus a treia parte a Iaşului, printre altele fiind complet distrusă arhiva visteriei şi a divanului Moldovei), documentele amintite, păstrate în pofida atîtor vicisitudini, trebuie privite nu ca dovezi singulare ale pătrunderii statalităŃii moldoveneşti în stînga Nistrului ci ca certificări ale permanentei legături demografice şi juridice între cele două maluri ale râului încă dintr-o perioadă veche şi care trebuie să fi depăşit cu mult nivelul strict atestat documentar.

Micul târg Movilău se pare să fi fost fondat de Ieremia Movilă în jurul anului 1600 pe malul stîng al Nistrului. În aceeaşi perioada boierul Jura stăpînea ambele maluri ale Nistrului de la RâbniŃa la Dubăsari.

Fiica lui Vasile Lupu, căsătorită cu Timuş HmelniŃki, fiul lui Bogdan HmelniŃki, a fost înzestrată de tatăl său cu moşii la Iampol şi Raşcov, dincolo de Nistru. Aceste moşii, locuite de moldoveni, au devenit proprietatea mănăstirii Golia din Iaşi după moartea ei.

Duca Vodă, domn al Moldovei şi hatman al Ucrainei şi-a ridicat curŃi domneşti la łicănăuca, în faŃa cetăŃii Soroca de pe Nistru, aproximativ la jumătatea drumului dintre Iaşi şi Nemirova, de unde a emis documente ca dintr-o cancelarie domnească. Tot Duca Vodă colonizează moldoveni în stepele sărace în oameni dinspre Nipru.

Grigore Ureche menŃionează barbariile cazacilor veniŃi în jaf pe la 1583 comise asupra coloniştilor moldoveni care trecuseră de cealaltă parte a Nistrului în vremurile grele ale domnitorului Iancu Sasul (pretins fiu al lui Petru Rareş): „Nu multă vreme după aceia au mai lovit cazacii din sus de Tighina, pre decindea de Nistru, nişte sate ce să discălicase pre hotarul leşescu, turci ciutaci, moldoveni foarte mulŃi, carii ieşisă din Ńară de răul nevoilor Iancului vodă şi mare moarte au făcut într-înşii şi pradă şi robii şi cu dobîndă s-au întorsu la casile lor.”

Multe familii moldoveneşti se întindeau deci pe ambele maluri ale Nistrului, la fel cum azi se întind pe ambele maluri ale Prutului. O interesantă menŃiune vorbeşte de sosirea boierilor hotarnici la Peresecina în Ńinutul Orheiului, pentru a delimita moşiile boierilor Dulman şi Petrică. Aceştia doi mărturisesc că hrisoavele lor „au fost arse în vremea unui foc năprasnic noaptea, cînd au ars totul în casa lor, aşa încît ei n-au putut scăpa nimic; rămasu-le-a numai un singur hrisov domnesc, dar acesta se află la neamurile lor de peste Nistru...”

Ultimul domn moldovean cunoscut care dăruieşte prin hrisov o moşie dincolo de Nistru unui supus moldovean este Mihail RacoviŃă în 1717.

Importanta cetate otomană Oceac (numită de turci Ozu iar de moldoveni Vozia, astăzi Oceakov) din nordul Mării Negre era cea mai importantă aşezare din spaŃiul dintre Nistru şi Bug şi de asemenea un important pol al prezenŃei moldoveneşti. Plasarea sa era în apropierea cunoscutei colonii milesiene Olbia.

Mărturii ale c ălătorilor str ăini despre românii din Transnistria Călătorul italian Giovanni Battista Malbi trece la 1620 prin Moldova şi vorbeşte despre

învecinarea la est a principatului cu tătarii. Descriind cetăŃile tătărăşti şi inclusiv Oceakovul, apreciază că locuitorii acelor pămînturi sînt „creştini de rit ortodox şi avînd o limbă coruptă din latină, italiană şi rusă.”. De bună seamă, acesta observase nu coruperea cu limba vorbită de ruşi, ci împrumuturile (timpurii) în limba română din limba slavonă şi care constituie o importantă parte a fondului lingvistic românesc. Deducem uşor deci că românii din partea locului erau cei vizaŃi.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

52

Alt călător italian din secolul XVII, Niccolo Barsi din Luca, trece prin Oceakov şi descrie cele trei fortăreŃe existente. El menŃionează că „Numai într-o singură fortăreaŃă - unde se făcea piaŃă - puteau să intre turcii şi cei din afară care erau valahi.” Tot el relatează faptul că împărŃise drumul cu delegaŃia moldovenească ce o aducea din Caucaz pe viitoarea soŃie a lui Vasile Lupu , prinŃesa circaziană Ecaterina. Paşa de Silistra, aflat şi el la Oceakov, o vede şi şi-o doreşte în haremul lui. Moldovenii o ascund pe Ecaterina în carele lor, iar oamenii paşalei o caută în special în „hanurile moldovenilor” din tîrg. Iată deci că moldovenii erau prezenŃi în număr important în Vozia - Oceakov, atît băştinaşi cît şi călători, dat fiind că aveau hanurile lor. Tot Niccolo Barsi face o categorică remarcă în privinŃa elementului moldovenesc. Înainte de plecarea din Vozia „mă dusei în casa unui moldovean din care, după cum am mai arătat, sînt mulŃi în acest oraş, şi-l rugai să-mi facă nişte biscuiŃi contra plată, deoarece trebuia să trec, timp de trei săptămîni încheiate, prin locuri pustii.” Iată deci şi sărăcia de atunci în oameni a viitoarei Transnistrii.

În timpul războaielor suedezo-ruse prin Oceakov trece călugărul Daniel Krmann, venind de la Poltava. În drum întîlneşte moldoveni, iar la Oceakov locuieşte în tinda „împodobită cu covoare” a casei unui moldovean. La un han local bea, de asemenea, „vin moldovenesc”. Referitor la locuitorii aşezării el distinge întîi pe valahi, apoi pe tătari, pe greci şi pe turci. Despre valahii din Vozia-Oceakov, apreciază că „Acest neam de oameni al valahilor are aceeaşi limbă cu a valahilor şi religia la fel cu a ruşilor şi a grecilor.”. MenŃionarea confesiunii (pe care o deduce din felul în care i-a văzut pe români făcîndu-şi cruce) era probabil menită să deosebească pentru cititorii jurnalului său pe băştinaşi de italieni, dat fiind că numele valah a avut un sens larg în limbile multor popoare şi nu era suficient pentru a identifica etnic pe români.

Lawrin Piaczeczynski, secretarul regelui polon Sigismund al III-lea, trimis ca sol la hanul tătărăsc Gazi Ghirai al II-lea, traversează regiunile în discuŃie. În călătoria sa nu întîlneşte aşezări slave, ci „sate moldoveneşti pe care le Ńine hanul tătărăsc şi pe care le guvernează în numele lui sluga lui Nazyl aga”, atît în jurul CetăŃii Albe, cît şi în părŃile de peste Nistru.

Principatele române, închinate fiind de la sfîrşitului secolului al XV-lea sultanului turc, au fost nevoite să plătească tribut PorŃii Otomane, la început simbolic, apoi împovărător o dată cu trecerea timpului. În contul unei părŃi din tribut, Poarta a solicitat adesea domnilor moldoveni să rezolve diverse probleme antreprenoriale precum repararea şi întărirea diverselor fortăreŃe turceşti de frontieră. Astfel moldovenii au reparat în special CameniŃa şi Vozia (Oceakov) în Transnistria, iar muntenii Orşova la Dunăre. Domnii erau obligaŃi să se ocupe de îndată de însărcinări şi să se deplaseze în persoană cu curtea lor, fiind scutiŃi de drum doar în eventualitatea justificată a unei boli. Numai Petru Şchiopul, ca domn a Moldovei, a trimis cincisprezece mii de salahori la Vozia şi trei mii de care de materiale de construcŃie.

Această situaŃie complexă a făcut propice exodul către spaŃiile vaste de dincolo de Nistru al unui mare număr de moldoveni în căutare de înavuŃire, pămînt liber, taxe insignifiante şi oportunităŃi diverse, pe tot parcursul evului mediu, preluînd însă asupra lor riscurile de a trăi într-o regiune mai instabilă, mai bogată în războaie şi depărtată de organizarea de tip est european pe care o lăsaseră acasă. Densitatea etnică importantă a românilor în spaŃiile de dincolo de Nistru a indus în eroare geografi şi istorici importanŃi ai vremii, care au dedus din realitatea etnică incontestabilă şi o apartenenŃă politică a regiunii discutate la spaŃiul românesc.

Antonio Bonfini (circa 1434 - 1503), cunoscut istoric de origine italiană care şi-a încheiat viaŃa la curtea ungară ca invitat al lui Matei Corvin, este cel mai important istoric al secolului XV care a dezvoltat tema originii poporului român (în lucrarea „Rerum Ungaricarum decades quatuor cum dimidia”). Vorbind despre cele două Valahii, Moldova şi łara Românească, el apreciază că acestea se întind „a Transsylvania incipientes inter Tyram et Borysthenem fluvium, ad Euxinum usque mare latius effunduntur”, adică „din Transilvania începînd şi pînă la Marea Neagră unde se varsă Nistrul şi Bugul”.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

53

Şi mulŃi geografi importanŃi au inclus, greşit totuşi, Oceakovul între oraşele Moldovei. Această includere apare la Giovanni Botero (1540-1617) în „Relazioni universali”, carte care s-a bucurat de 17 ediŃii şi trei traduceri în limba latină (prima la VeneŃia în 1591), la Gian Lorenzo d'Anania în „Sistemul universal al lumii sau cosmografia” (VeneŃia, 1596) şi la Giovanni Antonio Magini (1555-1617), profesor la Universitatea din Padova, în „Geographie universae”, publicată prima dată la VeneŃia în 1596.

Despre „cazacii moldoveni” de peste Nistru Merită menŃionată şi atracŃia pe care viaŃa mercenarilor cazaci a exercitat-o asupra

aventurierilor moldoveni. MulŃi moldoveni s-au mutat între cazaci, ducînd viaŃa militară zbuciumată a lor şi lăsînd mărturii toponimice în spaŃiul dintre Nipru şi Don. Multe menŃiuni ale prezenŃei moldoveneşti între cazaci şi a imixtiunii lor în luptele pentru putere din Moldova pot fi găsite atît în cronicile moldoveneşti cît şi în cele polone. Bogdan HmelniŃchi, întîiul hatman al Ucrainei (denumire însemnînd Ńinut de la GraniŃă, dat fiind că acolo, în zona Niprului şi Donului era graniŃa dintre tătari-otomani şi Rusia) avea şase polcovnici moldoveni din treisprezece, zece mii de ostaşi din cei patruzeci de mii pe care îi avea fiind tot moldoveni. Ultimul hatman liber ales al Ukrainei, în accepŃiunea de comandant al regiunii militarizate de frontieră, a fost Dănilă Apostol (1727 - 1734), şi el moldovean, avînd în subordine şi detaşamente de „cazaci moldoveni”.

Ştefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug şi Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali şi români. Cazacii sunt strânşi dintre moscali şi români. Prin denumirea de cazac, tătarii înŃelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru VişnovieŃchi se cobora dintr-o soră a lui P.Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei.

După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei ,,Domnişori" - fii adevăraŃi sau închipuiŃi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei.

Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va reuşi să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei şi acelaşi noroc si-l vor încerca şi alŃi români din fruntea cazacilor: Alexandru şi Constantin Potcoavă, Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai deŃine dintre românii transnistrieni Ion Grigore Lobodă, Tihon Baibuza, Samoilă Chişcă, Ion Sârcu, Opară, Trofim Voloşanin (Românul), Ion Şărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu şi eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independenta Ucrainei, Dănilă Apostol. Pe tot parcursul sec XVI - XVIII, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobădă, (în Pereiaslav), Martin Puşcariu (în Poltava), Burlă (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju şi Dimitrie Băncescu (în Uman), Dumitraşcu Raicea (în Pereiaslav) comandantul Varlam BuhăŃel, Grigore Gămălie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Raşcov), Petru Apostol (în Lubensc). AlŃi mari comandanŃi de unităŃi căzăceşti dintre ,,dacii transnistrieni" sunt: łopa, Scapă, łăranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desălagă, Drăgan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, TurculeŃ, Chigheci, Grigoraş, Bogdan, Radul, Focşa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. MulŃi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654, iar alŃii precum generalul Ciorbă şi coloneii Mândra, Ghinea şi Brânca vor intra în servicul Rusiei.

O Transnistrie cu via Ńă spiritual ă româneasc ă Teritoriul dintre Nistru şi Bug a depins spiritual de ierarhii ortodocşi ai Brăilei (łara

Românească) şi Huşi (Moldova). Mitropolitul Daniil al Proilaviei (Brăila) se intitula într-un act dat în 30 februarie 1769 la Tighina: „Mitropolitul Proilaviei, al Tamarovei [Reniului, pe Prut], al Hotinului [raia turcească în acele timpuri], al tuturor marginilor Dunărei [în afara jurisdicŃiei principatelor, adică] şi al Nistrului şi a întregii Ucraine a hanului”. Acelaşi Daniil a binecuvîntat construirea mai multor biserici în Transnistria la Malovata, DoroŃcaia, Măhala, Pohrebea, Cocieri şi Dencu. După moartea lui Daniil această eparhie a trecut la episcopia de Huşi. Pînă la 1837 cînd se creează mitropolia Hersonului, Transnistria depinde spiritual de ierarhii Moldovei.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

54

Omul de litere Mihail StrelbiŃchi îşi mută tipografia în 1792 de la Iaşi, capitala Moldovei, la Dubăsari, în Transnistria. Aici tipăreşte cărŃi în româneşte, ruseşte şi greceşte. Prima carte românească de poezii e tipărită aici, „Poezii noo” de Ioan Cantacuzino. În 1796 mută tipografia la Movilău, tot în Transnistria. Aici publică multe cărŃi populare destinate întreg spaŃiului românesc precum „Alixăndria”, istorie fantezistă a vieŃii lui Alexandru Macedon.

Românii pun bazele culturii ruse În 1796 la Dubăsari ori Movilău s-a tipărit primul volum de versuri în limba română

(versuri originale şi traduceri de I.Cantacuzino). În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăieşti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.

Cultura românească a influenŃat şi cultura ucrainienilor şi ruşilor prin românii ce şi-au găsit rosturi în Rusia. Petru Movilă a devenit mitropolit al Kievului şi întemeietorul Academiei ruseşti. Călugărul român Paul Berândă este întemeietorul lexicografiei ruseşti. Milescu Spătaru pe lângă activitatea diplomatică şi ştiinŃifică a fost învăŃătorul lui Petru cel Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnică activitate ştiinŃifică fiind şi consilier intim al împăratului. Herăscu (Hirăstov) a fost literat şi întâi curator al universităŃii din Moscova.33 Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie ( trecut peste Nistru împreună cu cei peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov şi Bielgorod. Mihail StrilbiŃchi din Moldova îşi va muta tipografia la Dubăsari apoi la Movilău. Ioan Silviu Nistor în ,,Istoria românilor din Transnistria" mai aminteşte de un român Turcu ca autor al codului penal rusesc, de Mihail Voloşaninov ca organizator al Ministerului de externe rus şi Grigore Voloşeninov (Românul) de asemenea diplomat al Rusiei.

Literatura rusă recunoaşte că poezia rusească modernă începe cu Antioh Cantemir. Prin D.Cantemir, prin Spătaru Milescu (care în China la popasuri dă comandă cazacilor să îi cânte ,,Dunăre,Dunăre"), prin Leon Donici şi alŃii capătă nişte mari oameni de cultură. În 1737 se năştea în Rusia, Nic Bantânş Camenschi urmaş de boier moldovean ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse şi universităŃii. Mihai Frunză geniu militar al Armatei Roşii, mort în 1925 la 40 de ani, este cel al cărui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiză (Frunze) şi Academia militară a URSS. Acesta se născuse în Turkestan, urmare a unor colonizări ale basarabenilor şi transnistrienilor în 1878 în regiune. În 1854 se stingea la Odessa Al.Sturza, filozof al religiilor. N.Donici a întemeiat în 1908 la Dubăsarii Vechi, Observatorul de astronomie fizică. Guvernul rus refuză oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanŃa deschiderea unei catedre de limba română la Universitatea din Odessa.

Academicianul sovietic L.S.Berg, afirma: ,,Moldovenii ce locuiesc în Moldova, Basarabia şi până în guberniile învecinate, Podolia, Herson, iar într-un număr mai mic în gubernia Ecaterinoslav sunt români", iar Take Ionescu privitor la Rusia ,,este duşmanul nostru natural".

RASSM-un stat românesc între Rusia şi România Mare OpoziŃie ucraineană la crearea RASSM După declaraŃia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind naŃionalităŃile şi libera

folosire a limbii materne şi ca urmare a tendinŃelor hotărâte de ucrainizare, la 3 septembrie se întrunesc la Balta delegaŃii satelor româneşti. Ucrainienii au făcut opoziŃie la organizarea unei republici autonome.

Şi totuşi în 12 octombrie 1924 se crează Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească58 în cadrul Ucrainei, capitală fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul cu graniŃa vestică fixată declarativ pe Prut. La Bârzula în aprilie 1925 Congresul Pan-Moldovenesc a fixat graniŃele şi ConstituŃia recunoscută de ucrainieni la 10 mai.

Cu o suprafaŃă , la 1934, de 8.434 km2 şi o populaŃie de 615.500 locuitori din care 80% români, noua republică cuprindea raioanele: Balta, Bârzula, Camenca, Crut, Dubăsari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Roşie, RâbniŃa, Slobozia, Tiraspol. A fost creată pentru a aŃâŃa pe nemulŃumiŃii din Basarabia. Vintilă Brătianu considera cu luciditate că ,,crearea unui

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

55

stat român între Rusia şi noi" va permite dezvoltarea în URSS ,,a unei vieŃi naŃionale româneşti".

Tiraspolul în alfabet latin Moştenirea lăsată de Ńarism era înfiorătoare: populaŃia agramată, şcoli de limbă

maternă lipsă, conştiinŃa naŃională stinsă, oamenii în mare parte neştiind de unde se trag şi cine sunt, limba la condiŃia de limbă păsărească.60 Demn de menŃionat că în RASSM i s-a spus limbii pe nume după cum reiese din paginile săptămânalului ,,Plugarul roşu" din 21 august 1924 (ce apărea din 1 iulie): ,,s-a hotărât ca în şcoale, case şi în aşezăminte de cultură românească să se întrebuinŃeze limba românească".

Au funcŃionat 145 şcoli româneşti gimnaziale, 18 şcoli româneşti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic şi politehnică, cu o populaŃie şcolară românească totală de 24.200 din care 800 studenŃi. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicaŃii cum ar fi: ,,Plugarul roşu", ,,Moldova Socialistă", ,,Comsomolistul Moldovei", ,,Moldova literară", ,,Octombrie", ,,Scânteia leninistă". Mai existau staŃie radio la Tiraspol, Corul de Stat ,,Doina", teatrul de stat şi secŃie română la Şcoala teatrală din Odessa, institut de cercetări ştiinŃifice şi tânăra republică avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern şi chiar un preşedinte de republică.

Revenirea la ,,limba moldovenească" s-a făcut cu puşca În 1937 însă, intelectualitatea din RASSM a fost acuzată că a făcut jocul duşmanului

de clasă şi exterminată în mod barbar. Începând cu întregul guvern al republicii şi terminând cu inimoşii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae łurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrâncea, Nistor Cabac. AtrocităŃile staliniste au mers până acolo încât în satul lui Toma Jalbă (Butor-raionul Grigoriopol) au fost împuşcaŃi 167 bărbaŃi din cei 168.

Datorită colectivizărilor forŃate şi închiderii bisericilor (încheiată în 1938) a avut loc un adevărat exod peste Nistru atât de intens încât a fost nevoie de un lagăr pentru refugiaŃii transnistrieni, iar numărul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atât de mare încât la Chişinău, Cluj şi Iaşi, apar reviste ale acestora: ,,Tribuna românilor transnistrieni" condusă de Şt. Bulat, ,,Transnistria" redactată de Ilia Zaftur, respectiv ,,Moldova Nouă" redactată de N.Smochină. Grănicerii ruşi trăgeau fără milă în cei pe care îi descopereau trecând Nistrul. Astfel de evenimente erau obişnuite, însă la 23 februarie 1932 a fost un adevărat masacru fiind ucişi 40 de bărbaŃi, femei şi copii, fiind un subiect de discuŃie în parlament şi în presa internă şi internaŃională.

Înainte de 28 iunie 1940 şi în zilele următoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut şi Nistru cu RASSM. AgenŃia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat susŃinerii ,,întrunirii poporului basarabean cu poporul RASSM." Ecouri ale intenŃiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regăsesc în paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi că Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au susŃinut rugămintea organizatorilor Moldovei şi au intrat cu propunere în Sovietul Suprem al URSS de a întruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM şi organiza Republica Confederativă SSM".

Kremlinul comandase culegerea de date în vederea luării hotărârii privind structura administrativ teritorială a RSSM. Un asemenea raport datat la 15 iulie 1940 şi semnat A.Scerbacov care Ńinând cont de considerente etnice, istorice, economice, propune pe lângă cedarea dintre judeŃele basarabene doar a Hotinului (care împreună cu CernăuŃiul să aparŃină Ucrainei), iar din RASSM să cedeze Ucrainei doar raioanele Balta şi Pesceansc. Viitoarea Moldovă urma să aibe 5 regiuni: BălŃi, Chişinău, Bender, Akkerman şi Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea HoŃului, Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Codâma, Cotovsc, Ocna Roşie, RâbniŃa, Slobozia, Tiraspol şi Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

56

Conducerea fostei RASSM propune şi ea cedarea către Ucraina pe lângă Bucovina de Nord doar a Hotinului, CeŃătii Albe şi Chiliei, iar de la est de Nistru să fie cedate doar raioanele Codâma, Balta şi Pesciana.

Sfâşierea Transnistriei Kievul însă prin preşedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha cerea la 22

iulie 1940 ca Ucrainei să-i revină pe lângă Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia şi a Ismailului, Bolgradului şi a opt din raioanele RASSM (Codâma, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea HoŃului, Ocna Roşie, Cerneansc, Kotovsk). Deşi în urma analizării propunerilor Ucrainei şi RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem propunea lui G.Malenkov secretar al CC al PCUS să se adopte varianta RASSM70, în 2 august 1940 Sovietul Suprem a adoptat legea formării RSSM în varianta propusă de Ucraina.

La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetăŃenilor din următoarele localităŃi transnistriene de a trece din componenŃa Ucrainei în componenŃa Moldovei: Timcov (raionul Codâma) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche ( raionul Kotovsc), Grebenichi şi Slaveano-Serbca ( raionul Grosu) şi dau curs doar cererilor satelor DoroŃcaia Nouă şi Sadovo (raionul Ocna Rosie).72

Iată câteva din numele localităŃilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hârtop, Visterniceni, Borş, Dabija, Carleşti, Şerpa, Culmea Veche şi Nouă (raionul Bârzu); Valea HoŃului, Tocila, Grecu, Perişori, Handrabura, Şalpani (raionul Nani); Păsat, Holmu, Pârlita, PăsăŃel, Mironi, Bănzari, Bursuci, Moşneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budăi, Buza, Strâmba, Broşteni, Slobozia, Buchet, Timcău, PloŃi, Şerbi (raionul Crutâi); Ocna Roşie, Clăveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Coşari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubău, łâbuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Mălăieşti, Ilie, Brânza, Untilovca, Găvănosu (raionul Ocna Roşie). Multe din numele românesti vor fi schimbate: Bârzu în Kotovsk, Mărculeni în Dimovka, Voloşca în Pisariovka, Întunecata în Svetloe, Nani în Ananiev, Vrabie în Vradievka, Valea HoŃului în Dolinskoie, Mălai în Karataevka, Urâta în Elenovka etc.

Numele moldovenilor au fost ucrainizate, şi ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevară au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko, Kerdevarenko.

Transnistria-a XI-a porunc ă a decalogului românesc Sub administraŃie românească Între 19 august 1941 şi 29 ianuarie 1944, România a avut sub administraŃie temporară

,,Transnistria" ce se întindea între Nistru şi Bugul de până la limanul Niprului, iar în nord până la apa Niomjâi şi a Rovului. Teritoriul în suprafaŃă de 44.000 km2 şi o populaŃie de 1,2 millioane locuitori a fost împărŃit în 13 judeŃe: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubăsari, Golta, Jugastru, Movilău, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, RâbniŃa, Tiraspol, Tulcin. În vederea deschiderii şcolilor la 1941, primarii urmau să consulte imediat obştile locale spre a stabili limba de predare a învăŃământului (rusă sau moldovenească) după alegerea obştei.

Păstrând vechea împărŃire în 64 de raioane, din cei 1.623 funcŃionari, doar 398 proveneau din România. Din cele peste 1.000 de biserici desfiinŃate de comunişti, în 1943 nu erau încă reparate doar 76. Alături de 219 preoŃi localnici mai slujeau 250 preoŃi din Ńară. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, româneşti din Transnistria, apar publicaŃii ca: ,,Transnistria", ,,Glasul Nistrului", ,,Bugul", ,,Gazeta Odessei", ,,łara Bugului"", ,,Molva". La Tiraspol s-a înfiinŃat Liceul românesc ,,Duca Vodă", iar cinematografe în Tiraspol, Ananiev şi Odessa.

ReprezentaŃii cinematografice au avut loc în toate satele Transnistriei. În satul Hârjău au fost repatriaŃi români din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate între Prut şi Bug la începutul acŃiunii). Din relatările bulibaşei Coca din Sinteşti - Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagăr unde au fost adunaŃi 2.600 Ńigani.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

57

În 1944 odată cu înaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost încorporată în RSS Ucraineană, iar raioanele Camenca, RâbniŃa, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia în componenŃa RSS Moldoveneşti, situatie existentă şi în prezent.

CâŃi aŃi muri pentru tricolor? Ea a f ăcut-o! În Ucraina, la recensământul din 1989, existau la est de Nistru români în regiunea

Odessa care cuprinde însă şi sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd (10.694) şi alte regiuni (73.128). Exista în 1992 la Odessa o Societate Culturală Românească ,,Luceafărul" care edita şi un săptămânal cu acelaşi nume condus de Vadim Bacinschi. Maria Margarit din Ananiev spunea de acest săptămânal că este un ,,alin pentru durerea ce mă încearcă" şi că ,,ne dor schimbările cărora au fost supuse cândva denumirile satelor noastre" şi vorbeşte de ,,existenŃa de veacuri a noastră pe aceste locuri".

Interesele ruseşti în zonă a căror expresie este conflictul început în 1992 şi tendinŃele centrifuge continuate până în prezent împiedică accesul la viaŃa naŃională măcar pentru românii transnistrieni din raioanele Moldovei. Dacă la început 26.000 elevi din Transnistria au cerut grafie latină, în urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar şcolile nr. 20 din Tiraspol (despre care T.Tabunşcic vicepreşedinte al SocietăŃii ,,Transnistria" anunŃă că a crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Thighina) şi nr. 12 din RâbniŃa. În întreaga Transnistrie moldovenii deŃin 40% din populaŃie (ruşii şi ucrainenii deŃin doar 22, respectiv 28%); în Tiraspol unde în 1940 aveau 65% mai deŃineau în 1989 abia 12%.

În Cocieri (satul transnistrian care i-a dat pe prozatorul şi regizorul IoviŃă Vlad şi academicianul I.Capiton Lupol) învăŃătoarea Maria Gherasim Isaicul în timpul conflictului pleca şi se întorcea de la şcoală purtând cu ea, tricolorul. Într-o noapte au ucis-o şi au aruncat-o în fântână. Ferice de copiii ce au avut-o în frunte. Vai nouă ce le permitem unor analişti români (nu doar lui Smirnov şi armatei a XIV-a) să afirme categoric că nu avem interese în Transnistria şi că aceasta nu aparŃinuse nicicând României.

Cu gândul la aceşti bravi români transnistrieni va fi zis probabil C.Coposu că ,,integritatea noastră teritorială până la frontierele estice ale neamului este o obligaŃie sfântă, ca a XI-a poruncă a decalogului românesc".

AutorităŃile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controlează pe lângă raioanele de la est de Nistru şi oraşul Tighina care este în Basarabia. În 1992, după ce armata Moldovei a intrat în Tiraspol, a primit ordin de la Snegur să se retragă. Ostaşii au plâns de necaz. Chişinăul este îndreptăŃit conform dreptului internaŃional să restabilească ordinea constituŃională în zonă însă a avut şi are nişte ezitări cel puŃin suspecte.

În prima jumătate a lui 2005 se pare că multă lume e încântată de planul ucrainean de reglementare a conflictului. Acest plan prevede democratizarea regiunii prin alegeri monitorizate şi apoi tratative cu organe legitime. România propune retragerea armatei ruse, control al frontierei de către Chişinău, apoi alegeri şi tratative privind statutul regiunii care să respecte constituŃia Moldovei. Acest plan convine Moldovei care în parlament a adoptat planul ucrainean cu multe amendamente încât este mai aproape de varianta românească. Se mai vrea intrarea în negocieri a SUA, UE şi a României. Rusia se opune şi mai ales în ce priveşte România. Cel mai periculos este planul Kievului care după alegeri la Tiraspol poate conduce la recunoaşterea internaŃională a separatiştilor. Aceştia ar putea apoi cere autodeterminarea şi unirea cu Ucraina. Astfel o regiune în care populaŃia cea mai numeroasă o constituie moldovenii poate să ajungă în graniŃe ucrainene prin unirea populaŃiei ucrainene cu cea rusă, în această formulă depăşind-o numeric pe cea română. S-ar pune atunci problema autodeterminării spre exemplu şi a unor raioane majoritar româneşti din Ucraina sau cecene din Rusia etc etc.

DiplomaŃia română a avut un puseu dat de Băsescu apoi a tăcut iar, acceptând aproape să fie scoasă a doua oară de la masa tratativelor. Se ştie că în prezent părŃi în rezolvarea conflictului sunt doar Moscova, Kievul, Chişinăul, Tiraspolul şi inactivul OSCE.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

58

România are interese acolo fiindcă cei mai mulŃi locuitori sunt de un neam cu noi şi s-a văzut cu ocazia încercărilor de închidere a unor şcoli româneşti că aceşti fraŃi ai noştri simt româneşte.

Articol cules de Viorel Dolha

I.10. Laudă Ńie, interbelic românesc

Statul totalitar sovietic a ac Ńionat metodic (...) pentru inocularea în con ştiin Ńa basarabenilor a unei „amintiri” monstruoase, apocal iptice despre lumea româneasc ă de dincoace de Prut. În sufletele oamenilor a fost implantat h ăul românofobiei, care reprezint ă şi astăzi o realitate dintre cele mai dureroase, abil speculate de for Ńele potrivnice cursului firesc spre reîntregirea łării.

Ion Constantin

De accesibilitatea şi caracterul progresist al învăŃământului din interbelicul românesc îşi aminteşte azi cu recunoştinŃă dl S. Ursachi, în vârstă de 85 de ani, din Codrul Nou, Teleneşti: „Trebuie să ştiŃi că, în perioada 1918-1940, s-a făcut mult pentru lichidarea analfabetismului, dar şi pentru trezirea conştiinŃei naŃionale. (...) De regulă, chiar şi copiii talentaŃi din familiile sărace aveau posibilitatea să-şi continue studiile, lor oferindu-li-se burse de la stat...” („Timpul”, 2.II.2007).

„Anii treizeci ai acestui secol de sfârşit de mileniu – Ńine să sublinieze Nicolae Lupan – au fost cei mai frumoşi ani din viaŃa mea. Ani plini de prosperitate şi zvâcnire românească între Nistru şi Prut” („Străin la mine acasă”, Bruxelles, 1996).

... ComparaŃia cu malul stâng al Nistrului, la care am recurs deja pe parcursul expunerii, se impune de la sine, deoarece falsificatorii autohtoni ai istoriei noastre prezintă lucrurile taman cu susul în jos şi viceversa, susŃinând că acolo, la moldovenii „malurostânjiinişi”, înfloreau cum nu s-a mai văzut limba (!), literatura (!!) şi arta (!!!), în timp ce aici, în Basarabia „ocupată de boierii români apucători” (aşa se traducea la Tiraspol termenul „zahvatcik”), analfabetismul era de aproape sută la sută, nu existau biblioteci publice, cultura naŃională degrada în ritm rapid, iar „ocupanŃii români” mai că nu-i mâncau de vii pe sărmanii basarabeni, care se încăpăŃânau să nu înveŃe... româna, adică propria lor limbă! (AmintiŃi-vă de insinuarea lui D. Miler: „Trăitorii basarabeni sunt stâlşiŃ, omorâŃ numa di aşeia cî ii îs basarabeni şî nu-s români, numa di aşeia cî ii nu gândesc româneşti”.)

...Dar s-o luăm, în sfârşit, ab ovo, adică de la începutul începuturilor, mai precis – de pe la 1917-1918, când moldovenii basarabeni, „treziŃi din somn de moarte”, şi-au suflecat mânecile şi s-au apucat să-şi clădească viitorul românesc. Fac acest lucru cu vaga speranŃă că voi reteza măcar unul din hidoasele capete ale balaurului ruso-comunist, care a împroşcat Basarabia şi întreaga Românie cu balele sale veninoase şi a vărsat pâraie de sânge românesc nevinovat. Sper de asemenea să diminuez cât de cât valul de „pârlitică” antiromânească pe care l-au încălecat cu atâta inconştienŃă şi nesăbuinŃă guvernanŃii comunişti din zilele noastre, considerând cu naivitate că „poporul Basarabiei” va iubi cu atât mai duios „norodul rus frate”, cu cât va urî mai patologic poporul român.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

59

Până la urmă, partidul comuniştilor va fi silit să renunŃe la logica confruntării şi să se izbăvească de sindromul ostilităŃii faŃă de români... Românii din România sunt prea păŃiŃi pentru a se mai lăsa ademeniŃi de sirena internaŃionalismului comunist. În această ordine de idei îl sfătuiesc pe liderul comunist Vl. Voronin să nu mai facă declaraŃii prăpăstioase ca cea debitată la Bucureşti în 2001: „Comuniştii sunt internaŃionalişti şi nu pot urî vreun alt popor”. Ca să nu încaseze o replică precum cea apărută în „Flux”-ul nostru: „Într-adevăr, comuniştii nu urăsc alte popoare, ei îşi urăsc doar propriul popor, iar pe alte popoare le iubesc atât de mult, încât nu se lasă până nu le înnăduşă cu îmbrăŃişarea lor...” (4 mai 2001).

...Unirea a fost o necesitate vitală şi istorică. La 1918, toŃi românii noştri s-au prins voiniceşte în Divina Horă a României Mari – o Românie liberă, independentă şi... europeană! S-au trezit „din somn” mai întâi preoŃii. PreoŃimea basarabeană, deşi trecuse şi ea, vreme de peste un veac, prin urgia rusificării Ńariste, şi-a păstrat conştiinŃa românească şi a jucat un rol semnificativ în făurirea Unirii din 27 martie 1918. Unul dintre aceşti preoŃi, Nicolae Stadnicov din s. łânŃăreni, r. Anenii Noi, lansa în presa vremii, la 1 aprilie 1918, un patetic apel către toŃi moldovenii scăpaŃi din „împărăŃia beznelor îngheŃate” (E. Coşeriu) – apelul de a se învăŃa să trăiască româneşte:

„Lacrimile strămoşilor, sângele lor, şi sudorile lor, stoarse de când s-au răzleŃit de mama România, nu mă lasă să tac. Şi nimeni din Basarabia, din cei care trăiesc din munca şi sudoarea Moldovenilor, care trăiesc pe pământ udat cu sânge şi lacrimi, nu are dreptul să tacă, acum e timpul să ne învăŃăm a trăi româneşte şi a uita timpurile Ńarismului...”

Istoricul român Ioan Nistor (1876-1962) avea cuvinte de înaltă preŃuire pentru basarabeni, care izbutiseră să restabilească legăturile fireşti dintre Basarabia şi România:

„Ferice de fraŃii basarabeni care, din prisosul însufleŃirii şi dragostei lor de neam şi Ńară au izbutit să împletească din nou legăturile fireşti între Basarabia şi România, legături care cu o sută de ani în urmă fuseseră destrămate de ghearele prădalnice ale vulturului din Ural” (Istoria Basarabiei”, CernăuŃi, 1923).

Un alt preot naŃionalist basarabean, Teodor Jireghie, unul dintre cei mai prolifici şi mai documentaŃi publicişti din perioada 1917-1918, îi osândea pe bolşevicii pripăşiŃi la Chişinău – dezertori ruşi de pe Frontul românesc, care i-au masacrat pe ostaşii transilvăneni, foşti prizonieri austro-ungari veniŃi de la Kiev (6 ian. 1918) în sprijinul Sfatului łării:

„Unde Ńi-e capul, bolşevice, unde Ńi-e mintea, ticălosule?! Tu, cela ce ne mănânci pâinea şi sarea patriei noastre, ne ucizi fraŃii şi ne pierzi munca. Tu, cela ce Ńi-ai ales povăŃuitori pe cei ce au răstignit pe Hristos şi care nu s-au ruşinat nici în Sfatul łării a-şi vărsa otrava, ai lepădat frontul (...) şi ai venit că te-a chemat Iuda să ne ucizi fraŃii cei nevinovaŃi. Ticălosule! nici crăpăturile pământului nu te vor ascunde până nu vei bea paharul care l-au umplut!”

„Ghearele prădalnice” ale „hoitarilor din Ural” au fost retezate, dar preotul nostru îi înfierează mai departe pe toŃi cei ce „vor face vrajbă în contra Unirii:

„Aşa or să păŃească toŃi aceia care de acum înainte vor mai încerca să ne vândă şi să trădeze neamul şi vor face vrajbă în contra Unirii tuturor românilor. Urgia dreptului judecător va cădea peste ei şi loc de odihnă în Ńara românească nu vor dobândi şi înŃelepŃii neamurilor ca la iuzi s-or uita”.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

60

Apropo de Sfatul łării, parlamentul binecuvântat de Dumnezeu, care prin eforturi şi sacrificii incomensurabile a înfăptuit multrâvnita Unire a Basarabiei cu patria-mamă, stârnind ura de moarte şi mânia dementă a veneticilor şi a cozilor de topor, care îl învinuiesc că „a adus pe români”. Dar, mă întreb eu, pe cine era să aducă? Pe ruşi? Simplu ca bună ziua: I-a adus pe români la români!

Actul acesta cu adevărat istoric nu s-a făcut printr-o anexiune armată, cum afirmau şi mai afirmă, în virtutea unei neghioabe inerŃii, ruşii şi argaŃii lor cu diplome de istorici contrafăcuŃi şi românofobi, ci prin votul liber al provinciei, exprimat de către deputaŃii Sfatului łării. A fost un act extrem de serios, asupra importanŃei căruia a focalizat atenŃia marele patriot Constantin Stere chiar în cadrul istoricei adunări a Sfatului łării de la 27 martie 1918:

„În viaŃa oamenilor, ca şi a popoarelor, nu sunt multe clipe ca acestea, voinŃa de fier a istoriei a pus pe umerii dumneavoastră o răspundere pe care nu o puteŃi înlătura. Nimeni altul decât dumneavoastră nu poate şi nu are dreptul de a vorbi în numele Basarabiei”.

La aceeaşi adunare, Stere a rostit (în ruseşte) cuvinte memorabile la adresa minoritarilor din Basarabia:

„În acest moment istoric, care cere să ne ridicăm la nivelul problemei pe care soarta a pus-o pe umerii noştri, aş vrea să mă îndrept către aceia care până mai ieri au fost stăpâni aici. Mă îndrept spre dumneavoastră ca spre nişte cetăŃeni liberi. ÎnŃeleg că sunt mulŃi care nu-s mulŃumiŃi de ziua de azi. Dar ei trebuie să se înalŃe până la nivelul gândirii cetăŃeneşti. Se poate oare ca în acest moment România să renunŃe, jertfind viitorul neamului? Atunci toate poftele vecinilor s-ar dezlănŃui şi ar sfâşia Basarabia în bucăŃi, iar generaŃia viitoare ar trebui să trăiască din nou orori şi vărsări de sânge pentru a se elibera”.

...S-a întâmplat un miracol: Neamul românesc s-a putut afirma pentru prima dată în istorie ca o singură fiinŃă etnică, „izbutind să creeze o realitate pe care se clădea din temelie edificiul politic al României” (C. Stere).

În faŃa acestui miracol, minoritarii (ruşii) din Basarabia, care nu erau – organic – în stare să se înalŃe „până la nivelul gândirii cetăŃeneşti”, dar şi neprietenii noştri din Rusia cea îndrăcită şi bolşevizată, au rămas uluiŃi şi au căzut în damblaua românofobiei lor tradiŃionale, căci, cum ar zice azi poetul Al. Corduneanu, „comuniştii, din românofobie au ieşit şi în românofobie vor pieri” („Flux”, 17.X.2007).

Semnificativ în această privinŃă este următorul fragment din alegoria „Cântarea Basarabiei” de Cristian Tiberiu Popescu:

„Antihristul din Răsărit a spus: Cum a fost cu putinŃă ca după o sută de ani moldovenii să vrea să unească din nou Basarabia cu łara lor?! A fost cu putinŃă numai pentru că n-au uitat că sunt români şi şi-au amintit de Dumnezeul łării lor. SiliŃi-i să uite că sunt români – acesta să fie numele cel mai de ocară. FaceŃi aşa fel să ajungă să li se strepezească dinŃii dacă ar rosti numele de român. SiliŃi-i să uite de România, iar dacă ar fi să-şi amintească, învăŃaŃi-i voi ce să-şi amintească. SiliŃi-i ca, odată cu laptele mamei, să sugă ură pentru România. S-o ştie pe aceasta drept iadul din care i-am scăpat noi. Ei trebuie să uite cine sunt, dar n-o pot face atâta vreme cât istoria le-o aminteşte, căci acolo omul priveşte ca într-o oglindă. ScrieŃi voi altă istorie a lor şi puneŃi-i să o înveŃe pe aceasta. DistrugeŃi-le bisericile, căci acolo pot ajunge să-l regăsească pe Dumnezeul łării. Aşa ei vor fi totdeauna ai noştri...” (v. „Glasul naŃiunii”, 28 aug. 1992).

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

61

Vă rog mult-mult să citiŃi cu atenŃie de 2-3 ori acest pasaj, apoi să parcurgeŃi încă o dată textul pus ca moto la începutul eseului de faŃă şi vă veŃi convinge definitiv că noi, românii moldoveni, nu avem nici un motiv să-l iubim pe „antihristul din Răsărit”. Să-l îndrăgească ciorile!...

...łarişti sau comunişti, ocupanŃii au semănat întotdeauna sămânŃă de ură şi vrajbă printre oameni („SiliŃi-i să uite că sunt români – acesta să fie numele cel mai de ocară! SiliŃi-i să uite de România!”).

To-To i ono! Faci o declaraŃie ucigător de batjocoritoare la adresa poporului care te-a găzduit cu inima deschisă şi mai pretinzi ca reprezentanŃii acestui popor să te iubească! GândiŃi-vă, stimaŃi cititori, cam ce sentimente a stârnit bieŃilor moldoveni declaraŃia unui „gospodin porcovnic” pe nume F. Sâromeatnikov, director al învăŃământului din Basarabia, care, luând cuvântul pe data de 10 aprilie 1917 la o întrunire a învăŃătorilor moldoveni, a „debordat” următoarele cuvinte de om atins de „pestă porcină”: „Moldovenii sunt un neam prost, ei au în limba lor abia câteva sute de cuvinte, precum Samoezii, din care pricină nu se pot cultiva în limba lor, au nevoie pentru aceasta de limba rusească”. E greu de spus cam unde l-or fi băgat moldovenii, în gând, pe acest „porcovnic” rus-rusesc!

Interesant, câŃi „cioloveci” ca F.S. avem azi în al doilea stat românesc! Cum am face să-i numărăm, să-i cunoaştem şi să le amintim înŃeleapta preîntâmpinare pe care le-a făcut-o încă în 1914, onestul lor compatriot, istoricul N.N. Durnovo: „În Basarabia se seamănă sămânŃa vrajbei, ca să mărească puterea semănătorului. Recolta va fi, însă, cu atât mai amară”...

În 1912, cu prilejul împlinirii unui secol de la acapararea Basarabiei de către Rusia Ńaristă, istoricul Durnovo, luminoasă fie-i amintirea, a spus un mare adevăr: „În timpul acestor o sută de ani de dominaŃie rusă în Basarabia ne întrebăm, ce am făcut noi pentru populaŃia moldovenească din punct de vedere spiritual. Absolut nimic, fiindcă în Basarabia toate şcolile au fost înfiinŃate cu unicul scop de a face din români ruşi şi nici măcar n-am reuşit”. De acord. Dar ce-au făcut în Basarabia românii de dincolo de Prut în cei 22 de ani de interbelic românesc? Au făcut enorm de mult, mai ales în etapa incipientă a României Mari. Mai întâi şi-ntâi au fost luate măsuri hotărâte pentru dezvoltarea învăŃământului. În locul şcolilor ruseşti de până mai ieri şi-au deschis uşile pentru copiii băştinaşilor circa 800 de şcoli cu pedagogi instruiŃi la cursurile din vara anului 1917, cu manuale scrise cu alfabet latin ca substituent al celui chirilic, cu cântecele neamului românesc şi cu tricolorul în locul simbolurilor Ńariste. Limba română literară a luat sub protecŃia ei graiurile basarabene (sper să vă amintiŃi ce a spus marele Eugen Coşeriu: „ZeiŃa protectoare a moldovenilor este Limba Română”).

...S-a mers, pe cât a fost posibil, pe calea trasată de marii intelectuali români, cum ar fi dirijorul şi compozitorul George Enescu (1881-1955), care a specificat:

„Basarabia este pentru noi un juvaier, în toate privinŃele, şi datoria noastră este să ajutăm, prin toate mijloacele, trezirea poporului la viaŃa culturală şi artistică, solicitând simpatia fraŃilor noştri moldoveni şi făcându-le tot binele de care au fost privaŃi atâta vreme”.

Pe această cale a păşit şi istoricul Ion Nistor, care a scos în evidenŃă un adevăr de o importanŃă covârşitoare şi anume că după 1918 România a luat sub aripa ei însăşi fiinŃa naŃională a populaŃiei basarabene, ferind-o de primejdia rusificării şi cruŃând-o de anarhia

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

62

rusească şi de teroarea bolşevică. Iată ce scrie reputatul om de ştiinŃă în „Istoria Basarabiei”:

„În vreme ce noua viaŃă de libertate pe toate terenurile ce Basarabia îşi croise se organiza, răsări în drumul ei primejdia cumplită a anarhiei ruse, care ameninŃa să înece totul în valurile ei năprasnice. În acea clipă supremă neamul nostru din Basarabia avu fericirea să găsească alături de sine, stând de pază, pe łara-Mamă care, cu toată primejdia în care ea însăşi se afla, a putut să ofere nu numai o mângâiere platonică, ci şi batalioane glorioase ale unei armate nebiruite. Această armată, ridicând la Nistru zid neclintit în drumul anarhiei, a redat poporului din Basarabia putinŃa de a-şi făuri în tihnă soarta sa aşa cum dânsul o înŃelegea. Iar dânsul o înŃelegea, votând prin glasul Sfatului łării, în vibrarea unui entuziasm fără seamăn, reintegrarea sa pentru eternitate în sânul patriei comune”.

Autorul admirabilei cărŃi „Basarabia din nou la răscruce”, Iftene Pop, scoate în relief noi nuanŃe istorice:

„Timp de 22 de ani a reuşit România să cruŃe populaŃia Basarabiei de teroarea bolşevică şi să oprească procesul rusificării. Atâta s-a putut. Atâta s-a făcut, dar prin acest act a fost apărată însăşi Europa în partea noastră de lume”.

Dar, cum era şi firesc, cea mai alinătoare undă de căldură sufletească ne-a venit din partea M.S. Regelui Ferdinand care, într-un vibrant mesaj trimis pe numele adunării din 27 martie 1918, scria:

„Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulŃumesc bunului Dumnezeu că Mi-a dat, în zilele de restrişte, ca o dulce mângâiere să văd, după o sută de ani, pe fraŃii basarabeni revenind iarăşi la Patria-Mamă. Aduc prinosul meu de călduroase mulŃumiri Domniilor Voastre şi Sfatului łării, ale cărui patriotice sforŃări au fost încoronate de succes. În aceste momente solemne şi înălŃătoare pentru patrie, de aici înainte

comună, Vă trimit la toŃi cetăŃenii din noua Românie de peste Prut regescul Meu salut, înconjurându-Vă cu aceeaşi inimoasă şi caldă iubire părintească”.

...Rezumativ vorbind, Regele Ferdinand I a venit la tron pe data de 27 sept. 1914; peste doi ani, la 15 aug. 1916, România intră în război, care, după grele suferinŃe şi mari sacrificii, se sfârşeşte cu împlinirea visului de veacuri: unirea tuturor românilor într-un singur stat. România Mare, numele dat regatului român întregit, reprezintă desăvârşirea unei grandioase evoluŃii istorice a poporului român, din care fac parte şi basarabenii. „Visul de veacuri al poporului nostru, obligat secole de-a rândul, prin vitregia vremurilor, să trăiască divizat şi sub stăpânire străină – ne spune istoricul Paul Cernovodeanu – a ajuns să se împlinească (...) în 1918, toŃi fiii neamului românesc (...) reunindu-se cu fraŃii lor în cadrul aceluiaşi stat naŃional unitar, independent şi indivizibil...”

...Aşa cum era firesc să se întâmple, în interbelicul românesc au cunoscut un puternic avânt literatura şi arta.

România Mare a fost cântată în versuri:

Trăiască România Mare,

Slăvit să fie-al ei popor!

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

63

Să fâlfâie cu adorare

Stindardul mândru tricolor! ( Ioan Neni Ńescu )

În aceeaşi perioadă s-au născut cântece populare:

CântaŃi voioşi cu mic şi mare,

Un vis de veacuri s-a-mplinit!

De-acum e România Mare,

Un soare nou a răsărit.

Prozatorul Nicolae Beldiceanu (1881-1923) a scris foarte inspirat despre „sufletul” Basarabiei de după Marea Unire din 1918:

„Îngerul luminii pluteşte peste sufletul Basarabiei. Şcolile româneşti s-au deschis pretutindeni. ÎnvăŃăceii îşi umplu cămările, dornici de fagurii graiului românesc...”

În poezia sa „Imnul Unirii”, Ion Boilă îi înŃepa cu neprefăcută satisfacŃie pe „fraŃii mai mari” care până mai ieri erau aici stăpâni cu puteri discreŃionare:

Cei ce-au vrut ca să-Ńi răpună

legea ta şi graiul tău,

Au ajuns de-ocara lumii

sub blestemul cel mai rău!

Iar în zilele noastre, cuprins de o nostalgică jale, poetul basarabean Ion Cuzuioc plânge România Mare ca pe o comoară pierdută: Aveam cândva o Ńară ca o floare, Urcam CarpaŃii, coboram la mare, Dar ne-a lovit o grea „eliberare”, Făcând pârjol prin vechile hotare...

...Annus mirabilis (Anul minune) – aceasta este denumirea dată de englezi anului 1666 în care Londra a scăpat abia-abia dintr-un incendiu de mari proporŃii. Aceasta este şi denumirea dată de un cărturar român cu dragoste de latinie anului 1918 – anul plin de har dumnezeiesc, anul minune când Basarabia a scăpat din ghearele hoitarului uralo-altaic, anul de naştere al României Mari.

Annus mirabilis 1918! Începutul unei ere noi... Treburile românilor basarabeni mergeau ca pe roate... Despre desfăşurarea acestei perioade basarabeanul avea o vorbă a lui de Stan-păŃitul... O vorbă care umbla prin toate satele noastre şi reda cea mai mare tragedie a vieŃii sale de om al credinŃei, al familiei şi al pământului: „Slavă Domnului! m-am însurat... mi-am făcut o căsuŃă... mi-am luat doi bouleni... oleacă de pământ... o văcuŃă la copii... patefon... şi când să trăim şi noi mai bine, hop! c-au venit ruşii...” Au venit şi ne-au dat în cap cu „eliberarea”!...

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

64

Hopul acesta avea rezonanŃa clopotului de dandana care vesteşte urgie şi prăpăd în Ńară: Gata, s-a zis cu binele românului basarabean, se spulberă toate năzuinŃele şi toată agoniseala vieŃii lui...

„În ziua de 28 iunie 1940, zi cu mult soare şi multă voie bună (...) – scrie martorul ocular Nicolae Lupan în cartea sa de memorii „Străin la mine acasă” (Bruxelles, 1996) – s-a produs un eveniment care a schimbat brutal şi iresponsabil viaŃa fericită a atâtor şi atâtor familii de basarabeni...”

...”La 28 iunie 1940 – precizează Dominte Timonu în „Autobiografia” lui – s-a abătut asupra łării vânt rău de Răsărit, vând cotropitor, şi a trebuit să pornesc pe căile refugiului...”

În toată istoriografia sovietică – cea mai mincinoasă şi mai mârşavă din lume – această crimă abominabilă a fost înfăŃişată ca eliberare. Leonida Lari face praf din această minciună „istorică”.

Ce eliberare? Un întreg calvar!

De români sunt pline

gropile cu var!

Ce eliberare?! Ani de ani în şir

Semănat cu oase-i drumul

spre Sibir...

Despre „nobleŃea” ostaşilor sovietici „eliberatori” scrie distinsul intelectual Boris Vasiliev, victimă a represaliilor comuniste, în „Flux” (6 iulie 2006):

„Ostaşii sovietici, despre care se spune că apărau Ńara, s-au năpustit ca hunii şi au distrus floarea neamului nostru, intelectualitatea, şi au pus în toate posturile-cheie cozile lor de topor, trădătorii de neam, râsurile satelor”.

…Despre actele de sălbăticie la care au fost supuşi românii în timp ce se retrăgeau din Basarabia ... românească, în iunie 1940, a scris cu inima sângerândă celebrul istoric român Nicolae Iorga:

„Se adună şi cresc, văzând cu ochii, documentele şi materialele, actele oficiale şi declaraŃiile luate sub jurământ. ÎnalŃi magistraŃi şi bravi ofiŃeri, care şi-au riscat viaŃa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaŃilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de străinimea furioasă, ale căror valuri de ură s-au dezlănŃuit ca sub o comandă nevăzută. (...) FraŃilor noştri (...) li s-au servit numai gloanŃe, au fost sfârtecaŃi cu topoarele, destui dintre ei şi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele şi li s-au furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi unui tratament hain şi vandalic” („Neamul Românesc”, 6 iulie 1940).

Voi nota că în toamna aceluiaşi an N. Iorga a fost asasinat cu bestialitate şi, după cum se bănuieşte, nu numai de legionari...

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

65

Cum s-a încheiat interbelicul românesc în Basarabia şi de ce s-a încheiat atât de tragic, putem afla de la ÎPS Efrem Enăchescu, chiriarhul care l-a succedat pe Mitropolitul Gurie în 1944: „Cuvântul nou de înviorare a magnetizat energiile tuturor clericilor şi

progresul realizărilor pe toate terenurile ar fi fost considerabil dacă puterile iadului de peste Nistru nu s-ar fi lăsat ca o perdea de moarte peste scumpa noastră Basarabie...”

Se impune precizarea că „puterile iadului” au pus capăt efortului modernizator al burgheziei şi al elitei politice nu numai în Basarabia, ci şi în întreaga Românie, curmând cu brutalitate, după 23 august 1944, marşul românilor spre Europa. Şi e mare păcatul, deoarece în 1945-1950, cum ne spune filozoful Ion D. Sârbu, „...noi, românii, eram încă foarte europeni, foarte latini şi foarte conştienŃi de nivelul nostru material şi spiritual. Cred că ne găseam cu zece clase de civilizaŃie peste media abrutizată şi asiatică a bieŃilor ruşi „eliberatori” („Jurnalul unui

jurnalist fără jurnal”, vol. II, Craiova, 1993).

La curmarea marşului românilor spre Europa au contribuit, din păcate, şi... românii înşişi. Cum? Prin trădătorii care s-au pus în slujba ruşilor ocupanŃi. A „excelat” în această privinŃă Petru Groza, şi pentru asta a fost „răsplătit” cu vârf şi îndesat de intelectualii antiruşi şi anticomunişti”: „Are cap pătrat şi dur, Pe muscali îi pupă-n cur Şi în... pesta mamei lui A atins apoteoza... Cine credeŃi că-i acesta? Să vă spun eu: Petru Groza!( Păstorel Teodoreanu)

Valentin Mândâcanu

I.11.Istoriografie - Despre trecutul românesc al Ba sarabiei nu au avut voie s ă scrie pânå în 1989 nici istoricii din Moldova

sovietic ă, nici cei din România comunist ă

Între 1945 şi 1989, între Prut şi Nistru, a existat Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (RSSM), parte a URSS. Istoricii i-au rescris istoria, iar populaŃiei i-au inventat o identitate aparte. Românii de aici au devenit “moldoveni” – un popor aparte –, iar limba lor, scrisă cu caractere chirilice, s-a numit “limba moldovenească”. Nici în România nu se putea vorbi despre Basarabia românească. Iar slujitorii muzei Clio, patroana istoriei, au ocolit subiectul.

Prin semnarea ConvenŃiei de ArmistiŃiu de la Moscova în 12 septembrie 1944, România şi URSS cădeau de acord şi asupra frontierei dintre cele două state. Se revenea la prevederile acordului din 28 iunie 1940, prin care Basarabia şi nordul Bucovinei treceau sub ocupaŃie sovietică. La sfârşitul războiului, Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947) a reluat termenii stabiliŃi în 1940 şi 1944 pentru hotarele estice ale României. Prutul urma să devină frontiera dintre cele două state.

FOAMETE ÎN “PATRIA POPOARELOR”. După ce Basarabia a fost “eliberată” în anul 1944 de Armata Roşie, vechea provincie românească a intrat sub dominaŃia URSS. În faŃa autorităŃilor sovietice au apărut greutăŃile administrării teritoriului. O secetă cumplită s-a abătut asupra regiunii în anii 1945-1946. Deşi în ziarele locale se vorbea vag despre “lipsa de ploi”, la începutul anului 1947 situaŃia devenise foarte gravă. Abia atunci au început să apară ştiri în presa de la Chişinău. Din cauza secetei şi a politicii sovietice de rechiziŃionare a produselor agricole de la săteni, a izbucnit foametea. Nu era ceva nou pentru aceste locuri. Şi în vremea administraŃiei române, în 1935, localnicii suferiseră de

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

66

foame. Atunci însă autorităŃile de la Bucureşti ajutaseră populaŃia cu alimente trimise din toată Ńara. În 1946, sovieticii au trimis prea puŃine alimente basarabenilor. Deja 30.000 de locuitori erau la mijlocul anului, în plină vară, suferinzi de distrofie.

Numărul victimelor s-a înmulŃit spre sfârşitul anului, au apărut cazuri de canibalism şi de criminalitate. MulŃi ajungeau să comită deliberat delicte pentru a se “adăposti” în închisorile unde au primit ceva de mâncare. Spectrul foametei i-a făcut pe alŃii să încerce trecerea frauduloasă a frontierei spre România. Cantinele care trebuiau să-i deservească pe basarabenii înfometaŃi au dispărut una câte una, iar cele rămase nu aveau nici măcar lemne de foc pentru prepararea hranei. Despre câŃi locuitori au murit în cei doi ani de foamete nu dispunem de date oficiale. Potrivit istoricului basarabean Mihai Gribincea, între 150.000 şi 200.000 de basarabeni ar fi pierit de foame atunci.

“OPERA łIUNEA SUD”. La 28 iunie 1949, Consiliul de Miniştri al RSSM a decis deportarea unor categorii de basarabeni, primii fiind “chiaburii”, moşierii şi marii comercianŃi. Hotărârea fusese luată la Moscova şi urma să fie aplicată şi în cele trei Ńări baltice (Letonia, Estonia şi Lituania) intrate după război în componenŃa URSS. 11.342 de familii (circa 35.000 de oameni) din satele şi târgurile Basarabiei trebuiau să ia calea exilului forŃat. În prealabil, au fost “şterse” de pe listă familiile cu membri ce serveau în Armata sovietică ori care fuseseră decoraŃi cu “medalii de muncă şi de luptă ale URSS”. De “buna desfăşurare” a operaŃiunii urma să se ocupe Securitatea de Stat a RSSM. Mii de “lucrători operativi” au venit în republică, o “armată” de 13.000 de ofiŃeri şi ostaşi asigurând ordinea pe parcursul evacuării. Totul s-a petrecut în mare secret, nici măcar secretarii raionali de partid nu cunoşteau planul operaŃiunii. Deportarea a avut loc în noaptea de 5 spre 6 iulie. Multe familii au fost distruse cu acea ocazie. Copii fără părinŃi sau invers au fost deportaŃi şi mult timp n-au mai ştiut unii de alŃii.

Singurul drept pe care-l aveau surghiuniŃii era să ia cu ei maximum 1.500 de kilograme. Celelalte averi care nu puteau fi luate erau confiscate şi puse la dispoziŃia colhozurilor. În Siberia traiul deportaŃilor a atins limita supravieŃuirii. Locuiau mai multe familii în barăci lipsite uneori de orice mobilier. În ciuda alimentaŃiei precare şi a condiŃiilor rele de trai, oamenii aveau obligaŃia de a munci în domeniul forestier şi piscicol. ÎmpărŃiŃi în brigăzi, plecau dimineaŃa la muncă în gerul siberian pentru a se întoarce rupŃi de oboseală seara. Revenirea deportaŃilor în locurile de baştină era o procedură anevoioasă. PuŃini au obŃinut permisiunea aceasta, după ce dosarele le-au fost “reexaminate” de comitetele executive ale sovietelor raionale. Ajunşi acasă, “norocoşii” constatau că nu mai aveau unde locui. Casele lor aparŃineau deja colhozurilor şi deveniseră în scurt timp grădiniŃe, farmacii şi şcoli.

DEPORTĂRI ÎN BĂRĂGAN. Locuitorii din Basarabia s-au aflat în timpul războiului într-un permanent refugiu. AtenŃi la mişcările de pe front, mulŃi basarabeni care se temeau de o eventuală ocupaŃie sovietică au fugit în 1944 în România. Cei care s-au retras în Vechiul Regat au pierdut tot ce aveau. În România sperau să ia viaŃa de la capăt. MulŃi s-au stabilit în Banat, în satele părăsite de etnicii germani ori deportaŃi în Uniunea Sovietică. LaurenŃiu Platon, basarabean din satul Răzeni de peste Prut, s-a aflat printre refugiaŃi. Despre cum a ajuns în Banat i-a relatat lui Viorel Marineasa, autorul unui volum intitulat “Deportarea în Bărăgan”. LaurenŃiu Platon a primit în toamna lui 1945, împreună cu părinŃii săi, o casă lângă Sânnicolau Mare, în comuna Cheglevici. “Am primit o casă fără geamuri, fără nimic, povesteşte el. Am pus pături la geam, am pus paie pe jos şi-am fost vreo trei familii. Şi ne-am culcat toŃi la rând. Pe urmă am găsit o altă casă, am reparat-o, am aranjat-o. (...), Ńineam cai, oi, păsări multe. Pământ ne-a dat, cinci hectare. Recoltă bună!” Fericirea basarabenilor în noul lor cămin nu a durat mult. În 1951 părinŃii lui au fost “dislocaŃi” şi trimişi în Bărăgan, unde au primit “domiciliu forŃat” până după moartea lui Stalin.

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

67

O ISTORIE MINCINOASĂ. Subiectul trecutului românesc al Basarabiei a fost ocolit de istoricii români după 1945. În “Manualul de istorie a RPR” operă a unui “colectiv de istorici” ce-l aveau coordonator pe Mihail Roller, istoria teritoriului dintre Prut şi Nistru este prezentată conform “dogmei” sovietice. Ocuparea Basarabiei de Imperiul łarist în 1812 era descrisă ca o “eliberare de sub jugul turcesc”. Despre alipirea ei la Imperiul Ńarului Alexandru I nu se scria nici o vorbă. Aceeaşi “scăpare” şi în cazul unirii cu România. În paginile manualului, evenimentele din 1918, – când Basarabia şi Bucovina s-au unit “cu Ńara” – nu erau nici măcar amintite, în shimb “marea revoluŃie bolşevică din octombrie” era descrisă în pagini întregi. Autorii mai consemnează şi ocuparea Basarabiei “cu forŃa” de trupele trimise de la Bucureşti. “Guvernul reacŃionar român, folosind situaŃia grea a tinerei republici sovietice, menŃionează manualul, o atacă şi o ocupă (ianuarie 1918), înăbuşind cu forŃa armată lupta sovietelor revoluŃionare din Basarabia.” Această teză era îmbogăŃită şi cu o pretinsă implicare a germanilor, care ar fi semnat o înŃelegere pentru a permite României să ocupe Basarabia. În realitate, autorităŃile de la Chişinău chemaseră trupele române pentru a stopa anarhia soldaŃilor bolşevizaŃi. Momentul cedărilor din iunie 1940 către aceeaşi Rusie, de data asta sovietică, nu este amintit în manual. Se scrie doar despre “Dictatul de la Viena”, prin care o parte a Transilvaniei era trecută sub administraŃie maghiară.

BASARABIA – UN SUBIECT TABU . Ştim astăzi mai multe despre subiectele interzise istoricilor români din cartea lui Ioan Opriş, “Securitatea şi istoricii”. Între altele, lucrarea prezintă documente despre nemulŃumirile cercetătorilor români, obligaŃi să uite că au existat două foste provincii româneşti, Basarabia şi Bucovina. La un moment dat, printre membrii Institutului de Istoria Artei, Securitatea l-a infiltrat pe agentul “Silviu”. Scrupulos, acesta a notat tot ce a auzit în jurul său, inclusiv opiniile critice, exprimate între colegi, de cercetătoarea în artă feudală Teodora Voinescu. “Măsurile care se iau pentru a salvgarda interesele de Ńară stăpânitoare a Rusiei Sovietice la noi sunt de-a dreptul ridicole, se plângea Teodora Voinescu colegilor săi, nu ai voie să pomeneşti în lucrările tale Basarabia şi Bucovina de Nord. La bibliografii nu trebuie să arăŃi că o carte a fost tipărită la CernăuŃi sau Chişinău în timpul dominaŃiei române, iar pe nenorociŃii de basarabeni care vin la noi, ca de pildă maiorul PrepeliŃă de la legaŃia sovietică, nu-i lasă să vorbească româneşte, ci prin interpreŃi.” După mai multe verificări, Teodora Voinescu a fost reŃinută în 1960, pentru afirmaŃii “duşmănoase” la adresa regimului.

INVENłIILE LUI LAZAREV . Istoriografia basarabeană a contribuit şi ea la crearea noii identităŃi a “poporului moldovean”. În 1949, A.M. Lazarev, ministrul EducaŃiei Publice, alături de istoricii I. Grosul şi N. Mohov, a scris un “Curs de istorie a Moldovei”. Se năştea astfel mitul “etnogenezei moldoveneşti”. Sub pana acestor “autorităŃi în materie de istorie”, se năştea practic un nou popor, al moldovenilor, urmaşi ai geto-dacilor romanizaŃi şi ai slavilor sudici. Întregul curs “dovedea” influenŃa benefică a culturii ruseşti asupra celei moldoveneşti. Mai târziu, în 1974, acelaşi Lazarev a publicat volumul “Organizarea statului sovietic moldovenesc şi problema basarabeană”.

În condiŃiile în care Nicolae Ceauşescu distanŃase România de politica sovietică şi imprimase o linie “naŃională”, academicianul de la Chişinău “reamintea” şi mai accentuat vechile sale teze din anii stalinismului.

Reabilitare

Anii de dominaŃie sovietică au făcut numeroase victime printre basarabeni. După obŃinerea independenŃei la 27 august 1991, statul moldovenesc a făcut demersuri pentru a repara un trecut dureros pentru mulŃi locuitori. La 8 decembrie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege pentru “reabilitarea victimelor represiunilor politice

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

68

săvârşite de regimul comunist totalitar de ocupaŃie”. Cei care au avut de suferit până în 1990, se stipula în lege, trebuiau să primească drepturi politice, sociale şi civile, dar şi să fie compensaŃi, prin daune materiale, pentru suferinŃa lor. ToŃi deportaŃii şi familiile lor erau declaraŃi nevinovaŃi. Legea se adresa cu precădere victimelor “OperaŃiunii Sud” din iulie 1949.

După ce Basarabia a intrat sub ocupaŃie sovietică, între anii 1944 şi 1953, au fost colonizaŃi, conform istoricului român Ion Constantin, peste 500.000 de etnici ruşi (aduşi din Tambov, Saratov şi Smolensk), ucraineni şi ruteni. Cei mai mulŃi s-au stabilit la oraşe, satele continuând să fie populate preponderent de moldoveni. Între 1954 şi 1959, sovieticii au dirijat un al doilea val de colonizări în Basarabia, alcătuit din populaŃie de origine turcă: găgăuzi, başkiri, uzbeci. Aceşti noi locuitori, dezrădăcinaŃi la rându-le, fără voie din meleagurile natale, luau locul deportaŃilor în Siberia, de la care “moşteneau” casele. În ciuda colonizărilor cu alte etnii, moldovenii alcătuiau 64,5% dintre locuitorii RSSM în 1989.

UNIUNE

“Copiii noştri, precum şi generaŃiile viitoare trebuie să ştie precis un lucru, şi anume că părinŃii lor nici nu îşi pot închipui altfel viaŃa decât în uniune cu Rusia, în uniune frăŃească cu popoarele care îşi au patria aici şi a căror soartă o împărtăşim din vechime şi pentru totdeauna”

Ivan Bodiul prim-secretar de partid al RSSM, 1967

CLARIFICARE

“Este cunoscut faptul că actualul teritoriu al RSSM a fost ocupat de Regele României şi reunite la momentul cuvenit cu teritoriul sovietic. Nu există nici o dispută în ceea ce priveşte frontierele între România şi Uniunea Sovietică, deoarece ambele sunt state socialiste, dirijate de interese comune şi urmărind acelaşi scop: comunismul. Aceasta nu împiedică însă ca în momentul de faŃă să existe între locuitorii României oameni care cred că Moldova constituie o parte a României”

Nikita Hru şciov secretar general al PCUS, 1959

ROMÂNITATE

“Că nu suntem români străinul Pe-a lui o Ńine. Şi-ai mei mai tare-l cred pe dânsul Decât pe mine. Basarabie cu jale, Basarabie, De pe deal şi de pe vale, Basarabie!”

Grigore Vieru

BASARABIE CU JALE SIBERIA

“Atunci m-a luat la judecată, m-a întrebat cum şi de ce nu am ieşit la lucru. Eu am spus totul adevărat, cum am fost bolnavă de tifos şi îs slabă din putere, de îmbrăcat n-am cu ce mă îmbrăca cald, gerul e peste patruzeci de grade, afară de «buran». «Buran» înseamnă vânt cu jicoală, dar asta tot timpul era pe acolo. Aşa că nu prea aveau pentru ce mă judeca. Atât am rămas eu vinovată, că nu am dat «zaivlenie», adică să mă deie din lucru. Şi m-au judecat să şed două luni la închisoare”

Ani Ńa Nandri ş-Cudla, Amintiri din via Ńă. 20 de ani în Siberia

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

69

I.12. Cartea cu multe semne de întrebare (prostia unora,care ar trebui scoasa din mintile

poporului,aratind adevarul istoric)

Fac bine cei ce incearca sa ne arate lucrurile asa cum sunt,nu si cei care duc lumea in eroare prin falsificari,scriind aberatii in cartile lor care pot fi catalogate drept literatura fantastica.In loc sa ne trezim mintea “amortita” dintr-un vis urat noi suntem expusi, in continuare, la prostia unor zisi oameni ai stiintei istorice, acestia fiind cei care nici ei nu stiu cine sunt.

Citeşti cartea „Statalitatea poporului moldovenesc”, semnată de Victor Stepaniuc, şi remarci prezenŃa în paginile ei a unui şir de afirmaŃii care se bat cap în cap. Ne vom referi la cele ce Ńin de istoria Basarabiei din perioada Ńaristă.

Pe de o parte, autorul îi comunică cititorului: „Prevederile Păcii ruso-turce de la Bucureşti, în primul rând, că Moldova dintre Prut şi Nistru a fost anexată Rusiei, constituiau o grea lovitură dată statalităŃii moldoveneşti”. Iar pe de altă parte, preluând o pretinsă teză propagandistică a istoriografiei sovietice moldoveneşti, declară că anexarea totuşi a avut şi un rol „progresist”: „Desigur, Moldova de Est, dintre Prut şi Nistru, se încorpora într-un imperiu străin (au existat şi imperii care nu au fost străine? - n.a.), dar într-un context social-economic, politic mai avansat” decât cel al Imperiului Otoman”. Adică, vrea să-l asigure pe cititor că, în esenŃă, actul din 1812 nu a fost atât de grav. Pot fi inventate asemenea îndreptăŃiri, ne întrebăm noi, în timp ce, după cum a recunoscut A. Lazarev, Principatul Moldovei s-a pomenit dezmembrat artificial, tăiat în două, frontiera fiind trasată „pe trupul viu al poporului şi al Ńării sale” (Orizontul, 1988, nr. 6, p. 80). În plus, conform aceleiaşi istoriografii, Ńarismul era interesat să folosească Basarabia „în calitate de piaŃă de desfacere şi izvor de materie primă pentru industria capitalistă din Rusia” (Istoria RSS Moldoveneşti, Chişinău, 1967, vol. I, p. 564). Or, după cum a relevat A. Zavtur, monarhia rusă transformase Basarabia „într-un apendice agrar al Rusiei”.

Sub aspect duhovnicesc, susŃine în continuare V. Stepaniuc, „teritoriul spiritual dintre Prut şi Nistru se unea cu o Biserică de aceeaşi credinŃă”. Deci, din punct de vedere politic, teritoriul a fost anexat, iar din cel religios - pur şi simplu, s-a unit, spre „binele” ortodocşilor de pe acest teritoriu. E o muşamalizare evidentă. În realitate, Rusia expansionistă a luat în mod arbitrar, în supunerea Bisericii Ortodoxe Ruse un teritoriu aflat de secole sub jurisdicŃia Mitropoliei Moldovei, ale cărei drepturi canonice au fost, astfel, uzurpate.

Şi tot în acest context afirmă că „în 1813, pentru prima oară în istorie, s-a pus temelia înfiinŃării pe teritoriul duhovnicesc ortodox al Moldovei dintre Prut şi Nistru a structurii superioare de diriguire a vieŃii bisericeşti - Mitropolia (corect: Eparhia - n.a.) Chişinăului şi Hotinului, cuprinzând episcopia (sic!) de Tiraspol şi Dubăsari”. Aşadar, dezmembrarea din 1812 a Moldovei, în viziunea lui V. Stepaniuc, „rămâne una dintre cele mai mari tragedii ale poporului moldovenesc”, pe când ruperea în două a spaŃiului Mitropoliei Moldovei şi crearea, din ordinul autorităŃilor de pe Neva, a noii structuri bisericeşti, a fost un eveniment excepŃional. În privinŃa inexistenŃei pe atunci a episcopiei de Tirasol şi Dubăsari, precizăm că, în 1813, în componenŃa Eparhiei Chişinăului şi Hotinului au fost trecute circa 100 de biserici situate între Nistru şi Bug. Această subordonare a bisericilor din stânga Nistrului a existat până la 6 martie 1837.

V. Stepaniuc vrea să-l convingă pe cititor că, în urma semnării Tratatului de pace de la Bucureşti, „Moldova dintre Prut şi Nistru, prima dată, după 1484, a devenit integră, fiind eliberate pământurile moldoveneşti transformate de turci în raiale şi cele din Basarabia (Bugeac) ocupate de nogai. Simplu ca bună ziua. Realmente, prin dispoziŃia din 1807 a împăratului Rusiei, aceste pământuri ale łării Moldovei, declarate pradă de război (li s-a

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

70

acordat statut de domeniu al statului rus, statut pe care l-au avut până în 1917), au fost puse sub administraŃia Divanului Moldovei, subordonat autorităŃii militare ruse de ocupaŃie, veniturile acumulate de pe ele urmând să fie întrebuinŃate pentru aprovizionarea armatei imperiale. După 1812, oficialităŃile de la Sankt Petersburg au colonizat pământurile respective cu diferite seminŃii aduse din alte zone geografice, numai nu cu moldoveni.

Elaborând cartea, V. Stepaniuc s-a condus de principiul selectivităŃii: a ales ceea ce îi convine şi a omis ceea ce nu-i place. Bunăoară, a omis, pe cât e posibil, cuvântul român din textele citate. A neglijat până şi titlul lucrării lui Leon Boga Lupta pentru limba românească şi ideea unirii la românii din Basarabia după 1812, indicat la note, dând drept titlu denumirea primului capitol al acestei lucrări, din simplul motiv că nu conŃine cuvântul român.

Citind cartea, cititorul este derutat. Pe de o parte, el este informat că, în 1862-1863, partidul boierilor din provincia răpită „visa să restabilească naŃia moldovenească în Basarabia, în vederea apropierii împrejurărilor care ar da naŃiei dreptul de a cere unirea cu Moldova”. I se mai spune că, în 1875, „în mediul intelectualităŃii moldoveneşti..., concentrate mai ales la Chişinău, există persoane ce înclină spre România”. Iar pe de altă parte, susŃine că în 1918 a avut loc anexarea Basarabiei la România. Să fie considerată drept anexare unirea firească a pământurilor strămoşeşti ale Moldovei, care, la rândul ei, era unită, din 1859, cu łara Românească?

Cartea denotă un pronunŃat caracter românofob. Prin urmare, ea nu reprezintă o cercetare istorică, ci o comandă politică.

Dinu Po ştarencu, cercet ător ştiin Ńific la Institutul de Istorie al A ŞM

Nu lovi Ńi în statalitatea R. Moldova

Cartea „Statalitatea poporului moldovenesc” este o primă încercare a dlui deputat

Victor Stepaniuc de a se încadra în ştiinŃa istorică. Încercare eşuată atât pentru autor, cât şi, mai ales, pentru ideea de consolidare a statalităŃii R. Moldova. V. Stepaniuc şi-a complicat situaŃia şi din cauza că a încercat să se conducă de ideologia partidului politic pe care îl reprezintă, preluând chiar doctrina stalinistă despre Basarabia şi basarabeni. Probabil că a avut şi nişte consultanŃi care i-au făcut un prost serviciu. Efectul ar fi fost altul, dacă autorul ar fi respectat cel puŃin afirmaŃiile lui Lenin despre români. Este bine cunoscut faptul că Lenin a demonstrat în ajunul unirii Basarabiei cu Patria-mamă România din 1918 că noi, basarabenii, suntem români şi că din cauza imperiului Ńarist am stagnat în toate domeniile, comparativ cu fraŃii noştri de peste Prut (vezi volumul 25, pag. 271 a ediŃiei a 5-a). De altfel, Lenin şi-a menŃinut afirmaŃiile şi după Marea Unire a tuturor românilor şi întregirea łării (vol. 39, p. 88).

Aş vrea să le amintesc apărătorilor „devotaŃi” ai statalităŃii R. Moldova că ceea ce fac ei, publicând astfel de cărŃi, nu numai că subminează această statalitate, dar creează impresia că moldovenii nu sunt oameni serioşi. Cum credeŃi, domnilor „savanŃi şi mari politicieni”, de ce Moscova a insistat şi continuă să insiste autonomia transnistreana?Deoarece Moscova, care a creat RSSM, ştie foarte bine că fosta republică unională şi actualul stat suveran R. Moldova, este formată din două bucăŃi: o parte din acest stat Ńine de teritoriul şi etnia românească (Basarabia), cealaltă parte, mai mică (Transnistria), Ńine de un teritoriu şi o “etnie” sovietică. Cum aveŃi de gând, domnilor, să minŃiŃi americanii, care oficial au recunoscut unirea Basarabiei cu România în 1918 şi care în prima jumătate a anilor ’30 ai secolului trecut au semnat cu URSS actul juridic de stabilire a relaŃiilor diplomatice, ce stipulează că frontiera dintre URSS şi România este pe râul Nistru? Americanii sunt cărturari, ei nu uită ceea ce semnează şi nici ceea ce declară. Cum puteŃi, domnilor, să ne minŃiŃi pe noi şi pe cei din Occident, care ştiu că şi Basarabia

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

71

a participat la prima unire a principatelor din 1859 şi 1860? Aceiaşi francezi, englezi, turci etc., care au învins Rusia Ńaristă în războiul din Crimeea în 1856, cunosc adevărul istoric: conform tratatului de pace încheiat atunci, trei judeŃe ale Basarabiei (Cahul, Ismail, Cetatea Albă) fuseseră retrocedate Moldovei, iar în 1859 reprezentanŃii Sudului Basarabiei au votat şi ei, la Iaşi, Unirea Moldovei cu Muntenia şi formarea României. Occidentul, de asemenea, ştie destul de bine că, în 1940, Basarabia şi Nordul Bucovinei au fost ocupate cu forŃa de către imperiul stanilist. Mai mult decât atât, acest Occident mai ştie că, în 1939, cei mai mari tirani ai civilizaŃiei, Hitler şi Stalin, au decis să lichideze două state europene: Polonia şi România.

Polonia a fost lichidată, iar România a fost grav amputată. I s-au luat 99738 km2 şi 6821000 de locuitori, inclusiv 44442 km2 şi 3190000 de locuitori ai Basarabiei. În 1940 şi, ulterior, în 1944 Rusia a încălcat propriul angajament juridic internaŃional: Tratatul ei cu Turcia din 1921, conform căruia părŃile anulaseră toate tratatele şi convenŃiile imperiului Ńarist cu Poarta Otomană, inclusiv cel din 1812, referitor la anexarea Basarabiei. Apropo, acest tratat este în vigoare şi astăzi. Preşedintele FederaŃiei Ruse V. Putin a confirmat acest fapt atunci când s-au agravat relaŃiile dintre Georgia şi Rusia. Am putea aduce şi alte argumente, documente şi fapte recunoscute de către marile puteri din Europa, SUA, Japonia, China şi alte Ńări.

Deci, dragii mei, actuala Republica Moldova nu are nici o bază juridică internaŃională. Unica bază de existenŃă a acestui stat este de ordin politic, de aceea e foarte şubredă, iar voi, cu astfel de cărŃi, o răsturnaŃi. Domnilor istorici şi propagandişti de curte, spuneŃi-le stăpânilor voştri să nu mai consume banii şi timpul pentru fel de fel de „monografii”, „manuale” de istorie şi „dicŃionare”, fiindcă toată această maculatură loveşte în statalitatea R. Moldova, şi loveşte dur.

Sergiu Chirc ă, Om Emerit în ştiin Ńă din R. Moldova

ViaŃa lui Ştefan cel Mare, folosit ă în sus Ńinerea "moldovenismului"

ÎnŃelegerea semnificaŃiilor domniei lui Ştefan cel Mare a constituit un deziderat

perpetuu al cunoaşterii istoriei łării Moldovei. Alături de contribuŃiile mai vechi, noi lucrări vin să ridice vălul de negură ce încă mai acoperă anumite aspecte ale domniei şi personalităŃii marelui domn. Altele însă au rolul de ă mări confuzia şi de a interpreta ideologic istoria astfel încît să justifice pretenŃiile politice ale unor rusofili comunişti de la Chişinău. O astfel de carte este Ştefan cel Mare. Voievodul Moldovei (Chişinău, 2004) a lui Vasile Stati.

Apărută în stânga Prutului, în seria Biblioteca "Pro Moldova", "monografia" îi are ca recenzenŃi pe Petru Boico şi Anatol Dubrovschi. Cartea lui Vasile Stati se doreşte a cuprinde "concluzii şi generalizări ştiinŃifice, interpretări oricum netradiŃionale precum şi mărturii înveşnicite în memoria istorică a moldovenilor" (p. 9) cu privire la "Omul Moldovei, oştean a(l) pământului său moldovenesc", "Simbol al Moldovei, patron al Republicii Moldovei" (p. 7).

Numai că autorul – aşa cum ne-a obişnuit şi în alte lucrări – se foloseşte de comemorarea celor 500 de ani de la trecerea la Domnul a lui Ştefan cel Mare pentru a terfeli istoria naŃiunii/ poporului din care se trage.

Dorind să demonstreze cu orice preŃ că moldovenii şi românii sunt popoare/ naŃiuni diferite, "istoricul" V. Stati. apelează la tot felul de tertipuri deprinse din şcoala istorică (istoriografică) sovietică (U. A. M. Lazarev, Organizarea statului sovietic moldovenesc şi problema basarabeană). Astfel, din arsenalul său nu lipsesc citarea trunchiată din lucrările înaintaşilor săi, selectarea doar a istoricilor convenabili "construcŃiilor" sale; menŃionarea părtinitoare şi sublinierea la nesfârşit a mărturiilor documentare ce întăresc "viziunea" sa şi ignorarea celorlalte surse ce vizează problema abordată. Pentru a nu da posibilitatea

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

72

urmăririi în aparatul critic a spuselor sale, "cercetătorul" se dispensează de notele de subsol, mărginindu-se la trimiteri lapidare după pasajul citat. Şi aceasta nu întotdeauna.

În acest mod, dând dovadă de rea-credinŃă şi de măsluirea instrumentelor de lucru ale unui istoric, V. Stati reuşeşte nu numai falsificarea istoriei ci şi mânjirea chipului celui mai mare domn al łării Moldovei.

Nu imi propun să subliniem toate erorile şi ororile din cartea lui V. Sati, pentru că ar însemna să întocmim o nouă monografie dedicată energicului domn. Un asemenea demers nu-şi are însă rostul, în condiŃiile în care există numeroase lucrări care au tratat acest subiect (v. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Bibliografie, Sfânta Mănăstire Putna, 2004), ignorate de "savantul" V. Stati. De aceea mai bine să îndreptăm doar încălcările flagrante din "istoria" propusă de falsificatorul din stânga Prutului. Avem în vedere, în primul rând, discreditarea unităŃii de neam dintre moldoveni şi români, idee în jurul căreia V. S. pendulează pe tot parcursul "monografiei" sale.

Privitor la originile lui Ştefan cel Mare, "cercetătorul" scrie: "Născut la Borzeşti, pe Trotuş, în inima Moldovei istorice, moldovan de viŃă domnească moldovenească" (p. 9). În primul rând, Borzeştiul pe Trotuş nu poate fi inima Moldovei în nici un chip geografic, politic, strategic, economic sau cultural. În al doilea rând, legenda cu stejarul din Borzeşti s-a dovedit a fi o creaŃie cultă, aparŃinând lui N. Gane (v. Sorin Iftimi, Ştefan cel Mare şi Borzeştiul. Dincolo de legendă, în vol. Ştefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, Iaşi, Ed. Alfa, 2003). În plus, studiul prin documente a regimului proprietăŃii din zona Trotuşului nu confirmă existenŃa unor domenii/ moşii ale familiei domneşti.

Şi în al treilea rând, Ştefan cel Mare nu era doar de "viŃă domnească moldovenească". Se ştie că Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan, s-a refugiat o vreme în łara Românească, unde s-a căsătorit cu Maria Oltea, mama marelui domn (v. Ştefan S. Gorovei, Muşatinii).

De altfel, legăturile matrimoniale dintre cele două familii domneşti din łara Românească şi łara Moldovei sunt mai vechi. Avem în vedere aici legăturile dintre Roman I şi Mircea cel Bătrân, cu sprijinul căruia Alexandru cel Bun a preluat domnia în łara Moldovei. O fiică a lui Ilie voievod a fost căsătorită cu Vlad Dracul, iar între Petru al II-lea şi Vladislav al II-lea se pare că au fost relaŃii de rudenie. Faptul că Vlad łepeş şi-a găsit azil la curtea lui Bogdan al II-lea şi Ştefan cel Mare în łara Românească condusă de acelaşi Vlad łepeş demonstrează strânse legături (posibile înrudiri) între conducătorii luptei antiotomane din această regiune (v. Ştefan Andreescu, Vlad Ńepeş. Dracula).

Desigur, la stadiul actual al demersurilor istoriografice, nu se poate lămuri pe de-a-ntregul problema înrudirilor dintre cele două dinastii româneşti. Dar, de aici până la a le nega cu totul doar pentru a demonstra "că Ştefan al III-lea cel Mare a trăit, a domnit şi a murit ştiindu-se moldovan în Ńara sa – Moldova" (p. 9) reprezintă o dovadă clară că unele cercuri – cel puŃin politice – de la Chişinău caută cu disperare o legitimitate istorică.

De oferirea unei legitimităŃi politico-istorice conducerii de la Chişinău Ńin şi eforturile lui V. S. de a demonstra că moldovenii sunt diferiŃi de valahi, adică de românii de azi. Pentru a demonta o asemenea absurditate nu se poate face apel decât la o sursă documentară. Referindu-se la campania lui Mahomed al II-lea în Moldova în 1476 cronicarul polon Joannes Dlugoss relata: "Oastea basarabilor având aceeaşi limbă ca şi moldovenii şi cunoscându-i pe ei în toate ale lor (subl. n.) le da mai mult de lucru decât turcii". Care diferenŃe domnule Stati? E adevărat că N. Iorga a subliniat "caracterul osăbit al Moldovei", însă marele istoric nu avea în vedere decât particularităŃile procesului de întemeiere a łării Moldovei, respectiv a condiŃiilor externe care au favorizat apariŃia celor două state medievale româneşti. Româneşti, pentru că în secolul al XIV-lea se întemeiază statul moldovean şi nu naŃiunea moldoveană. O naŃiune moldovenească n-a existat niciodată (poate doar în mintea bolnavă a unor răuvoitori pseudoistorici); a existat în schimb poporul român din Moldova, condus de o dinastie românească. Că avem de-a face cu conducători români în łara Moldovei o demonstrează documentele maghiare. Întemeietorul dinastiei din Moldova, Bogdan I, apare la cronicarul Ioan de Târnave ca fiind român: "Bogdan, voievodul românilor din Maramureş, adunând pe românii acelui district a trecut în taină în

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

73

łara Moldovei, care era supusă coroanei ungureşti, dar din cauza vecinătăŃii tătarilor de mult timp părăsită de locuitori."

Că această familie domnitoare cârmuia o Ńară românească ne-o arată o serie de documente externe şi interne. În corespondenŃa cu Suveranul Pontif, mama domnului Petru I apare în formula "Margaritha di Cereth, domina Valahiae Minoris" (subl. n.) adică doamnă a Micii Valahii, a łării Moldovei spre deosebire de "Magna Valahiae", denumire dată łării Româneşti. O titulatură asemănătoare găsim într-un act emis la Caffa în 1455, unde Petru III Aron apare ca fiind: "voyvoda domini velachie inferioris et mocastri" (subl. n.) deci conducătorul unei Valahii. Paralel cu numele de łara Moldovei, în documentele interne s-a folosit şi łara Moldovlahiei, adică łara Românească a Moldovei (v. D.R.H., I şi III, indice). Când se raportează la voievodatul de la sud de CarpaŃi, Ştefan foloseşte – printre altele – sintagma "l’altra Vlahia" (cealaltă Valahie), diferită de Valahia condusă de el.

Supuşii domnului apar în unele izvoare ca fiind valahi, deci români. În faimoasa "Listă a oraşelor ruseşti", târgurile Ńării Moldovei apar ca fiind valahe, de unde deducem că locuitorii erau români. Documentele date de Ştefan cel Mare ilustrează realităŃile etnice de la est de CarpaŃi. Cu toate că citează des documentul din 18.02.1470, V. Stati foloseşte doar traducerea editorului I. Bogdan (p. 113 – 114), unde termenul de valah este tradus prin moldovean pentru a nu se face confuzie cu locuitorii łării Româneşti. Însă editorii colecŃiei "D. R. H." au îndreptat această traducere, ceea ce pseudoistoricul V. Stati se face că nu cunoaşte. Astfel, traducerea corectă capătă noi conotaŃii care desfiinŃează teza "Ştefan cel Mare s-a ştiut moldovan, domnitor al moldovenilor din Ńara sa Moldova" (p. 101 – 102). Prin documentul în cauză Ştefan scoate din robie pe tătarul Oană şi copiii lui fugiŃi în łara Leşească: "să şadă în Ńara noastră, el şi cu copiii lui slobod şi în bună voie şi fără nici o siluire, cum şed şi trăiesc în Ńara noastră toŃi românii, după dreptul lor românesc (...) şi să plătească după legea românească, cum e legea românească" (subl. n.).

Membrii familiei domneşti din Ńara Moldovei apar ca fiind români. Pentru că ne aflăm în faŃa unei false cărŃi de istorie despre Ştefan cel Mare vom da un exemplu despre familia acestuia. Este cazul Elenei, căsătorită cu Ivan cel Tânăr, fiul lui Ivan al III-lea marele cneaz al Moscovei. Ea este numită în documentele ruseşti Elena voloşanca, prin urmare valaha/ românca şi nu moldoveanca cum insinuează V. Stati. (p. 98).

Şi cronicarii afirmă că moldovenii sunt români. La Grigore Ureche găsim scris: "Rumânii, câŃi se află lăcuitori în Ńara ungurească şi la Ardeal şi la Maramureşu, de la un loc suntu cu moldovenii şi toŃi de la Râm se trag". În faŃa unei asemenea declaraŃii de identitate naŃională, calificarea operei lui Grigore Ureche ca fiind "prima cronică moldovenească, în limba moldovenească" (p. 42) demonstrează din plin profesionalismul "învăŃatului" din stânga Prutului. Miron Costin în "Cronica Moldovei şi Munteniei" are un pasaj edificator: "Despre diferitele numiri ale poporului moldovean şi muntean. Numele cel mai adevărat, autentic de la primul descălecat prin Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat întotdeauna între dânşii ... până astăzi; acelaşi nume este dat îndeobşte şi muntenilor şi moldovenilor şi celor care locuiesc în Ńara Transilvania. Rumân este un nume schimbat în curgerea anilor din roman şi astăzi când întreb pe cineva dacă ştie moldoveneşte spune: ştiu româneşte aproape ca scis romanice. Un alt nume ei nu au primit niciodată". Nu-i aşa că "geniala" concluzie "cu acest nume (de moldovan) şi numai cu acesta au fost înveşniciŃi în creaŃia populară, în propriile documente ale Cancelariei de Stat, în toate cronicile moldo – slavone şi letopiseŃele moldoveneşti în limba moldovenilor..." (p. 52 – 53) e de neclintit? Să fim serioşi! În "Hronicul vechimei a romano – moldo – vlahilor", Dimitrie Cantemir întăreşte cele scrise de înaintaşii săi şi descalifică pe cei de-o teapă cu V. Stati: "Arătă-să pre scurt", citim în capitolul XII al acestei opere, "precum neamul moldovenilor, muntenilor şi ardelenilor, cari cu toŃii de un nume de obşte români se chiamă să fie rodul său firişi romani". Poftim pe V. Stati şi pe ciracii săi să mai mediteze asupra uneia din trăsnitele încheieri cu referire la români: "Dacă pentru denumirea unui fenomen sau a unei comunităŃi în anumite epoci

Capitolul I. Originea românilor şi istoria Ńărilor lor

74

sunt folosite (...) apelative diferite, înseamnă că denominarea acestui fenomen sau a comunităŃii nu s-a statornicit încă, n-a devenit fapt de conştiinŃă. Aceasta e o axiomă." (p. 52). Aşa-i că sunteŃi istorici şi filologi de două parale chioare?

Din cronicarii sus menŃionaŃi, exponentul curentului pro-moldovenesc şi antiromânesc nu pomeneşte nici un rând din cele spuse de noi, însă din "Istoria Ńării Româneşti" de stolnicul C. Cantacuzino se grăbeşte să citeze: "Incă între dânşii (românii din Ardeal, moldovenii şi ceştea de Ńara aceasta) mult se osăbesc, care aceasta iaste cum să vede din amestecătura vecinilor lor" (p. 55). Nu am fi obiectivi dacă nu am admite unele deosebiri în cadrul provinciilor istorice româneşti. DiferenŃe există în rândul tuturor statelor naŃionale, din pricina condiŃiei istorice în care au evoluat. A se vedea cazul Marii Britanii, Spaniei, FranŃei, Germaniei, Italiei, Rusiei etc. Însă nu au generat – decât în mod artificial – două state de aceeaşi naŃiune.

Astfel, "realităŃile" – surprinse de stolnicul C. Cantacuzino – "pe care astăzi la Chişinău te-ai mira de le-ar publica cineva" (p. 55) sunt neconcludente. La o citire atentă a "Istoriei Ńării Româneşti" se poate observa lesne viziunea unitară asupra spaŃiului românesc: "Însă Valahii, aceşti gheograri şi mai toŃi istoricii câŃi scriu zicea şi Moldovei şi ceşteia şŃara Românească – n. m.Ń; apoi o împarte în două, una de sus; alta de jos îi zic."

Având asemenea mărturii – extrase aleatoriu din scrierile cronicarilor români şi străini, din actele oficiale interne şi externe – cum poate V.Stati să afirme existenŃa unei naŃiuni şi limbi moldovene? Chiar de la Ştefan cel Mare avem un document care denumeşte limba valahă, adică românească: "hec inscripsio ex valahico in latinum versa est..." (din omagiul prestat de Ştefan regelui polon la 16.09.1485). Cu toate că citează acest document (p. 103), V. S. afirmă (preluând din comentariul lui I. Bogdan) că textul omagiului a fost redactat în moldoveneşte şi apoi tradus în latină. Ca doctor în filologie, autorul ar fi trebuit să ştie că "ex valahica" se traduce doar prin formula "din valahă", adică din româneşte. Dar când raŃiunea este eclipsată de interes meschin nimic nu trebuie precupeŃit pentru satisfacerea stăpânilor care te hrănesc din banii contribuabililor din Republica Moldova.

În aceste condiŃii mai poate rezista concluzia tendenŃioasă că "Ştefan cel Mare […] vorbea limba poporului său, a moldovenilor, limbă pe care ei o numeau şi o numesc şi astăzi moldovenească" (p. 103)?

Nu ne îndoim că asemenea elucubraŃii îşi vor găsi locul în marele coş de gunoi al istoriei, dar ne întristăm când şleahta alcătuită din Vasile Stati, Petru Boicu şi Anatol Dubrovschi găsesc credibilitate şi sprijin de la forurile care ar trebui să vegheze la respectarea adevărului. Lovind în istoria românilor şi limba română, aceşti trei "corifei" ai partidei pro-Moldova reuşesc să falsifice identitatea cărŃii de căpătâi a propriei Ńări – Republica Moldova. Dacă ar fi fost cu adevărat istorici şi-ar fi dat seama că o Ńară fără istorie sau cu una falsificată e sortită întotdeauna pieirii (v. Imperiul łarist, U. R. S. S.).

Harta graiurilor vorbite pe teritoriul României

Liturgiariu: "Santu esci cu adeveritu, si présantu, si nu este mesura maretîei santîei tale, si dreptu esci intru tóte lucrurile tale. Ca cu dreptate si cu multa sîlintia adeverita, ne ai adusu tóte. Ca plasmuindu pe omu, si luandu terana d'in pamentu, si cu tipulu teu cinstindulu, Dumnedieule, pusulu ai in raiulu resfaçului, fogaduindui intru padia porunciloru tale, vieati'a ceea fara de mórte si moscenirea bunatatîloru tale celoru vecinice..."

Transliterare: "Sfânt e şti cu adev ărat şi preasfânt, şi nu este m ăsură măreŃiei sfin Ńiei tale, şi drept eşti întru toate lucrurile tale. C ăci cu dreptate şi cu mult ă silin Ńă adevărată ne-ai adus toate. C ă plăsmuind pe om, şi luând Ńărână din p ământ, şi cu chipul t ău cinstindu-l, Dumnezeule, pusu-l-ai în raiul răsfăŃului, f ăgăduindu-i, întru paza poruncilor tale, via Ńa cea fără de moarte şi moştenirea bun ătăŃilor tale celor ve şnice..."

Versiu ne arhaic ă a alfabetului latin

Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

77

II.1.Limba român ă Limba româna este vorbita in: România, Republica Moldova, Voivodina, Rusia, Ucraina, Israel, Serbia, Ungaria, Balcani, Canada, SUA, Spania, Italia, Germania

Classificare:limbi indo-europene,italice,romanice,romanice orientale, română .

Statut oficial:

Moldova MunteleAthos(Grecia) România Voivodina(Serbia);

Organizatii internationale:

UniuneaEuropean ă Uniunea Latin ă.

Reglementata de Academia Romana

naŃională oficială minoritate naŃională minoritate UE

łări şi teritorii vorbitoare de limb ă român ă (Românime)

Ńară vorbitori(%) vorbitori popula Ńie

(2005) Asia

neoficială: Israel 3,7% 250 000 6 800 000 Kazahstan 1

0,1% 20 054 14 953 126

Rusia 1 0,12% 178 000145 537 200 Europa

România 91%19 736 517 21 698 181 Moldova 2 76,5% 2 588 355 3 383 332 Transnistria 3 31,9% 177 050 555 500

Voivodina (Serbia)

1,5% 29 512 2 031 992

neoficială: Timoc (Serbia) 4 8,2% 58 221 712 050

Ucraina 5 0,8% 327 703 48 055 439 Ungaria 0,08% 8 482 10 198 315

America neoficială: Canada 0,2% 60 520 32 207 113 Statele Unite 0,11% 300 000281 421 906 1 Mul Ńi sunt moldoveni, inclusiv deporta Ńi 2 Datele se refer ă la raioanele din dreapta Nistrului (f ără Transnistria şi municipiul Tighina)În Moldova, limba se nume şte " moldoveneasc ă" 3 Independen Ńa Transnistriei nu este recunoscut ă Aici limba se cheam ă "moldoveneasc ă" şi este scris ă în alfabetul chirilic 4 ÎmpărŃiŃi oficial în vlahi şi români (v. Evolu Ńia demografic ă a românilor din Serbia) 5 În nordul Bucovinei 170 000, Bugeac 78 300, în Transcarpatia 31 800, în teritorile de peste Nistru 48 000.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

78

Limba român ă (sau dacoromână) este o limbă indo-europeană, din grupul italic, făcând parte din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea ca mărime după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei şi italienei.

Ea este vorbită în toată lumea de aproximativ 26 de milioane de persoane. Dintre acestea, 20 de milioane se află în România (unde româna este limbă oficială şi, conform datelor din 2002, limbă maternă pentru mai bine de 90% din populaŃie). Limba română se bucură de statutul de limbă de stat în Republica Moldova (potrivit ConstituŃiei „limba moldovenească”,[2] fiind limba maternă pentru 80% din populaŃie) şi este una dintre cele şase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunităŃi şi organizaŃii internaŃionale (precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană — de la 1 ianuarie 2007).

Distribu Ńie geografic ă

Limba română ca limbă secundară în estul Europei

matern ă peste 3% 1-3% sub 1% n/a

Limba română este limba oficială şi naŃională în România. Nu este exclus ca însuşi numele Ńării să semnifice etimologic aria lingvistică a limbii române, mai degrabă decât România, denumirea administrativă tardivă a Imperiului Roman de Răsărit, apoi a Imperiului Bizantin.

În afară de România, limba română se mai vorbeşte în:

• Republica Moldova, ca limbă oficială, este limba maternă pentru 2,5 milioane de locuitori (redenumită limba moldovenească în anumite cadre oficiale din motive politice, deşi este recunoscută oficial identitatea sa cu limba română ).

• Provincia Autonomă Voivodina, Serbia, unde este limbă oficială. • łările vecine României şi Republicii Moldova, şi anume în Ucraina, Ungaria, Serbia

(Valea Timocului), şi Bulgaria. • Extremele ariei lingvistice româneşti se află la apus în bazinul cursului mijlociu al

Dunării (CroaŃia, Slovenia, Slovacia şi Polonia) iar la răsărit, dincolo de Nistru.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

79

• Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găseşte în Israel, unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populaŃie.

• Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România. Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980.

• Prin deportări masive, în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească, româna a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan şi Turkmenistan.

• Vorbitori de limbă română se găsesc şi în multe alte Ńări occidentale (datorită emigraŃiei), precum Italia, Spania, Statele Unite, Canada, FranŃa, Germania sau Australia (cf. români). Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa şi America de Nord.

• Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos, o regiune autonomă din Grecia, fiind vorbită în schiturile Prodromu şi Lacu.

Româna ca a doua limb ă şi ca limb ă străină

Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minorităŃile etnice din România şi Republica Moldova. În cadrul recensământului din 1979, desfăşurat în RSS Moldovenească (aşa cum se numea Republica Moldova pe atunci), aproximativ 4% din populaŃie a indicat româna/moldoveneasca ca a doua limbă. Rezultatele eurobarometrului de opinie 64.3/2005, desfăşurat în perioada noiembrie-decembrie 2005, arată că 4% dintre cetăŃenii români vorbesc limba română ca limbă străină. Acelaşi sondaj arată că 1% din respondenŃii bulgari şi ciprioŃi, şi 3% din cei maghiari sunt capabili să desfăşoare o conversaŃie în limba română.

Româna este studiată şi predată în unele Ńări est-europene, în care există comunităŃi semnificative româneşti, cum ar fi Serbia (Voivodina), Bulgaria, Ucraina şi Ungaria. Institutul Cultural Român (ICR) organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecŃionarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste Ńări. În unele şcoli bilingve, învaŃă şi membri ai altor comunităŃi etnice decât cea română, studiind româna ca limbă străină (de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula, Ungaria).

Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România şi circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel.

Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituŃii de învăŃământ din 38 de Ńări ale lumii, cum ar fi Spania, Italia, Germania, Olanda, Statele Unite, Mexic, Suedia, şi altele.

Româna pe Internet

Taste româneşti pe tastatura unui laptop Apple MacBook Pro

Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet, statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine (franceza, italiana, portugheza, româna şi

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

80

spaniola) în reŃea. Un studiu realizat de FundaŃia ReŃele şi Dezvoltare (Funredes) în colaborare cu Uniunea Latină, arată că între 1998 şi 2005, prezenŃa limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat, în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45%. În anul 1998, prezenŃa limbii române pe Internet era cotată la 0,15%. TendinŃa limbii române a avut un parcurs neregulat, înregistrând o scădere dramatică de la 0,22% în 2000 la 0,11% în 2003 (acest fapt se datorează şi anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului). Conform statisticii, între luna februarie a anului 2003 şi martie a anului 2005, prezenŃa limbii române pe Internet aproape s-a dublat atingând cota de 0,17%. SituaŃia celorlalte limbi romanice este prin comparaŃie mai bună: prezenŃa spaniolei în Internet este de 4,60 la sută, a francezei de 4,95 la sută, a italienei de 3,05 la sută şi a portughezei de 1,87 la sută.

Este evident că valorile de prezenŃă absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul reŃelelor. Pentru a obŃine un rezultat semnificativ, valorile care exprimă prezenŃa limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenŃei acestora în lumea reală. Astfel, luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române (estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină, adică 0,5% din populaŃia mondială), se obŃine un coeficient de 0,33 pentru prezenŃa ponderată a limbii pe Internet, faŃă de 0,59 pentru limba portugheză sau 0,74 pentru limba spaniolă. Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri, motiv pentru care este considerat redus.

Acelaşi studiu arată că există aproximativ 4,4 milioane de internauŃi românofoni, adică aproape o şesime din totalul vorbitorilor de română şi 0,4% din totalul internauŃilor. Potrivit Ministerului Dezvoltării InformaŃionale din Republica Moldova, la începutul anului 2005, erau înregistrate 85 000 de domenii .ro şi 7 200 de domenii .md.

Clasificare şi limbi înrudite

DistribuŃia vorbitorilor de limbă română ca limbă maternă după Ńară

Limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarităŃi cu limbile franceză, italiană, spaniolă sau portugheză.

Este general acceptată ideea că limba română a apărut simultan atât la nord cât şi la sud de cursul inferior al Dunării, cu mult înaintea apariŃiei triburilor migratoare slave în această zonă. Limba română vorbită în nordul Dunării, în România şi Republica Moldova, este deseori numită limba dacoromână, pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est, care sunt foarte apropiate genetic de aceasta, şi sunt considerate de unii lingvişti a fi chiar dialecte ale aceleiaşi limbi:

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

81

• aromâna (var. armâna) sau macedoromâna, vorbită pe arii relativ largi din Macedonia, Albania, Grecia, Bulgaria, Serbia şi România, unde există importante comunităŃi aromâne, mai ales în Dobrogea. Se presupune că despărŃirea dintre limba aromână şi dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea şi al XII-lea.

• meglenita sau meglenoromâna, vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice. Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna, şi anume aproximativ în secolul al XIV-lea, motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă.

• istroromâna , vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din CroaŃia, geografic mult mai apropiată de Italia decât România, dar prezentând asemănări evidente cu limba română. Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea.

Toate aceste patru limbi formează aşa-numitul grup estic al limbilor romanice. DistincŃia dintre dialect şi limbă este un subiect controversat în lingvistică, şi foarte adesea influenŃat de interese politice. Din acest motiv nu există un consens în privinŃa statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice. Numeroşi cercetători, printre care şi majoritatea lingviştilor români, susŃin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiaşi limbi. AlŃi lingvişti afirmă că este vorba de patru limbi înrudite, dar separate. Un mic număr de lingvişti, mai ales din Grecia, susŃin teoria potrivit căreia limba aromână nu s-a desprins din limba română, ci s-a format independent prin romanizarea unei populaŃii greceşti; această ipoteză este însă criticată de majoritatea lingviştilor deoarece nu explică o serie întreagă de caracteristici ale limbii aromâne, ca de exemplu articolul hotărât enclitic. Originea istroromânei nu este înŃeleasă în termenii clasici ai latinităŃii post-romane şi continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene.

Vitalitatea limbilor înrudite

În timp ce limba română prezintă toate însuşirile unei limbi de sine stătătoare cu şanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generaŃiilor viitoare, celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariŃie:

• Limba aromână se află în cea mai bună situaŃie, având un număr relativ mare de vorbitori (estimat astăzi la circa 700 000), dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială, de învăŃământ în limba maternă, de un organism de reglementare echivalent Academiei Române, iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi, cu o proporŃie îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor.

• SituaŃia meglenoromânei (vorbită în prezent de un număr mic de persoane, între 5 000 şi 12 000) şi cea a istroromânei (care are sub 1 000 de vorbitori) este în schimb îngrijorătoare, lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariŃie.

„Limba moldoveneasc ă” (la aceasta tema revenim mai sus)

Varianta românei vorbită în Republica Moldova era numită „moldovenească“ în documentele oficiale ale autorităŃilor sovietice, lucru care a rămas în vigoare în Moldova şi după destrămarea URSS. Cei mai mulŃi lingvişti nu recunosc existenŃa acestei limbi ca de sine stătătoare, deşi au existat şi voci venite în sprijinul moldovenismului (cf. Vasile Stati). Identitatea dintre limba română şi limba moldovenească este recunoscută prin legislaŃia moldovenească.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

82

Harta graiurilor vorbite pe teritoriul României

Graiuri

Limba română este împărŃită în diverse graiuri, câteodată numite subdialecte, care au diferenŃe minore de pronunŃie şi vocabular, dar sunt inteligibile între ele. Graiurile limbii române, în afara românei standard, includ:

• Româna bănăŃeană • Româna crişeană • Româna moldovenească (România) • Româna moldovenească (Republica Moldova) • Româna maramureşeană • Româna muntenească • Româna timoceană

Istorie

Harta Balcanilor cu regiunile locuite de români (vlahi)

Istoria limbii române este la fel de controversată ca şi cea a poporului român, din două motive principale: penuria izvoarelor istorice, în special a celor scrise, şi interesele politice. Din aceste cauze există mai multe variante de istorie a limbii române, din acestea derivând variante de istorie a poporului român.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

83

Este interesant de observat că pentru a impune o variantă sau alta de istorie a poporului, se porneşte în mare măsură de la istoria limbii acestuia. Astfel se poate spune că istoria limbii române este chiar mai disputată şi controversată decât cea a acestui popor, deoarece o concluzie definitivă în acest sens ar duce automat la o concluzie definitivă şi în cealaltă privinŃă.

Romanizarea

Varianta oficială a istoriei limbii române, cea mai răspândită între istoricii contemporani este aceea derivată din teoria romanizării Daciei. Conform acestei variante, Imperiul Roman a colonizat Dacia într-o perioadă foarte scurtă de timp cu o masă reprezentativă de colonişti veniŃi din tot Imperiul, dar în special de cultură latină (aproximativ 80%).

Argumentele pentru această colonizare intensivă sunt în particular legate de dârzenia remarcabilă a apărării dacice, care a aruncat în luptă aproape toată populaŃia de sex masculin a provinciei, lăsând în urma războaielor o populaŃie decimată. S-a ajuns astfel la o reprezentare infimă a numelor geto-dacice în inscripŃiile rămase (au fost studiate aproximativ 4 000 de inscripŃii, dintre care numai 2% conŃineau nume de geto-daci, faŃă de aproximativ 30% ca reprezentare a populaŃiei autohtone în alte provincii romanizate).

În urma acestei colonizări neobişnuite a unei provincii romane (acest fenomen nu se mai petrecuse niciodată în Imperiu), limba originală a provinciei, limba dacă, ar fi dispărut, mai puŃin câteva cuvinte păstrate în bagajul curent al limbii române.

Continuitatea

Varianta oficială a istoriei limbii române este contestată de varianta continuităŃii geto-dacice în regiune. Această teorie a continuităŃii se împarte la rândul ei în mai multe sub-versiuni - unele mai îndrăzneŃe, altele care încearcă doar să rezolve discrepanŃele şi improbabilităŃile din teoria romanizării complete a Daciei.

Astfel, limba română ar continua direct limba dacă, în aceeaşi arie lingvistică (o limbă din grupul tracic, despre care există date puŃine şi intens controversate). După încheierea cuceririi romane a Daciei, în 106, şi până la retragerea trupelor imperiale la sud de Dunăre din 275, populaŃia locală dacică este desigur romanizată. Cu toate acestea, s-a argumentat că intervalul de 169 de ani nu a fost un timp suficient pentru schimbarea completă, într-un teritoriu relativ întins, a caracterului lingvistic local. Mai mult, din consideraŃii socio-lingvistice, se consideră că proporŃia militarilor şi administratorilor romani la nord de Dunăre în comparaŃie cu un număr foarte redus de vorbitori ai limbii latine culte a împiedicat impunerea acestora din urmă în faŃa vorbitorilor de latină vulgară. Acest lucru a determinat existenŃa în întreg bazinul Dunării de Jos a unei limbi proto-româneşti, ca o "lingua franca", o limbă unică, comună tuturor dialectelor române.

Astfel apare o ipoteză care ar explica trăsăturile latine atât de manifeste ale limbii române, prin existenŃa unei îndelungate latinităŃi pre-romane în Dacia. Un argument comparativ adus deseori în discuŃie aici este caracterul mult mai latin, evident, al românei în raport cu acela al limbilor vechi celtice, pictice şi scotice din insulele britanice - care au fost ocupate militar şi continuu romanizate timp de aproape şase secole (55 î. Hr. - 430 d. Hr. apoi până la invazia saxonă).

Există chiar şi o teorie alternativă a originilor limbii române mai vechi decât Imperiul roman însuşi. Această soluŃie este bazată pe observaŃiile originale ale umanistului

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

84

Buonaventura Vulcanius, bibliotecarului Simon Pelloutier, sau istoricului Barthold Georg Niebuhr. Bogat ilustrată de enciclopedistul Haşdeu, teoria, cunoscută drept pelasgică, a fost dezvoltată mai ales în monumentalul proiect Etymologicum Magnum Romaniae, dar şi de istoricul Nicolae Densuşianu în vasta, mult controversata Dacie Preistorică.

Unitatea lingvistică românească este însă oprită în secolul XI odată cu scăderea influenŃei imperiale bizantine şi creşterea rolului slavonei liturgice.

O caracteristică esenŃială a limbii române este lipsa dialectelor. Pretutindeni la nord de Dunăre, unde daco-româna se confundă cu româna, graiurile din Muntenia, Moldova, Banat, Maramureş şi întreaga Transilvanie sunt aproape identice, existând şi relativ puŃine regionalisme. Un filolog de reputaŃia lui Alexandru Philippide insistă chiar asupra unicităŃii limbii române ca limbă fără dialecte, vorbind doar de subdialecte. Este interesant de menŃionat aici că alte limbi europene foarte vechi, deci conservatoare, la fel de stabile şi „mereu vii“ ca româna, de exemplu euskara (limba bască) au în zilele noastre, pentru circa 800 000 vorbitori declaraŃi, pe un teritoriu relativ mic faŃă de aria lingvistică românească, cinci sau opt dialecte principale (bascii au nevoie să o unifice artificial prin normare euskara batua). Alf Lombard a calificat starea de fapt a unicităŃii în care se află limba română drept una „fără precedent“. Maturitatea şi armonia limbii române pot fi puse în legătură cu succesul fenomenal al „patriei comune“ din care s-au răspândit, în neoliticul îndepărtat, toate limbile indo-europene, dintre care foarte aproape de trunchi, mai aproape ca latina, se află limba dacilor.

Nenumăratele popoarele migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugrice) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluŃia limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau pre-latină aproape neatinsă.

Faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influenŃa lexicală slavă cu aceeaşi intensitate ca daco-româna este pus de obicei în legătură atât cu bilingvismul cât şi cu istoria complexă a Ńaratelor româno-bulgare.

Primele atest ări

Cel mai vechi document păstrat, scris în limba română, este Scrisoarea lui Neacşu de Câmpulung, datând din anul 1521. Aceasta a fost scrisă cu alfabetul chirilic.

Doi cronicari bizantini, Teofan Mărturisitorul din secolul VI şi Teofilact din Symocatta secolul VII amintesc faimosul episod al expediŃiei militare contra avarilor, din 587, cunoscut sub numele de (re)torna, (torna,) fratre. Există numeroase ediŃii şi comentarii ale acestor pasaje care spulberă mitul lipsei de documente istorice ale limbii române vechi. Poate cea mai remarcabilă trimitere va rămâne Patrologiae cursus completus. Series graeca, vol. 116, col. 109, 531, 1361 editat de JP Migne.

Cel mai vechi document păstrat, scris în română, este Scrisoarea lui Neacşu, o scrisoare din 1521, în care Neacşu de Câmpulung îi scria primarului braşovean despre atacurile iminente ale turcilor. Aceasta era scrisă cu alfabetul chirilic, la fel ca majoritatea

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

85

scrierilor româneşti din acea perioadă. O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean, scris după convenŃiile alfabetului maghiar la sfârşitul secolului XVI.

Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX, care foloseşte o versiune arhaică a alfabetului latin:

Liturgiariu: "Santu esci cu adeveritu, si présantu, si nu este mesura maretîei santîei tale, si dreptu esci intru tóte lucrurile tale. Ca cu dreptate si cu multa sîlintia adeverita, ne ai adusu tóte. Ca plasmuindu pe omu, si luandu terana d'in pamentu, si cu tipulu teu cinstindulu, Dumnedieule, pusulu ai in raiulu resfaçului, fogaduindui intru padia porunciloru tale, vieati'a ceea fara de mórte si moscenirea bunatatîloru tale celoru vecinice..."

Transliterare: "Sfânt eşti cu adevărat şi preasfânt, şi nu este măsură măreŃiei sfinŃiei tale, şi drept eşti întru toate lucrurile tale. Căci cu dreptate şi cu multă silinŃă adevărată ne-ai adus toate. Că plăsmuind pe om, şi luând Ńărână din pământ, şi cu chipul tău cinstindu-l, Dumnezeule, pusu-l-ai în raiul răsfăŃului, făgăduindu-i, întru paza poruncilor tale, viaŃa cea fără de moarte şi moştenirea bunătăŃilor tale celor veşnice..."

De asemenea, recent,a fost descoperit la Prima Scoala Romaneasca din Scheii Brasovului de catre profesorul Vasile Oltean, un manual scolar ("Omniliar") din secolul XI. Documentul este in limba romana si scris cu caractere chirilice. Chiar daca nu este propriuzis contestat ca fiind primul text in limba romana, acesta nu este recunoscut deocamdata ca atare.

Influen Ńa altor limbi

Limba dac ă

Limba dacă era o limbă indo-europeană vorbită de geto-daci. Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influenŃat latina vorbită în Dacia, însă se ştiu prea puŃine despre această limbă. S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur româneşti (în toate dialectele) sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moştenite din limba dacă, multe dintre ele legate de viaŃa pastorală (de exemplu: balaur, brânză, mal; a se vedea listă de cuvinte dacice). CâŃiva lingvişti afirmă că albanezii ar fi daci neromanizaŃi, care au migrat înspre sud.

Un alt punct de vedere afirmă că aceste cuvinte non-latine (multe cu corespondente albaneze) nu sunt neapărat de origine dacă, ci ar fi fost aduse pe teritoriul României de păstori romanizaŃi care migrau din Albania, Serbia şi Grecia de nord în spaŃiul carpato-danubiano-pontic, devenind mai târziu poporul român. Totuşi, substratul est-romanic pare să fie o limbă satem, în timp ce limbile paleo-balcanice vorbite în nordul Greciei (limba macedoneană antică) şi Albania (limba iliră) erau mai degrabă limbi centum.

Se consideră că limba dacă era o limbă satem, asemenea limbii trace. Daca era ori o limbă apropiată limbilor albaneze sau balto-slavice, ori o membră a unei subfamilii distincte a limbilor indo-europene.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

86

Uniunea lingvistic ă balcanic ă

Deşi cea mai mare parte a gramaticii şi morfologiei româneşti se bazează pe cea a latinei vulgare, limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice.

Limbile din această uniune lingvistică aparŃin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, macedoneana, şi sârba sunt limbi slave, albaneza este o limbă traco-iliră iar greaca formează propria subfamilie.

Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic, sincretismul cazurilor genitiv şi dativ, formarea timpurilor viitor şi perfect, precum şi evitarea infinitivului.

Limbile slave

InfluenŃa slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migraŃiei triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Este interesant faptul că slavii au fost asimilaŃi la nord de Dunăre, în timp ce au asimilat aproape complet populaŃia romanizată sud-dunăreană (vlahi).

InfluenŃa slavă a continuat în Evul Mediu, în special prin folosirea limbii slave bisericeşti în cadrul serviciilor religioase, până în secolul al XVIII-lea. Celelalte limbi învecinate (toate de sorginte slavă, cu excepŃia limbii maghiare) au influenŃat româna.

InfluenŃa slavă se simte atât la nivel fonetic cât şi lexical. Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă (a iubi, glas, nevoie, prieten). Totuşi, multe cuvinte slave sunt arhaisme şi se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă.

Alte influen Ńe

Până în secolul al XIX-lea, româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta:

• germană (de exemplu: cartof < Kartoffel; bere < Bier; şurub < Schraube) • greacă (de exemplu: folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos) • maghiară (de exemplu: oraş < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni) • turcă (de exemplu: cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç)

Neologisme

Începând cu secolul al XIX-lea, multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice, în special din franceză şi italiană, au pătruns în limba română (de exemplu birou, avion sau exploata). S-a estimat că aproximativ 38% din cuvintele româneşti sunt de origine franceză sau italiană.

Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori, odată în nucleul lexical (vocabularul popular) şi ulterior ca neologisme. De obicei, cuvântul popular este un substantiv, iar neologismul este adjectiv (de exemplu: frate / fratern, deget / digital, apă / acvatic, frig / frigid, ochi / ocular).

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

87

Recent au intrat în limbă multe cuvinte englezeşti, precum gem (jam), interviu (interview), meci (match), manager (manager). Aceste cuvinte primesc gen gramatical şi se acordă conform regulilor limbii române.

Vocabular

Vocabularul reprezentativ (de bază) al limbii române, (cf. Sala, M. et.al., Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Ed. Şt. Encicl. Bucureşti, 1988, p.19-79), situaŃia se prezintă astfel:

• Elemente romanice 71.66%, din care o 30,33% latineşti moştenite o 22,12% franceze o 15,26% latineşti savante o 3,95% italiene

• FormaŃii interne 3,91% (majoritatea fiind bazate pe etimoane latine) • Slave total 14,17%, din care

o 9,18% slava veche o 2,6% bulgăreşti o 1,12% ruseşti o 0,85% sârbo-croate o 0,23% ucrainene o 0,19% poloneze

• Germane 2,47% • Neogreceşti 1,7% • Traco-dace de substrat 0,96% • Maghiare 1,43% • Turceşti 0,73% • Englezeşti 0,07% (în creştere) • Onomatopee 0,19% • Origine incertă 2,71%

Procentajul elementului autohton este discutabil, mulŃi cercetători considerând că ar avea o pondere mai mare (în paralel cu existenŃa unor false slavisme şi maghiarisme) - circa 2%.

Gramatic ă

Substantivele româneşti se declină în funcŃie de gen (feminin, masculin şi neutru), număr (singular şi plural) şi caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv şi vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor şi pronumelor, se acordă în gen şi număr cu substantivul pe care îl determină.

Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic, adică este ataşat la sfârşitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină.

Româna are patru conjugări verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, şi anume (indicativ, conjunctiv, condiŃional-optativ şi imperativ şi patru moduri impersonale (infinitiv, gerunziu, supin şi participiu).

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

88

Sunete

Limba română foloseşte şapte vocale: /a/, /e/, /i/, /o/, /u/, /ə/ şi /ɨ/. În plus, vocalele /ø/ şi /y/ pot să apară în unele cuvinte.

La sfârşitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un /i/ scurt non-silabic, care se marchează în AFI cu /ɨ/ şi este pronunŃat ca o palatalizare a consoanei precedente. Un sunet similar, terminaŃia u surd, exista în româna veche, dar a dispărut cu timpul în limba standard.

Există de asemenea patru semivocale şi douăzeci de consoane.

Diftongi

• Diftongi descendenŃi: ai, au, ei, eu, ii, iu, oi, ou, ui, ăi, ău, îi, îu • Diftongi ascendenŃi: ea, eo, ia, ie, io, iu, oa, ua, uă

Triftongi

• cu vocala intercalată între două semivocale): eai, eau, iai, iau, iei, ieu, ioi, iou, oai. • cu două semivocale în faŃa vocalei: eoa, ioa.

Evolu Ńii fonetice

Datorită izolării, evoluŃia fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice, dar seamănă întrucâtva cu cea italiană, de exemplu prin evoluŃia grupării [kl] în (lat. clarus > rom. chi ar, ital. chi aro) şi cea dalmată, de exemplu prin evoluŃia grupării [gn] în [mn] (lat. cognatus > rom. cumnat, dalm. comnut).

Principalele schimbări fonetice constau în:

• apariŃia diftongilor vocalelor e, i, o

lat. cera > rom. ceară lat. sole > rom. soare

• iotacism [e] → [i]

lat. herba > rom. iarbă

• consoanele velare ([k], [g]) → consoane labiale ([p], [b], [m])

lat. octo > rom. opt lat. lingua > rom. limbă lat. signum > rom. semn lat. coxa > rom. coapsă

• rotacism [l] → [r]

lat. caelum > rom. cer

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

89

• consoanele alveolare [d] şi [t] se palatalizează în [dz]/[z] şi respectiv [ts] înainte sunetelor [e] şi [i]

lat. deus > rom. zeu lat. tenem > rom. Ńine

Ortografie

În principiu, limba română are o ortografie fonemică. Cu toate acestea, ortografia contemporană prezintă o serie de excepŃii de la principiul fonetic.

Istoric

Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune“ europene, alfabete latine, greceşti, glagolitice, paleo-slave, alfabete de tranziŃie şi în final din nou latine.

Despre epoca şi formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la FlorenŃa (1439). Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărŃilor şi textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic şi limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în Ńară. Mihail Kogălniceanu, un mare istoric şi cărturar român, a susŃinut aceeaşi teză, la 1838, în revista Alăuta Românească.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învăŃaŃi ca Timotei Cipariu, episcopul Melchisedec, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Dimitrie Onciul şi alŃii au afirmat că limba slavă a fost introdusă în Ńările române înainte de Conciliul de la FlorenŃa, respectiv în secolele X-XII, după creştinarea bulgarilor, aducând în acest sens argumente şi izvoare de ordin filologic şi istoric.

Primele documente româneşti, care au ajuns până la noi, erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic, datorită influenŃelor limbii slavone (limba slavă bisericească), care era folosită ca limbă de cult şi de cancelarie în spaŃiul balcanic în secolele XI - XVII. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, învăŃaŃii Şcolii Ardelene, remarcând originea latină a limbii române, au început implementarea alfabetului latin. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860, când limba română a început să fie reglementată oficial.

La început, alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele: â, é, ó, î şi ç.

• á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei, pentru a deosebi ă de a. • â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor, în

afara unei nazalizări, dar unde etimologic trebuia să apară un a. Astfel, se scria „câtu“, însă „cantecu“ (fără semn diacritic), căci e vorba de o vocală nazală.

• î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor, în afara unei nazalizări, dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e. Astfel, se scria „a urî“, însă „vent“ (nu „vînt“, nici „vânt“), căci e vorba de o vocală nazală.

• é şi ó apar ca vocale tipic ardelene, corespunzând lui è din limba franceză şi respectiv lui å din limbile nordice. În alte regiuni acestea se pronunŃă drept diftongi ea şi oa.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

90

• ç corespundea sunetului Ń, atunci când acesta apărea independent de vocala i şi etimologic provenea din c latinesc. Astfel, se scria „faça“ (faŃă) şi „Ióniçe“ (IoniŃă) datorită formei latine Ioannicius, însă „tiéra“ (Ńară).

În rest, regulile de citire erau destul de simple.

• Un a la capăt de cuvânt se citea ă. • Un an sau in sau en se citea în. • Pentru a citi a înaintea unui n, se scria nn . De pildă, „manna“ (pentru a citi „mană“),

spre a se deosebi de „mana“ (mână). • Pentru a deosebi un ă final (forma feminină nearticulată) de un a final (forma

articulată), se punea un apostrof: „viéti'a“ (viaŃa), pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia“ (viaŃă).

• che şi chi se citeau ca în ziua de azi, însă ch înaintea altor caractere decât e şi i se citea ca în limba latină. Uneori, ch se scria din motiv pur etimologic, fără prea multă grijă de pronunŃare. Astfel, se scria: „Christos“, „chrestin“, „chrisantéma“, „stich“.

• di se citea z sau dz, ti se citea Ń. La fel, existau ca în ziua de astăzi grupurile ce, ci , ge, gi .

• k înlocuia uneori qu din latină, pentru numele proprii. Astfel se scria: „Kiriniu“ (Quirinius).

• sc se scria etimologic, ceea ce corespunde pronunŃărilor bănăŃene sau bistriŃene. Exemplu: „Bucuresci“.

• u final, mut sau citit, se scria, ca în siciliană şi corsicană. • Etimologic, se folosea caracterul y pentru numele de oraşe sau de persoane, însă

nu şi pentru substantive. Astfel, se scria: „Cyril“, „Myra“, dar totodată: „cirilic“, „santul mir“.

• formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent: „Apoilu intréba.“ (Apoi îl întreabă.)

Scrierile din acest timp, datorită rolului şcolii ardelene, aveau forme tipice ardelene: „acmu“, „tipu“, „resfaçu“, pentru „acum“, „chip“, „desfătare“. Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză: scriem toŃi la fel, dar fiecare pronunŃă ca în regiunea sa.

Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice: ă, à, ḑ, ě, ê, ş, Ń, ů, precum şi diftongii ea şi oa; s-au scos á, ç. S-au modificat şi regulile ortografice.

Pe urmă, treptat, s-a scos ê, apoi ů. În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică.

Înainte de 1989, în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic. Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii (septembrie 1989) a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină.

Româna liturgic ă

Anumite cuvinte creştine româneşti (Domn, „a mărturisi“, „a ierta“) sunt unice pentru română, între limbile romanice.

Crezul primelor sinoade ecumenice, cel din 325 de la Niceea, şi cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat, prin cuvinte cu etimologii latine. Mai concret, el nu a fost niciodată tradus în limba română, însă el a evoluat, deodată cu limba română.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

91

O dată cu introducerea ritului bizantin şi a limbii slavone în cult, prin anul 990, limba română liturgică s-a slavizat puternic, îndeosebi în terminologia oficială, dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului. Românii au păstrat - în limbă de asemenea - anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosinŃă până atunci. De aceea, diaconul Coresi, precum şi episcopul de la Muncaciu, Vasile Tarascovici în 1646, au îmbogăŃit pe mai departe un lexic dogmatic şi liturgic deja foarte amplu, tocmai pentru a uşura folosirea limbii române în biserică. Biblia de la Bucureşti, sau Biblia lui Şerban, este un monument de limbă română liturgică. Totuşi, dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârşit slujbele în limba română, aici s-a oprit pierderea termenilor vechi romani şi înlocuirea lor cu termeni slavi. Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiŃi în Vechiul Regat (de origine slavă) şi cei folosiŃi în Transilvania (de origine latină).

Coduri interna Ńionale SIL şi ISO 639-x

Standardul internaŃional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro (ISO 639-1), rum (ISO 639-2/B), şi mai recent ron (conform ISO 639-2/T). Limbii moldoveneşti i-au fost atribuite codurile mo şi respectiv mol.

Autori

Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă şi adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei, pornind de la Rostirea filozofică românească. Iată câteva exemple de autori:

• Anonimul care a strigat torna, torna, fratre, citat de Teofilact din Symocatta • Autorul anonim al Codicelui VoroneŃean • Coresi • Mitropolitul Dosoftei • Mitropolitul Varlaam • Mitropolitul Antim Ivireanul, născut în Iviria, (Georgia caucaziană) • Grigore Ureche • Mihai Eminescu • Bogdan Petriceicu Haşdeu • Nicolae Densuşianu • Ovid Densuşianu • George Murnu • Dan Botta • Constantin Noica , Rafail Noica

Propun s ă urm ărim şi ni şte date despre zisa limb ă moldoveneasc ă.

II.2.Limba moldoveneasc ă „Limba moldoveneasc ă” este denumirea dată în unele medii oficiale limbii române în

Republica Moldova. Standardul internaŃional ISO 639 a atribuit limbii moldoveneşti codurile mol şi mo; nu există un cod Ethnologue echivalent. AutorităŃile moldovene folosesc în unele documente oficiale termenul de „limbă moldovenească” cu referire la limba oficială a Ńării; în alte documente sunt folosiŃi termenii „limba de stat” sau „limba română”. Clasificarea sa ca limbă de sine stătătoare este puternic contestată. Majoritatea lingviştilor specializaŃi pe limba română şi o mare parte a populaŃiei Republicii Moldova care vorbeşte limba română ca limbă maternă, susŃin că limba moldovenească este pur şi

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

92

simplu limba română redenumită după criterii politice, deşi au existat şi voci venite în sprijinul moldovenismului (cf. Vasile Stati). Limba este maternă pentru aproximativ 2,5 milioane de locuitori ai Moldovei (aproximativ 60% din populaŃia Ńării).

Legea din 1989 cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul RSS Moldoveneşti, care este încă în vigoare conform ConstituŃiei moldoveneşti, menŃionează identitatea moldo-română realmente existentă. Totodată, în DeclaraŃia de independenŃă a Republicii Moldova, aceeaşi limbă este denumită „română”.

Titlul I, Articolul XIII al ConstituŃiei Republicii Moldova o denumeşte „limba de stat“. În republica separatistă Transnistria, limba moldovenească este co-oficială cu limbile ucraineană şi rusă, iar în Găgăuzia cu găgăuza şi rusa.

Premise

La nivel oral, idiomul moldovenesc şi româna standard sunt uşor inteligibile, dar există diferenŃe de vocabular, care au următoarele cauze:

• influenŃa limbii ruse şi, într-o mai mică măsură, a limbii ucrainene, care sunt limbi dominante la nivel regional în Republica Moldova;

• regionalismele: faptul că Republica Moldova a fost separată politic de România după cel de Al Doilea Război Mondial, a micşorat oportunităŃile de unificare a vocabularului. Astfel, multe cuvinte care au devenit arhaisme în România, dar care încă mai sunt folosite în comunităŃi restrânse în provincia românească Moldova, au rămas în vocabularul de zi de zi al moldovenilor. De asemenea, câteva cuvinte şi calcuri ruseşti sunt încă utilizate. Totuşi, datorită influenŃei mass-media şi a învăŃământului, româna standard tinde să se impună şi în Republica Moldova.

Istorie

Basarabia, provincie istorică din care face parte teritoriul actualei Republici Moldova, a fost parte componentă a principatului (voievodatului) românesc Moldova în timpul Evului Mediu. In 1812, însă, Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus (łarist). În 1918 Sfatul łării de la Chişinău a hotărât unirea cu România.

În regiunea din stânga Nistrului autorităŃile sovietice au înfiinŃat în 1924 RASS Moldovenească, ca o republică autonomă subordonată RSS Ucraineană. Aici îşi are obârşia teoria unei limbi moldoveneşti diferită de română, prin această teorie URSS încercând să-şi justifice pretenŃiile asupra Basarabiei.

łăranii moldoveni din Transnistria erau în mare parte analfabeŃi şi nu cunoşteau limba română literară. AutorităŃile sovietice au încercat să creeze o nouă limbă literară, scrisă în alfabet chirilic şi cît mai depărtată de limba română. Cu crearea noii limbi literare s-a ocupat lingvistul Leonid Madan, dar nu a existat niciodată o acceptare unanimă a invenŃiilor acestuia de către autorităŃile sovietice. Metodele folosite la crearea noii limbi literare moldoveneşti au inclus:

• Notarea în scris a tuturor diferenŃelor de rostire dintre graiul vorbit al moldovenilor din Transnistria sau Basarabia şi limba română literară.

• Folosirea unor împrumuturi din rusă, de pildă: galstuh = cravată, slovari = dicŃionar • Născocirea unor neologisme mai ales pentru noŃiuni abstracte care lipseau din

vorbirea obişnuită a Ńăranilor moldoveni analfabeŃi. Exemple de neologisme

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

93

născocite cu acest prilej: unofelnic = monoton, singurcîrmuiri = autoadministrare, unogîndiri = unitate de idei, amuvremnic = contemporan

Exemplu de "limbă moldovenească" din anii '20 (transpusă în alfabet latin): "De-amu v-o două luni di zăli, dicînd "Plugaru Roş" îşi lunjeşte discusîia dispri orfografia moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî, dar dispri orfografii, adicî dispri sămnuirea sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî" (Petru Chior, comisar al poporului pentru învăŃămînt în RSSA Moldovenească, în broşura "Despre orfografia moldovenească" din 1929).

În perioada 1932-1938 sovieticii au renunŃat la teoria moldovenistă, trecându-se la folosirea alfabetului latin şi a limbii române literare. În 1938 alfabetul chirilic a fost reintrodus, adepŃii alfabetului latin trimişi în puşcării, iar teoria limbii moldoveneşti diferită de română a revenit în forŃă. După al doilea război mondial, autorităŃile sovietice au introdus alfabetul chirilic şi noŃiunea de limbă moldovenească şi în Basarabia, fără însă să se revină la formele extreme de diferenŃiere faŃă de română propăvăduite în anii '20. Limba literară moldovenească de după al doilea război mondial a fost practic identică cu limba literară română, cu excepŃia folosirii alfabetului chirilic şi a câtorva cuvinte diferite.

DiferenŃele dintre limba moldovenească literară şi limba română constau în:

• Cuvinte oarecum "oficiale" în URSS: soviet suprem = parlament, soviet sătesc (raional) = consiliu (sfat) local, ucaz = decret, colhoz = cooperativă agricolă, sovhoz = întreprindere agricolă de stat

• Evitarea unor neologisme din română în favoarea unor sinonime care însă se află şi ele în limba română literară, nefiind specific moldoveneşti: biruinŃă = victorie, taină = secret, norod = popor (se formase şi adjectivul norodnic = popular, al poporului)

• Cazuri relativ rare de folosire a unor forme dialectale: răsărită = floarea soarelui, păpuşoi = porumb, harbuz = pepene verde (lubeniŃă)

În 1989, limba moldovenească a fost declarată limbă oficială a Moldovei (pe atunci încă RSS Moldovenească), iar folosirea alfabetului latin a fost restaurată.

După declararea independenŃei Moldovei în 1991, constituŃia a continuat promovarea existenŃei limbii moldoveneşti. O încercare din 1996 a preşedintelui moldovean Mircea Snegur de a schimba numele limbii în română a fost anulată de către parlamentul moldovean.

În 2002 guvernul Moldovei a încercat să dea limbii ruse aceleaşi privilegii ca limbii de stat, prin introducerea acestei limbi ca limbă străină obligatorie în ciclul primar de învăŃământ – limba rusă este disciplină obligatorie în curriculumul gimnazial. Această măsură a stârnit un val de indignare în rândul populaŃiei majoritare vorbitoare nativă de română, fiind organizate proteste împotriva acestei decizii în Chişinău şi în alte oraşe importante. În cele din urmă noile legi au fost suspendate.

Distribu Ńie geografic ă

Potrivit datelor finale ale recensământului din 2004, 558 508 (16,5%) din cei 3 383 332 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba română ca limbă maternă, în timp ce 2 029 847 (60%) au declarat ca limbă maternă "limba moldovenească".

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

94

Totodată, la capitolul limba vorbită de obicei dintre cele 2 milioane 564 de mii de persoane care se declară etnici moldoveni, aproape 2 milioane (58,8%) declară că vorbesc, zilnic, „limba moldovenească”. Alte 475 de mii afirmă că vorbesc româna. Acestora li se adaugă şi aproximativ 70 de mii de cetăŃeni care se consideră etnici români, ridicând totalul celor care declară că vorbesc româna la peste jumătate de milion (16,4%), dar totuşi de aproape 4 ori mai puŃin decât numărul celor ce declară că vorbesc de obicei "moldovenească".

Numărul celor care vorbesc româna este mai mare în mediul urban, unde aproximativ 23% din cei chestionaŃi au afirmat că au limba română ca limba maternă şi că aceasta este limba în care vorbesc de obicei. De asemenea 40% din populaŃia Moldovei a indicat limba moldovenească ca limbă maternă în mediul urban, dar procentul scade până la 37% în capitolul limba vorbită de obicei. În mediul rural, raportul între română şi moldovenească este de unu la şapte.

Româna şi moldoveneasca în recens ământ

limba matern ă limba vorbit ă de obicei Popula Ńia

mold. % român ă % mold. % român ă %

general 2 029 847 60% 558 508 16,5% 1 988 540 58,8% 554 814 16,4%

urban 521 323 40% 302 857 23,2% 481 114 36,8% 299 815 22,9%

rural 1 508 524 72,6% 255 651 12,3% 1 507 426 72,5% 254 999 12,3%

Note: 1 Datele au fost înregistrate la recensământul din 2004 şi au fost publicate în aprilie 2006 de Biroul NaŃional de Statistică. 2 Procentele sunt raportate la populaŃia totală (respectiv total urbană sau total rurală) a Republicii Moldova.

Modul în care s-a desfăşurat recensământul din 2004 la capitolul apartenenŃă etnică şi limba vorbită, a fost criticat de către reprezentanŃii Consiliului Europei. Potrivit unui articol al portalului „Moldova Azi“ din 18 mai 2005, grupul de experŃi internaŃionali în recensăminte a declarat că "în general, recensământul moldovean a fost organizat de o manieră profesionistă", dar au remarcat că subiectele din chestionare ce Ńin de naŃionalitate şi limbă au fost cele mai delicate, în special înregistrarea răspunsurilor de "moldovean" sau "român" şi de aceea a conclus că o atenŃie deosebită va trebui să fie acordată la utilizarea acestor date.

Şeful grupului de observatori ai Consiliului Europei care au monitorizat recensământul, John Kelly, a declarat atunci că şapte din cele zece grupuri de observatori internaŃionali au înregistrat un număr considerabil de cazuri în care recenzorii le-au recomandat respondenŃilor să se declare moldoveni şi nu români.

Identitate

În şcoli, limba se numeşte română, iar în primii ani de democraŃie a fost studiată chiar cu manuale din România. Academia de ŞtiinŃe a Moldovei foloseşte termenul de limbă română. Înainte de 19 iunie 2006 majoritatea instituŃiilor oficiale moldoveneşti foloseau acelaşi termen, inclusiv pe siturile lor web. O hotărâre a guvernului cu privire la modul de publicare a informaŃiei pe paginile oficiale ale autorităŃilor administraŃiei publice în reŃeaua Internet de la acea dată stipula că „informaŃia pe paginile-web oficiale ale autorităŃilor

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

95

administraŃiei publice va fi publicată, în mod obligatoriu, în limba moldovenească şi în limba rusă, în conformitate cu legislaŃia în vigoare privind funcŃionarea limbilor”. Unele situri web s-au conformat normei, deşi există în continuare situri web care folosesc denumirea de „limbă română” sau abrevieri ale acesteia. Printre siturile web care folosesc în continuare denumirea de „limba română” se numără Ministerul Administra Ńiei Publice Locale, Consiliul Na Ńional pentru Acreditare şi Atestare, Agen Ńia Privatizare de pe lângă Ministerul Economiei şi Comer Ńului, Departamentul pentru Migra Ńie, Academia de Ştiin Ńe a Moldovei, Agen Ńia NaŃional ă pentru Reglementare în Telecomunica Ńii şi Informatic ă, Agen Ńia Rela Ńii Funciare şi Cadastru, Agen Ńia NaŃional ă de Dezvoltare Rural ă şi multe altele. Există şi situri web disponibile doar în limba română (deci care nu au indicatori de limbă) sau care în locul limbii afişează un steag tricolor (uneori cu stema Moldovei), evitând astfel problema denumirii limbii.

În 1993, Vasile Stati şi-a exprimat convingerilor ce susŃineau existenŃa unei limbi moldoveneşti de sine stătoare, diferită de cea română, în cartea sa „Moldovenii în lume”. Cartea sa conŃinea o mulŃime de neadevăruri şi falsuri, lucruri care i-au atras o mulŃime de critici. Lui Stati i se părea totodată de neomis faptul că anterior, mulŃi autori moldoveni îşi numeau limba moldovenească, de la Grigore Ureche la Miron Costin sau Dimitrie Cantemir.

Eugen Coşeriu, implicat şi el în dezbaterea referitoare la glotonimul de „limbă moldovenească”, preciza că înşişi susŃinătorii moldovenismului scriu într-o română îngrijită, pe care o denumesc „moldovenească”, fapt care constituie un argument irefutabil împotriva existenŃei acestei limbi ca limbă de sine stătătoare şi în favoarea punctului de vedere că cele două glotonime sunt pur şi simplu sinonime. Ion Stici afirma că nicio limbă nu poate avea două denumiri, în timp ce fostul preşedinte moldovean, Mircea Snegur găsea recunoaşterea a două glotonime pentru o limbă incompatibilă cu adevărul ştiinŃific. Snegur afirma în discursul său din 27 aprilie 1995: „Numele corect al limbii pe care o vorbim este română, iar cei ce nu vor să înŃeleagă – să consulte savanŃii, care ştiu mai multe despre etimologia şi dezvoltarea limbii noastre.”

Totodată, idiomul moldovenesc este de cele mai multe ori asociat celorlalte graiuri vorbite pe teritoriul României, muntenesc, crişean ş.a., aşadar o echivalare între cele două este nepotrivită (după Ion Stici, Silviu Berejan, Vitalie Marin, Eugen Coşeriu). Astfel, cuvintele lui Stati despre aşa-numita „limbă moldovenească” sunt de cele mai multe ori calificate drept „himere”, „un fals ştiinŃific”, o „absurditate”, o „utopie”, un „act de genocid etnic şi cultural”. Glotonimul de „limbă moldovenească” a primit la rândul său calificative ca „fals” (Nicolae Leahu, Gheorghe Mihăilă), „himeric” (Vlad Cubreacov), „artistic” (Moldopres, 20 iulie 1995).

Din punct de vedere internaŃional, termenul de „limbă română” este folosit pentru a denumi limba oficială în Republica Moldova de către diverse instituŃii şi organizaŃii, ca ONU, Uniunea Europeană, Banca Mondială, CIA sau Departamentul de Stat al SUA.

În anul 2002, ministrul moldovean de JustiŃie Ion Morei, a declarat că româna şi moldoveneasca sunt una şi aceeaşi limbă, şi că ConstituŃia Republicii Moldova ar trebui modificată, nu neapărat prin schimbarea cuvântului moldovenească în română, ci prin adăugarea sintagmei „Româna şi moldoveneasca sunt aceeaşi limbă“. Ministrul moldovean al ÎnvăŃământului, Valentin Beniuc, zicea: „Am spus nu o dată că noŃiunile de limbă moldovenească şi limbă română reflectă unul şi acelaşi fenomen lingvistic în esenŃă“.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

96

Academicianul Silviu Berejan, cercetător ştiintific principal în cadrul Institutului de Lingvistică de pe lângă Academia de ŞtiinŃe a Moldovei, a pledat în ConferinŃa privind denumirea limbii de stat a Republicii Moldova pentru inexistenŃa unei aşa-numite limbi moldoveneşti.

Unele dintre cele mai impresionante contribuŃii în sprijinul identităŃii sunt lucrările lui Nicolae Mătcaş, printre care şi Comunicarea prezentată la Congresul al V-lea al Filologilor Români, Iaşi-Chişinău, 6-9 iulie 1994. Mătcaş, la fel ca şi Coşeriu, reformulează „argumentele“ moldoveniste (aşa încât acestea să sune a texte ştiinŃifice), după care desfiinŃează teoria moldovenistă, paragraf cu paragraf. La sfârşit filologul îşi „justifică“ gestul: „ŞtiinŃa nu trebuie să se afle la cheremul cutărui sau cutărui conducător sau partid, scopul suprem al ei constând în a sluji adevărul.“

Conform relatărilor despre recentul recensământ moldovean, aproximativ 2/3 din cei care şi-au declarat limba maternă ca fiind română sau moldovenească au folosit primul termen. Ulterior, datele oficiale finale ale recensământului au arătat că doar puŃin peste o cincime din vorbitorii de limbă română/moldoveană au indicat româna ca limă maternă, însă rezultatele cu privire la acest subiect au fost puse la îndoială.

Bilingvism

Dialectul moldovenesc îmbogăŃit cu elemente de vocabular din limba rusă este preponderent folosit la nivel naŃional. În oraşe (cu excepŃia Transnistriei, româna moldovenească şi rusa sunt folosite într-un raport de 50:50, deşi dialectul moldovenesc câştigă teren în ultimii ani ca limbă oficială şi limbă vorbită de obicei.

Un fenomen frecvent este folosirea cuvintelor şi construcŃiilor ruseşti, a calcurilor de formă şi sens în limba vorbită în Moldova. De obicei, cuvântul rus vine declinat după regulile gramaticale ale limbii române. Există totuşi cazuri când o astfel de adaptare la forma de plural a substantivului este greoaie sau chiar imposibilă din punct de vedere fonetic. În acest caz, cuvântului îi este ataşat un articol enclitic la forma sa rusă de plural. Elocvente pentru această situaŃie, care apare la substantivele ruseşti terminate în „-чка”, „-жка” (şi analog la cele cu terminaŃia „-ска”, „-шка”, „-вка” printre altele) sunt exemple ca „tapocichile” (pantofii sport), „bulocichile” (chiflele), „leajchile” (bătătoarele), „sosischile” (cârnăciorii), „slivchile” (cremele). Vocabularul cultural şi terminologia ştiinŃifică este aliniat în schimb limbii române.

O altă marcă a bilingvismului este penetrarea balcanismelor în limba rusă. În acest sens, se remarcă nediferenŃierea între desemnarea locului (prepoziŃional) şi direcŃia deplasării (acuzativ), de exemplu „oни приехали в городе” în loc de „в город” (au venit în oraş/sunt veniŃi în oraş). Mai rar, apare folosirea formelor personale în locul infinitivului „позволяет, чтоб мы работали” (ne permite a lucra/ne permite să lucrăm). De remarcat este şi tranzitivitatea acŃiunii substantivului, de exemplu „oб увековечении имя певицы” (despre eternalizarea numelui cântăreŃei), sau expresii ca „это я тоже имею запланировано” însemnând asta am plănuit şi eu (folosită şi de preşedintele Petru Lucinschi în discursul său din 29 noiembrie 1996), care ilustrează folosirea construcŃiei perfectului după modelul limbilor vest-europene (romanice) în limbile slavice (un fapt asemănător apare în limba macedoneană, datorat substratului său aromân).

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

97

Diferen Ńe

Ortografie şi alfabet

Principala diferenŃă de ortografie între cele două variante consta înainte de publicarea „DicŃionarului ortografic al limbii române (ortopepic, morfologic, cu norme de punctuaŃie)” (elaborat de Academia de ŞtiinŃe a Moldovei şi recomandat spre editare în urma şedinŃei din 15 noiembrie 2000) în folosirea literelor â şi î. În timp ce în româna standard sunt folosite ambele glife (cu excepŃia unor publicaŃii care continuă să folosească ortografia de dinainte de 1990), cu reguli clare de folosire (a se vedea â şi î), în româna moldovenească era recomandată folosirea lui î din i. Totuşi, multe publicaŃii de limbă română din Republica Moldova foloseau şi înainte de acest moment â (Flux, Accente, Ziarul de Garda, Timpul, etc.), la fel cum în România există publicaŃii care folosesc vechea ortografie (Academia CaŃavencu printre altele). Faptul că ortografia oficială reglementată în Republica Moldova impunea folosirea în exclusivitate a literei î se datora faptului că, după perioada sovietică în care româna era scrisă cu alfabetul chirilic, când Academia de ŞtiinŃe a Moldovei a adoptat alfabetul latin cu ortografia din România, Academia Română încă nu reintrodusese simbolul â în forma inspirată de ortografia interbelică.

Din acelaşi motiv, cuvântul sunt se scria în Moldova sînt.

În perioada comunistă, şi în primii ani de după revoluŃie, româna din România folosea la rândul ei aceeaşi ortografie (scrierea cu î din i şi sînt). Decizia de a reforma ortografia pentru a include şi caracterul „â” a fost luată de Academia Română în 1993.

Cu toate acestea în noua ediŃie a „DicŃionarului ortografic al limbii române (ortopepic, morfologic, cu norme de punctuaŃie)” se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â” şi „sunt” în ortografia limbii române. „DicŃionarul ortografic al limbii române (ortopepic, morfologic, cu norme de punctuaŃie)” este elaborat pe baza „DicŃionarului ortografic cu elemente de ortoepie şi morfologie”, apărut la Chişinău în anul 1990, care, la rândul lui, a fost pregătit după „DicŃionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române”, publicat la Editura Academiei Române în anul 1982, şi reprezintă, în esenŃă, o ediŃie adăugată a acestora. EdiŃia s-a îmbogăŃit cu 25 000 de unităŃi lexicale, ajungând astfel la cifra de 75 000.

În Republica Moldova, alfabetul chirilic a fost înlocuit de cel latin în 1989. Conform unui studiu AEGEE din 1997, aproape toată populaŃia urbană moldovenească cunoaşte alfabetul latin, deşi mulŃi moldoveni de peste 30 de ani preferă literele chirilice.

Vocabular

În 2003, Vasile Stati, un promotor al argumentului „moldovenist“, a publicat un dicŃionar moldovenesc-român, cu o prefaŃă virulentă şi cu scopul declarat de a demonstra că în cele două Ńări se vorbesc limbi diferite. Lingviştii Academiei Române au declarat că toate cuvintele moldoveneşti sunt de asemenea cuvinte româneşti. Şi în Republica Moldova, şeful Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de ŞtiinŃe a Moldovei, Ion BărbuŃă, a descris dicŃionarul ca fiind o „absurditate, servind scopuri politice“. Aceste reacŃii academice au fost catalogate ca tendinŃe expansioniste româneşti de către Stati, care a acuzat guvernul român de aceasta în faŃa forurilor internaŃionale.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

98

Situa Ńia din Ucraina

În perioada sovietică, în RSS Ucraineană minoritatea românofonă a fost împărŃită între "moldoveni" şi "români" pe baza criteriului geografic, astfel:

• În regiunea Odesa care cuprinde Sudul Basarabiei şi cele 8 raioane din fosta RASS Moldovenească care în 1940 au fost incluse în Ucraina, toŃi românofonii au fost etichetaŃi drept moldoveni, iar limba vorbită de ei drept moldovenească.

• În Transcarpatia (Maramureşul de Nord) românofonii erau recunoscuŃi ca având naŃionalitate română.

• În regiunea CernăuŃi populaŃia românofonă era împărŃită între "moldoveni" şi "români" după criterii nu foarte exacte (uneori în cadrul aceleiaşi familii existau asemenea împărŃiri artificiale), însă ca regulă generală nu foarte strict aplicată, în partea basarabeană a regiunii (fostul judeŃ Hotin) românofonii erau declaraŃi moldoveni, iar în partea bucovineană a regiunii era acceptată şi declararea naŃionalităŃii române.

• În celelalte regiuni ucrainene unde existau sate româneşti, locuitorii erau consideraŃi moldoveni.

În sistemul de învăŃămînt pentru minoritatea românofonă se folosea exclusiv "limba moldovenească" scrisă cu alfabet chirilic. Inclusiv românilor din Maramureşul de Nord, care niciodată nu s-au considerat moldoveni şi erau recunoscuŃi oficial drept români de autorităŃile sovietice, li se preda în şcoli "limba moldovenească".

După trecerea la alfabetul latin în Republica Moldova, au trecut la alfabetul latin şi moldovenii din Ucraina.

În Ucraina, învăŃământ în limba română/moldovenească există doar în regiunile Odesa, CernăuŃi şi Transcarpatia. În perioada de început a URSS, înainte de al doilea război mondial, au existat şcoli moldoveneşti şi în alte regiuni.

Situa Ńia lingvistic ă în stânga Nistrului

Aşezăminte moldoveneşti sunt menŃionate în stânga Nistrului încă din secolul XVII, cu toate că acestea nu au făcut niciodată parte din Principatul Moldovei. Până la includerea acestui spaŃiu în Imperiul Rus la sfârşitul secolului XVIII, aşezările s-au aflat sub stăpânirea tătarilor, cu excepŃia nordului inclus în Regatul Poloniei. Odată cu formarea în 1924 a Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldoveneşti, limba română a fost introdusă în educaŃie, presă şi publicistică. Până în 1928 s-a dezvoltat limba română, scrisă iniŃial cu caractere chirilice – pentru acomodarea populaŃiei, iar mai apoi cu alfabetul latin. Această dezvoltare a fost întreruptă în anii următori, în scopul sincronizării cu politica de proletcultism a Uniunii Sovietice, care cerea anularea realizărilor progresive ale societăŃii civile. Acest fapt a afectat şi idiomul moldovenesc care trebuia să funcŃioneze ca o limbă independentă faŃă de limba română, politică al cărui principal susŃinător era lingvistul Leonid Madan. Noile norme fonetice şi gramaticale, precum şi neologismele introduse nu s-au bucurat de succes şi au fost eliminate în 1932, fapt urmat de adoptarea normei literare limbii române cu alfabet latin. Această perioadă nu a durat decât până în 1938, până la începerea terorii staliniste, a cărei victime au fost „românizatorii”, alături de milioane de alŃi „duşmani ai poporului”. Limba standard a fost din nou scrisă cu caractere chirilice şi îmbogăŃită cu cuvinte de sorginte rusă, după o normă construită de I. C. Ciobanu.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

99

În iunie 1940, după 22 de ani de la unirea din 1918, Uniunea Sovietică reocupa Basarabia şi ocupa Bucovina de Nord şi Ńinutul HerŃa. Un an mai târziu, România a atacat URSS-ul, ca parte a OperaŃiunii Barbarossa şi a eliberat Ńinuturile vremelnic ocupate, în acelaşi timp ocupând şi teritoriile dintre Bug şi Nistru (care au primit prin extensie numele de Transnistria). Dupa o perioadă numai de 3 ani în care limba şi alfabetul moldoveneşti au fost înlocuite de limba română şi grafia latină, zona a fost reocupată de URSS în 1944 şi a rămas în cadrul statului unional sovietic până disoluŃia acestuia din 1991. După război, conducerea sovietică a renunŃat la planurile de introducerea unei limbi de stat bazată pe dialectul moldovenesc, urmând ca după mai multe concesii limba română să devină limba standard, dar scrisă încă cu caractere chirilice. Statutul limbii în Transnistria era până în 1989 identic cu cel din Basarabia, deşi în mediul cotidian româna avea o importanŃă mult mai redusă în stânga Nistrului – o cauză a acestui fapt era şi faptul că moldovenii constituiau doar 40% din populaŃie, iar prestigiul limbii era chiar şi printre ei mai scăzut decât în restul RSS Moldoveneşti. În timp ce deja în 1989 în Basarabia limba era denumită „română”, fiind introdus şi alfabetul latin, autorităŃile de la est de Nistru şi-au declarat unilateral independenŃa faŃă de Republica Moldova şi au adopta rusa, ucraineana şi moldoveneasca ca limbi oficiale. De fapt însă, limba de stat în republica separatistă nistreană este rusa, dominantă în mediul urban, în special în capitala Tiraspol. În mass media este folosită şi aşa-numita „moldovenească”, limba română standard scrisă cu alfabetul chiriclic. Universitatea, care a folosit pentru o perioadă de timp alfabetul latin, a fost mutată la Chişinău. Astfel, Universitatea de Stat din Tiraspol se află în Chişinău, iar la Tiraspol funcŃionează Universitatea Nisteană Şevcenco. În general, dialectul moldovenesc joacă un rol periferic în mediul din stânga Nistrului.

Republica s-a autodenumit „Nistrenia”. Numele de „Transnistria” era folosit în România înaintea izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial, fără să posede conotaŃii speciale. În URSS însă, numele făcea referire la regimul de ocupaŃie româno-german asupra teritoriului dintre Nistru şi Bug (cu centrul la Odessa) din perioada 1941-1944, motiv pentru care termenul este evitat în zilele noastre. Cu toate acestea, termenul „Nistrenia” se conformează normei lingvistice româneşti.

În vara lui 2004, miliŃiile separatiste au început să închidă şcolile din Transnistria în care se preda limba română cu alfabet latin, iar părinŃii şi elevii care s-au opus au fost arestaŃi. O parte din elevii care au luptat la acea vreme pentru a se putea exprima în limba română şi-au petrectut sărbătorile de iarnă din 2004 în România la invitaŃia Ministerului Afacerilor Externe. Şcolilele româneşti închise au fost apoi redeschise, însă acestea au statut de "şcoli neguvernamentale", şi în consecinŃă nu primesc fonduri de la autorităŃile RMN. Potrivit agenŃiei de presă oficiale de la Tiraspol, Olivia-Press, în şcolile din stânga Nistrului, 11 200 de elevi învaŃă în „limba moldovenească” (cu alfabetul chirilic), în vreme ce 3.400 de elevi sunt înscrişi în cele 6 instituŃii de învăŃământ neguvernamentale în care se învaŃă în „limba română” (cu alfabetul latin).

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

100

II.3.Istoria limbii române în Republica Moldova

InvăŃătoare şi elevi la o şcoală rurală din Basarabia în perioada interbelică

Istoria „limbii moldovene şti” se referă la istoria limbii române în regiunile istorice şi politice Basarabia şi Transnistria, unde poartă în mod oficial numele de „limba moldovenească”.

Situa Ńia limbii vorbite în Moldova înainte de 1812

Domnul LaŃcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca "Duce al Moldovei" printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a naŃiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu nationis Wlachie.

Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii şi valahii "au aceleaşi limbă şi obiceiuri". Trimiteri la o aşa-numită "limbă moldovenească" pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche LetopiseŃul łării Moldovei, unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi şi vlahii transilvăneni.

Miron Costin, în lucrarea sa De neamul moldovenilor, afirmă că naŃiunea română trăieşte în Moldova, Muntenia şi Ńinuturile ungureşti şi mai notează că, deşi oamenii din Moldova se autodenumesc "moldoveni", ei îşi numesc limba "românească", nu moldovenească.

Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în Descriptio Moldaviae (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceiaşi limbă cu valahii şi transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte româneşti au rădăcini dacice.

Rusificarea limbii în Basarabia ocupat ă de Imperiul Rus

În primii ani ai ocupaŃiei Ńariste de după 1812, peste 95% din populaŃia regiunii era românească, iar limba română a foat acceptată ca limbă oficială în instituŃiile basarabene, alături de limba rusă.

Gradual, limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanŃă. Conform autorităŃilor imperiale, din 1828 actele oficiale au început să fie publicate numai în limba

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

101

rusă, iar pe la 1835, s-a acordat un termen de 7 ani în care instituŃiile statului mai puteau accepta acte redactate în limba română.

Limba română a mai fost acceptată ca limbă de predare în învăŃământul public până în 1842, din acest moment statutul ei devenind unul de obiect secundar. Astfel, la seminarul din Chişinău limba română s-a regăsit printre materiile obligatoriu de studiu, (10 ore pe săptămână) până în 1863, când catedra respectivă a fost desfiinŃată. La Liceul nr. 1 din Chişinău, elevii aveau posibilitatea să aleagă studiul uneia dintre următoarele limbi: română, germană şi greacă până pe 9 februarie 1866, când autorităŃile imperiale au interzis studierea limbii române, oferind următoarea explicaŃie: "elevii cunosc această limbă în modul practic, iar învăŃarea ei urmăreşte alte scopuri".

Prin 1871, Ńarul a emis un ucaz "Asupra suspendării studierii limbii române în şcolile din Basarabia" deoarece "în Imperiul Rus nu se studiază limbile locale".

Statutul limbii moldovene şti în timpul st ăpânirii ruse şti

SituaŃia lingvistică din Basarabia din 1812 până în 1918 a evoluat de la bilingvism până la impunerea unei singure limbi oficiale – limba rusă. Limba rusă a căpatat statut de singură limbă oficială, în timp ce limba română era limba majorităŃii populaŃiei. EvoluŃia acestei situaŃii şi inventarea noii limbi moldoveneşti poate fi împărŃită în cinci perioade.

Prima faz ă: 1812 – 1828

Perioada 1812 – 1828 a fost una de bilingvism funcŃional. Deşi limba rusă avea o poziŃie privilegiată, limba română era folosită în special în domeniile administraŃiei publice, învăŃământului public (în special cel religios) şi culturii. În anii care au urmat imediat anexării Basarabiei, păstrarea limbii şi obiceiurilor naŃionale deveniseră foarte importante. La Seminarul teologic din Chişinău, deschis în 1813, a fost publicată o gramatică a limbii române, iar imprimeriile din Chişinău au început tipărirea de carte religioasă în limba română.

A doua faz ă: 1828 – 1843

Perioada 1828 –1843 a fost una a bilingvismului parŃial diglosic. În această perioadă, a fost interzisă folosirea limbii române în administraŃie. Româna a fost exclusă din codul civil, dar a continuat să fie folosită în învăŃământ, dar numai ca un subiect separat. Au fost publicate manuale bilingve, aşa cum a fost gramatica româno-rusă Bucoavne a lui Iacob Ghinculov. CărŃile religioase şi predicile de duminică din biserici au rămas singurele forme de manifestare publică a limbii române. Până în 1843, înlocuirea limbii române din administraŃie a fost completă.

A treia faz ă: 1843 – 1871

Perioada dintre 1843 şi 1871 a fost aceea a asimilării. Limba română a mai continuat să fie obiect de studiu până în 1866 la "Liceul regional", până în 1867 la "Seminarul teologic" şi până în 1871 în şcolile primare din teritoriu. După acest moment, studierea limbii române a fost interzisă prin lege.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

102

A patra faz ă: 1871 – 1905

Perioada 1871 – 1905 a fost una de monoglotism oficial în rusă. Orice folosire publică a limbii române a fost înlocuită cu limba rusă. Româna a continuat să fie folosită doar în familie şi între prieteni. Aceasta a fost una dintre perioadele cu cel mai înalt grad de asimilare din Imperiul Rus. În 1872, Pavel Lebedev a ordonat ca toate documentele bisericeşti să fie scrise exclusiv în limba rusă, iar, în 1882, tiparniŃa bisericească din Chişinău a fost închisă din ordinul Sfântului Sinod.

A cincea faz ă: 1905 – 1917

Perioada 1905 – 1917 a fost una a creşterii conflictelor lingvistice, apărute odată ce redeşteptarea conştiinŃei naŃionale româneşti. În 1905 şi 1906 zemstvele basarabene au cerut reintroducerea limbii române ca "limbă obligatorie de studiu" şi "libertatea de studiere în limba maternă (română)". În acelaşi timp, au început să apară primele ziare în limba română: Basarabia (1906), ViaŃa Basarabiei (1907), Moldovanul (1907), Luminătorul (1908), Cuvînt moldovenesc (1913), Glasul Basarabiei (1913). Din 1913, Sfântul Sinod a permis "bisericilor din Basarabia să folosească limba română".

Limbă moldovenească a fost o inveŃie a acestor timpuri, scopul statului Ńarist fiind acela al creării unei limbi care să se deosebească cel puŃin prin nume de limba română. Cu toate acestea, Ştefan Margeală, care publica în 1827 un dicŃionar biligv, afirma în prefaŃă că lucrarea sa doreşte "să ofere celor 800.000 de români care trăiesc în Basarabia,... ca şi milioanelor de români care trăiesc de cealaltă parte a Prutului, posibilitatea cunoaşterii limbii ruse şi, de asemenea, fiind destinată ruşilor care doresc să studieze limba română". În 1865, Ioan Doncev, în prefaŃa abecedarului său şi a manualului de gramatică, afirma că moldoveneasca este valaho-română, ori română. Totuşi, după această dată, termenul "limba română" apare numai sporadic în corespondenŃa autorităŃilor şcolare. În mod gradual, limba moldovenească devine singura denumire acceptată pentru limba vorbită de majoritatea populaŃiei băştinaşe. Această situaŃie s-a dovedit folositoare pentru cei care doreau o separaŃie culturală a Basarabiei de România.

Deşi se referă la o altă perioadă istorică (cea de după 1991), afirmaŃia lui Kl. Heitmann este valabilă şi pentru ce s-a întâmplat la sfârşitul secolului al XIX-lea începutul celui de-al XX-lea: "Teoria a două limbi – română şi moldovenească – a servit atât la Moscova, cât şi la Chişinău, pentru combaterea veleităŃilor naŃionaliste ale Republicii Moldova, fiind în fapt o acŃiune împotriva naŃionalismului românesc". (Heitmann, 1965). Obiectivele ale politicii lingvistice ruseşti în Basarabia s-a schimbat de la interzicerea limbii române la dialectizarea ei. A. ArŃimovici, un funcŃionar superior al Departamentului EducaŃiei cu sediul la Odessa, scria într-o scrisoare către Ministerul InstrucŃiunii Publice ( 11 februarie 1863): "Opinia mea este că va fi greu de oprit populaŃia românească din Basarabia să folosească limba din principatele învecinate, unde populaŃia românească concentrată poate dezvolta limba bazată pe elementele ei latine, care nu sunt bune pentru limba slavă. DirecŃiile guvernamentale legate de acest caz, care urmăresc să creeze un nou dialect in Basarabia, mai puternic bazat pe limba slavă, vor fi, aşa cum se va vedea, fără folos: nu putem sili profesorii să predea o limbă care va muri curând în Moldova şi Valahia... părinŃii nu vor dori ca urmaşii lor să înveŃe o limbă diferită de cea pe care o vorbesc în mod curent". Deşi anumiŃi oficiali, asemeni lui ArŃimovici, şi-au dat seamă că dezvoltarea unui dialect diferit de limba vorbită în Principatele Unite nu va fi niciodată o încercare încununată de succes, cei mai mulŃi funcŃionari guvernamentali Ńarişti,"urărind Ńelul îndeplinirii politicii guvernului, au numit în mod tendenŃios limba majoritară moldovenească, chiar şi in contextele în care română se folosise întotdeauna până atunci".

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

103

Începuturile limbii moldovene şti

Harta României din 1924. România cuprindea la acea dată cea mai mare parte a ceea ce este azi Republica Moldova. Pe malul stâng al Nistrului se află RSSA Moldovenească, (1924 – 1940), care este azi în cea mai mare parte regăsită în Transnistria.

Teritoriul Basarabiei, care formează cea mai mare parte a Republicii Moldova din zilele noastre, şi care reprezintă partea estică a regiunii istorice a Principatului Moldova, a fost anexată de Imperiul Rus în 1812 şi a rămas sub stăpânirea ruşilor până în 1917. În 1918, Basarabia s-a unit cu România.

În Uniunea Sovietică, autorităŃile comuniste au luat în 1924 iniŃiativa creării RSSA Moldoveneşti în cadrul RSS Ucrainiene. AutorităŃile au proclamat că limba vorbită de moldoveni este "limba moldovenească", după cum pare, pentru a da regiunii o identitate separată de cea română. Alfabetul latin, care fusese folosit pentru scrierea limbii în ultimii 80 de ani a fost înlocuit cu o versiune a alfabetului chirilic, derivată din alfabetul rus. Justificarea autorităŃilor a fost aceea că, în urmă cu 80 de ani, limba fusese scrisă cu alfabetul chirilic.

După 1944, când Basarabia a ajuns din nou sub stăpânire rusească, refugierea unei părŃi a populaŃiei băştinaşe în România, deportările etnicilor români din Basarabia şi încurajarea aşezării în noua republică sovietică a cetăŃenilor din restul URSS-ului, a făcut ca în RSS Moldovenească să apară mari comunităŃi de rusofoni. În perioada sovietică, moldovenii au fost încurajaŃi să înveŃe limba rusă ca premisă obligatorie pentru accesul la învăŃământul superior, la un statut social şi politic superior. Toate aceste acŃiuni au dus la proliferarea împrumuturilor lingvistice ruseşti în limba băştinaşilor.

Românizatorii şi originali ştii

În perioada de existenŃă a RSSA Moldoveneşti a existat o dispută între suporterii – "românizatorii" sau "româniştii" – şi oponenŃii – "originaliştii" – convergenŃei limbilor moldoveneşti şi române.

În particular, originaliştii încercau să pună bazele unei limbi literare moldoveneşti bazate pe graiul local. Au fost create neologisme pentru acoperirea articolelor tehnice pentru care limba locală nu avea echivalente. Ca urmare, textele ştiinŃifice, de exemplu din botanică sau fizică, au devenit de neînŃeles pentru neiniŃiaŃi.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

104

În februarie 1932, comuniştii moldoveni au primit sarcina din partea Partidului Comunist Ucrainian să schimbe grafia limbii moldoveneşti astfel încât să se folosească alfabetul latin. Aceasta era o parte a unei mai vaste campanii în URSS, care urmărea latinizarea alfabetelor limbilor naŃionalităŃilor mai puŃin numeroase. AcŃiunea se baza pe teoria lingvistului sovietic Nicolai Marr, care postula convergenŃa către o singură limbă mondială, care trebuia să fie limba societăŃii fără clase – comunismul. Această directivă a fost sabotată pasiv de "originalişti", până când Stanislav Kosior (Secretar General al Partidului Comunist Ucrainian) şi o delegaŃie de comunişti moldoveni au fost primiŃi de Stalin – unde, după cum se afirmă, s-a insitat pe o mai rapidă latinizare, cu scopul suprem al convergenŃei culturilor moldoveneşti şi română, care urmărea ca, într-un viitor apropiat, Moldova şi România să fie unite, evident sub domnia sovietică. Totuşi, rezistenŃa la românizare a persistat şi, după 1933, un număr de "originalişti" reprezentativi au fost întamniŃaŃi, cărŃile lor distruse, iar neologismele inventate de ei, interzise.

După Plenara CC al PC al URSS din februarie-martie 1937, care a exacerbat epurările staliniste, atât romanizatorii, cât şi originaliştii au fost declaraŃi "spioni imperialişti": primii ca"agenŃi ai României boiereşti" ("Боярская Румыния"), iar cei din urmă datorită sabotării latinizării alfabetului.

In februarie 1938, comuniştii moldoveni au emis o declaraŃie prin care treceau încă o dată modul de scriere la alfabeltul chirilic, această declaraŃie fiind oficializată printr-o lege a republicii autonome. Motivul invocat de această dată a fost acela că latinizarea a fost folosită de "elementele burghezo - naŃionaliste" pentru "îndepărtarea populaŃiei moldoveneşti de cele ucrainiene şi ruse, cu scopul final al separării Moldovei Sovietice de URSS".

Limba moldoveneasc ă în RSS Moldoveneasc ă

În iunie 1940, după 22 de ani de la unirea din 1918, Uniunea Sovietică reocupa Basarabia şi ocupa Bucovina de Nord şi Ńinutul HerŃa. Un an mai târziu, România a atacat URSS-ul, ca parte a Planului Barbarossa şi a eliberat Ńinuturile vremelnic ocupate, în acelaşi timp ocupând şi teritoriile dintre Bug şi Nistru (care au primit prin extensie numele de Transnistria). Dupa o perioadă numai de 3 ani în care limba şi alfabetul moldoveneşti au fost înlocuite de limba română şi grafia latină, zona a fost reocupată de URSS în 1944 şi a rămas în cadrul statului unional sovietic până disoluŃia acestuia din 1991.

În 1956, în timpul reabilitării victimelor represiunilor staliniste, a fost făcut un raport special cu privire la statutul limbii moldoveneşti, prin care se afirma că discuŃiile dintre romanizatori şi originalişti din deceniul al patrulea au fost în mare parte neştiinŃifice, de vreme ce în republică erau foarte puŃini lingvişti, iar gramatica şi vocabularul de bază al limbilor literare română şi moldovenească erau practic identice, în timp ce diferenŃele erau neesenŃiale. Planul de convergenŃă al limbilor română şi moldovenească a fost aprobat încă o dată, în substrat fiind situaŃia din Republica Populară Română.

Cu toate acestea, ultimul plan nu a fost pus niciodată în practică. Mai mult, pentru a justifica ocuparea Basarabiei, teoriile eliberării poporului moldovenesc de sub jugul otoman de către ruşi, a trădării naŃionale a burghezo-moşierimii moldovene reprezentate în Sfatul łării, care a proclamat Unirea din 1918, a ocupaŃiei româneşti, ca şi teoria aberantă a existenŃei a încă unui popor neolatin în răsăritul Europei (ceea ce ar fi implicat existenŃa a încă unei limbi romanice – limba moldovenească), născut prin romanizarea separată a dacilor şi a geŃilor, au fost ridicate la rang de politică oficială în RSS Moldovenească.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

105

DiferiŃi reprezentanŃi ai lumii ştiinŃifice sovietice, istorici sau lingvişti, s-au străduit în cadrul unor diferite întâlniri internaŃionale să obŃină recunoaşterea teoriilor desnaŃionalizatoare.

Revenirea la grafia latin ă

În 1989, versiunea din acel moment al alfabetului român a fost proclamată alfabet oficial în RSS Moldovenească, unde limba oficială se numea în continuare moldovenească.

După proclamarea independenŃei Moldovei din 1991, "româna" a fost proclamată limbă oficială, (alături de alte simboluri oficiale de inspiraŃie românească: imnul naŃional Deşteaptă-te, române!, steagul tricolor albastru-galben-roşu, stema naŃională), pentru ca, în 1994, prin noua constituŃie să se revină la denumire oficială din perioada sovietică, aceea de "limbă moldovenească".

Când în 1992, Academia Română a schimbat unilateral ortografia oficială a limbii române, Institutul de Lingvistică al Academiei de ŞtiinŃe a Moldovei nu a făcut schimbări asemănătoare.

În 1996, o încercare a preşedintelui Mircea Snegur de schimbare a numelui limbii oficiale în "română" a fost respinsă de Parlamentul moldovenesc, sub motivul că ar încuraja expansionismul românesc.

În 2002, o încercare a guvernului de la Chişinău de a acorda limbii ruse statutul de a doua limbă oficială şi de obiect obligatoriu de studiu în şcoli a provocat un val de indignare populară în capitală şi în numeroase localităŃi ale republicii. În faŃa valului de proteste, s-a renunŃat la această hotărâre.

În 2003, a apărut la Chişinău un DicŃionar Moldovenesc-Românesc al cărui autor, Vasile Stati, relua practic multe dintre teoriile lingvistice sovietice. Lingviştii Academiei Române au demonstrat că toate cuvintele moldoveneşti din dicŃionar sunt şi cuvinte româneşti, iar cele câteva care nu-şi au corespondent sunt neologisme rezultate în urma rusificării. La Chişinău, preşedintele Academiei Moldovei, Ion BărbuŃă, a descris dicŃionarul ca pe "o absurditate, servind interease politice". Stati, a acuzat pe membrii celor două academii naŃionale de promovarea "colonialismului românesc".

La recensământul din 2004, presa a afirmat că două treimi din populaŃia moldovenească a republicii a declarat că limba lor maternâ este "româna", iar o treime - "moldoveneasca", acesta fiind motivul pentru care rezultatele oficiale ale recensământului oficial au întârziat să fie publicate.

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

106

II.4.De neamul moldovénilor, din ce Ńară au ieşit str ămoşii lor

de Miron Costin

Capul al şaselea - De numerile neamului acestor Ńări şi de port şi de limba graiului, de unde au luat, a şijderea şi de tunsura, carei s ă află şi acmu la prostime pe supt munte, l ăcuitorii ce suntu şi de lége cre ştineasc ă, de unde au luat

Mare dovadă neamurilor, din ce rădăcină şi izvor suntŭ, numile care au şi în de sine şi la alte Ńări streine şi măcară că nici un neam nu ieste în toată lumea să aibă numai un nume, ci unile dispre capetile céle dintăi a vreunui norod stăpânitoare, alte nume suntŭ di pre locuri, de unde suntŭ începute, multe di pre cetăŃi mari, multe de pre ape vestite. Cum vedem neamul nemŃescŭ suptŭ acéste numere: întăi şi mai ales şi mai de cinste: alamani şi aşa le zic istoriile céle vechi şi turcii; al doilea nume: gherman, adecă doi fraŃi, latinéşte ghermanus; o seamă de istorici le zicŭ tevtones, di pre capul lor Tevton, italiianii zicu tudesco, poate fi iară di pre Tevton; léşii, moscalii, noi zicem némŃi. Mai apoi alte numere despărŃite ca crăngile dintr-un copaciŭ: şvedzii, danii, franŃozii, saxonii, belghii, batavii şi alte Ńări mai mărunte, totŭ din rădăcina cea véche a alamanilor crăngi şi părŃi suntŭ.

Aşa hişpanii; ibării, Ńiltiberii, portogalii, iară tot un neam suntŭ; franŃozii, galii tot un neam suntŭ. Turcii, de pre locul lor, Turhistan, de pe capul lor cel dintăi Osmangic: otomani, osmanlâi. Moscalii, rusii, bolgarii, sârbii, harvaŃii, slovaŃii, bohemii, raŃii, polaŃii totŭ un neam slovenescŭ suntŭ, fără alte numere ce suntŭ la streini. Că întăi acestui neam grecii le-au zis savromatis, de pe ochi mierăi şi albeneŃi, adecă ochi de şopârlă. Tătarii, tartari, de pe apa Tartara, schitii de pe sălbătăcie, nohai. Aşa toate neamurile suptŭ multe numere toate suntŭ. Ungurii: huni, maghiari, ugrii, iară sasii: dachii, saŃii, goŃii, masaghetii. Şi acéstea nu toate numerile, numai unile dintr-însile Ńi le-am însemnatŭ, pentru înŃelesul numerilor mai lesne neamului şi acestor Ńări, Moldovei şi łărâi Munteneşti şi românilor din Ardeal.

Aşa şi neamul acésta, de carele scriem, al Ńărâlor acestora, numele vechi ŭ şi mai dirept ŭ ieste rumân, adec ă râmlean, de la Roma. Acest nume de la disc ălicatul lor de Traian, şi cât au tr ăit pănă la pustiirea lor di pre acéste locuri şi cât au tr ăitŭ în mun Ńi, în Maramoro ş şi pe Olt, tot acest nume au Ńinut şi Ńin p ănă astăzi şi înc ă mai bine munténii decât moldovénii, c ă ei şi acum zic şi scriu Ńara sa rumâneasc ă, ca şi românii cei din Ardeal.

Iară streinii şi Ńările împrejur le-au pus acestŭ nume vlah, de pe vloh, cum s-au mai poménit, valios, valascos, olah, voloşin, tot de la streini suntŭ puse acéste numere, de pre Italiia, cărora zic vloh. Apoi mai târziu, turcii, de pre numere domnului carile au închinat Ńara întăi la turci, ne zic bogdani, munténilor cara-vlah, grecii bogdano-vlah, munténilor vlahos. Că acestŭ nume, moldovan, ieste de pre apa Moldovei, după al doilea discălicatul aceştii Ńări de Dragoşu-vodă. Şi munténilor, ori de pe munte, muntean, ori de pe Olt, olteani, că léşii aşa le zic, molteani.

Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vréme, cu vacuri, cu primenéle au şi dobândesc ŭ şi alte numere, iar ă acela carile ieste vechi ŭ nume st ă întemeiat şi înr ădăcinat: rumân. Cum vedem c ă, măcară că ne răspundem

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

107

acum moldovéni, iar ă nu întreb ăm: ştii moldovené şte?, ce ştii româné şte?, adec ă râmlené şte, pu Ńin nu zicem: s Ńis romani Ńe? pre limba latineasc ă. Stă dară numele cel vechi ŭ ca un teméi necl ătit, de şi adaog ori vrémile îndelungate, ori streini adaog şi alte numere, iar ă cela din r ădăcină nu să mută. Şi aşa ieste acestor Ńări şi Ńărâi noastre, Moldovei şi łărâi Muntene şti numele cel dirept ŭ de moşie, ieste rumân, cum s ă răspund ŭ şi acum to Ńi acéia din łările Ungure şti lăcuitori şi munténii Ńara lor şi scriu şi răspund ŭ cu graiul: łara Româneasc ă.

Şi acestŭ nume vlah de la turci şi de la greci ieste, de la némŃi vallios, de la franŃoji valahos, de la léşi voloşin, de la moscali şi de la rusi tot aşa voloşin şi de la unguri olah; acesta nume tot de pe vloh ieste şi vloh ieste italiianŭ, din care Ńări a vlohului, adecă a Italiei, au pornitŭ Traian, împăratul Râmului, fără număr mulŃime de norod şi i-au aşezatŭ în aceste Ńări a Dachiei cei vechi. Să fie acest nume vlah de pre Fleac hatmanul Râmului, precum scriu unii, basne suntŭ.

Şi aşa dovedindŭ numele neamului acestuia, cum vezi din isto-rici mari şi mărturiia Ńărâlor înprejur, ne trage rândul a pomeni de portul. Care acum portul stătătoriŭ ca numele şi ca limba nu ieste, ci ia un neam de la alt neam porturile cu vréme. La care schimbarea hainelor face şi locul, de le caută a face şi îmbrăcăminte trupului, precum ieste firea ceriului a vreunii părŃi de lume. Că întăi la acéste părŃi de lume, unde trăéscŭ moscalii, rusii, tătarii, să fie omul îmbrăcat în haine franŃozeşti, ar crăpa de frigŭ. Şi măcară şi la noi pre aicea ce ierni suntŭ, łara Italiei ierni ca acéstea nu are niciodată, ci foarte blânde ierni, cum suntŭ la nŭoi toamnile, şi mare darŭ au acéle Ńări a Italiei, cât şi vara năduşăli nu suntŭ ca aicea la noi, ci călduri cuvioase, puŃin nu ca primăvara, cum ieste la noi la maiu, la iunie. Le-au căutatŭ dară acestora oameni mutaŃi pre acéste locuri a-şi schimba portul hainelor după vrémea acestor locuri.

Cătră acéstea toate, caută ce scrie de portul rumânilor iscusitul istoric Lavrentie Topeltin din Mediiaşi, cuvintele lui Ńi le izvodescŭ: Rumânii de Ardeal, ai noştri, poartă o haină de la umere pănă peste tot trupul îmbrăcaŃi, ne fac mare învăŃătură portului de vacurile céle de demult, care au Ńinut părŃile acéstea de la septentrion, adecă părŃile carile suntŭ aproape spre miiazănoapte, tot trupul acoperitŭ, care feliŭ de haine pomenéşte un dascal anume MarŃialis, că să chiema endromida, cu aceste cuvinte: ÎŃi trimitem endromida, vechiŭ portŭ, nu mândru, iar bun de luna lui dichemvrie. Şlice au de pâslă, pe limba noastră deŃască cuglă (eu socotesc cu chivere, care am apucatŭ eu şi la boieri aicea). Caută ce zice de opinci tot acela istoric Topeltin, şi nu de la sine, ci pune cuvintele a mai vechi de sine istoricilor, anume Alfon-sŭ şi pre Plavt şi pre Ag. Ghel, carile au scris cărŃi de porturile céle vechi limbilor: Féliul încălŃămintelor a românilor ieste cu piiéle crudă, de fiéştece dobitoc, piste picior învălit bine în obiiele de lână încalŃă şi apoi piielea acéia leagă cu curea piste picior, de înfăşoară piciorul de la dégite pănă sus, toată glezna. Şi acéstea ieste portul râmlénilor celor vechi, strămoşilor lor, care purta la oşti. Acestŭ fél de încălŃăminte a slujitorilor oşténi era la râmléni. Numai atâta osebire vedem, pe cum cetim în istoriile céle vechi, că oşténii Râmului nu învăliia în obiiele, ce gol piciorul încălŃa cu piiele şi cu legături în cruciş, ca gratia; în opinci numai cât, Ńine piciorul la călcăi lega. Acéstea suntŭ cuvintile acelui istoric, din cuvântŭ în cuvântŭ. La noi de necinste ieste acést fél de încălŃăminte acum, la acéstea vacuri, care era de cinste la râmléni şi de vitejie portŭ. Vedem acum la cerchezi că acest, fél de port de încălŃăminte pentru sprinteniie Ńin.

Aicé ieste locul a pomeni şi de tunsura acia, de care au scris un Simion Dascal şi mai nainte de dânsul Istratie logofătul.Precum s-au arătat de portul şi încălŃămintele opincilor din historicul Topeltin şi iarăşi dintr-însul să arată, de care aşea dzice: Mă mirŭ cum de doo feluri de tunsuri au luat ardelenii noştri de la râmléni, carii o Ńin o samă şi pănă astădzi: un fel de tunsură mai adâncŭ la tunsură, pe lângă peliŃă aproape, alt fel mai

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

108

departe de peliŃă prin peptine tund părul. Şi acei tunsuri mai aproape de pieliŃă noi dachii o numim schieren, iar acesta mai depărtat de peliŃă o numim coluen. Şi tot Topeltin dzice: Râmlenilor le placea a rade şi în chipul ceatleului acoperiè cărunteŃile sale şi pricină da că la cap din dos, la ceafă, tundea părul, să fie capul totŭ slobod de sudori şi în răcoreală la ostenele. Vede-se dară că ieste vechiŭ obiceiŭ tunsura aceasta, care şi pănă astădzi se vede la o samă de lăcuitorii a Ńărâi noastre şi-n Ardeal, şi ieste de la râmléni aceasta, sămnŭ slujitorescŭ, că în chipul cetlăului îşi învăluia capul slujitorii Râmului cu taftă supŃire, ca-n chip de cunună slujitorească. Vădu-să dar basnele acelor scriitori mai sus pomeniŃi, Simion Dascalul şi Istrate logofătul şi acel amăgeu, Misail Călugărul, carii au scris că sămnul acei tunsuri ca un cetlău au fostŭ sămnŭ tălhărescŭ, cu carei însamnă râmlenii cei de rău făcători.

Rămâne aici rândul a arăta de graiul şi slovele, de unde ieste izvorât, acestor Ńări de care pomenim. Precum dar s-au arătat de-plin neamul acestor Ńări aşedzate pe aceste locuri de râmleni, aşè şi graiul totŭ de la râmleni izvorât, cu ciilalŃi historici mărturiséşte şi Topeltin, care aşè dzice: Am dovedit mai sus a fi Italiia pricina descălicării valahilor, aşè şi aicè aceiiaş laudă mărturisim, că limba lor ieste limba vechilor romani, amestecată sau mai mult stricată cu sârbască, rusască, dăŃască, horvăŃască slovenească procâi. Şi dzice precum şi un historicŭ ce-i dzic CovaŃiiocie au socotit precum graiul de casă a ardelenilor mai mult are în sine însămnarea graiului românescŭ şi lătinescŭ, decât a graiului de acmu a italiianilor.

Şi cu vréme îndelungată, ce nu strămută şi nu astupă, vestite împărăŃii, crăii, domnii, aşè şi graiul romanilor pre aceste locuri cu îndelungată vréme şi răsipă lăcuitorilor, romanii de supt aceste locuri, care pustiindu-să de năvala tătarâlor, să mutase aceştia de aicè la Maramorăş, cei din łara Muntenească la locurile Oltului, trecândŭ munŃii, ş-au stremutat, şi graiul. Că unde dzice lătinéşte: Deus, noi dzicem: Dzău sau Dumnădzău, meus, al mieu, aşijderea, unde Ńelum ei, ceriul, homo, omul, fronsu, fruntea, anghelus, îngerul. Iar nice unili cuvinte nu suntŭ să nu fie protivnice cu lătinéşte, sau la început, sau la mijloc sau la fârşit, iar unele stau neclătite, cumu-i barba-barba, luna-luna şi altete ca acestea: vinum-vinul, panis-pâne, manus-mena, culter-cuŃit.

Şi aşè cum amu dzis, cu vrémea ş-au schimbat graiul şi s-au amestecat cu slovenescŭ, daŃescŭ şi cu alte care le-am pomenit dintru Topeltin. Pe această poveste cură şi aflatul slovelor, cu care şi scrisoarea de la sirbi o au luat-o, amu după a doa descălecătură de Dragoş-vodă aicè în Ńară şi la munténi Negrul-vodă.

Cătră acestea adaogim rândul aicè obiceilor meselor şi ospeŃelor, carii să văd că-s vechi Ńinute aicè într-aceste Ńări şi le ieste de la vechii romani, precum a închina păhar pentru sănătăŃile priietinilor ş-a împăraŃilor, că scrie Dion vestitul historicul, care întru laudă împăratului Avgustŭ cum vechiŭ obicei au fostŭ ca nărodul giurând pre piedzii cei buni sau nărocirea împăratului, să bè la ospeŃe pentru sănătatea lui. Ciiarcă de aceasta mai pre largŭ la Pliniie. Acestŭ obiceiŭ şi la némŃi şi la unguri, la ardeléni, vechii romani şi la noi pe urmă, de pomenesc la mese sănătăŃile domnilor cu păhare pline de băuturi, aşè şi a priietinilor. La acestea şi obiceiul ce stă încă într-aceste Ńări, adecă aicè la noi şi la muntèni şi la darea datoriei de opşte, adecă la moarte, vechiŭ obiceiŭ, că dzice Topeltin: În Ardeal dachilor, obiceiŭ cu mare petrecere a duce mortul la groapniŃa; mărgŭ înaintea boierilor cântăreŃii şi preuŃii, pe urmă viniia cielaltă mulŃime, închipuind cum şi ceielalŃi vor mérge unde şi cel mortŭ, ca cum ar dzice: mergi, că noi te vom urma. Vechiŭ obiceiŭ şi la râmleni; le dzicé trimbiŃe înaintea osălor, cum mărturiséşte Ovidius: Cantabat moestis tibia funeribus adecă: Cânta trâmbiŃă de jelea astrucării. Şi aceasta la cei mai de cinste oameni să făcè, precum şi astădzi la aceste Ńări, la astrucări domnilor şi la alŃii oameni de cinste. Şi iar tot acel Topeltin dzice: Muierile daŃilor osăle părinŃilor, a ficiorilor, a bărbaŃilor şi altor

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

109

rudenii cu bocet nespus mărgŭ după ose, cu plânsuri de mirat şi cuvinte de jele cuprindŭ osăle şi cu glas mare toată viiaŃa omenească o plângŭ. Scrie Varro în cartea a 4, de viiaŃa romanilor, cum cerca muiere, care avea glas mai bun, de cânta la osă, precum aceastaş şi aici în Ńară să face şi pănă astădzi şi cu alăute. Şi acestea le-am arătat ca şi dintru acéştea să să cunoască niiamul cu obicéiurile că au ieşit de la Râmŭ.

II.5. Academia Român ă, prezidat ă de Ionel Haiduc, a criticat sever pe aceia care sus Ńin existen Ńa unei "limbi moldovene şti",

spunând c ă acest concept sfideaz ă adevărul ştiin Ńific .

Într-un comunicat de presă, Academia de la Bucureşti, reaminteşte că împotriva conceptului de "limbă moldovenească" s-au pronunŃat de-a lungul vremii numeroşi romanişti de prestigiu, inlcuis din fosta URSS.

"Acum o jumătate de secol, doi renumiŃi profesori ai UniversităŃii din Moscova, romanistul R.A. Budagov şi slavistul S.B. Bernstein, au trimis revistei Voprosî jazâkoznanija (Probleme de lingvistică) articolul Cu privire la unitatea de limbă româno-moldovenească, articol ce a fost publicat abia în 1988 în revista Nistru", se spune în comunicat.

"Cei doi savanŃi arătau în mod clar că s-au irosit multe forŃe şi mult timp pentru a demonstra teza eronată cum că moldovenii şi românii vorbesc limbi romanice înrudite, dar diferite. Dovezi în favoarea acestei teze n-au existat şi nu pot exista."

În comunicatul Academiei se reaminteşte şi poziŃia exprimată în 1997 de renumitul lingvist Eugen Coşeriu, originar din Basarabia.

"A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română, este, din punct de vedre strict lingvistic, ori o greşeală masivă, ori o fraudă ştiinŃifică; din punct de vedere istoric şi practic, este o absurditate şi o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identităŃii etnice şi culturale a unui popor şi deci un act de genocid etnic şi cultural," spunea regretatul Eugen Coşeriu.

Recent, europarlamentarii PSD au criticat o rezoluŃie a Parlamentului European cu privire la regimul de vize pentru cetăŃenii Republicii Moldova, în care era menŃionată "limba moldovenească".

Iar preşedintele Vladimir Voronin a acordat o serie de interviuri în care critica sever pe aceia din România şi Republica Moldova care neagă existenŃa "limbii moldoveneşti".

Academia Română reaminteşte şi de poziŃia exprimată de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, în acord cu poziŃia Academiei de ŞtiinŃe, care declara în septembrie 1994: "Folosirea glotonimului 'limba moldoveneasca' creează o confuzie periculoasă în faŃa lumii civilizate şi ne face de ruşine în faŃa copiilor noştri şi a generaŃiilor care vor veni.'"

Forurile politice din România şi din Republica Moldova trebuie să asculte glasul raŃiunii, să apere cu fermitate adevărul ştiin Ńific şi dreptul românilor de pretutindeni de a avea o limbă unică, în concertul limbilor europene şi al lumii civilizate .( ACADEMIA ROMANA)

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească

110

“ I NTRU LUMINA TA VOM VEDEA LUMINA”

STEMA MITROPOLIEI BASARABIEI

Catedrala Ortodox ă din Alba Iulia

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

113

III.1. Mitropolia Basarabiei În evul mediu biserica a avut un rol important în domeniile vieŃii sociale, juridice şi

culturale a łărilor Române. Biserica ortodoxă s-a dezvoltat şi s-a organizat sub oblăduirea BizanŃului, dar a cunoscut şi influienŃe slave. Românii s-au născut ca un popor creştin. Întemeierea primelor mitropolii a avut loc în łara Românească în 1359 la Argeş în timpul lui Nicolae Alexandru şi în 1370 la Severin în timpul lui Vladislav Vlaicu. În 1401 Patriarhia de la Constantinopol recunoaşte Mitropolia Moldovei. În Transilvania, după cucerirea maghiară, locul episcopiilor ortodoxe a fost luat de cele catolice. Religia ortodoxă era socotita tolerată.

Biserica se bucura de sprijinul material al domnitorilor Ńării şi al marilor boieri.

Mitropolitul era primul sfetnic al domnului. Era locŃiitor al domnului în caz de vacanŃă a tronului, putea fi numit sau înlăturat de domn. Era membru important al Sfatului łării, asista la scaunul de judecată al domnului.

Stema Mitropoliei Basarabiei

Mitropolia Basarabiei este o biserică ortodoxă autonomă, de stil vechi, în cadrul Patriarhiei Române, reactivată pe 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcŃionat până în anul 1944 inclusiv. Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. În plus, în calitate de Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul Basarabiei are jurisdicŃie canonică asupra diasporei ortodoxe române din răsărit (fosta Uniune Sovietică şi diaspora Republicii Moldova).

Potrivit propriilor date, Mitropolia Basarabiei numără 4 episcopii istorice sufragane, 15 protopopiate, 278 parohii şi 10 schituri sau mănăstiri. În calitate de Exarhat al Plaiurilor (extrateritorial), Mitropolia Basarabiei include mai multe comunităti din FederaŃia Rusă, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, ca şi două parohii şi o mănăstire de călugari în SUA.

Structur ă

Potrivit primului articol al Statutului Mitropoliei Basarabiei, înregistrat la 30 iulie 2002 şi modificat la 7 martie 2006 prin ordinul nr. 33 al Serviciului de Stat pentru Problemele

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

114

Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, „sub raportul orânduirii canonice şi administrative Mitropolia Basarabiei cuprinde următoarele eparhii istorice sufragane”:

• Arhiepiscopia Chişinăului, • Episcopia de BălŃi, (fosta Episcopie a Hotinului), • Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie de Cetatea Albă şi Ismail), • Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă

Română din Transnistria).

Sub raportul orânduirii canonice şi administrative, eparhiile sunt grupate în Mitropolie.

Istoric

Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chişinău la rangul de mitropolie. Decizia infiinŃării a fost luata în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisă s-a facut prin legea de organizare a BOR din 1925. Ahiepiscopul de Chişinău, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdicŃia Mitropoliei Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chişinăului, episcopia Hotinului şi BălŃilor şi Episcopia CetăŃii Albe – Ismail.

În timpul ocupaŃiei sovietice din 1940-1941, şi mai apoi sub regim sovietic din 1944 până în 1992, Mitropolia Basarabiei şi-a încetat activitatea, fiind înlocuită de Eparhia Chişinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii. Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonică a Patriarhiei Ruse.

Ca raspuns la cererile adunarii eparhiale din 14 septembrie 1992, Sinodul BOR din 19 decembrie 1992 a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Dat fiind contextul istoric, ea este acum autonomă şi urmează stilul vechi. Petru Paduraru, fostul episcop de BălŃi al Mitropoliei Chişinăului şi a devenit mai întâi locŃiitor, şi mai apoi, din octombrie 1995, mitropolit al Basarabiei şi exarh al plaiurilor, cu drept de jurisdicŃie extrateritoriala asupra românilor ortodocşi din diaspora de răsărit.

A fost înregistrată oficial de guvernul Republicii Moldova la 30 iunie 2002. Şi-a reactivat mai multe structuri sufragane, dintre care cele mai importante sunt: Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia de BălŃi, Episcopia Basarabiei de Sud, Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria, Seminarul Teologic „Mitropolit Gurie Grosu” din Chişinău. Şi-a reactivat sau creat instituŃii specializate cum ar fi Institutul Teologic Ortodox din Moldova, Seminarul Teologic „Mitropolit Visarion Puiu”, „ASCOR” Misiunea Socială „Diaconia”, FrăŃia Ortodoxă Română, Arhiva Mitropoliei Basarabiei, Centrul de pelerinaj „Emaus”, „AMFOR din RM” (Asociaṭia Medicilor si Farmaciştilor Ortodocşi Români din Republica Moldova) şi publicaŃia „Misionarul”. A fost recunoscută oficial de autorităŃile de la Chişinău drept „succesoare spirituală, canonică şi istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcŃionat până în 1944 inclusiv”.

Petru Păduraru este actualul Mitropolit al Basarabiei.

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

115

Intrarea Arhiepiscopiei Basarabiei sub ascultarea Sinodului de la Bucure şti

Românii din Basarabia au fost supuşi unei politici de rusificare, după anexarea acestei părŃi a Moldovei de către Imperiul łarist în 1812. Pe 23 mai 1918, după izbucnirea RevoluŃia Socialistă din Octombrie, patriarhul Tihon al Moscovei a dat deplină libertate Bisericii Basarabene, ca ea, prin congresul său eparhial, să-şi hotărască soarta şi să aleagă cu ce biserică autocefală şi în ce legături vrea sa fie.

La 26 ianuarie 1918 arhiepiscopul Anastasie Gribanovski al Chişinăului a format o comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldoveneşti, spre realizarea unei vieŃi bisericeşti autonome, ca urmare a independenŃei politice faŃă de Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problema raportului bisericii basarabene faŃă de cea română.

AutorităŃile române au adoptat faŃă de episcopul Gribanovski o atitudine de ameninŃare. În cele din urmă arhiepiscopul Gribanovski şi cei doi episcopi vicari ai săi s-au refugiat la Belgrad.

La 7 aprilie 1918 a fost trimisă o delegaŃie la mitropolitul Pimen de la Iaşi. Acesta a explicat delegaŃiei basarabene că prin independenŃa politică a Basarabiei s-a restabilit legătura canonică a Episcopiei Chişinăului şi Hotinului cu Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Mitropolitul de Iaşi a arătat că problemele bisericeşti din Basarabia privesc întreaga Biserică Ortodoxă Română, fapt care a dus la fuga arhiepiscopului Anastasie de la Chişinău la Belgrad. Plecarea lui Anastasie, arhiepiscop legitim al Chişinăului, a declanşat contenciosul bisericesc româno-rus, care durează până în prezent. Simion MehedinŃi, ministrul de atunci al Cultelor, s-a pronunŃat în sensul că Sinodul de la Bucureşti ar fi avut numai de câştigat dacă arhiepiscopul Anastasie ar fi acceptat sa intre în rândurile sale.

Sfântul Sinod de la Bucureşti a decis ca episcopul Huşilor, Nicodim Munteanu, să conducă treburile Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului până la alegerea unui titular. Începând cu februarie 1919 arhiepiscop al Chişinăului a fost numit Gurie Grosu.

La 30 decembrie 1919 Sfântul Sinod al B.O.R., format din ierarhii provinciilor româneşti reunite, întrunit în şedinŃă extraordinară, a luat hotărârea solemnă ca „după cum s-a realizat unirea tuturor teritoriilor româneşti la Patria-Mamă, tot astfel să se realizeze şi unitatea bisericească pe întreg pământul României întregite, într-o singură Biserică Autocefală Ortodoxă”.

Ridicarea la rang de mitropolie

Pe parcursul anului 1927 Adunarea Eparhială de la Chişinău a adresat Sfântului Sinod cererea ca Arhiepiscopia Chişinăului să fie ridicată la rangul de Mitropolie, avându-l în frunte tot pe Gurie Grosu. Drept urmare arhiepiscopul Gurie Grosu a primit din partea Sfântului Sinod de la Busureşti rangul de mitropolit al Basarabiei, decizie confirmată de autorităŃile române prin Decret Regal.

I-a avut ca mitropoliŃi, până la ocupaŃiile sovietice din 1940 şi 1944 pe Gurie Grosu şi Efrem Enachescu. AlŃi episcopi eparhioŃi în Mitropolia Basarabiei au fost Nicodim Munteanu, Cosma Petrovici, Nectarie Cotlarciuc, Justinian Teculescu, Dionisie Erhan, Policarp Moruşca, Antim Nica, Visarion Puiu, Tit Simedrea, Partenie Ciopron şi Benedict Ghiuş.

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

116

Ocupa Ńia sovietic ă din 1940 şi războiul

În momentul intrării tancurilor sovietice în partea de răsărit a României, Mitropolia Basarabiei cuprindea 1090 de biserici parohiale şi 30 de mănăstiri. Cea mai mare parte dintre ele au fost închise, vandalizate, profanate, incendiate sau distruse complet. 57 de preoŃi ai Mitropoliei Basarabiei, care nu au acceptat jurisdicŃia impusă de Moscova, au fost martirizaŃi prin împuşcare, schingiuire sau alte forme. AlŃii au fost deportaŃi în Siberia. În 1941 Mitropolia Basarabiei şi-a reluat activitatea sub oblăduirea Sindodului Bisericii Ortodoxe Române. Odată cu avansarea liniei frontului spre răsărit şi trecerea intefluviului Nistru-Bug sub administraŃie civilă românească, Patriarhia Română a organizat iniŃial la Tiraspol, iar apoi la Odesa Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria. În 1942 Mitropolitul Efrem Enăchescu a dispus să fie întocmit Martirologiul Bisericii Basarabene.

Regimul comunist şi reorganizarea Mitropoliei Basarabiei

Organizarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Basarabiei

AutorităŃile Republicii Moldova au refuzat iniŃial recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei, supunând credincioşii şi clericii ei persecuŃiei metodice şi sistematice. La 26 ianuarie 1999 Mitropolia Basarabiei s-a adresat CurŃii Europene a Drepturilor Omului, reclamând încălcarea dreptului la libertate religioasă de către autorităŃile Republicii Moldova. Mitropolia Basarabiei a fost reprezentantă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de deputatul basarabean Vlad Cubreacov şi avocatul americano-britanic John Warwick Montgomery. Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg a constatat încălcarea prevederilor articolelor 9 şi 13 ale ConvenŃiei Europene a Drepturilor Omului de către autorităŃile Republicii Moldova şi a dispus recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei, obligând Republica Moldova la plata de daune morale în valoare de 20.000 Euro.

Această decizie a dus la recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei de către autorităŃile Republicii Moldova.

Mitropolia Basarabiei revendică restituirea in integrum a imenselor sale proprietăŃi confiscate, naŃionalizate, spoliate sau ridicate în orice alt fel de către regimul sovietic de ocupaŃie şi deŃinute în prezent de guvernul Republicii Moldova. În acest subiect, Mitropolia Basarabie a adresat o nouă plângere CurŃii Europene a Drepturilor Omului.

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

117

Mitropolia Basarabiei şi-a reactivat eparhiile istorice sufragane, iar autorităŃile Republicii Moldova le-au admis in legalitate în perioade diferite: Arhiepiscopia Chişinăului (în 2004), Episcopia de BălŃi (fosta Episcopie a Hotinului, în 2004), Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie a CetăŃii Albe – Ismail, în 2006) şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria, în 2006).

Din octombrie 1995 Mitropolia Basarabiei are rangul superior de Exarhat al Plaiurilor şi la ea pot adera, extrateritorial, comunităŃi ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor este recunoscut de autorităŃile Republicii Moldova.

Stema

Stema Mitropoliei Basarabiei

Potrivit tradiŃiei heraldice bisericeşti, Mitropolia are o stemă proprie care este utilizată în antetul Mitropoliei, sigiliul Mitropoliei, ştampila personală a Mitropolitului, pe frontispiciul publicaŃiilor bisericeşti şi pe foaia de titlu a tipăriturilor bisericeşti, este brodată cu fir de aur pe steagul Mitropoliei, sculptată pe frontispiciul Catedralei şi pe tronul mitropolitan. Stema Mitropoliei Basarabiei reprezintă: un scut de argint cu un brâu roşu, încărcat cu icoana Învierii Domnului, timbrat cu mitră de aur, aşezat pe o cârjă episcopală şi o cruce de aur, încrucişate, însoşite de omofoare albastre încărcate cu cruciuliŃe de aur, brodate cu galon şi franjuri de aur, şi având în partea inferioară o eşarfă roşie desfăşurată în trei segmente de bază pe care sunt imprimate cu majuscule, în limba română, cuvintele „ÎNTRU LUMINA TA VOM VEDEA LUMINĂ”

III.2. Misiunea Ortodox ă Român ă din Transnistria

Misiunea Ortodox ă Română în Transnistria este o structură canonică a Bisericii Ortodoxe Române. Denumirea actuală este de Episcopia Ortodox ă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria şi este parte componentă a Mitropoliei Basarabiei. Înregistrată de Guvernul Republicii Moldova.

Perioada celui de-al doilea r ăzboi mondial

În perioada celui de-al doilea război mondial Patriarhia Română a desfăşurat o lucrare misionară ortodoxă în interfluviul Nistru-Bug. Acest teritoriu plasat temporar sub administraŃia civilă română, având o suprafaŃă totală de 29 733 km² şi o populaŃie de 2 326 266 de locuitori, a fost condus de Guvernământul Transnistriei şi organizat în 13 judeŃe (Ananiev, Balta, Berezovca, Dubăsari, Golta, Jugastrului, Movilău, Oceacov, Odesa, Ovidiopol, RâbniŃa, Tiraspol, Tulcin) cuprinzând 64 de raioane şi 2 municipii (Odesa şi Tiraspol) cu 15 comune urbane, 18 suburbane şi 1 363 de comune rurale pentru cele 2 568 de sate şi 72 de cătune din întreaga provincie. În luna septembrie 1941 aici şi-au

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

118

desfăşurat activitatea mai multe echipe de misionari, veniŃi din toată łara: echipa Arhiepiscopiei Chişinăului în frunte cu părintele Teodor Rudiev, cea a Episcopiei Huşilor în frunte cu Episcopul Grigorie Leu, iar cea a Mitropoliei Sibiului şi Făgăraşului în frunte cu Mitropolitul Nicolae Colan. Începând cu luna octombrie 1941 în Transnistria au venit şi alte echipe de preoŃi şi monahi misionari, între aceştia mulŃi din Episcopia Hotinului, Arhiepiscopia Chişinăului şi Mitropolia Olteniei. AlŃi ierarhi care au efectuat vizite canonice în cuprinsul Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria au fost: Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan, Mitropolitul Olteniei Nifon, Mitropolitul Basarabiei Efrem Enăchescu, Episcopul Oradei Nicolae, Episcopul CetăŃii Albe-Ismail Policarp Moruşca şi Episcopul Armatei Partenie Ciopron.

Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria a fost înfiinŃată la 15 august 1942, având sediul la Tiraspol, iar din octombrie 1942 – la Odesa. Misiunea a cuprins iniŃial 13 protopopiate de judeŃ şi una a municipiului Odesa. Cele 14 protopopiate cuprindeau 64 de subprotopopiate. IniŃial Misiunea a fost condusă de arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a UniversităŃii din Bucureşti, asistat de arhimandritul Antim Nica în calitate de vicar. Arhimandritul Iuliu Scriban a fost înlocuit la 6 noiembrie 1942 de Mitropolitul Visarion Puiu.

În 1943, provincia a fost organizată din punct de vedere administrativ-canonic în trei noi eparhii ortodoxe şi anume:

1. Balta, în nord, 2. Odesa, în sud, şi 3. Tulcin în centru.

Aceste eparhii au fost conduse de doi ierarhi şi un locŃiitor de episcop. Cancelaria Misiunii era compusă din 27 persoane, printre care şi un director, 3 consilieri mitropolitani, 2 inspectori bisericeşti, un revizor şi 4 şefi de servicii (administrativ, arhitectură, cultural şi economico-financiar). Arhimandritul Antim Nica, cel de-al treilea conducător al Misiunii, odată cu demisia Mitropolitului Visarion Puiu. Unul martorii acelor timpuri descria sarcina care îi revenea Patriarhiei Române astfel: „..SituaŃia era următoarea: Biserica ortodoxă rusă ca instituŃie desfiinŃată, înalta ierarhie bisericească inexistentă, preotul înlăturat complet din viaŃa satului, religia refugiată în familie sau în suflete.” „Momentul istoric actual oferă Bisericii ortodoxe române un prilej unic pentru a face cunoscut, prin faptă şi cuvânt, idealul creştin şi a răspândi învăŃătura evangheliei în lumea comunistă de până ieri. (...) Problema care se pune acum (...) e îndepărtarea comunismului din suflete. Iar întrebarea pe care trebuie să şi-o pună conducerea Bisericii Ortodoxe Române e următoarea: ce punem noi în loc?”

După 23 de ani de putere sovietică, în Transnistria mai funcŃiona doar o singură biserică, în raza cimitirului nr. 2 din Odesa, avându-l ca paroh pe preotul de origine română Vasile Braga. Nici un ierarh ortodox nu exercita jurisdicŃie canonică în teritoriu. Din cele 891 de biserici ortodoxe parohiale sau mănăstireşti care funcŃionau în provincie în 1917, fuseseră demolate 258, altele 269 fuseseră distruse parŃial, iar 363 fuseseră transformate în clădiri cu destinaŃie profană (depozite, cluburi, centre de agitaŃie comunistă etc). Nici una din cele 13 mănăstiri şi schituri de până la 1917 nu mai funcŃiona în 1942.

În primul an de activitate a Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria au fost redeschise 12 mănăstiri şi schituri şi anume: 1) Fântâna Mare (Bolşoi Fontan), 2) Sfântul Patelimon, 3) Sfântul Arhanghel Mihail, 4) Sfânta Înviere, 5) Sfântul Andrei şi 6) Sfânta Cruce din municipiul Odesa, 7) Sfântul Antonie (Osipovca) şi 8) Sfântul Mihail (CoşniŃa,

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

119

Dubăsari din judeŃul Dubăsari, 9) Sfânta Treime, 10) PăsăŃel şi 11) Berşad din judeŃul Balta şi 12) Şargorod din judeŃul Movilău.

Mitropolitul Visarion Puiu a înfiinŃat în provincie două aşezăminte de învăŃământ bisericesc şi anume: Seminarul Teologic Ortodox din Odesa, cu predare în limba rusă, şi Seminarul Teologic Ortodox din Dubăsari, cu predare în limba română. Seminarul din Odesa l-a avut ca director pe protoiereul Teodosie Bogaci, fost director al Seminarului Teologic Ortodox din Ismail, iar cel de la Dubăsari – pe preotul Grigore Cristescu, fost profesor de teologie din Bucureşti. În unele localităŃi au fost organizate cursuri preoŃeşti. În cadrul UniversităŃii din Odesa a fost înfiinŃată o Catedră de Teologie Ortodoxă, avându-l în frunte pe arhimandritul Iuliu Scriban, primul şef al Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria. La Facultatea de Teologie Ortodoxă a UniversităŃii din CernăuŃi au fost deschise grupe cu predarea în limbile ucraineană şi rusă pentru pregătirea unei noi generaŃii de preoŃi originari din Transnistria. Cu sprijinul SocietăŃii Ortodoxe a Femeilor Române a fost înfiinŃat la Odesa un Liceu Ortodox, condus de principesa Alexandrina Cantacuzino. În discursul său de rămas bun, din 26 ianuarie 1944, Gheorghe Alexianu avea să menŃioneze acest fapt cu recunoştinŃă. Religia, devenită materie obligatorie în şcolile publice, a fost predată, în afară de preoŃi, şi de peste 200 de profesori de religie care au urmat la Odesa cursuri pregătitoare organizate de Misiune cu participarea unor profesori universitari din interiorul României.

Mitropolitul Visarion Puiu a continuat opera arhimandritului Iulian Scriban de reconstrucŃie a lăcaşelor de cult ortodoxe din provincie. SituaŃia din 1 noiembrie 1943 era: 474 de biserici reparate, sfinŃite şi redate cultului (dintre acestea 22 de biserici parohiale şi 3 mănăstireşti doar în municipiul Odesa), 118 biserici în curs de reparaŃie, 41 de biserici noi în construcŃie, 119 paraclise în funcŃiune şi 16 paraclise în curs de amenajare. Doar 258 de biserici mai rămâneau către 1 noiembrie 1943 în ruină, dar ele intrau în atenŃia administraŃiei centrale a Misiunii pentru a fi reconstruite pe parcursul anului 1944. Întrucât vechea catedrală episcopală din Odesa fusese distrusă de sovietici, guvernatorul civil al Transnistriei George Alexianu a anunŃat un concurs pentru arhitecŃii din România în vederea construirii unei catedrale mitropolitane, ctitorie a Regelui Mihai I.

Numărul deservenŃilor de cult ortodocşi din Transnistria era în ianuarie 1943: 737 de deservenŃi (dintre care 451 localnici şi 276 detaşaŃi de la diverse eparhii din interiorul României). Dintre aceştia 461 erau preoŃi parohi (dintre care 196 localnici şi 265 detaşaŃi), 23 – diaconi (dintre care 18 localnici şi 5 detaşaŃi) şi 253 – cântăreŃi (dintre care 237 localnici şi 16 detaşaŃi). Majoritatea deservenŃilor de cult detaşaŃi proveneau din cele trei eparhii ale Mitropoliei Basarabiei (250 de preoŃi, 50 de ieromonahi şi 15 cântăreŃi), fiind în mare parte cunoscători ai limbilor română, rusă sau ucraineană. Majoritatea preoŃilor localnici, peste 150, erau întorşi din lagărele sovietice. MulŃi dintre aceşti preoŃi au urmat cursuri preoŃeşti de 6 luni la centrul eparhial din Chişinău. Mitropolitul Visarion Puiu a înfiinŃat la Odesa o Tipografie bisericească, în care au văzut lumina tiparului revistele bilingve româno-ruse Foaia de zidire sufletească, Revista pentru copii, Transnistria creştină, Foaia Duminicală şi ViaŃa creştină, peste 60 de mii de exemplare de cărŃi de rugăciune în limba rusă şi peste 10 mii de exemplare în limba română, manualele Istoria Noului şi Vechiului Testament, Istoria Bisericii, manuale de religie pentru cursurile obligatorii din toate şcolile primare, Cântările Sfintei Liturghii, calendare bisericeşti, tablouri instructive şi diverse broşuri cu caracter religios. Au fost înfiinŃate ateliere pentru confecŃionarea obiectelor de cult necesare bisericilor din provincie, de la veşminte preoŃeşti şi vase liturgice, la clopote, candelabre şi iconostase. Misiunea a mai organizat o farmacie şi un ambulatoriu şi 12 cantine sociale.

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

120

Reactivarea

Mitropolitul Basarabiei, Petru Păduraru, în calitatea sa de Exarh al Plaiurilor a decis reactivarea Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria, la 25 noiembrie 2004. Actul de reactivare are următorul cuprins: "Noi, PETRU, prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Preşedinte al Sinodului Mitropoliei Basarabiei, în numele Sfintei şi celei de o fiinŃă şi nedespărŃitei Treimi: a Tatălui şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, Ńinând cont de vechimea creştinismului ortodox la fraŃii noştri români de dincolo de Nistru, care de la începuturile Mitropoliei Moldovei şi Sucevei s-au aflat sute de ani sub părinteasca ei oblăduire, iar în alte timpuri şi sub oblăduirea Episcopiei Huşilor şi a Mitropoliei Brăilei, reacrivăm astăzi, 25 noiembrie, 2004, vechea Misiune Ortodoxă Română din Transnistria, cu titulatura canonică de Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria, ca parte componentă a Mitropoliei Basarabiei reactivate la 14 septembrie 1992 şi înregistrate la Serviciul de Stat pentru problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova prin ordinul nr. 1651 din 30 iulie, anul 2002. (...) Binecuvântăm şi aprobăm Statutul Episcopiei Ortodoxe a Dubăsarilor şi a toată Transnistria, Statut care va fi prezentat autorităŃii competente a Republicii Moldova în vederea înregistrării Episcopiei şi obŃinerii de personalitate juridică conform legilor Ńării. Rânduim ca Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria să folosească, potrivit tradiŃiei heraldice a Bisericii noastre, stema istorică a Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria, care a funcŃionat până în anul 1944. Confirmăm, de asemenea, dreptul Episcopiei Ortodoxe a Dubăsarilor şi a toată Transnistria de a-şi reactiva şi înregistra în ordinea stabilită vechile sale structuri şi aşezăminte, spre binele fraŃilor noştri ortodocşi, clerici şi mireni, de pe acele Plaiuri binecuvântate ale Moldovei de la Nistru."

AutorităŃile guvernamentale ale Republicii Moldova au înregistrat oficial Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria, ca eparhie istorică sufragană a Mitropoliei Basarabiei, eliberându-i în acest sens un certificat prin care i se atestă personalitatea juridică moldoveană.

III.3. Martirologiul Bisericii Basarabene

La 3 decembrie 1943, Mitropolitul locotenent al Basarabiei, Efrem Enăchescu, emitea ordinul circular nr. 16649 către toŃi clericii din parohii. În acel ordin circular se spunea, între altele: În timpul ocupaŃiei sovietice (1940-1941) mulŃi clerici basarabeni şi numeroşi creştini devotaŃi Bisericii au fost martirizaŃi, schingiuiŃi sau deportaŃi de stăpânirea ateistă. În vederea întocmirii unui MARTIROLOG al Bisericii basarabene, vă invităm a proceda de urgenŃă la adunarea datelor necesare cu privire la aceşti clerici şi credincioşi – stabilind cu precizie când, unde şi în ce împrejurări au suferit aceştia din cauza prigoanei dezlănŃuite de cei fără Dumnezeu. PreoŃii vor face descrierea pe baza mărturiilor şi declaraŃiilor date în scris de rudele, vecinii şi consătenii celor care au suferit din cauza bolşevicilor. Timpul şi împrejurările nefericite nu au mai îngăduit colectarea şi sistematizarea informaŃiilor necesare întocmirii acelui Martirologiu al Mitropoliei Basarabiei, aşa cum şi-a dorit-o Mitropolitul Efrem Enăchescu. Abia peste 52 de ani, la 3 octombrie 1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei, care şi-a Ńinut lucrările la biserica Sf. Ierarh Nicolae din Chişinău sub preşedinŃia Înalt Prea SfinŃitului Mitropolit Petru Păduraru, a decis crearea unei Comisii speciale în sarcina căreia a căzut întocmirea Martirologiului Mitropoliei Basarabiei. După multiple cercetări sistematice, am reuşit să identificăm mai mulŃi preoŃi basarabeni martirizaŃi în timpul comunismului.

Astăzi îi cunoaştem cu numele doar pe următorii 46 de clerici români din Basarabia martirizaŃi de sovietici sau din cauza lor.

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

121

Lista martirilor Mitropoliei Basarabiei

1. Leonid ANTONOVICI, paroh la Iablona, judeŃul BălŃi 2. protoiereul mitrofor Alexandru BALTAGA de la Călăraşi, supranumit #de Gala

Galaction Luceafăr al Bisericii basarabene şi patriarh al preoŃilor basarabeni 3. iconomul stavrofor Alexandru BOBEICĂ, profesor de religie la Liceul eparhial de

fete din Chişinău 4. Vasile BODRUG, paroh la Duşmani, judeŃul BălŃi 5. Teodor BUNESCU, paroh la Zubreşti, judeŃul Lăpuşna 6. Anton I. CERNĂUłEANU din Chişinău 7. Petre CERNĂUłEANU din Chişinău 8. Vladimir I. CERNĂUłEANU din Tighina 9. episcopul Teodosie CHIRICĂ 10. Istrati CHIRIłĂ, preot paroh la Pituşca, judeŃul Lăpuşna, împuşcat de sovietici în

1941, în pădurea de la Păuleşti 11. Alexandru CHIPEłCHI din Chişinău 12. Dimitrie CIORNEI, paroh la ClişcăuŃi, judeŃul Hotin, ucis mişeleşte în 1940 de

organele NKVD 13. Dumitru COZINSCHI, paroh la TroiŃa, judeŃul Tighina 14. Vasile DONCILĂ, slujitor la capela Liceului de băieŃi Alexandru Donici din Chişinău 15. Alexei DRAJINSCHI, paroh la Grozeşti, judeŃul Lăpuşna 16. Ion DULAP, paroh la Rădeni, judeŃul Orhei 17. Constantin GÂRLOVEANU, paroh la Speia, judeŃul Orhei 18. Mihail GHILI, paroh la UnŃeşti, judeŃul BălŃi, 19. Nicolae GOANłĂ, împuşcat în cap, la vârsta de 36 ani, de către sovietici la Craiova 20. Alexandru GROSU, paroh la Olăneşti, judeŃul Cetatea Albă 21. Nicolae GROSU, magistru în teologie, fost profesor la Academia Teologică din Kiev 22. Petru HAGIU, protopop de Cetatea Albă 23. Gheorghe MALEAVIN, paroh la Selemet, judeŃul Tighina 24. Nicador MALESCHI, preot la Cetatea Albă 25. Sebastian MÂRZA 26. Gheorghe MIHALACHE, paroh la Căuşeni, judeŃul Tighina 27. părintele MIZIUMSCHI, paroh la Volintiri, judeŃul Cetatea Albă 28. Alexandru MOTESCU, preot la Tighina 29. Artemie (Auxentie) MUNTEANU, ieromonah, stareŃ al mănăstirii Noul NeamŃ 30. Gheorghe MUNTEANU, paroh al bisericii Regina Maria din Ismail 31. Boris NICOLAE, paroh la Baraboi, judeŃul BălŃi 32. Theodor PETCU, paroh la Stohnaia, Rezina 33. părintele Constantin RUGHINOV din judeŃul Tighina 34. Avacum RUSU, paroh la Mălăeşti, judeŃul BălŃi 35. părintele Haralambie SAMBURSCHI, din jud. Tighina 36. părintele Marcel SMIROV, ucis prin împuşcare 37. Anatolie SPINEI, paroh la Dolna, judeŃul Lăpuşna 38. mitropolitul Arsenie STADNIłCHI 39. Porfirie ŞOIMU, paroh la Parcani, judeŃul Soroca 40. Gheorghe TUDORACHE, paroh la Grozeşti, judeŃul Lăpuşna 41. Mina łĂRUŞ, paroh la Camencea, comuna Cobâlca, judeŃul Orhei 42. Mihail VASILACHE, preot misionar din Alcedar, judeŃul Orhei 43. Ştefan ZAGORODNÂI, paroh la Suruceni, judeŃul Lăpuşna 44. Dumitru ZAHARIA, paroh la Larga Veche, judeŃul Cahul 45. arhimandritul Savatie ZUBCU, exarh al mănăstirilor din eparhia Cetatea Albă -

Ismail

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

122

Cercetările continuă, întrucât numărul preoŃilor Mitropoliei Basarabiei martirizaŃi în timpul ocupaŃiei sovietice este cu mult mai mare.

ASASINAREA PREOTULUI DE LA BARABOI

Prin 1960, URSS declanşase o campanie acerbă de distrugere şi demolare, în modul cel mai barbar, nu doar a sfintelor locasuri, ci şi a preoŃimii… Cazul preotului şi a bisericii din satul Baraboi, r. Donduşeni, pare a fi cel mai rasunător din şirul altor crime comise de antihrişti. Chiar şi după atâŃia ani, lumea continuă să vorbească despre tragedia preotului şi a dascălului, asasinaŃi la comanda singrului partid aflat pe atunci la putere.

Deşi, pe atunci, cazul parea a fi investigat, organele de miliŃie nu au găsit niciun vinovat. Din contra, au dat vina pe starea de ebrietate a feŃelor bisericeşti, motiv din care s-a şi răsturnat chipurile căruŃa, provocând moartea preotului. În acele condiŃii, satul a început propria investigaŃie. Aceasta s-a încheiat cu o crâncena răzbunare asupra unuia dintre presupuşii asasini ai parintelui Boris Nicolaev şi a dascălului Trifon Rabei. Pentru asasinarea preotului şi a dascălului aşa şi nu a fost condamnat nimeni. Moartea presupusului asasin, însă, a provocat condamnarea, în baza unor sentinŃe extrem de dure, a 19 persoane. În acel dosar, 4 oameni au fost condamnaŃi la moarte prin împuşcare, 2 - la privatiune de libertate pe un termen de 15 ani, 4 - la 13 ani de inchisoare, 3 - la 12 ani, 2 - la 10 ani, 2 - la 8 ani şi 2 - la 5 ani de puşcărie.

Alexandru Gandrabur este unul dintre cei doi condamnaŃi la 15 ani de închisoare. Acum are 80 de ani şi trăieste tot la Baraboi. El spune că a fost condamnat pe nedrept şi că această nedreptate mai apasă ca o povară asupra sa şi asupra familiei sale.

Preotul şi dasc ălul in aceea şi căru Ńă

Pe 4 ianuarie 1961, Vasile Lisnic, un om care se stabilise cu traiul la Baraboi, l-a luat pe preotul Boris Nicolaev şi pe dascălul Trifon Rabei la înmormântarea tatălui său, într-un sat vecin, Chetroşica, aflat la o distanŃă de vreo 7 km. «Sigur că s-a intenŃionat ca feŃele bisericeşti să se reŃină la înmormântare. După funeralii, Vasile Lisnic şi-a luat copiii şi nevasta şi a plecat acasă. Preotul şi dascălul urmau să se întoarcă la Baraboi cu Alexandru Lisnic, care işi asigurase fratele, Vasile, că va aduce acasă feŃele bisericeşti… Când se intorceau în sat, pe moşia Baraboiului, cam la trei kilometri de primele case, în cale le-au ieşit vreo şase oameni, călări pe cai, şi i-au ucis. Pe preot l-au omorât pe loc, rasturnând căruŃa în mlastina unui iaz. Dascălul, fiind un om mai voinic, s-a prefacut mort. Asasinii au fugit, dar, nu zăbaviră, au revenit. Ei au constatat că dascălul nu mai era», povesteşte Alexandru Gandrabur varianta satului.

Între timp, dascălul parcursese o cale scurtă, după care începu sa strige: «Oameni buni, ajutaŃi-mă! Eu sunt dascălul de la Baraboi!» Asta au auzit sătenii, dar nu au ieşit să vadă ce se întâmpla. «Asasinii, auzind că dascălul strigă, l-au ajuns din urmă, i-au umplut gura cu pământ şi i-au dezbătut plămânii. L-au lăsat în câmp, unde, în scurt timp, a fost găsit de către anagajaŃii fermei de găini. Unul dintre muncitorii de la acea ferma l-a întrebat

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

123

cine a comis crima. În ultimele clipe de viaŃă, dascălul a arătat pe degete că erau cinci. Aşa s-a şi stins…», continua să povestească bărbatul.

Satul a organizat propria judecat ă

Alexandru Gandrabur spune că, în timpul cositului de vară, lumea de pe câmp a găsit cârja dascălului. La cosit era şi Alexandru Lisnic, cel care a spus că, dacă lumea îl va chema la biserică, va spune cine a comandat asasinarea celor două feŃe bisericeşti. “De aici a şi pornit totul…”

În acel an, timp de 10 luni, organele de drept nu au condamnat pe nimeni pentru acea crimă, motiv din care satul a hotărât să facă propria sa cercetare. Pe 15 octombrie 1961, când în localitatea vecina era hram, creştinii din Baraboi s-au adunat la biserică. Ei l-au chemat şi pe Alexandru Lisnic, ca să afle de la el cine a pus la cale omorul preotului şi al dascălului.

“Adunarea a durat de dimineaŃă până seara. La biserică s-a adunat multă lume. În acea zi la biserică a venit şi un elev de clasa 10-a care a fotografiat de pe gardul bisericii. Cei care au fost fotografiaŃi au şi fost condamnaŃi. Aşa am fost condamnat şi eu, chiar dacă nu eram în nicio imagine foto”, spune Gandrabur.

Tot în acea zi, spre seara, mulŃimea l-a ucis pe Lisnic. Cineva spune că a fost impuns cu un suvac, alŃii mărturisesc că Lisnic ar fi fost legat cu o frânghie şi tras prin curtea bisericii. Nu sunt excluse ambele variante…

Alexandru Gandrabur crede că, dacă nu ar fi fost ucis Lisnic, partidul comunist ar fi suferit o mare ruşine… “Atunci când, la biserică, avea loc măcelul, o femeie a dat fuga până la preşedintele sovietului sătesc, care era la bufet şi bea… El i-a răspuns femeii că nu-i pasă de tot ce se întâmpla.”

“Se ştie că partidul a pus la cale totul. Dacă i-ar fi judecat pe cei care au executat asasinarea, nu ar fi avut de suferit cele 19 persoane, printre care au fost şi trei femei. Au făcut satul de râs! Să fi lucrat cumsecade miliŃia, ar fi fost ordine, până la urmă. Aşa, însă, au distrus şi Baraboiul, şi oamenii din sat. Oriunde în altă parte, dacă lumea afla că eşti din Baraboi, erai respins, fiind considerat un asasin”, mai spune Gandrabur. “Eu aveam socotelile mele cu oamenii din partid, de asta m-au şi arestat”, presupune el.

Reabilitat dup ă 12 ani de închisoare

După acea răscoală de la biserică, tot în 1961, Gandrabur a fost condamnat la 15 ani de închisoare. “Eu am fost reabilitat… Am trimis o cerere la Prezidium, la Sovietul Suprem. Nu mi-au răspuns, lăsând problema mea la o parte, cu toate că pedeapsa era deja scoasă. Am făcut degeaba 12 ani de închisoare. Am fost închis la Soroca, Cricova şi Goieni”, işi aminteste omul printre lacrimi, dar şi cu o doză de sarcasm la adresa acelei perioade din istoria satului său. “Primarul să fi sunat la poliŃie, nu s-ar fi întâmplat o crima atât de urâtă. ToŃi au tăcut. Este clar ca omorul lui Lisnic a fost unul planificat, ca să nu se afle a cui a fost comanda de asasinare.”

Alexandru Gandrabur mai spune că lumea comentează şi până astăzi acest caz şi consecinŃele lui. Oamenii spun că preşedintele sovietului sătesc a murit de frică, paznicul de la ferma de cai, de unde au fost luaŃi caii pentru asasini, tot a murit subit, iar responsabilului de la ferma de găini care cunostea câteva detalii, i s-au administrat nişte injectii, fiind transformat in neom…

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

124

«Cineva, din sat, pentru că nu putea pleca pe lumea cealaltă, înainte de moarte, a recunoscut că a fost şi el printre făptaşi şi şi-a cerut iertare. Dar cine a mai fost acolo? Nu se ştie nici până azi!»

La închisoare, Alexandru Gandrabur a citit o carte “plină de minciuni” cu titlul “Crimă în numele crucii”, scrisă de Pavel Meniuc, fost corespondent al ziarului sovietic “Tinerimea Moldovei”. Cu toate că cineva i-a furat cartea, el mai Ńine minte că în acele pagini era scris că preotul şi dascălul ar fi fost în stare de ebrietate. Bătrânul crede că cele scrise erau o comanda politică, ca să acopere crima. Dar asta nu a fost totul. A mai urmat şi un film, pe care Alexandru Gandrabur l-a vizionat în închisoarea de la Soroca. A rugat de trei ori să-l vada. Filmul se numea “Prestuplenie vo imea boga”. “Imi amintesc, preotul şi dascălul parcă ciocneau paharele, mergând într-o căruŃă. AcŃiunea avea loc pe fundalul cântecului »Mai Volodea, dealu-i mare«. În film se arăta cum s-a răsturnat căruŃa în iazul în care nici nu ar fi fost apă”, relatează Gandrabur despre filmul sovietic realizat în baza acelui subiect odios.

Statul - dator cu 1964 de lei pentru 12 ani de nedr eptate

Întrebat dacă a încercat să se reabiliteze în urma nedreptei condamnări, Gandrabur spune: “Ş-apoi ce dacă am încercat? Am fost la Curtea Supremă de JustiŃie. Unul mă trimitea la Snegur, iar altul la Lucinschi. Îmi reveneau 1964 de lei. Nu i-am mai văzut… De atunci am hotărât să nu mai merg nicăieri, că tot e degeaba.”

Cei 12 ani de închisoare au fost nespus de grei şi pentru soŃia lui Alexandru Gandrabur, Maria, acum de 79 de ani. Ea rămăsese acasă cu trei copii mici. “Trei copii de crescut şi normele pe deal de muncit…”, aşa descrie ea cei 12 ani de singurătate. Acum fiicele, Tatiana şi Larisa, o ajută să se gătească de Paşti. Acum câŃiva ani, feciorul lor, Volodea, a suferit o boală grea şi a decedat. Despre cei 12 ani, trăiŃi fără tată, Tatiana îşi aminteşte cum urmărea bocetul mamei şi rugăciunile îndelungate, şoptite în faŃa icoanelor.

19 condamna Ńi pentru via Ńa asasinului

Şi preotul, şi dascălul au fost înmormântaŃi în cimitirul din Baraboi. În 2006, osemintele parintelui Boris au fost strămutate în curtea bisericii, unde a fost construit un cavou.

“Pentru că a murit preotul şi dascălul, nu a fost condamnat nimeni. Iar pentru moartea presupusului asasin au fost condamnaŃi 19 oameni”, spune protoiereul mitrofor Grigore Spoială, preot în Baraboi de aproape 20 de ani.

“În acele timpuri a fost o mare ruşine. Se considera că preotul a fost asasinat de către oamenii din sat. Atunci când am fost trimis să slujesc la Baraboi, alŃi preoŃi mă întrebau dacă nu îmi este frică. De aproape 20 de ani, de când sunt aici, pe aceşti oameni îi consider buni creştini”, adăuga parintele. El işi mai aminteşte un alt caz, în care un preot de la Petreni, r. Drochia, şi preoteasa sa au fost asasinaŃi într-un mod barbar. Aceştia au fost arşi cu fierul de călcat pe burtă.

Din 1961, de când fusese omorât părintele Nicolaev, biserica rămăsese în voia sorŃii. Mai târziu, din 1965 până în 1973, aceasta devenise sală de sport… Părintele Grigore zice că, atunci când a venit să slujească la Baraboi, nu a găsit decât pereŃii bisericii.

Liuba Cebotari s-a născut în 1960. În acea toamnă, când s-a întâmplat măcelul, a fost botezată. Ea spune că, din 1961, după moartea preotului, totul fusese distrus, clopotniŃa fiind dusă la şcoală. După asta, ani în şir în sat nu a mai venit niciun preot…

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

125

Cei din Baraboi spun că lumea şi acum vorbeşte despre acest caz tragic. “La piaŃa centrală sau la sanatoriu, toŃi işi amintesc de omorul preotului de la Baraboi.”

Cei câŃiva oameni din sat cu care am discutat despre această tragedie spun că nici preotul şi nici dascălul nu consumau alcool, aşa cum se bârfea după moartea lor, în 1961. Ei vorbesc despre cei doi ca despre nişte buni creştini şi oameni cumsecade.

Întrebată a cui să fi fost iniŃiativa de asasinare a celor două feŃe bisericeşti, Tamara Cojocari a răspuns fără ezitare: “A comuniştilor!”

Şi Alexandru Cibotari, de 80 de ani, spune că tot ce hotăra partidul comunist era mai mult decât o lege…

In sat nu era zapad ă, ci mult noroi

Pe fiul preotului Boris Nicolaev, Leonid, l-am gasit la Chişinău. În 1961 Leonid avea 12 ani. În acel moment de impas, acasă, la Baraboi, era doar cu mama. Surorile mai mari, Ala şi Veronica, îşi făceau studiile la Chişinău. El îşi aminteşte că, după înmormântarea tatălui său, împreună cu familia a plecat din sat, să locuiască la Chişinău. Din câte işi aminteşte, Leonid spune ca tatăl nu-i permitea să faca soŃii şi că era bun. El mai Ńine minte că, în iarna în care a fost înmormântat tata, în sat nu era zăpadă, ci mult noroi… După 1961, fiul preotului nu s-a mai întors la Baraboi decât acum doi ani.

Etnologul Grigore Botezatu este din Baraboi. Mai mulŃi ani la rând el a cercetat cazul asasinării preotului şi al dascălului din sat. El îşi aminteşte că, in 1961, pe lângă cartea “Crima in numele crucii”, scrisă de Pavel Meniuc la comanda Comitetul Central al Comsomolului şi filmul “Pristuplenia vo imea Boga”, au fost scrise şi numeroase articole prin ziarul «Pravda» care pe atunci se edita în milioane de exemplare şi era răspândit pe întreg teritoriul URSS. “În acele articole se spunea că preotul şi dascălul erau băuŃi. Autopsia, însă, arătase că dascălul nu avea gram de alcool în sânge. Mai mult decât atât, în acele pagini se spune că majoritatea celor care s-au adunat la biserică era în stare de ebrietate. Oare de cât alcool era nevoie pentru cei 1500 de oameni, adunaŃi la biserică. Asta ar însemna că mama venea bată la biserică, de mână cu copilul său?”, se întreabă Grigore Botezatu.

Etnologul mai spune că, prin moartea preotului, se planifica şi închiderea bisericii.

“Asta făcea parte din campania antireligioasă, ateistă, antinaŃională, criminală şi sângeroasă a comuniştilor. Acesta a fost cel mai răsunător caz cu un sfârşit atât de tragic. JustiŃia de pe atunci dădea vina pe fetele bisericesti, pe crestini, pe betie si pe ritualurile religioase. Totul se facea cu un singur scop: ca să îndepărteze oamenii de ritualurile religiase pentru că biserica era în opoziŃie comuniştilor”, afirmă Grigore Botezatu.

Anastasia NANI (dup ă Ziarul de Gard ă)

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

126

III.4. Patriarhul României şi războiul secret pentru Basarabia

Dincolo de straiele monahale Patriarhul României a fost promotorul unei adevărate "geopolitici a ortodoxiei" româneşti. Foarte puŃină lume a cunoscut activitatea tainică, lupta dusă de Patriarh pentru România, pe un teren dintre cele mai primejdioase. Terenul de confruntare geopolitică cu Rusia. Statul român, captat după 1989 de personaje aflate în subordinea Moscovei, în frunte cu Ion Iliescu şi-a trădat atribuŃiile. DiplomaŃia Bisericii a dus un război lung şi dificil pe aliniamente vaste. Întâlnirea Patriarhului Teoctist cu Papa Ioan Paul al II lea, cel mai antisovietic luptător al lumii occidentale nu a fost întâmplătoare. După cum nici vizita Papei în România nu a fost întâmplătoare. Din dealul Patriarhiei s-a dus o luptă îndârjită de

neatârnare faŃă de Marele Frate de la Răsărit. Unul dintre miturile fondatoare ale Marii Rusii încă din vremea Imperiul Ńarist acredita

ideea primatului Moscovei, promovându-se conceptul "Moscova - a treia Romă" şi "Rusia - continuatoarea Imperiului Bizantin". Pentru Ńarul Petru I dar şi pentru următorii Ńari ai Rusiei Constantinopolul era un obiectiv suprem, un simbol al puterii laice şi un obiectiv pur politic. Statul Rus şi Biserica Ortodoxă Rusă (care după Reforma lui Petru I devenise subordonată statului) şi-au unit eforturile şi interesele fel astfel că, Basarabia a devenit o jertfă "firească" în calea expansiunii ruse.

Smulsă cu forŃa din trupul Principatului Moldova, Basarabia a devenit, după 1812, o colonie şi sub aspect spiritual regimul Ńarist urmărind în principal distrugerea culturii naŃionale româneşti concentrată în jurul bisericilor iar Biserica Ortodoxă Rusă a aplicat în beneficiul Imperiului Rus strategii bine gândite de deznaŃionalizare şi rusificare a băştinaşilor români.

Paradoxal, politica antireligioasă a regimului sovietic şi folosirea acestei politici cu scopul deznaŃionalizării românilor din Basarabia s-a acordat perfect cu politica Patriarhiei Ruse în perioada sovietică care a rămas fidelă autocraŃiei statale, rămânând o unealtă eficientă în promovarea imperialismului sovietic (rus).

După destrămarea Blocului sovietic, în 1989 Patriarhiei Moscovei a făcut eforturi serioase de prevenire a apropierii fostelor Mitropolii ale Chişinăului şi CernăuŃilor de Patriarhia Română. Mişcarea de renaştere naŃională din Basarabia a izvorât din bisericile şi mănăstirile din Basarabia, adevărate centre naŃionale de cultură. În cazul Mitropoliei Basarabiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată desfiinŃarea ei.

Începând cu primăvara anului 1992 este lansată şi vehiculată paradigma "românizării" şi "unificării cu România" se declanşează Războiul pe Nistru, iar în plan bisericesc, incidentele sângeroase de pe Nistru îşi găsesc un corespondent ecleziastic. Moscova ripostează pe toate planurile.

"Drumul Crucii" În martie 1992 Liga StudenŃilor din Universitatea Bucureşti iniŃiază împreună cu tinerii

din Basarabia o acŃiune de amploare intitulată "Drumul Crucii" care are drept scop resuscitarea unei mişcări naŃionale pentru România, în vechile hotare. Sute de mii de oameni întâmpină tinerii care au dus în spate, de la Chişinău la Bucureşti, o cruce binecuvântată de Patriarhul Teoctist, pe treptele Patriarhiei.

Patriarhul Teoctist a iniŃiat imediat după această acŃiune de răsunet dialogul cu Biserica Ortodoxă Rusă pentru repararea nedreptăŃii cauzate, pe plan bisericesc şi canonic, de pactul Ribbentrop - Molotov în urma căruia Basarabia în mod forŃat a trecut sub jurisdicŃia Patriarhiei Moscovei. IniŃiativa Patriarhului, lansată pe data de 9 aprilie 1992 a fost interpretată de către partea rusă, ca un amestec în jurisdicŃia sa, Patriarhia Moscovei, coordonând acŃiunile violente ale reprezentanŃilor Mitropoliei Moldovei împotriva "trădătorilor" şi "schismaticilor" români.

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

127

La 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhială de reconstituire a Mitropoliei Autonome a Basarabiei adoptă hotărârea de a reactiva Mitropolia de până la ocupaŃia sovietică şi alege pe P.S. Petru ca LocŃiitor de Mitropolit, iar la 19 decembrie acelaşi an, Patriarhia Română a recunoscut oficial printr-un Act Patriarhal şi Sinodal reactivarea acestei formaŃiuni bisericeşti sub jurisdicŃia sa.

Conflictul direct cu Moscova Patriarhul Moscovei a calificat actul de reactivare ca "... ingerinŃă anticanonică în

problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, care este parte a Patriarhiei Moscovei şi care se bucură de independenŃă în administraŃia sa internă...", acuză Patriarhia Română de încălcarea unor canoane bisericeşti şi în final adresează un ultimatum lui Teoctist: "Dacă apelul nostru nu va produce nici un fel de reacŃie, vom înŃelege acest lucru ca pe începutul unei noi schisme care va distruge relaŃiile dintre cele două Biserici şi care va afecta serios unitatea Ortodoxiei, precum şi relaŃiile dintre cele două naŃiuni." Această ameninŃare a fost urmată de ruperea relaŃiilor dintre cele două Biserici Ortodoxe.

Paralel cu implicarea forŃelor de ordine în probleme religioase, membrii mitropoliei pro-moscovite au organizat în mai multe rânduri atacurile directe împotriva preoŃilor şi a mirenilor din cadrul mitropoliei Basarabiei. La 19 iulie 1993, o dispoziŃie adresată comisarilor secŃiilor de poliŃie îi obliga pe aceştia să ia măsuri împotriva celor care au trecut de sub jurisdicŃia Patriarhiei Moscovei sub ascultarea canonică a Patriarhiei Române

R. Moldova Mitropolia Basarabiei nu este recunoscută de stat şi de aceea toate acŃiunile ei sunt ilegale şi cad sub urmărire penală. În viziunea Sinodului Bisericii Ortodoxe din R. Moldova, desfăşurat în 1997, recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei de către stat va contribui la "încurajarea unor tendinŃe cu efect distrugător; agravarea conflictului de identitate etnică "români - neromâni"; etc. în data de 17 octombrie 2001, problema patrimoniului bisericesc a fost serios examinată la Marea Adunare a Clericilor Ortodocşi din R. Moldova, la care au participat cca. o mie de preoŃi ai Mitropoliei subordonate Moscovei şi preşedintele statului V. Voronin. La această Adunare s-a ridicat problema Mitropoliei Basarabiei. Pentru a calma spiritele, V. Voronin a promis că în timpul mandatului său preşedinŃial nu va permite înregistrarea acestei structuri bisericeşti "schismatice".

Mitropolia Basarabiei s-a judecat 14 ani cu statul moldovenesc şi şi-a câştigat dreptul la existenŃă cu ajutorul CEDO. AcŃiunile ostile ale Mitropoliei Moldovei coordonată de Moscova, nu au putut împiedica dezvoltarea Mitropoliei Basarabiei, care în 1999 avea în componenŃa sa peste 100 de comunităŃi. Contrar eforturilor şi aşteptărilor mitropoliei pro-moscovite, Mitropolia Basarabiei este astăzi a doua Biserică ca număr în Republica Moldova.

Jertfa Patriarhului Toate acestea s-au datorat Patriarhului Teoctist, iar pentru orice cunoscător al

dedesubturilor acestui război tainic purtat cu molohul rus este o evidenŃă la nivelul riscurilor asumate de Teoctist. De altfel, Moscova nu a stat degeaba şi a orchestrat pe parcursul întregii bătălii cu Patriarhul României o campanie profesionistă de anihilare publică a lui Teoctist. Toate atacurile şi alegaŃiile mincinoase, vituperarea la adresa Patriarhului au avut suport şi coordonare de la Kremlin. Războiul nu se va opri, însă moartea Patriarhului va lăsa fără comandant frontul de est. Dumnezeu să ne ajute!

Sursa: Curentul

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul IIIIIIIIIIII. Mitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia BasarabieiMitropolia Basarabiei

128

129

Bonus

«ÎnfrÂnt nu esti atunci cÂnd sÂngeri,

nici ochii cÂnd În lacrimi łi-s.

AdevĂratele infrÂngeri,

sunt renunłĂrile la vis.»

..Indemn la lupta - Radu Gyr

«Cu privire la Europa Sud-Estica, partea sovietica accentueaza interesul pe care-l manifesta fata de Basarabia. Partea germana isi declara dezinteresul politic total fata de aceste teritorii. Acest protocol va fi considerat de ambele parti ca strict secret.» ...Protocolul aditional secret sovieto-german, semnat de Molotov si Ribbentrop, Moscova, 23 august 1939

«Durere!... si-i profunda cand Romania plange

Cu frunte-nfasurata de doliu la mormant;

Durerea-i pretutindeni, durerea se rasfrange

In valea si Carpatul ce-i romanesc pamant.»

...Mihai Eminescu

«Prutul esta ni disparti

Prutul esta n-are moarte?

Dar ne-om pune noi candva

Şi cu gura l-on seca»

...cantec popular

«Basarabia e pamant romanesc. E pamintul lui Stefan cel Mare. Imi pare rau, eu sunt mai savant ca Stefan cel Mare. Dar, pe linga el, eu sunt un maturator. Si n-am eu dreptul sa renunt la pamantul asta.Daca-mi scoateti ochii, se gaseste vreun roman sa ma duca la mancare, la culcare si sa-mi dea sa mananc.Si nici atunci nu recunosc ca Basarabia e ruseasca.»

...Petre Tutea

«Poporul, ochi 'n lacrimi, jura in ceasul sânt

C' o Românie una esista pe pamânt

Si au facut Credinta, Vointa lor cea tare

Din doua tari mici, slabe, o Românie mare». (Mihai Eminescu)

«A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiei rusesti. Numele Basarab si Basarabeni exista cu

130

mult inaintea vremii in care acest pamant devenise romanesc; acest nume singur este o istorie intreaga.»

...Mihai Eminescu

Iar la 10 iulie 1917, la Marasesti, preotul Alexei Mateevici se adresa confratilor de dincolo de Prut prin versurile poeziei intitulate Basarabenilor: "Sa stiti: de nu veti ridica / Din sânul vostru un proroc / In voi viata va seca. / Zadarnic soarta veti ruga / Caci scosi veti fi atunci din joc / Si-ti ramânea farâ de noroc."

Aşa-i românul Asa-i romanul cand se veseleste, Ca si stejarul cand inmugureste. Asa-i romanul cand este iubit, Ca si stejarul cand e inverzit. Tara-i manoasa si in fericire Poate oricine sa traiasca-n ea. Si-a mea mama ce o am pe lume E tot ce am, mai scump in ea. Traiasca tara, patria mama, Traiasca toate, cate sunt in ea. Traiasca toate, cu mic cu mare, Si a mea mama, ce o iubesc tare. O rugaciune, catre ceruri zboara, O rugaciune, catre Dumnezeu, Ma rog acuma pentru a mea tara, Si pentru tine, sfant poporul meu. Ma rog acuma pentru a mea tara, Si pentru tine, sfant poporul meu

Ho r a Un i r i i Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăŃiei Pe pământul României! Iarba rea din holde piară! Piară duşmănia-n Ńară! Între noi să nu mai fie Decât flori şi armonie! Măi muntene, măi vecine Vina să te prinzi cu mine Şi la viaŃă cu unire Şi la moarte cu-nfrăŃire! Unde-i unul nu-i putere La nevoi şi la durere Unde-s doi puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte! Amândoi suntem de-o mamă De-o faptură şi de-o samă, Ca doi brazi într-o tulpină Ca doi ochi într-o lumină. Amândoi avem un nume, Amândoi o soartă-n lume. Eu Ńi-s frate, tu mi-eşti frate, În noi doi un suflet bate! Vin' la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire, Ca să treacă drumul mare Peste-a noastre vechi hotare, Şi să vadă sfântul soare

131

Într-o zi de sărbătoare Hora noastră cea frăŃească Pe câmpia românească!

HAI SĂ-NTINDEM HORA MARE Hai sa-ntindem hora mare, mai aici si mai colea, Mai aproape de hotare, pâna-n Basarabia. Noi suntem ai Romaniei, noi suntem si frati uniti, Si pe câmp de batalie vom lupta nebiruiti. Nu ne-spaimânteaza moartea, noi suntem nemuritori, Moartea-i sfânta daca soarta, ne va-ncorona cu flori. Pentru un picurel de sânge, nu ne vom inspaimânta, Fratii nostrii ne vor plânge, tara nu ne va uita. Asa este tot românul, de când este pe pamânt, A luptat pentru credinta si pentru pamântul sfânt. A luptat pentru unire si pentru pamântul sfânt

"DE ŞTEAPTÃ-TE ROMÂNE!"

Versurile imnului naŃional aparŃin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de RevoluŃia de la 1848.

Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreŃ şi autor de manuale de muzică.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani Acum ori niciodată croieşte-Ńi altă soarte, La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian. Înal Ńă-Ńi lata frunte şi caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas el mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbaŃi, juni, tineri, din munŃi şi din câmpii.

PriviŃi, măreŃe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, Româna naŃiune, ai voştri strănepoŃi, Cu braŃele armate, cu focul vostru-n vine, "Via Ńa-n libertate ori moarte" strigă toŃi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Şi oarba neunire la Milcov şi CarpaŃi Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraŃi. O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-şi azi mânã d-ajutori, Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare, În astfel de pericul s-ar face vânzători. De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inima duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.

N-ajunge iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale şi azi le mai simŃim;

132

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne de Domnul că vii nu o primim. N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm; Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morŃi numai o dăm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată UniŃi-vă în cuget, uniŃi-vă-n simŃiri. StrigaŃi în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.

Preoăi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină, Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.

133

Cuvânt de încheiere

Şi iată că, m-am suit pe-o roată şi v-am spus povestea toată. De fapt nu e toată, fiindcă se poate de adăugat mult mai multe lucruri. Totuşi, am reuşit

să culeg, după părerea mea, cam ce este mai important din toată „povestea” aceasta. Cu părere de rău „istorioara” mea nu are şi un happy end. Adevărul este că lucrurile nu sunt nicidecum simple. Pentru că, la urma urmei, indiferent cum le-am defini şi le-am recepta, evenimentele, faptele, acŃiunile, creaŃiile istorice etc. sunt indisolubil legate de viaŃa omului, a oamenilor şi a colectivităŃilor umane. A te interesa de istorie nu ai cum să nu te interesezi şi de om. Dar omul trăieşte, acŃionează, creează în timp şi spaŃiu. Investigarea omului, în mod firesc, presupune deci raportarea nu numai la omul de „aici şi de acum”, ci la omul de pretutindeni şi de când exista el, precum şi, pe cât posibil, la omul viitor. A cunoaşte omul, în sens generic, înseamnă de fapt a cunoaşte prezentul, trecutul şi viitorul său, adică tocmai istoria sa.

Una din lozincile istoriografilor/ideologilor comunişti era că "cine stăpâneşte trecutul va stăpâni şi viitorul"(termenul a stăpâni indică foarte sugestiv nivelul "înalt" al democraŃiei şi libertăŃilor comuniste, n.a.). Nici un observator atent nu poate să nu ajungă la concluzia că istoria noastră a constituit principalul cap de pod în îngenuncherea românilor, un popor nesupus, mereu cârtitor, călăuzindu-se mai mult după propriul interes decât după lege şi ordine, tradiŃionalist şi conservator, greu de educat şi de instruit, dar cu atât mai uşor de manipulat din cauza rămăşiŃelor mentale gentilice. Cu toate că a avut vecini mai mult ori mai puŃin ostili, răul şi l-a făcut/şi-l face mai întotdeauna singur.

Probabil că prof. francez Jacques Julliard are dreptate afirmând că noi, Românii, continuăm să suferim din cauza incapacităŃii de a ne privi trecutul în faŃă , o acuză gravă, trecută neobservată, dar din fericire valabilă doar pentru "rinocerii" şi "dinozaurii" epocii de aur, aflaŃi, bineînŃeles, în aceleaşi posturi, cei ce se opun cu îndărătnicie publicării în totalitate a documentelor istorice relevante, mai ales recente, şi chiar a operelor integrale ale înaintaşilor, cazul cel mai elocvent fiind acela al poetului naŃional. Mentalitate deficitară, păguboasă, privând de adevăr, care, se ştie, este temeiul libertăŃii, generaŃii întregi. Din cât se cunoaşte, a omite e sinonim cu a minŃi şi nimeni nu poate folosi, fără grave consecinŃe în timp, minciuna în educaŃie. Oricine percepe aici un semn al neputinŃei de a recunoaşte bărbăteşte nişte păcate, de care, mai devreme sau mai târziu, fiecare cetăŃean se va lovi, căci lipsa unei judecăŃi drepte şi cinstite cu noi înşine ne-a afectat şi ne afectează ca un blestem. Spovedania este un însemn al puterii şi o garanŃie a îndreptării, iar ascunderea, tăinuirea celor vădite, stigmat al slăbiciunii.

Neamul românesc al zilelor noastre încă nu s-a deşteptat pe deplin, mai ales românii basarabeni. Ceea ce este foarte grav pentru existenŃa poporului şi supravieŃuirea lui. Îl calcă ruşii şi proruşii cum le este placul, dar puŃini sunt acei care au curajul de-al apăra (chiar foarte puŃini), acest biet popor. Iată de ce românul basarabean trebuie să se deştepte. Poporul este acela care trebuie să facă legea şi să conducă în folosul său, ci nu cei de la guvernare, care prin minciună au ajuns acolo unde sunt. Preotul Alexei Mateevici, cel care a scris frumoasa odă dedicată limbii române, adevărat a zis la 1917: "Să ştiti: de nu ve Ńi ridica / Din sânul vostru un proroc / În voi via Ńa va seca. / Z ădarnic soarta veŃi ruga / C ăci sco şi ve Ńi fi atunci din joc / Şi-Ńi rămânea farâ de noroc. "

Până la urmă va veni şi „începul sfârşitului”.

Deşteaptă-te române!

134

135

Bibliografie

• www.curentul.ro • http://www.e-referate.ro • www.flux.md • www.garda.com.md • www.gid-romania.com • www.goecities.com • http://groups.google.com/group/alt.fan.countries.romania, date preluate din:

• Mitropolia Basarabiei, legalitate deplină, publicat de AP Flux la 14 martie 2007 • Florin Serbanescu - Mitropolia Basarabiei, in Magazin Istoric, nr 2 si 3 din 2002 • A. Nour, Basarabia nr.1/1992 pag. 82. • G. Brătianu, ,,TradiŃia istorică despre întemeierea statelor româneşti", Bucureşti 1980,

pag.170. • A. Boldur, Teritoriul Moldovei faŃă de principatele..., ,,Patrimoniu" nr.4 1991, pag. 14. • S. MehedinŃi, Fruntaria României spre răsărit, ,,Neamul Românesc", Chişinău nr.

1/1991, pag. 6. • I.S. Nistor, ,,Istoria românilor din Transnistria", Bucureşti 1995. • E. Lozovan, Românii orientali de la Nistru la Vladivostok, ,,Neamul Românesc, pag.

31, nr. 1/1991. • I. Nistor, ,,Basarabia" nr.10/1990. • N. Iorga, ,,Istoria românilor pentru poporul românesc", Chişinău 1992, pag.103 • A. Boldur, ,,Istoria Basarabiei", Bucureşti 1992, pag. 177. • D. Poştarencu, Cetatea Thighina, ,,Patrimoniu" nr.2/1991, pag.22, Chişinău. • E.Şt. Holban, Figuri basarabene, ,,Basarabia" nr.1,3, /1992;nr.12/1991 • A. Crihan, Basarabia nr. 10/1991, pag.69. • ,,Istoria României în date", Chişinău 1992,pag. 138. • N. Iorga, Românii de peste Nistru, ,,Basarabia", nr. 11/1992. • E. Lozovan, Românii orientali..., ,,Neamul Românesc", nr.1/1991, pag.32. • E.Şt. Holban, Figuri basarabene, ,,Basarabia", nr.1/1992. • Şt. Ciobanu, Cultura românească în Basarabia, Chişinău 1992, pag.23. • M. Iacobescu, Din istoria Bucovinei, Bucureşti 1993, pag.35. • N. Iorga, Românii de peste Nistru, ,,Basarabia", nr.11/1992, pag.89. • A. RaŃiu, Avertismentul, ,,Neamul Românesc", nr. 1/1991, pag.29. • D.A. Lăzărescu, ,,Imaginea României prin călători", Bucureşti 1986, vol. II, pag. 102. • N. Iorga, ,,Istoria românilor prin călători", Bucureşti 1981, • Al. Matcovski, ,,Basarabia", nr.5/1990. • Şt.Holban,Prin veacurile învolburate...,în'Basarabia' nr.5/1992 • F.Bichir, ,,Baricada",nr.178,pag.6 • A.Nour,în ,,Basarabia" nr.1/1991,pag82 • C.Botoran,M.Retegan, 1918-Făurirea României Mari, Bucureşti.1993,pag.48 • A.Chiriac, Mic dicŃionar al membrilor Sfatului Tării, Patrimoniu nr.4/1991, pag.77 • Şt.Bulat, ŞedinŃele Sfatului Tării, Patrimoniu, nr.2/1991,pag.140 • D.Timonu, în Basarabia nr.12/1992,pag.198 • M.Bruhis, Rusia,România,Basarabia, Chişinău ,1992,pag.343 • L.Lari, Labirintul basarabean, în Îndemn la înălŃare în istorie, Chişinău 1990, pag.185 • V.Mândricanu, în Nistru nr.2/1990,pag.69 • N.Dabija, în Literatura şi Arta, Chişinău nr.22/1996 • I.Datcu, Basarabia nr.11-12,an1993,pag.191

136

• A.Văratec, Dezintegrarea Basarabiei la 1940, Revista Istorică nr.1-2/1992, pag.154 • Pactul Molotov-Ribbentrop ,pag.82,Chişinău1992 • O.Verenca, RealităŃi economice în guvernământul Transnistriei, Revista Istorică, nr.1-

2/1992,pag.137 • R.Toma, Nordul poetic, Flacăra, aprilie 1997,pag.6 • N.Negru, Îndemn la înălŃare în istorie, Chişinău 1990, • V.Trebici, Ucraina şi minoritatea etnică românească, România Liberă 29.03.1997 • M.Mărgărit, ,,Luceafărul"-Odessa, nr.19/1992 • Moldova Suverană nr. 119/1994 • E.Nirca, Basarabia nr.10/1992,pag.205

• www.jurnalul.ro • www.literaturasiarta.md • www.miscarea.net • www.mitropoliabasarabiei.ro • www.monitorulneamt.ro • www.romfest.org • http://www.stireazilei.com/surse/evenimentul-zilei/ • www.unibuc.ro • www.ziua.ro

• www.ro.wikipedia.org, datele din enciclopedia on line sunt preluate din: • Die Enzyklopädie des Europäischen Ostens, Mark A. Gabinskij: de „Moldawisch”

(Moldoveneşte) • Dyer 1999, 2005: The Romanian Dialect of Moldova: A Study in Language and

Politics (Studies in Linguistics and Semiotics), Lewiston, NY: Edwin Mellen Press • Eremia, Ion. Falsificarea istoriei sau "Fenomenul Stati" în Republica Moldova,

editura Cartdidact, Chişinău, 2003 ISBN 9975-932-48-8 • Lenore A. Grenoble: Language Policy in the Soviet Union (Springer 2003), ISBN

1402012985; p. 89–93. • Valeria GuŃu-Romalo: EvoluŃia limbii române în Republica Moldova, în: Adriana

Grecu: Unitatea limbii române cu privire specială la Basarabia şi Bucovina, Editura Academică, Bucuresti 2004, ISBN 973-270985-5; p. 33–48

• Klaus Heitmann: Das Moldauische im Zeichen von Glasnost' und Perestrojka, în: Wolfgang Dahmen (editor): Romanistisches Kolloquium V, Fink-Verlag, München 1991, ISBN 3-7705-2674-0

• Klaus Heitmann: Rumänisch: Moldauisch, în: Günther Holtus (editor): Lexikon der romanischen Linguistik, Bd. 3, Niemeyer-Verlag, Tübingen 1989, ISBN 3-484-50234-7; p. 508–521

• Удлер Р. Я., 1976 - „Диалецтное членение молдавского Языка”, I-II, Кишинёв • Gogin G., 1989: „Limba moldovenească vorbită”, Chişinău • ComarniŃchi V.A., 1959: „Expresiile dialectale «mai delicat», «mai pi cultură», «mai

în politică», «în politică». Limba şi literatura moldovenească 2” , 72-73 • TurculeŃ A., 1994: „Limba română în Basarabia”, Limba română 5-6, 38-39

• Grenoble, Lenore A (2003) Language Policy in the Soviet Union, Springer Science and Business Media, ISBN 1402012985

• Grigore Ureche. LetopiseŃul Ńărâi Moldovei, de când s-au descălecat Ńara şi de cursul anilor şi de viiaŃa domnilor carea scrie de la Dragoş Vodă până la Aron Vodă

• Miron Costin. De neamul moldovenilor • Dimitrie Cantemir. Descriptio Moldaviae

137

• M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, S. Papacostea, P. Teodor - Istoria României. Ed. Corint, 2004, ISBN 973-653-514-2

• Heitmann, K., 1989, Moldauisch. In Holtus, G., Metzeltin, M. and Schmitt, C. (eds), Lexicon der Romanschinen Linguistik, Tübingen, vol 3. 508-21.

• Lidia Colesnic-Codreanca. Limba Română în Basarabia. Studiu sociolingvistic pe baza materialelor de arhivă (1812–1918) Chişinău, Editura Museum, 2003.

• Mitropolia Basarabiei, legalitate deplină, publicat de AP Flux la 14 martie 2007 • Situl Mitropoliei Basarabiei. InformaŃii legale. Structura • Florin Serbanescu - Mitropolia Basarabiei, in Magazin Istoric, nr 2 si 3 din 2002

• Enciclopedia Cugetarea,(1940), Lucian Predescu • Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi,(1975), Constantin C.

Giurescu şi Dinu C. Giurescu

• C. Daicoviciu, Dacica Studii si articole privind istoria veche a pamîntului românesc, Bibliotheca Mvsei Napocensis, Cluj, 1969

• Istoria României. Compendiu, 1974,

• Protase, Problema continuitatii în Dacia în lumina arheologiei si numismaticii, 1966,

• A.Tudor, "Romanizarea Munteniei" , 1974

• Pârvan, Dacia, 1972, Bucuresti

• Haralambie Mihaescu, Limba latina în provinciile dunarene ale Imperiului roman Bucuresti, 1960

• Ioan I. Russu, Etnogeneza românilor, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1981

• Enciclopedia Cugetarea (1940) de Lucian Predescu

• Philippide Alexandru, Originea Romînilor, vol. I-II, Iaşi, 1923-1927. • Unirea Basarabiei cu Patria Mama, Pr. Prof. Dr. Cesar Vasiliu • Drăganu Nicolae, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticii,

Bucureşti, 1933. • Lupaş Ioan, Voevodatul Transilvaniei în sec. XII şi XIII, în: Academia Română.

Memoriile SecŃiunii Istorice, Seria III, Tom. XVIII, Bucureşti, 1936-1937. • Makkai Ladislas, Histoire de Transylvanie, Paris, 1946. • Klein Karl Kurt, Transsylvanica. Gesammelte Abhandlungen und Aufsätze zur

Sprach- und Siedlungsforschung der Deutschen in Siebenbürgen, München, 1963. • Györffy György, Az Árpad-kori Magyarország történeti földrajza, vol. I-III, Budapest,

1963-1987. • Giurescu C. Constantin, Transilvania în istoria poporului român, Bucureşti, 1967. • Popa Radu, łara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, 1970. • Göckenjahn Hansgerd, Hilfsvölker und Grenzwächter im mittelalterlichen Ungarn,

Wiesbaden 1972. • Pascu Ştefan, Voievodatul Transilvaniei, vol. I-II, Cluj-Napoca, 1972-1979. • Moga Ioan, Scrieri istorice 1926-1946 (editat de M. Dan şi A. RăduŃiu), Cluj, 1973. • Nägler Thomas, Aşezarea saşilor în Transilvania, Bucureşti, 1981. • Horedt Kurt, Siebenbürgen in spätrömischer Zeit, Bukarest, 1982. • Horedt Kurt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986. • Popa Radu, La începuturile evului mediu românesc. łara HaŃegului, Bucureşti, 1988.

138

• Armbruster Adolf, Der Donau-Karpatenraum in den Mittel- und Westeuropäischen Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie, Köln, Wien, 1990.

• Pop Ioan-Aurel, InstituŃii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991.

• Papacostea Şerban, Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată şi Imperiul Mongol, Bucureşti, 1993.

• Pop Ioan-Aurel, ObservaŃii privitoare la structura etnică şi confesională a Ungariei şi Transilvaniei medievale (secolele IX-XIV), în: Istoria României. Pagini Transilvane (Coord. Dan Berindei), Cluj-Napoca, 1994, p. 9-44.

• Pop Ioan-Aurel, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania. Cluj-Napoca, 1996.

• Pop Ioan-Aurel, Voievodatul Transilvaniei şi PărŃile Vestice în sec. XII-XVI, în: O istorie a Românilor (coordonatori: Stephen-Fischer-GalaŃi, Dinu C. Giurescu, Ioan-Aurel Pop), Cluj-Napoca, 1998, p. 75-128.

• Lukács Antal, łara Făgăraşului în Evul Mediu. Secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1999. • Madgearu Alexandru, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001. • Sălăgean Tudor, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea

regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003. • Sălăgean Tudor, Melinda Mitu (coord.), Principele Ştefan Bocskai şi epoca sa, Cluj-

Napoca, 2006. • Ştefan Meteş, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX. Bucureşti,

1971 • David Prodan, Transilvania şi iar Transilvania. ConsideraŃii istorice. Bucureşti, 1992 • Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, Iaşi, Tipografia "Neamul românesc",

1918

139