Importanta jocului la copilul cu autism

Jocul este o activitate necesara, extrem de importanta in dezvoltarea copiilor, prin care acestia invata sa-si dezvolte noi abilitati. La copilul cu autism jocul ca orice abilitate se invata pas cu pas, prin repetitie, fiind nevoie de consecventa. Fiecare copil invata in ritmul sau propriu, iar in functie de capacitati si de abilitati va avea un program personalizat care sa-i permita dezvoltarea potentialului la nivel maxim.

”Am incercat sa patrund in lumea copilului folosind cartile, s-a uitat la mine nedumerit. Am incercat sa-mi invat copilul folosind cuvintele, au trecut pe langa el neauzite.

Deznadajduit, m-am intrebat: Cum as putea sa te invat copile?Raspunsul l-am primit chiar de la el, mi-a spus: Vino, joaca-te cu mine! ” (Autor necunoscut)

Exista patru etape in dezvoltarea jocului:

1 jocul manipulativ: la 8 saptamani copilul exploreaza mediul, descopera placere in experientele senzoriale pe care le are cu obiectele, cu sine dar si cu ceilalti, invata sa anticipeze efectele obiectelor ;

2 jocul combinativ: la varsta de 8 luni copilul descopera relatiile dintre obiecte, faptul ca poate face diverse combinatii (ex: constructii din cuburi);

3 jocul functional: la 2 ani copilul foloseste obiectele in mod adecvat: ia o cana si se preface ca bea, pentru acest lucru copilul are nevoie de abilitatea de a imita.

4 jocul simbolic: un anumit obiect indeplineste alta functie, devine ceva ce nu este: racheta de tenis poate deveni o chitara, copilul invata sa fie flexibil.

Prin intermediul jocului copilul se dezvolta fizic si mental, isi dezvolta imaginatia, creativitatea, limbajul, invata sa respecte reguli, sa castige si sa piarda, sa-si exprime emotiile, sa-i accepte pe ceilalti, sa dobandeasca abilitati de autoservire, sa devina independent.

La copiii cu autism abilitatile de joc simbolic nu se dezvolta in mod natural , jocul lor este limitat, caracterizat de activitati repetitive, avand nevoie sa invete secvential actiunile pe care le avem ca target. In activitatile de joc copilul invata imitand o alta persoana si deasemenea se poate introduce suportul vizual pentru a intelege mai bine ce trebuie sa faca. In timp ce joaca anumite roluri si interactioneaza cu ceilalti, invata sa-si cucereasca propriile temeri ajungand sa vada ca totul capata sens si sa se angajeze spontan in comportamente functionale.

Jucariile si tipul de joc se aleg in functie de nivelul fiecaruia de dezvoltare.

Pentru a putea invata sa se joace copilul trebuie sa fie atent la persoana din fata lui si la actiunile pe care le desfasoara aceasta, trebuie sa stie sa imite. La inceput se folosesc jucarii preferate de copil insotite de sunete amuzante pentru a-i mentine interesul, incurajand astfel si abilitatile de comunicare (instrumente muzicale, masini, animale de jucarie). Jocuri simple de interactiune sociala si tentatii de comunicare pot fi: ‘trece mosul prin salon, si apasa pe buton’- apasam cu degetul pe nasul copilului spunand ’tiit’; 1,2,3 – apoi ne apropiem de copil sa-l gadilam. Repetand acesta rutina copilul invata sa anticipeze actiunile care urmeaza si sa spuna sau sa faca anumite parti din joc.

Atunci cand implicam obiecte este important: sa folosim doua seturi identice pentr a-l ajuta pe copil sa imite mai bine, sa fie obiecte usor de manipulat, sa aiba un efect evident (zornaitoare, ciocan cu sunet).

Jucariile vor fi asezate pe raft la indemana copilului de unde sa si le poata lua singur atunci cand doreste, trebuie sa fie cat mai simple si sa-i ofere acestuia oportunitatea de a le putea folosi intr-un mod creativ (cuburi, creioane, hartie, plastilina, diverse materiale, masini, papusi, mingi, microfoane si instrumente muzicale, tacamuri si vesela de jucarie, etc). Copiii cu autism nu inteleg scopul jucariilor si le folosesc inadecvat in activitati repetitive. Ce putem face cand acest lucru se intampla, este sa le aratam o varietate de actiuni ce implica obiectele respective pentru a-i incuraja sa le foloseasca adecvat.

Pornind de la un singur obiect, treptat, copilul va ajunge sa desfasoare activitati complexe. Daca la inceput copilul invartea rotile trenuletului, invatand ulterior cum sa-l plimbe printr-o singura miscare inainte, copilul reuseste apoi sa construiasca un intreg scenariu (trenul merge pe sina, intalneste in drumul lui case, pomi, opreste in gara, calatorii urca, etc..). Copilul va invata toate aceste lucruri repetand zilnic. Pentru a intelege ca lucrurile nu trebuie sa fie de fiecare data la fel vom adauga mereu ceva nou, stimulandu-l si incurajandu-l sa vina el singur cu o idee, sa aiba initiativa.

Dupa ce copilul invata toate aceste abilitati de joc in camera de lucru cu terapeutul intrun mediu organizat sau acasa cu proprii parinti, are nevoie sa interactioneze si cu alti copii. Prezenta altor copii este intruziva uneori pentru copilul cu autism, el avand nevoie de mai mult timp pentru a se acomoda, din acest motiv se vor parcurge urmatorii pasi:

1 Copiii sunt in aceeasi camera dar nu folosesc aceleasi jocuri si nici nu interactioneaza unul cu celalalt.

2 Se joaca unul langa altul, au jucarii identice dar nu se joaca inca impreuna.

3 Incep sa imparta din materiale, dar fiecare are jocul sau (ex: o cutie cu lego din care fiecare isi ia ce are nevoie).

4 Copiii sunt incurajati sa interactioneze, la inceput in activitati simple.

5 Copiii vor face jocuri sociale, in care isi vor astepta randul si vor respecta anumite reguli.

Copilul cu autism nu intelege uneori importanta abilitatilor de joc si este important ca el sa experimenteze cat mai des succesul, deoarece imbunatatirea acestor abilitati promoveaza interactiunea sociala.

Bucuria jocului are o influenta puternica si produce un impact emotional pozitiv sporind stima de sine. Prin intermediul jocului copiii isi vor insusi competente si rezilienta de care vor avea nevoie pentru a face fata schimbarilor din mediu.

Psiholog Andreea Maxim ,

http://andreeamaxim.wordpress.com/