CURS 2

Conținutul, rolul și funcțiile finanțelor publice

Prof.univ.dr. Andreea Stoian

Departamentul de Finanţe, CEFIMO

Academia de Studii Economice Bucureşti

Despre rolul statului în economie și finanțele publice

Candidat 1 la alegerile prezidențiale:

”Rolul guvernului nu este acela de a crea bogăție, ci acela de a crea un

mediu propice pentru ca antreprenorii să dorească să își asume riscuri

pentru care să poată obține o anumită rentabilitate.”

Candidat 2 la alegerile prezidențiale:

”Implementarea anumitor programe care să ajute oamenii să beneficieze

de acces la educație, să poată cumpăra o casă, să poată crea bogație.”

Conceptul de finanțe publice (I)

Opinii ale economiştilor referitoare la conceptul de finanţe publice:

Fonduri băneşti la dispoziţia statului

Bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice

Totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice

Mijloace de intervenţie ale statului în economie

Ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv politicile financiare

Conceptul de finanțe publice (II) David Hyman (2005): “Finanţele publice reprezintă domeniul economic

care studiază activităţile derulate de instituţiile aparţinând aparatului guvernamental şi mijloacele alternative de finanţare a cheltuielilor guvernamentale.”

Se vor studia bazele economice ale activităţilor guvernamentale

Se vor analiza impactul cheltuielilor publice, al reglementărilor, al impozitelor, al îndatorării asupra capacităţii de muncă a indivizilor, asupra investiţiilor şi asupra consumului

Jonathan Gruber (2005): “Scopul finanţelor publice este acela de a conduce la înţelegerea rolului statului în economie”.

CÂND? CUM?

CARE? DE CE?

Eșecul piețeiRedistribuirea

resurselor financiare

CÂND?

Eșecul pieței

Eșecul pieței: satisfacerea nevoilor membrilor societăţii nu se poate realiza

întotdeauna pe seama bunurilor private prin mecansimul pieţei şi, de aceea, se recurge

la diferitele prestaţii efectuate de către unităţile publice care îşi desfăşoara

activitatea dupa deciziile autorităţilor publice.

NEVOI

INDIVIDUA

LE

NEVOI

SOCIALE

BUNURI

PRIVATE

BUNURI

PUBLICE

FURNIZAR

E PRIVATA

FURNIZARE

PUBLICA

STATUL

JANDARM

STATUL

PROVIDEN

TA

EŞECUL PIEŢEI:

Bunuri publice Bunuri publice (Samuelson, 1954) = “sunt bunuri de care se bucură

toată lumea în comun, astfel încât consumarea unui asemenea bun de catre individ nu împietează asupra consumarii aceluiaşi bun de către un alt individ.”

Caracteristicile bunurilor publice: non-rivalitate = utilizarea unui bun public de către un individ nu

reduce cantitatea de bunuri de acest fel pe care le consumă ceilalţi indivizi şi nu reduce beneficiile derivate din consumul rezervat celorlaltor indivizi;

non-excludere a)tehnică: imposibilitatea tehnică de excludere a unui individ de la

consumul bunurilor publice problema pasagerului clandestin

b)politică: nu este de dorit excluderea unui individ de la consumul bunurilor publice, datorită unor raţiuni economice, sociale, costurilor ridicate de tranzacţionare sau costurilor marginale zero ale consumului adiţional în cazul bunurilor non-rivale.

• Non-rivalitate,

• Non-excludere

• Non-rivalitate,

• Excludere

• Non-excludere, Rivalitate

• Excludere, Rivalitate

Exemplu! Exemplu!

Exemplu!Exemplu!

Dilema deținutului

Strategii/Beneficii B contribuie B nu contribuie

A contribuie 5,5 5,10

A nu contribuie 10,5 0,0

Problema “pasagerului clandestine”

1. • Pasagerul clandestine estepersoana care beneficiazăde bunul public fără să fi contribuit finanțarea costului de producere a respectivului bun

• Această problemă este rezultatul comportamentului indivizilor care preferă săse bucure de beneficii sub forma externalitățilorfinanțate de alți indvizi și cu cost zero pentru ei.

2. • Comportamentul de pasager clandestin poate reprezenta o strategie rezonabilă, având în vedere că nu existăpenalizări și ca puțini indivizi aleg aceastăstrategie

3. • Dacă toți membri comunității ar alege această strategie, atunci nu ar mai fi posibilăproducerea și furnizreabunului public

1.Furnizarea bunurilor publice (I)

(Brown & Jackson, 1990): “pentru ca un bun public să poatăfi disponibil pentru consum, el trebuie să fie furnizat în mod

colectiv, fie prin aranjamente private voluntare, fie in mod

public, prin intermediul bugetului.”

fortele pieţei nu reusesc să atingă productia eficientă Pareto

intervenţie din partea guvernului (!)

(Singer, 1972): “rolul guvernului în ce priveşte bunurile

publice este să globalizeze cererea consumatorilor pentru

aceste bunuri şi să o transfere producătorilor din sectorul

privat. Dacă nu există o exprimare publică a cererii, atunci nu

va exista o producţie de bunuri publice.”

1.Furnizarea bunurilor publice (II)

Participarea autorităţilor publice la satisfacerea nevoilor colective este determinată de imposibilitatea sectorului privat de a oferi anumite bunuri şi servicii din următoarele considerente:

nu este organizat, sub raport tehnic, sădesfăşoare asemenea activităţi

nu poate stabili cu exactitate beneficiarii serviciilor prestate pentru a le solicita preţul datorat

deşi este capabil să producă astfel de bunuri nu îşi poate asuma o astfel de sarcina datorităincapacităţii beneficiarilor de a suporta costul acestora.

1.Furnizarea bunurilor publice (III)

P

C

B

A

BP*BPa BPb BP

P

Cmg

2.Cererea pentru bunurile publice

Cantitatea solicitată pentru un bun privat

pur se stabilește însumând cantitățile

solicitate aferente fiecărui nivel de preț.

Cantitatea pentru un bun public pur

se stabilește prin adăugarea numărului

de indivizi care sunt dispuși să

plătească pentru fiecare cantitate.

ExempluNumăr de

verificări pe

săptămână

1 2 3 4

BMA RON 300 RON 250 RON 200 RON 150

BMB 250 200 150 100

BMC 200 150 100 50

RON 750

RON 450

RON 600

RON 450

RON 450

RON 450

RON 300

RON 450

Echilibrul de tip Lindhal prin

contribuții voluntare

Cantitatea cu care fiecare individ contribuie

pentru furnizarea bunului public trebuie

ajustată, astfel încât fiecare individ să doreascăaceeași cantitate din respectivul bun public;

Suma contribuțiilor voluntare ale fiecărui

individ trebuie să fie egală cu costul marginal al

producerii bunului respectiv;

Toți indivizii trebuie să agreeze, de comun

acord și fără constrângeri, în a contribui la

finanțarea respectivei cantități din bunul

public;

Acest aranjament este eficient.

Exemplu

Security Guards per Week

100

200

300

400

500

600

700

800

Marg

inal B

en

efi

t (D

oll

ars

)

0 1 2 3 4 5

MBA

MBB

MBC

D= MBi = MSB

MC = AC = MSB

Externalităţile (I)

Harvey Rosen (1992): “o externalitate are loc

atunci când activitatea unei entităţi afecteazăbunăstarea alteia într-un mod aflat în afara

mecanismelor pieţei.”

Cullis & Jones (1992): “există o externalitate

atunci când bunăstarea unui individ depinde nu

numai de bunurile si serviciile pe care le cumpărăşi consumă acesta, ci şi de activitatea altui individ,

existând, astfel, o interdependenţă ce are loc în

afara mecanismului preţului.”

Finanțele publice și externalitățile

Internalizare

Teorema lui Coase. Rolul

de reglementare

Negocieri private

(Exemplu!)

Intervenţia guvernului

(Exemplu!)

Stabilirea drepturilor de

proprietate (Exemplu!)

Redistribuirea resurselor financiare. Funcția

de repartiție a finanțelor publice

REDISTRIBUIREA VENITURILOR: de la un grup social la altul.

Poate conduce la pierderi de eficienţă deoarece procesul de redistribuire conduce la abaterea comportamentului indivizilor faţă de punctul de maximizare a eficienţei

Impozitarea excesivă a veniturilor foarte mari poate conduce la reducerea productivităţii muncii, ca şi în cazul indivizilor cu venituri reduse care beneficiazăde transferuri de natură socială din partea guvernului.

Faza I

Constituirea fondurilor

bănești

Faza II

Distribuirea fondurilor

bănești

identificarea şi ierarhizarea în funcţiede anumite criterii a nevoilor sociale;

dimensionarea volumului cheltuielilor publice şi repartizarea pe destinaţii: învătământ, sănătate, cultură, asigurări sociale, protecţie

socială, gospodărie comunală şilocuinţe, apărare naţională, ordine publică, acţiuni economice, datorie

publică, alte acţiuni

Intervenția statului în economie prin finanțe

publice din perspectivă istorică (I)

“Statul jandarm” (laissez-faire, laissez –passer)

economia se autoregla prin însăşi forţa ei determinată de jocul

concurenţei şi de interesele indivizilor

Reprezentanţii liberalismului clasic nu negau, aşa cum preciza David

Ricardo, „deviaţiile accidentale şi temporare ale preţului de fapt sau

preţului de piaţă al mărfurilor faţă de acest preţ al lor de origine şi

natural”[1], dar considerau că nu sunt necesare intervenţii din partea

autorităţilor publice pentru a corecta aceste dezechilibre

[1] Abraham-Frois, G. (1992), „Economia politică”, traducere (1997) Editura Humanitas, Bucureşti, pag.50.

Intervenția statului în economie prin finanțe

publice din perspectivă istorică (II)

Statul să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale: menţinerea ordinii interne, apărarea ţării, întreţinerea relaţiilor diplomatice cu alte state

Cheltuielile publice să se restrângă la minimum

Sarcina finanţelor publice: asigurarea resurselor necesare întreţinerii instituţiilor publice, funcţionării normale a acestora

Impozitele, împrumuturile şi celelalte metode de procurare a resurselor finaciare trebuiau astfel concepute încât să aibă un caracter neutru

Păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare: cerinţa fundamentală a unei bune gestiuni a finanţelor publice

Intervenția statului în economie prin finanțe

publice din perspectivă istorică (III) Cheltuielile publice reduse la minimum ar trebui să acopere numai costurile serviciilor,

instituţiilor şi lucrărilor publice strict necesare societăţii pe care piaţa nu le poate furniza

Cheltuielile publice ar trebui finanţate pe seama impozitelor suportate de membrii comunităţii numai în măsura în care ele se fac în interesul general al cosietăţii şi nu pot fi integral acoperite de către beneficiarii direcţi ai serviciilor prestate de instituţiile publice

Impozitele constituie “un rău necesar” deoarece afectează procesul de investire şi consum, însă finanţează cheltuielile publice indispensabile societăţii

Impozitul cel mai bun este cel care respectă principiile forumalte de Adam Smith

Veniturile bugetare trebuie să acopere în fiecare an cheltuielile bugetare, deoarece un eventual deficit al conduce la contractarea de împrumuturi cu scopuri neproductive

Contractarea împrumuturilor publice este nefastp deoarece conduce la creşterea cheltuielilor bugetare datorată antrenării de noi cheltuieli cu dobânzile, constituind o povară pentru generaţiile următoare

Intervenția statului în economie prin finanțe

publice din perspectivă istorică (IV) Teoria liberală referitoare la statul minimal va cunoaşte, începându cu a doua parte a secoului

al XIX-lea, o noua etapă. Începând cu acest moment, statul liberal se va implica treptat, “evitând exagerări, în jocul iniţiativelor în producţie, în sfera pieţelor, în reglementarea statutului salariatului şi în formarea, la nivelul patronatului, a mentalităţii că poate fi de competenţa autorităţii acel domeniu al vieţii economice şi sociale în care echilibrul nu poate fi reconstituit prin intermediul iniţiativei individuale”[1]

Imanuel Wallerstein (2001), chiar dacă, din punct de vedere teoretic, întreprinzătorii operează prin intermediul pieţei şi consideră neoportună intervenţia Guvernului, practic, orice întreprinzător este conştient de faptul că acesta joacă un rol important în obţinerea succesului scontat de ei, cel puţin prin promovarea unei atitudini intolerabile vis-à-vis de problema monopolurilor, prin furnizarea unor bunuri “costisitoare” necesare satisfacerii nevoilor colective (este vorba despre bunurile publice) sau prin politicile macroeconomice adoptate (în special cele care vizează impozitarea).

[1] Nica, C. , „Liberalismul şi societatea modernă”, Editura Noua Alternativă, Bucureşti, pag.214-215.

Intervenția statului în economie prin finanțe

publice din perspectivă istorică (VI) “Statul bunăstării” (statul providenţă)

J.M. Keynes afirma următoarele: “statul va trebui să exercite o influenţă călăuzitoare asupra înclinaţiei spre consum, în parte prin sistemul său de impunere, în parte prin fixarea ratei dobânzii şi, în parte, eventual, pe alte căi. Ceea ce este important pentru stat nu este de a prelua proprietatea asupra instrumentelor de producţie. Dacă statul este în măsură să stabilească volumul global al resurselor consacrate extinderii instrumentelor de producţie şi retribuţia de bază a proprietarilor acestora, el va fi realizat tot ceea ce trebuie să realizeze”[1]

Autoritatea publică este chemată să joace un rol activ în viaţa ecoomic, să influenţeze procesele economice, să corecteze evoluţia ciclică a economiei, să previnpă crizele sau, cel puţin, să limiteze efectele negative ale acestora

Finanţele publice nu mai constituie un simplu mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, ci, un mijlocde intervenţei în economie

[1] Keynes, J.M. (1936), „Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”, traducere (1970), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, pag.380.

Încurajarea activității economice prin finanțe publice

Exemplu!

Reducerea activității economice prin finanțe publice

Exemplu!

Corectarea influențelor ciclului economic asupra economiei

prin finanțe publice

Exemplu!

Restabilirea echilibrului economic prin finanțe publice

Exemplu!

Funcția de stabilizare economică

Este strans legata de functia de repartitiedar are o sfera de manifestare mai largadecat aceasta deoarece vizeaza, pe langa

constituirea si repartizarea fondurilor din economie si modul de utilizare a

resurselor.

Controlul financiar se efectueaza in fazarepartitiei, urmarindu-se provenienta

resurselor, destinatia acestora, nivelul la care se constituie, dimensiunea in raport

cu PIB, gradul de redistribuire a fondurilorintre sferele de activitate etc

Controlul financiar se exercita asupraproductiei realizate in sectorul public.

Instituţiile abilitatea cu realizarea funcţieide control: Ministerul Finanţelor, organe ale Curţii de Conturi, organe specializate

ale ministerelor, departamentelor, întreprinderiloe de stat şi instituţiilor

publice etc

Funcția de control

Impozite, subvenții: pot influenţa mecanismul formării preţurilor

Și cantitatea de bunuri oferită

Pârghii economico-financiare:

-stimulare a interesului economic al colectivităţii sau al membrilor acesteia

consideraţi individual;

-sancţionare materială a participanţilor la procesele economice în cazul nerespectării de către aceştia a unor obligaţii legale sau

contractuale (“cointeresare negativă”)

Finanţarea publică a furnizării private a unor bunuri

Furnizarea publică a anumitor bunuri sau servicii în vederea

maximizării bunăstării sociale

CUM?

Directe: sunt generate de

deciziile adoptate

Indirecte: se manifestă ca

urmare a modificării

comportamentului indivizilor

CARE sunt

efectele?

DE CE?

• Cum ar trebui să intervinăstatul în economie? (întrebare cu caracter normativ)

• Exemplu: maximizarea bunăstării sociale

DE CE?

• De ce intervine statul în economie în această manieră? (întrebare cu caracter pozitiv)

• Exemplu: oportunism politic