Interviu cu Anselm Kiefer in fata expozitiei de la Academia Regala.De Jackie WullschlagerPolitica, istorie, bani si alchimie. Provocatorul artist ii prezinta criticului de arte vizuale un tur al studioului sau.

Cand ii spun lui Anselm Kiefer ca lucrarea mea preferata din retrospective de la Academia Regala care urmeaza sa apara e Tndaradei o noua picture monumental in ulei, emulsie si serlac, unde inflorituri de roz, rosu si mov par sa prinda viata, sa se stearga sis a se ofileasca in acelasi timp- artistul ma priveste apologetic: L-am exclus din expozitie doar pentru ca era frumos. E prea mult, n=as putea permite asta.Pictorii se cearta pe tema frumusetii de secole, dar Kiefer, nascut in sudul Germaniei in ultimele luni ale celui de-al 2lea Razboi Mondial si-a inradacinat creatia de-o viata in imediata anxietate de dupa razboi legata de rolul artei si de viitor. Ideea lui Theodor Adorno ca nu poate exista poezie dupa Auschwitz.Nu poti evita frumuset ea intr-o opera de arta spune Kiefer. El indica cu mana inspre o camera plina cu lucrari bogat texturate, cu suprafete parlite si ghimpate, create din cenusa, plumb, bucati de ceramica, carti mototolite si masinarii sparte- care evoca tinuturile pustii distruse de razboi, dar care au lirismul gravat in violent crearii lor. Poti sa iei cel mai infiorator subiect si automat el devine frumos. Ce e sigur e ca nu as putea niciodata sa creez arta despre Auschwitz. E imposibil deoarece subiectul e prea mare.

Instalatie wizuala la Academia Regala a Ordinelor Noptii, 1996Ordinele Noptii 1996Fulgi Negri 2006Interior 1981Rinul (Melancolia) 1982-2013Simbolul Eroic V, 1970 Varstele lumii 2014Acesta esta un obstacol al conversatiei deoarece Kiefer a facut rar arta despre altceva ina afara de asta. In anii 60 a debutat ca artist de performanta imbracat in uniforma tatalui sau s-a fotografiat facand salutul nazist in locatii europene iconice, precum Colosseumul din Roma, confruntand ceea ce colegul sau artist Joseph Beuys numea amnesia vizuala a Germaniei despre Holocaust. Jumatate de secol mai tarziu la expozitia de vara de la Academia Regala din acest an, el a expus o noua picture: Kranke Kunst, Arta Bolnava o minunata si flexibila reluare a unei acuarele din 1947 cu acelasi nume, unde un peisaj din cele idealizate de nazisti a fost punctat/ stropit cu cu bube roz.Kiefer explica: Imi place dublul sens, in primul rand Arta Bolnava e negative, vine din cenzurarea nazista a artei degenerate. Apoi, e complet adevarata pt ca totul e bolnav, situatia din aceasta lume e bolnava.. Siria, Nigeria, Rusia. Capul nostrum e in general bolnav, suntem gresit construitiCe poate face arta? Arta nu poate ajuta direct. Arta e calea de a face evident situatia. Arta e cinica, arata negativitatea din lume. E prima condamnare.Poate arta fi celebratorie? Matisse, el celebreaza, dar eu vad asta, pentru disperareKeifer imi spune toate astea vessel, pasiv, la un pahar de vodka la 3 dupa-masa in cei 30, 000 m2 in studioul sau din Paris. Alt studio, Barjac, in sudul Frantei, ocupa 200 de acri de domeniu, dar pana sic el din Paris e atat de extins ca ai nevoie de o masina ca sa-l parcurgi, pe langa tancuri rustice, containere cu picture lasate afara prada elementelor de apa, si tufisuri de trandafiri plantate de artist. La un moment dat aproape ca intram in coeziune cu o macara care sustine o lespede de plumb. Pt. mine ce e urias nu exista admite kiefer.Inalt si carunt, dar svelt si rapid, in pantalonii sai scurti albi si camasa descheiata, la 69 de ani, a fugit de pregatirile pt expozitia din Londra- E plictisitor pt un artist sa faca o retrospective- dar ne ofera un tur al operelor de aici. Sculpturi lucrate din avioane bombardiere dezafectate sunt insirate de-a lungul studioului. Turnuri de polistiren din setul sau de noua etaje pt opera Bastille La Inceput se farama sise rostogolesc unul intr-altul. Sute de ramasite carbonizate de floarea soarelui in marime de trei ori mai mari decat in realitate, o ofranda comica lui Van Gogh stau de paza la intrare.Nu poti evita frumusetea intr-o opera de arta.Flori de floarea-soarelui vin la Londra, ca parte a unei instalatii numita Varstele Lumii sau panze neterminate rezemate orizontal de uriase movile de gunoi care va ocupa sala centrala a Academiei Regale. Am interpretat toate aluziile la istoria germane, rupture imposibil de vindecat impausa de atacul nazist asupra artei degenerate, kiefer totusi indica inspre guase monochrome care vor inconjura panzele sale cazute, care sunt mazgalite cu cuvinte referitoare la stratigrafie, paleograf prin placerea exprimariiie, geologie.Archaikum, mesozoikum, recita el, desenand silabele ca pe o poezie. El vorbeste bine engleza dar se relaxeaza in placerea exprimarii in germana. imi plac aceste cuvinte! Cate milioana de ani avem noi, omenirea? Nu stii? Nu-ti stii varsta? Eu am toata aceasta catastrofa in biografia mea. Asta se poate vedea si in Varstele lumii. Mergem mult mai inspate de ziua noastra de nastere. In mintea noastra sunt inserate toate aceste stratografii. Acum 350 milioane de ani un meteorit a atins panantul si 95 % din tot ce traia a fost exterminate. Acum 350 milioane de anini dinozaurii si multi oameni au murit. Istoria Germaniei? Incepe cu Archikum intr-una din cele mai impresionante picture din expozitie, Ordinele Noptii 1996, se regasesc iar flori uriase de floatea soarelui, innegrite, aliniate in randuri, amenintatoare ca niste soldati, profilandu-se peste un autoportret al lui Kiefer ca artist. Si florile soarelui uscate, amestecate cu cenusa, pamant si ulei in sobra interiorul conic. Floarea- Cenusii1983-87, ca mai mare picture a expozitiei, aproape 26 metri latime.La Academia Regala, asemenea interioare fantomatice, dand ecouri referitoare la arhitectul lui Hitler, Albert Speer, asemenea cancelariei in Pictorului Necunoscut 1983 vor atarna pe langa versiuni desolate ale padurilor si campiilor imaginatiei romantic germane: peisaj distrus in picture a pamantului parjolit 1974, moartea in sclipitorul pai al Margaretei 1981, reprezentand gardianul blond al lagarului langa intunecatele cenusi ale victimelor unui cuptor Sulamith 1983 sau inscrise cu poeme de Paul Celan si impanzite cu carti carbonizate in mai recentul Fulgi Negri 2006.Cand am vazut franturi ale expozitiei acestea mi-au ramas in gand ca inima intunecata a reusitei lui Kiefer. L-am intrebat daca simte ca acestea au fost lucrarile pe care inevitabil a trebuit sa le faca. nu, nu. Poate trebuia sa fiu poet sau scriitor. Nu poti fi niciodata sigur pentru ca faci greseli si greselile devin realitate . Poeziile spune el, sunt ca geamanduri in mare. Innot de la unul la celalalt, intre ele, fara ele sunt pierdut . el spune ca Celan, un supravietuitor al Holocaustului e cel mai important poet de la razboi. El a pus la olalta cuvinte cum n-a mai facut-o nimeni pana acum.E alchimia o metafora a ceea ce face Kiefer? e ceea ce fac, a corectat el. alchimia nu se foloseste ca sa faci aur, alchimistul adevarat nu e interest de lucruri material ci in transformarea sufletului. E o chestiune spirituala mai mult decat o chestiune materiala. Un alchemist plaseaza fenomenele lumii in alt context. Pasarea mea e despre asta. El indica inspre Limbajul Pasarilor o noua sculptura aviara al carei corp e compus din carti arse, si de asemenea urmeaza a fi finalizat pt expozitia din Londra. e facut din plumb si benzi de argint, aur. Aripile ei sunt de plumb si nu poate zbura, cartile cu pot zbura, materialul e solid, dar se schimba. El iubeste plumbul pentru ca a fost mereu un material pentru idei. E in flux, e schimbabil si are potentialul de a atinge un stadiu mai inalt. si apoi, picturile mele au o anumita valoare, deci sunt un alchemist.Licitatia lui Kiefer a facut un record obtinut cu Pictorului Necunoscut in 2011, si el e reprezentat de dealer extreme de valorosi alaturi de Gagosian, Cubul Alb si Thaddaeus Ropac; intr-adevar, in 2012 si Gogosian si Ropac au lansat massive galerii in Paris cu expozitii rivale ale lui kiefer, inflacarand critica supraproductiei si repetitiei. kiefer a devenit din ce in ce mai in a face lucrari de Anselm Kiefer. In ele, grandoarea ia rar o vacant a scris Roberta Smith in The New York Times pt o expozitie din 2010 a lui Gagosian in Manhattan. In acea expozitie, Anul viitor in Ierusalim, Kiefer se refera la misticismul evreu si la istorie, un standard in creatia sa inca din 1980, a atras proteste impotriva blocadei fasiei Gaza de catre Israel, purtand tricouri cu inscriptia titlului expozitiei, ei cereau sa ramana in galerie sis a continue discutia initiate de creatia lui Kiefer, galleria a chemat politia spunand ca Asta e o proprietate private. Suntem aici sa vindem arta.A fost asta o tradare a seriozitatii lui Kiefer, o admitere ca arta secolului 21 e in primul rand un produs? Nu gasesc alta figura contemporana care sa opereze la interfata artei, a banilor, a politicii si istoriei la fel de proeminent, si cu atata echilibru de incredere, cum o face kiefer. Nu poate fi negat faptul ca calitatea produselor sale prolific e inegala, uneori prea ingreunata de teme de rau augur/ negative sau naratiuni ascunse. Pe de alta parte, coeziunea dintre idei si ton in expozitia din Academia Regala, prima retrospective a lui Kiefer, dramatizeaza felul in care conceptele care subliniaza efortul materialelor lui inseamna ca taoata creatia lui apartine unui singut tot, ca un fel de Gesamtkunstwerk, sau chiar ca o reprezentatie in deplin progres, care a inceput cu solitarul Sieg Heil in Roma, acum jumatate de secol.La prelungirea Wagneriana a sa, Kiefer e un artist foarte german, desi a parasit tara in 1990, dupa reunificare. El spune : de cand traiesc in Franta se pare ca sunt mai german ca inainte. Thomas Mann a scris Buddenbrooks in Roma: cand era in Italia a devenit constient de faptul ca e german. E clar ca si eu ma inscriu in traditia artei germane, Holbein, Durer, Caspar David Friedrich, dar caracterul national nu mai e atat de present. Data trecuta au fost o distinctive reala intre arta germana si cea franceza, era impresionismul, care era francez si expresionismul, care era german- si era clar cine era cine. Acum nu mai e globala, dar e europeana daca iau America drept o parte din Europa, desi nu le-ar placea asta! In America si UK e vorba doar de lucrare. In Germania e mereu vorba de lucrarea legata de anumite implicatii / probleme morale.Mi se pare ca exista 2 lucruri care fac expozitia din Academia Regala semnificativa dincolo de viziunea unui singur om. In aceasta toamna, Kiefer este expus langa 2 alti germane aproape contemporani, Sigmar Polke la Tate Modern si Gerhard Richter la noul spatiu Mayfair al Marianei Goodman. Fiecare s-a maturizat intr-o cultura morala orfana si a trebuit sa negocieze pozitii vis-a vis de istoria germana: a lui Polke era fundamental absurd, a lui Richter, ironica, iar Kiefer e in mare tragic. Toate sunt raspunsuri valide pt Adorno.Dar o expozitie a Academiei Regale e de asemenea o institutie care se lauda cu dezbatere lunga de secole, despre natura formala a picturii. Kiefer urmeaza expozitiile devotate lui Anish Kapoor, care in 2009 a condus un tren de pictura prin galerii si a tras cu pigment in pereti printr-un pistol; si lui David Hockney, care in 2012 a provocat picture traditional cu schite de pe iPad marite la o scara enorma si la film. Ambii pictori au demonstrate ca picture poate rivaliza cu media ca spectacol, teatru, performanta, acest show va face la fel.Inainte sa parasesc Parisul, Kiefer imi arata un grup de picture verzi-aurii, incrustate cu metal, polistiren, serlac, snopi de grau, vopsea intinsa peste fotografii, un pantof. Aceasta e seria Morgenthau, inceputa in 2012 si numita dupa un plan American de razboi scurs si abandonat care urmarea dezindustrializarea Germaniei. un mare cadou facut lui Hitler, spune Kiefer, pt ca el putea sa spuna Daca nu lupti, asta ti se va intampla. 50 de milioana de Germania ar fi murit- desi asta e nimic in comparative cu MaoKiefer a facut cateva noi picture Morgenthau, in special pentru Casa Burlington. In total sunt foarte multe: o evident valuta stralucitoare pentru un collector acaparator. Ele sunt mai de graba frumoase. am ajuns la acest titlu spune Kiefer pentru ca-mi plac foarte mult florile si am pictat atat de multe poze cu flori incat am avut constiinta incarcata deoarece natura nu e nestrabatuta de om, natura nu e pur si simplu ea insasi. Deci ce sa faci cu aceasta frumusete? M-am gandit o voi numi Morgenthau intr-o maniera cinica, spunand ca Germania ar fi atat de frumoasa fara industrie. Acest mod de a rastalmaci lucrurile iti dezvaluie ambiguitatea frumusetii.Strategia de marketing a unui conceptualist destept pt un artist care face pace cu traditia picturii? Kiefer se opreste pt a se minuna de o nuanta de smarald in timp ce atinge frunza aurie. Pe care a stratificat-ope un sediment al electrolizei, un process industrial de galvanizare la case isi supune operele- o alchimie moderna. nu o poti produce, e o nuanta atat de puternica de verde, e electroliza, ea schimba picture sic and o vad,sunt surprins. Si eu pt asta traiesc, sa fiu surprins. Anselm Kiefer e la Academia Regala, Londra, din septembrie, 27 pana in 14 decembrie.