imunologie curs 2

5/28/2018 Imunologie Curs 2

1/6

[1]

IMUNOLOGIE

- CURS 2 -

Antigenele

Antigenul poate fi orice substande origine exogensau endogencu proprietatea de ainteraciona specific cu receptorii antigenici solubili reprezentai de anticorpi sau cu receptorii

antigenici membranari limfocitari. {Antigenul reacioneazcu produii unui rspuns imun

specific}

Recunoaterea antigenului nu duce neaprat la activarea limfocitarrespectiv la generarea unuirspuns imun; ce poate fi umoral sau celular.

Elemente necaracteristice pentru antigen:

natura biochimic(antigenul nu se definete dupa natura biochimica); originea antigenului:

exogen: antigene bacteriene, virale, parazitare, alergene (polen si substane de origineindustrial);

endogen: autoantigenele (pot declana procese autoimune), antigenele tumorale saucanceroase

Elemente caracteristice pentru antigen: proprietatea de a interaciona specific cu receptorii antigenici.

Tipuri de receptori antigenici

1. Receptorii antigenici solubili (cazul cel mai frecvent); Existin organism in lichidul extracelular i

reacioneazspecific cu antigenii solubili.R.ag. solubiliAg


2/6

[2]

In procesul de indeprtare a antigenului se succed trei etape:

Recunoaterea antigenic; Formarea complexelor imune; Epurarea antigenului.

Recunoaterea antigenic:

Antigenele exogene depesc barierele dintre organism si mediu,

ptrund in organism, unde sunt recunoscute in funcie de conformaia

spaial. Pot reaciona cu anticorpii solubili (Ig); recunoaterea se realizeazprin intermediul unei structuri

specifice anticorpului, respectiv situsul combinativ pentru antigen. Dacare loc o potrivire de form se

realizeaz recunoaterea cu formarea de complexe imune antigen anticorp.

Formarea complexelor imune:

Semnific faptul ca a avut loc recunoaterea antigenic i ca substana respectiveste un antigen.

Complexele imune reprezint forma imunologicprin care antigenele sunt indeprtate din organism

(antigenele sunt indepartate doar sub forma de complexe imune).

Epurarea antigenului:Aceste complexe imune nu rman niciodatin situ, ele sunt preluate foarte rapid de ctre macrofage

(in special cele din sistemul reticuloendotelial) prin intermediul unor receptori specializai. Ele realizeaz

legturi cu fragmentul constant al anticorpului (Fc) prin receptorul RFC. Astfel are loc captarea complexului

si endocitarea lui, urmand sfie distrus in macrofage in compartimentul lizozomal. Antigenul este

indeprtat.

2. Receptorii antigenici membranari:

Sunt receptori prezeni pe suprafata limfocitelor, doar in organele limfoide secundare (ganglioni si

splin). Are loc activarea limfocitelor pe suprafaa crora are loc recunoaterea (daca limfocitul este

activat este de ateptat apariia unui RIU sau RIC). Uneori limfocitele nu se activeaza si rspunsul imun nu

apare.


3/6

[3]

Condiia esenial a funcionrii sistemului imun const in diferenierea intre self si nonself.

Cand antigenul este recunoscut limfocitul ii pune intrebarea daca este sau nu self:

Daca este antigen nonself apare declanarea rspunsului imun prin activarea limfocitelor curol efector respectiv limfocitele B produc anticorpi specifici ducand la un RIU iar limfocitele T citotoxice duc

la un RIC. Rspunsul imun apare pentru csunt activate LT helper ce elaboreaza ILK (interleukine) care

activeazLB sau LTC (nu ambele). Toate antigenele capabile sgenereze un raspuns umoral sau celular prin

activarea LT helper se numesc imunogene.

Daca este antigen self nu apar RIU sau RIC pentru ca nu sunt activate limfocitele cu rolefector. Deasemenea nu apar rspunsuri imune pentru csunt activate LT supresoare care elaboreaz nite

factori care inhib in funcie de situaie LB / LTC.Toate antigenele care au ca proprietate faptul c inhib

activarea rspunsurilor imune ca urmare a activrii LT supresoare poart denumirea de tolerogene.

Separaia dintre imunogene si tolerogene nu este foarte clara.

Excepii:

Unele tolerogene pot sse transforme in imunogene cand structurile self normale devinanormale; dacselful sufer modificri structurale sau cand selful devine patologic in cazul antigenelor

canceroase. Unele imunogene se pot comporta ca tolerogene; in cazul mimetismului molecular.


4/6

[4]

Haptenele: sunt antigene cu structura foarte simpla si greutate molecularfoarte mica ce pot fi

recunoscute pe suprafaa limfocitelor B insnu le pot activa si nu pot determina un rspuns imun.

Existtrei clase de antigene: I, T, H (foarte rare);

Imunogenele reprezinta clasa dominanta a antigenelor 80-85%.

Toate antigenele au doua proprietai:

Specificitatea:proprietatea de a interactiona specific cu receptorii antigenici; Imunogenitatea:capacitatea de declanare sau activare a unor raspunsuri imune

(caracteristicdoar imunogenelor). Specificitatea este proprietate obligatorie a oricrui antigen iar

imunogenitatea este facultativa. {De exemplu haptenele sunt antigenice dar nu sunt imunogenice}

Imunogenitatea: proprietate a unei substane de a duce la declanarea rspunsului imun; proces

complex ce presupune parcurgerea a trei etape distincte:

1. Selecia clonala: selecia de ctre antigenul inductor dintr-un repertoriu preexistent de limfocitedoar a acelora care sunt antigen-specifice, respectiv exprimpe membrana lor receptori specifici cu situsuri

complementare antigenului. Receptorii antigenici stau la baza seleciei clonale, care are loc doar dac

limfocitele se afla in faza G0a ciclului mitotic.

Procesul presupune ca antigenul s:

Depaeascbarierele mediu organism (esut cutanat, epiteliu digestiv, epiteliul bronic). Declaneze rspunsul imun (doar in organele limfoide secundare). Vinin contact cu un repertoriu preexistent de limfocite, de ordinul milioanelor, miliardelor.

Antigenul vine in contact cu toate limfocitele dar va fi recunoscut doar de limfocitele care au sitsul

combinativ pentru antigenul complementar.

2.Activarea metabolica limfocitelor B: Limfocitele care au fost selectate clonal anterior au fostactivate.

3. Expansiunea clonal(cea mai importanta etap): celulele active trec in faza M a ciclului mitotic,cand limfoblatii incep sa se divid. Numarul de limfocite per clona este mic. Clonele sunt mici si suntconstituite din limfocite distribuite dispers in organism. Limfocitele rezultate se transforma in


5/6

[5]

plasmocite cu formarea de anticorpi antigen specifici. Nu se poate obtine un raspuns imun eficient in

lispa expansiunii clonale.

Specificitatea: proprietate obligatorie a antigenului de a interaciona numai cu receptorii

antigenici solubili sau membranari specifici ce au in structura lor un situs ce permite recunoaterea prin

complemetaritate a unui singur tip de antigen.

Situsul combinativ pentru antigen:

Are o structurunicpe toate limfocitele aparinand aceleiai clone. Este identic structural cu cel al limfocitelor B parentale. Este constituit din asocierea a doua lanuri polipeptidice. Sinteza lanurilor se realizeazprintr-un mecanism de recombinare genetic.

Poriunile variabile sunt codate de trei categorii de gene. Situsul combinativ antigenic este de

aproximativ 108pentru limfocitele B si T.

Clase de antigene:

1. Imunogenelesunt antigene complete. Din punctde vedere biochimic imunogene pot sa fie: proteine sauglicoproteine, fosfolipide, oligozaharide, acizi nucleici.

Toate imunogenele sunt constituite din doua parti

distincte: partea haptenicresponsabilde specificitate

si partea carier. Ansamblul carier plus hapteneste

responsabil de imunogenitate. Specificitatea in vivo este

dubla.

Determinantii antigenici sunt substructuri ale

macromoleculei de Ag nativ care din punct de vedere structural pot fi de doua tipuri:

a) Liniari: sunt constituii din 8-15 aminoacizi dispui in serie, structuri amfipatice, pozitionai in

interiorul moleculei de antigen nativ, ei fiind eliberai ca urmare a prelucrarii sau procesarii in APC (celule

prezentatoare de antigeni). Toti determinanii antigenici liniari sunt recunoscui doar de limfocitele T.

b) Conformaionali:sunt constituii din 8-15 aminoacizi care in cadrul lanurilor polipeptidice sunt

situai in poziii diferite, ei fiind adui in contact direct ca urmare a foldrii lanului polipeptidic.

Determinanii antigenici conformaionali sunt constituii din aminoacizi hidrofili. Sunt situai la suprafaa

moleculei de antigen nativ. Toti determinanii antigenici conformaionali sunt recunoscui doar de

limfocitele B si anticorpii produsi , recunoaterea facandu-se pe principiul complementaritaii.


6/6

[6]

2. Antigene incomplete sau haptenele:

Antigene cu greutate molecular micsau foarte mic i structur simplce pot fi recunoscute de

receptorii antigenici dar ele singure nu pot declana un raspuns imun decat dacsunt cuplate natural sau

artificial cu o macromolecul proteicintens imunogen(carier sau purtator). Haptenele nu au

proprietatea de a declansa raspunsuri imune. Haptenele nu pot contribui la concentrarea pe suprafata

limfocitelor a cuplurilor Ag-receptor.

Imunogenele pot declana rspunsuri imune deoarece pot realiza bonetarea (concentrarea

receptorilor de pe suprafata membranar intr-o arie restrans).

Limfocitele T helper prezint doar receptori pentru carrier iar LB prezinta doar receptori pentru

partea haptenica.

In funcie de mecanismul prin care declaneaz rspunsurile imune avem:

Antigene timo indpendente: sunt antigene caredeclaneaza doar rspunsuri imune umorale ca urmare a activriilimfocitelor B.

Antigene timo dependente: declaneazfie rspunsuriimune umorale fie rspunsuri imune celulare in cadrul unei

cooperari celulare la care este necesarprezena si activitatea

limfocitelor T helper.

Antigenele timodependente determinun raspuns imun de

intensitate variabilin funcie de anumite condiii de

imunogenitate:

a) Antigenul trebuie s fie o substantnon self. In cazul

proteinelor , aestea sunt percepute ca fiind nonslef dacprovin

din organisme diferite filogenetic.

b) Antigenul trebuie saiba greuti moleculare mari sau

foarte mari.

c) Antigenul trebuie sa aib o structura complex.

d) Antigenul trebuie sa fie o substant procesabilin APC

e) Rspunsul imun poate avea o intensitate variabil in

funcie de variaia sau haplotipul de molecul HLA exprimatpe

membran.

imunologie curs 2

Documents