Intoxicaţia cu nicotină

Nicotina (alfa 3 piridil-

N-metilpirolidina) este

un alcaloid pirolidinic

identificat în Nicotiana

tabacum, fam. Solanaceae,

ce reprezintă aproximativ

0.6-3.0% din greutatea

uscată de tutun. Era folosita

in trecut ca si insecticid,iar

in prezent,sunt utilizati pe

scara larga analogii de

nicotină, cum ar

fi imidacloprid.

În concentraţii mici

(aproximativ 1 mg de

nicotina absorbită),

substanţă acţionează ca un stimulent la mamifere şi este principalul factor

responsabil pentru dependenţă. Potrivit American Heart Association,

dependenţa de nicotină a fost istoric, una dintre cele mai grele, în timp ce

caracteristicile farmacologice si comportamentale care determină

dependenţa de tutun sunt similare cu cele ale dependenţei de

heroină şi cocaină.

Conţinutul de nicotină din ţigări a crescut încet de-a lungul anilor, iar un

studiu a constatat că a existat o creştere medie de 1,6% pe an între anii

1998 şi 2005. Acest lucru a fost constatat pentru toate categoriile de piaţă

importante de ţigări.

Cercetări în 2011 au descoperit că nicotina inhibă modificarea enzim-

cromatinei (clasa I şi II histon deacetilaze), care creşte capacitatea

cocainei de a provoca dependenţă.

Acţiunea nicotinei în organism

Nicotina este un agonist (care blochează) al receptorilor de tip nicotinic, situaţi în diferite regiuni ale sistemului nervos. Dozele mici de nicotină stimulează receptorii nicotinici, efectul fiind dependent de doza administrată.

La doze mici se produce stimularea receptorilor nicotinici şi eliberarea de adrenalină. Consecinţele eliberării de adrenalină sunt: creşte frecvenţa cardiacă şi frecvenţa respiratorie, se produce hipertensiune arterială şi creşte nivelul glicemiei în sânge.

La doze mari receptorii nicotinici sunt blocaţi – apare intoxicaţia cu

nicotină şi efectele toxice.

În plus determină creşterea nivelului dopaminei la nivelul creierului, datorită inhibării MAO (monoamin oxidaza) responsabilă de metabolismul dopaminei. Însă nu se ştie sigur dacă această acţiune poate fi atribuită nicotinei sau altor componenţi din fumul de ţigară (hidrocarburile cancerigene). Această acţiune asupra dopaminei este similară celei produse de cocaină şi heroină, un motiv pentru care persoanele fumează: menţinerea unui nivel ridicat de dopamină, care determină senzaţia de plăcere. Nicotina şi metaboliţii săi au fost studiaţi pentru tratamentul unor boli cum ar fi: boala Parkinson, maladia Alzheimer.

Cercetările actuale au demonstrat faptul că nicotina singură nu poate dezvolta cancerul, nu are proprietăţi mutagene dar determinând creşterea activitătii acetilcolinei,duce la împiedicarea apopotozei (moarte programată) prin care organismul işi distruge anumite tipuri de celule, moarte sau mutante, astfel acestea dezvoltându-se în celule cancerigene. Excitant al sistemului nervos central şi periferic, în doze mici inhibând toţi ganglionii simpatici. Induce voma, scade diureza şi creşte activitatea motorie intestinală.

Asupra sistemului cardiac produce tahicardie, creşterea presiunii sanguine şi determină creşterea glucozei în sânge.

 

Absorbţia nicotinei

Pe măsură ce nicotina intră în organism este rapid distribuită în sânge, de asemenea poate trece bariera hematoencefalică. Metabolizarea are loc în ficat (circa 80-90%). Eliminarea are loc mai ales pe cale renală, dar se poate elimina mai ales prin plămâni, transpiraţie, lapte, salivă; circa 10-20% se elimină ca atare, restul sub formă de metaboliţi (cotinină, ca atare sau hidroxilată). Urina acidă accelerează eliminarea, în cazul urinei alcaline are loc o reabsorbţie la nivelul rinichiului. Acţionează la nivelul receptorilor colinergici centrali la numai 7 secunde de la inhalare, se pare că influenţează în mod pozitiv activitatea adrenalinei.

Este o substanţă volatilă care se poate dizolva atât în grăsimi (liposolubilă), cât şi în apă (hidrosolubilă). Cel mai rapid se absoarbe la nivelul tractului respirator şi al pielii, dar se poate absorbi şi prin

digestie (este necesar un ph gastric mai crescut). La nivelul mucoasei bucale nicotina se absoarbe aproape instantaneu.

Intoxicaţia cu nicotină poate fi acută sau cronică. Frunzele de tutun (uscate) conţin nicotină într-o concentraţie de până la 8%, acest lucru face ca intoxicaţiile cu nicotină datorate fumatului să fie mai rare din punct de vedere medical.

Intoxicaţia acută

Cauzele intoxicaţiei acute pot fi ingestia de tutun sau de insecticide pe bază de nicotină. Doza letală este de doar 40 de mg sau o picătură de nicotină pură. Ciudat este faptul că două, trei ţigări conţin 40 de mg de nicotină şi totuşi un fumător nu moare. Din fericire, arderea unei ţigări distruge mare parte din nicotină. 

Simptomele intoxicaţiei acute

În intoxicaţiile acute simptomele apar şi se instalează brusc, fiind necesară o intervenţie rapidă. Primele simptome sunt astenia şi contracţiile involuntare ale musculaturii. Simptomele digestive includ greţurile şi vărsăturile, dureri abdominale însoţite de diaree. De cele mai multe ori intoxicaţiile acute nu se însoţesc de exitus deoarece tutunul este eliminat prin vărsături.

Intoxicaţia acută nu are antidot. Moartea se poate produce prin paralizia muşchilor respiratori – stop respirator. Tratamentul constă în supravegherea funcţiilor vitale, oxigenoterapie şi tratamentul şocului – administrarea de atropină, diazepam.

Intoxicaţia acută cu nicotină are risc vital în primele 4 ore. Nicotina se metabolizează şi se elimină rapid, astfel încât dacă au trecut 4 ore fără evenimente majore recuperarea se face integral. 

Intoxicaţia cronică cu nicotină

În ţările dezvoltate datorită campaniilor intense anti-fumat, numărul fumătorilor este într-o continuă descreştere. În schimb ţările aflate în tranziţie sunt o piaţă de desfacere pentru produsele din tutun. În 2005, Organizaţia Mondială a Sănătăţii afirma că pentru fiecare persoană din occident care abandonează fumatul apar trei noi fumători în fostul bloc comunist. Numărul total al fumătorilor este

estimat la 1,1 miliarde, din care 800 de milioane în ţări aflate în curs de dezvoltare.

Simptomele intoxicaţiei cronice

Intoxicaţia cronică cu nicotină este asociată cu fumatul. Principalele organe afectate sunt plămânii, inima şi vasele de sânge. Efectele negative care apar imediat sunt creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale. Pe termen lung fumatul este asociat cu cancerul pulmonar şi alte afecţiuni.

Tratament

 Nu exista antidot specific.- Spalatura gastrica cu carbune activat, apa de robinet, permanganat de potasiu.- Provocare de varsaturi, administrare de purgative.- Oxigenoterapie si asistarea respiratiei.- Tratamentul insuficientei circulatorii acute, la nevoie.- Tratamentul convulsiilor, daca este cazul. 

Dependenţa de nicotină

Nicotina produce dependenţa de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar

la fel de mare ca şi cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenţi.

Nicotina, indiferent de calea de administrare, pătrunde în organism

prin difuziune, fumul inhalat ajunge în alveolele pulmonare şi toţi

constituenţii sunt absorbiţi.80 % din nicotină este distrusă la nivel

hepatic, restul de 20 % se fixează pe receptorii nicotinici prin

intermediul cărora exercită efectele sale multiple. Pentru a măsura

dependenţa de nicotină se utilizează testul Fagerstrom; testul are

avantajul că arată o corelare exactă între răspunsurile testului şi

determinările de cotinină plasmatică şi urinară

.

Mecanismele dependenţei

Se disting trei tipuri de dependenţă de nicotină:

Dependenţa comportamentală şi socială care se asociază cu

anumite momente ale zilei de lucru: aşa numita „ţigară la cafea”

Dependenţa psihică corespunde nevoii menţinerii beneficiilor

pe care le aduce nicotina fumătorului: senzaţia de plăcere,

descărcare, satisfacţie, stimulare intelectuală, stimulare

generală.Nicotina este singurul drog care stimulează funcţiile

cognitive pe timp scurt, fumătorul fiind tentat în mod inconştient a

începe o nouă ţigară pentru a regăsi amintirea acelor senzaţii.

Pentru a învinge această dependenţă sunt necesare activităţi

compensatorii: mişcarea în aer liber, exerciţii de relaxare, suptul

anumitor produse .

Dependenţa fizică se instalează numai după cîţiva ani şi nu

este sistematică pentru toţi fumătorii. Fumătorii cronici fumează în

primul rînd pentru a evita acel sentiment de lipsă, care se

manifestă prin nervozitate, irascibilitate, tulburări ale

concentrării.Dependenţa fizică este uşor de tratat prin intermediul

terapiei de substituţie: plasturele cu nicotină, gumele de mestecat

pe baza de nicotină.

Dependenţa de nicotină trebuie tratată ca o boală cronică, foarte

mulţi pacienţi eşuează de la prima tentativă de dezobişnuinţă,

trecând prin perioade de recădere şi de remisie. Pentru a explica

dependenţa de nicotină trebuie avut în vedere foarte mulţi factori:

genetici, farmacologici, psihologici, de mediu. Sevrajul este

fenomenul care apare la întreuperea bruscă a prizei de drog cu toate

consecinţele care decurg de aici. Nicotina este un drog care

cauzează dependenţa fizică şi simptome neplăcute de sevraj atunci

cînd este abandonată brusc; astfel apar:

nevoia presantă de a fuma

anxietate

iritabilitate, nelinişte, enervare

deprimare sau depresie

cresterea apetitului

Medicatia antisevragică

Substituenţi

nicotinici:

plasturi

(sistem

transdermic)

care este

impregnat

cu nicotină, care este cedată cu o anumită viteză, astfel încît să

asigure o concentraţie constantă pe parcursul a 24 h.

guma de mestecat (chewing gum), reduce simptomele de

sevraj şi uşurează procesul de întrerupere a fumatului

spray nazal cu nicotină

inhalator bucal de nicotină

ţigareta electronicǎ

snuss suedez

Substituenţi medicamentoşi:

Bupropion  (Zyban), un medicament nou folosit pentru

combaterea dependenţei de nicotină; acţionează la nivelul

neurotransmiţătorilor implicaţi in dependenţa de nicotină,

reduce semnificativ simptomele datorate sindromului de sevraj.

Nortriptilina  este eficace în întreruperea fumatului;

avantajul este costul cel mai scăzut dintre tratamente

Clonidina , deşi cunoscută ca antihipertensiv, s-au

constatat rezultate pozitive la tratarea fumatului. Are

dezavantajul reacţiilor adverse pronunţate.

Rimonabant  este o moleculă nouă, care încă necesită

confirmarea rezultatelor oe grupe mai mari.

Selegilin , deşi utilizat în tratamentul bolii Parkinson, se

pare că reduce nevoia urgentă de fumat.

Popescu Tudor-Mihai Seria A Grupa 13