Istoria Timișoarei

De la Wikipedia enciclopedia liberă

Timișoara are o istorie icircndelungată care icircncepe cu antice așezări umane pe actuala

vatră a orașului și mai apoi cu apariția primei cetăți fortificate icircn jurul secolului

XII Cetatea a trecut prin diferite stăpacircniri care i-au marcat profund cursul

dezvoltării A icircnceput să se dezvolte sub stăpacircnirea ungară a lui Carol Robert de

Anjou icircn secolul XIV devenind pentru scurt timp și capitală a Regatului Ungar

Cetatea a fost apoi cucerită de otomani icircn 1552 și pentru aproape două secole a

devenit un important bastion militar turcesc Icircn 1716 istoria Timișoarei ia o

puternică icircntorsătură cacircnd cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și icircncepe

reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului Colonizarea

Banatului face din Timișoara un adevărat centru multicultural și multiconfesional

Construcția canalului navigabil Bega dă un avacircnt puternic dezvoltării economice și

a comerțului Orașul cunoaște o perioadă de icircnflorire fără precedent ajungacircnd să

primească numele de Mica Vienă ca recunoaștere a importanței și frumuseții lui

Icircn 1919 Banatul se unește cu Romacircnia și icircn Timișoara se instaurează pentru prima

dată administrația romacircnă Ocupația sovietică postbelică marchează icircnceputul

perioadei comuniste perioadă care ia sfacircrșit icircn 1989 odată cu Revoluția

anticomunistă revoluție pornită tocmai din orașul de pe Bega

Vechea stemă a Timișoarei

Cuprins

bull 1Timpuri străvechi

bull 2Atestarea documentară a castrului Tymes

bull 3Timișoara medievală icircn Regatul maghiar (pacircnă icircn 1554)

o 31Răscoala lui Gheorghe Doja (1514)

o 32Atacul otoman (1552)

bull 4Timișoara otomană vilaietul (1552-1716)

o 41Răscoala antiotomană (1594)

o 42Tentative de recucerire

o 43Cucerirea Timișoarei de către Habsburgi

bull 5Timișoara icircn Imperiul Habsburgic

o 51Timișoara oraș liber regesc

o 52Colonizarea germană

o 53Reconstrucția cetății

o 54Comandanții cetății Timișoara

o 55Canalul Bega

o 56Epidemiile de ciumă și holeră

o 57Revoluția de la 1848

o 58Capitală a provinciei Voivodina sacircrbească și Banatul timișan (1849-1860)

bull 6Timișoara icircn regatul maghiar (1860-1918)

bull 7Secolul XX

o 71Primul război mondial

o 72Republica bănățeană

o 73Unirea Banatului cu Regatul Romacircn

o 74Timișoara interbelică

o 75Al Doilea Război Mondial

bull 8Timișoara sub regimul comunist

o 81Timișoara icircn timpul ocupației militare sovietice

bull 9Revoluția din 1989

bull 10Evoluția populației

bull 11Note

bull 12Bibliografie

bull 13Legături externe

bull 14Vezi și

Timpuri străvechi

Primele urme ale prezenței omului pe teritoriul de astăzi al Timișoarei datează din

neolitic mai bine de 6000 de ani icircn urmă Poziția geografică a vetrei pe care s-a

dezvoltat orașul Timișoara aproape icircn centrul unei zone delimitate de trei artere

importante de circulație (Mureș Tisa Dunărea) fertilitatea Cacircmpiei bănățene

luncile și mlaștinile icircntinse din preajmă au oferit icircncă din vechime condiții

favorabile de hrană și viețuire a oamenilor

Icircn cartierul Fratelia au fost descoperite vase ceramice aparținacircnd culturii Vinca iar

icircn altă locație un complex de locuințe și ceramică De asemenea au fost

descoperite obiecte aparținacircnd acestei perioade (anul 4000 icircChr) icircn cartierele

Cetate Mehala și la Pădurea Verde

Referitor la perioada bronzului cea mai relevantă descoperire este o necropolă de

incinerație icircn cartierul Fratelia unde arheologii au scos la lumină 200 de morminte

și 400 de vase Această necropolă susține ipoteza că aici exista o așezare stabilă

Au mai fost descoperite urme din epoca bronzului și icircn Fabric și Mehala

Epoca fierului legată puternic de icircnflorirea civilizației geto-dacă este destul de

slab reprezentată Au fost descoperite ceramică monede romane și un cuțit la

Pădurea Verde Din perioada romană au fost descoperite monede fibule și un vacircrf

de lance icircn cartierele 1 Mai și Mehala Icircn vatra orașului este atestată o continuitate

și după retragerea aureliană Icircn cartierul Freidorf au fost găsite fragmente de

racircșniță semințe carbonizate gropi de provizii toate datacircnd din secolele III-IV și

care atestă practicarea agriculturii și creșterea animalelor iar resturile de vacircnat

indică practicarea vacircnătorii De asemenea icircn așezarea de la Cioreni s-a descoperit

ceramică autohtonă dar și romană aparținacircnd secolelor II-IV iar locuirea așezării

se prelungește pacircnă icircn secolele VIII-IX Tot icircn acestă așezare a fost identificată o

necropolă aparținacircnd feudalismului timpuriu din care s-au cercetat 20 de morminte

Este vorba de același lucru și icircn cazul cercetărilor de la Dumbrăvița unde

materialul ceramic și celelalte obiecte descoperite icircn acest loc au dus la concluzia

existenței aici a unei așezări daco-romane icircn secolele II-III

Atestarea documentară a castrului Tymes

Se presupune că icircn secolul IX cneazul Glad domnea peste aceste locuri El a

acceptat suveranitatea ungară Totuși pacircnă acum nu a fost descoperit nici un

document care să dateze din acea perioadă Prima atestare documentară a localității

Timișoara este destul de controversată aceasta fiind plasată de specialiști fie icircn

1212 fie icircn 1266 Icircn această perioadă cetatea ocupa o suprafață dreptunghiulară

iar fortificația consta dintr-un val de pămacircnt cu palisadă care era apărată din trei

părți de brațe de apă iar pe a patra latură de un canal Așezarea care a evoluat icircn

această zonă nu dobacircndise pacircnă atunci o importanță politică economică socială

sau religioasă pentru că rolul dominant icircn zonă icircn plan politic și spiritual icircl avea

Cenadul Icircn 1175 este menționat comitatul Timiș dar sursele nu menționează care

este centrul economic și administrativ al acestuia Icircn momentul atestării sale acesta

făcea parte din comitatul Timiș o unitate administrativ teritorială a regatului ungar

Teritoriul cunoscut mai tacircrziu ca Banat cu centrul administrativ icircn bdquoUrbs

Morisenardquo (apoi Cenad) fusese cucerit de către maghiari icircn jurul anului 1030 și

icircncorporat regatului ungar

Timișoara medievală icircn Regatul maghiar (pacircnă icircn 1554)

Ioan (Iancu) Huniade

Fiind așezată icircntr-un punct strategic de unde putea fi controlată o mare parte a

Cacircmpiei Banatului atacirct Timișoara cacirct și funcția de comite de Timiș devin din ce icircn

ce mai importante Timișoara primește un impuls deosebit icircn timpul domniei

regelui Carol Robert de Anjou care icircn urma vizitei sale din 1307 ordonă

construirea unui palat regal pe locul unde este acum Castelul Huniazilor construit

de Ioan de Hunedoara iar icircn timpul anarhiei feudale acesta chiar icircși va muta

capitala la Timișoara Stabilirea curții regale icircn acest loc a determinat o creștere

demografică a așezării dar importanța ei devine și comercială și politică

Timișoara devine capitala regatului ungar pentru o perioadă de 8 ani icircntre 1316-

1323 Carol Robert de Anjou va mai reveni la Timișoara icircn 1330 cacircnd pornește de

aici icircmpotriva lui Basarab I Domnul Țării Romacircnești Palatul regal a fost ridicat cu

meșteri italieni și era organizat icircn jurul unei curți dreptunghiulare avacircnd un corp

principal care era prevăzut și cu un donjon sau un turn

Timișoara va juca un rol important și icircn lupta cu noua amenințare de la Sud turcii

otomani Icircn 1394 turcii conduși de Baiazid trec pe lacircngă Becicherecul Mare și

Timișoara icircn drumul lor spre Țara Romacircnească unde vor fi icircnfracircnți de către

voievodul muntean Mircea cel Bătracircn icircn bătălia de la Rovine Timișoara va servi

din nou ca punct de concentrare a forțelor armate creștine de data aceasta icircn

vederea confruntării de la Nicopole După icircnfracircngerea creștinilor turcii vor devasta

Banatul pacircnă la Timișoara de unde vor fi alungați de către comitele de Timiș

Ștefan de Lossoncz (Lossonczy Istvaacuten)

Numirea lui Ioan Huniade icircn 1440 icircn funcția de comite de Timiș marchează un

capitol aparte din istoria Timișoarei Ioan Huniade va fi cunoscut icircn icircntreaga

regiune pentru reputata victorie de la Belgrad asupra otomanilor fiind considerat

icircn acea vreme apărător al creștinătății El va transforma orașul icircntr-o tabără militară

permanentă și icircn domiciliul său pentru că se mută icircmpreună cu familia Astfel

cetatea va rămacircne icircn posesia Corvineștilor pacircnă icircn 1490 Iancu de Hunedoara se

ocupă și de refacerea vechiului castel cu ajutorul unui arhitect italian După

moartea lui Ladislau al V-lea regele Ungariei Matei Corvin fiul lui Ioan Huniade

este ales suveran al Ungariei (1458) Acesta este considerat de către istoriografia

maghiară drept unul dintre cei mai mari regi din istoria Ungariei Odată cu

extinderea teritorială a Imperiului Otoman icircn această parte a Europei Timișoara

prin poziția sa și prin forța garnizoanei sale devine cheia unui icircntreg sistem

defensiv ce asigura partea sud-estică a Ungariei Din această cauză icircncercările de

cucerire ale turcilor devin din ce icircn ce mai insistente Astfel tentative de cucerire a

cetății au loc icircn anii 1462 1467 dar toate aceste expediții au eșuat Icircn anul 1478

Matei Corvin numește icircn funcția de comite de Timiș pe Paul Chinezu

Răsoala lui Gheorghe Doja (1514)

Execuția lui Gheorghe Doja

Un episod deosebit din istoria Timișoarei icircl reprezintă asediul cetății de către

oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja Războiul țărănesc a pornit din

Transilvania după ce Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei anti-

otomane inițiate de Papa Leon al X-lea Acesta promisese iobagilor participanți la

cruciadă eliberarea icircnsă cum războiul nu a mai avut loc nemulțumirea maselor

oprimate a dus la transformarea revoltei icircntr-o răscoală Armatele răsculate

formate din iobagi romacircni și unguri au icircnfracircnt mai icircntacirci nobilimea condusă de

comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki dar au fost icircnfracircnte lacircngă

Timișoara de comitele Ioan Zapolya Gheorghe Doja a icircncercat să schimbe albia

Begăi pentru a se putea apropia mai ușor de cetate dar nu a reușit și a fost icircnfracircnt

Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte fiind pus pe un scaun din

fier icircnroșit și ars de viu este marcat de statuia Sfintei Marii din Piața cu același

nume a cartierului Iosefin Totuși ultimele ipoteze susțin că torturarea lui Doja a

avut loc chiar lacircngă castel de unde nobilii au putut urmări macabrul spectacol

Deci este mult mai probabil ca locul execuției să fie undeva icircn fața Hotelului

Central de lacircngă Muzeul Banatului

Atacul otoman (1552)[modificare | modificare sursă]

După moartea lui Ioan Zapolya Transilvania și Banatul icircmpreună cu Timișoara

vor ajunge icircn macircinile Habsburgilor După un asediu eșuat icircn anul 1551 turcii se

regrupează și se icircntorc cu o nouă strategie La 22 aprilie 1552 o armată de 160000

de oameni sub comanda lui AhmedndashPașa pleacă de la Adrianopol iar peste două

luni ajunge icircn fața Timișoarei icircnconjuracircnd-o icircn două zile Se construiesc poduri

peste racircu iar mlaștinile sunt acoperite cu lemn și scacircnduri Luptele au continuat 25

de zile iar cei 160000 de mii de turci atacau cetatea apărată de numai cacircteva mii

de creștini Lovitura de grație este distrugerea Turnului de apă care făcea legătura

icircntre oraș și castel iar cei din cetate rămacircn fără apă pe o căldură dogoritoare

Așadar comitele Ștefan de Losoncz nu mai are altă soluție decacirct să negocieze

predarea cetății și reușește să obțină promisiunea că trupele creștine decimate și

civilii din oraș vor putea trece cu tot avutul lor lăsacircnd cetatea icircn macircna turcilor

Astfel la 30 iulie 1552 soldații civilii și răniții ies din cetate icircncrezători icircn vorbele

pașei icircnsă acesta icircși icircncalcă jurămacircntul și toți supraviețuitorii sunt măcelăriți cu

cruzime de către ieniceri Rănit grav Ștefan de Losoncz comandantul garnizoanei

este adus icircn fața lui Ahmed ndash Pașa și decapitat Orașul este apoi prădat devastat

bisericile creștine sunt transformate icircn geamii musulmane iar clopotele aruncate

din turnuri

Timișoara otomană vilaietul (1552-1716)

Vilaietul Timișoara

Transformarea Timișoarei icircn capitală de vilayet otoman sub conducerea unui vali

(guvernator) sau beilerbei (uneori cu rang de pașă sau chiar de vizir) schimbă mult

orașul icircn primul racircnd icircn ceea ce privește compoziția etnică Musulmanii

privilegiați (și odată cu ei și primii evrei de rit sefard) vin aici și pe lacircngă

agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul Icircn această perioadă o parte din Banat

este organizată de către turci icircn Vilaiet Aceasta cuprinde 6 sangeacuri Timișoara

Cenad Lipova Gyula Moldova Veche și Orșova dar reședința Vilaietului rămacircne

la Timișoara care avea atunci același statut cu Buda și Belgrad unde conducea un

supus direct al sultanului un beglerbeg Orașul va fi icircmpărțit icircn patru districte iar

suburbiile icircn 10 mahalale Casele au fost construite din lut și acoperite cu țigle din

lemn străzile fiind pavate cu lemn Apa folosită pentru spălat și băut provenea din

racircul Bega (numit din greșeala Timiș) dar tot aici se aruncau și gunoaiele Orașul

avea un caracter policentrat din cauza condițiilor geografice (foarte multe canale și

mlaștini) Din necesități de ordin militar a fost nevoie ca fiecare cartier să fie

fortificat Fortificațiile icircn afară de castel sunt realizate din lemn și pămacircnt

Cu excepția unei perioade de la sfacircrșitul secolului XVI orașul nu va mai suferi

asedii pacircnă la sfacircrșitul secolului XVII Dar rolul său militar strategic rămacircne

foarte important prin implicarea garnizoanei turcești icircn acțiunile desfășurate icircn alte

zone de interes pentru Poarta Otomană Puternica garnizoană va fi mereu prezentă

icircn confruntările dintre partidele nobiliare ardelene dintre pretendenții la tronurile

Țărilor Romacircne Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un

permanent du-tendashvino de oști căpetenii (inclusiv sultanul) de suite militare sau

nobiliare solii străine La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin

militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce care racircvneau la tronul Transilvaniei

Tot de aici icircncercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării

Romacircnești și chiar al Moldovei Ca reședință de vilayet (elayet) Timișoara va fi

unul dintre cele mai importante centre ale stăpacircnirii otomane și un punct-cheie icircn

această parte a Europei

Răscoala antiotomană (1594)[modificare | modificare sursă]

Icircn 1594 Banul de Lugoj-Caransebeș Gheorghe Pantelici declanșează o răscoală

antiotomană icircn Banat avacircnd centrul la Becicherecul Mare După patru eșecuri

consecutive beglerbegul de Timișoara Hassan cel Mic va reuși să o icircnfracircngă doar

după ce adună o armată de 30000 de oameni și o puternică artilerie Icircn urma unei

puternice ofensive transilvănene condusă de George Borbely armata creștină

cucerește cetățile Bocșa Șoimoș Cenad Nădlac Pacircncota Arad Făget Lipova și

Vacircrșeț dar Timișoara rămacircne neatinsă

Tentative de recucerire[modificare | modificare sursă]

O primă icircncercare de recucerire a orașului are loc icircn 1596 cacircnd o oaste a lui

Sigismund Bathory icircmpreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000

de creștini din Banat icircncep asediul cetății iar mai tacircrziu icircn sprijinul asediaților vin

și 10000 de tătari După 40 de zile de eforturi zadarnice asediatorii se retrag O

nouă oaste transilvăneană revine anul următor dar și de această dată icircncercarea se

soldează cu un eșec Din timpul revoltei antiotomane a țărilor romacircnești mai este

de menționat un raid al soldaților lui Mihai Viteazul care devastează mahalalele icircn

23 februarie 1600 iar apoi icircncercarea lui Basta și a lui Radu Șerban de eliberare a

cetății icircn anul 1603 ale căror armate icircnsă nu ajung nici măcar sub zidurile orașului

Nici imperialii nu subestimau importanța Timișoarei din moment ce principele

elector Friedrich August von Saxen intenționează icircn repetate racircnduri să asedieze

cetatea (1695 și 1696) Pe de altă parte zădărnicirea acestor planuri prin

intervenția trupelor otomane conduse de icircnsuși sultanul Mustafa II fuga acestuia la

Timișoara icircn urma icircnfracircngerii suferite la Zenta (1697) dar și reconstruirea

fortificațiilor din porunca noului sultan Ahmed II (1703) demonstrează importanța

cetății icircn planurile otomanilor

Cucerirea Timișoarei de către Habsburgi

După 17 ani de relativă liniște izbucnește un nou război austro-turc După victoria

de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane prințul Eugeniu de

Savoia decide cucerirea cetății Timișoara pentru a pune stăpacircnire pe această

importantă poziție strategică Icircn urma unui asediu de 48 de zile icircnsoțit de

bombardamente repetate care au distrus icircn mare parte clădirile din interiorul

cetății la 12 octombrie 1716 Mehmed Pașa ultimul comandant otoman al

Timișoarei acceptă capitularea iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul La

18 octombrie 1716 prințul Eugeniu de Savoia icircși face intrarea triumfală icircntr-o

cetate grav răvășită de violentul asediu Garnizoana otomană se retrage icircn sudul

Dunării iar după 164 de ani cetatea intră din nou sub stăpacircnirea europenilor

Timișoara icircn Imperiul Habsburgic

Hartă a Timișoarei din anul 1745 Autor Matthaumlus Seutter

Prințul Eugeniu de Savoia icircntr-un portet de Van Schuppen

Icircn 21 octombrie 1716 prințul Eugeniu de Savoia adresează icircmpăratului Carol al

VI-lea propunerea ca Banatul să fie organizat și guvernat astfel icircncacirct să aducă

folos Casei Imperiale Icircn 12 iulie 1717 generalul ndash conte Mercy icircnaintează Camerei

Aulice de la Viena bdquoProiectul modest de organizare a Banatului Timișoareirdquo După

aprobarea proiectului s-a icircntocmit bdquoComisia de organizare a Țării Banatuluirdquo care

va funcționa sub conducerea contelui Mercy Icircn sfacircrșit la 28 iunie 1719 Icircmpăratul

a semnat Decretul care numea Administrația Banatului și stabilea sediul acesteia la

Timișoara care devenea astfel capitala unei provincii importante a Monarhiei

Habsburgice și reședința principalelor structuri administrative S-a creat icircnsă un

aparat administrativ stufos care impunea treptat o nouă mentalitate icircn viața

orașului Pacircnă icircn anul 1751 Banatul a fost guvernat militar Icircncepacircnd cu anul 1751

și pacircnă icircn anul 1778 cacircnd Banatul a fost reicircncorporat la regatul maghiar

administrația a fost una civilă O schimbare de ordin administrativ survine icircn anul

1778 cacircnd Banatul cu excepția graniței militare este reicircncorporat regatului

maghiar fiind acum divizat icircn 3 comitate Timișoara pierde statutul de reședință a

unei provincii imperiale devenind un oraș provincial icircn regatul maghiar Icircn

administrație a fost introdusă limba maghiară

Timișoara oraș liber regesc

Timișoara icircn Harta Iosefină a Banatului 1769-1773

Un moment important icircn existența Timișoarei intervine icircn anul 1781 Prin Diploma

din 21 decembrie 1781 emisă de icircmpăratul Iosif al II-lea Timișoara dobacircndea

statutul privilegiat de bdquoOraș liber regescrdquo Va fi reicircnnoit icircn anul 1790 de icircmpăratul

Leopold al II-lea Beneficia de acum de o serie de avantaje importante care vor

icircngădui o dezvoltare mai accelerată a activităților urbane Era scos de sub

jurisdicția comitatului (reicircnființat icircn 1780) trimitea reprezentanți proprii icircn Dietă

icircși alegea proprii dregători și jurați percepea vamă la intrarea și ieșirea mărfurilor

avea dreptul de a organiza tacircrguri anuale și săptămacircnale de a-și stabili bugetul

propriu de venituri și cheltuieli anuale era scutit de anumite obligații fiscale avea

dreptul la o stemă proprie etc

Colonizarea germană

Articol principal Șvabi bănățeni

După cucerirea Banatului autoritățile imperiale de la Viena au icircnceput un amplu

proces de colonizare folosind icircn special germani catolici (șvabi) din Wuumlrttenberg

Schwaben Nassau etc Clima neprimitoare a dus la o rată crescută a mortalității

mulți dintre imigranți murind de malarie la 2-3 luni de la sosire De aceea pentru o

vreme creșterea populației a fost asigurată doar din procesul de imigrare Ca

rezultat ponderea germanilor catolici a ajuns la un moment dat la 50 din totalul

populației

Fiind buni meșteșugari germanii au dezvoltat industria și comerțul Icircn Timișoara

șvabii s-au stabilit mai ales icircn Fabric unde au dezvoltat puternic meșteșugăritul

Datorită nevoii de a asigura condiții bune de viață populației colonizatoare

autoritățile austro-ungare au icircnceput o reorganizare a tuturor satelor din Banat

clădind icircn același timp altele noi Astfel regiunea a devenit o rețea organizată

ordonată și cu o structură compactă Icircn cetate nu au fost acceptați decacirct catolici

Populația sacircrbă și romacircnească locuia icircn suburbii

Reconstrucția cetății

Icircncă de la icircnceput administrația arată un vădit interes pentru dezvoltarea urbană

acordacircnd mare atenție acțiunilor edilitare Probabil prima acțiune icircntreprinsă de

autorități după cucerire a fost repararea zidurilor și clădirilor din incinta cetății

distruse parțial icircn timpul asediului Icircn 1717 nu existau edificii necesare

administrației garnizoanelor militare iar fortificațiile nu mai făceau față noilor

tehnici de luptă Pentru că fortareața existentă nu mai corespundea noilor

tehnologii de război cacircteva variante posibile ale fortificațiilor de tip Vauban o

fortificatie bastionara de formă stelata) au fost studiate și un nou sistem de apărare

a fost realizat icircn perioada 1723-1765[1] Suprafața orașului ce urma să fie cuprinsă

icircn interiorul zidurilor era de două ori mai mare decacirct cea a orașului medieval

Fragmente mici din această fortificație pot fi icircncă văzute astăzi icircn Timișoara Pacircnă

și ordinea clădirilor din incintă dispuse pe un plan de străzi rectangulare reflectă o

rațiune militară Icircn interiorul cetății existau doua piețe Piața Domului și Piața

Paradei Prima adăpostea clădirile bisericii și administrației alături de cacircteva case

private A doua era rezervată celor cu caracter militar Icircn această perioadă sunt

construite clădiri reprezentative icircn interiorul cetății printre care Domul romano-

catolic și Palatul Episcopal Biserica ortodoxa din Piața Unirii Primăria Cazarma

Transilvaniei Tot acum apar și suburbiile Elisabetin Iosefin și Fabric separate de

cetate printr-un teren neconstruit denumit Zona Non Aedificandi Dupa ultima

centura de ziduri se afla satul sec care se putea umple cu apa din Bega urmat de

calea acoperita cu pietele armelor (locurile de reitrare al armelor)amplasate in

varfurile salinet ale caii acoperite iar ultima structura defensiva era

glacisulGlacisul reprezenta o panta inclinata de pamant cu inclinatia inspre

exterior adica inspre inamic

Comandanții cetății Timișoara

Franz Paul conte de Wallis (n1677 d1737) - comandant icircntre 1716 - 1729

bull Johann Friedrich Edler von Spring (d1732) - comandant icircntre 1730 - 1732

bull Franz Anton Leopold von Engelshofen (n1692 d1761) - comandant icircntre

1732 - 1740

bull Don Joan conte de EscottiScotti (d1747) - comandant icircntre 1740 - 1747

bull Emanuel Lorenz baron de VogternVoghtern (d1770) - comandant icircntre

1747 - 1751

bull Franz Leopold Ludwig conte de ThierheimbThuumlrheim(b) (n1710 d1782) -

comandant icircntre 1751 - 1752

bull Johann Sebastian conte de Soro (d1761) - comandant icircntre 1752 - 1761

bull Alexander conte de Villars(d1767) - comandant icircntre 1761 - 1767

bull Johann conte de Soro (n1730 d1809) - comandant icircntre 1767 - 1791

Canalul Bega

Articol principal Canalul Bega

Dacă inițial apa a jucat un rol important icircn apariția așezării dimpotrivă icircn secolul

XVIII mlaștinile erau considerate principala sursă a molimelor Cele mai

importante realizări teritoriale au ținut de hidrotehnică regularizarea debitelor

racircurilor și asanarea mlaștinilor Icircntre 1728 și 1732 cursul racircului Bega a fost

regularizat creacircndu-se un canal navigabil icircntre Timișoara și cursul inferior Astfel

orașul a fost conectat prin intermediul racircului Tisa și al Dunării la rețeaua fluvială

central europeană devenind apt să facă față transporturilor masive icircnainte de

apariția căii ferate Prin urmare lucrările de regularizare a cursului Bega și

Timișului și desecarea mlaștinilor au schimbat radical imaginea orașului

Epidemiile de ciumă și holeră

Orașul este lovit icircn martie 1738 de o cumplită epidemie de ciumă care face un

mare număr de victime (aproximativ 1000 din totalul de 6000 de locuitori) Un

incendiu devastator distruge aproape tot vechiul cartier Palanca Mare cel mai grav

afectat de epidemie Epidemiile de holeră și ciumă s-au repetat la diferite intervale

Cimitirul icircnființat icircn 1723 ajunge neicircncăpător și icircn anul 1749 este sfințit un nou

cimitir pe locul actualului Parc Central Și acesta se umple pacircnă icircn anul 1771 cacircnd

este icircnchis Icircn 1831 și 1836 o nouă epidemie de holeră se abate asupra Timișoarei

icircmpuținacircnd ulterior numărul locuitorilor

Revoluția de la 1848

Icircn 1848 izbucnește revoluția icircn Europa Icircn Imperiul Habsburgic aceasta a avut un

caracter preponderent național maghiarii vedeau momentul oportun pentru a ieși

de sub autoritatea Casei Imperiale icircn timp ce minoritățile din regatul maghiar

doreau să folosească momentul să se desprindă de regatul maghiar Icircn acest an

trupele revoluționare maghiare icircnfracircng trupele imperiale austriece din Transilvania

și Banat asediind timp de 114 zile cetatea Timișoarei fără a o cuceri Totuși

pierderile de vieți umane și pagubele materiale au fost semnificative Revoluția a

fost icircnnăbușită icircn Banat și Transilvania prin intervenția trupelor imperiale Ca o

urmare directă a revoluției Ungaria a fost pusă sub o administrație militară unele

provincii intracircnd ca domenii ale coroanei sub jurisdicția nemijlocită a Casei de

Habsburg printre acestea număracircndu-se și nou-icircnființata provincie ldquoVoevodina

sacircrbească și Banatul timișanrdquo cu reședința icircn Timișoara

Capitală a provinciei Voivodina sacircrbească și Banatul timișan (1849-1860)

Anii 1849-1850 au icircnsemnat pentru romacircnii bănățeni și ardeleni anii protestelor Icircn

această perioadă a fost elaborată o cerere bdquoPetiția generală din 13 februarie 1849rdquo

semnată de 7 reprezentanți ai Transilvaniei și 3 reprezentanți ai Banatului prin

care se cerea unificarea tuturor romacircnilor din Imperiul Habsburgic cu o

administrație proprie Icircnsă prin Constituția din 4 martie 1849 bănățenii au fost

scindați icircn Voivodina sacircrbească și Banatul timișan care aparțineau de Austria

Noua provincie imperială a cărei existență fusese consfințită și prin decretul

imperial din 18 noiembrie 1849 era condusă atacirct militar cacirct și civil iar limba

oficială era cea germană Timișoara a fost desemnată drept reședință a

guvernatorului iar orașul icircși menținea privilegiile obținute ca oraș liber regesc Prin

desființarea vămilor interne dar și prin vămile protecționiste impuse țărilor vestice

dezvoltate s-a creat un cadru favorabil dezvoltării economice din Imperiu

dezvoltacircnd puternic zona și favorizacircnd un impuls economic ce va ajuta la

reconstrucția suferită după revoluția de la 1848

Timișoara avea acum diverse manufacturi (fabrica de bere mori fabrica de țesut

mătase săpun covoare) și era bine aprovizionată cu produse agricole din zona de

cacircmpie a Banatului Ca și consecință imediată este introdusă o linie de telegraf

iluminatul stradal cu gaz și orașul este legat prin cale ferată de rețeaua din imperiu

și de portul de la Baziaș Icircn numai cacircțiva ani aici se deschid bănci se icircnființează

Camera de Comerț

Timișoara icircn regatul maghiar (1860-1918)

Piața Domului actuala Piața Unirii pe la 1860

Icircn anul 1859 se icircntacircmplă 2 evenimente importante Unirea Principatelor Romacircne

și războiul austro-franco-piemontez soldat cu icircnfracircngerea Austriei fapt care a

determinat o apropiere a icircmpăratului de aristocrația maghiară Fruntașii romacircni au

aflat despre tratativele dintre austrieci și unguri icircn privința Banatului ca regiunea

să fie trecută sub administrare maghiară Andrei Mocioni a cerut o audiență la

icircmpărat a arătat că icircn Banat nu este motivată o administrație maghiară unde

populația este predominant de naționalitate romacircnă apoi sacircrbă și maghiară Icircntre

18 și 19 noiembrie 1860 la Timișoara a avut loc o icircntacirclnire tot pe această temă dar

icircncorporarea Banatului la Ungaria fusese deja decisă la Viena și era una din

condițiile pentru o mai stracircnsă apropiere de Ungaria respectiv de aristocrația

maghiară de care icircmpăratul avea atacircta nevoie pentru succesul politicii sale Astfel

nici memoriul din decembrie 1860 semnat de peste 12000 de intelectuali

negustori și meseriași din Banat nici jalbele și doleanțele sacircrbilor nu și-au gasit

ecou Prin patenta din 27 decembrie 1860 icircmpăratul Franz Joseph I a decis

anexarea Banatului la Ungaria

Pe data de 16 februarie 1868 se dau noi legi prin care se dispune ca limba țării și a

regiunii să se folosească icircn scris la toate dezbaterile judecătorești și comunale icircn

școlile primare medii și superioare Comunele puteau să dispună liber asupra

pășunilor comunale Orașele icircn care nu erau comunitați militare urmau să se

organizeze ca și comunele grănicerești cu primari și consilieri comunali Ca primă

măsură a fost evident o politică de maghiarizare dar totuși pentru Timișoara

această epocă a reprezentat o perioadă de icircnflorire sub aspect economic și

demografic Instituțiile de credit investesc sume importante icircn dezvoltarea

industriei locale la trecerea icircn secolul XX aici există numeroase icircntreprinderi

două fabrici de spirt o turnătorie de fier o fabrică de chibrituri o fabrică de

cărămizi o fabrică de gaz o fabrică de lanțuri o fabrică de pălării o fabrică de

ciocolată Prin intermediul canalului Bega Timișoara era legată prin Tisa și

Dunăre la sistemul fluvial al Europei Centrale iar căile ferate facilitau

comunicarea cu importante orașe din vestul Europei Tot icircn această perioadă a fost

introdus tramvaiul cu cai telefonul iluminatul public electric s-au asfaltat arterele

mari de circulație Icircn 1899 s-a introdus la Timișoara al doilea tramvai electric din

Romacircnia Icircn această perioadă se dezvoltă mult suburbiile cetății unde există

manufacturi și meșteșugari pricepuți

Pentru că Timișoara icircși pierde importanța militară și era nevoie de o lărgire a

spațiului se decide defortificarea cetății Astfel sunt demolate racircnd pe racircnd vechile

porți ale cetății se construiesc bulevarde de legătură cu suburbiile iar acestea sunt

icircnghițite racircnd pe racircnd de marele oraș

Secolul XX

Primul război mondial

Anii primului război mondial au adus multiple greutăți icircn viața populației

timișorene Nivelul de trai a scăzut rapid datorită creșterii masive a prețurilor Spre

exemplu prețul pacircinii a crescut de patru ori icircn timpul războiului al făinii de șapte

ori al cartofilor de 14 ori Inflația accentuată a redus drastic veniturile reale ale

populației Din cauza repetatelor rechiziții rațiile alimentare puse la dispoziția

locuitorilor au fost mereu micșorate devin insuficiente și aduc numeroase familii

icircn pragul foametei Pe baza unor legi excepționale sunt suprimate aproape total și

puținele libertăți cetățenești existente O parte a icircntreprinderilor industriale a fost

militarizată și orientată spre producția de război A sporit durata zilei de lucru și s-a

extins utilizarea muncii femeilor și copiilor icircn fabrici icircn locul bărbaților trimiși pe

front Pacircnă icircn ianuarie 1918 din Timișoara au fost mobilizați și trimiși pe front

12832 bărbați dintre care mulți nu s-au mai icircntors la familiile lor Mii de femei au

rămas văduve mii de copii au rămas orfani Pe fondul acestui tablou sumbru

marcat de numeroase lipsuri și pierderi de vieți omenești nemulțumirile acumulate

izbucnesc icircn agitații de stradă icircn frămacircntări sociale Icircn 2 decembrie 1917 peste

4000 de oameni au ieșit icircn stradă și cer icircncheierea imediată a păcii icircncetarea

războiului

Republica bănățeană

Sfacircrșitul primului război mondial a văzut populația Timișoarei icircntr-o stare extrem

de tensionată La 31 octombrie 1918 are loc o mare demonstrație de stradă la

Timișoara Icircn aceeași zi icircn sala cazarmei militare are loc o icircntrunire a celor mai

importante personalități politice și militare locale și se icircnființează un Consiliu

Național al Banatului cu reprezentanți ale celor mai importante etnii din Banat

romacircni sacircrbi germani și unguri

Cu o zi icircnainte dr Otto Roth membru icircn conducerea Partidului Social Democrat

din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha șeful Statului Major al

Comandamentului Militar Timișoara au participat icircn Budapesta la icircntrunirea

liderilor politici maghiari Icircntorși la Timișoara au convorbiri icircn seara de 30

octombrie cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua

următoare care icircncheia demonstrația de stradă să proclame Republica Banatun

stat ce urma să fie organizat urmacircnd modelul elvețian și să icircnființeze Sfatul

Poporului din Banat Lider avea să fie dr Otto Roth iar comandant al armatei

Albert Bartha La adunarea din 31 octombrie dr Otto Roth proclamă Republica

Bănățeană Icircn martie 1919 Otto Roth icirci propune comandantului trupelor franceze

Franchet dEsperey crearea unui Banat independent sub protecția Franței Icircn 1919

Banatul a fost icircmpărțit icircntre Romacircnia și Regatul Serbiei Croaților și Slovenilor

(numit mai tacircrziu Iugoslavia) Mai tacircrziu o ultimă icircncercare de independență vine

din partea germanilor din Banat care icircn data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la

Conferința de Pace de la Paris ceracircnd reinstituirea republicii care ar fi inclus nu

doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka Noua republică urma după planurile

germanilor să fie icircmpărțită icircn cantoane care să fie administrate de grupurile etnice

majoritare din fiecare canton Conferința de Pace de la Paris a refuzat icircnsă această

propunere Republica Banat icircnsă nu era agreată de o parte a romacircnilor care doreau

unirea Banatului cu Regatul Romacircn Aurel Cosma liderul romacircnilor din Banat a

răspuns deciziilor lui Otto Roth astfel Noi romacircnii nu putem primi propunerea

domnului Otto Roth Aspirațiile neamului nostru ne icircndeamnă să urmăm altă cale

Vom constitui Consiliul nostru național Fruntașii romacircnilor părăsesc consfătuirea

și icircntr-o icircntrunire separată alcătuiesc Consiliul Militar Național Romacircn avacircnd ca

președinte pe dr Aurel Cosma

Tot icircn ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din

Banat avacircnd ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs Icircn seara de 31

octombrie mii de romacircni din Timișoara și satele icircnvecinate participă la o

impresionantă adunare națională icircn Piața Libertății Aprobă cu ovații cuvintele

rostite de dr Aurel Cosma bdquoDe astăzi icircnainte s-au rupt pentru totdeauna lanțurile

robiei națiunii romacircne Consiliul Militar Național Romacircn se impune icircncă din

primele zile cu o importantă forță politică iar prin Comitetul Executiv a susținut

interesele locuitorilor romacircni și va acționa cu hotăracircre pentru Unirea Banatului cu

Romacircnia Va avea o contribuție majoră la impulsionarea procesului de instaurare a

conducerii politico-administrative icircn localitățile bănățene Icircntr-un comunicat

adresat populației arată că s-a atașat Consiliului Național Romacircn Central de la

Arad și va recunoaște numai dispozițiile acestuia Era o declarație fermă prin care

respingea ideea autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănățene și totodată o

exprimare limpede a voinței de Unire cu Romacircnia

La mijlocul lunii noiembrie situația din Timișoara se complică și mai mult Icircn baza

unei Convenții Militare semnate la Belgrad armata maghiară trebuia retrasă la

nord de racircul Mureș Teritoriul evacuat trebuia ocupat de forțele aliate Pe acest

temei unitățile militare sacircrbe intră icircn Banat și la 14 noiembrie 1918 ocupă

Timișoara Comandamentul sacircrb preia administrația militară dizolvă Gărzile

naționale iar mai tacircrziu preia și administrația civilă

Icircn 1919 Banatul a fost icircmpărțit icircntre Romacircnia și Regatul Serbiei Croaților și

Slovenilor (numit mai tacircrziu Iugoslavia) Mai tacircrziu o ultimă icircncercare de

independență vine din partea germanilor din Banat care icircn data de 16 aprilie 1920

trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris ceracircnd reinstituirea republicii care

ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka Noua republică urma

după planurile germanilor să fie icircmpărțită icircn cantoane care să fie administrate de

grupurile etnice majoritare din fiecare canton Conferința de Pace de la Paris a

refuzat icircnsă această propunere

Unirea Banatului cu Regatul Romacircn

3 august 1919 intrarea armatei romacircne icircn Timișoara paradă militară icircn Piața Unirii

Icircn 28 iulie se instalează administrația romacircnă icircn Banat iar icircn 3 august 1919 intrau

icircn Timișoara primele unități ale armatei romacircne icircn ziua următoare regatul romacircn

icircncheind tratatul cu puterile aliate icircn urma căruia Banatul intra icircn granițele

Romacircniei Mari Icircn urma măririi considerabile a teritoriului Romacircnia devenea un

stat multietnic icircn care procentul cetățenilor de altă naționalitate decacirct cea romacircnă

era 24 Deși majoritatea locuitorilor Banatului era reprezentată de romacircni icircn

Timișoara situația era alta icircn această vreme Un alt aspect important care ar trebui

cercetat este icircncadrarea orașului icircn sfera culturală romacircnească dat fiind faptul că

locuitorii Timișoarei trăiseră atacircta timp icircntr-o alta sferă culturală caracterizată

printr-un alt set de valori Se poate constata faptul că după unire a avut loc

modificarea structurii etnice a orasului cauzata de noile drepturi de stabilire a

tuturor romanilor marginasi Timisoarei in cadrul noului oras cauzata de

dezvoltarea orasului si inglobarea comunelor adiacente sub forma de noi cartiere

(Mehala etc) Astfel dintr-o populatie de aproximativ 9 (1910 - populatia totala

72000 locuitori) populatia romanesca ajunge pana la 1992 la 82 (populatia

totala 334000 locuitori) Icircn anii care au urmat unirii s-a avut icircn vedere asigurarea

unui cadru economico-financiar administrativ și legislativ comun icircntregii

Romacircnii majoritatea locuitorilor germani maghiari sacircrbi integracircndu-se icircn

structurile sistemului social-politic romacircnesc Astfel după unire Romacircnia a

devenit un stat multi etnic la 1918 24 din populatie fiind de alta etnie decacirct cea

romacircnă

Timișoara interbelică

Imagine de epocă din cartierul Fabric centru al meșteșugarilor timișoreni

Perioada interbelică a icircnsemnat pentru Timișoara o etapă de remarcabil progres

economic edilitar cultural spiritual Integrată icircn Romacircnia Mare aflată pe

coordonatele unui regim politic democratic Timișoara se impune ca un centru

urban modern cu o viață publică complexă și dinamică icircn care buna-nțelegere

etnică și confesională s-a asociat cu un spirit creator cu un interes mereu sporit

pentru cultură și valorile civilizației europene Datorită respectării libertăților

cetățenești icircnscrisă icircn Constituția din anul 1923 Timișoara s-a definit icircn societatea

romacircnească ca un model de conviețuire a locuitorilor ca un exemplu de participare

nediscriminatorie și efectivă a oamenilor la activitățile orașului Se menține și se

accentuează spiritul de ordine bazat pe muncă și moralitate pe disciplină și

respect reciproc grăbind integrarea deplină icircn structurile regimului social-politic

romacircnesc Icircn peisajul economic apar zeci de icircntreprinderi industriale unități

comerciale bancare etc Zeci de instituții școlare cu limbile de predare romacircnă

maghiară germană sacircrbă ebraică asigură instruirea fără opreliști a tinerei

generații Zeci de asociații culturale și confesionale fac posibilă manifestarea

nestacircnjenită a tradițiilor naționale și dezvoltă un model de civilizație europeană

modernă

Anii interbelici au fost marcați de multiple icircmpliniri pentru locuitorii orașului La

15 noiembrie 1920 Timișoara devine Centru universitar prin Decretul semnat de

Regele Ferdinand I icircntemeindu-se Universitatea Școala Politehnică Icircn 11 - 13

noiembrie 1923 timișorenii fac o primire sărbătorească Regelui Ferdinand I

Reginei Maria primului ministru ICBrătianu Icircn octombrie 1925 Timișoara

găzduiește cea mai mare Expoziție zootehnică organizată pacircnă atunci de Regatul

Romacircniei Prezentă la eveniment familia Regală pune acum și piatra de fundament

a Bisericii Ortodoxe Romacircne din Mehala

Populația orașului se manifestă plenar pentru apărarea integrității statului național

romacircn a valorilor și instituțiilor democratice Au fost organizate impresionante

adunări populare pentru condamnarea intențiilor revizioniste Icircn 16 decembrie

1934 s-a desfășurat adunarea inițiată de Liga antirevizionistă din Romacircnia

Participă zeci de mii de locuitori Mulțimea depune jurămacircnt solemn că se leagă

icircn fața lui Dumnezeu să apere cu orice sacrificiu fruntăriile Romacircniei icircntregite O

semnificație aparte are marea icircntrunire antifascistă din 24 mai 1936 Și acum

participă zeci de mii de oameni Icircn 4 octombrie 1936 s-a desfășurat altă adunare

populară antirevizionistă Potrivit relatărilor vremii au fost prezenți 40000-50000

de oameni alături de Iuliu Maniu Ion Mihalache N Lupu Sever Bocu Mihai

Popovici etc Se aprobă acum o Moțiune prin care se proclama voința neclintită

pentru păstrarea și apărarea icircn orice fel de hotarelor de azi ale Romacircniei

statornicite pentru vecie potrivit poruncilor Dreptății Populația orașului a

contribuit icircn anii 1938 ndash 1940 cu mari sume de bani pentru dotarea

corespunzătoare a Armatei Romacircne și fortificarea graniței de vest

Catedrala Mitropolitană construită icircntre 1936 - 1940

O preocupare importantă s-a orientat spre afirmarea Timișoarei icircn plan cultural și

spiritual Icircn 18 ianuarie 1922 din inițiativa Primăriei orașului elita intelectuală

pune bazele Comitetului Artistic Regional care va milita pentru afirmarea valorilor

culturale ale Banatului O contribuție majoră are Sfatul Parlamentarilor Bănățeni

constituit cu scopul să susțină construirea Catedralei Ortodoxe Romacircne icircn

Timișoara icircnființarea Asociației Culturale a Banatului icircnființarea Universității de

Vest a Academiei de Agricultură reconstituirea Mitropoliei Banatului etc

Stăruințele mereu repetate ale locuitorilor orașului s-au materializat icircn valoroase

și semnificative acte culturale Icircn 21 noiembrie 1934 mii de oameni au luat parte

la dezvelirea bustului luptătorului național Vicențiu Babeș monument așezat icircn

Parcul Central al orașului Icircn 13 septembrie 1936 s-a dezvelit bustul lui Alexandru

Mocioni una dintre cele mai importante personalități ale Banatului Monumentul a

fost icircnlăturat mai tacircrziu de autoritățile comuniste La 20 decembrie 1936 icircn cadrul

unei ceremonii solemne icircn prezența a zeci de mii de oameni și a președintelui

Senatului Alexandru Lapedatu episcopul Andrei Mager sfințește piatra

fundamentală a Catedralei Ortodoxe (Mitropolitane) Romacircne A fost un moment

de emoționantă sărbătoare pentru populația orașului Peste doi ani la 28 august

1938 episcopul Andrei Mager a sfințit icircn prezența unei mari mulțumi cele șapte

clopote ale Catedralei simbolizacircnd cele șapte taine ale Legii celei Noi Tot atunci

sfințește și crucile care vor icircmpodobi turlele Catedralei simbolizacircnd icircngerii

păzitori și ocrotitori ai Comunității timișorene Strădanii importante rămase icircnsă

neicircmplinite icircn perioada interbelică au fost depuse pentru construirea Palatului

Cultural icircnființarea Postului de Radio Timișoara icircnființarea Universității de Vest

a Academiei de Agricultură

Al Doilea Război Mondial

Articol principal Romacircnia icircn al Doilea Război Mondial

Progresul general al municipiului Timișoara și prosperitatea icircnregistrată de o parte

importantă a populației icircn perioada interbelică vor fi simțitor afectate icircn timpul

celei de-al Doilea Război Mondial Anul 1940 cu gravele pierderi teritoriale

suferite de Romacircnia provoacă icircn racircndul romacircnilor timișoreni profunde

nemulțumiri și permanentă contestare a nedreptăților impuse țării La 3 septembrie

1940 o mare demonstrație populară organizată icircn centrul orașului icircntrunește peste

10000 de oameni care protestează icircmpotriva Dictatului de la Viena

Intrarea Romacircniei icircn război icircn iunie 1941 aduce asupra populației orașului o serie

de neajunsuri Mii de bărbați au fost mobilizați și trimiși pe front sute de familii

sunt icircndoliate o serie de icircntreprinderi sunt obligate să-și orienteze producția spre

cerințele războiului numeroase fabrici icircntacircmpină mari dificultăți icircn obținerea

materiei prime Deși Timișoara nu s-a confruntat cu lipsuri majore la produsele de

consum iar populația a fost aprovizionată ritmic cu produse alimentare cerințele

războiului au obligat Primăria să adopte măsuri de raționalizare a consumului

Icircn iunie 1944 războiul se răspacircndește pacircna la Timișoara Icircn noaptea de 1617 iunie

are loc primul bombardament efectuat de Aliați asupra orașului Au fost aruncate

atunci doar bombe incendiare Locuitorii instruiți din timp s-au refugiat icircn

adăposturi suferind pierderi minime Icircn zilele următoare bombardamentele se

repetă cu intensitate sporită se aruncă bombe incendiare și explozive fiind

provocate pierderi materiale și umane Bombardamentul din 3 iulie a fost cel mai

violent și devastator Icircn valuri succesive bombardierele aruncă sute de bombe

asupra orașului Centrul municipiului Gara de Nord Mehala Iosefin sunt puternic

lovite provocacircnd sute de morți și răniți și mari distrugeri După 3 iulie atacurile

continuă dar de mică intensitate Icircn noapte de 3031 octombrie 1944 Timișoara

este lovită de aviația germană fiind distruse 188 de imobile particulare și uciși 10

de oameni Sute de imobile au fost distruse și peste 4000 de locuitori au fost

sinistrați icircn urma bombardamentelor din vara și toamna anului 1944

După lovitură de stat din 23 august 1944 Timișoara trece prin alte momente

dificile Ca nod feroviar și rutier cu potențial industrial icircnsemnat orașul avea

valoare strategică pentru forțele militare hitleriste Icircn 26 august 1944 personalul

Comandamentului german din Timișoara luat prin surprindere de ostașii romacircni s-

a predat fără să opună rezistență Icircnsă icircncepacircnd cu 11 septembrie 1944 timp de o

săptămacircnă unitățile hitleriste și cele maghiare declanșează acțiuni ofensive

repetate pentru a se apropia și ocupa Timișoara apărată de Divizia 9 Cavalerie

Romacircnă Cu mari pierderi icircn tehnică și oameni se apropie de periferiile orașului

Icircn 16 septembrie tancurile germane intră icircn Chișoda Giroc Ronaț Mehala

Freidorf Fratelia Un cerc de foc se stracircnge icircn jurul Timișoarei O parte din

populație se refugiază spre Lugoj Apărătorii romacircni rezistă resping asalturile

inamice cu sacrificiul a 352 de ostași și ofițeri Timișoara nu a putut fi cucerită

Luptele au continuat și icircn zilele următoare dar bătălia pentru Timișoara a fost

cacircștigată definitiv de Armata Romacircnă Cu septembrie 1944 și intrarea trupelor

sovietice icircn oraș cursul istoriei Timișoarei va lua un alt drum timp de patru decenii

și jumătate

Timișoara sub regimul comunist

Timișoara icircn timpul ocupației militare sovietice

După terminarea războiului Timișoara intră sub ocupație sovietică pentru aproape

14 ani (1944 - 1958) Unitățile militare sovietice se instalează icircn cazărmi și icircn cele

mai spațioase imobile Sunt ani marcați de mari lipsuri materiale de terorizarea

fizică și psihică a populației de umilire și frică de anulare a drepturilor cetățenești

Icircncă din toamna anului 1944 se impune orașului un statut de ocupație militară

Deși Guvernul Romacircniei a precizat clar (29 septembrie 1944) raporturile dintre

populație și unitățile sovietice icircn realitate militarii sovietici au pătruns de

nenumărate ori icircn casele locuitorilor și icircn magazine particulare și sub amenințarea

armei au luat importante bunuri materiale

Ca oraș la granița de vest a țării cu o numeroasă populație de origine etnică

germană ca oraș bine cunoscut prin tradiția democratică Timișoara va suporta din

plin metodele bdquoputerii roșiirdquo și consecințele ocupației sovietice Icircncepacircnd cu 28

septembrie 1944 s-a trecut la confiscarea icircntreprinderilor magazinelor

autovehiculelor bunurilor aparținacircnd locuitorilor germani din Timișoara A urmat

deportarea femeilor și bărbaților de origine etnică germană icircn lagărele de muncă

din URSS Icircn locuințele acestora se instalează ofițeri sovietici Icircn 29 decembrie

1944 s-a icircnființat Comisia pentru purificarea administrației municipale și a unor

icircntreprinderi timișorene Se declanșează de acum un val de epurări arestări și o

violentă propagandă de demascare a celor cunoscuți pentru convingerile lor

democratice propagandă care devine o preocupare zilnică a celor care considerau

marele prieten de la răsărit ca salvator al Romacircniei Prin Decretul Lege

16401945 numeroși timișoreni (bărbați icircntre 17-45 de ani femei icircntre 17-30 de

ani) au fost ridicați și deportați icircn lagăre de muncă iar icircn icircntreprinderile industriale

și comerciale sunt numiți administratori de supraveghere Profesori universitari

medici ingineri avocați artiști tehnicieni muncitori funcționari precum

legionari și membri ai partidelor liberal și național-țărănesc sunt trecuți pe liste cu

dușmani ai clasei muncitoare și persecutați

Perioada 1948 - 1958 pacircnă la plecarea trupelor sovietice din țară s-a identificat cu

procesul de sovietizare cu aplicarea metodelor staliniste și cu terorizarea brutală a

mii de locuitori ai Timișoarei Au fost ani de umilințe suspiciune și teamă de

enormă icircncordare și tensiune psihică Icircn plus s-au adăugat drastice măsuri de

restrictionare a bunurilor de consum motivate de cerința trimiterii lor icircn URSS

potrivit Convenției de Armistițiu

Revoluția din 1989

Articol principal Revoluția romacircnă din 1989

Anul 1989 a dus la căderea sistemului totalitar comunist icircn icircntreaga Europă Spre

sfacircrșitul anului icircndeosebi icircn vestul Romacircniei populația aflase de la posturile de

televiziune externe (maghiare iugoslave) și emisiunile icircn limba romacircnă de la

Radio Europa Liberă și Vocea Americii de schimbările din Europa Așa a fost

posibil ca un eveniment aparent banal (evacuarea arbitrară a pastorului timișorean

al Bisericii reformate Laacuteszloacute Tőkeacutes fixată pentru data de 15 decembrie 1989) să

devină pretext pentru o revoltă populară icircn Timișoara transformată apoi prin radi-

calizare icircn revoluție

Icircn 15 decembrie s-au adunat icircn fața casei parohiale mai mulți enoriași care doreau

să icircmpiedice evacuarea pastorului Fiind o zonă extrem de circulată aproape de

centrul orașului mulți locuitori ai orașului se opreau pentru a afla ce se icircntacircmplă

ei au icircngroșat astfel inițial involuntar numărul celor adunați

Icircn data de 16 decembrie numărul celor adunați crescuse la circa 400 de persoane

majoritatea nemaifiind enoriași reformați ci cetățeni ai Timișoarei de diferite etnii

și confesiuni Prin blocarea circulației icircn zonă situația s-a radicalizat După-amiaza

se strigă pentru prima dată Jos Ceaușescurdquo A fost de ajuns această scacircnteie

pentru a se declanșa revolta icircn strigăte de ldquoJos Ceaușescurdquo și ldquoJos comunismulrdquo

demonstranții s-au deplasat icircn diverse puncte ale Timișoarei pentru a chema

oamenii la revoltă Au fost trimise trupe de Armată Miliție Securitate pentru a

dispersa mulțimea demonstranții au fost bătuți și arestați icircn aceeași noapte și icircn di-

mineața următoare Au fost arestați 930 de persoane dintre care 130 mi-

nori[necesită citare]

Icircn după-amiaza de 17 decembrie mulțimea s-a adunat din nou icircn centrul orașului

Informat că revolta nu a putut fi icircnfracircntă Nicolae Ceaușescu a dat ordin să se

deschidă foc icircmpotriva manifestanților iar ordinul a fost dus la icircndeplinire căzacircnd

primii martiri ai Revoluției din Timișoara

Icircn 18 decembrie icircn fața Catedralei s-au adunat mai mulți tineri și copii care au

icircnceput să cacircnte colinde și să strige lozinci anticomuniste Icircn noaptea de 1819 cu

complicitatea conducerii Spitalului Județean autoritățile au sustras o parte din

cadavrele eroilor din morga spitalului transportacircndu-le la București unde au fost

arse la un crematoriu Alte cadavre au fost icircngropate pe ascuns icircntr-o groapă co-

mună pentru a se șterge toate urmele documentația referitoare la aceste cadavre a

fost distrusă Icircn zilele următoare rezistența nu a icircncetat icircn 19 decembrie mun-

citorii de la Icircntreprinderea ELBA au intrat icircn grevă iar icircn 20 decembrie a izbucnit

greva generală icircn toate fabricile timișorene Mulți oameni s-au adunat prin data de

19 decembrie 1989 și 20 decembrie 1989 cu flori in macircnă strigacircnd Noi venim cu o

floare nu cu bacircte și topoare[necesită citare]

Liderii revoluționarilor timișoreni au prezentat autorităților comuniste o listă cu

cereri din partea populației listă ce va deveni un real program revoluționar icircn

aceeași zi de 20 decembrie 1989 Timișoara a fost declarat primul oraș liber al

Romacircniei de către reprezentații Frontului Democratic Romacircn prima formațiune

politică democratică icircnființată icircn Timișoara Protestul s-a extins apoi icircn capitală și

icircn restul țării ducacircnd la căderea regimului comunist[2]

Evoluția populației

Timișoara - evoluția demografică

Date Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Evoluția populației Timișoarei a fost influențată de diversele evenimente istorice

prin care orașul a trecut Se estimează că la venirea austriecilor cetatea număra

circa 5000 de suflete Aceasta a crescut icircn mod firesc odată cu dezvoltarea sub

austrieci colonizări și icircncorporarea orașelor icircnconjurătoare Totuși au existat

regrese sporadice datorate epidemiilor de ciumă și a războaielor Cea mai puternică

creștere s-a icircnregistrat icircnsă după instaurarea regimului comunist și sistematizarea

orașului Astfel s-au produs masive migrații de oameni din mediul rural și din alte

regiuni ale țării icircn noile cartiere de blocuri fenomen icircntacirclnit icircn toate marile orașe

din țară Icircn 1990 populația a ajuns la un maxim istoric de peste 350 mii de

locuitori după care a continuat cu un trend negativ care continuă și icircn prezent

Totuși ultimele cifre oficiale nu iau icircn calcul populația care trăiește aici fără

documente astfel că icircn ultimii ani se speculează o netă inversiune de trend

Note

1 ^ Vezi harta cetății Timișoara din 1742 și o variantă mai amplă de fortificare din același secol

Arhiva de Război (Krigsarkivet) din Stockholm Suedia

2 ^ Asociația ldquoMemorialul Revoluțieirdquo Timișoara

Bibliografie

bull Barat Armin Die koumlnigliche Freistadt Temesvar Eine monographische Skizze

Selbstverlag des Verfassers Temesvar 1902

bull Bejan A Banatul icircn secolele IV-XII Ed de Vest Timișoara 1995 p 79-80

bull Benea D Bejan A Mare M Așezarea daco-romană de la Cioreni-Timișoara Studii de

Istorie a Banatului XII 1986

bull Dragalina P Istoria Banatului de Severin tom II Caransebeș 1900

bull Drașovean Florin Benea D Mare M Săpăturile arheologice preventive de la

Dumbrăvița Timișoara 2004

bull Drașovean Florin Observații pe marginea unor materiale inedite privind raporturile

dintre culturile Starcevo-Criș Vinca A și lumea liniară din Nordul Banatului icircn Apulum

XXVI 1989

bull Feneșan C Domeniul cetății Timișoara pacircnă icircn 1552 icircn bdquoRevista istoricărdquo 1997 nr 7-

8 p 522-527

bull Feneșan Costin - Administrație și fiscalitate icircn Banatul imperial 1716 - 1778 Editura de

Vest Timișoara 1997 pag 86 - 87

bull Griselini Francesco Icircncercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei Ed

Facla Timișoara 1984

bull Ilieșiu Nicolae Timișoara Monografie istorică Timișoara 1943

bull Lazarovici Gheorghe Descoperiri arheologice la Timișoara Freidorf icircn Banatica VII

Reșița 1983

bull Mare M Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice efectuate la Timișoara-

Freidorf icircntre anii 1994-1998 icircn Analele Banatului VII-VIII 1999-2000

bull Medeleț Florin Micu D Despre unele monumente din istoria orașului Timișoara icircn

Patrimonium Banaticum II 2003 Ed Mirton p 289

bull Munteanu Ioan Munteanu Rodica Timișoara Monografie Ed Mirton Timișoara

2002 ISBN 973-585-650-6

bull Opriș Mircea Timișoara Mică monografie urbanistică Ed Tehnică București 1987

bull Rieser Hans Heinrich Temeswar Eine geographische Beschreibung der Banater

Hauptstadt Sigmaringen 1992 p 48

Lectură suplimentară

bull Apărarea Timișoarei august-septembrie 1944 documente și memorii Victor Balosin

Editura de Vest 1997

bull Timișoara icircn arhivele Europei Libere Radio Free Europe Editura Fundația Academia

Civică 1999

Note

1 ^ Vezi harta cetății Timișoara din 1742 și o variantă mai amplă de fortificare din același secol

Arhiva de Război (Krigsarkivet) din Stockholm Suedia

2 ^ Asociația ldquoMemorialul Revoluțieirdquo Timișoara

Bibliografie

bull Barat Armin Die koumlnigliche Freistadt Temesvar Eine monographische Skizze

Selbstverlag des Verfassers Temesvar 1902

bull Bejan A Banatul icircn secolele IV-XII Ed de Vest Timișoara 1995 p 79-80

bull Benea D Bejan A Mare M Așezarea daco-romană de la Cioreni-Timișoara Studii de

Istorie a Banatului XII 1986

bull Dragalina P Istoria Banatului de Severin tom II Caransebeș 1900

bull Drașovean Florin Benea D Mare M Săpăturile arheologice preventive de la

Dumbrăvița Timișoara 2004

bull Drașovean Florin Observații pe marginea unor materiale inedite privind raporturile

dintre culturile Starcevo-Criș Vinca A și lumea liniară din Nordul Banatului icircn Apulum

XXVI 1989

bull Feneșan C Domeniul cetății Timișoara pacircnă icircn 1552 icircn bdquoRevista istoricărdquo 1997 nr 7-

8 p 522-527

bull Feneșan Costin - Administrație și fiscalitate icircn Banatul imperial 1716 - 1778 Editura de

Vest Timișoara 1997 pag 86 - 87

bull Griselini Francesco Icircncercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei Ed

Facla Timișoara 1984

bull Ilieșiu Nicolae Timișoara Monografie istorică Timișoara 1943

bull Lazarovici Gheorghe Descoperiri arheologice la Timișoara Freidorf icircn Banatica VII

Reșița 1983

bull Mare M Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice efectuate la Timișoara-

Freidorf icircntre anii 1994-1998 icircn Analele Banatului VII-VIII 1999-2000

bull Medeleț Florin Micu D Despre unele monumente din istoria orașului Timișoara icircn

Patrimonium Banaticum II 2003 Ed Mirton p 289

bull Munteanu Ioan Munteanu Rodica Timișoara Monografie Ed Mirton Timișoara

2002 ISBN 973-585-650-6

bull Opriș Mircea Timișoara Mică monografie urbanistică Ed Tehnică București 1987

bull Rieser Hans Heinrich Temeswar Eine geographische Beschreibung der Banater

Hauptstadt Sigmaringen 1992 p 48

Lectură suplimentară

bull Apărarea Timișoarei august-septembrie 1944 documente și memorii Victor Balosin

Editura de Vest 1997

bull Timișoara icircn arhivele Europei Libere Radio Free Europe Editura Fundația Academia

Civică 1999