SISTEME AUXILIARE SISTEME AUXILIARE NAVALENAVALE

CURS IVMASINI NAVALE

Sistemele auxiliare existente la bordul navelor sunt: - sistemul de alimentare cu combustibil; - sistemul de racire;- sistemul de ungere;-sistemul de admisie si evacuare; sistemul de distributie;- sistemul de lansare (pornire); - sistemul de inversare a sensului de mars (in MP sunt în marea lor majoritate motoare lente reversibile cuplate direct cu elicea).

Instalatia de alimentare cu combustibil

De regula, la bordul navelor se folosesc doua tipuri de combustibili, cu vâscozitate mare (combustibili navali grei) folositi de catre MP în mars si generatoarele de abur (caldari) si combustibil de vâscozitate medie (motorine) pentru MP la pornire, manevra si înainte de oprire, precum si pentru functionarea MA.

Subsistemul de alimentare motor principal si motoare auxiliare (de joasa presiune) realizeaza alimentarea din tancurile de consum ale pompelor de injectie a motoarelor principale si auxiliare cu combustibil, la parametri optimi ceruti de sistemele de injectie.

Subsistemul de injectie are rolul de a introduce combustibil la presiune ridicata si în momentul optim în cilindrii motorului, realizând procesul de injectie.

Sistemele de alimentare cu combustibil navale sunt instalatii deosebit de complexe si au un numar considerabil de elemente componente. Dintre acestea, cele mai representative sunt: pompele de alimentare; pompele de injectie; tancurile de combustibil; separatoarele de combustibil; schimbatoarele de caldura (încalzitoarele); vâscozimetre; filtrele.

Tancurile de combustibil sunt destinate depozitarii combustibilului pâna în momentul utilizarii lui la bord.

SISTEMUL DE UNGERE

Uleiurile utilizate cel mai frecvent pentru ungere sunt uleiurile minerale.

Caracteristicile cele mai importante ale uleiurilor minerale, în functie de care se decide asupra capacitatii de ungere sunt: vâscozitatea, densitatea, compresibilitatea, stabilitatea, neutralitatea, inflamabilitatea, puritatea, indicele de vâscozitate Dean Davis, onctuozitatea.

Vâscozitatea uleiului

Aceasta caracterizeaza rezistenta interioara datorita frecarii care ia nastere între moleculele lubrifiantului, în cazul deplasarii relative a acestora sub actiunea unei forte exterioare. Unitatea de vâscozitate în sistemul CGS este poise-ul (p) si exprima forta tangentiala, în sine, exercitata de un strat de fluid cu suprafata transversala de 1 cm, care se deplaseaza cu viteza v = 1 cm/s fata de un plan paralel situat la distanta de 1 cm.

Densitatea. Aceasta caracteristica variaza în functie de temperatura si presiune. Prin densitatea uleiului se întelege masa M a unitatii de volum.

Compresibilitatea. La presiuni ridicate uleiurile lubrifiante se comprima, micsorâdu-si volumul initial.

Stabilitatea. Datorita presiunii, vitezei si temperaturii la care se lucreaza, uleiul îsi pierde dupa o perioada, caracteristicile initiale transformându-se în apa si mâl.

Neutralitatea. Aceasta caracteristica se refera la aciditatea minerala si organica din uleiuri.

Inflamabilitatea. Ea necesita cunoasterea punctului de inflamabilitate, care este marcat de temperatura la care vaporii de ulei mineral se aprind.

Puritatea. Aceasta se ia în considerare pentru a evita impurificarea uleiului cu substante care provin din mediu, ca: praf, nisip, particule de metal etc.

Indicele de vâscozitate D.D. - Dean Devis. Reprezinta variatia vâscozitatii cu temperatura.

Onctuozitatea. Aceasta constituie proprietatea care

caracterizeaza capacitatea moleculara a unui ulei de a se prinde foarte puternic de suprafetele metalice

În functie de modul în care este introdus uleiul între suprafetele conjugate, sistemele de ungere sunt:

- ungerea în circuit deschis, la care uleiul necesar pentru ungere este trimis în mod intermitent spre locurile care trebuie unse cu ajutorul unor pompe cu piston tip Bosch, actionate de arborele motor.

- ungerea prin barbotaj se face prin împroscarea uleiului continut în baie de catre organele mobile ale motorului, care antreneaza picaturile de ulei spre locurile care trebuie unse, prin canale si orificii special prevazute.

Ungerea prin barbotaj:1- baie de ulei; 2 - proeminentaprevazuta pe capul bielei; 3 -

biela.

- ungerea sub presiune la care trimiterea uleiului necesar pentru ungere se realizeaza cu ajutorul unei pompe antrenata de motor sau antrenata independent.

- ungerea mixta, la care se foloseste o combinatie din cele trei sisteme descrise anterior.

Sistemele de ungere navale sunt compuse din:

-subsistemul de ambarcare si transfer uleiuri;-subsistemul de separare;-subsistemul de ungere al motorului principal;-subsistemul de ungere al motoarelor

auxiliare;-subsistemul de ungere al reductoarelor si

lagarelor liniei axiale.

Cele mai raspândite pompe de ulei sunt pompele cu angrenaje.

Racitoarele de ulei se calculeaza tinând seama de cantitatea de caldura care trebuie preluata de catre apa de racire din circuitul deschis.

Motoarele moderne se prevad cu un sistem dublu de filtrare a uleiului: un filtru principal la intrarea uleiului în conducta principala si un filtru fin prin care trece 10-15% din debitul total de ulei.

La motoarele care au o centrifuga de ulei, filtrul fin poate sa lipseasca.

SISTEMUL DE RACIRE

Sistemul de racire a motoarelor navale are rolul de a evacua, prin fluidele de racire, o parte din energia termica dezvoltata în motor, cu scopul realizarii unui regim termic optim, atât din punct de vedere al desfasurarii ciclului, cât si din punct de vedere al solicitarilor termomecanice.

Sistemele de racire sunt instalatii complexe care contin numeroase componente, dintre care cele mai importante sunt: pompe; schimbatoare de caldura; filtre; rezervoare; sistemul telescopic; prize de fund; elemente de reglare.

Sistemul de racire este compus din mai multe subsisteme :- sistemul de racire în circuit deschis;- sistemele de racire în circuit închis;

Orice motor naval este prevazut cu o instalatie de racire, care preia caldura acumulata de aceste piese, pe care o cedeaza în exterior, apei de mare, direct sau indirect, mentinând astfel în timpul functionarii motorului o valoare optima a temperaturii pieselor si ansamblelor acestuia.

Pentru racirea motoarelor navale se folosesc diferite lichide de racire: apa, motorina, ulei, apa emulsionata cu ulei.

Cel mai folosit agent de racire pentru motoarele navale este apa.

Pentru racirea pistoanelor s-au adaptat mai multe solutii constructive, care folosesc ca agent de racire uleiul sau apa în circuite separate de cele de ungere si racire a cilindrilor.