INCURSIUNE PRIN SUBIECTELE DE BACALAUREATDISCIPLINA MATEMATICADIN 1989 PANA IN PREZENT

Istoricul Bacalaureatului

Bacalaureatul este un examen care se susține la absolvirea liceului, la mai multe discipline de învățământ. Promovarea Bacalaureatului înseamnă încheierea unui ciclu de pregătire. Promovarea bacalaureatului este necesară pentru admiterea în învățământul superior.

Conform Legii nr. 77/1929 pentru modificare câtorva dispozițiuni ale art. 21 din legea învățământului secundar

referitoare la examenul de bacalaureat: ”Absolvenții liceelor de Stat sau particulare, (ale confesiunilor,

comunităților și ale particularilor) cu sau fără drept de publicitate, care doresc să continuie studiile în

învățământul superior, trebuie să depună un examen de bacalaureat. Scopul acestui examen este de a verifica

cunoștințele dobândite de elevi la materiile de studii cele mai importante și mai ales de a dovedi influența studiilor făcute asupra formării cugetării lor, deci, cu chipul acesta

a selecționa dintre absolvenții liceului pe cei care dovedesc că sunt în stare să urmeze cu folos studiile de

specializare universitare. ”

La data de 17 martie 1801, printr-un decret dat de Napoleon Bonaparte , „ia naștere” examenul de bacalaureat, punându-se astfel bazele învățământului modern în Franța.

“Examenul de maturitate”, aşa cum a fost numit prima oară bacalaureatul, s-a instalat în ţara noastră în anul 1925, atunci când doctorul chirurg din Buzău, Constantin Anghelescu, numit ministru al Instrucţiunii (Ministerul Educaţiei de astăzi), a decis înfiinţarea unei noi modalităţi de examinarea a liceenilor aflaţi în an terminal.

Primul examen de maturitate susţinut în ţara noastră s-a soldat cu absolvirea a doar 15 elevi din cei 30 înscrişi, fapt la care, însă, societatea s-a aşteptat. Rata de absolvire a crescut o dată cu trecerea anilor, de la 48% în 1925 la 70% în 1933.

Printre elevii care au dat prima lucrare de bacalaureat s-a aflat şi Mircea Eliade, care povesteşte în cartea sa, “Romanul adolscentului miop”, cât de îngroziţi erau liceenii de noul mod de examinare.

Bacalaureatul în perioada Comunistă Severitatea de care dădeau dovadă profesorii s-a

stins, însă, încetul cu încetul, începând cu anul 1945, atunci când s-a dat startul perioadei comuniste din România. S-a renunţat la calitatea învăţământului românesc, impusă de Constantin Anghelescu, şi s-a pus accent pe cantitate. Adică, un număr cât mai mare de copii înscrişi la liceu, care să atragă după sine şi o creştere a promovabilităţii examenului de maturitate, într-un regim ce se dorea performant prin raport nu numai la Occidentul burghez, dar şi la ceilalţi asemeni lui din blocul sovietic.