interviu cu vladimir pustan

Interviu cu Vladimir PustanSaturday, 05 March 2011 07:04

By Ramona Ciobanu şi Florin Lupean

Vladimir Pustan este pastor, scriitor şi preşedinte al Fundaţiei “Cireşarii”. Este căsătorit cuFlorica şi are patru copii: Vlăduţ, Emanuela, Beniamin şi Florin.

El este un pastor marcant pentru generaţia tânără din zilele noastre. Iubit de majoritateaevanghelicilor români, dar şi criticat în anumite perioade ale vieţii, pastorul Vladimit Pustan arămas credincios lui Dumnezeu şi viziunii primite de la El. Este un model de perseverenţă,loialitate şi dedicare.

Mesajele pastorului Vladimir Pustan pot fi audiate la adresa:

http://www.ciresarii.ro/predici

Vă invităm să citiţi un interviu provocator despre viaţa pastorului Vladimir Pustan, despregeneraţia tânără din zilele noastre, dar şi despre momentele în care a fost criticat pentruacţiunile sale.

1 / 7

http://www.ciresarii.ro/predici


În primul rând, aş dori să vă salut şi să vă mulţumesc pentru că aţi acceptat propunerea noastrăşi v-aţi făcut timp să ne acordaţi un interviu.

Pentru început, v-aş ruga să ne spuneţi câteva lucruri care v-au marcat copilăria.

Eu am crescut singur; fiind singur la părinţi, neavând fraţi şi surori, m-am legat foarte tare demama mea. Ea mergea la biserică. Îmi aduc aminte că stăteam lângă ea pe un scăunel şi îmicitea din Biblie despre Iona, Samson, despre David şi Goliat. Am crescut, practic, în biserică.Au fost zile frumoase, cu bunici, cu unchi şi cu mătuşi. Am avut o copilărie frumoasă. Am stat încasa bunicilor până când am împlinit 16 ani. În fiecare vacanţă, mergeam la bunici din 15 iuniepână în 14 septembrie. Un alt lucru care mi- a marcat copilăria a fost faptul că am fost suficientde săraci. Tatăl meu câştiga puţin; nu aveam pământ, ci doar o grădină. Nu am fost niciodatăca ceilalţi oameni din sat ; locuiam la marginea satului.

Tatăl meu era un om foarte milităros. Nu mă lăsa să mă joc, aveam program, orar pe perete. Înprivinţa aceasta, am avut o viaţă foarte milităroasă, angrenată într-un program foarte strict. Deaceea, acum, nu mai suport niciun program strict.

Un alt lucru care mi-a marcat copilăria a fost faptul că tata nu mă prea lăsa să citesc, de aceeas-a dezvoltat în mine o dorinţă ca în orice clipă liberă să citesc orice… orice mi-a căzut în mână.

Ştiu că în adolescenţă şi în anii care au urmat aţi fost departe de Dumnezeu. Ce v-adeterminat să vă întoarceţi la Dumnezeu şi cum s-a întâmplat acest lucru?

M- am îndepărtat treptat de Dumnezeu. De la 16-17 ani nu am mai mers la biserică, mama amers singură. Nu am avut o viaţă păcătoasă, ci pur şi simplu, nu mai mergeam la bisericăpentru că nu- L mai simţeam pe Dumnezeu acolo, în biserică. Nu dau vina pe fraţi, dar au fostfoarte multe lucruri. Nu am auzit o predică pe care să o pot înţelege. Aici am suferit în primul

2 / 7


rând. Oricum, a fost alegerea mea şi anii aceia în care am stat departe de Dumnezeu am fosttot timpul tulburaţi de lucurul acesta. Mă simţeam ca şi cum am fugit de undeva, dinbinecuvântarea Domnului. Au fost ani foarte grei.

M-am căsătorit cu soţia mea, Florica, în anul 1991 şi, după câteva luni de la căsătorie, ea aînceput să frecventeze biserica penticostală împreună cu mama mea. Pentru că noi stăteamîmpreună cu părinţii mei, soţia mea a văzut viaţa mamei mele şi s-a hotărât să se întoarcă laDumnezeu, iar acest lucru a fost semnalul pentru mine că, într-adevăr, Dumnezeu este acelacare mă cheamă şi pe mine. Ne-am dus la biserică împreună şi pe 14 martie 1992, ne-ambotezat în apă în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Atunci, soţia mea era însărcinatăcu primul nostru copil : Vlăduţ, care s-a născut în iulie, la câteva luni de la botez. Acum, avem 4copii.

Ce v-a determinat să mergeţi la seminarul teologic şi să deveniţi pastor?

Ce m-a determinat să merg la Seminarul Teologic din Bucureşti a fost pur şi simplu o lucrareciudată. Am avut un coleg de bancă 4 ani de zile. Era fratele Radu Ţârle, care este preşedinteleconsiliului judeţean Bihor, un om deosebit, care a fost şi senator în Parlamentul României.Atunci când a auzit că eu m-am întors la Dumnezeu, a venit la mine acasă şi, pentru că nueram acasă, mi-a lăsat un bilet în care mi-a spus: “am primit din partea lui Dumnezeu îndemnsă mergi la semninarul teologic.” Nu am considerat o glumă ceea ce mi-a scris fratele Radu pebilet. M-am rugat şi Dumnezeu mi-a confirmat, a zis DA. Am dat examenul împreună cu o clasădeosebită, cu oameni deosebiţi, ca Luigi Miţoi, Nelu Brie, Costel Gramanda, Ionel Bodoc,Marius Gavor de la Zalău şi alţi colegi speciali. Am dat examenul în 1992, în lunile august şiseptembrie, iar în octombrie eram deja la facultatea de teologie din Bucureşti. Soţia mea arămas acasă cu un copil, cu Vlăduţ. Ne-a fost foarte greu în aceşti 4 ani, cât timp am fost lafacultate. Ea nu mai lucra, iar tatăl meu nu a fost fericit când noi ne-am întors la Domnul şi nune-a mai ajutat financiar.

În primul rând, a fost o chemare printr-un om, dar apoi chemarea mi-a dat-o Dumnezeupersonal. În anul 2, devenisem diacon, iar în anul 3, eram cel mai tânăr pastor din România,păstoream deja biserica “Sfânta Treime” din Beiuş. Acest lucru se întâmpla în anul 1994-1995.

Știu că sunteţi preşedintele Fundaţiei « Cireşarii », o fundaţie care se ocupă în special detineri. Care a fost momentul în care aţi hotărât să vă axaţi pe lucrarea cu tinerii si ce v-adeterminat să faceţi acest lucru?

3 / 7


Momentul în care am hotărât să înfiinţez « Cireşarii » a fost anul 2003, dar deja din anul 2002simţeam nevoia să ne implicăm mai mult cu tineri în lucrare şi astfel Dumnezeu mi-a dat nişterezultate deosebite, participând în taberele Cristos pentru România, Peniel şi altele. Am văzutdeschiderea pe care o au tinerii faţă de mine, eu faţă de ei şi am hotărât să facem ceva pentruei, într-un mod special. Am vorbit cu fraţii din biserică şi le-am spus că încet, încet, o să măretrag din slujba de pastorire şi mă voi ocupa mai mult de tineri. Lucrul acesta s-a realizat dupăce am crescut o generaţie de pastori şi de slujitori la Beiuş. Anul trecut am plecat, dar lucrareaCireşarii s-a înfiinţat în anul 2003-2004 şi am mers în paralel cu biserica, până anul trecut. Înacest timp, biserica ne-a ajutat, mi-a fost un sprijin şi astfel Dumnezeu ne-a binecuvântat foartemult. Avem o tabără a noastră, avem un post de radio, avem un centru social unde mănâcă 30de copii în fiecare zi, avem oameni angajaţi full-time, avem o sală de conferinţă care sefinalizează, foarte multe resurse de evanghelizare, o trupă cu care plecăm şi o editură.Preşedintele Fundaţiei « Cireşarii » sunt eu, iar vicepreşedintele este Florin Ianovici; avem şi alţioameni care lucrează cu noi în staf. De asemenea, există multe proiecte pe care vrem să ledezvoltăm în anii viitori.

Acum, v-aş invita să vorbim puţin despre tinerii creştini din România. Care credeţi căsunt atuurile, dar şi punctele slabe ale tinerilor creştini din România?

Nu sunt o generaţie deosebită, sunt o generaţie obişnuită. Toate generaţiile de tineri sunt la fel.Faptul că unii au folosit internetul sau telefonul mobil, iar alţii nu le-au avut, cum am fost eu,asta e cu totul altă treabă. Dar cred că e şi un pericol aici, fac o paranteză. De când cuinternetul şi telefonul mobil, nu mai citesc. Tinerii trebuie să înveţe să citească. Trebuie săciteasca pentru ca să îşi dezvolte capul; dacă nu îl folosesc, nu se dezvoltă.

Atuurile lor sunt că pot ajunge la orice fel de informaţie, au libertatea să meargă la biserică,părinţii doresc acest lucru şi sunt deştepţi. Punctele slabe, după cum am mai spus, sunt: faptulcă nu prea citesc, sunt destul de superficiali în ceea ce fac, sunt poate puţini motivaţi să facăceva, nu au perseverenţă şi nu folosesc suficient de mult disciplinele spirituale… Cam atât. Nuştiu ce aş mai putea spune despre ei… tineri obişnuiţi.

Generaţia aceasta de tineri este destul de criticată de cei care ar trebui, poate, să osusţină, să o slujească şi să o încurajeze. Cum ar trebui să reacţioneze tinerii la criticilecare le sunt aduse?

4 / 7


Ei sunt criticaţi, dar şi încurajaţi să slujească. Eu cred că nu putem vorbi numai despre critici,depinde de la pastor la pastor, de la biserică, la biserică, de la familie la familie. Generaţiaacesta este, într-adevăr, o generaţie huiduită, dar nu mai huiduită decât generaţiile care au fostînainte.

Când am mers – la 24 de ani – prima dată cu cravată la biserică, fraţii era să mă bată. Eraunişte fraţi care cântau la orgă prin anul 1980, le luau curentul electirc din priză pentru a nu maicânta. Nu există generaţii de tineri criticate mai mult sau mai puţin. Toate generaţiile de tinerisunt criticate pentru că ei sunt plini de avânt, vor să facă, de multe ori au mai multă inimă decâtcap, mai mult zel decât înţelepciune.

Tinerii ar trebui să reacţioneze în aşa fel încât să nu tulbure, să nu facă un conflict întregeneraţii, ar trebui să reacţioneze cu pocăinţă, să înţeleagă că, de fapt, trebuie să facă ceva.Nimeni nu îi critică pentru că slujesc. Dacă eşti criticat atunci când slujeşti, nu trebuie să bagi înseamă lucrul acesta, dacă eşti curat şi ştii că faci pentru Domnul ceea ce faci. Maria a fostcriticată tot timpul de toţi cei care au auzit-o şi au vazut-o, dar, de fiecre dată, ea i-a slujit luiIsus Cristos… L-a uns cu mir. Despre criticii Mariei, nu se mai pomeneşte nimic, dar, despreMaria, da.

Sunteţi un pastor iubit de tineri. Cu siguranţă, aţi consiliat mulţi tineri. Care credeţi căsunt nevoile cele mai acute ale acestei generaţii?

Nevoia tinerilor e să stea cineva cu ei de vorbă, dar nu prin internet. Ne trebuie pastoriconsilieri, nu numai de la amvon. Nevoia lor e comunicarea cu generaţia mai mare, să li sespună ce au de făcut.

Se vorbeşte mult de faptul că generaţia aceasta va fi generaţia trezirii. Care sunt lucrurilepe care ar trebui să le facă această generaţie, pentru a nu se trezi peste ani că adezamăgit?

Nu ştiu dacă această generaţie este generaţia trezirii. Îmi doresc să fie generaţia trezirii. Dar,i-am văzut… De exmplu, s-au adunat la rugăciune pe un site lansat nu de multă vreme, aveauînregistrări cu 800 şi ceva de tineri. Vorbesc mult, teoretizează, se ceartă pentru trezire, darpuţini sunt în stare să plătească preţul acesta. Ei, tinerii, trebuie să se gândeasca că e nevoie

5 / 7


să plătească un preţ. Problema e că nu văd în părinţii lor ardere pentru Cristos şi când nu maiexistă ardere pentru Cristos, nu mai există nimic. Mi-aş dori să fie ei generaţia trezirii, s-arputea, însă, să nu fie ei şi să mai aşteptăm… Dar, eu cred, mă rog pentru aceasta. Nu aş vreaca răpirea să vină înaintea trezirii în România. Aş vrea să vină după încă o trezire atât denecesară pentru ca mai mulţi oameni să fie smulşi pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Una dintre problemele acute ale tinerilor din ziua de azi este cea legată de imoralitateasexuală. Sunt foarte mulţi tineri dependenţi de pornografie, de masturbare şi chiar derelaţii sexuale. Ce ar trebui să facă pentru a scăpa din aceste lanţuri?

Problemele acute ale tinerilor de azi sunt şi cele legate de imoralitate sexuală, dependenţă depornografie, autosatisfacere şi relaţii sexuale. Ce ar trebui să facă? Ar trebui să se pocăiască,ar trebui să lupte, să-şi activeze voinţa, să stea mai puţin în faţa calculatorului, să fie implicaţiîntr-o anumită lucare ; ar trebui ca părinţii să discute deschis problemele acestea, nu strada. Artrebui să lupte pentru ca să stea curaţi, să-şi folosească trupul în alte nevoi, să şi-l obosească.În faţa internetului nu îl obosesc. Să muncească pentru Domnul, să citească Biblia, să seumple cu Cuvântul Sfânt, să se roage şi să postească.

Aş dori acum să schimbăm subiectul discuţiei noastre şi să vorbim puţin despre oîntâmplare mai nefericită din viaţa dumneavoastră, şi anume, despre criticile care vi s-auadus în momentul în care au apărut înregistrările cu slujirea dumneavoastră într-obiserică Ortodoxă. V-au afectat criticile aduse? Care credeţi că este motivul pentru caresuntem atât de închişi ca evanghelici?

Am fost în biserici ortodoxe, am fost în biserci catolice, romano-catolice, greco-catolice şireformate. Mă duc unde sunt chemat, mă duc la baptişti, la penticostali, la creştini dupăevanghelie. Nu am fost defel tulburat pentru critici, de ce să fiu? Nu este un moment mai ciudat.Am fost criticat pentru scrisoarea pe care i- am trimis-o fratelui Ţon. Am fost criticat de oamenicare nu au adjective în vocabular. În momentul în care începi să scrii la noi cu adjective, nu temai înţeleg mulţi pentru că nu mai citesc. Foarte mulţi dintre ei au un limbaj de lemn şi puţinişi-au dat seama. Trebuie să fii deştept… este o scrisoare de la oameni deştepţi, la oamenideştepţi. Ca să ajungi în cer, trebuie să fii sincer.

Cu privire la biserica ortodoxă, cred că e nevoie să pătrundem acolo, cred că e nevoie săstrângem relaţiile cu ei, cred că e nevoie să ne apropiem de ei, cred că terbuie să îi cunoaştem,cred că nu trebuie să fim talibani. Noi îi criticăm pe ei pentru că sunt talibani. Şi noi suntem

6 / 7


talibani, mulţi dintre noi. Cred că trebuie să ne pocăim în această privinţă. Oridecâteori voi fichemat, voi merge la bisericile ortodoxe, sau oriunde sunt chemat.

Motivul pentru care suntem închişi ca evanghelici e faptul că ne place situaţia aceasta. Ne-amînchis în turnurile noastre de fildeş, nu mai ieşim afară să respirăm aerul curat al evanghelizăriişi vom muri, probabil, dacă nu evanghelizăm. Eu văd soarta evaghelicilor foarte proastă înviitori ani dacă nu ieşim afară, dacă nu mergem spre ce ne trimite Isus Cristos- spre cei deafară. Suntem închişi ca evanghelici pentru că, de fapt, ne este frică să evanghelizăm. Pocăinţanoastră e o pocăinţă călduţă la mulţi dintre noi.

La final, vă rog să transmiteţi un mesaj celor care vor citi acest interviu.

Să citească, să stea mai puţin pe internet, să iasă puţin pe afară, pentru că vine primăvara şi săle spună oamenilor despre Isus Cristos.

Vă mulţumim, în numele echipei Flacăra Închinării Media, că aţi acceptat să ne acordaţi acestinterviu.

Mulţumesc şi eu.

www.infocrestin.com

7 / 7

http://www.infocrestin.com

interviu cu vladimir pustan

Documents