internationalizare de firma

8/17/2019 Internationalizare de firma

1/16

Internationalizarea firmei

Internationalizarea si globalizarea se constituie in trasaturi fundamentale ale acestui inceput demileniu; ele afecteaza toti actorii vietii economice, in grade diferite dar de o maniera incontestabila.

O serie de factori care au actionat in perioada postbelica - activitatea unor organismeinternationale( in mod special GATT si FI!, influenta doctrinei liberale, evolutiile rapide dindomeniul transporturilor si telecomunicatiilor, progresul inregistrat de procesele integrationiste,succesul economiei de piata, etc, -au desc"is spatiul economic si au modificat radical pietele, carenu mai sunt doar locale sau nationale ci, intr-o maniera crescinda, regionale sau globale.Globalizarea activitatii economice influenteaza dezvoltarea firmelor in dublu sens#

• pe de o parte fenomenul desc"ide( pentru intreprinderile performante!provocarea de a aborda

piata e$terna, prin valorificarea unor avanta%e competitive;

• pe de alta parte, el poate reprezenta pentru multe intreprinderi o amenintare (concurenta la

nivelul importurilor sau a implantarilor realizate pe plan local de catre marile firme transnationale!.odul de anga%are al firmelor in afacerile internationale variaza considerabil , de la cele mici si

mi%locii, care se limiteaza sa vinda pe piata e$terna produse realizate la nivel local sau national, pinala marile firme transnationale, care detin implantari la nivel mondial.&entru oricare din aceste intreprinderi, mediul e$tern reprezinta deopotriva # oportunitati,constringeri si riscuri.Oportunitatile pot fi abordate fie la nivel cantitativ( de e$. pentru firmele dependente de economiide scara internationalizarea reprezinta un demers vital! fie la nivel calitativ ( abordarea pieteie$terne presupune detinerea de performante la nivelul produselor, a conditiilor de livrare, aserviciilor post-vinzare etc!;Constringerile vizeaza mai multe aspecte si anume#

• conceptia produselor (pe de o parte firmele trebuie sa respecte norme te"nice straine, pe de

alta parte ele trebuie sa fie capabile sa creeze avanta%e distincte in raport cu produse similare

e$istente pe alte piete!;• concurenta internationala (aceasta poate dicta conditiile de vinzare!;

• e$istenta unei "eterogenitati a pietei e$terne sub aspectul politicilor comerciale, valutar-

financiare, fiscale , sociale, sub aspectul legislatiei, a mediului cultural, social etc.Riscurile in afacerile economice internationale au o dimensiune specifica, data de comple$itateaconditiilor care influenteaza rezultatele economice ale firmei, in principal fiind vorba deinstabilitatea pietei de marfuri, valutare si de capital.Aceste riscuri impun recursul permanent lainstrumente si te"nici de acoperire, care presupun nu numai costuri importante ci si strategiispecifice de abordare.Internationalizarea firmei poate fi definita ca un proces de implicare a firmei in operatiuniinternationale.

In e$plicarea acestui proces unii autori considera ca decisiv rolul factorilor obiectivi ,careactioneaza in mediul de afaceri al firmei si obliga firma sa se internationalizeze.' (!-pag. )-*+ O alta abordare este aceea conform careia internationalizarea este rezultatul deciziilor pe care leadopta managementul firmei in dezvoltarea afacerilor, scopul fiind valorificarea unor oportunitati de piata sau a unor avanta%e competitive.Ambele orientari subliniaza caracterul necesar al internationalizarii.&rocesul internationalizarii este unul evolutiv, in cadrul caruia firma parcurge treptat mai multestadii carora le corespund strategii si respectiv structuri organizatorice diferite.


2/16

nele firme parcurg aceste stadii mai rapid, altele au nevoie de o perioada mai indelungata, insfirsit, in unele cazuri, una sau mai multe faze pot fi eliminate , firma anga%ind-se direct in forme maiavansate de internationalizare. (!n model al dezvoltarii internationale in stadii succesive este urmatorul#

• raspuns la o comanda e$terna; acest stadiu reprezinta o implicare e$perimentala pe piata

e$terna cu urmatoaerele caracteristici # atitudine reactiva in raport cu piata e$terna, utilizareastrategiilor de mar/eting specifice pietei interne, alocarea marginala de resurse operatiunilor internationale, utilizarea intermediarilor in realizarea e$portului;

• e$portul direct-corespunde fazei in care, pe fondul unei evolutii ascendente a

e$porturilor,managementul firmei considera necesara implicarea directa pe piata e$terna- in acestsens, structura organizatorica se completeaza cu un departament de e$port, firma renuntind treptatla utilizarea intermediarilor de pe piata interna.

• crearea de sucursale si filiale de comercializare- reprezinta faza in care firma cu activitati mai

importante pe piata e$terna decide crearea de structuri organizatorice proprii in tara de import,renuntind la utilizarea intermediarilor de pe piata e$terna;

• asamblarea in strainatate -este decizia care pregateste productia in strainatate- si care are la

baza ratiuni de reducere a costurilor(ta$e vamale mai reduse pentru componente,facilitati fiscaleetc!;

• productia in strainatate-reprezinta o decizie pe termen lung care se poate realiza in mai multe

forme cum ar fi# licentierea, subcontractarea , franciza ,investitiile directe de capital .

• integrarea diferitelor activitati dispersate la nivel global intr-un sistem corporational , in acest

caz, orice filiala putind sa indeplineasca integral o anumita functie penrtru corporatia transnationalain ansamblul ei.

Abordarea pietei e$terne de catre intreprinderi se poate face fie pe baza unui comportament pasiv,a$at pe vinzari accidentale, fie pe baza unei strategii a internationalizarii.0eosebirea intre cele 1 abordari poate fi redata sintetic in urmatorul tabel;

Abordarea pasiva 2trategia internationalizariiOrizontul de timp 2curt ediu si lung

&ie3e 3int4 5u e$ist4 selec3ie sistematic4 2elec3ie pe baza analzei poten3ialului pie3ei,dinamiciietc.

Obiective dominanate 6inz4ri imediate 7onstruirea unei pozi3ii de piat4 permanente.

Anga%area de resurse 2ufuciente pentru v8nz4riimediate

5ecesare pentru a ob3ine o pozi3ie de pia34 permanent4

odalit43i de intrare pe pia3a

e$tern4

5u e$ist4 alegere sistematica Alegerea modalit43ii optime

pe baza evaluarii costurilor,riscurilor 9i posibilit43ilor decontrol

0ezvoltarea de produse noi :$clusiv pentru pia3a intern4 2imultan pentu pia3a intern4si e$tern4

Adaptarea produsului 5umai pentru a r4spundereglement4rilor te"nice din3ara 3int4

&rodusul este adaptat preferin3elor 9i cerin3elor consumatorilor

+


3/16

7anale de distribu3ie 5u e$ist4 efort de control 7ontrol sistematic 8n vedereaspri%inirii obiective lor propuse

&re3 0eterminat de costurileinterne cu unele a%ust4ri la

situa3ii specifice

0eterminat de cerere,competi3ie, obiective 9i

politici de mar/eting precum9i de costuri

&romovare &redominant lasat4 lalatitudinea intermediarilor

Activitate proprie de publicitate 9i promovare

( 2t.oung -International mar/et entr! Algerea modalitatilor de internationalizare;?! :laborarea si realizarea planului de internationalizare.

+!Analiza conte$tului economic mondial presupune identificarea de oportunitati si riscuri asociatedezvoltarii afacerilor internationale.Identificarea oportunitatilor se face plecind de la analiza cererii pe o anumita piata , a dinamicii acesteia a concurentei e$istente, a restrictiilor privind accesul pe piata( norme te"nice, bariere comerciale, regim fiscal etc!, a mediului te"nologic, cultural etc.:valuarea riscurilor are in vedere pe de o parte riscurile politice, pe de alta parte pe cele economice(riscuri con%uncturale, contractuale!.@eprezentarea sc"ematica a e$aminarii cadrului economic mondial poate fi facuta la modulurmator#

7oeficientde ponderare

Tari

Factor de evaluare

A 7 :tc.

+ 1 > ? + 1 > ? + 1 > ? + 1 > ?

Import in volum sivaloare:volutia pietei

2ituatia concurentei

7onditiile dee$ploatare a pietei:tc.

+!B conditii nefavorabile 1!Bconditii medii >!B conditii favorabile ?!B conditii foarte bune

(-A.0e


4/16

parte ele sunt e$primate in termeni de rentabilitate a capitalului, nivel al profitului, cifra de afaceri proiectata, cote de piata de atins, dispersia activitatilor de cecetare-dezvoltare etc.>! odalitatile de internationalizare pot fi grupate in > categorii si anume# a! operatiuni comerciale ; b!aliante si cooperari (strategii asociate de patrundere pe piata e$terna!; c! modalitati de implantare (investitionale!.

a! 0in aceasta categorie fac parte #e$portulEimportul de bunuri si servicii si operatiunilecomerciale combinate. &rimele sunt dominante ca pondere si se caracterizeaza de regula prinorizontul de timp scurt al operatiunii, c"air daca relatia intre parteneri este de durata.Acesteoperatiuni au la baza contractul de vinzare cumparare international.( > si ?!Operatiunile comerciale combinate sunt cele care imbina operatiuni de e$port, import, productie, prestari de servicii, intr-un mecanism unic, realizat de regula de catre intreprinderi specializate.:leinclud contrapartida, operatiunile de ree$port si operatiunile de sitc".7ontrapartida este titlul generic asociat tranzactiilor internationale prin care se impune contractualo legatura intre flu$urile de e$port si respectiv de import in sensul unui aran%ament compensatoriu,in scopul reducerii sau eliminarii platilor realizate de tara importatoare.

7ontrapartida comerciala include 1 tipuri de tranzactii si anume# compensatiile(sc"imb de marfacontra marfa, fara plati in valuta! si respectiv operatiunile paralele (legate! care presupun oconditionare a unui import de un e$port sau invers.Acestea din urma au ponderea dominanta in prezent si ele se caracterizeaza pe de o parte prin e$istenta a 1 contracte distincte pe cele 1flu$uri( intre care se stabileste o conditionare!, pe de alta parte prin faptul ca cele 1 partizi demarfuri se deconteaza in valuta, intr-o modalitate de plata convenita.Intr-un sens mai larg contrapartida include si aran%amente contractuale care fac parte din sferaactivitatilor de cooperare industriala, in cadrul carora are loc compensarea( de obicei partiala! adrepturilor unuia dintre parteneri cu prestatii pe care le realizeaza cealalta parte.@ee$portul consta in importul si apoi revinzarea marfii in strainatate in scopul obtinerii unui profitsau a promovarii relatiilor comerciale cu alte tari.

Operatiunile de ree$port se realizeaza frecvent cu tranzitarea prin zone sau porturi libere, evitindu-se in acest fel c"eltuielile cu plata ta$elor vamale.arfa ce face obiectul ree$porturilor poate fi e$portata in starea in care a fost preluata, poate fisupusa unor transformari sau poate fi integrata intr-un produs finit (importul de completare!.O forma specifica a ree$portului cu prelucrare sunt operatiunile de prelucrare in lo"n- care s-audezvoltat mai ales pe relatia :-6 si 5-2 prin delocalizarea de catre firmele occidentale a unor productii intensive in manopera spre zone mai putin dezvoltate.Obiectul acestor operatiuni il reprezinta prelucrarea de catre una din parti (e$ecutant! a materiilor prime, materialelor etc apartinind celeilalte parti( ordonator!, acesta din urma preluind produsulfinit in scopul desfacerii sale pe diferite piete sub marca proprie.Avanta%ele e$ecutantului sunt legate in principal de posibilitatea valorificarii capacitatilor de productie si a obtinerii de venituri in valuta in conditii de acces dificil la piata e$terna.Ordonatorulla rindul sau este avanta%at de costurile mai reduse ale fortei de munca in tara e$ecutantului si de posibilitatea de a-si e$tinde afacerile internationale fara investitii suplimentare.Operatiunile de sitc" au aparut in legatura cu e$istenta acordurilor de cliring (acorduri intre 1 saumai multe tari privind compensarea globala a flu$urilor de bunuri si servicii reciproce pe o perioadadeterminata de timp! ele avind ca scop deblocarea relatiilor comerciale in cadrul cliringului, insituatia in care se inregistreaza dezec"ilibre ale sc"imburilor reciproce. b!Aliantele si cooperarile pot imbraca mai multe forme si anume#

• cooperari pe baze contractuale (licentierea, franciza, subcontractarea, coproductia in

intreprinderi separate, contractul de management etc!;

>


5/16

• cooperarea institutionalizata , reprezenatata de societatile mi$te;

• aliantele strategice sub forma consortiilor pentru construirea de obiective in comun, pentru

livrari la c"eie sau alte tipuri de aliante.Hicentierea este forma de cooperare prin care o firma (licentiator! transfera altei firme (licentiat!dreptul de folosinta asupra unor te"nologii sau produse brevetate, contra unui pret sau a unei alte

prestatii. &retul poate fi platit intr-o suma forfetara, prin redevente( plata periodica e$primata printr-un procent aplicat vinzarilor!, sau printr-o combinatie a celor doua formule.Hicentiatorul urmareste mai multe obiective intre care# evitarea barierelor de import in tara vizata,obtinerea de venituri de pe urma unei te"nologii depasita pe plan local, obtinerea de rezultate alecercetarii unei firme in sc"imbul oferirii de rezultate ale propiei cercetari( licentierea incrucisata!,depasirea unor probleme legate de costurile unitare ridicate ale transportului etc. @iscul politic estemai redus decit in cazul unei investitii directe iar resursele necesare pentru intrarea pe piata e$ternasunt minime.Hicentiatul elimina costurile si riscurile unei cercatari proprii, are acces la asistenta oferita delicentiator, poate utiliza marca licentiatorului obtinind recunoastere rapida pe piata.Franciza reprezinta un aran%ament contractual privind transferul de te"nologie comerciala, beneficiarul obtinind dreptul de a vinde produse si servicii sub marca e$portatorului, pe bazaformulei sale de afaceri, contra unei plati care se constituire din ta$a de intrare in grup urmata de plati periodice de tip redevente.Franciza reprezinta in acelas timp o forma de valorificare a unor drepturi de proprietateintelectuala( cedentul acorda beneficiarului dreptul de a utiliza in afaceri marca sa, numelecomercial, /no-"o-ul etc! o forma de distributie internationala(o alternativa la distributia prinretea proprie ! si nu in ultimul rind o forma de alianta competitiva, intrucit presupune un sistem delegaturi intre parteneri pentru o perioada indelungata , cu urmarirea unor obiective comune de catreacestia.2ubcontractarea reprezinta transferarea productiei unui produs (subproductie de capacitate! sau aunor subansamble, componente (subproductia de specialitate! catre o firma localizata in alta tara,unde e$ista conditii mai favorabile de productie ( costuri reduse cu forta de munca, acces la materii

prime etc!.In primul caz motivatia firmei ordonatoare este de a asigura o oferta adecvata in conditiile uneicresteri importante si de regula neprevazute a cererii pentru produsele sale (operatiunea are oconotatie con%uncturala!.:a se regaseste de obicei pe relatia tari dezvoltate-tari in curs dedezvoltare.In cel de-al doilea caz , subcontractarea implica derularea pe termen lung sau pe o baza permanentaa unor functii specializate de catre firmele subcontractante- functii pe care firma ordonatoare inmod deliberat nu le realizeaza si pentru care subcontractantul detine ec"ipamente si te"nicispeciale.&artenerii au o relatie de colaborare si nu subordonare- ei conlucreaza la elaborareacaietului de sarcini, la dezvoltarea si perfectionarea te"nologiilor, realizeaza un sc"imb de informatiisi e$perienta etc. 2ubcontractantul se bucura de autonomie in realizarea productiei in sensul ca isi

poate desface productia si in mod autonom , nu numai in cadrul relatiei de subcontractare.7oproductia in intreprinderi separate este o forma de cooperare ce presupune un grad ridicat decomple$itate te"nica a activitatii si respectiv de complementaritate a potentialului partenerilor.:a consta in acordul intre 1 firme din tari diferite prin care acestea se anga%eaza sa realizezeindependent sub aspect te"nic anumite subansamble, componente, ale unui produs- urmind sa-silivreze reciproc elementele realizate de fiecare in scopul asamblarii produsuului finit.0aca obiectivul cooperarii este reprezentat de o masina, un utila% , ec"ipament, etc.-asamblarea se poate face in intreprinderile ambilor parteneri, prin livrari reciproce de subansamble fabricate defiecare, sau in intreprindrerea unui singur partener( de regula cel care realizeaza produse cu

?


6/16

greutate si comple$itate te"nica sporita! sau intr-o tara terta care se constituie intr-o importanta piata de desfacere a produselor rezultate din cooperare.Avanta%ele partilor sunt# reducerea costurilor de productie, cresterea competitvitatii prin pret sicalitate,adincirea specializarilor te"nice,surmontarea unor dificultati legate de comple$itatea te"nicaa unor produse, economii in valuta realizate de fiecare partener.7ontractul de management presupune un transfer de /no-"o managerial si preluarea de catrecedent a responsabilitatii functiei de conducere in locul beneficiarului.7el mai frecvent contractul de management se regaseste in industria "oteliera, unde lantul "otelier, pe linga te"nicile manageriale, realizeaza si transferul unei anumite filozofii de afaceri, ofera accesla anumite surse de finantare si inglobeaza in final "otelul in reteaua internationala a cedentului.2ocietatea mi$ta reprezinta o forma de cooperare prin care 1 sau mai multi parteneri din taridiferite desfasoara in comun, in cadrul unei entitati independente, cu personalitate %uridica, activitatidiverse# productie, mar/eting, comercializare, financiar-bancare, cercetare-dezvoltare etc, impartind beneficiile si riscurile afacerii.7ontributia partilor poate consta in capital banesc, bunuri de ec"ipament, e$perienta manageriala,/no-"o, drepturi de proprietate intelectuala, proprietatea asupra unui teren, asupra unor cladirietc, evaluarea acestora constituindu-se in capitalizarea societatii. In sinteza, societatea mi$ta se

caracterizeaza prin citeva aspecte #• reprezinta o persoana %uridica de sine statatoare, diferita de persoanele %uridice care au

constituit-o;

• are nationalitatea tarii unde isi stabileste sediul si se supune normelor legale in vigoare in acea

tara;

• are management si structuri organizatorice proprii, plan de activitate propriu, diferite de cele ale

firmelor care au constituit-o;

• deciziile importante se iau prin acordul partilor;

• repartizarea intre parti a profiturilor ce decurg din functionarea societatii are loc in relatie

directa cu contributia adusa la constituirea societatii.

•

otivatiile constiutirii societatilor mi$te pot fi abordate la > nivele si anume#• la nivelul societatii care investeste # acces la piata locala (in sensul depasirii barierelor

comerciale si a unei mai bune cunoasteri a pietei!,acces la resurse naturale, la forta de munca,uneori permisiunea de a investi este conditionata de crearea unei societati mi$te etc;

• la nivelul firmei locale # acces la te"nologii noi, la /no-"o, la e$perienta manageriala,

utilizarea retelei de distributie a partenerului, acces la finantare, etc;

• la nivelul tarii gazda # modernizarea unor industrii, crearea de locuri de munca, impulsionarea

e$porturilor, substituirea importurilor, etc;7ooperarea prin societati mi$te are si unele limite, cel mai adesea legate de # diluarea controluluiasupra investitiei in strainatate, dificultati in luarea decziilor comune, care pot afecta strategiile proprii de productie si mar/eting, pierderea unor atuuri de tip te"nologic, managerial etc.

Aliantele strategice sunt definite foarte diferit in literatura de specialitate , cu mentiunea cama%oritatea autorilor confera elementelor inovatie si transfer de te"nologie un rol decisiv indemersul conceptualizarii.:$emple de definitii din aceasta categorie#aliantele strategice reprezinta aran%amente contractuale intre 1 sau mai multe firme din tari diferitecu scopul realizarii in comun a unor activitati de cercetare- dezvoltare pentru dezvoltarea unor noite"nologiiJ saualiantele strategice sunt aran%amente dintre firme din tari dezvoltate care isi unesc resursele pentrua obtine o renta de monopol din inovatieJ.


7/16

O definitie mai larga este aceea conform careia aliantele strategice reprezinta aran%amente de afaceri prin care 1 sau mai multi parteneri convin sa coopereeze in vederea sustinerii sau intaririiavanta%elor competiitive ale acestora.(+!@atiunile constituirii lor ( in aceasta conceptie! sunt multiple si anume# patrunderea pe noi piete, parta%area costurilor si a riscurilor dezvoltarii unor noi produse sau te"nologii, invatarea de la parteneri, lansarea unui atac asupra concurentilor etc.Aliantele strategice pot lua forma societatilor mi$te sau doar a unor aran%amente de cooperare si ele pot fi totale, atunci cind acopera mai multe sau toate stadiile lantului creator de valoare saufunctionale, cind acopera un singur domeniu al afacerilor(mar/eting, cercetare etc!.n e$emplu de alianta functionala este consortiul simplu, reprezentind o grupare de firme care auca scop mobilizarea resurselor si a capacitatilor de care dispun in vederea realizarii unui e$portcomple$ pe o anumita piata.

7a o concluzie, in raport cu operatiunile comerciale, aliantele si cooperarile se particularizeaza prinobiectul mai comple$, interesele preponderent comune ale partilor, orizontul de timp lung aloperatiunilor, implicit caracterul de stabilitate al raporturilor intre parteneri.

c!Implantarea in strainatate se realizeaza pe calea investitiilor directe de capital, acestea presupunind o optiune pe termen lung din partea firmei investitoare si participarea la gestiuneasocietatii vizate.&rincipalele caracteristici ale implantarii sunt(>!#

• crearea de structuri organizatorice pe piata e$terna ,care fie apartin de firma initiatoare(birouri

comerciale , sucursale! fie sunt persoane %uridice autonome( filiale!;

• procesul internationalizarii implica activitati pe termen teoretic nelimitat;

• structurile implantate in strainatate pot desfasura activitati diverse#productie, comert e$terior,

cercetare-dezvoltare etc.

• @atiunile implantarii sunt generate de > categorii de factori si anume#

•

factori specifici firmei #detinerea de avanta%e manageriale, de mar/eting, in domeniul cercetarii-dezvoltarii, detinerea de marci de reputatie etc, acestea permitind firmelor sa concureze de omaniera agresiva pe pietele locale;

• factori locali# marimea pietelor in tarile gazda, costuri de productie mai favorabile, acces la

resurse (naturale, umane!bariere comerciale ridicate;

• factori de politica economica # in principal stimulente acordate investitorilor straini sub forma

facilitatilor vamale, fiscale, facilitati privind transferul profiturilor, crearea de zone speciale dee$port etc.

Optiunea firmei spre una sau alta din modalitatile de intrare pe piata e$terna se face prin evaluarea a? elemente c"eie si anume# profitul previzionat, control asupra operatiunilor, riscuri e$istente pe

piata e$terna si nivelul resurselor anga%ate.0e regula, odata intrata pe piata e$terna, firma isi va modifica treptat optiunea spre modalitati care-i confera un control sporit asupra operatiunilor ; pentru a obtine insa acest control ea va trebui pede o parte sa aloce resurse sporite, pe de alta parte sa-si asume riscuri mai mari de ordin economicsi politic.

In functie de tipul firmei care se internationalizeaza distingem strategii ale firmelor mici si mi%locii sirespectiv strategii ale societatilor transnationale.

K


8/16

Intrucit ultimul aspect va face obiectul unui material distinct, prezentam in continuare succint citevatendinte ale internationalizarii intreprinderilor mici si mi%locii (I ! ,conform unui recent studiuO:70 (@apport O70: sur les &:-+==)!

• a%oritatea I-urilor abordeaza internationalizarea intr-o maniera pasiva, reactiva,

neconsiderind planificarea strategica deosebit de importanta; partial acest lucru se e$plica prin

faptul ca I-urile trebuie sa fie prin definitie fle$ibile, capabile sa se adapteze rapid pentru areusi;

• 7ele mai multe I-uri isi internationalizeaza operatiile conform unei traiectorii evolutive,

plecind de la operatiuni de e$portEimport si doar o mica proportie din ele se implanteaza direct sauinc"eie aliante competitive;

• Internationalizarea initiala este realizata in regiuni apropiate din punct de vedere geografic;

• &rocesul internationalizarii pare sa se accelereze in ultimii ani in sensul ca termenul intre

momentul crearii firmei si primii pasi spre internationalizare se diminueaza treptat (>-? ani inultimul timp!;

• a%oritatea I-urilor par sa prefere o internationalizare autonoma, respectiv tipurile de

strategii care sa nu le reduca controlul asupra operatiunilor- in consecinta accesul la aliante sau

acorduri de cooperare cu intreprinderi straine este inca relativ rar;• Anumite functii ale intreprinderii tind sa fie mai repede internationalizate decit altele- e$.

distributia, serviciile post-vinzare ;

• 0ecizia de internationalizare depinde in multe situatii de e$istenta asa numitilor JfacilitatoriJ,

adica a intreprinderilor(si ele mici si mi%locii! care spri%ina internationalizarea I-urilor prinoferirea de servicii cum sunt # realizarea de studii de piata, gestiunea riscurilor,oferirea deconsultanta %uridica sau de alta natura etc;

• In general , gradul de maturitate si de desc"idere a economiei nationale in care sunt localizate

firmele, au un efect important asupra internationalizarii acestora. Astfel de e$emplu, I-urile suntmai putin internationalizate in economiile caracterizate lung timp prin protectionism si izolationism(Caponia! si respectiv in economiile de mari dimensiuni( 2A!, unde ele au posibilitati sporite de

e$pansiune pe piata interna 0impotriva, gradul de internationalizare atinge ma$imum in micileeconomii desc"ise(Olanda, elgia, 2uedia etc!.

• In ce priveste sectorul de activitate- cu cit el este mai internationalizat, cu atit I-urile au

sanse mai mari sa fie active pe plan international.In plus sectorul de activitate si piata internainfluenteaza modul in care I-urile isi internationalizeaza operatiile.0e e$ in sectoarelemondializate, dominate de marile intreprinderi (automobile, electronica, industria farmaceutica etc!,I-urile au tendinta sa isi internationalizeze operatiunile in calitate de subcontractanti.0impotriva, in sectoarele mai putin internationalizate (masini-utila%e,mobila etc! I-urile seinternationalizeaza de o maniera mai independenta , c"iar daca apeleaza la intreprinderi mari pentrudistributia produselor.

Internationalizarea prin e$port

In practica, agentii economici se implica in afaceri internationale mai intii prin operatiuni dee$port-import; in cazul firmelor mici si mi%locii acestea reprezinta de cele mai multe ori formae$clusiva de internationalizare.otivatiile e$portului pot fi clasificate in 1 categorii si anume # motivatii proactive si respectivreactive.0in prima categorie fac parte# atitudini manageriale favorabile, obiective de crestere si profit,avanta%e privind competente de mar/eting, economii de scara, detinerea unui produs unic(a uneicompetente te"nologice!,e$istenta unor oportunitati de piata, politici de stimulare a e$porturilor etc.

)


9/16

In cea de-a 1 a categorie includem# prelungirea duratei de viata a produsului, diversificarea pietelor pentru dispersarea riscurilor, e$tinderea vinzarilor unui produs sezonier, primirea unor comenzinesolicitate, o piata interna de dimensiuni reduse sau o piata interna in declin, presiunea concurenteietc.otivatiile pot deci proveni fie din mediul intern, fie din cel e$tern al firmei si ele arata caactivitatea de e$port a acesteia reprezinta un raspuns la anumite presiuni sau dimpotriva, ea esterezultatul unui comportament activ, agresiv al firmei avind la baza interesul ei de a e$ploata anumitecompetente sau oportunitati de piata.In activitatile de e$portEimport sunt implicate mai multe categorii de agenti economici# producatori,comercianti independenti, intermediari etc,cu motivatii si modalitati distincte de abordare a pieteie$terne.&rezentam succint caracteristicile lor definitorii.

Producatorul pe piata e$terna.(> si ?!In luarea deciziei de a patrunde pe piata e$terna, producatorul trebuie sa aiba in vedere urmatoareleelemente#a! capacitatea firmei de a e$porta;

b! stabilirea produselor destinate e$portului si fi$area strategiei de produs;c! selectareabpietei(pietelor! e$terned! alegerea modalitatii de e$port;

a! 7apacitatea de e$port are mai multe componente si anume# capacitatea de productiedisponibila, capacitatea te"nologica ( vizeaza un anumit grad de inzestrare te"nica a intreprinderii precum si capacitatea proprie de cercetare-dezvoltare!,capacitatea financiara ( producatorul caredoreste sa patrunda pe piata e$terna trebuie sa fie in masura sa suporte anumite c"eltuieli cu prospectarea pietei, publicitatea, distributia etc!capacitatea profesionala ( are o importanta aparteatunci cind producatorul decide abordarea e$portului direct! . b! O firma care intentioneaza sa vinda in strainatate are mai multe optiuni strategice in ce

priveste produsul ' vezi si +!#• Introducerea pe piata e$terna a produsului comercializat pe piata interna- in acest caz piata

e$terna este tratata ca secundara, producatorul alegind pentru e$port produsele care nu necesitamodificari.&ietele pe care are loc e$pansiunea sunt selectate in functie de relativa lor similitudine cu piata tariide origine din perspectiva caracteristicilor cererii, a nivelului si structurii veniturilor etc. dar nu mai putin important este potentialul de crestere al pietei in viitor precum si absenta unei concurentelocale puternice.Aceasta relativa standardizare a produsului , ca si caracteristicile pietei selectate de firma,genereaza aplicarea unui mar/eting uniform la nivel mondial ,cu toate avanta%ele ce decurg de aici.:$emple de firme care au adoptat o astfel de strategie sunt ma%oritatea firmelor americane care si-

au e$tins activitatile internationale in anii +=-K(&rocter L Gamble, MellogDs, nilever, 7oca 7ola etc!.Aceasta strategie, bazata initial pe e$porturi si contracte de licentiere- genereaza ulterior crearea defacilitati de productie pe fiecare piata principala a firmei.Ha inceputul anilor *D marea parte a acestor firme au inceput sa acorde o mai mare importantaadaptarii produselor, acordind filialelor o mai mare responsabilitate in dezvoltarea unor produse noisi a unor strategii specifice de mar/eting.

• &rodusul este adaptat cerintelor pietei locale(strategia diferentierii!-adaptarea fiind influentata

de un comple$ de factori intre care# norme te"nice locale, traditii de consum,factori culturali,climatici, preferintele clientilor etc.

*


10/16

Firmele care opteaza pentru aceasta strategie vor modifica pe de o parte caracteristicile fizice ale produselor (reteta de fabricatie, dimensiuni, ambala%, design, etc! pe de alta parte caracteristicileacorporale cum ar fi marca, politica de distributie, de promovare etc.Firmele mari opteaza in cadrul acestei strategii pentru realizarea de investitii directe diferitele lor filiale producind pentru fiecare piata gazda produse adaptate cerintelor locale, politica de mar/etingfiind si ea adaptata fiecarei piete .0ezavanta%ul acestei strategii este acela al unor costuri operationale ridicate, generate de duplicarea partiala sau cel mai adesea totala a lantului de valoare in fiecare tara de implantare (de e$emplu, lainceputul anilor *oD nilever dispunea de +) operatiuni diferite si independente in sectoruldetergentilor in :uropa, duplicarea activitatilor la nivelul productiei si a mar/etingului fiinde$cesiva!.O alta slabiciune a acestei strategii este aceea ca filialele functioneaza relativ autonom fata de sediulcentral- rezutatul pe termen mediu si lung fiind acela al incapacitatii de a realiza un transfer deaptitudini si produse de la o filiala la alta.

• Intrarea pe piata e$terna cu un produs nou, nee$perimentat pe piata de origine.

0aca firma elaboreaza strategia pentru a stisface cererea e$istenta pe mai multe piete simultan, intr-o maniera uniforma- avem de-a face cu strategia standardizarii (globala!, apana% al firmei asa zisa

globale, si care genereaza importante economii de scara in fazele# cercetare-dezvoltare, productie,mar/eting.In ce priveste productia, strategia globala implica pe de o parte o specializare a unitatilor producatoare la nivel de produs sau stadiu al procesului de productie in zonele geografice in careconditiile sunt cele mai favorabile, iar pe de alta parte, o integrare a productiei la nivel regional sauglobal.7a e$emplu, la inceputul anilor +== nilever a depus eforturi pentru regrupareaoperatiunilor sale din :uropa in citeva localizari eficiente din punct de vedere al costurilor.2trategia globala are ca punct de plecare teoria consumatorului global, identificat ca grup deconsumatori la nivelul tarilor dezvoltate avind caracteristici similare din punct de vedere al niveluluiveniturilor, al bazei educationale, stilului de viata, aspiratiilor etc aceste similaritati conducind la orata inalta de penetrare a pietelor cu anumite categorii de produse.

n e$emplu de succes al acestei strategii este cel al firmei Gillette- care a lansat noul aparat de ras2ensor cu a%utorul unei singure campanii publicitare destinate unui nr. de += tari, rezultatele fiinde$celente.

• &rodusul este conceput si realizat in functie de e$igentele cumparatorilor straini, aceasta fiind o

strategie de concentrare pe clienti; ea poate fi utilizata in cazul construirii de obiective la c"eie, al producerii de bunuri industriale la comanda sau bunurilor de consum la comanda.

c!2electarea pietei(pietelor! e$terne reprezinta procesul de identificare sistematica, metodica auneia sau mai multor piete ce ofera conditii optime de realizare a tranzactiei, proces ce sedesfasoara in citeva etape distincte si anume#

- o evaluare generala a pietelor cu scopul eliminarii intr-o prima faza pe cele care nu

indeplinesc conditiile generale spre a fi abordate de firma# aceasta evaluare se face luind inconsiderare criterii economice generale, fizico-greografice, politice , culturale;- o ierar"izare a pietelor introducind in analiza si criterii precum# volumul pietei pentru

produsul in cauza, dinamica pietei, accesibilitatea din punct de vedere al reglementarilor,concurenta etc.

- identificarea segmentelor de consumatori in cadrul tarii sau grupului de tari selectionate ,scop in care sunt utilizate criterii demografice,socio-culturale, psi"ologice.

Atunci cind managerii iau in considerare segmentarea pe pietele straine ,ei trebuie sa aiba invedere 1 elemente fundamentale si anume#masura in care e$ista diferente intre tari in structurasegmentelor de piata iar pe de alta parte masura in care se pot identifica segmente care transced

=


11/16

granitele nationale.:$istenta acestora din urma sporeste abilitatea firmelor de a considera piatamondiala ca o piata unica si de a urma o strategie globala.

d!In ce priveste alegerea modalitatii de e$port- producatorul are 1 optiuni si anume # e$port directrespectiv indirect.(vezi > si ?!Exportul direct presupune ca producatorul isi realizeaza prin mi%loace si structuri organizatorice proprii e$portul de bunuri si servicii, cu urmatoarele avanta%e mai importante pentru el#

• posibilitatea de a-si retine profitul comercial;

• legatura directa cu piata e$terna, producatorul putind sa recepteze operativ modificarile care au

loc in domeniul cererii;

• posibilitati sporite de promovare a produselor pe pietele e$terne.

• producatorul aare un control mai bun asupra operatiunilor sale.

Himitele e$portului direct sunt legate de#

• nivelul ridicat al c"eltuielilor de comercializare, in consecinta e$portul direct devine rentabil

numai de la un anumit nivel al vinzarilor;

• riscurile specifice activitatii de e$port se rasfring direct asupra firmei producatoare;• este necesara constituirea unor servicii profilate pe activitatea internationala, ceea ce implica noi

costuri si riscuri in planul managementului.:$portul direct poate fi o practica in cazul firmelor ce au in obiectul de activitate produsestandardizate(care nu necesita realizarea unui pac"et de e$port comple$! , sau poate fi rezultatul participarii reusite la o liciatie internationala, (caz in care este vorba de contracte avind ca obiect bunuri de ec"ipament, uzine la c"eieJ,instalatii etc,! e$portul direct este si cel realizat in cazulvinzarii prin corespondenta sau in cazul comertului electronic.Aceasta modalitate de e$port presupune crearea unor structuri organizatorice si in tara de origine si pe piata e$terna.In tara de origine formula conscrata este aceea a serviciului de e$portEimport , format din toate

persoanele-lucratori de comert e$terior care se afla in realtie directa sau indirecta cu clienti,furnizori, intermediari etc. ce opereaza in comertul international..2erviciul poate fi subordonat celui comercial(varianta a! din figura de mai %os! sau se poate situa laacelas nivel cu alte servicii functionale ( varianta b! alegerea depinzind de importanta acordata defirma activitatilor internationale.(vezi > si ?!

I.&opa, Tranzactii de comert e$terior, 11.2tructura in varianta b! permite o dezvoltare progresiva a activitatilor internationale ale firmei, inacest sens fiind posibile doua evolutii si anume # specializarea pe zone geografice si respectivconstituirea unei structuri separate pentru logistica. (vezi tabel!

+

0irector general

aprovizionare comercial finante e$port(b! productie

e$port(a!

productie comercial finante e$port logistica

Nona+ Nona1 &iatainterna

e$port

0irector general


12/16

2erviciul de e$portEimport colaboreaza cu celelalte departamente ale firmei in elaborarea si punereain aplicare a strategiei de e$port. &rincipalele obiective urmarite pe functii specifice tranzactiilor decomert e$terior sunt# Functia de mar/eting # definirea politicii de mar/eting (stabilirea mi$ului de mar/eting, stabilireaformelor de internationalizare etc!,studierea pietei e$terne,stabilirea te"nicilor de comercializare,conceperea si realizarea politicii promotionale; Functia comerciala # prospectarea pietei e$terne, ofertarea, negocierea, contractarea , asigurareaserviciilor postvinzare;Functia logistica #indeplinirea formalitatilor pentru realizarea transportului international, asigurariimarfii, reglementarii problemelor vamale etc

Functia financiara # efectuarea platilor,asigurarea finantarii operatiunilor, controlul rentabilitatiioperatiunilor;Functia %uridica #verificarea validitatii contractului, redactarea contractului,urmarirea si solutionarealitigiilor, informarea cu privire la reglementarile nationale si internationale in materie de comerte$terior.:$portul direct presupune crearea de structuri organizatorice si pe piata e$terna- acestea includ# biroul comercial (de reprezentare! sucursala si respectiv filiala de comercializare.iroul comercial reprezinta un compartiment operativ implantat in strainatate, care nu are personalitate %uridica si care indeplineste o functie specializata de intermediar intre soceietateacomerciala care l-a constituit si partenerii ei comerciali.&rincipalele sale functii sunt #asigurarea unei legaturi cu piata locala in vederea promovarii

vinzarilor, stabilirea primelor contacte cu clientii potentiali si prezentarea produselor firmei,acordarea de spri%in in vederea pregatirii si desfasurarii tratativelor, urmarirea modului de derulare acontractelor inc"eiate, coordonarea activitatii de asistenta te"nice si service, informarea cu privirela piata etc. 2ucursala este un sediu secundar al firmei localizat in strainatate, fara personalitate %uridica. :aeste supusa legii societatii care a decis constituirea ei, dar si legii tarii unde functioneaza( in ce priveste infiintarea ei!.2ucursala transmite comenzile catre societatea-mama, asigura vamuireamarfurilor, face livrarile in plan local, urmareste derularea contractelor, se ocupa de serviciile post-vinzare etc.0esi nu are independenta %uridica, ea dispune de o anumita autonomie operativa.Filiala este o societate comerciala constituita in strainatate, care dispune de personalitate %uridica.2tatutul ei %uridic este cirmuit de legea tarii unde functioneaza, filiala avind nationalitateatarii respective.Atributiile ei sunt asmanatoare cu ale sucursalei.&rin constituirea unei filiale de productie producatorul poate delocaliza productia pe piata deimport. In acest caz filiala realizeaza pe linga activitati de productie si activitati de comercializareatit in tara de implantare cit si pe alte piete.Exportul indirect presupune separarea functiei de productie de cea de comercializare, ultima putind fi preluata de mai multe categorii de firme si anume# firme care actioneaza in nume si pe cont propriu, firme care actioneaza in nume propriu si pe contul altora( comisionarii! si firme carelucreaza si in numele si pe contul altora( agentii sau reprezentantii!.In primul caz, producatorul vinde marfa unei firme comerciale- care la rindul ei realizeaza e$portulin nume si pe cont propriu.&roducatorul nu isi asuma nici riscurile nici c"eltuielile legate decomercializarea in strainatate a marfurilor sale, el neavind legatura directa cu piata

++


13/16

e$terna.7omerciantul la rindul sau urmareste obtinerea de profit din diferenta intre pretul decumparare si cel de vinzare, el realizind integral activitatile de negociere, contractare si derulare aoperatiunilor de comert e$terior.:$portul in aceasta formul se practica de catre intreprinderi mici si mi%locii care fie nu pot , fie nuconsidera eficient sa-si creeze structuri proprii de e$port-sau in situatia in care e$portul nureprezinta o cota ridicata in cifra de afaceri a firmei producatoare.In categoria firmeleor ce opereaza independent se includ casele de comert, firmele specializate decomert e$terior, firmele de comert en-gros si respeciv firmele de comert en-detail.7asele de comert sunt mari firme comerciale care pe de o parte cumpara marfuri de la producatoriiinterni sau de la angrososti si le revind in strainatate, pe de alta parte ac"izitioneaza produse dinstrainatate, pe care le revind producatorilor sau comerciantilor locali. :le sunt implicate deopotrivain operatiuni de comert e$terior si interior si realizeaza in principal operatiuni pe cont propriu dar pot opera si pe baza de comision.Aceste case au de regula o buna situatie financiara si dispun peste granite de retele e$tinse careinclud depozite, facilitati de transport, distribuitori, sucursale, filiale etc. In unele cazuri aceste casedomina comertul la nivelul unor localitati , zone geografice sau c"iar natiuni. Caponia este tara undeconceptul de casa de comert a fost cel mai eficient aplicat.&rimele + astfel de case acopera circa

din e$portul %aponez si 1E> din importuri si lucreaza cu peste + de produse.:$ista cel putuin >ratiuni care stau la baza succesului acestor case %aponeze si anume#

• 6olumul mare al tranzactiilor pe care le realizeaza permite acestor firme sa obtina un tratament

preferential in diferite domenii( e$ tarife de transport!;

• Firmele respective servesc piete interne mari nu numai in Caponia ci si in alte zone geografice;

• :le au acces la un volum mare de capital si pe piata %aponeza dar si pe piata internationala de

capital si in consecinta pot derula tranzactii de dimensiuni si valorice si in conditii de riscinaccesibile altor firme.Astfel de case de comert e$ista si in alte tari cum ar fi# 2uedia, Finalanda, 7anada, Pong-Mong,2ingapore, :lvetia, etc.Firmele specializate de comert e$terior sunt firme care opereaza numai in aceasta sfera, oferind

avanta%ul unui personal calificat si al vadului comercial. Aceste firme pot fi specializate pe criteriuloperatiunilor( e$portEimport!, sau al categoriilor de produse, sau in sfirsit al te"nicii decomercializare# ree$port, contrapartida, etc.7omerciantii engros au rolul de verigi intre firmele producatoare si cele comerciale cu amanuntul ,dar uneori pot cumpara marfuri de pe piata interna pentru a le vinde in strainatate sau se pot anga%ain desfacerea de marfuri straine pe piata interna.Firmele de comert en detail pot primi comenzi din strainatate pentru diferite partizi de marfuri sau pot sa-si realizeze direct importul de marfuri , principalele e$emple in acest sens fiind magazineleuniversale si intreprinderile care servesc clientela prin corespondenta

In situatia utilizarii comisioarilor avem de-a face cu o vinzare delegataJ.

Aceasta este modalitatea de comert la care apeleaza producatorii atunci cind doresc sa beneficiezede e$perienta si renumele unui comerciant consacrat pe piata e$terna , dar in acelas tiomp doresc sa participe efectiv la realizarea tranzactiei.7omisionarii sunt persoane fizice sau %uridice care se obliga sa indeplineasca anumite atributii innume propriu dar pe contul unei alte persoane numita comitent.In tranzactiile internationalecomisionarul poate avea sediul fie in tara e$portatoare , fie in cea importatoare si el poate primiinsarcinarea fie de a vinde fie de a cumpara marfuri din strainatate.In situatia unui contract de comision de e$port, comisionarul avind sediul in tara e$portatorului,obligatiile comisionarului vizeaza in principal urmatoarele aspecte#

• cercetarea si prospectarea pietei e$terne;

+1


14/16

• transmiterea ofertei producatorului clientilor e$terni;

• negocierea si semnarea contractului e$tern in nume propriu;

• indeplinirea formalitatilor de e$peditie a marfii, de transport pe parcurs e$tern, de asigurare,

vamuire etc,

• pregatirea documentelor necesare incasarii marfii de la e$tern;

• notificarea producatorului cu privire la reclamatiile primite de la e$tern;

• ac"itarea contravalorii marfii producatorului intr-un interval specificat de la momentul incasarii

de la e$tern;

&roducatorului ii revin intre altele urmatoarele obligatii#

• intocmirea ofertei si transmiterea comisionarului;

• livrarea marfii cu respectarea conditiilor contractuale;

• transmiterea documenteler solicitate de comisionar,

• solutionarea reclamatiilor e$terne;

• acordarea de asistenta comisionarului pentru derularea in bune conditii a operatiunilor, .

• ac"itarea unui comision calculat ca procent din valoarea vinzarii.

na din problemele cu care se confrunta firmele comisionare este aceea a mentinerii clientilor lor(comitenti! si in periada urmatoare penetrarii de catre acestia a pietelor e$terne.ulte firme producatoare recurg la serviciile firmelor comisionare doar pentru testarea pietei e$terne- cudorinta de a deveni ulterior participanti directi la operatiunile de comert e$terior.6arietati ale contractului de comision sunt contractul de consignatie si respectiv contractul dedepozit.7ontractul de consignatie reprezinta un contract prin care o persoana numita consignantincredinteaza altei parti, consignatar, marfuri in depozit, pentru a fi comercializate in conditiistabilite,contra unui pret.Trasatura proprie a acestui contract este ca marfurile nu trec in

proprietatea consignatarului ci numai in posesia lui, iar actul de comert, desi este facut in nume propriu de catre consignatar, are efecte in gestiunea consignantului.7onsignantul isi rezerva dreptul de proprietate asupra marfii pina la incasarea sumelor reprezentindcontravaloarea marfii.7ontractul de consignatie contine clauze detaliate privind#obiectul contractului(cantitate, calitate,ambala%, marca!, modul de depozitare, evidenta si dreptul de control al consignantului , asigurareamarfii,conditiile si preturile la care se poate face vinzarea de catre consignatar, modul de decontareal pretului catre consignant si a comisionului catre consignatar, durata contractului, modul desolutionare a litigiilor etc.7ontractul de depozit defineste relatia prin care o parte numita deponent, preda in pastrare uneialte parti-depozitar, marfuri pe care acesta din urma se obliga sa le restituie la termenul convenitsau sa le predea unui tert.In comertul international depozitul constituie o activitate comerciala care se realizeaza de catreintreprinderi organizate sub forma de depozite generale sau specializate.0epozitarul elibereaza la primirea marfii un document numit recipisa-arant, care reprezinta un titlu de credit asupramarfii.Acesta faciliteaza vinzarea marfurilor pe care le reprezinta daoarece transmiterea lui se face prin andosare (gir!-posesorul documentului fiind proprietarul de drept al marfii.Qarantul faciliteazade asemenea obtinerea de credite- depunerea lui la banca creditoare constituind un ga% asupra marfiiaflate in depozit.

+>


15/16

In ce priveste reprezentantul(agentul!, acesta actioneaza in baza ordinului pe care il primeste din partea unui comitent de a indeplini anumite atributii in numele si pe contul partii ordonatoare.&articularitatea sa ca intermediar este ca el contribuie la realizarea tranzactiei de vinzare-cumparare, dar nu participa in calitate de parte la contract si nu cumpara marfuri pe contul sau.

0istinctia e$port directEindirect se prelungeste pe piata e$terna intr-un mod similar celei e$istente pe piata de origine.7u alte cuvinte producatorul, sau comerciantul, pot realiza vinzarea pe piata e$terna fie printr-uncontact direct cu clientul (care poate implica sau nu reteaua propie de comercializare! ,fie prinutilizarea unor intermediari localizati pe piata de import, care pot fi( ca si pe piata de origine!comercianti independenti (distribuitori!sau respectiv agenti si comisionari.Alegere intre aceste variante se face in functie de citeva criterii cum ar fi# a! caracteristicile pietei natura, dimensiunea, dispersia geografica a clientilor etc.In general, piata marfurilor destinata consumului productiv este mai specializata si mai concentrataceeea ce face posibila vinzarea directa utilizatorilor industriali.&iata bunurilor de consum este dispersata, produsele sunt cumparate la intervale mici de timp,

structura sortimentala este foarte larga- in consecinta este recomandabila utilizarea intermediarilor. b!caracteristicile produselor-greutate, diemensiune, comple$itate te"nica, perisabilitate etc.2unt situatii in care diemnsiunea, greutatea, alte caracteristiici specifice ale produsului reclamafacilitati deosebite pe care intermediarii nu le detin-in acest caz este preferata vinzarea directa. c!trasaturile si potentialul intreprinderilor producatoare;0e regula intreprinderile puternice, cu resurse de mar/eting si manageriale importante sunt mai putin dispuse sa utilizeze intermediari in desfacerea produselor lor.d!structurile de distributie e$istente in tara importatoare influenteaza decizia firmei in a alegeanumiti comercianti pe piata vizata- 7a e$emplu, in unele tari distributia bunurilor de consum estecontrolata de citeva lanturi engros, in altele dimpotriva predomina detalistii etc.e!un rol important in decizia firmelor il %oaca criteriile referitoare la canale# aria geografica pe care

o acopera, costul acestora, riscurile, fle$ibilitatea, controlul asupra operatiunilor etc. 2pre e$emplificare- o comparatie intre utilizarea retelei proprii si respectiv recurgerea la unagentEdistribuitor permite formularea citorva concluzii si anume#&rincipalul atu al retelei proprii este controlul asupra operatiunilor care poate fi total daca legaturaeste de tip sucursalaEfiliala de comercializare- consumator final, sau partial daca intre punctelementionate se mai interpune o veriga.In privinta costurilor, acestea sunt variabile in cazul agentuluiEdistribuitorului- in timp ce in cazulretelei proprii o fractiune importanta a costurilor sunt fi$e(birouri ,spatii de depozitare, c"eltuieliadministrative etc!,in acest din urma caz costurile unitare descrescind pe masura cresteriivinzarilor. :$portatorul va compara costurile unitare de vinzare pentru cele 1 situatii, alegindsolutia cea mai profitabila.0e mentionat ca profitul nu este intotdeauna criteriul decisiv in aceasta decizie- de e$emplu,managerii pot respinge un canal profitabil pentru ca nu intruneste citeriile de performanta dorite(producatorii de produse te"nice cu imagine foarte buna vor respinge agenti sau distribuitori carenu pot oferi servicii adecvate consumatorilor si in consecinta vor refuza sa vinda pe piete mici, carenu %ustifica un canal tip sucursala sau filiala!.In ce priveste problema riscurilor-crearea unei retele proprii presupune riscuri mai mari in cazulunui declin al pietei sau al modificarii preferintelor consumatorilor comparativ cu situatia in caresunt utilizati intermediari.Optiunea spre utilizarea agentului sau respectiv a distribuitorului are si ea la baza citevaconsiderente c"eie si anume#

+?


16/16

Agentul este un intermediar care reprezinta firma producatoare in tara vizata fara sa preia proprietatea asupra marfurilor.:l nu detine stocuri si nu acorda credite clientilor, remunerarea safiind comisionul aplicat la valoarea vinzarilor.0istribuitorul este comerciantul independent care preia proprieatea asupra marfurilor pentru a lerevinde engrosistilor, altor intermediari sau consumatorilor finali din tara vizata.0istribuitorul isi asuma si alte responsabilitati cum ar fi #detinerea de stocuri, activitati de promovare, creditarea clientilor, activitati de intretinere, reparatii etc.@emunerarea sa este diferentaintre pretul de cumparare si respectiv de vinzare.Alegerea intre aceste variante sa bazeaza ca si in cazul anterior pe evaluarea unor elemente cumsunt#controlul, raspunsul la specificatiile de performanta, costurile implicate.0e regula , distribuitorul isi asuma mai multe functii dar este mai greu de controlat decit un agent.In privinta costurilor, evaluarea trebuie sa aiba in vedere toate c"eltuielile implicate de utilizareacanalului.0e e$emplu, desi comisionul agentului este mai mic decit discountul acordat distribuitorului, costultotal in cazul agentului poate fi mai ridicat daca se au in vedere toate c"eltuielile pe care si leasuma producatorul si anume#stocare, servicii post-vinzare, promovare etc.In sfirsit, criteriul profitabilitatii trebuie luat in considerare in strinsa legatura cu cel al performantei

canalului. 0aca un anumit criteriu de performanta nu poate fi atins decit prin utilizarea unui anumitcanal, acesta trebuie ales c"iar daca nu este cel mai profitabil.In cazul in care firma opteaza pentru un canal de tip agentEdistribuitor, o problema dificila oreprezinta alegerea acestora, pentru a raspunde in bune conditii cerintelor formulate. Aceastaalegere reprezinta de regula un proces comple$, in desfasurarea caruia intervin citeva etapeesentiale si anume#-elaborarea listei cu datele care se solicita din partea distribuitorilor si lansarea de cereri pe pietelee$terne(datele se refera la # aria geografica si produsele pe care le acopera, dimensiunea firmei,e$perienta anterioara cu produse similare cu cele ale producatorului, structura organizatorica afirmei, calificarea fortei de munca, facilitati fizice detinute, activitati post-vinzare oferite, situatiafinanciara, relatiile cu autoritati guvernamentale etc.!

•evaluarea informatiilor obtinute; de regula evaluarea informatiilor intr-o prima etapa este urmata

de solicitarea adresata distribuitorilor interesati de a prezenta un proiect de plan privind modul decomercializare al produselor oferite, spri%inul pe care il doresc din partea producatorilor, nivelulanticipat al vinzarilor etc.

• selectarea efectiva este recomandat a fi facuta pe baza de interviuri cu cei alesi urmare a

desfasurarii celei de-a 1a etape.

• ibliografie#

+! 6.0anciu- ar/eting international-:ditura :conomica 1+;1! A.0e!I.&opa Tranzactii de comert e$terior, :ditura :conomica 11;

?!I.&opa- Tranzactii comerciale internationale- :ditura :conomica +==);! I.&opa, @.Filip- anagement international, :ditura :conomica 1+;K!I.2toian,:.0ragne. .0ragne-:ditura 7araiman 1+;)!2t.oung-International mar/et entr

internationalizare de firma

Documents