INGREDIENTELEIUBIRII

NicolasBarreau

NicolasBarreaus-anăscutlaParisîn1980.Tatălsăuestefrancez,iarmama–nemțoaică.Autorulvorbeștefluentgermana și franceza și locuiește în ambele țări.A studiat limbi romanice și literatură la Sorbona. Înainte să sedediceîntrutotulscrisului,alucratîntr-olibrăriedinParis,peRiveGauche.RomanulIngredienteleiubirii,apărutîn2010,afosttradusdejaîndouăsprezecețărișiadevenitpestenoaptebestsellerinternațional.

„Existăuniioamenipecarei-amputeanumi«impresioniștii»tagmeiscriitoricești.Darulloreaceladeadescoperipoveștile.Aceștiastrăbatlumeaînlungși-nlat,deschidbineochiișiculegdincopaciîntâmplări,stăridespiritșimiciscene,capecireșe.Ungest,unzâmbet,felulîncarecinevaîșipiaptănăpărulpespatesauîșileagășireturiledelapantofi.Instantaneeînspatelecăroraseascundpovești.Poveșticaredevinimagini.“

TraduceredinlimbaenglezășinotedeValentinaTache

Aceastăcarteînformatdigital(e-book)intrăsubincidenţadrepturilordeautorşiafostcreatăexclusivpentruafi

citităutilizânddispozitivulpersonalpecareafostdescărcată.Oricarealtemetodedeutilizare,dintrecarefacparte

împrumutulsauschimbul,reproducereaintegralăsauparţialăatextului,punereaacestuialadispoziţiapublicului,

inclusivprinintermediulInternetuluisauareţelelordecalculatoare,stocareapermanentăsautemporarăpe

dispozitivesausisteme–alteledecâtcelepecareafostdescărcată–carepermitrecuperareainformaţiilor,

revânzareasaucomercializareasuboriceformăaacestuitext,precumşialtefaptesimilare,săvârşitefărăacordul

scrisalpersoaneicaredeţinedrepturiledeautor,suntoîncălcarealegislaţieireferitoarelaproprietateaintelectuală

şivorfipedepsitepenalşi/saucivilînconformitateculegileînvigoare.

DASLÄCHELNDERFRAUEN

NicolasBarreau

Copyright©ThieleVerlag,2010

INGREDIENTELEIUBIRII

NicolasBarreau

Copyright©2013EdituraALLFA

ISBNePUB:978-973-724-759-9

ISBNPDF:978-973-724-758-2

ISBNPrint:978-973-724-522-9

Redactare:DorinaIvan

Tehnoredactare:LiviuStoica

Corectură:MartinZick

Designcopertă:AlexandruNovac

EdituraALLFA

Bd.Constructorilornr.20A,et.3,

sector6,cod060512–Bucureşti

Tel.:0214022600

Fax:0214022610

Distribuţie:

0214022630;0214022633

Comenzi:

comenzi@all.ro

www.all.ro

http://www.all.ro/

Lecturadigitalăprotejeazămediul

Versiunedigitalărealizatădeelefant.ro

„Fericireaesteohainăroșiecucăptușealazdrențuită.“

JulianBarnes

1

Anultrecut, înnoiembrie,ocartemi-asalvatviața.Știucăastăziașacevaparedenecrezut.Mulți dintre voi s-ar putea să aveți senzația că exagerez, ba chiar că suntmelodramatică,atuncicândafirmunacaasta.Însăs-apetrecutîntocmaicumvăspun.N-a fostvorbadesprevreunglonț îndreptatdirect spre inimamea, împiedicat săostrăpungă de paginile unui volumgros de poezii deBaudelaire, legat în coperte depiele,așacumseîntâmplăadeseaprinfilme.Viațameanu-iîntr-atâtdepalpitantă.Nu, inimamea nesăbuită fusese deja rănită. Într-o zi care nu se anunța a fi altfeldecâtbanală.Mi-oamintescperfect.Ultimiicliențidinrestaurant–ungrupdeamericanidestuldegălăgioși,uncupludiscretdejaponezișidoifrancezicediscutauaprins–aurămaslamasăpânătârziu,cadeobicei.Americaniiselingeaupebuzeșiscoteauomulțimede„ooh“-uriși„aah“-uriîntimpcesavuraugâteauauchocolat.Dupăceaservitdesertul,Suzettem-aîntrebat,cadeobicei,dacămaiamnevoiedeea,apoiaieșitzglobiepeușă.Jacquieeraprostdispus,caîntotdeauna.Dedataastaîlîntărâtaserăobiceiurile culinare ale străinilor și își dădeaochii peste cap în timpcezăngăneafarfuriilegoale,așezându-leînmașinadespălatvase.—Ah, lesAméricains! Nu știu nimic despre bucătăria franțuzească, rien du tout!Mereuînfulecășidecorul.Decemi-ofidatsăgătescpentrubarbariiăștia?Măbategânduls-odauîncolodemeserie,pebunecămădeprimă!Și-adat josșorțulșiamormăitcătremineobișnuitulbonnenuit,apois-aurcatpebicicletaluivecheșis-afăcutnevăzutînnoapte.Jacquieeunbucătardesăvârșitșimi-efoartesimpatic,înciudafaptuluicăoriundes-arduceiaarțagulcuelcape-ooalăcubouillabaisse1.Erabucătar-șef laTempsdesCerisesdejadepevremeacândmiculrestaurant cu fețe de masă în carouri, roșu cu alb, aflat la o aruncătură de băț deanimatulBoulevardSaint-Germain, peRuePrincesse, îi aparținea încă tatăluimeu.Tatasedădeaînvântdupămelodia„Anotimpulcireșilor“,atâtdefrumoasășitotușiatâtdescurtă,uncântecoptimistșiînacelașitimpușormelancolic,despredragosteagăsită și în cele din urmă pierdută. Și în ciuda faptului că grupările de stânga dinFranțaaupreluatmaitârziuacestcântecvechișil-aufăcutimnullorneoficial,credcăadevăratulmotivpentrucarepapá și-abotezatastfel restaurantularemaipuținde-aface cu amintirea Comunei din Paris2 și mai mult cu amintirile lui, întru totulpersonale.Înrestaurantulăstaamcrescut,iarcândstăteamînbucătărie,dupăceveneamdelașcoală și îmi făceam temele pentru acasă înconjurată de zdrăngănitul oalelor și al

tigăilor, învăluită de mii de mirosuri ademenitoare, puteam să bag mâna-n foc căJacquieosăaibămereuogustăricădelicioasăpentrumine.Jacquie, al cărui nume întreg este Jacques Auguste Berton, e originar dinNormandia, un ținut în care poți să răzbați cu privirea până departe, spre liniaorizontului,undeaeruldevinesăratșinuvezinimicînafarădenorișidenețărmuritamare,măturatădevânt.Nueziîncaresănu-miaducăamintecăadorăsăpriveascăîndepărtare,departedetot!Uneori,pentruelParisulepreatumultuosșiînorașsesimteprivatdelibertate.Înmomenteleaceleatânjeștesăseîntoarcălamalulmării.—Cumîți imaginezicăunui inscares-a îmbătatcumiresmelede laCôteFleuriepoatesă-iplacăsătrăiascăîngazeledeeșapamentdinParis,iaspune-mi?!Apoiîșiagităcuțitulmareînaerșiîmiaruncăocăutăturăplinădereproș,cuochiiaceiamari și căprui, după care își dă de pe frunte părul negru, păr brăzdat de fireargintiitotmainumeroase,observeudefiecaredatășimăîntristezpuțin.Cudoarcâțivaaniînurmă,bărbatulacestarobust,cumâinimătăhăloase,i-aarătatunei fetițe de paisprezece ani cu codițe blond-închis cum se face o crème brûléeperfectă.Afostprimulpreparatcucaremi-amdatgataprietenii.Desigur, Jacquie nu-i unmaestru bucătar oarecare. În tinerețile lui a lucrat pentrurenumitulhotelFermeSaint-SiméondinHonfleur,unorășeldepecoastaAtlanticuluicuoaurăfoartespecială–erefugiualpictorilorșiartiștilor.„Pevremeaaiaaveamaimultstil,dragameaAurélie.“Totuși,indiferentcâtdemultbodogăneșteJacquie–zâmbescînsineamea–,știucănum-ar lăsaniciodată lagreu.Așaa fost și înnoiembrieanul trecut,cândceruldedeasupraParisuluieraalbcalapteleșioameniimișunaugrăbițipestrăzi,înfofolițicufularegroase.AfostunnoiembriemultmaifrigurosdecâttoateluniledenoiembriepecareletrăisemînParispânăatunci.Saupoatedoarmis-apărut?Înurmăcucâtevasăptămânisestinsesetata.Peneașteptate,fărăniciunavertisment,într-o zi inima lui s-a hotărât să nu mai bată. L-a găsit Jacquie când a deschisrestaurantul,laprânz.Papázăceaseninpedușumea,înconjuratdezarzavatproaspăt,pulpedemiel,scoicișiierburiaromatecumpărateîndimineațaaceeadinpiață.Mi-alăsatmoștenirerestaurantul,rețetapentrufaimosulluimenud’amour,cucaresusțineacăîicâștigasemameiinimacumulțianiînurmă(eaamuritcânderamde-oșchioapă,așacăn-amsăștiuniciodatădacămăpăcăleaînlegăturăcuasta),șicâtevasfaturidespreviață.Aveașaizecișioptdeani,iarmoartealuimis-apărutprematură.Însăoameniipecare-iiubimpleacădintrenoimultpreadevreme,indiferentdevârstă,nu-iașa?„Aniin-aunicioînsemnătate.Importanteceseîntâmplăîndecursullor“,mi-aspustatamaidemult,întimpceașezatrandafiripemormântulmamei.Întoamnarespectivă,când,ușoremoționată,darhotărâtă,amluat-opeurmeleluiși

amdevenitpatroanăderestaurant,conștientizareafaptuluicăsuntaproapesingurăpelumem-alovitcumplit.SlavăDomnuluică-laveampeClaude!Lucracascenografîntr-unteatru,iarbiroulmasivdesubfereastraapartamentuluisăudelamansardădincartierulBastillegemeaîntotdeaunadeschițeșimachetemicuțedincarton.Cândseocupadecâteunproiectgrandios,aveaobiceiulsăintreînpământzilede-arândul.„Nusuntlibersăptămânacarevine“,zicea,șimăobișnuisemcuideeacăefectivrefuzăsărăspundălatelefonsausă-mideschidăușa,chiardacăsunamcanebuna.Dupăscurttimpreapărea,cașicumnimicnus-arfiîntâmplat.Seiveacauncurcubeupecer,frumosșiinaccesibil,măsărutapasionalpebuzeși-mispunea„micuțamea“,întimpcesoarelesejucade-av-ațiascunseleaînonduleurileauriialepăruluisău.Apoimăluademânăși,cuochiiscânteind,măduceasă-miarateceproiectase.N-aveamvoiesă-midaucupărerea.Îl știam pe Claude doar de câteva luni când am făcut greșeala de a-mi exprimaopinia fățiș. Cu capul înclinat într-o parte, am gândit cu voce tare și i-am spus ceconsiderameucăpoatefi îmbunătățit.Claudem-aprivit lung, îngrozit.Ochii luideunalbastrupalidaproapecălăcrimaușidintr-osingurămișcareabrațuluiadărâmattot ce aveapemasade lucru.Vopseluri, creioane, coli dehârtie, pahare,pensule șibucățeledecartonauzburatprinaercanișteconfettișifragilamachetăascenografieipentruVisuluneinopțidevarăaluiShakespeare,pentrucaredepuseseatâtaefort,s-aprefăcutînmiidefărâme.Dupăepisodulălaampăstratconsiderațiilecriticedoarpentrumine.Claudeera foarte impulsiv,custăridespirit foarteschimbătoare, foartesensibil șifoartespecial.Totuleralasuperlativlael,deparcăn-arfiexistatcaledemijloc.Eramîmpreunădedoianișiniciodatănuîmitrecuseprinmintesăpunsubsemnulîntrebării relația mea cu acel bărbat complicat și hipersensibil. Dacă stăm să negândimmaibine,cutoțiiavemstăridificile,punctesensibileșitotfeluldeciudățenii.Sunt lucruripecare le facemși lucruripecarenu le-am facenici în ruptul capului(saupoatedoarînsituațiispeciale).Lucruricareîifacpeceilalțisărâdă,sădeadincapșisăseminuneze.Lucruriextraordinare,tipicenouășinumainouă.Deexemplu,eucolecționezgânduri.Amîndormitorunpereteacoperitcubilețeleadezive viu colorate, presărate cu gânduri pe care le-am păstrat ca să nu le pierd,fugarecumsunt.Gândurilegatedeconversațiicaremi-auajunslaurechiîncafenele,gânduri despre ceremonii și importanța acestora, despre săruturi noaptea în parc,despredragosteșicameredehotel,despremâini,desprebănciledingrădină,desprefotografii,despresecreteșidespremomenteleîncaresăledestăinui,despreluminacesestrecoarăprintrecopacișidespretimp,atuncicândstăînloc.Bilețelelemeleselipescdetapetuldeculoaredeschisăcaniștefluturitropicali,clipefuratecaren-aunicioutilitateînafarădeaceeadea-mifiaproape,iarcânddeschid

ușadelabalconșiîncamerăsefacepuțincurent,tremurăușor,cașicumarvreasăzboaredeparte.—Cenaibasuntalea?!Claudearidicatdinsprâncenenevenindu-isăcreadăatuncicândadatpentruprimaoarăcuochiidecolecțiameadefluturași.S-aopritînfațapereteluișiacititcuinterescâtevanotițe.—Aidegândsăscriiocarte?Amroșitșiamdatdincapcănu.—Doamne,nicivorbă!Ofacașa...Atrebuitsăstauosecundăsămăgândescșieudece,darn-amgăsitnicioexplicațiecaresăfieîndeajunsdeconvingătoare.Ofacpurșisimplu,știi...N-amunmotivanume.Caoameniicarefacfotografii.—Săfiepentrucăeștipuțintrăsnită,mapetite?aîntrebatClaude,apoimi-abăgatmânapesubfustă.Darastan-areimportanță,nuconteazăcâtușidepuțin,pentrucășieu sunt un pic nebun... Și-a trecut buzele de-a lungul gâtuluimeu și, brusc,m-amexcitat.Nebundupătine...Câtevaminutemai târziu eram întinșipepat, eu cupărulminunat răvășit; soarelelumina prin perdea, pictândmici cercuri tremurânde pe podeaua de lemn, astfel cămai târziu puteam foarte bine să lipesc încă o notiță pe perete, despreLove in theAfternoon3.Însăn-amfăcut-o.LuiClaudeîierafoame.Ampregătitnișteomletășimi-adeclaratcăotipăcarefaceașaoomletăaredreptulsăiseîndeplineascăoricecapriciu.Săvămaipovestescunlucru:Cândse-ntâmplăsăfiusupăratăsaucândmăfrământăceva,măducși-micumpărflori.Normal, îmi plac florile și atunci când sunt fericită, dar în zilele în care totulmerge pe dos, ele sunt pentru mine precum un nou început, ceva perfect în oriceîmprejurare.Așezcâtevacampanuleînvazășidejamăsimtmaibine.Sădescfloriînvechiulmeubalcon din piatră, care dă înspre curte, și imediatmă simt inundată de sentimentulliniștitorcăamfăcutunlucrubun.Uitdeminecândiauplanteledinbucatadeziarvechi în care sunt înfășurate, scoțându-le ușurel din recipientele lor de plastic șisădindu-leînghivece.Cândîmiafunddegeteleînpământulreavănșiscurmprinel,lucrurile devin deosebit de simple și toate grijile mele se topesc sub cascada detrandafiri,hortensiișiglicine.Nu-miplace să fac schimbări în viațamea.Urmez întotdeauna același traseu spreserviciu.ÎmiplaceobancăanumedinGrădinaTuileries,pecareoconsiderînsecret„bancamea“.Cândsuntpescărișieîntunericnumăuitniciodatăînspate,dincauzasenzațieiînfricoșătoarecăacolos-arputeasăfiecevacarestălapândășicare,dacămăîntorc,m-arputeaataca.Apropo,n-amspusnimănuichestiaastacuscările,nicimăcarluiClaude.Lavremea

respectivă,credcănicielnu-mispuneatotul.Peparcursulzilei,fiecareîșivedeadetreabalui.N-amștiutniciodatăcucertitudinece făcea Claude seara, când eu lucram în restaurant. Probabil că pur și simplu nuvoiamsăștiu.Însănoaptea,cândsingurătateacădeapesteParis,cândseînchideaușiultimelebarurișinumaicâteva„păsăridenoapte“maibăteaustrăzile,tremurânddefrig,eustăteamînbrațeleluișimăsimțeamînsiguranță.În seara aceea, în timp ce stingeam lumina în restaurant șimăporneam spre casăavândînmânăopungăîncareluasemniștemacaronicuzmeură,încăn-aveamnicicea mai vagă idee că apartamentul meu era la fel de pustiu ca restaurantul. Era,precumvăspuneam,ozibanală.NumaicăClaudeieșisedinviațamea,folosindu-sededoartreipropoziții.Cândm-amtrezitadouazidedimineațăamștiutcăcevaeînneregulă.Dinfericirenusuntunomcaresedeșteaptă imediat,așacămai întâim-a încercatunsentimentciudat de nesiguranță și de neliniște și doarmai apoi conștiințami-a fost străpunsăîncet-încetdeungândlimpede.Zăceampepernelemoicaremiroseaualavandă;deafară, dinspre curte, pătrundeau înăuntru zgomote înăbușite. Un plânset de copil,vocea liniștitoare a unei mame, pași apăsați depărtându-se, scârțâitul porții ce seînchidea.Amclipitșim-amîntorspeparteacealaltă.Încăpejumătateadormită,amîntinsmânașiampipăitdupăcevacarenumaieraacolo.—Claude?ammurmurat.Și-atunciamînțelesces-aîntâmplat.Claudemăpărăsise!Lucrulcarepăreaabsolutdenecrezutcuosearăînainteșicare,dupăcâtevapaharedevinroșu,deveniseatâtdeirealîncâtputeafoartebinesăfiedoarunvis,adevenit,în lumina cenușie a dimineții aceleia de noiembrie, un adevăr de neontestat. Amrămasîntinsăînpat,nemișcată,șiamascultat,darînapartamenteraliniște.Dinsprebucătărienuveneaniciunzgomot.Nimeninumaizdrăngăneacănilemari,albastre,șinimeni nu mai înjura din cauză că a dat laptele în foc. Mirosul cafelei ce risipeaoboseala dispăruse.Ușorul bâzâit al aparatului de ras electric dispăruse și el.Era oliniștedeplină.Am întors capul șim-am uitat spre ușa de la balcon: perdelele albe, subțiri, erautrasedeoparteșidimineațarăcoroasăbătealageam.Amstrânsmaibineașternutulînjurulmeu șimi-amamintit cum intrasemcuo seară înainte în apartamentulpustiu,cufundatînîntuneric,cupungademacaroniînbrațe,fărăsăbănuiescnimic.Doar lumina de la bucătărie era aprinsă și, preț de o clipă,m-am uitat absentă lanatura moartă, solitară, ce se desfășura în fața ochilor mei în lumina pe care oîmprăștialampaneagrădinmetal.Oscrisoarescrisădemână,deschisăpemasavechedinbucătărie,borcanulcugemdecaisedincareClaudeîșiunsesecroissantulîndimineațaaia.Unbolcufructe.Olumânarepejumătatearsă.Douășervetedepânzăfăcutesullanimerealășiîndesate

îninelelelordeargint.Claudenuîmiscriseseniciodatănicimăcarunbilet.Aveaoobsesiepentrutelefonulmobilși,dacăseîntâmplasă-șischimbeplanurile,măsunasauîmilăsaunmesajîncăsuțavocală.—Claude?amstrigat,oarecumsperândcăvoiprimiunrăspuns,deșighearareceafriciimă înhățasedeja.Mi-am lăsatbrațele să cadăpe lângăcorp șiprăjiturile s-auvărsatdinpungăcuîncetinitorul.Amsimțitcămăiaunpicculeșin.M-amașezatpeunuldintrecelepatruscaunedinlemndelabucătărieșiamtrasscrisoareaspreminecuolentoareincredibilă,cașicumastaarmaifipututschimbalucrurile.AmcititdinnoușidinnoucelecâtevacuvintepecareClaudelescrisesepehârtiecuscrisul luimareși înclinat, și înceledinurmămis-apărutcă-iaudvoceaasprălângăureche,caoșoaptăînnoapte:

„Aurélie,Amîntâlnit femeiavisurilormele.Regretcăa trebuitsăse întâmple tocmaiacum,daroricum,înmodsigurs-arfiîntâmplatodatăși-odată.Aigrijădetine,Claude“

Înprimelemomenteamrămasstanădepiatră;doarinimaîmimaibăteacanebuna.Deciașatesimțicândîțifugepământuldesubpicioare!Îndimineațaaceea,Claudeîșiluaselarevederecuunsărutcaremis-apărutdeosebitdetandru.Atuncin-amștiutcăa fostunsărutperfid.Ominciună!Câtdevrednicdedispreț trebuie să fii, să tefofileziînfelulăsta!Am simțit un val de furie neputincioasă și am mototolit hârtia, după care-amazvârlit-o într-uncolț.Pestecâteva secundeeramaplecatădeasupraei,plângânddemamafocului,cusughițuri,șinetezindfoaialaloc.Ambăutunpahardevinroșușiîncăunul.Amscostelefonuldingeantășil-amsunatpeClaudedenuștiucâteori.I-am lăsat mesaje în căsuța vocală – unele erau rugăminți disperate, altele insultegrozave.M-amplimbatdecolocoloprincasă,ammaidatpegâtodușcă,să-mifaccuraj,șii-amurlatîntelefonsămăsuneînapoiimediat.Trebuiesăfifăcutastacamdedouăzecișicincideoriînaintedea-midaseama,cugândirealimpedepecareți-odăcâteodatăbăutura, că toate eforturilemeleerauzadarnice.Claude seafladeja laani-luminădistanță,iarcuvintelemelenu-lmaiputeauajunge.Mădureacapul.M-amridicatdinpatșiamtraversatapartamentulcaosomnambulă,învârfulpicioarelor,îmbrăcatăîncămașameascurtădenoapte,careeradefaptbluzamare,imensăchiar,delapijamauaîndungialbcualbastrualuiClaude,pecarenuștiucummi-otrăsesempeminepetimpulnopții.Ușadelabaieeradeschisă.Amaruncatoprivire,săfiuabsolutsigură.Aparatulderasnumaiera,periuțadedințilipseașiea,lafelșiaftershave-ulAramis.

Înliving,păturadincașmirvișiniu,pecarei-ofăcusemcadoudeziualui,dispăruse,iar pulovărul lui negru numai atârna neglijent pe spătarul scaunului, ca de obicei.Pelerina de ploaie pierise din cârligul aflat în stânga ușii de la intrare.Amdeschisșifonierul de pe hol. Câteva umerașe goale s-au ciocnit unele de altele, zăngănindușor.Amtrasadâncaerînpiept.Luasetotulcuel.Îșiamintisepânășideșoseteledinsertaruldejos.Pesemnecă-șiplănuiseînamănuntplecarea,șimăîntrebamcumden-ambăgatnimicdeseamă,absolutnimic.Căaveadegândsăplece.Căseîndrăgostise.Căsărutadejaoaltăfemeieînacelașitimpîncaremăsărutapemine.În oglinda înaltă, cu ramă aurie, de deasupramăsuței de pe hol, reflexia chipuluimeupalid,pătatdelacrimi,arătacaolunăpalidăînconjuratădefremătătoarevaluriblond-închis. Părul meu lung, cu cărare pe mijloc, era ciufulit ca după o noaptenebună de dragoste, doar că nu avusesem parte de îmbrățișări pasionale și depromisiunișoptite.„Aiunpărcadezână“,ziceaClaude.„TueștiTitania4mea“.Am râs amar, m-am apropiat de oglindă și m-am uitat atent la mine, cu privireacrudăaomuluidisperat.Stareaîncaremăaflamșicearcăneleîntunecatedesubochimă făceau să semăn mai mult cu nebuna din Chaillot5, mi-a trecut prin gând.Deasupra,undevaîndreapta,fotografiacumineșiClaude,care-miplăceanespusdemult, zăcea țintuită în ramă. Fusese făcută într-o seară înmiresmată de vară, într-oplimbarepePontdesArts.Ne-ofăcuseunafricanrotofeicare-șiîmprăștiasepepodsacoșeleculucruridevânzare.Încăîmiaducamintemâinileluiincredibildemari–întredegetelesalemicuțameacamerăfotopăreajucăriauneipăpuși–șifaptulcăi-aluatunsecolsăapeseînceledinurmăpebuton.Înpozăzâmbimamândoi,cucapeteleapropiate,subceruldeunalbastru intensceîmbrățișacugingășiesiluetaParisului.Oarefotografiilemintsaureflectăadevărul?Durereatefacesăfilosofezi.Amdat jos poza și am așezat-o cu ambelemâini pe lemnul de culoare închisă almăsuței.Queçadure!strigasedupănoibărbatulafricancupieleadeabanos,graseindcuvocealuitunătoare.Queçadure!Spersădăinuie!Mi-am dat seama că ochii mi se umplu din nou de lacrimi. Alunecau în josulobrajilor și se prăvăleau peste mine și Claude și baliverna de „Paris, orașulîndrăgostiților“, împroșcându-ne ca niște picături grele de ploaie, până ce totul adevenitîncețoșatșidenedeslușit.Amdeschissertarulșiamîndesatfotografiaprintrefulareșimănuși.„Astae!“amzis.„Astae!“amspusdinnou.Apoi am împins sertarul la loc și m-am gândit cât de ușor e să dispari din viațacuiva.Clauden-avusesenevoiedecâtdecâtevaore.Îmipăreacăbluzadepijamacudungi, bărbătească, pe care-o lăsase – probabil neintenționat – sub pernamea, erasingurapartedinelcaremi-amairămas.Fericirea și tristețea sunt adesea vecine. Cu alte cuvinte, poți spune că uneori

fericireaareniștecăifoarteocoliteșiciudate.Dacă nu mă părăsea Claude atunci, probabil că m-aș fi dus să mă întâlnesc cuBernadette în dimineața aceea deprimantă de noiembrie. N-aș fi colindat străzileParisuluiprecumceamai singurăpersoanădepe lume;n-aș fi zăbovit înamurgpePont Louis-Philippe, cu privirea ațintită atâta vreme în apă, plângându-mi demilă,nicin-așfifugitdetânărulpolițistîngrijoratdinmicalibrăriedepeÎleSaint-Louisși,înmodcert,n-așfidescoperitcarteacareaveasă-mitransformeviațaîntr-oaventurăatâtdeminunată.Darhaisăvăpovestesclucrurileînordineaîncares-auîntâmplat.Claudeafosttotușidestuldeamabilcăm-apărăsitîntr-oduminică,pentrucăTempsde Cerises este întotdeauna închis lunea. E ziua mea liberă și mi-o petrec făcândlucruriplăcute.Măduclaexpoziții.PetrecoreîntregiînBonMarché,magazinulmeufavorit.SaumăvădcuBernadette.Bernadetteeceamaibunăprietenăamea.Ne-amcunoscutîntr-ocălătoriecutrenul,cândfetițaei,Marie,avenitspremineclătinându-sepepicioareșimi-avărsatocanăcu laptecucacaope rochia tricotată,deculoarecrem.Petelen-au ieșitniciodată laspălat, darpână la sfârșitul acelei călătorii amuzantede laAvignon laParis, care ainclusși tentativelenoastredeloc încununatedesuccesdeacurăța rochiacuapă întoaletatrenuluicaresebalansaîntr-una,eramdejaprietenelacataramă.Bernadetteetotcenusunteu.Ehotărâtă,imperturbabildebine-dispusă,deosebitdeisteață.Acceptălucrurilecareiseîntâmplăcuuncalmremarcabilșiîncearcăsăleiaașacumsunt.Ecapabilăsărezolveîndoarcâtevapropoziții,simplificându-le,lucruripecareeuleconsiderînfricoșătordecomplicate.„Aoleu,Aurélie!“obișnuieștesăspunăînastfeldesituațiișimăpriveștecuourmădeamuzamentînochiieideunalbastru-închis.„Cumtemaidaitudeceasulmorții!Defapt,lucrurilesuntdestuldesimple...“BernadettelocuieștepeÎleSaint-Louisșieînvățătoare,însăputealafeldebinesăfieconsilierpentruoameniicareauogândirecomplicată.Cândmăuitlafațaeifrumoasă,senină,măgândescadeseacăesteprintrepuținelefemei care arată extremde bine cu părul prins într-un coc simplu. Iar când își lasăliberpărulblond,lungpânălaumeri,bărbațiiîntorcprivireadupăea.Areunrâszgomotos,molipsitor.Șispuneîntotdeaunacegândește.Ăsta e și motivul pentru care nu voiam să ne vedem în dimineața aia de luni.Bernadettenul-apututînghițipeClaudeîncădelabunînceput.—E un tip ciudat,mi-a zis când i-am făcut cunoștință cu el, la un pahar de vin.Cunoscgenulăstadeoameni.Eunegocentricșiniciodatănupriveșteoameniiînochicumsecuvine.—Înochiimeiseuită,amrăspunsrâzând.—N-aisăfiiniciodatăfericităcuunulcael,ainsistat.Lavremearespectivă,amcrezutcăeoconcluziepripitădinparteaei,însăacum,în

timpcepuncafeauaîncafetierășitornpesteeaapăfierbinte,trebuiesărecunosccăBernadetteavusesedreptate.I-am trimis unSMS și amanulat prânzul pe care trebuia să-l luăm împreunăprincâteva fraze criptice. Apoi mi-am băut cafeaua, am pus pe mine haina, fularul șimănușile,șiamieșit,dândpieptcurăcoareadiminețiipariziene.Câteodată pleci de-acasă pentru a ajunge într-un loc anume. Iar uneori ieși pur șisimplusă teplimbi înneștire, sămergi totmaideparte,pânăcândnorii se risipesc,pânăcânddeznădejdeasedomoleștesaupânăcândreușeștisă-țiducigândurilepânălacapăt.Număîndreptamnicăieriîndimineațaaia,mintea-mieraciudatdegoală,iarinimaatâtdegreaîncâtîisimțeamapăsareași,fărăsă-midauseama,amdusmânalapieptșiampresatțesăturaasprăahainei.Afarănuerauîncăpreamulțioamenișicizmelemelebocăneautristpepavajulvechi întimpcemăîndreptamsprepoartadinpiatrăcare face trecerea între Rue de L’Ancienne Comédie și Boulevard Saint-Germain.Fusesemfoartefericităcândgăsisemapartamentulpestradaaia,cupatruaniînurmă.Ador districtul ăsta mic, cu străzile și aleile lui sinuoase presărate cu tarabe culegume, stridii și flori, cafenele și magazine, ce coboară până spre malul Senei.Locuiesclaetajulaltreileaaluneicasevechi,cuscăridinpiatră,mâncatedevreme,fără lift, și când mă uit pe fereastră pot s-arunc o privire peste drum, la Procope,faimosulrestaurantceseaflăacolodesecoleîntregișidesprecaresespunecăafostprimacafeneadinParis.Scriitorișifilosofiobișnuiausă-șideaîntâlnireaici:Voltaire,Rousseau,Balzac,HugoșiAnatoleFrance.Numesonore,acărorprezențăspiritualădămajoritățiiclienților,carestaupebancheteleîmbrăcateînpieledeculoareroșieșiiaumasasubcandelabrelemasive,unfiorplăcut.—Cenorocpecapul tău!azisBernadettecândi-amarătatcasameaceanouă, întimp cemâncam un coq au vin deosebit de gustos la Procope în seara respectivă,pentruasărbătorimomentul.Cândtegândeștilaoameniicare-auluatmasaaici...șitulocuieștiladoipași...Egrozav!S-auitatîmprejurentuziasmată,învremeceeuîmiînfigeamfurculițaîntr-obucatădepuimarinatînvin,contemplând-ofericitășigândindu-măprețdeoclipădacăsuntsaunuofilistină.Sinceră să fiu, trebuie să recunosccă ideeacă laProcopeai fipututmâncaprimaînghețatăpreparatăvreodatăînParismăîncântamaimultdecâtimagineaunorbărbațicubarbăce-șiașterneaumărețelelorgânduripehârtie,însăprietenameaprobabilcăn-arfiînțelesașaceva.Apartamentul luiBernadettegemedecărți.Leține înnișterafturimai înaltedecâtușa,zacîmprăștiatepemese,pebirouri,pemăsuțeledecafeașipenoptiereșichiarși-nbaieamdescoperitcâteva,spremareameauimire,așezatepeomasămică,lângăvasuldetoaletă.

—Purșisimplunu-miimaginezoviațăfărăcărți,aspusBernadettemaidemult,șiamîncuviințatușorjenată.Șieucitesc,înprincipiu.Însămaimereuaparecevacaremăîmpiedicăsăofac.Iardacăesăaleg,prefersăfacoplimbarelungăsausăcocotartăcucaise.Încazulmeu,mirosuldeliciosnăscutdincombinațiadintrefăină,unt,vanilie,ouă,fructeșifrișcă,cepluteșteprinaer,dăimaginațieimelearipișimăfacesăvisez.Probabilcăastamisetragedelaplăcuțametalicăîncadratădeolingurădelemnșidoitrandafiri,careîncămaiatârnăînbucătăriadelaTempsdesCerises.Înșcoalaprimară,cândîncăînvățamsăcitescșilitereleîncepeausăselegeîntreele,formând un întreg mare și inteligibil, obișnuiam să stau sub ea, în uniforma meașcolarăbleumarinșisădescifrezcuvintelescriseacolo:„Scopuluneicărțidebucateesteunulsingur,maipresusdeoriceîndoială:aceladeasporifericireaoamenilor.“MaximafusesescrisădecinevapenumeJosephConradșiîncămi-aducamintecă,pentruobunăbucatădevreme,amcrezutcătrebuiesăfievorbadesprevreunbucătargermanfaimos,așadaramfostcuatâtmaisurprinsăcândamdatpesteromanulsău,Inimaîntunericului.Amșicumpăratcartea,dindevotamentfațădenumelelui,darn-amapucatniciodatăs-ocitesc.Oricum,titluleralafeldesumbrucadispozițiameadinziuaaia.„Pesemnec-asositmomentul să scot cartea la iveală“,m-am gândit cu amărăciune. „Dar eu nu citescatuncicândsunttristă;eusădescflori.“Celpuținastaamgândit înclipaaia, fărăsăștiucăurmeazăsă-mipetrecnoapteaîntorcândcuofrenezieaproapescandaloasăpaginileunuiromancare,pecâtsepărea,îmiieșiseîncale.Săfifostdoaroîntâmplare?Chiarși-nziuadeazimăîndoiescdeasta.L-am salutat pe Philippe, unul dintre ospătarii de la Procope, care mi-a răspunsfluturândprietenosdinmânădin spatele ferestrei cafenelei, am trecut fără să întorccapulpelângăvitrinastrălucitoaredelaHarem,miculmagazindebijuteriidincolț,șiamintratpeBoulevardSaint-Germain.Începusesăplouă,mașinile treceaupelângămineșimăstropeau,așacămi-amstrânsmaibineșalulpelângăcorpșiamcontinuatsăparcurgbulevardulcupașihotărâți.Decetoatelucrurilegroazniceșideprimanteseîntâmplăînnoiembrie?Noiembrieeceamaiproastăperioadăpecaremi-așfiputut-oalegepentruafinefericită.Aifoartepuțineopțiunilacapitolulfloripecarelepoțiplanta.Am dat cu șutul unei cutii de cola, care a zăngănit rostogolindu-se de-a lungultrotuaruluișiacăzutîntr-uncanaldescurgere.Caînmelodiaaceeaincredibildetristăa lui Anne Sylvestre, La Chanson de Toute Seule, despre niște pietricele care serostogolesc și se scufundă în Sena. Papá era mort, Claude dispăruse, iar eu eramsingurăcumnumaifusesemvreodatăînviațamea.Apoimi-asunattelefonul.

—Alo?amrostit aproape înecându-mă.Simțeamcum îminăvăleșteadrenalina încorplagândulcăeposibilsăfieClaude.—Ces-aîntâmplat,scumpamea?Bernadetteatrecutdirectlasubiect,caîntotdeauna.Unșoferdetaxiafrânatbruscșiaopritîndreptulmeu,claxonându-lcaundementpeunbiciclistcarenu-iacordaseprioritate.Eraogălăgiedeziceaicăvineapocalipsa.—Dumnezeule, ce se-aude acolo? a țipatBernadette înainte ca eu să apuc să zicceva.EtotulOK?Undeești?—UndevapeBoulevardSaint-Germain,amrăspunscutristețeșiamintratpuținsubcopertinaunuimagazincarevindeaumbreleviucoloratecumânereînformădecapderață.Dinpăruludmisescurgeaupicăturideploaieșisimțeamcămăscufundîntr-obaltădeautocompătimire.— Undeva pe Boulevard Saint-Germain? Ce Doamne iartă-mă faci „undeva peBoulevardSaint-Germain“?Înmesajmi-aiziscăaintervenitceva!—Claudeaplecat,m-amtânguitlatelefon.— Cum adică a plecat? Ca de obicei, când era vorba despre Claude, vocea luiBernadettecăpătapedatăoundădeiritare.Iaraintratidiotulăstaînpământfărăsă-țispunăundee?Amfăcut imprudențasă-ipovestesc luiBernadettedespre ten dința luiClaudedeaevadadinrealitate,iareinuis-apărutdelocamuzant.—Aplecatpentrutotdeauna,amzisși-amscosunsuspin.M-apărăsit.Suntcumplitdenefericită!— Of, Doamne! a spus Bernadette, iar glasul ei a venit ca o îmbrățișare. O,Dumnezeulemare!Biata,biatameaAurélie.Ces-aîntâmplat?—Are...arepe...altcineva...amrostitprintresuspine.Ieri,cândamajunsacasă,numaieraniciunuldintrelucrurileluișiamgăsitunbilet...unbilet...—Nicimăcarnuți-azis-oînfață?Cenemernic!mi-atăiatBernadettevorbașiapoiatrasnervoasăaerînpiept.Ți-amspusmereucăeunnemernic.Întrunați-amzis.Unbilet!Așacevanusepoate...Nu,astachiarcă-iculmea!—Terog,Bernadette...—Ce?Doarnucontinuisă-laperipeidiotulăla?Amscuturatdincap,fărăsăspunnimic.—Ia ascultă, dragamea, a zisBernadette, iar euammijit ochii.CândBernadetteîncepeo frază cu „ia ascultă“, înmodnormal e semncăurmează să dea frâu liberopiniilorsalefoartechibzuite,caresuntdecelemaimulteoricorecte,daradeseagreudeacceptat.Uitădeciudatulăstacâtderepedepoțitu!Sigur,acumsuferimult...—Foartemult,amhohotit.—OK,foartemult.Dartipu’eraîngrozitorși, înadânculsufletului,știiși tuasta.Încearcăsătelinișteștiacum.Totulosăfiebineși-țipromitcăîncurândosăgăsești

unbărbatbun,unbărbatfoartebun,caresăștiesăapreciezeofemeieminunată,așacumeștitu.—O,Bernadette!amoftat.LuiBernadetteîieraușorsăvorbească:eaeramăritatăcu un bărbat cumsecade, care suporta atașamentul ei fanatic față de adevăr cu orăbdareincredibilă.—Ascultă,mi-arepetat.Iauntaxișimergidirectacasă.Imediatcetermintreaba,vinlatine.Nuteîntrista,terog!Nu-icazulsăfaciodramădinasta.Amînghițitînsec.BineînțelescăerabinecăBernadettevoiasăvinălamineșisămă consoleze. Însă aveam puternica senzație că ea înțelege un pic altceva prin„consolare“ față de ce mă gândeam eu că ar trebui să fie. Nu eram sigură că ținneapărat să-mi petrec seara ascultând-o cum îmi explică de ce Claude e cel mainetrebnic bărbat din toate timpurile. Până la urmă, fuseserăm împreună până maideunăzi, așa că un gest frumos din partea ei ar fi fost să dea dovadă de puținmaimultăcompasiune.DardragadeBernadetteasăritcalul.—Ascultă laminece-ți spun,Aurélie,mi-azispe tonuleideprofesoară,carenulasă loc de împotrivire. Mă bucur, da, mă bucur nespus că în sfârșit te-a părăsitClaude.Ți-apusDumnezeumâna-ncap,dacăesămă-ntrebi!N-aifireușitînvecisătedescotoroseștideel.Știucăn-aichefsăauziașacevaacum,daramsă ți-ospunoricum:faptulcăciudatulălaadispărutînsfârșitdinviațataeunlucrudesărbătorit,dupăpărereamea.—Săfiisănătoasă!i-amrăspuns,maităiosdecâtmi-așfidorit,darînsubconștientam simțit că prietena mea nu se înșală întru totul, iar asta m-a făcut dintr-odatăextraordinardenervoasă.Știi ceva,Bernadette? Iadu-te tu șipetrecepuțin și,dacăfericirea ta fărămargini îți permite, lasă-mă în durereamea vreo câteva zile, OK?Lasă-mă-npace!I-amînchis,amtrasadâncaerînpiept,dupăcaremi-amînchistelefonuldetot.Minunat!AcummăcertasemșicuBernadette.Ploaiadepecopertinăseprelingeapestradășim-amvârâttremurândîntr-uncolț,gândindu-măcăpânălaurmăarfibinesămergacasă. Însăgânduldeamă întoarce într-o locuințăgoalămă speria.N-aveamnicimăcaropisicuțăcaresămăaștepteșisăsefrecedeminetorcând, iareusă-mitrecdegeteleprinblanaei.„Iauite,Claude,nu-iașacă-sadorabili?“spusesemcândmadameClément,vecinanoastră,nearătaseniștepisoitărcațicareserostogoleauuniipestealțiiîncoșulețullor.ÎnsăClaudeeraalergiclapăruldepisicășioricumnu-iplăceauanimalele.„Nu-miplacanimalele,doarpeștii“îmimărturisiselacâtevasăptămânidupăcene-amcunoscut.Defapt,arfitrebuitsă-midauseamaîncădepe-atunci.Probabilitateaca eu,AurélieBredin, să fiu fericită cu un bărbat căruia nu-i plac decât peștii esterelativmică.

Amdeschishotărâtăușamiculuimagazindeumbreleșiamcumpăratunaazuriecubulinealbecedădeausenzațiademișcare,șicumâner„capderață“,cafeniu-deschis.S-adoveditaficeamailungăplimbaredinviațamea.Dupăuntimp,magazineledemodă și restaurantele aflate de-o parte și de alta a bulevardului au dispărut, lăsândloculmagazinelordemobilășidearticolesanitare,iarcânds-auterminatșialea,mi-amcontinuatplimbareasolitarăprinploaie,amtrecutpelângăfațadeledingresiealevilelor, ce ofereau prea puțină diversitate privirii, și am ținut piept gândurilor șiemoțiilormeleconfuzecuoindiferențăstoică.Lacapătulbulevardului,înloculîncareseintersecteazăcuQuaid’Orsay,amluat-ola dreapta și am trecut pe partea cealaltă a Senei, spre Place de la Concorde.Obeliscul6dinmijloculpiețeiseînălțacaunsumbrudegetarătătorșiîmipăreacă,înciuda perfecțiunii sale egiptene, avea foarte puțin, ba chiar deloc de-a face cupuhoaielefreneticedemașinuțecetreceauînvitezăpelângăel.Când suntem nefericiți, fie nu vedem absolut nimic și lumea devine completabsurdă, fie vedem lucrurile neobișnuit de clar și, dintr-odată, totul pare să capetesens.Pânășilucrurilecelemaibanale,cadeexempluunsemaforcaresefaceverde,pothotărîîncotrooapuci.Așa se face că după câteva minute mergeam prin Grădina Tuileries, o siluetăplăpândășitristăsuboumbrelăcubuline,cetraversalegănându-sepepicioarealeilepustiialeparcului,proaspătmăturate,apoiieșeașiseîndreptaspreLuvru,lunecade-alungulmaluluiSeneiîntimpceafarăselăsaseara,treceapelângăÎledelaCité,pelângăNotre-Dame,pelângătoateluminileorașului,carelicăreaușise-aprindeauunadupăalta,pânăcândseopreaînsfârșitpemiculPontLouis-Philippe,lacapătulcăruiaseaflaÎleSaint-Louis.AlbastrulintensalceruluiacopereaParisulcaopăturădecatifea.Maierapuținșisefăceaorașase,ploaiaaproapecăseopriseșim-amaplecat,întrucâtvaobosită,pesteparapetul din piatră al vechiului pod, ca să privesc lung și meditativ apele Senei.Reflexia luminilor stradale tremura și sclipea în apa tulbure – magică și fragilăprecumtoatelucrurilefrumoase.Dupăoptore,miidepașișimultmaimultemiidegânduri,amajunsînloculacelaretras.Atâtmi-aluatsăînțelegcătristețeacumplităcareapăsaasuprainimiimelecaplumbulnueradatăexclusivdefaptulcămăpărăsiseClaude.Aveamtreizecișidoideanișinuerapentruprimaoarăcândopovestededragostesesfârșeapentrumine.Ampărăsit,amfostpărăsită,amcunoscutbărbațimultmaidrăguțidecâtciudatuldeClaude.Cred că mă încerca sentimentul acela că totul se năruie, că totul se schimbă, căoamenii care au fost alăturidemineaudispărutbrusc și pentru totdeauna, căm-aulăsatputerileșicăîntremineșimareleuniversfărămargininumaienimicînafarădeoumbrelăazuriecubulinealbe.

Gândurile astea nu mă ajutau, de fapt. Eram singură pe un pod, pe lângă minetreceau câteva mașini, părul îmi flutura peste față și mă țineam atât de strâns deumbrelacumâner„capderață“,deparcășieaurmasămăpărăsească.—Ajutor!ammurmuratșim-amciocnitușordeparapet.—Mademoiselle?O,monDieu,mademoiselle,nu!Stai,arrêtez!Amauzitpașigrăbițiînurmameașiamtresărit.Umbrelami-ascăpatdinmână,s-arostogolitpe-oparte,aricoșatdepeparapetșiacăzutdesenândspiraleprinaer,dupăcareaaterizatorizontalpesuprafațaapei,scoțândunpleoscăitaproapeimperceptibil.M-amîntorsdezorientatășim-amtrezituitându-mădreptînochiinegriaiunuitânărpolițist,caremăpriveafoarteîngrijorat.—Etotulînordine?aîntrebatagitat.Eralimpedecăaveaimpresiacăamîncercatsămăsinucid.Amîncuviințatdincap.— Da, desigur. Totul e bine. M-am străduit să-i zâmbesc puțin. A ridicat dinsprâncene,semncănucredeoiotădinvorbelemele.—Nuvăcred,mademoiselle,azis.Văurmărescdecevavremeșiniciofemeiecareebinenuaratăcumarătaidumneatapepodacolo.M-aluatprinsurprindereșin-ammaispusnimic,doarm-amuitatprețde-oclipălaumbrela cu buline albe, urmărind-o cu privirea în timp ce plutea în josul Senei.Polițistuls-auitatșielîndirecțiarespectivă.—Întotdeaunase-ntâmplălafel,aadăugat.Știueucumecupodurileastea.Chiarde curând am pescuit o tânără din apele înghețate, puținmai în aval. Am ajuns latimp.Dacăcinevastăpe-unpodmultăvreme,săfiisigurăcăorie îndrăgostitpânăpestecap,oriepepunctulde-asearuncaînapă.Adatdincapdezaprobator.N-amînțeles niciodată de ce îndrăgostiții și sinucigașii sunt atât de atrași de poduri. Și-aterminatpredicașim-aprivitbănuitor.Paridestuldesupărată,mademoiselle.Doarn-aveaidegândsăfacivreoprostie,așa-i?Ofemeieașafrumoasăcadumneata!Stândpe-unpod.—Normalcănu!l-amasigurat.Oricum,chiarșioameniiperfectnormalizăbovesccâteodatămultăvremepepoduri,doarpentrucă-ifrumossăteuițilarâu.—Dar aveți niște ochi atât de triști! Tot nu renunța. Și părea că urmează să văaruncați.—Prostii!i-amrăspuns.M-aluatpuținculeșin,atât,amadăugatlarepezealășimi-ampusmânapeburtă,instinctiv.—Oh,pardon!Excusez-moi,mademoiselle…Madame!7Aîntinsbrațele,făcândungest care-i trăda stinghereala. N-am avut de unde să știu... vous êtes… enceinte8?Atuncitrebuiesăavețimaimultăgrijădedumneavoastră,dacă-mipermitețiopărere.Potsăvăconducacasă?Amscuturatdincapșiaproapec-amchicotit.Nu,binemăcarcănueramînsărcinată.

Aînclinatcapulîntr-oparteșiazâmbitcurtenitor.—Suntețisigură,madame?Polițiafrancezăeaicisăvăprotejeze.N-așvreasăvămaiiaculeșin.S-auitatgrijuliulaabdomenulmeuplat.Cândtrebuiesănașteți?—Uitecee,monsieur,i-amrăspunspeuntonferm.Nusuntgravidășisuntdestuldesigurăcănicinuvoifiînviitorulapropiat.M-amsimțitpuținslăbită,asta-itot.Nici nu era demirare,mi-a trecut prin gând, pentru că numâncasem nimic toatăziua,băusemdoarocafea.—O!Madame...Adicămademoiselle!Vizibiljenat,s-adatunpasînapoi.Îmiparefoarterău,n-amvrutsăfiuindiscret.—Nu-inimic,amoftat,șiamașteptatsăplece.Însă omul în uniformă bleumarin nu s-a clintit din loc. Era exemplul perfect depolițistparizian,asemeneacelorpecare-ivedeamadeseapeÎledelaCité,undeestesituatsediulcentralalPoliției:înalt,zvelt,chipeș,pusmereupevrăjeală.Eraclarcăhotărâsecăededatorialuisă-mifieîngerpăzitor.—Eibine...ammurmuratșim-amaplecatiarășipesteparapet,încercândsăscapdeel cu un zâmbet.Undomnmai în vârstă îmbrăcat în pelerină de ploaie a trecut pelângănoișine-aaruncatoprivireplinădecuriozitate.Polițistularidicatdouădegeteșiși-aatinsvârfulchipiuluicuele.—Bun,dacănuvămaipotfidefolos...—Nu,chiarnu-mimaisunteți.—Atunciavețigrijădedumneavoastră.—Așaosăfac.Amstrânsdinbuzeșiamdatdincapdecâtevaori.Eraaldoileabărbatîndecursde24deorecare-mispuneasăamgrijădemine.I-amfăcutrapidcumâna,m-amîntorscuspateleșim-amașezatcucoatelepeparapet.Mi-amîndreptattoatăatențiacătreCatedralaNotreDame,careseînălțacaonavăspațialămedievalădinzonaîntunecatădelacapătulÎledelaCité.Amauzitpecinevadregându-șiglasulînspatelemeu.Mi-amîncordatspateleșiapoim-amîntorsîncetsămaiprivescstradaodată.—Da?amzis.—Decicare-ivariantacorectă?aîntrebatzâmbindștren gărește,caGeorgeClooneyînreclamalaNespresso.Mademoisellesaumadame?Of,Doamne.Nuvoiamdecâtsăfiulăsatăsăsufărînlinișteșiunpolițistseapucasesăflirtezecumine.—Mademoiselle,normal,i-amrăspunsșiamdecissă-miiautălpășița.ClopoteledelaNotreDamerăsunau îndirecțiameașiamtrecut repedepodulpânăpeÎleSaint-Louis.Mulțispuncă insulițaastadepeSena,aflatăchiar înspatelemai întinseiÎlede laCité,pecaresepoateajungedoartraversândunpod,esteinimaParisului.Însăinimaastabateextrem,extremdeîncet.Mergeamacolofoarterar,șidefiecaredatăeram

surprinsădelinișteacaredomneșteîndistrict.CândamdatcolțulspreRueSaint-Louis,stradaprincipalăflancatădemagazinașeșirestaurantetihnite,amvăzutcucoadaochiuluiosiluetăînaltăcaremăurmăreadelaodistanțădestuldemare.Îngerulmeupăzitornurenunțase.Oarececredea?Căamdegândsămăaruncdepeurmătorulpod?Amînceputsămergmairepede,pânăcândaproapecăalergam,șiamdeschisbruscușaprimuluimagazincareîncămaiavealuminaaprinsă.Eraomicălibrărieșicândam dat buzna înăuntru nu mi-aș fi imaginat că acel pas avea să-mi schimbe viațapentrutotdeauna.La început am crezut că nu e nimeni în librărie. Într-atât era de înțesată de cărți,rafturi șimese, încâtnu l-amzărit peproprietar, care stătea în capătul încăperii, cucapulaplecat,înspateleuneitejgheleînvechite,acoperităcumormanedecărțigatasăse prăbușească. Studia cu mare atenție un volum ilustrat, întorcând paginile cu odeosebităgrijă.Păreaatâtdepașnicașacumstăteaacolo,cupărulluicârlionțat,alb-argintiu,șiochelariidecititcuramăînformădesemilună,încâtde-abiaamîndrăznitsă-lderanjez.Amașteptatoclipăîncoconulăladecăldurășiluminăgălbuieșiinimaa început să-mi batămai liniștită.Am riscat, cu precauție totuși, să arunc o privireafară. Prin fereastra pe care era gravat cu litere de aur șterse de vreme numeleLibrairie Capricorne Pascal Fermier, l-am zărit pe îngerul meu păzitor stând înpicioareșiexaminândseriosvitrina.Amoftatfărăsăvreaușibătrânullibrarși-aridicatprivireadincarte,s-auitatlunglamine,luatprinsurprindere,apoiși-aașezatochelariiînapoipenas.—A...bonsoir,mademoiselle,nuv-amauzit intrând,azispeuntonprietenos, iarchipul său bonom cu ochi pătrunzători și un zâmbet delicatmi-a adus aminte de ofotografie ce îl înfățișează pe Marc Chagall9 în atelierul său de pictură. Singuradiferențăeracăomuldinfațameanuțineaînmânăunpenel.—Bonsoir,monsieur, am răspuns oarecum stânjenită.Mă iertați, n-amvrut să văsperii.—Num-aisperiatcâtușidepuțin,azisșiaridicatmâinileînaer.Aveamimpresiacăamîncuiatușa.Aaruncatoprivirecătrebroascadincareatârnaunmănunchidecheișiaclătinatdincap.Începsădevinunpicuituc.— Atunci înseamnă că ați închis deja? am întrebat și am făcut un pas înainte,sperândcăîngerulpăzitordedincolodefereastrăaveasăzboarede-acoloîntr-unbunsfârșit.—Uitați-văînvoielacedoriți,mademoiselle.Nu-iniciograbă.Azâmbit.Căutațicevaanume?„Cautpecinevacare sămă iubească“,mi-amrăspuns singură. „Fugdeunpolițistcarecredecăvreausămăaruncdepepodșimăprefaccăvreausăcumpărocarte.Amtreizecișidoideanișimi-ampierdutumbrela.Tare-așvreasămiseîntâmpleși

mieodatăcevabun.“Stomaculaînceputsă-michiorăietare.—Nu...Nucautnimicdeosebit,amzisrepede.Doarocarte...drăguță.M-amfăcutroșiecaracul.Credeamcăprobabilareimpresiacăsuntoignorantăacăreicapacitatede exprimare se rezumă la un cuvânt inexpresiv și scurt precum „drăguț“. Sperammăcarcavorbelesă-mifiînăbușitchiorăitulmațelor.—Vrețioprăjiturică?m-aîntrebatmonsieurChagall.Mi-avârâtsubnasofarfuriedeargintcuprăjiturelesfărâmicioaseșidupăoclipădeezitare am luat, recunoscătoare, una.Dulcelemi-a dat o senzație de alinare șimi-acalmatstomaculdeîndată.— Știți, azi n-am mâncat cum trebuie, i-am explicat în timp ce mestecam. Dinnefericirefacpartedincategoriaaiadeoameninesuferițicaresesimtmereuobligațisăexplicetotul.—Semaiîntâmplă,azismonsieurChagall,fărăsăcomentezefaptulcămi-erajenăde asta. Acolo – spuse și arătă spre o masă pe care zăceau stivuite o mulțime deromane–s-arputeasăgăseșticecauți.Șichiaramgăsit!Unsfertdeorămai târziu ieșeamdinLibrairieCapricornecuopungădehârtieoranjpecareeraimprimatununicorn.—Bună alegere, spusesemonsieur Chagall în timp ce împacheta cartea, care erascrisădeuntânărenglezșiaveauntitludestuldeplăcut,Surâsul femeilor.Osăvăplacă.Amîncuviințatdincapși,încurcată,m-amcăutatdebani.De-abiaamreușitsă-miascunduimirea,pecaremonsieurChagall,întimpceîncuiaușalibrărieiînurmamea,probabilcăaconsiderat-oafiefectulanticipăriiexagerateaplăceriilecturii.Amtrasadâncaerînpieptșiamaruncatoprivirede-alungulstrăzii.Noulmeuamicpolițistselăsasepăgubaș.ȘanselecaopersoanăcarecumpărăocartesăsearuncedepeunpoddepeSenaimediatdupăaceeaerau,evident,foartemici,statisticvorbind.Darnuăstaeramotivuluimiriimele,careîncet-încets-atransformatînemoție,șim-afăcutsămergmairepedeșiapoi,cuinimabubuindu-miînpiept,săiauuntaxi.Chiarpeprimapaginăacărții,pecareoapăsampesteinimăînambalajuleifrumosdeculoareoranj,cașicumarfi fostocomoarăvaloroasă,eraopropozițiecaremătulburase,îmitrezisecuriozitatea–măelectrizase:„Povesteapecarevreausăv-orelatez începecuunsurâs.Sesfârșește într-unmicrestaurant cu nume promițător, Le Temps des Cerises, situat în cartierul Saint-Germain-des-Prés,acoloundebateinimaParisului.“Urma a doua noapte în care nu puneam geană pe geană. Dar de data asta cauzanesomnuluinuerauniubitinfidel,ci–cines-arfiașteptatlaașacevadelaofemeiecareeraorice,numaiocititoareavidă,nu–ocarte!Ocartecarem-avrăjitîncădelaprimele propoziții.O carte care era uneori tristă, alteori atât de amuzantă încât îmi

stârneahohotederâs.Ocartedeopotrivăfrumoasășimisterioasă,căci indiferentdecât de multe romane ai citi, rar se întâmplă să dai peste unul în care propriul tăurestaurantesteîncentrulatenției,iareroinaedescrisăînașafelîncâtecașicumți-aivedeaimagineaîntr-ooglindă–așacevanuseîntâmplănicidacă-lciteștiîntr-oziîncareeștifoartefericitășitotulîțimergestrună.Când am ajuns acasă, mi-am pus hainele ude pe calorifer și am tras pe mine ocămașădenoaptealbășicurată.Mi-amfăcutmultceai,ampregătitcâtevasendvișuriși am ascultat mesajele de pe robotul telefonic. Bernadette mă sunase de trei ori,cerându-șiscuzepentrucă-micălcaseînpicioaresentimentele,„cuosensibilitatedeelefant“.Numi-ampututreprimaunzâmbetcândi-amascultatmesajul:„Auzi,Aurélie,dacăai chef să suferi după ciudatul ăla, n-ai decât, dar te rog să numai fii supărată pemine.Sună-mă.Măgândesccugrijălatine.“Nu-imaipurtampicădemultăvreme.Amașezattavacuceainicul,sendvișurileșiceașcamea preferată pemasa din ratan de lângă canapeaua galben-șofran, am statpuținpegânduri,apoii-amtrimisprieteneimeleunSMS:„DragăBernadette,efoarteneplăcutcândaidreptate.Vreisăviipelaminemiercuridimineață?De-abiaașteptsătevăd.Acummăduclaculcare.Bises,Aurélie!“Parteacumersullaculcareeraogogoașă,desigur,însărestuleraadevărat.AmluatpungadelaLibrairieCapricornedepemăsuțadinholșiamașezat-ocugrijă lângătavă.Măîncercaotrăireneobișnuităși,pemoment,amsimțitcăamînfațăceeaceurmasăfiepunguțameanorocoasă.Mi-ammai stăpânit curiozitatea o vreme.Mai întâi am băut ceaiul, cu înghițiturimici, apoi ammâncat sendvișurile și în celedinurmăm-am ridicat iarăși, ca să-miaducpăturadelânădindormitor.Cașicumașfivrutsăamândebutuladevăratuluievenimentalmomentului.Într-unsfârșit,amdespachetatcarteașiamdeschis-o.Dacăașafirmaacumcăorelecare-auurmataupărutcăzboară,așspuneadevăruldoar pe jumătate. De fapt, într-atâta de prinsă am fost de carte încât n-aș fi puteaspunedacă trecuseoorăsausescurseserășase. Înnoapteaaiaampierdutnoțiuneatimpului–ampătrunsînromanlafelcapersonajeleprincipaledinOrphée,filmulălavechi,alb-negru,regizatdeJeanCocteau,pecareîlvăzusemcutataîncopilărie.Doarcă n-am intrat printr-o oglindă, împingând-o cu podul palmei, ci am trecut princopertacărții.Timpuls-adilatat,s-acontractatșiînceledinurmăadispărutcutotul.Eram alături de tânărul englez care ajunge în Paris datorită pasiunii pentru schi acolegului său de facultate francofil (fractură deschisă la picior – i s-a întâmplat laVerbier10).LucreazălaAustinMotorCompanyșii-afostîncredințatămisiuneadeapunebazeleMini-CooperînFranțaînloculdirectoruluidemarketing,careseaflăîn

incapacitate de muncă timp de câteva luni. Probleme: cunoștințele lui de limbăfranceză sunt la fel de rudimentare ca experiența pe care o are cu francezii. Speră,ignorând totalnaționalismul francezilor,că toată lumeadinParis (celpuținoameniidinsucursalaparizianăafirmei)înțelegelimbaRegatuluișivacooperacuel.E scandalizat nu numai de stilul periculos de condus al șoferilor din Paris, careîncearcă să circule pe șase benzi, deși șoseaua are doar două, sunt absolutdezinteresațideceseîntâmplăînspatelelorșihabarn-auderegulapecareoînvețilașcoaladeșoferi,„Teasiguri,semnalizezi,miștidevolan“,cișidefaptulcăfrancezulget-beget nu-și repară zgârieturile de pe mașină și nu dă doi bani pe sloganurilepublicitaredetipul„Mini–ecaatuncicândteîndrăgostești“,pentrucăelpreferăsăseîndrăgosteascădeofemeie,nudeomașină.Scoatefranțuzoaiceatrăgătoarelacină,dupăcareaproapecăatingeculmileexaltăriiîntimpce,zbierândAh,commej’aifaim!11,comandăîntregulmeniu(scump)doarcasă ciugulească puțin din salade au chèvre12, să ia patru furculițe pline de boeufbourgouignon13șidouălingurițedecrèmebrûlée,înaintedeașezagrațiostacâmurilepestetoateaceledelicateserămaseaproapeneatinse.Niciunfranceznuștiece-nseamnăsăstailacoadășinimeniînțaraastanudiscutădesprevreme.Decearface-o?Existăsubiectemultmaiinteresante.Șiaproapeniciuntabu.Vorsăafledecenuarecopii,cădoaretrecutdetreizecideani(„Pebune,n-ainiciunul?Nicimăcarunul?Zero?“);cepărerearedesprepoliticadusădeamericaniînAfganistansaudespreexploatareacopiilordinIndia;dacăopereledeartădincânepășipolistirenextrudataleluiVladimirWroschtexpuselaGalerieLaBorgnusunttrèshexagonale(elnucunoașteniciartistul,nicigaleria–nicimăcarnuștieceînseamnăcuvântulhexagonal); dacă e satisfăcut de viața lui sexuală și dacă e pro sau contrafemeilorcare-șivopsescpărulpubian.Cualtecuvinte,personajulnostrutrecedelaoîncurcăturălaalta.Esteungentlemanenglezcarenusedăînvântdupăconversațiiledecomplezență.Și brusc, trebuie sădiscutedespreorice. În toate locurile posibile și imposibile.Laserviciu, în cafenea, în lift (patru etaje sunt suficiente pentru o discuție despreincendiereamașinilorînsuburbiileParisului), latoaletă(globalizareaeunlucrubunsaurău?)și,bineînțeles,întaxi,căcitaximetriștiifrancezi,spredeosebiredeomologiilor din Londra, au câte o părere despre orice subiect (pe care și-o și afirmă), iarpasagerului nu-i este permis să stea înmașină fără să scoată o vorbă, păstrându-șigândurilepentrusine.Trebuiesăzicăceva!Până la urmă, englezul suportă toate astea cu un umor tipic britanic. Când, dupămulte întorsături de situație, se îndrăgostește până peste cap de Sophie, o fatăîncântătoare și întrucâtva capricioasă, modestia britanică se ciocnește decomplexitatea franțuzească și, la început, asta duce la tot felul de neînțelegeri și

complicații.Așa decurge romanul, până când în final totul se termină cu o minunată ententecordiale14.Dacănuîntr-unMini,măcarîntr-unmicrestaurantfranțuzesc,denumitLeTempsdesCerises.Cufețedemasăîncarouri,roșucualb.SituatpeRuePrincesse.„Restaurantulmeu!“Nuîncăpeaniciurmădeîndoială.Amînchiscartea.Erașasedimineațașicredeamdinnoucădragosteaexistă.Citisem320depaginișinueramcâtușidepuținobosită.Romanulfuseseprecumocălătoriedeosebitdepalpitantăîntr-oaltălume–șitotuși,lumeaaceeamisepăruseneobișnuitdefamiliară.Dacă un englez a fost capabil să descrie cu atâta precizie un restaurant care, spredeosebire de La Coupole sau Brasserie Lipp, de pildă, nu apare în toate ghidurileturistice,atunciînseamnăcătrebuiesă-lfivizitatînrealitate.Și dacă eroinadin romanarăta fix ca tine– aveapână și rochiademătaseverde-închis,strânsăpecorp,carestăpeumerașînșifonierultăușicolieruldinperledecareatârnăopiatrăprețioasămare,ovală,pecarel-aiprimitcadoulamajorat,atuncifieevorbadespreocoincidență teribilă, fiebărbatul acela trebuiec-avăzut-ocândvapefemeiarespectivă.Dardacă„femeiarespectivă“,într-unadincelemainefericiteziledinviațaei,aalesexactcarteaastadinaltecâtevasutecesegăseauîntr-olibrărie,înseamnăcănumaieocoincidență.Eraînsușidestinulcare-mivorbea.Însăceîncercasă-mispună?Cufundatăîngânduri,amîntorscarteacufațaînjosșim-amuitatlunglafotografiabărbatuluicuaspectfizicplăcut,părulscurtșiblondșiochialbaștri,stândpe-obancăîntr-unparcenglezescoarecare,cuunbrațașezatneglijentpestespătar,zâmbindu-mi.Am închis ochii preț de o clipă șim-am gândit dacă ammai zărit cândva chipulacela, zâmbetul lui copilăresc, dezarmant. Dar oricât de mult am scotocit prinsertarelememoriei,nui-amregăsitfigura.Numeleautoruluinu-mispuneanicielnimic:RobertMiller.NuștiamniciunRobertMiller–defapt,nucunoșteamniciunenglez,fărăapunelasocotealăturiștiipecareîivedeamdincândîncândprinrestaurantulmeușipeacelstudent britanic din liceu, care făcea parte dintr-un program de schimb de tineri șiveneadinȚaraGalilor.Cupărulroșcovanșifațaplinădepistrui,zicicăeratovarășuldelfinuluiFlipper.Amstudiatcuatențiebiografiaautorului.RobertMillerlucrasecainginerpentruomarecompanieenglezeascăproducătoaredeautoturismepânăsăscrieprimulsău roman,Surâsul femeilor. Iubeamașiniledeepocă, Parisul și bucătăria franțuzească și trăia alături de Yorkshire-terrierul lui,Rocky,într-ocasămodestădinapropiereaLondrei.— Cine ești tu, Robert Miller? am întrebat în șoaptă și privirea mi s-a întors labărbatuldepebancadinparc.Cineești?Șideundemăcunoști?

Șidintr-odatămi-avenito idee.Cucâtmăgândeammaimult laea,cuatâtmisepăreamaiinteresantă.Voiamsă-lcunoscpeacelscriitor,carenunumaică-miredasedorințadeatrăicândrămăsesemfărăpicde speranță,darpăreadeasemenea să fie legatdemine într-unmodmisterios.Aveamsă-iscriu.Aveamsă-imulțumesc.Șiapoiaveamsă-linvitsăpetreacăosearăminunatăînrestaurantulmeușisăaflucare-itreabacuromanul.M-amridicatșiamarătatcudegetulsprepieptulluiRobertMiller,carelamomentulrespectivprobabilcăîșiplimbacâinelepeundevaprindealurileCotswolds.—Neîntâlnimnoi,domnuleMiller!DomnulMillermi-azâmbitșimis-apărutdestuldeciudatcănumăîndoiamnicioclipăcăaveamsă-lgăsescpenoul(șiunicul)meuscriitorpreferat.Însăhabarn-aveamcăautorulacelasefereadepublicitatecadeciumă.

1Ciorbăfranțuzeascădepește.

2GuverndestângacareacondusParisultimpdedouăluni,înprimăvaraanului1871,consideratprimapreluareaputeriidecătreclasamuncitoareîntimpulRevoluțieiIndustriale.

3FoartecelebruromandedragostealautoareiamericaneLisaKleypas,apărutînanul2010,alcăruititlusetraduceprin„Dragostedupă-amiaza“.

4ReginazânelordinpiesaluiShakespeareVisuluneinopțidevară.

5NebunadinChaillot,piesădeteatruscrisădeJeanGiradoux.

6Obeliscînaltde23demetricemarcaintrareaîntempluldinLuxor,oferitcadouFranțeideviceregeleegipteanMohamedAli.

7„O,măscuzați!Iertați-mă,domnișoară...doamnă!“(fr.înoriginal).

8„Sunteți...însărcinată?“(fr.înoriginal).

9Artistdeoriginerusă,stabilitlaParis,cares-abucuratdemaresuccesînsecolulXX.

10StațiunedeschidinAlpiielvețieni.

11„Ah,cefoame-mie!“(fr.înoriginal).

12Salatăcubrânzădecapră(fr.înoriginal).

13Vităînăbușităînvinroșu(fr.înoriginal).

14„Înțelegerecordială“(fr.înoriginal).

2

—Cum adică se ferește de publicitate ca de ciumă? a săritmonsieurMonsignac.Burta lui voluminoasă se zgâlțâia în timp ce el se agita, iarmembrii consiliului deredacție se afundau șimaimult în scaune,pemăsurăce tunetulvocii lui creștea înintensitate.Amvândutpestecincizecidemiidecopiidincarteaaiaafurisită.Millerăsta e la un pas de a intra pe listele de bestselleruri.LeFigaro vrea să publice unampluarticoldespreel.Monsignacs-acalmatunmoment,aprivitvisătorînsusșiatrasatcumânadreaptăprinaeruntitlugiganticdeziar.Titlu:„UnenglezînParis“.Bestsellerul surprizăalÉditionsOpale.Apoia lovit înmasă,producândunzgomotatâtdeputernic,încâtmadamePetit,carețineaminuta,ascăpatsperiatăcreionuldinmână. Și tu stai acolo și-ncerci să-mi spui lamodul serios că omul nu poate să-șimiștefundulluideenglezpânălaParis,pentruosingurăzi?Zi-micănu-iadevărat,André,zi-micănu-iadevărat!Fațaisefăcuseroșie,iarochiiluminoșiîiscânteiau.Nuîncăpeaurmădeîndoială:Jean-PaulMonsignac, editorul și directorulÉditionsOpale,mai avea puțin și făceaatacdecord.Șieueramdevină.—MonsieurMonsignac,nuvăenervați,vă rog,amzis frângându-mimâinile.Fițiîncredințat că fac tot posibilul să-l aduc. Însă până la urmă,monsieur Miller esteenglez.Știțizicalaaiaalor,„Casameaecastelulmeu“.Locuieșteizolatdelumeîncăsuțalui,meșterindlamașiniînceamaimareparteatimpului.Nuedelocobișnuitcupresașinu-iplacesăseafleîncentrulatenției.Adicăastae...astaeceeace-lfaceatâtdepopular.Mi-amdat seamacăvorbescpentrua-miscăpapielea.Decen-oi fiziscăRobertMiller e plecat pentruun an într-o călătorie în jurul lumii și că și-a lăsat iPhone-ulacasă?—Nț,nț,nț!Terminăcuvorbăria,André!Tuvezicumfacicaenglezulsăseurceîntren,săparcurgăCanalulcavântulșicagândul,sărăspundălanișteîntrebăriaicișisădeaautografepecâtevacărți.Măcaratâtasăfacăpentrunoi.Pânălaurmă,tipulafost–aluatcartea,aaruncatoprivirepecopertășiapoiaașezat-olalocpemasadinfațalui–mecanicauto,așadarnicimăcaringiner,înaintedeascrieromanul.Trebuiesăfiintratdincândîncontactcurasaumană.Sauofivreunautist?GabrielleMercier,unadintreceledouăredactoare,achicotit,acoperindu-șiguracumâna.Ce-așmaifisugrumat-opevacaaiaridicolă!—Normalcănu-iautist,amrăspunsimediat.Doarcă,hmm,nu-iplacesăseafleîn

companiaoamenilor.—Lafelcaoriceominteligent.Cucâtinteracționezmaimultcuoamenii,cuatâtîmiapreciezmaimultcâinele.Cineazisasta?Ei?Știecineva?MonsieurMonsignacs-auitatîntrebătorlaoameniidinjurulmesei,așteptândunrăspuns.Niciîncontextulăla nu rezista tentației de a se făli cu educația primită. Urmase École NormaleSupérieure,școaladeelităaParisului,șinulăsasătreacănicioziînediturăfărăsănecitezedintr-unfilosofsaudintr-unscriitorimportant.În chip ciudat, memoria domnului Monsignac era foarte selectivă. Reținea cuușurințănumeleunorpersonalități literaremarcante,alegânditorilorșicâștigătorilorpremiilorGoncourt, însăcândveneavorbade literatura învogă,dădeadegreu.Fieuitaimediatnumeleautorului,și-atuncisereferealaelprin„tipulăla“sau„englezulăla“sau„ălacareascrisCodulluiDaVinci“,fieîșipermiteasălesuceascănumele,deexempluziceaLarsStiegsson(StiegLarsson),NicolaiBark(NicholasSparks)sauSteffenLark(StephenClarke).—Nusuntînnebunitdupăautoriiamericani,dardecen-ampuneșinoiunSteffenLark în planul editorial? zbierase la o ședință în urmă cu doi ani. Un american înParis,chestiaastavindebine,chiarși-nziuadeazi!Eu eram responsabil de partea de cărți în limba engleză și, cumultă precauție, îlfăcusemsăînțeleagăcăSteffenLarkeenglez,cădefaptnumeleluieStephenClarkeșicăscriecărțiumoristicedespreFranța,caresebucurădeunmaresucces.—CărțiamuzantedespreParis.Scrisede-unenglez.Iauite,dom’le!azismonsieurMonsignacscuturânddincap.Lasăpredica,André,maibineadu-miunautorcumeClarkeăsta.Pentruceteplătescaici?Ainaspentruscriitoridesuccesauba?La câteva luni după asta, am scos din servietă manuscrisul unui oarecare RobertMiller.Aveaacelașiduhșiaceeașibogățieaideilorcapopularulluipredecesor.Totulamersstrună:carteas-avândutfoartebine,daracumvenisevremeasăplătescprețul.Cumsunăproverbulacelamăreț?„Trufiaeceldintâipăcat.“ÎnpovesteacuRobertMillereueramîncădereliberădinParadis,casăspunașa.Singurul motiv pentru care Jean-Paul Monsignac reținuse într-un final numeleacestuinouautordesucces(„Cumîlchemapeenglez,Meller?“)eraacelacăaveauntizfaimos(„Nu,monsieurMonsignac,nuMeller,Miller!“),acăruivaloareeradejaconfirmatăînlumealiterară.(„Miller?EcumvaînruditcuHenryMiller?“)ÎntimpcetoatălumeadelamasăcontinuasăseîntrebedacăacelcitatedinHobbessaunu,mie-mitreceaprinmintecăMonsignac,cutoatecapriciileluidenesuportat,era totușicelmaibunșimaiumaneditorpecare-lcunoscusemînceicincisprezeceanidecândlucramîndomeniu.Îmiveneagreusă-lmint,dar,datăfiindsituația,n-aveamîncotro.—Ce-arfisă-idămluiRobertMillerîntrebăriledinparteaLeFigaroînscrisși-apoisătrimitempreseirăspunsurilelui?Așaamprocedatșicueditorulacelacoreeanșia

fost foarte bine. Era o ultimă încercare disperată de a evita un dezastru iminent.Bineînțeles,propunereameanul-aconvins.—Nu,nu,nu!Nu-miplacedelocmetodaasta!Monsignacaridicatbrațele înaer,semncăseopune.—Așacevaiesedindiscuție,s-arpierdetoatăspontaneitatea,aexclamatMichelleAuteuil,privinddezaprobatorpedeasupraochelariloreiChanel,curamădeculoareneagră.Michellemătocaselacapsăptămâniîntregisăfaccevaînlegăturăcu„acestenglezîncântător“.Pânăînmomentulălarugămințileeistăruitoaremălăsaserărece.Însăînziuaaceeaaveadeparteaeicelemaiimportanteziareși,mairăudecâtatât,peșefulmeu.Michelleseocupăderelațiaedituriicupresa,nuseîmbracădecâtînnegrusaualbșiourăscpentrucăfacenișteobservațiicaresunămereucaniștesentințe.Stășiseuitălamine,îmbrăcatăînbluzaeideunalbimaculatșiîntr-unsacounegru,șispunelucruridegenul„Astan-arenicioșansădesucces“defiecaredatăcând teducilaeacuoideepecaretuoconsideristrălucităpentrucăîncămaicreziînaceioamenicarepurșisimpluseentuziasmeazăînlegăturăcuocarte.„Niciuneditordinlume nu mai citește cu interes romane istorice, André, deci las-o baltă!“ Sau: „Olansaredecartepentruoautoarenecunoscută care,maimultdecâtatât, scrieprozăscurtă?Fiiseriooos,André!Cine-sfraieriiăiacarei-arcumpăracărțile?AfostmăcarnominalizatăpentruPrix?Nu?“Apoioftează,îșidăpestecapochiialbaștrișisejoacănervoasăcumiculeipixargintiu,pecareparesă-laibătottimpulînmână.„Tuchiarnuștiicumseîntreținerelațiacupresaînziuadeazi,nu-iașa?Avemnevoiedenumemari,alteleșimereualtele.Dă-țisilințașigăseștemăcaropersonalitatecaresăscrieprefața.“Șiînaintes-apucisăziciceva,îisunăiarășitelefonulșiauzicumîimergeguracaomoară în timp ce discută cu exuberanță cu tipi care lucrează în televiziune sau cujurnalișticare„pebune“cănumaicitescromaneistoriceșisecredgrozavipentrucăofrumusețecupicioarelungișipărnegrustrălucitorfaceglumecuei.Asta-mitreceaprinminteîntimpceMichelleAuteuilstăteaînfațamea,imaculatăcazăpadaproaspătă,așteptândoreacție.Mi-amdresglasul.—Spontaneitatea,amrepetatîncercândsăcâștigniștetimp.Exactastaeproblemanoastră,amzisșim-amuitatcusubînțeleslaoameniiașezațiînjurulmesei.Michellearămasfărăexpresie.Înmodcertnueraunadintreacelefemeialecăroropiniipotficombătuteprintehniciretorice.—AcestMilleredepartedeafiatâtdeplindeumorșidespiritual înconversațiiprecumațicrede,amcontinuat.Și,camajoritateascriitorilor,nuenicipreaspontan.În definitiv, nu face parte din categoria aia – n-am putut sămă abțin să-i arunc ozeflemealuiMichelleșim-amuitatoclipăînspreea–devedeteTVcarepălăvrăgesc

zișinoapte,darcândtrebuiesă-șiscriecărțile,apeleazălaajutorulunuiscriitordinumbră.OchiialbaștriailuiMichelles-auîngustat.—Număinteresează!Jean-PaulMonsignacajunseselacapătulrăbdării.AfluturatcartealuiMillerprinaerșim-amgânditcăefoarteposibilcaînoriceclipăsămi-oarunceîncap.Nuficopil,André.Adu-mi-lpeenglezlaParis!VreauuninterviudepominăînFigaro,cumultefotografii.Punct!Aînceputsămăroadăstomacul.—Șidacărefuză?Monsignacmi-aaruncatoprivireseverăși,prețdecâtevasecunde,n-amaiscosuncuvânt.Apoi,cuojovialitatedecălău,mi-azis:—Etreabatasă-lfacisăaccepte.Amîncuviințatdincapcuteamă.—Pânălaurmă,tueștisingurulcare-lcunoaștepeMillerăsta,corect?Amdatiarășidincap.—Dacă nu te crezi în stare să-l aduci în țară, vorbesc eu cu englezul. Sau poatevorbește...madameAuteuil?Dedataastan-ammaiaprobatdincap.—Nu, nu, nu-i o idee bună. În niciun caz! am răspuns repede și am simțit cumcapcana se închide în urma mea. Miller e un tip cam ciudat, înțelegeți? Nu edezagreabil,emaimultcaPatrickSüskind,nu-iușorsă-laduciundevrei,dar…nedescurcămnoi.Osăiaulegăturacuagentulluichiarazi.Am început să-mi frecbarba întredegetulmare și arătător, sperândcănuobservănimenicăamintratînpanică.—Bon,afăcutMonsignacșis-alăsatpespateînscaun.PatrickSüskind,îmiplace!Azâmbitbinevoitor.Trebuiesărecunosc,scriituraluinuelafeldeinteligentăcaaluiSüskind,darpedealtăpartearatămaibinedecâtel,nu-iașa,madameAuteuil?Michellearânjitcumalițiozitate.—Într-adevăr!Emultmaifrumos.Acumavemșinoiunautorpecareputemsă-laducem fără grijă în fața presei. Vă spun asta de săptămâni întregi. Și dacă mult-stimatulnostrucolegreușeștesănefacăcunoștințăcuminunatulluiautor,n-arecesănemaisteaîncale.Adeschisrepedeagendaeigroasă,deculoareneagră.—Ceziceți,aranjămunprânzcupresaînbraseriadelaLutetia?Monsignacafăcutogrimasă,darn-aspusnimic.Nucredcămaiștiacinevaînafarăde mine că lui îi displace Lutetia din pricina trecutului rușinos pe care-l avea.„Lagărulălanazist!“mi-azismaidemult,cândamfostinvitațidecătreuneditorsăparticipăm lao recepțieceavea loc lavechiul șigrandiosulhotel. „Știai căacoloafostcomandamentulluiHitler?“

—ApoiîlducempeautorulnostrulacumpărăturiprinParis,săvadădecorațiuniledeCrăciun,adatMichelleînainte.Înfelulăstaosăînchegămunarticolșiosăputemsă facem în sfârșit câteva fotografii decente. Și-a agitat pixul prin aer și a întorspaginileagendei.Stabilimodată la începutul luidecembrie?AstaarpropulsapuțincartealatârguldeCrăciun.Amînduratrestulședințeidindupă-amiazaaceeaînvăluitîntr-oceațădenepătruns.Numaiaveamladispozițiedecât treisăptămâniși încănu încropisemunplan.AmauzitcadindepărtareglasulluiJean-PaulMonsignac.Selansaseîntr-oseriedecriticispuse pe șleau, râdea zgomotos, flirta puțin cumademoiselle Mirabeau, frumușicaasistentă de redacție nou angajată. Își inspira echipa – doar nu întâmplător erauședințeledelaÉditionsOpaleatâtdepopulareșideantrenante.Însă în după-amiaza aceea eram obsedat de un singur gând: „Trebuie să-l sun peAdamGoldberg!“Erasingurulcarem-arfipututajuta.Amfăcutunefortșim-amuitatlapersoanacarevorbea,rugându-măcaședințasăsesfârșeascăodată.Sediscutadata lacareurmausăaibă locdiverseevenimenteși seanalizau cifrele de vânzări înregistrate în luna octombrie. Se prezentau proiecteeditoriale,careeraurefuzatedinstart(„Cinenaibaarcitiașaceva?“),nuerauînțelese(„Ce părere are restul echipei?“) sau primeau confirmarea lui Monsignac. („Eminunată!OsăfacemdineaonouăAnnaGavalda!“)Apoi,cânddupă-amiazabăteaîncet-încet în retragere, a răbufnit o dezbatere aprinsă: să-i oferim autoruluicvasinecunoscut–patrondegelaterievenețiană–alunuithriller,pecareagentulluiliterar,unamericancunasulascuțit,l-aridicatînslăvicafiind„variantamasculinăaDonnei Leon15“, un avans cu care oricine și-ar putea cumpăra un mic palat?Monsignacapuscapătdiscuțieicerându-iluimadameMerciersă-ideamanuscrisul,pecarel-abăgatînservietaluiveche,dinpielemaro.—Gatacuciondăneala,maicontinuămșimâine.Dați-mirăgazsă-miaruncșieuunochipestetext.Astaarfi însemnatcăședințaa luatsfârșit,dacămademoiselleMirabeaunuridicamânafixînclipaaceea.Sfioasășicuunluxdeamănuntecarei-afăcutpeceidefațăsă caște, ne-apovestit despreunmanuscris trimis la editurădin inițiativa autorului.Încă de la a treia propoziție ne-a fost clar că nu avea să vadă lumina tiparului.Monsignacaridicatmânaînaerpentruapotolirumoareaceseiscasebruscînsală.MademoiselleMirabeaueraîntr-atâtadepornităîncâtnicin-abăgatdeseamăprivirileamenințătoarepecarenilearuncaseeditorul.—Aiprezentatfoartebine,dragamea,aspuscândînsfârșiteaalăsatultimafilădenotițedinmână.Mademoiselle Mirabeau, care lucra doar de câteva săptămâni în departamentulnostrueditorial,s-aîmbujorat,ușurată.—Probabilcănicinuintrăîndiscuțiepentrupublicare,amurmurat.

Monsignacaînclinatdincapcuseriozitate.—Mi-eteamăcăaidreptate,dragamea,aziscurăbdare.Darnu-țifacegriji,mareparte din ceea ce citim aici emaculatură. Citești începutul: maculatură. Arunci unochipesteparteademijloc:maculatură.Sfârșitul:maculatură.Dacă-țiajungeașacevapebirou,nuecazulsătemaioboseștisă...Aridicatpuținglasul...Nu-inevoiesă-țimaistriciguradepomanăpentruasta.Azâmbit.MademoiselleMirabeauadatdincapcăînțelege, iarceilalțiauzâmbitcurezervă.DirectorulÉditionsOpale se simțea înelementul lui și se legăna înainte și-napoi înfotoliu.—Să-țispununsecret,MademoiselleMirabeau,i-azis,șiștiamcutoțiiceurmează,pentrucăomaiauzisemșicualteocazii.Cândaiînmânăocartebună,fiecarepaginădineaebună,aspus,șicuvorbeleaceleamărețeaîncheiatînsfârșitședința.Mi-am strâns repedemanuscrisele, am alergat până în capătul culoarului îngust șiamdatbuznaînmiculmeubirou.Gâfâindnevoiemare,m-amprăbușitpescaunșiamformatcumâinile tremurândenumăruldetelefondinLondra.Asunatdecâtevaori,însăn-arăspunsnimeni.—Ridicăreceptorul,Adam,ladracu’!Amscuipatîncetoînjurătură,apoiamauzitcumintrărobotul:„Agenția literarăAdamGoldberg.Dinpăcateațisunat înafaraprogramuluinostrudelucru.Vărugămlăsațiunmesajdupăsemnalulsonorșivăvomcontactanoi.“Amtrasadâncaerînpiept.—Adam! am zis, și până șimiemi-a sunat a strigăt de ajutor.André la telefon.Sună-măînapoideîndată,terog.Avemoproblemă!

15Scriitoareamericanăderomanepolițiste,acăroracțiunesepetreceînVenețiașiînîmprejurimileorașului.

3

Când a sunat telefonul, eram în grădina unei căsuțe englezești încântătoare,desprinzândmeditativcâtevafrunzeveștededepetulpinaunuitrandafircățărătorceseîntindeapeunziddecărămidă.Ciripeaupăsărelele,dimineațaeracufundatăîntr-olinișteaproapeireală,iarsoarelestrăluceacălduțșiblândpestechipulmeu.„Unînceputperfectaluneizileperfecte“,mi-amspusîngândșiamhotărâtsănu-mipesedetelefon.Mi-amîngropatfațaîntrepetaleledeosebitdebogatealeunuitrandafirrozșițârâitulacontenit.Apoiamauzitun„clic!“,șiovocebinecunoscutămie,darcarepăreaîntr-unfelcănusepotriveștecuatmosferaaceea,aînceputsăvorbeascăundevaînspatelemeu.—Aurélie?…Aurélie, dormi?De cenu răspunzi?Hmm…Ciudat.Ești cumva laduș?... Auzi, voiam să-ți zic că ajung la tine într-o jumătate de oră. O s-aduccroissante și pains au chocolat, doar ești moartă după ele. Aurélie? Aloooo!Aloaloalooo!Ridicăreceptorul,terog!Amoftat,amdeschiscugreuochiișim-amîmpleticitdesculțăpânăînhol,undeamridicatreceptoruldinfurcă.—Bună,Bernadette!amzissomnoroasă,șigrădinaenglezeascăplinădetrandafiris-aevaporat.— Te-am sculat din somn? E nouă jumate’! Bernadette face parte din categoriaoamenilor care se trezesc cu noaptea-n cap, iar pentru ea ora nouă și jumătate eaproapemiezulzilei.—Hm...hm.Amtrasuncăscatșim-amîntorsîndormitor,ampustelefonulîntreureche și umăr și am bâjbâit cu piciorul pe sub pat după papuci. Unul dintredezavantajele pe care le ai atunci când deții un mic restaurant e că nu ai aproapeniciodată o seară liberă. Totuși, există un avantaj indiscutabil, și acela e că poțiîntotdeaunasă-țiîncepiziuaîntihnă.—Tocmaicem-amtrezitdintr-unvisnespusdefrumos!amzisîntimpcedădeamdraperiilelaoparte.M-amuitatcătrecer–niciorazădelumină!Apoim-ampierdutînreveriacucăsuțavăratică.—Ți-aimairevenit?Ajungimediatlatine!Amzâmbit.—Da.Măsimtmultmaibine,i-amrăspuns,șiamremarcatcusurprinderecăașae.Trecuseră trei zile de cândmă părăsiseClaude și nicimăcar în ziua de dinainteaaceleia,când,cuochii încețoșați,recunosc,dardepartedeafi tristă,amfăcutpiața,

iar searami-am întâmpinatclienții și le-amrecomandat loupdemer,un felpecareJacquieîlpreparăexcelent,num-amgânditlaelmăcarodată.Defapt,m-amgânditmaimultlaRobertMillerșilaromanullui.Șilaideeameadea-iscrie.Osingurădată,cândJacquiemi-acuprinspărinteșteumărulcubrațulșiazis„Mapauvrepetite, cumaputut să-ți facăunacaasta,nemernicul?Ah,câtdeporci suntbărbații ăștia! Poftim, mănâncă o porție de bouillabaise.“ am simțit o micăîmpunsăturăîninimă,darmăcarnumămaipuneampebocit.Cândamajunsacasăînsearaaiam-amașezatlamasăcuunpahardevinroșuînfață,amrăsfoitcarteaîncăodată și am rămasașaovreme, cu stiloul înmână și hârtia albădinainte.N-ammaiscris o scrisoare de nu mai știu când și iată-mă acum, scriindu-i unui bărbat totalnecunoscut.Viațaeciudată.—Știice,Bernadette?amzisșim-amdusînbucătăriesăpunmasa.S-aîntâmplatcevaneobișnuit.Credcăamomicăsurprizăpentrutine.Laoorădupăasta,Bernadettestăteaînfațameașimăpriveauluită.—Aicitittuocarte?Venise cu un buchețel de flori și o pungă uriașă plină cu croissante și pains auchocolat,chitităsămăconsoleze.Darînlocdeofemeietristă,cuinimafrântă,caresă-și șteargă nasul încontinuu de la atâta plâns, a găsit o Aurélie care, cu ochistrălucitori,i-apovestitentuziastădesprecâtpătimisecuoumbrelăcubulinecareîizburase din mână, despre un polițist care o văzuse pe un pod și care mai apoi ourmărise, despre o librărie fermecată în care îl întâlnise pe Marc Chagall, care îioferiseprăjiturele,șidespreocarteminunatăpecareogăsisedinîntâmplare.Datorităaceluijocdeîmprejurări,situațiaeiluaseoîntorsăturăcutotulnouă!I-amspuscumampetrecutonoapte întreagăcitindcartea trimisăde soartă, care ștersesedinmineoriceurmădesuferințăși-mitrezisecuriozitatea.I-amdestăinuitvisulmeușifaptulcăi-amscrisautorului–nuerautoateasteade-adreptulsurprinzătoare?Poatec-amturuitprearepedesaupoatepovesteaafostpreadezlânată–înoricecaz,Bernadetten-aînțeleslucrulcelmaiimportant.—Deciaicumpăratocartedinseria„Sfaturipentruoameniinefericițiîndragoste“și te-a făcut să te simți mai bine. Așa a rezumat ea micul meu miracol. Asta eminunat!Trebuiesărecunosccănute-așfivăzutținândînmânăunghidpractic,darimportantecăte-aajutat.Amscuturatdincap.—Nu,nu,nu,n-ai înțeles,Bernadette.Nueraocartedin-aiadepsihologie.Eunroman,iareusuntpersonajulprincipal!Bernadetteaîncuviințat.—Adicăeroinagândeștecatineșide-astați-aplăcutcartea.Azâmbitșiaîntinsbrațeleîntr-ungestteatral.— Bun venit în lumea cărților, iubita mea Aurélie! Trebuie să-ți mărturisesc că

entuziasmul tău îmi dă speranță. Poate o să reușim să facem din tine o cititoareacceptabilă!Amscosunoftat.—Bernadette,aidegândsăm-asculțiodată?Da,eadevăratcănucitescpreamultecărțișinu,nusuntextaziatăpentrucăamcititunromanoarecare.Mi-aplăcutcartea.Defapt,oador.Astaunulamână.Doilamână,încarteeofată,otânărăfemeie,carearatăexactcamine.Bine,peeaocheamăSophie,dararepăr lung,ondulat,blond-închis, e potrivit de înaltă și de slabă și e îmbrăcată cu rochiamea. Iar la sfârșit ogăsimîntr-unrestaurantcarepoartănumeledeLeTempsdesCerises,situatpeRuePrincesse.Bernadetteatăcutovremebună,apoiazis:—Șifemeiaastadinromanareșieaorelațiecuunciudatsăritdepefix,penumeClaude,careoînșalătottimpul?—Nu.Esingură,doarmaiapoi se îndrăgosteștedeunenglez,căruia i separecăobiceiurileșicomportamentulfrancezilorsunttotalieșitedincomun.AmaruncatcuobucățicădecroissantînBernadette.Oricum,Claudenum-aînșelattottimpul!—Cineștie?Ei,darsănumaivorbimdespreClaude!Arată-miimediatcarteaastagrozavă!EralimpedecăBernadetteardedenerăbdaresăovadă.Probabilcăpentruea,oriceîmiluagânduldelaClaudeși-mireaducealinișteaeraunlucruminunat.M-amridicatșii-amaduscartea,careeraașezatăpedulapuldinbucătărie.—Poftim,amzis.Bernadetteși-aopritprivireaasupratitlului.— Surâsul femeilor, a citit cu voce tare. E un titlu drăguț. A frunzărit curioasăcartea.—Uite...aici!amexclamat.Șiaici...citește!PrivirealuiBernadetteaparcursrânduldelauncapătlacelălalt,iareuamurmărit-o,așteptându-ireacția.—Daaa,azisîntr-unfinal.Într-adevăr,edestuldeciudat.Dar,monDieu,s-aumaivăzutcoincidențedinasteaincredibile!Cineștie,poateautorulîțiștierestaurantulsauaauzitcâtecevadespreel.L-ofilăudatvreunprietende-alluicareamâncatlatineîntimpceseafla într-ocălătoriedeafaceri laParis.Eposibilsă fi fostcevadegenulăsta.Șinumăînțelegegreșit,Aurélie,eștiotipădeosebită,darnueștisingurafemeiecupărullung,blond-închis...—Șirochiaaia?Rochia?ampresat-oeu.—Mda,rochia...Bernadettearămasoclipăpegânduri.Cepotsăzic,eorochiepecareți-aicumpărat-ocândvadintr-unloc.Presupuncănu-iunicat,doarn-oficreat-oKarlLagerfeldspecialpentrutine,corect?Cualtecuvinte,șialtefemeiarputeaaveaorochieasemănătoare.Saupoatec-avăzut-oîntr-ovitrină,expusăpe-unmanechin.

Sepotgăsiatâteaexplicații...Amscosunsunetdenemulțumire.—Înțelegcătoatăpovesteaastațisepareabsolutsurprinzătoare.Suntsigurăcășimiemis-arpăreaașalaînceput.Nupotsăcredcă-iosimplăcoincidență,aminsistat.Purșisimplunupotsăcredașaceva.—DragameaAurélie,totuleșansăsaudestindacăastavoroameniisăcreadă.Dacămă-ntrebi pemine, eu cred că probabil există câte o explicație simplă pentru toateacestecoincidențeremarcabile,darastanu-idecâtpărereamea.Oricum,aidatpestecartea asta lamomentul potrivit și sunt sincer fericită că te-a făcut să uiți de unelelucruri.Amdatdincap,ușordezamăgită.Nuștiudeceîmiimaginasemoreacțiecevamaivie.—Totuși,trebuiesărecunoșticălucruridegenulăstanuseîntâmplăpreades,i-amspus.Depildă,țiețis-aîntâmplatvreodatăașaceva?—Recunosctotcevreitu,mi-arăspunsrâzând.Șinu,numis-aîntâmplatniciodatăașaceva.—Înciudafaptuluicătuciteștiinfinitmaimultdecâtmine,amzis.—Da,înciudafaptuluicăeucitescinfinitmaimultdecât tine,arepetatea.Marepăcat,pebune!Atrasoocheadănemulțumităînsprecarte,apoiaîntors-ocufațaînjos.—RobertMiller,azis.N-amauzitdeel.MăcararatăalnaibiidebineRobertMillerăsta.Amaprobatdincap.—Șicartealuimi-asalvatviața.Eunfelde-aspune,amadăugatrepede.Bernadettearidicatprivirea.—I-aispusastaînscrisoare?—Nu,normalcănu,amspus.Celpuținnuînmoddirect.Darda,i-ammulțumit.Șil-am invitat lamasă în restaurantulmeu,pecare,dupăcumspuneai și tu, fie îl știedeja,fieaauzitdespreel.N-ammenționatnimicdesprefotografie.—Oh,làlà,azisBernadette.Moridecuriozitate,nu-iașa?—Da,amspus.Oricum,cititoriilescriuadeseaautoriloratuncicândcărțilelasăoimpresieprofundă.Nu-inimicextraordinar.—Îmiciteștișimiescrisoarea?m-aîntrebatBernadette.— Poate într-o altă viață! am zis și am scuturat din cap că nu. Corespondențăconfidențială.Șioricum,amlipitdejaplicul.—L-aișiexpediat?—Nu.De-abiaînmomentulacelami-amdatseamacăhabarn-aveamlaceadresăsă-ltrimit.Cumfacisă-iscriiunuiscriitor?

—Păi,aiputeasăscriiedituriișiceide-acoloîitransmitcorespondența.Bernadettealuatiarășicarteaînmână.Săvedem...azisîntimpcecăutacasetaredacțională.A,uite,amgăsit:toatedrepturilerezervateÉditionsOpale,Ruedel’Université,Paris.Aașezatcartealaloc,pemasadinbucătărie.Eaproapedetine,azisșiamaisorbitogurădecafea.Aiputeasăteduciacolopersonalșisăledaiscrisoarea.Mi-afăcutcuochiul.Așaarajungelaelmairepede.—Eștifoarteamuzantă,Bernadette,amzis.Știice?Chiarastaosăfac!Șiuite-așaamajunsînsearaaia,dupăunmicocol,peRuedel’Université,pentruaîndesa un plic gros în cutia poștală de la Éditions Opale. La destinatar era scris„Scriitorului Robert Miller/Éditions Opale“. Prima dată nu scrisesem decât „Dlui.Robert Miller, prin grija Éditions Opale“, dar „scriitorului“ părea întrucâtva maiformalșimaisolemn.Trebuiesărecunosccășieuamfostcuprinsădeunanumeaersolemnînmomentulîncareamauzitscrisoareaaterizândușorpeparteacealaltăaușiimaridelaintrare.Atuncicândtrimițioscrisoare,întotdeaunainițieziceva.Intriîntr-undialog.Vreisăcomunici vești, experiențe trăite sau sentimente, ori vrei să afli ceva. O scrisoarepresupune întotdeauna un expeditor și un destinatar. De regulă, scrisorile cer unrăspuns,astaînafaracazuluiîncarescriicuivaoscrisoarededespărțire,șichiarși-atunci, ceea ce scrii afecteazăpersoana respectivă și produce– spredeosebiredeopaginădejurnal–oreacție.N-așfipututspuneclarcefeldereacțieașteptameusăproducăaceascrisoare.Celpuțin făcusem mai mult decât să pun punct după ce îmi exprimasem recunoștințapentrucarte.Așteptam un răspuns – la scrisoare și la întrebărilemele –, iar perspectiva de a-lcunoaște pe scriitorul care-și încheiase povestea în Temps des Cerises era foarteinteresantă. Totuși, s-a dovedit că nu era nici pe departe la fel de interesantă caîntâmplărileceaveausăurmeze.

4

PeAdamGoldbergpărea că l-a înghițit pământul.Nu răspundea la telefon, iar eudeveneamdince încemainervoscu fiecareorăce trecea. Îl tot sunasem,desearapânădimineața.Faptulcăopersoanăcare,teoretic,poatefiapelatălapatrunumeredetelefon,nuedegăsit,măumpleadeurăfațădeepocadigitală.CândîlsunamlabirouldinLondra, intradefiecaredatărobotultelefonic,alcăruimesajîlștiudejapederost.Nicilatelefonuldeserviciunurăspundeanimeni–eraminvitat să las unmesaj, iar abonatul urma să fie informat printr-un SMS că a fostsunat. Foarte drăguț,m-am liniștit! Telefonul de acasă suna preț de câtevaminute,apoiauzeamrobotul,cuvocea înregistratăa luiTom,băiețelul luiAdam,careaveașaseani.„Bunăziua!FamiliaGoldbergnueacasă.Darnuvăfacețigriji,neîntoarcemcurândși vorbim atuuunci...“ După care urmau niște chicoteli și pârâituri, apoi informațiisuplimentare din care aflai că Adam, capul familiei Goldberg, poate fi sunat petelefonulpersonal,dacăecevafoarteurgent.„În cazuri urgente, îl puteți suna pe AdamGoldberg pe telefonul mobil...“ Iarășipârâituri,apoiunglasșoptit:„Cenumărdetelefonai,tati?“Ovocedecopildictaaltnumăr de telefon, de data asta pe ton normal.Nu știamnumărul respectiv.Dacă îlapelai,oaltăvoceroboticăteinformacă„Numărulestederanjattemporar,vărugămreveniți“,șidedataastanicinuputeailăsamesajevocale–nuauzeaidecâtîndemnul„Vărugăm,reveniți“.Amscrâșnitdindinți.Ajunsdinnoulabirou,primullucrupecarel-amfăcutdimineațaafostsăscriuune-mailagențieiliterare,cusperanțacă,oriundearfifost,Adamîșiciteamesajele.

„DragăAdam,Încercpetoatecăilesădaudetine.Undenaibaești?Aiciparcăs-adezlănțuitiadul,cudracicutot!!!Terog,sună-măURGENT,preferabilpetelefonulmobil.Evorbadescriitorulnostru,RobertMiller,care,mort-copt, trebuiesăajungă laParis.Tesalut,André.“

Într-unminutavenitșirăspunsul,iareuamoftatușuratînaintesădeschidmesajul:„Îmi pare rău, nu sunt la serviciu. În caz de urgență, pot fi contactat pe telefonulmobil.“Cesămaizic?Număruldetelefoneracelpecaredacă-lapelai,aflaicăederanjattemporar.Amajunsdeunde-amplecat.Amîncercatsămăpunpetreabă.Amparcursmanuscrise,amrăspunslae-mailuri,

am scris câteva texte de copertă, ambăut o cafea espresso care părea a fi a o sutăcincizeceașiamstatcuochiipetelefon.Asunatdemaimulteoriîndimineațaaceea,însă la capătul celălalt al firului nu s-a aflat niciodată prietenul și colegul meu deserviciuAdamGoldberg.Prima care a sunat a fost Hélène Bonvin, o scriitoare franceză foarte amabilă șifoarte consumatoare de timp. Ba se găsea într-o frenezie a scrisului, și atunci îmipovesteafiecareidee,câtdemică,pecareoașternusepehârtie–dacăeradupăea,suntsigurcăi-arfiplăcutsă-miciteascăîntregmanuscrisullatelefon–,baoloveaocriză de inspirație, și atunci trebuia să mă fac luntre și punte s-o conving că e oscriitoaredeprimrang.Dedataasta,seconfruntacucriza.—Simtcămi-ausecatcuvintele.Numaiamnicioidee,selamenta.—Of,Hélène,mereuziciașașidefiecaredatăreușeștisăscriiromaneremarcabile.—Dedataastanu-mimaiiese,aziseapeuntonposomorât.Scriituraevarză,delauncapătlaaltul.Știice-amfăcut,André?Ieriamstattoatăziuaînfațacalculatoruluiăstuiaidiot,iarsearaamșterstotcescrisesempentrucăerapurșisimplumizerabil.Textulabundaînplatitudini,n-aveanicionoimășieraînțesatdeclișee.Niciuncititornus-arfiatinsdeel.—Hélène, nu-i deloc așa.Tu scrii atât de frumos... Făbine și citește peAmazonrecenziileentuziastealecititorilor.Oricum,enormalca,dincândîncând,sătesimțimaipuținînformă.Poatec-artrebuisă-țiieioziliberă,încaresănuscriinimic.Înfelulăsta,ideileosăcurgădinnou.Osăvezi.—Nu.Amosenzațieaiurea.N-osămeargă.Maibineîldămîncoloderomanși...Eu...—Vorbeștiprostii!amîntrerupt-o.Vreisăteînecicațiganullamal?Carteaecașiterminată.—Poate.Dareproastă,arăspunseacuîncăpățânare.Artrebuisărescriutotuldelaînceput.Defapt,așputealafeldebinesăștergtotce-amscrispânăacum.Amoftat.MereupățeamașacuHélèneBonvin.Întimpcemajoritateascriitorilorcucare lucramdădeauneliniștiți târcoaleprimelorpagini înainte să le scrie și le luaoeternitate să le aștearnă pe hârtie, pe femeia asta o apucau atacurile de panică înmomentul în care avea trei sferturi dinmanuscris gata.Dintr-odată, nimic n-omaimulțumea,totulerade-adreptulmizerabil,celmaiprosttextpecare-lscriseseînviațaei.—Hélène, te rog, ascultă-mă puțin. Nu ștergi nimic! Tri mite-mi ce-ai scris pânăacum și o să mă uit imediat peste text. Discutăm după aceea despre el, OK? Bagmâna-nfoccăegrozav,cadeobicei.AmmaivorbitzeceminutecuHélèneBonvin,dupăcareamînchis,epuizat.Apoim-am ridicat de la birou și m-am dus în secretariat, undemadame Petit stătea la

taclalecumademoiselleMirabeau.—AsunatAdamGoldberg?amîntrebat.Madame Petit, care în dimineața aceea își înghesuise formele baroce într-o rochieviucoloratăcuimprimeufloral,mi-azâmbitdedupăceașcadecafea.—Nu,monsieurChabanais,mi-a răspuns pe un ton prietenos.V-aș fi anunțat deîndată.N-asunatdecâtuntraducător,monsieurFavre.Aveacâtevaîntrebări,daraziscăsunămaiîncolo.Și...ah,da,v-acăutatșimamadumneavoastră,văroagăs-osunațiurgent.—PentrunumeleluiDumnezeu!amridicatmâinileînaer,într-ungestdeapărare.Defiecaredatăcândmărugamamas-osunurgent,treabaastamăcostacelpuținoorăși,firește,n