INTEGRAREA COPIILOR CU SINDROMUL DOWN IN INVATAMANTUL PRESCOLAR

Viata este valoroasa din prima zi a aparitiei ei, indiferent de forma in care apare, ea trebuie respectata si sprijinita in dezvoltare sub toate formele!

Copilul cu sindromul Down vine pe lume, ca si orice alt copil intr-o maternitate, de aici rezulta rolul important pe care il are personalul medicalal spitalului si asistentul social in informarea adecvata a parintilor despre sindromul Down, informare ce trebuie facuta cu foarte mult tact asigurandu-se sprijinul psihologic al parintilor.Asistentul social si, in masura in care exista, psihologul,au un rol deosebit de consiliere in acest cazuri, ei avand obligatia sa acorde sprijinul necesar parintilor,care sunt in toate cazurile foarte profund marcati de nasterea unui copil cu sindromul Down. De asemenea asistentul social este cel care poate sa puna in legatura parintii cu diverse organizatii care au in atentia lor personae cu sindromul Down si cu diversi specialisti care vor juca rol important in viata copilului cu sindromul Down.In procesul de normalizare a vietii acestor copii si in integrarea lor sociala,scolara si profesionala,interventia precoce este primul pas care trebuie realizat pentru ca munca de recuperare sa aiba un succes deplin. Nu este totuna cand un copil intalneste un specialist la varsta scolarizarii sau poate si mai tarziu sau el este asistat din prima lui zi de viata, avand astfel un avantaj net superior in dezvoltare,deoarece cativa ani pierduti vor avea urmari negative in dezvoltarea lui,si aceasta pierdere nu va fi niciodata recuperata.Participarea la programe de interventie precoce ii da posibilitatea copilului de a avea un start bun cu scopul de a atinge maximum atat din punct de vedere intelectual cat si din punct de vedere al functionarii adaptive. In munca de interventie precoce,in cazul copiilor cu sindromul Down, intra o serie de aspecte cum ar fi: consilierea parintilor, explicarea adecvata a problemei genetice, consilierea in probleme medicale ce pot sa apara la acesti copii, includerea copilului intr-un program psihopedagogic de inerventie complex,precum si alte activitati, toate acestea realizandu-se prin colaborarea unei echipe de specialisti.Copiii cu sindrom Down chiar daca se nasc cu trasaturi fizice asemanatoare, ei au posibilitati diferite si trasaturi de personalitate foarte diferite, la fel ca si copiii obisnuiti.Succesul unui program de integrare scolara depinde printre altele in mare masura si de atitudinea celor care se ocupa de educatia copilului, de atitudinea celorlalti copii si de competenta profesionala a cadrelor didactice si a specialistilor.In relatiile interumane,intelegerea faptului ca altul reprezinta un univers la fel de complex,cu aceleasi trebuinte ca si ale mele, reprezinta primul pas spre invatarea unor noi atitudini.(A. Neculau A trai printre oameni) Atitudinile pozitive ale celor care lucreaza cu copiii integrati se considera a fi cruciale in succesul unui program de integrare. Atitudinea colegilor copilului integrat este in aceeasi masura importanta. Atitudinea pozitiva si dorinta cadrelor didactice nu sunt suficiente. Un vechi proverb spune ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Cadrele didactice trebuie sa fie capabile sa furnizeze o educatie de un inalt nivel calitativ,o educatie diferentiata, in acord cu nevoile individuale ale fiecaruia.Copilul cu sindromul Down nu trebuie considerat ca o piedica, ca o frana in predare. El poate juca rol de feed-back pentru cadrul didactic, in sensul ca el poate sa-l ajute pe profesor sa verifice eficienta unor strategii didactice pentru care el a optat pentru a transmite anumite cunostinte. De multe ori daca strategiile alese nu au avut un minim efect si asupra copilului cu cerinte educative speciale e bine ca profesorul sa se intrebe odata in plus daca acele strategii au dus la rezultatele asteptate de la ceilalti copii.In primul rand vorbiti rar si clar, nu foarte tare. Este recomandat sa se foloseasca multe materiale concrete sau care se pot manipula pentru a se forma anumite concepte. Cartile de multe ori nu sunt de folos pentru ca ele implica intelegerea limbajului ( de multe ori o problema pentru copii cu sindromul Down ) sau contin prea multe lucruri care distrag atentia sau ridica prea multe probleme pe aceeasi pagina, ceea ce ii incurca si ii coplesesc pe acesti copii. Munca cu cartea cere un nivel de independenta care poate sa nu fie posibil de atins pentru cei care invata mai lent. Mai de folos sunt asadar jocurile, jetoanele sau diverse materiale care pot fi usor de manipulate.Pentru a obtine rezultate in munca cu copilul cu sindromul Down cadrul didactic trebuie sa-l motiveze puternic. Dati sarcini care sunt potrivite nivelului de dezvoltare si care au fost bine explicate. Apreciati si cele mai mici succese si progrese realizate de copil. Creati o atmosfera orientata spre succes. Faceti in asa fel incat succesul obtinut in rezolvarea unei sarcini sa fie ceva atractiv pentru copil. Oferiti mai intai recompense externe, pentru ca apoi, treptat, sa renuntati la ele astfel ca recompensele sa devina interne si copilul sa ramana motivat. Faceti cunoscute reusitele copilului in ceea ce i s-a dat de lucru, impartasindu-le unei persoane semnificative din viata lui. Cand se poate oferiti copilului posibilitatea de a alege intre doua sau trei activitati. Incurajati ceilalti copii sa-l ajute pe copilul cu nevoi speciale sa inteleaga caile prin care poate realize o sarcina (Cum poate Victor rezolva aceasta sarcina?).Este foarte important faptul ca alaturi de educatoare sa fie si un profesor de recuperare, care pe langa activitatea de recuperare, constituie un sprijin in situatii problema, atat pentru educatoare, cat si pentru copil. In situatia in care lucrezi singur la grupa si intervin astfel de probleme,este cert faptul ca educatoarea nu se poate imparti in doua, neglijandu-i pe ceilalti copii. Astfel de situatii necesita mult calm, rabdare si creativitate. Un rol important in progresul copiilor il are buna colaborare cu familiile acestora. Ar fi un ajutor semnificativ ca macar o data pe saptamana unul din parintii copilului cu cerinte educationale speciale sa poata asista la activitatile din ziua respective. Astfel atat parintele cat si educatoarea ar observa unde apar probleme si ar gasi impreuna solutii.Ideea integrarii persoanelor cu cerinte educationale speciale atat in societate cat si intr-o institutie de invatamant, desi este relative noua, castiga tot mai mult teren si la noi in tara in ciuda numeroaselor bariere pe care le intampina realizarea ei.Restrangand sfera si vorbind doar de integrarea scolara, se pare ca multe dintre cadrele didactice incep sa inteleaga tot mai bine ca fiecare PERSOANA are propria ei individualitate, propiile nevoi, care trebuie respectate si a incerca sa potrivesti toti copiii folosind acelasi sablon, dinainte stabilit, nu poate duce la nimic bun. Pana nu de mult, in multe clase se promova doar competitia, sacrificandu-se de multe copiiiaparent mai putin inzestrati.Insa trebuie gasita calea prin care sa se poata dezvolta atat aceia cu talente si inclinatii deosebite, cat si cei care, din motive independente de ei, se afla in dificultate. Se observa cu usurinta ca copiii cu sindromul Down sunt foarte receptivi si atenti la ceea ce se petrece in clasa chiar daca au o alta sarcina de indeplinit fata de colegii lor. Isi manifesta dorinta vadit de a participa si desfasura aceleasi activitati ca si colegii lor, alaturi de acestia. In general sunt acceptati in grupele de copii din care fac parte. Tuturor copiilor le place la gradinita. Ne putem astepta la comportamente positive din partea copilului numai daca il tratam cu blandete, ii explicam sau daca ii promitem o recompense. Chiar si acest ultimo factor trebuie folosit, stiut fiind faptul ca lipsa motivatiei adecvate adesea duce la un esec. Pentru multi copii motive de bucurie sunt realizarile lor, atunci cand pot sa faca ceva cu succes si sunt apreciati pentru asta. De aceea cadrele didactice trebuie sa fie atente in a da sansa copilului de a mai si reusi, prin sarcini potrivite abilitatilor sale.Interesele si preocuparile sunt variate, de la a scrie si citi, pana la a asculta muzica, a desena sau a face treburi gospodaresti.Este unanim recunoscut ca acesti copii obosesc mai repede in activitati, ca nu mai au rabdare si se plictisesc. Dar credem ca atunci cand activitatea este interesanta si atractiva pentru copil ultimele doua se manifesta in mai mica masura. Parintii sunt multumiti in general de dascalii copiilor lor si recunosc ca prezenta numarului mare de copii din clasa, fara sprijin, impiedica sau ingreuneaza munca cadrelor cu copiii lor. Spre bucuria noastra multi parinti sunt de parere ca in unitatile de invatamant obisnuite se impun si ar fi binevenite discutiile pe tema nevoilor persoanelor cu deficiente si pe tema necesitatii integrarii lor. Este un inceput. Ei vorbesc despre acceptare si spun ca aceasta nu trebuie privita ca un gest de tolerare.Nu trebuie uitata importanta deosebita pe care o au specialistii: logopezii si kinoterapeutii in recuperarea si integrarea copiilor cu sindromul Down si credem ca este absolut necesara prezenta acestor specialisti in unitatile de invatamant care au copii cu deficiente, de orice tip ar fie ele.

GSOCIOEDUCAIONALA COPIILOR CUDIZABILITI N GRDINIA DECOPIIBIBLIOGRAFIE1.Acces la educaie a copiilor cu cerine educative special, Ministerul Educaiei i Cercetrii, Bucureti, Mai 2004G2. Coman, S. (coordonator), Parteneriat n educaia integrat a copiilor cu cerine educative special, Editura Spiru Haret, Iai, 2001RNIA DE COPI3..Moldovan M.,,O dovada ca se poate, Ed.Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2000DIZABILITI N GRDINIA DECOPII