industria gazelor naturale in europa
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” CONSTANTAFACULTATEA DE STIINTE ALE NATURII SI STIINTE AGRICOLESPECIALIZAREA GEOGRAFIE
Industria gazelor naturale in Europa
LECTOR DR.-M LUNGU STUDENT- ANUL ii Grupa 3
1
CUPRINS
1.Industria gazelor naturale (aspecte generale)
2.Productia si rezervele de gaze naturale
3.Cercetari geologice- extinderea rezervelor exploatabile
4.Repartitia geografica a productiei de gaze naturale
5.Comertul mondial cu gaze naturale
6.Transportul si stocajul gazelor naturale
7.Carateristicile economice ale productiei de gaze naturale
8.Consideratii economice referitoare la transportul gazelor naturale prin conducte
9.Consideratii economice referitoare la transportul gazelor naturale lichefiate la
mari distante
10.Influenta de utilizare asupra economiei unui system pentru transpotat gaze
naturale
11. Depozitarea gazelor naturale
12. Depozitarea subterana a gazlor naturale
13. Bibliografie
2
INDUSTRIA GAZELOR NATURALE (ASPECTE GENERALE)
Gazele naturale constituie un amestec de hidrocarburi saturate in care
predomina metanul,fiind larg utilizate sub forma de combustibili(avand o putere
calorica ridicata,de 5.500-13.500kcal/m³,arderea completa,lipsita de toxicitate) si
de asemenea,ca materie prima pentru industria chimica-la fabricarea
amoniacului,metanolului,maselor plastice,fibrelor sintetice,cauciucului,negrului de
fum.Gazele naturale s-au format,ca si petrolul,din transformarea materiei organice
in procesele de sedimentare proprii bazinelor marine si lacustre,iar dupa unele
ipoteze,din metamorfismul carbunilor bituminosi sau prin procese
vulcanice.Compozitia gazelor naturale depinde in special de trei factori,si
anume:conditiile de temperatura si presiune ale zacamantului,structura geologica a
zonei de extractie si gradul de saturatie la temperatura de iesire din zacamant.
Gazele naturale se impart in doua categorii:gazul metan si gazul de
sonda.Gazul metan,numit si gaz natural uscat,se gaseste singur in
zacamant,contine o mare proportie de metan (intre 69 si 99,91%) si o cantitate
mica de hidrocarburi superioare metanului (etan,butan,izobutan).Zacamintele de
gaz metan pot fi situate fie in apropierea unor regiuni petroliere,fie cu totul alte
regiuni (Podisul Transilvaniei din Romania,Podisul Stavropol si zona Saratov din
C.S.I.).Exploatarea lui se face cu ajutorul sondelor si este mult mai ieftina decat a
petrolului (de circa 8ori) si carbunelui (de 12ori) deoarece se afla sub presiuni
destul de mari.Gazul metan se utilizeaza asa cum a fost extras,fiind supus doar
unor operatii curente de separare mecanica a impuritatilor solide si lichide si a
compusilor de sulf (cand ii contin in cantitati mai mari).Ele au o putere calorica
ridicata (intre9 860-13 850kcal/m³).Gazele de sonda,numite si gaze umede sau
asociate,se gasesc in zacamant impreuna cu petrolul si s-au format odata si
impreuna cu acesta.In cadrul zacamantului de petrol,gazele de sonda pot fi
dizolvate in petrol sau se pot gasi liber,formand o cupola deasupra
zacamantului,ori un strat gazeifer inclus in acesta.In primul caz alcatuiesc asa
3
numitul cap de gaz sau gaz-cap.Prezenta gazelor libere in zacamantul
petrolier,sub forma cupolei determina curgerea amestecului de petrol cu gaze in
sonda.Fiind un amestec de metan cu etan,propan,butan precum si de alte
hidrocarburi saturate mai grele,gazele de sonda au un continut de metan mai
redus decat gazul metan.Procentul variaza intre 69 si 95%.In schimb,dispun de un
continut mare de hidrocarburi superioare metanului,mai ales de
etan,propan,butan,ceea ce le confera o mai mare valoare comerciala.Din propan si
butan se obtine gazolina,din care se extrag benzene usoare,utilizate in aviatie sau
in alte domenii care necesita carburanti de calitate superioara.Tot atat de
valoroasa este aceasta si in industria petrochimica.Gazul de sonda poate fi extras
direct din zacamant,fiind exploatat odata cu petrolul,dar poate proveni si din
rafinarea petrolului (in urma cracarii).
Utilizarea la scara industriala a gazelor naturale a inceput in secolul
XIX,inaintea petrolului.Din 1885 gazele naturale incep sa fie folosite la
furnale.Descoperirea motorului cu ardere interna a conditionat dezvoltarea cu
ritmuri mai accelerate a industriei petrolului,cu atat mai mult cu cat in statele
industriale din Europa gazele naturale sunt cunoscute si valorificate mai tarziu-in
Olanda,Rusia.De aceea in anul 1929 productia de gaze naturale era de doar
57mld.mc.Evolutia productiei de gaze naturale in perioada interbelica era dominata
de cativa producatori:Rusia, Romania.In perioada postbelica dezvoltarea industriei
gazelor naturale cunoaste un salt semnificativ,cand sunt descoperite zacaminte
importante in Rusia.In aceasta perioada se obtin progrese insemnate in transportul
si distributia gazelor naturale prin lichefiere,in special in constructia gazoductelor
de mari dimensiuni,a vaselor maritime.Se descopera noi folosinte ale gazelor in
industria chimica.Printre marile gazoducte ale lumii,construite dupa al doilea razboi
mondial,poate fi mentionata magistrala euro-siberiana,care alimenteaza un sir de
state europene,inclusiv Germania, Franta, Italia si state din Europa Centrala si de
Est cu gaze naturale din Rusia.
Prin urmare,in perioada postbelica gazele naturale,avand un pret de cost
mai redus decat a altor resurse energetice (petrol,carbuni), a devenit un concurent
serios acestora,ajungandu-se la productii substantiale.Astfel,in 1965 productia
4
mondiala de gaze naturale atinge cota de 705mild.mc,in 1970-1070mild.mc,iar in
1977-1394mild.mc.Intre anii1979-1989 stagnarea economica din majoritatea tarilor
industiale,legata de cresterea preturilor de desfacere,a produs o reducere a
ritmurilor de dezvoltare a industriei respective.Abia in 1989 se produce o
inviorare,cand sunt extrase 1620mild.mc.de gaze naturale.In anul 1991 pentru
prima data a fost depasita cota de 2000mild.mc,iar in anul1994 a ajuns la
2700mild.mc.In anii 80-90 are loc o crestere treptata a ponderii gazelor naturale
exploatate in conditii submarine,in special in Marea Britanie, Norvegia si Italia.
Gazele naturale fiind cunoscute inca din antichitate,cu2000 de ani i.e.n. au
fost transportate prin conducte de bambus spre locurile de utilizare.Ele au fost
semnalate sub forma focurilor nestinse si sub forma unor iviri aproape de
suprafata.Exploatarile gazelor in Romania si in unele tari din Europa de Vest s-au
extins dupa 1945.In Transilvania,in 1908,la Sarmasel este instalata prima sonda.
Gazele naturale se pot transporta la mari distante cu ajutorul conductelor (cu
diametrul cuprins intre 20cm si 1,40m),iar pe apa cu nave speciale numite
metaniere sub forma de gaze naturale lichefiate (procedeu inventat de Faraday,in
1883,prin care gazele naturale aduse la temperatura de -160°C,isi reduce volumul
de 600 de ori si devin lichide).
PRODUCTIA SI REZERVELE DE GAZE NATURALE
Exploatarea industriala a gazelor a inceput in preajma anului 1880,cand s-
a inregistrat o productie de 1,6 mld.mc.Pana la cel de al doilea razboi mondial
productia a crescut relativ lent.Ulterior,intensificandu-se exploatarile in unele tari
mai vechi producatoare (CSI, Romania, Italia),precum si inceperea ori extinderea
acestora in multe tari sau zone geografice,productia de gaze naturale a sporit
considerabil,ajungand pana in anul 2000 la 2 483,7mld.mc.
Utilizarea industriala a gazelor naturale a inceput din anul 1930 sub forma
unei industrii firave.Odata cu intrarea in circuitul economic,gazele naturale au
5
devenit din ce in ce mai solicitate de consumatori,datorita avantajelor tehnologice
si energetice pe care le prezinta.Urmare a cresterii continue a consumlui,se
observa o preocupare permanenta pentru dezvotarea cercetarii geologice in
vederea descoperirii de noi surse si a cercetarii tehnologice in scopul valorificarii
superioare a acestei forme de energii primare.Productia de gaze naturale s-a marit
putin intre cele doua razboaie mondiale.Intensificarea prospectiunilor gazeifere si
extinderea ariei de exploatare in numeroase tari europene,au determinat o
crestere mai accentuata a productiei pana la primul soc petrolier.Evolutia
productiei devine sinuasa pana la cel de-al doilea soc petrolier,inregistrand ulterior
o crestere reletiv constanta.29%din din productia mondiala este obtinuta de C.S.I.
(25% de Rusia).
Sub aspectul productiei de gaze naturale,pe regiuni mari ale globului,se
remarca fostul spatiu economic sovietic unde ponderea cea mai importanta revine
Federatiei Ruse (primul producator mondial),cu exploatari importante in bazinele
gazifere Orenburg (din sudul Uralului),Saratov,Stavropol si Peciora.Dupa al doilea
razboi mondial au fost descoperite zacaminte valoroase de gaze naturale in partea
asiatica a Rusiei.Cele mai mari zone gazeifere de pe continentul european sunt
amplasate in vest (Olanda,Marea Britanie,Germania),in nord (Norvegia) si in
partea central sudica (Romania).
Zacamintele de gaze naturale nefiind uniform distribuite pe suprafata
globului se prezinta repartitia procentuala a rezevelor mondiale in raport cu
populatia zonelor geografice respective.O mare cantitate din rezervele de gaze
naturale se afla in zone indepartate,in tari cu o industrie mai putin dezvoltata,fapt
care a determinat organizarea transportului de gaze la mari distante pentru
echilibrarea balantelor energetice si satisfacerea cererii marilor consumatori din
tarile cu industrie puternic dezvoltata.
Pe tari,cel mai important producator european este Olanda,cu exploatarile
din platforma continentala a Marii Nordului (Placid).Ea asigura in totalitate
consumul intern si exporta cantitati relativ mari de gaze in tarile vecine,mai ales in
Germania.Olanda este urmata de Marea Britanie,care detine cele mai importante
zacaminte in platforma continentala a Marii Nordului (structurile gazeifere de la
6
Viking West Sole,Leman Bank).Gazele naturale din Marea Britanie au modificat
mult balanta energetica a acestei tari prin reducerea substantiala a ponderii
carbunilor.
CERCETARI GEOLOGICE-extinderea rezervelor exploatabile
Cresterea consumului de gaze naturale a condus la o permanenta
intensificare a descoperirii de noi zacaminte naturale.In Europa Occidentala au fost
descoperite zacaminte in Marea Nordului,in zonele maritime britanica si
norvegiana care asigura 13-14%din totalul de energii primare a tarilor din aceasta
zona.Compozitia gazelor naturale variaza considerabil de la o zona la alta, in
Europa gazele contin metan in special in proportie de 98%Raportul dintre
componenti se poate schimba in functie de structura si compozitia noilor zacaminte
descomerite.Rusia este tara cu cele mai mari zacaminte din lume ale carei rezerve
se pot ridica in viitor la cifre uriase si va putea influenta sensibil raportul dintre
ponderea gazelor asociate si metan,balanta consumului mondial de gaz metan si
politica energiilor primare.In afara zacamintelor clasice de gaze naturale mai exista
o alta rezerva de gaze si anume hidratii de gaze naturale.Aceasta descoperire a
hidratilor a dus la extinderea studiilor geologice pentru descoperirea de noi
zacaminte de hidrati de gaz si la dezvoltare cercetarii privind valorificarea
superioare si economica a acestor zacaminte.Totusi posibilitatea descoperirii de
noi resurse de gaze naturale sub forma de hidrati de gaze o reprezinta in special
subsolul maritim.Aflate la adancimi mai mari de 200-600m,se apreciaza ca cca
90% din suprafata totala a acestor zone sa devina sursa potentiala de hidrocarburi
a viitorului.
REPARTITIA GEOGRAFICA A PRODUCTIEI DE GAZE
7
NATURALE
Extractia industriala a gazelor naturale a inceput spre sfarsitul secolului al
XIX-lea (1880) in tarile in care se impusesera deja in productia de petrol:Rusia,
Romania.Productia a evoluat lent peste o jumatate de secol,incepand sa creasca
dupa anul 1975.Din anul 1980,productia mondiala a crescut accelerat ca urmare a
crizei petrolului,crestere care s-a ponderat insa incepand cu 1990,datorita politicilor
economice de diminuare,in general,a consumurilor energetice ale tarilor puternic
industrializate.
COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE,principala
producatoare mondiala de gaze naturale,detine cele mai mari rezerve din lume
(cca 37% din rezervele sigure).Intre anii 1987 si 1995 productia tarii a depasit
700mrd.m³, cu un maxim in 1990 de peste 815mrd.m³.Ulterior productia a scazut
treptat pana la 669mrd.m³,in anul 1998 (din care 591mrd.m³in Rusia).Productia
este asigurata in cea mai mare parte de trei tari membre ale CSI:Rusia,
Uzbekistan, Turkmenistan.Repartitia geografica a rezervelor de gaze naturale se
aseamana,in ansamblu,cu cea a campurilor petrolifere.Pe teitoriul acesteia exista
exploatari in Povolgia (Saratov), Podisul Stavropol(Stavropol),Bazinul Peciora(Voi-
Voj).Urmeaza apoi Ucraina (Sebenlinca,Dasava,Orenburg).
Folosirea pe scara larga a gazelor naturale,atat in consumul energetic,cat si
ca materie prima in industrie,a determinat construirea pe teritoriul CSI-ului a unei
vaste retele de gazoducte.Asa sunt de exemplu,magistralele:Saratov-Moscova
(830km), Straropol-Rostov-Voronej-Moscova (1300km).Dispunand de o importanta
retea de conducte de transport si distributie a gazelor naturale,CSI exporta gaza
naturale mai ales in Europa (indeosebi in tarile Europei Centrale si de Est,dar si in
Germania si Franta.Europa Occidentala concentreaza zacaminte si exploatari de
gaze naturale atat pe continent,cat si in zonele submarine marginase.Se impun,in
special,zacamintele din Marea Nordului,cu mari rezerve,constituite din gaze de
sonda.Exploatarea lor este insa ingreunata de marimea valurilor,care ajung pana
la 30m,precum si de intensitatea vanturilor.
8
In partea europeana,exploatarile de gaze naturale se afla pe teritoriul
Ucrainei:in partea de nord a tarii (in zona subcarpatica aflata la cursul superior al
Nistrului),in regiunea orasului Poltava din Campia Niprului,in nordul Peninsulei
Crimeea,in Campia Marii Negre,in zona bazinului carbonifer Donbas,in sudul
Ucrainei,la Cebelinka.Tot in partea europeana,dar pe teritoriul Rusiei,zonele de
extractie sunt numeroase:regiunea Volga-Ural,cu exploatari in sud-vestul
Uralului.O alta regiune este Tiumen-Ukhta-Peciora,se afla in bazinul hidrografic al
fluviului Peciora si in zona lui de varsare,inclusiv pe platforma submatina a Marii
Kara.In partea asiatica a CSI exploatarile de gaze naturale sunt mai ales in
Rusia,in regiunea Siberiei de Vest,pe cursul inferior al fluviului Obi.CSI dispune de
o importanta retea de conducte si distributie a gazelor naturale;270 000km, din
care numai reteaua de transport insumeaza155 000km.Exporta gaze naturale mai
ales in Europa (indeosebi in tarile Europei Centrale,precum si in Germania si
Franta) si in Japonia.
MAREA BRITANIE a inceput extractia gazelor naturale in 1967;insa
descoperirea in ultimele decenii a unor importante zacaminte de gaze naturale in
Marea Nordului (cca 610mld.m³),a facut ca aceasta sursa de enegie sa joace un
rol din ce in ce mai mare in industria energetica a Marii Britanii.Zacamintele
submarine sunt exploatate Marea Nordului, la Frigg,pe platformele din largul
coastelor Scotiei, la Audrey, Hewet, Leman,Indefatigable,in largul coastelor Angliei
si in Marea Irlandei,la South Morecambe.Ele sunt legate de terminale amplasate
pe litoral,printr-o retea denda de conducte.Peste 90% din productia nationala de
gaze naturale este destinata consumului intern.
OLANDA, care a inceput exploatarea gazelor in 1950,a ajuns astazi o
mare producatoare mondiala,cu cei cca 67,8mld.mc (2000) si in acelasi timp,alaturi
de Norvegia,una dintre principalele furnizoroare de gaze naturale ale Europei
Occidentale.Aceasta tara dispune de mari campuri gazeifere atat in zona
uscatului,cat si in platforma submarina a Marii Nordului.Unul dintre cele mai mari
zacaminte ale tarii,dar si printre cele mai mari ale lumii se afla la Groningen,fiind
descoperit in 1960,in provincia cu acelasi nume din nord-estul tarii,unde exista
exploatari si la Slochteren si Assen.Gazele naturale se mai exploateaza si in
9
provincile Friesland,Olanda de Nord,Drente si Ovreijssel.Importante extractii
gazeifere sunt in zona submarina a Marii Nordului din nord-vestul tarii.O retea
densa de conducte leaga centrele de extractie cu Germania,Belgia,Franta,Elvetia
si Italia pe care Olanda le aprovizioneaza cu gaze naturale.De astfel,un mare
sistem de conducte pentru transportul gazelor naturale din Marea Nordului (The
Zeepipe System) se afla in constructie,lungimea fiind de 1.500km si va avea
terminale in Marea Britanie (St Fergus),Norvegia (Troll),Germania (Emdem) si
Olanda (Zeebrug).
NORVEGIA a inceput exploatarea din anul1978 si s-a impus ca o mare
producatoare insemnata a continentului (51mrd.m³) si exportatoare catre tarile
Uniunii Europene,indeosebi Germania.Exploatarile norvegiene se efectueaza in
Marea Nordului,pe platforme la Troll, Frigg, Sleipner, Ekofisk.
Troll,unul din cele mai bogate zacaminte submarine din lume (rezerve de
cca 1400mrd.m³),aprovizioneaza cu gaze naturale Franta, Spania, Germania,
Olanda, Belgia, Austria ,printr-o serie de conducte,cu lungimi de:640km
(Europipe1) pana la Emden (Germania), 810km,pana la Zeebrugge (Belgia),
860km pana la Dunqerque (Franta).
DANEMARCA valorifica gazele naturale din Marea Nordului, la
zacamintele de la Harald, Roar, Skjold.
GERMANIA,cea mai mare importatoare europeana isi dezvolta continuu
consumul pe baza exploatarii intensive a rezervelor interne si a extinderii
importului din tarile Europei Occidentale.Rezervele de gaze naturale sunt
concentrate in principal in nordul tarii,indeosebi in zona dintre Weser si Ems
(cca90% din rezervele nationale de gaze).Cat priveste distributia procentuala a
utilizarii gazelor naturale pe principalii consumatori, se constata ca industria detine
40%, uzul casnic cca 28%, industria energetica 23% si celelalte ramuri 9%.Gaze
naturale se mai exploateaza si din landurile Niedersachsen
(Holte,Hegslage,Datlingen), Thuringen (Muhlh, Langensolza) si Brandenburg
(Vestrup,Rudersdorf,Staakow).
ITALIA- ca urmare a descoperirii unor importante zacaminte in partea de
nord a tarii,Italia a devenit o mare consumatoare de gaze naturale.Desi productia
10
realizata in 1997,de 20mld.m³,nu acopera necesarul intern, ponderea acestei
surse in balanta energetica a tarii este relativ ridicata (cca 11%), ca urmare a
intensificarii importului de gaze naturale,mai ales in CSI,Olanda.Principalele
exploatari sunt controlate de Firma Eni, care detine cca 97% din productia de gaze
naturale a Italiei.Campurile cele mai importante se afla in Campia Padului
(provinciile Lombardia si Emilia-Romagna) cu centrele: Pavia, Cremona, Ravenna,
Regio Emilia, Coreggio.La acestea se adauga o serie de centre din Italia
Peninsulara (Iesi, Frosinone, Ferrandina) si Sicilia (Catania, Gagliano).In platforma
submarina din nordul Marii Adriatice se extrag gazele naturale la Amelia, Barbara,
Fratello.Productia interna nu acopera consumurile,Italia fiind nevoita sa apeleze la
importuri,in principal din Olanda si Norvegia.Pentru transportul gazelor naturale s-a
dezvoltat o retea de cca 145 000km ,din care 587km in Sicilia;doua conducte
submarine leaga Sicilia de tarmul Africii,de orasul Tunis pentru importul de gaze
naturale din Algeria si Libia.
FRANTA-desi productia de gaze naturale obtinuta este relativ modesta
(3,29 mld.m³ in 1990),Franta este permanent preocupata de extinderea utilizarii
acestei surse de energie.Un fapt edificator in acest sens il reprezinta insasi
cresterea continua a consumului intern de gaze naturale,de la 4mld.m³ in 1960, la
peste 31 mld.m³ in 1980.Aceasta crestere s-a facut pe baza dezvoltarii productiei
interne, dar mai ales prin intensificarea importului in Olanda sau zona Marii
Nordului.Principalele exploatari se afla in sud-vestul tarii, unde se remarca
centrele:Lacq, Pau, St Marcet.In perspectiva,Franta conteza pe exploatarea
zacamintelor potentiale in zona Pirineilor si din teritoriul national al Marii Nordului.
BULGARIA importa cantitati importante de gaze naturale, petrol si
fier.ESTONIA- economia e bazata pe importuri de combustibili precum gaze
naturale si petrol.GRECIA are o economie dezvoltata dispunand de una din cele
mai mari flote comerciale din lume.Dispune de bogate minerale de carbuni,petrol
dar si gaze naturale.
EUROPA OCCIDENTALA dispune de cea mai densa retea de
transport si distibutia a gazelor naturale, remarcandu-se cadrul ei Marea Britanie,
11
Germania, Franta, Olanda, Italia.Zacaminte cu gaze naturale se mai gasesc si in
alte tari europene precum: Ungaria (in Campia Tisei),Polonia (in Carpatii flisului si
depresiunea Sandomierz) ,ex Iugoslavia (in Voivodina),Austria (in bazinul Vienei).
In ROMANIA, gazele naturale constituie una dintre rezervele naturale ale
subsolului cu o importanta deosebita,daca se au in vedere rezervele relativ
apreciabile,productia,ponderea energetica si vechimea exploatarii.In tara noastra
se extrag atat gazul metan de o mare puritate si cu un continut in metan de 98-
99,7%,puterea calorica este cuprinsa intre 8 500-9 500lval/m³, cat si gazele
asociate sau gazele de sonda din structurile petroliere.Rezervele de gaze naturale
au fost estimate la 543mrd.m³.Productia a scazut continuu,de la 24,8 mrd.mc in
1991 (22,1 in 1992; 21,3 in 1993; 19,5 in 1994; 19 in 1995; 18,1 in 1996) la 18,0
mrd.mc in 1997.Aceasta productie este realizata prin intermediul a 3 700 de sonde
(din care 3 300 sunt in Depresiunea Transilvaniei) situate pe 150 de structuri
gazeifere cu adancimi de pana la 2 000-3000m.Productia este insuficienta fiind
necesare importuri ce provin, prin conducte, din Ucraina si Rusia.Peste 30 000 de
conducte asigura extractia,transportul si ditributia gazelor naturale, din care 11 000
km de conducte magistrale si peste 4 000 de statii de reglare si masurare a
gazelor prin care se asigura furnizarea acestora in intreaga tara.Teritoriul
Romaniei este tranzitat de 400 km de conducte de gaze naturale.De
asemenea,pentru inmagazinarea gazelor naturale sunt amenajate patru depozite
subterane.In prezent, gazele naturale detin cca40% din balanta energetica a tarii,
fiind utilizate ca materie prima in industria chimica (Borzesti, Brazi, Victoria,
Fagaras, Tarnaveni, Isalnita, Turda, Targu-Mures).Prima sonda de extractie a
gazului metan a intrat in exploatare in 1908 la Sarmasel,iar in 1909 au intrat in
exploatare sonde la Zau de Campie,Sincai,Saros,Copsa Mica.Gazul de sonda a
fost captat,tot in 1908 la Bustenari.In 1912-1913 se construieste o conducta pentru
transportul gazului metan intre Sarmasel si Turda, care a fost prima de acest fel in
Europa, iar in 1918 la Turda se aprinde prima lampa cu gaz metan pentru
iluminatul public.
Gazul metan, care formeaza cea mai mare parte a rezervelor romanesti,se
afla cantonat in structuri geomorfologice sub forma de cupola,boltiri numite domuri
12
in Podisul Transilvaniei.In aceasta zona, din cele 67 campuri gazeifere, 54 au fost
identificate dupa 1948.In Podisul Transilvaniei extractia se face numai in doua
areale.Unul este situat intre Mures si cele doua Somesuri (Somesul Mare si
Somesul Mic),un tinut deluros cu altitudini in jur de 500m, numit Campia
Transilvaniei, cu centrele: Puini, Sarmesu, Ludus,Sangeorgiu de Campie si Ceanu
Mare. Al doilea areal de extractie a gazului metan se afla la sud de Mures, in zona
colinara (500-600m) a podisului Tarnavelor, cu centrele:Deleni, Bazna, Copsa
Mica ,Nou-Sasesc, Filitelnic, Nades, Dumbravioara, Miercurea Nirajului,
Sangeorgiu de Padure, Cristuru Secuiesc.
Gazele de sonda dispun de un procent de metan cuprins intre70-95% si de
o putere calorica cuprinsa intre 5 000-13 000kcal/m³.Gazele de sonda se
exploateaza in structurile petrolifere din urmatoarele regiuni:Subcarpatii Getici si
Podisul Getic-Boldesti, Botesti, Ciuresti, Barbuncesti, aflate la est de raul Olt si la
Dragasani, Bustuchin, Zatreni, Ticleni, Bibesti la vest de Olt;Campia Romana in
zonele Urziceni-Galati (Urziceni, Jugureanu, Padina, Liscoteanca, Oprisenesti-unul
dintre cele mai mari, Independenta), Videle (Valea Plopilor), Craiova (Ghercesti,
Isalnita), la contacul Subcarpatilor cu campia (Gura Sutii, Aricesti, Manesti si
Finita). In aceasta regiune, pe langa extractiile de gaze de sonda sunt si unele de
gaz metan;in Campia de Vest gazele de sonda se exploateaza la Ortisoara,
Satchinez, Biled, Calacea si Abramut, iar in Subcarpatii Moldovei, la Secuieni,
Balcani, Beresti-Tazlau,precum si in Podisul Moldovei la Gaiceanca si Glavanesti.
COMERTUL MONDIAL CU GAZE NATURALE
Cât priveşte comerţul cu gaze naturale, el este relativ redus, datorită
dificultăţilor de ordin tehnic legate de transportul lor. Totuşi, comercializarea
internaţională a gazelor ia o amploare crescândă, nefiind afectată de consecinţele
crizei petroliere.
13
În anul 1999 au fost comercializate pe piaţa mondială circa 430 miliarde m3
de gaze naturale, transportate, în principal, prin gazoducte (327 miliarde m3), iar -
restul pe calea apei cu nave specializate sub formă lichefiată.
Din grupa ţărilor exportatoare de gaze naturale fac parte (în miliarde m3,
2000): Rusia (130,0) - spre ţările europene;Olanda (45,0) şi Norvegia (40,0).Printre
cei mai mari importatori de gaze naturale la nivel global se remarcă (2000): S.U.A.,
(97,5 miliarde m3), deşi are o producţie foarte mare, Germania (76,0 miliarde m3),
Japonia (64,0 miliarde m3), Italia (37,5 miliarde m3), Franţa (36,3 miliarde m3) şi
alte state dezvoltate, precum şi statele cu economia în tranziţie (cu excepţia
Rusiei). In comparatie cu petrolul,ponderea gazelor naturale comercializate este
mai redusa (16% din productia mondiala), datorita dificultatilor de transport si
stocaj.Zacamintele submarine furnizeaza un sfert din gazele comercializate pe
glob.
TRANSPORTUL SI STOCAJUL GAZELOR NATURALE
Gazul natural poate fi transportat si stocat in stare gazoasa sau
lichefiata.Transportul in stare gazoasa se efectueaza prin intermediul conductelor
care ating diametre de peste 1 200-1 400mm.In scopul consumului si transportului
prin conducte,gazul natural brut,extras din zacamant,este tratat,pin eliminarea
completa a particulelor lichide si a compusilor acizi sau toxici, precum hidrogen
sulfurat.Primele doua producatoare mondiale de gaze naturale dispun de retelele
cele mai vaste de conducte,cu lungimea de peste 100 000km, in CSI si peste 500
000km in SUA.Conductele cele mai lungi sunt intre CSI (Orenburg) si ex
Cehoslovacia (4 800km).Tarile puternic industrializate,cu rezerve limitate,recurg la
importul resurselor de energie din regiuni geografice situate,uneori,la distante
mari,separate de centrele de consum prin intinderile Oceanului Planetar.Acest
fenomen a dus la dezvoltarea intensa,in ultimele decenii, a tehnicilor de lichefiere,a
transportului si stocajelor gazelor naturale in stare lichida.Transportul maritim al
gazelor lichefiate,solicita investitii mari pentru constructia navelor
14
specializate,deosebit de complexe din punct de vedere tehnic.Productia si
distributia gazelor naturale lichefiate necesita, de asemenea, uzine de
lichefiere,instalatii de stocaj si regazeificare,terminale,conducte.
Prima incercare de lichefiere a gazelor naturale a fost facuta in timpul
primului razboi mondial,in SUA,industria si exportul gazelor in stare lichida s-au
dezvoltat odata cu intrarea in functiune,in anul1964, a uzinei de lichefiere de la
Arzew (Algeria).Stocajul gazelor naturale a fost impus de asigurarea unui echilibru
intre productie si cerintele consumatorilor.In Europa,gazul natural este stocat in
anticlinale cu strate impermeabile,saline,rezervoare metalice.Capacitati importante
de stocaj sunt in CSI,Franta,Germania,Olanda.
CARACTERISTICILE ECONOMICE ALE PRODUCTIEI DE
GAZE NATURALE
Cu toate ca gazul natural este cunoscut de mai bine de 100 de
ani,exploatarea si utilizarea sa a fost limitata pana in ultimii ani numai la
consumatorii din tara producatoare sau apropiata zacamintelor.Distanta de la
surse la consumatori a fost unul din obstacolele de baza extinderii consumului, in
consecinta a productiei de gaze naturale.Dezvoltarea tehnicii de transport pe
conducte si in containere,denumite metaniere,pe mari si oceane a permis insa
cresterea continua a productiei si a consumului de gaze naturale.Caracteristicile
exploatarii si transportului gazului natural sunt analoage exploatarii petrolului dar
se deosebesc prin doua caracteristici principale,si anume:procedeele de
exploatare a zacamintelor de gaze naturale sunt mai simple decat cele pentru
petrol,dar costurile de transport si depozitare ale gazelor naturale sunt mult mai
mari decat pentru hidrocarburile lichide chiar si in conditiile in care s-au realizat
progrese in tehnica transportului si depozitarii gazelor naturale.Se remarca pe glob
ca industria prelucrarii gazelor naturale este influentata de distanta dintre sursa si
consumatori si in consecinta de costurile aferente transportului.
15
Aceasta caracteristica importanta a consumului a influentat mult competitia
dezvoltarii tehnologiilor de prelucrare dintre hidrocarburile lichide si gazul
metan.Aceasta restrictie impusa industriilor tehnologice de prelucrare a gazelor
naturale a produs controverse de natura speculativa si insuficient fundamentale
stiintific deoarece se confunda avantajul transportului petrolului de la distanta cu
avantajele prelucrarii tehnologice,iar tarile dezvoltatate tehnologic fiind lipsite de
surse potentiale de gaze naturale au limitat total dezvoltarea pe aceasta linie.In
URSS s-au realizat primele conducte cu diametre mari de cca 1-2 m si pe distante
mari de ordinul miilor de kilometri.Construirea unor asfel de conducte a facut
necesara punerea la punct a unor tehnici speciale de constructii si
montaje,reusindu-se o reducere substantiala a costurilor de transport.De
asemenea s-au elaborat si unele tehnici speciale pentru excavarea rapida a
santurilor pentru conducte si sudori automate in dezvoltarea transportului maritim
si submarin.
Pentru a transporta gazul natural de la mare distanta sunt necesare
urmatoarele operatiuni:extractia,tratarea,care consta in eliminarea urmelor de
apa,separarea hidrocarburilor superioare,eliminarea agentilor corozivi dintre care
compusii de sulf sunt pe primul loc.Pentru realizarea acestor faze sunt necesare,in
general doua tipuri de instalatii:pentru desulfurare si dezbenzinare.Dupa tratarea
primara,gazul se transporta la marii consumatori sub forma de gaz comprimat pe
conducte,lichefiat prin conducte sau cu tancuri speciale care pot fi confectionate
pentru transportul marin sau terestru.Deoarece intre diversii consumatori si zonele
cu rezerve potentiale sunt distante si solicitari diferite,s-au dezvoltat diferite
variante de transport.Totusi trebuie remarcat ca varianta transportului gazului in
stare lichefiata este mai economica.Dezvoltarea tehnologiilor de transport la mare
distanta a deschis noi perspective productiei si consumului de gaze naturale si
deci a tehnologiilor de prelucrare si consum.
CONSIDERATII ECONOMICE REFERITOARE LA
16
TRANSPORTUL GAZELOR NATURALE PRIN CONDUCTE
Transportul gazelor naturale prin conducte este mai scump decat
transportul produselor petroliere.Conductele de gaz trebuie dimensionate la
presiuni de lucru mari deoarece presiunea de transport a gazelor e mare,in special
datorita caracterului fluctuant al consumatorilor.Gazele naturale avand si
consumatorii energetici direct cuplati la retea,fara rezerve tampon,este necesar ca
reteaua de transport sa fie dimensionata pentru a putea prelua fluctuatiile ca
debit.O alta caracteristica prin care transportul gazelor naturale pe conducte se
diferentiaza fata de petrol o constituie continutul de energie,care este 1/4 fata de
petrol pe unitatea de volum transportata.Pentru transportul gazelor naturale prin
conducte pot fi luate in calcul doua cazuri limita referitoare la o cantitate data de
gaze transportate si anume:diametru mare si presiune mica sau diametru mic si
presiune mare.
Un caz special in constructia de conducte il constituie transportul gazului
natural in zonele maritime.In aceste conditii costul montarii conductelor sub mare
poate fi de cateva ori mai ridicat decat pe sol,putand chiar sa duca la operatii de
transport in cantitati inferioare de gaz si la presiuni mai mari decat ar fi fost normal
la suprafata.Pentru adancimi mijlocii,ca cele existente in Marea Nordului,raportul
de cost intre conductele instalate in camp deschis si pe fundul marii este de
1/3.Totusi,cand necesar sa se monteze conducte la adancimi de 200-300m si mai
mari,conditiile economice pot fi mult mai diferentiate.Controlul retelei de conducte
de gaz este complex.Pe portiuni de inalta si joasa presiune se realizeaza controlul
in totalitate dupa programe pe ordinatoare care permit efectuarea unor schimbari
dinamice pe retea.Printre alte functiuni,analiza dinamica face posibila
determinarea efectivelor la variatii sau caderi de alimentare in timp util si se pot lua
masuri adecvate.Avantajele utilizarii gazelor naturale si perfectionarea tehnologiei
de transport au condus la realizarea unor proiecte de transport la mare distanta.In
acest sens se mentioneaza retelele dintre Rusia cu Polonia,Cehoslovacia cu
Austria,Germania,Franta,Italia si Bulgaria,retelele dintre Olanda si
Germania,Belgia,Franta.
17
CONSIDERATII ECONOMICE REFERITOARE LA
TRANSPORTUL GAZELOR NATURALE LICHEFIATE LA
MARI DISTANTE
Cu toate progresele considerabile realizate in tehnologia de constructie a
conductelor de transport a gazelor si cu toate ca,in prezent acest mijloc de
transport se foloseste pentru 99% din gazul natural consumat in Europa,precum si
in alte continente,depasirea barierelor oceanice si,deci posibilitatea fizica de a
realiza schimbari la nivel interacontinental,a fost posibila numai odata cu
dezvoltarea unor tehnologii speciale care au facut posibil transportul gazelor
naturale pe cale maritima.Realizarea transportului maritim se poate face numai
sub forma lichida,deoarece in stare gazoasa acest transport nu ar fi fost niciodata
economic,intrucat cantitatea de energie transportata ar fi fost de 1 000 de ori mai
mica decat cea corespunzatoare petrolului.Prima problema care trebuia rezolvata
era lichefierea gazelor in conditii de presiune normala,fapt ce necesita o
temperatura de -160°C.Din punct de vedere teoretic,lichefierea nu prezinta
probleme deosebite.Inca din anul 1917 se reusise sa se realizeze lichefierea
gazelor naturale,dar mentinerea gazului in stare lichida pe parcursul
transportului,comportarea metaleleor si materialelor izolatoare la aceste
temperaturi nu erau inca rezolvate.La sfarsitul anilor 1930,lichefierea a inceput sa
se foloseasca in SUA in conditii economice dar numai pentru depozitarea
temporala a gazului.Experienta exploatarii unui depozit de gaz natural lichid (GNL)
realizata in SUA a necesitat 20 de ani pentru a fi aplicata in domeniul transportului
de gaze.
Majoritatea vapoarelor ce transporta gaz natural lichid folosesc
turbine clasice cu vapori ca sistem de propulsare,dar se afla in studiu folosirea de
turbine cu gaz care vor folosi drept combustibil o parte din propria incarcatura a
vaporului si care vor prezenta importanta avantaje economice.Rezervoarele de
gaze naturale lichide sunt in general de doua tipuri:tancuri autostabile
18
independente si,cu o forma prismatica sau sferica,si rezervoare cu o membrana
proiect de comercializare a gazelor naturale lichide sunt cele care deriva din
economiile realizate in generala la constructia vapoarelor,dat fiind ca tendinta
actuala este acea de a construi unitati de transport din ce in ce mai mari.Proiectele
pentru Consortiul European si El Passo sunt cele mai imporatante operatii de
vanzare a gazelor naturale lichide semnalate pana in 1980.In domeniul lichefierii
au fost obtinute progrese importante,intrucat capacitatea totala a uzinelor s-a
dublat.Punctul terminus al lantului de transport maritim al gazelor naturale il
constituie punctele de receptie si regazeificare,in care elementele cele mai
importante sunt tancurile de depozitare si vaporizatoarele.Tancurile de
depozitare,necesare atat la baza de descarcare,cat si in cea de incarcare,a o
capacitate de la 50 000 la 100 000 si sunt de trei tipuri.Costurile pentru fiecare tip
de depozitare variaza de la caz la caz,tancurile cu perete dublu fiind considerate
mai economice,tancurile ingropate prezinta un risc mai mic in ceea ce priveste
posibilitatile de incendiere.In timpul perioadei de depozitare si,de asemenea,in
timpul transportului maritim,o anumita cantitate de gaz se evapora datorita incalzirii
gazelor naturale lichide.In instalatiile de regazeificare unde gazul trece in starea lui
normala pentru a fi injectat in retea,gazele naturale lichide se evapora prin
incalzire.Regazeificarea se face sub presiune deoarece pentru a se comprima un
lichid este nevoie la mult mai putina energie decat pentru a comprima un gaz,fapt
pentru care,la iesirea din uzina in reteaua de transport gazul are o presiune de
70bari.Tehnologiile mai frecvente de vaporizare sunt cele de tip deschis,care pot
folosi apa de mare sau energia solara ca sursa de caldura.In aceasta ultima
faza,se pot realiza economii importante cel putin teoretic,care contribuie la
reducerea costurilor totale.Tehnica de transport a gazelor lichefiate a fost mult mai
imbunatatitat in ultimii ani si este in continua modernizare,fapt ce va favoriza
competitia in viitor a gazelor in raport cu alte forme de enrgii primare.Gazele
naturale lichefiate vor avea o pondere din ce in ce mai mare in balanta mondiala
de energie.Se apreciaza ca reducerea rezervelor de petrol,in special in tarile
puternic dezvoltate industrial.simultan cu politica preturilor determinata de “criza
economica de energie”,va favoriza in viitor cresterea ponderii consumului de gaze
19
naturale lichefiate si transportul acestora de la mare distanta.In acest context,tarile
din Europa Occidentala prevad o crestere a importurilor in viitorii ani.In anul 1975
s-a realizat un consum de cca 830*10³Nm/an,iar pentru anul 1980 se estimeaza la
cca 970*10³/an.Transportul cantitatilor mari de gaze necesita construirea unor
metaniere de mare capacitate.
Avantajele deosebite ale utilizarii gazelor naturale in scopuri energetice
si in special in tehnologie a facut ca in prezent si in viitorii ani tranzactiile
comerciale intre tarile cu potentiale de export si marii consumatori de energii
primare din Europa Occidentala,dar si SUA si Japonia sa prevada o dezvoltare mai
ampla.Pentru a justifica interesul tarilor mici si mijlocii din Europa,dar puternic
industrializate,pentru cresterea ponderii consumului de gaze naturale chiar atunci
cand sunt lipsite de rezerve proprii se prezinta cresterea ponderii gazelor naturale
lichefiate obtinute din import,in balanta energetica a acestor tari.Instalatiile de
lichefiere a gazele naturale sunt niste adevarate uzine de mari dimensiuni,realizate
pe principiul racirii in cascada.
INFLUENTA COEFICIENTULUI DE UTILIZARE ASUPRA
ECONOMIEI UNUI SISTEM PENTRU TRANSPORTAT GAZE
NATURALE
Cresterea continua a consumului si a productiei de gaze naturale implica
studiul economiei transportului luandu-se in considerare mijloacele de transport,
conducte, metaniere, distantele de transport si gradul de utilizare a sistemelor de
transport.Se prezinta urmatoarele exemple cunoscute pe plan mondial referitoare
la coeficientii de utilizare:80% in Europa, 80-85% in SUA.Costurile de transport au
o influenta evidenta asupra costurilor totale si se preconizeaza ca pentru o
crestere a gradului de utilizare a conductelor de la60% la85% costul de transport
scade cu 40%.Societattile de transport si distributie fiind primele beneficiare ale
20
reducerii costului de transport urmaresc realizarea unui indice de utilizare maximal
in scopul obtinerii unor beneficii maxime.Pentru a face fata fluctuatiilor de sezon
intre cerere si potentialul de transport al liniilor se folosesc diverse mijloace tehnice
si comerciale care conduc la imbunatatirea indicatorilor economici.Mijloacele
comeriale,se bazeaza,in special,pe sisteme tarifare de tip binom si polinom si pe
realizarea de contracte continue cu clientii cu mare putere de consum.
Pentru asigurarea unui consum cat mai economic posibil care se realizeaza
de marii consumatori industriali sau de centralele electrice si termice,se introduc in
retea consumatori tampon care sunt alimentati cu gaz numai in timpul orelor de
consum minim si li se intrerupe consumul in orele sau perioadele de
varf.Contractele cu acesti consumatori servesc ca regulator al consumului de gaz
si prezinta un mare interes ata din punct de vedere al functionarii normale a unei
retele de gaze la inceputul darii ei in folosinta,cat si in timpul functionarii continue.
Necesitatea de a amplasa marile depozite in apropierea punctelor de
consum,si nu in apropierea zonei de productie,deriva din faptul ca partea
conductei situata intre depozit si punctul de consum ar trebui sa aiba capacitatea
suficienta pentru a face fata consumului de varf ceea ce ar impune o
supradimensionare a acesteia.Aceste mari depozite subterane functioneaza prin
injectie sau extragerea de gaze naturale dupa necesitatile consumului,ceea ce
asigura un nivel de productie-transport practic constant.Alta posibilitate folosita in
SUA pe scara larga pentru a depozita mari cantitati de gaz natural consta in
lichefierea gazului natural in sistemul de transport si depozitare a lichidului in
tancuri subterane sau la suprafata si regazeificarea lui la momentul potrivit pentru
a-l injecta din nou in retea.Aceste uzine de lichefiere sunt similare uzinelor de
baza.Sistemele de transport se analizeaza periodic cu ajutorul modelelor
matematice pe calculatoare de proces pentru a determina efectele introducerii de
noi furnizori sau scoaterea unor consumatori de gaz din diferite puncte de
transport cautandu-se pe aceasta cale sa se obtina flexibilitatea maxima si
securitatea transportului la un cost minim.
DEPOZITAREA GAZELOR NATURALE
21
Variatiile cererii de gaze sunt determinate în special de modificarea
consumului la încălzirea spaţiului de locuit, administrative şi comerciale de la vară
la iarnă, de la o zi de iarnă normală la zile de iarnă cu temperaturi deosebit de
scăzute, de la ore de vârf la ore cu consum minim etc.
Toate aceste variaţii pot fi redate prin aşa numitele curbe de sarcină care
pun în evidenţa vârfuri de consum sezoniere, diurne sau orare, diferite ca aspect
de la consumator la consumator, de la un sector economic la altul, de la localitate
la localitate, de la oră la oră în cazul aceluiaşi consumator sau grup de
consumatori.
Echilibrarea permanentă a cererii de gaze cu sursele disponibile este avută
în vederea şi din perspectiva modificărilor ce apar la sursele disponibile. Unele
reduceri ale producţiei interne sau ale importurilor pot fi determinate de motive
foarte variate: tehnice, financiare, politice etc.
Este sarcina gazelor naturale stocate de a prelua impactul acestor variaţii şi
modificări de consum, de a compensa efectele diminuării temporare ale producţiei
sau ale importurilor precum şi consecinţele unor incertitudini ce au existat atunci
când s-a prevăzut pe termen scurt mărimea reală a consumului.
În general companiile furnizoare de gaze naturale trebuie să menţină un
sistem eficient, coordonat şi economic de aprovizionare cu gaze naturale în zona
geografică sau segmental de piaţă în care acţioneaza.
Gazele naturale sunt cumpărate, transportate şi vândute la consumatori
casnici, industriali sau comerciali.Într-o anumită măsură compania de gaze poate
influenţa nivelul cererii consumatorilor prin politica adoptată şi comportarea
comercială.
Necesitatea planificării pe termen scurt, mediu şi lung conduce la
elaborarea unor scenarii privind cererea şi resursele. De aici rezultă modul în care
gazele naturale pot pune de acord cele două componente ale balanţei cererii şi
resurselor în diferite perioade de timp, zone geografice şi segmente de piaţă.
Pentru acoperirea vârfurilor diurne de consum se foloseşte una sau mai
multe din următoarele metode:înmagazinarea gazelor naturale în conducte
22
magistrale; acest proces are loc noaptea când consumul este mai mic;depozitarea
gazelor în rezervoare metalice supraterane, în stare naturală (gazometre) sau în
stare lichidă, situate în apropierea marilor consumatori;depozitarea gazelor în
distribuitoare inelare de presiune înaltă;interconectarea sistemelor de
transport;folosirea staţiilor de comprimare intermediară;
Pentru acoperirea vârfurilor sezoniere de consum se poate apela la
următoarele soluţii:înmagazinarea gazelor în stare naturală în zăcăminte de petrol
sau de gaze depletate, parţial sau total epuizate: (76,8 %) din total;înmagazinarea
gazelor în stare naturală în acvifere (14,8 %);inmagazinarea gazelor în stare
naturală în cavităţi executate în sâmburi de sare (7,9%); înmagazinarea gazelor
naturale lichefiate (GNL) sau a gazelor petroliere lichefiate (GPL) în depozite
saline sau în alte depozite etanşe (mine), (0,5%);
Depozitarea subterană a gazelor naturale este o practică economică
destinată echilibrării cererii de gaze a consumatorilor cu posibilitătile economice de
livrare ale furnizorilor în condiţiile în care se are în vedere sistemul complex
constituit din:producţia internă,importurile,capacităţiile de transport existente
cererile variabile (sezoniere, zilnice, orare) determinat de modul în care se
desfăşoară activitatea economică şi socială sub influenţa factorilor climatici şi
meteorologici.
O bună parte din volumele de gaze consumate depind de condiţiile de
temperatură ambientală. La dimensionarea sistemului de transport de gaze se are
în vedere satisfacerea într-un anumit grad a situaţiilor celor mai severe de consum.
Se are în vedere de asemenea un anumit nivel de risc asumat atât de investitori
cât şi de operatori. La baza stabilirii nivelelor maxime de consum ce se anticipează
stau analizele statistice ale temperaturii medii zilnice aferente de consum precum
şi o serie de calcule economice.
Sistemele de alimentare cu gaze naturale în unele ţări (ex: Marea Britanie)
se proiectează pentru a putea face faţă cererilor maxime ce au probabilitatea să
apară într-un singur an din 20 de ani consecutivi. La dimensionarea depozitelor de
înmagazinare acest raport este de 1:50.Un sistem de aprovizionare cu gaze
naturale funcţionând în condiţii de înaltă siguranţă şi făcând faţă unor situaţii
23
excepţionale de cauze tehnice, economice, politice etc. trebuie să dispună de
capacităţi de rezervă şi în acelaşi timp să fie eficient din punct de vedere
economic.
Înmagazinarea subterană a gazelor naturale reprezintă unicul proces
eficient care combină furnizarea constantă de gaze naturale, prin intermediul
conductelor de mare lungime, cu cererile variabile ale pieţei, care depind de variţii
diurne sau sezoniere de consum.
Depozitul subteran de înmagazinare al gazelor reprezintă un zăcământ în
care se poate injecta un volum de gaze sub presiune, pentru ca apoi în perioada
consumului de vârf, această cantitate de gaze să poată fi exploatată.Depozitele
subterane de înmagazinare a gazelor naturale sunt destinate asigurării unui
surplus de gaze naturale pentru consum în perioadele de vârf, când cererea pieţei
depăşeşte capacitatea de producţie a zăcămintelor aflate în exploatare şi joacă un
rol important în eliminarea riscurilor care apar în cazul unor întreruperi ale furnizării
gazelor (din motive de natură tehnică sau economică). În timpul verii, când
cantitatea de gaze extrasă din zăcămintele naturale depăşeşte cu mult cererea de
consum, gazele naturale sunt injectate în depozite de înmagazinare, urmând a fi
extrase cel mai adesea în periada de iarnă, când consumul de gaze creşte foarte
mult.
Necesarul de gaze pentru perioada de iarnă este determinat prin
prelucrarea statistică a unor parametrii (temperatura şi viteza vântului în sezonul
rece) pe un interval de 10 – 30 ani.Temperatura aerului de la care nu este nevoie
de încălzire a fost determinată în S.U.A. la valoarea de 18,3 o C, iar sub această
limită este nevoie de utilizarea gazelor naturale pentru încălzire.
În cazul înmagazinării gazelor în zăcăminte de petrol depletate, gazele
injectate în zăcământ formează un cap secundar de gaze, care pe de o parte
poate fi exploatat în sezonul rece, iar pe de altă parte poate ajuta la mărirea
factorului de recuperare a petrolului rămas în zăcământ.Înmagazinarea gazelor în
acvifere este deosebit de complexă, deoarece gradul de cunoaştere a acestora
este uneori destul de limitat.S-au mai înmagazinat gaze în cavităţile saline obţinute
24
în urma dizolvării sării din domurile de sare, cu ajutorul apei injectate prin sonde
special săpate în aceasta.
Amenajarea de depozite subterane de gaze constituie o problemă destul de
complexă, deoarece necesită o perioadă de realizare de câţiva ani şi comportă un
volum de cheltuieli care nu este deloc de neglijat. Ca atare, eficienţa economică a
acestei metode trebuie analizată făcându-se o comparaţie cu alte soluţii tehnice
echivalente de satisfacere a vârfurilor sezoniere de consum, cum sunt
comprimarea intermediară a gazelor pe traseul conductelor magistrale, trecerea
unor consumatori pe alţi combustibili în timpul iernii, creearea de capacităţi
sezoniere de extracţie şi dublarea echivalentă a conuctelor, etc.
Sursele naturale de gaze sunt situate la distanţe foarte mari de marile
centre de consum, iar condiţiile tehnice nu permit realizarea unor capacităţi de
extracţie ale gazelor la nivelul debitelor solicitate în anotimpul friguros.Proiectele
de înmagazinare subterană sunt precedate de o serie de studii care stabilesc
cerinţele de consum ale pieţei şi influenţa temperaturilor asupra consumului de
gaze naturale. Se ralizează prelucrări statistice ale datelor meteorologice, se fac
prognoze pentru următorii ani şi se stabilesc perioadele şi orele de vârf de consum
(fig.1).
Odată stabilită necesitatea realizării unui depozit se trece la următoarea
etapă, aceea de căutare a celor mai favorabile zăcăminte, în funcţie de mărimea
acestora, de locaţie, de acces la conductele de gaze şi de mulţi alţi factori. Se iau
în considerare:Zăcămintele depletate de gaze;Zăcămintele depletate de gaze cu
condensat;zăcămintele depletate de petrol;acviferele;cavernele saline;cavităţile
miniere.
Cele mai favorabile sunt zăcămintele depletate de gaze datorită faptului că
procesul de injecţie-extracţie se apropie cel mai mult de procesul natural, există un
volum mare de date, o cunoaştere bună a zăcământului şi sunt create deja o parte
din facilităţile de suprafaţă.
Zăcămintele depletate de gaze cu condensat sunt deasemenea potrivite,
dar pot apărea probleme legate de comportarea retrogradă şi de curgerea bifazică.
Zăcămintele depletate de petrol sunt în general satisfăcătoare pentru
25
transformarea în depozite, dar apar şi aici unele probleme legate de existenţa
petrolului rezidual.
În cazul acviferelor, evaluarea unor caracteristici suplimentare necesită o
analiza mult mai aprofundată a zăcământului, fiind necesară cunoaşterea unui
volum suplimentar de date.
Primele patru tipuri de zăcăminte sunt constituite din roci poros-permeabile
şi sunt preferate pentru înmagazinare. În cazul ultimelor două tipuri, gazele sunt
înmagazinate într-o cavernă creată artificial prin activităţi miniere sau de
exploatare a sării. Cavernele executate artificial au o serie de proprietăţi care
uneori răspund mai bine unor cerinţe: debite foarte mari, control asupra migrării
gazelor, inversarea rapidă a procedului injecţie-etracţie. Tehnologiile utilizate în
realizarea depozitelor în roci poroase sunt diferite de cele utilizate pentru cavităţi
miniere sau saline. Există de asemenea caverne formate natural în anumite tipuri
de rocă, dar nu s-a încercat utilizarea acestora în scopul înmagazinării gazelor.
DEPOZITAREA SUBTERANĂ A GAZELOR NATURALE
1.Înmagazinarea gazelor în conducte de transport (magistrale)
Cea mai simplă metodă folosită pentru preluarea vârfurilor orare de
consum o constituie folosirea capacităţii de înmagazinare a conductelor
magistrale. Ea se realizează între perioada de consum minim (când datorită
faptului că debitul nominal al conductei este mai mare decât debitul consumat, iar
presiunea în punctul final ajunge la valoarea maximă) şi perioada de consum
maxim (când necesarul de gaze este mai mare decât debitul nominal al conductei,
iar presiunea în punctul final atinge valoarea minimă).
Pentru determinarea capacităţii de stocare a unei conducte trebuie
introdusă o expresie pentru conţinutul total al conductei cre va ţine seama de
condiţiile variabile de presiune de-a lungul acesteia. Cu o asemenea expresie se
determină cantitatea totală din conductă în regim normal de curgere şi în condiţiile
acumulării unei cantităţi suplimentare, iar din diferenţa celor două rezultă cantitatea
26
de gaze stocate. Într-o conductă are loc o acumulare atunci când preluarea din
conductă tinde către un minimum, în cazul în care debitul de intrare se menţine
constant, iar presiunea de intrare tinde către un maximum . Debitul pentru
condiţiile acumulării este o medie între debitul minim şi cel mediu pentru o zi. Dintr-
o conductă se iau cantităţi suplimentare de gaze atunci când preluarea tinde către
un maximum, iar presiunile scad către o valoare minimă în condiţiile în care debitul
de intrare se menţine constant.
2. Depozitarea gazelor în distribuitoare inelare
Parcurile de rezervoare prezintă o investiţie considerabilă din cauza
consumului mare de metal necesar pentru construirea lor; înseamnă că
înmagazinarea gazelor în rezervoare de înaltă presiune este neeconomică. Cea
mai bună exemplificare o reprezintă determinarea presiunii de înmagazinare
corespunzătoare unui volum optim.
3. Interconectarea sistemelor de transport gaze naturale
Dacă debitul de gaze necesar pentru acoperirea vârfurilor este mai mare
decât debitul maxim al unei conducte magistrale, se recomandă folosirea
conductelor interconectate.
Interconectarea sistemelor de transportat gaze naturale prezinta mai multe
avantaje în procesul tehnologic de alimentare cu gaze a consumatorilor situaţi în
diferite zone; dintre acestea reamintim următoarele:
-mărirea siguranţei în exploatare; în cazul apariţiei unei defecţiuni pe un
tronson, aliment area totală sau parţială a cosumatorilor se face prin celelalte
tronsoane aflate în funcţiune;
-mărirea supleţei funcţionării sistemului de alimentare cu gaze prin crearea
posibilităţilor de a se efectua schimbarea sensului mişcării gazelor prin conductele
interconectate (prin schimbarea nivelului producţiei surselor de gaze) şi a
27
regimurilor tehnologice pe conducte ceea ce permite utilizarea optimă a
capacităţilor de extracţie şi de transport;
BIBLIOGRAFIE
°Ion Velcea,Alexandru Ungureanu,(1993),GEOGRAFIA ECONOMICA A LUMII
CONTEMPORANE,Casa de Editura si Presa «Sansa »SRL,Bucuresti,pagini 94-113
°Ion Letea,Alexandru Ungureanu,(1979)GEOGRAFIE ECONOMICA MONDIALA,Editura
Didactica si Pedagogica,Bucuresti,pagini35-40
°Victor Parausanu, Mihai Corobea, Gavril Musca,(1980),ECONOMIA
HIDROCARBURILOR,Editura Stiintifica si Pedagogica,Bucuresti,pagini89-131
°Silviu Negut,Dumitru Ungureanu,(1998)GEOGRAFIE ECONOMICA MONDIALA,Editura
Sylvi,Bucuresti,pagini54-63
°Mihailescu I,Nicoara V,(2000),ELEMENTE DE GEOGRAFIE ECONOMICA
MONDIALA,Editura Ex Ponto,Constanta,pagini82-95
°Florina Bran,Tamara Simion,Ildiko Ioan,(1996),GEOGRAFIE ECONOMICA
MONDIALA,Editura Economica,Bucuresti,pagini53-62
°Vasile Efros,(2006),GEOGRAFIE ECONOMICA MONDIALA,pagini62-69
°Bebe Negoescu,Ghe Vlasceanu,TERRA-GEOGRAFIE ECONOMICA,Editura Teora,
Bucuresti,pagini192,205-215
°Costela Iordache,(2003),EUROPA-CARACTERIZARE GEOGRAFICA COMPLEXA,
Editura Universitaria,Bucuresti,pagini155-157
°Caloianu N,Garbacea V,Iancu S,Marin I,(1982)GEOGRAFIA CONTINENTELOR,Editura
Didactica si Pedagogica,Bucuresti
°Paul Bran,(2002)ECONOMIA VALORII,Editura ASE,Bucuresti,pagini96-105
°Raboca N,Cianga N,Pacurar Al,(2001),GEOGRAFIE ECONOMICA,Editura Vasile
Goldis,University Press Arad,pagini 138-143
°Marian Marin, Marius Lungu, Anca Albu, Daniela Plesoianu, (2008)GEOGRAFIA
CONTINENTELOR,Editura Universitara,Bucuresti,pag 95,127
°Nicolae Puscoiu,(1986),EXTRACTIA GAZELOR NATURALE, Editura Tehnica,Bucuresti
28