impactul trecerii la moneda euro asupra economiei romanesti - studiu de caz dryas

CUPRINS

CAP. 1. INTEGRAREA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ...................................................................2

1.1. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA IDEII DE INTEGRARE EUROPEANĂ..........................................2

1.2. COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ.........................................................................4

1.3. FUNDALUL POLITIC AL INTEGRĂRII EUROPENE...............................................................6

1.4. EVOLUŢIA SPRE O UNIUNE MONETARĂ EUROPEANĂ....................................................6

1.5. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN.........................................................................................7

1.6. MASURI PENTRU REALIZAREA UNIUNII ECONOMICE...................................................10

1.7. CRITERII DE CONVERGENŢĂ................................................................................................11

CAP. 2. EURO – MONEDA UNICĂ....................................................................................................14

2.1. AVANTAJELE MONEDEI UNICE............................................................................................15

2.2.DEZAVANTAJELE MONEDEI UNICE...................................................................................20

CAP. 3. PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI DRYAS............................................................23

3.1. SCURT ISTORIC AL DRYAS SRL............................................................................................24

3.2. COMPONENTA ECHIPEI MANAGERIALE............................................................................24

3.3. DESCRIEREA ACTIVITATII.....................................................................................................25

CAP. 4. STUDIU DE CAZ: IMPACTUL EURO ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEŞTI..........36

4.1. EVOLUŢIA RATEI INFLAŢIEI ÎN ROMÂNIA........................................................................39

4.2. EVOLUTIA RATEI DOBĂNZII ÎN ROMÂNIA........................................................................40

4.3. EVOLUŢIA DEFICITULUI BUGETAR ÎN ROMÂNIA...........................................................41

4.4. EVOLUŢIA DATORIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA....................................................................42

4.5. EVOLUŢIA CURSULUI DE SCHIMB ÎN ROMÂNIA.............................................................43

4.6. INDEPLINIREA CRITERIILOR DE CONVERGENŢA REALĂ.............................................45

4.7. DENOMINAREA LEULUI - UN ALT PAS SPRE ADOPTAREA MONEDEI UNICE

EUROPENE.......................................................................................................................................................49

4.8. PREĂTIREA IMM-URILOR PENTRU EURO...........................................................................50

4.9. INFLUENŢA VARIAŢIEI CURSULUI VALUTAR ASUPRA CHELTUIELILOR ŞI

PROFITULUI NET LA SC DRYAS SRL.........................................................................................................51

CAP. V CONCLUZII ŞI PROPUNERI................................................................................................58

BIBLIOGRAFIE GENERALA.............................................................................................................65

Imapactul trecerii la moneda euro asupra economiei româneşti, studiu de caz “Dryas”

2


CAP. 1. INTEGRAREA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ

1.1. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA IDEII DE INTEGRARE EUROPEANĂ

Integrarea monetară este denumirea procesului de formare a unei zone monetare,

a unui spaţiu în care monedele mai multor ţări sunt fie legate între ele în mod irevocabil sau

fiecare monedă se leagă irevocabil de o monedă "ancoră" pe baza unui anumit raport, fie

monedele naţionale sunt înlocuite cu o singură monedă, care va fi folosită în întreaga zonă.

O uniune monetară este un spaţiu economic care poate urma aceeaşi politică

monetară: ţările respective renunţă la politica monetară proprie, la folosirea instrumentelor de

politică monetară, în special la instrumentul curs valutar, în favoarea unei politici monetare şi

de curs comune.

Evoluţia spre Uniunea Europeană a cerut eforturi deosebite din partea ţărilor

membre. A fost o problemă dificilă, care a necesitat intense negocieri legate de armonizarea

politicilor economice, unificarea reglementărilor fiscale, schimbarea legislaţiilor în domeniu,

crearea Sistemului Monetar European şi a unităţii de cont european într-o primă etapă şi în

final a monedei unice.

Prima încercare de cooperare monetară organizată a avut loc în 1950 când a fost

înfiinţată Uniunea Europeană de Plăţi (UEP), la care au participat Belgia, Franţa, Italia,

Olanda şi Republica Federală Germania.

Uniunea Europeană de Plăţi a reprezentat o manieră interesantă de afirmare a ideii

"identităţii monetare europene"1 care va face mai târziu mari servicii construcţiei monetare

continentale.

O etapă importantă în crearea unei uniuni monetare a fost semnarea Tratatului de

la Paris în 1951, care prevedea întemeierea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului

(CECO) şi Tratatului de la Roma din 1957, care a dus la constituirea Comunităţii Economice

Europene (CEE) şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM), constituind

împreună Comunităţile Europene.

1 Silviu Cerna, Unificare monetară în Europa, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997;3


Crearea CECO e considerată a fi prima etapǎ de constituire a UE.

În anul 1968, a fost înfiinţat Fondul Monetar European şi creată o unitate de cont

europene. În 1969 la Haga s-a lansat ideea unei uniuni monetare şi economice europene.

La 8 octombrie 1970 Raportul Werner propune realizarea unei uniuni monetare

între ţarile Comunităţii Europene într-o perioadă de zece ani (1971-1980), fondată pe o

economie comună şi un sistem comun al băncii centrale. Planul Werner a eşuat deoarece a

avut un caracter prematur.

Prin acordul de la Basel, din martie 1972, semnat de Belgia, Franţa, Germania,

Italia, Luxemburg şi Olanda, ţările CEE la acel moment, a fost creat aşa-numitul „şarpe în

tunel”, denumirea simbolizând mişcarea solidară a monedelor europene, care flotează

concertat faţă de celelalte valute.

În aprilie 1973 a fost înfiinţat Fondului European de Cooperare Monetară

(FECOM) care să se ocupe de finanţarea europeană.

În data de 16 martie 1973, la Conferinţa monetară de la Paris, participanţii la

mecanismul şarpelui renunţă la obligativitatea susţinerii cursului monedelor lor naţionale faţă

de dolarul SUA – mai ales că acesta tocmai fusese devalorizat, la 12 februarie 1973. Dispare

astfel tunelul în care fluctua şarpele, şi începe cea de-a doua etapă: „şarpele fără tunel”.

Acest sistem şi-a încheiat activitatea în martie 1979, ca efect al creării Sistemului

Monetar European.

Experienţa şarpelui monetar a fost importantă pentru că a permis afirmarea ideii de

solidaritate monetară europeană, contribuind astfel la menţinerea unei relative coeziuni a

ţărilor europene într-o lume complet debusolată de dezorganizarea Sistemului Monetar

Internaţional de la Bretton Woods.

1.2. COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ

4


Figura 1.1. Ţările Comunitatii Economice Europene

Sursa: http://europa.eu.int

Economia Uniunii Europene este:

o economie unificată progresiv;

puternic dependentă de schimburi internaţionale;

economiile statelor membre sunt unite atât pe cale naturală cât şi instituţional;

intensa specializare pe alte coordonate decât cele naţionale;

fragmentarea puternică a cererii, dată de diversitatea culturală;

fragmentarea ofertei, dată de dimensiunea pieţei şi de specificitatea cererii.

Principalele momente ale construcţiei europene au fost :

Planul Marshall (1947)

Formarea OEEC (1948)

Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (1952)

Uniunea Europei de Vest (1955)

Comunitatea Economică Europeană (1958)

EURATOM (1958)

A.E.L.S (1960)

Uniunea Europeană (1992).

5


La 25 martie 1957 Franţa, Germania de Vest, Italia, Olanda, Belgia şi Luxemburg

semnează un tratat la Roma, stabilind bazele Comunităţii Economice Europene (CEE),

cunoscută de asemenea şi ca Piaţa Comună. CEE, care a inceput să functioneze în ianuarie

1958, a reprezentat un pas important în mişcarea Europei spre uniunea economică şi

politică. Scopul CEE a fost liberalizarea circulaţiei bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi

persoanelor între statele membre.

Planul Marshall face parte din ajutorul american acordat continentului european,

care a cuprins fonduri acordate sectorului militar (GARIOA), Fonduri pentru reabilitare

economică prin intermediul Naţiunilor Unite, Fonduri nerambursabile (22 miliarde USD,

reprezentând 15% din bugetul american).

OEEC (Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana) a fost creată pentru

administrarea fondurilor din Planul Marshall, în 1961 s-a transformat în OECD

(Organizația pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica). Fac parte: Italia, Franța,

Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie şi Irlanda, Danemarca, Norvegia,

Suedia, Finlanda, Austria, Spania, Portugalia, Grecia, Polonia, Cehia, Ungaria, Canada,

Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Statele Unite.

Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), integrare bisectorială,

realizată pe baza Acordului de la Paris (1951) a avut ca state fondatoare: Italia, Franţa,

Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg. Punerea sub control comun a resurselor necesare

reconstrucţiei economiei europene, o mai bună exploatare a resurselor rare şi creşterea

producţiei de oţel, dar şi a utilajelor produse cu acesta, sunt doar principalele scopuri ale

acestei comunităţi.

EURATOM înfiinţat prin Tratatul de la Roma, din anul 1957 a avut ca membri

fondatori : Italia, Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, scopul fiind creşterea

surselor de energie destinate dezvoltării europene.

Retrospectiva istorică ne arată că instituirea CEE şi a Euratom au fost adevărate

puncte de referinţă în procesul de realizare a unei uniuni cât mai solide între un număr cât

mai mare de state şi popoare, care în ultimul deceniu al secolului al XX-lea a făcut

posibilă, în cele din urmă, depăşirea divizării Europei.

6


Prin semnarea şi ratificarea tratatelor de la Roma, precum şi a tratatelor europene

ulterioare, toate ţările membre s-au exprimat în favoarea procesului de unificare şi

integrare. Această decizie le obligă să gestioneze atent rezultatele obţinute până în prezent

şi să nu pericliteze dezvoltarea viitoare, manifestând egoism la nivel naţional, sete de

prestigiu sau urmărind avantaje.

1.3. FUNDALUL POLITIC AL INTEGRĂRII EUROPENE

Motivele politice au dominat, de la început integrarea europeană. Intenţia fermă de

a face imposibile războaie a inspirat şase ţări europene : Franţa, Germania, Italia şi Tările

Belarus – să selecteze cele două sectoare ale economiilor naţionale indispensabile pe

atunci pentru purtarea razboaielor, sectorul minier şi sectorul oţelului şi să le subordoneze

în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Otelului unei înalte Autorităţi, plănuită a

fi supranaţională. În mai 1950, ministrul francez de Externe Robert Schumann, după

numele căruia a fost botezat proiectul, „Producţia comună” va face imposibil orice război

din punct de vedere material.

Într-un discurs în parlamentul francez, în octombrie 1950, Pleven propunea crearea

unei „armate europene complet integrată, subordonată unui ministru european al apărării

şi supervizată de o adunare după modelul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului

ce a fost instituită în acelaşi timp. Acesta era un mare pas spre Uniunea Politică.

Comunitatea Europeană a Apărarii a fost respinsă de Parlamentul Franţei în august 1954.

La producerea unei orientări a politicii franceze a contribuit crize Suezului. Pentru

a ieşi din izolarea politică ce i-a urmat crizei, Franţa s-a îndreptat către Comunitatea

Economică Europeană şi către un parteneriat privilegiat cu Germania.

La fel de hotărâtoare pentru viitoarele evoluţii a fost decizia Marii Britanii de nu a

se întoarce către Europa. Chiar dacă opţiunea Marii Britaniii ar fi fost inspirată de motive

periodice, ea a aplicat prima dată pentru calitatea de membru Comunităţilor Europene abia

cinci ani mai târziu.

Franţa nu a uitat consecinţele dominaţiei Statelor Unite şi a tras propriile sale

concluzii pentru viitoarea sa politică externă, aşteptând ca Europa să ofere mijloace.

1.4. EVOLUŢIA SPRE O UNIUNE MONETARĂ EUROPEANĂ

7


Spre deosebire de SME, “Uniunea Monetară” constituie un parteneriat între ţări

suverane şi care sunt, în unele cazuri, comparabile ca dimensiuni şi forţă economică,

politică şi militară. Ca urmare, promotorii acestui proiect au respins ideea unei monede

dominante, în jurul căreia să graviteze celelalte monede participante, propunându-şi, în

schimb, să creeze o monedă de un “alt tip”, care să le înlocuiască pe toate celelalte.

Uniunea Monetară şi circulaţia monedei unice euro au o serie întreagă de avantaje,

iar acestea se manifestă pe mai multe planuri:

Funcţionarea optimă a Pieţei Unice prin înlocuirea monedelor europene cu o

monedă unică, eliminarea riscurilor valutare, a instabilităţii cursurilor de schimb;

Stabilitatea preţurilor, ca urmare a uniformizării condiţiilor monetare;

Stimularea comerţului şi a producţiei prin eliminarea costurilor legate de utilizarea

unor monede diferite, eliminarea costurilor implicate de asigurarea riscurilor

valutare ;

Importante beneficii ale uniunii monetare pot să existe la nivel macroeconomic:

mai mare stabilitate a preţurilor şi o sporire a credibilităţii autorităţilor monetare -

condiţie esenţială a bunei funcţionări a politicii monetare;

Dispariţia decalajelor între gradul de dezvoltare economică a diverselor ţări

participante;

Eliminarea restricţiilor exercitate de situaţia balanţei de plăţi.

O exigenţă a Uniunii Monetare este faptul că politica monetară, ca element

al politicii economice, nu poate fi organizată independent de politica valutară şi cea

bugetară, acestea fiind garante ale stabilităţii valorii monedei.

1.5. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN

Sistemului Monetar European, al cărui obiectiv declarat era crearea unei zone de

stabilitate monetară în Europa Occidentală, care să protejeze economiile acestor ţări de

instabilitatea financiar–monetară internaţională şi, în mod deosebit, de fluctuaţiile

puternice ale dolarului american în acea perioadă, precum şi relansarea procesului de

integrare europeană, a funcţionat cu dificultate, cu dese momente de retrageri şi reveniri

ale statelor membre şi cu numeroase reajustări de parităţi prin devalorizare şi

revalorizare.8


El a fost înlocuit de către Sistemul Monetar European, în urma Consiliului

European de la Bruxelles din decembrie 1978. Pe baza propunerii comune a cancelarului

Helmut Schmidt şi a preşedintelui Franţei, Valery Giscard d’Estaing s-a creat Sistemul

Monetar European, văzut ca un instrument de creare a unei zone de stabilitate monetară în

spaţiul comunitar, dar şi ca o verigă de legătură între Bretton Woods şi Uniunea

Economică şi Monetară.

Principalele componente ale sistemului au fost:

unitate de cont europeană (ECU) utilizată în decontările financiare ;

un fond de cooperare monetară, instituit оn 1973;

mecanismul ratei de schimb ;

Institutul Monetar European.

Mecanismul ratei de schimb, introdus în 1979 pentru a reduce fluctuaţiile în

valoarea nominală a monedelor statelor membre, pe baza susţinerii reciproce şi a acţiunilor

colective ale băncilor centrale din statele membre.

Băncile centrale au intervenit pe pieţele valutare, prin cumpărarea sau vânzarea de

monede, pentru a le influenţa valoarea. Intervenţia s-a realizat pe baza principiului cererii şi al

ofertei: atunci când valoarea unei valute scădea sub un anumit prag, stabilit de comun acord şi

numit marjă sau culoar de fluctuaţie, băncile centrale au intervenit, restabilind valoarea de

piaţă a respectivei monede. În momentul crizei din 1992, mecanismul ratei de schimb avea

zece membri. Spania a intrat în acest aranjament în 1987, Marea Britanie în 1990 şi Portugalia

în aprilie 1992. Grecia nu a făcut parte din mecanism datorită economiei neperformante, iar

Luxemburg-ul avea legată moneda de francul belgian.

Un obiectiv important al mecanismului ratei de schimb îl reprezintă ajutorul acordat

statelor membre din afara zonei Euro în aplicarea unor politici de stabilizare macroeconomică

cu scopul impulsionării acestora pentru a atinge convergenţa necesară intrării în zona Euro.

AVANTAJELE care au decurs din funcţionarea mecanismului ratei de schimb sunt:

creşterea stabilităţii mediului financiar prin utilizarea unui sistem de cursuri

semifixe care au permis reducerea riscurilor investiţionale şi de afaceri;

acţiuni colective care le-au permis statelor membre să se bazeze nu doar pe

eforturile proprii de menţinere a valorii monedelor lor;

9


impunerea disciplinei financiare în lupta împotriva inflaţiei prin stabilirea unei

marje permise de depreciere a unei monede;

mai bună alocare a resurselor, ca efect al eliminării incertitudinilor legate de

fixarea cursului de schimb şi, prin aceasta, a utilizării mecanismului preţurilor ca

instrument de alocare a resurselor;

stimularea sectoarelor manufacturiere prin stabilitatea cursului de schimb; în

absenţa acestei stabilităţi, resursele se orientau spre sectoarele economice care nu

aveau legătura cu exportul ;

stimularea firmelor mici şi mijlocii mai puţin expuse riscului legat de cursul de

schimb;

creşterea schimburilor comerciale la nivel intraunional.

DEZAVANTAJELE care au făcut ca acest mecanism să nu poată evita o criză de

proporţii cum a fost cea din 1992, au fost:

faptul că s-a pornit de la presupunerea că valoarea monedelor ar fi putut fi

menţinută prin intervenţie guvernamentală, ceea ce înseamnă capacitatea limitată

a guvernelor de a acoperi piaţa;

faptul că a plecat de la presupunerea, care s-a dovedit a fi eronată, că guvernele

ar fi fost dispuse să intervină atunci când monedele altor state membre s-au

depreciat, contribuind prin intervenţia lor la stabilitatea acestora;

mecanismul a funcţionat bine în condiţiile unor rate ale inflaţiei scăzute şi

constante, dar a reacţionat violent şi negativ în momentul în care pe piaţă au

apărut perturbările generate de reunificarea Germaniei sau de rezultatul

respingerii, prin referendum, a ideii de uniune monetară sau monedă unică în

unele din statele membre;

a încurajat speculanţii care au găsit un cumpărător garantat pentru monedele

slabe din sistem în persoana băncilor centrale ale statelor membre;

a contribuit la pierderea, de către guvernele statelor membre, a suveranităţii

monetare asupra economiilor naţionale cu toate implicaţiile care derivă din acest

aspect.

10


1.6. MASURI PENTRU REALIZAREA UNIUNII ECONOMICE

MONETARE

Fără îndoială că adepţii monetarismului pot privi cu satisfacţie către Uniunea

Europeană, adică acolo unde, de la începutul anului 1999, s-a trecut la o politica monetară

comună, o dată cu lansarea monedei unice euro. Este cel mai mare succes de pana acum al

ideilor monetariste. Cele 12 state care alcătuiesc Uniunea Monetară au reuşit să îndeplinească

criteriile de convergenţă stabilite la Maastricht (1993), printre care cele mai importante sunt

tocmai criteriile cu tentă monetaristă - stabilirea preturilor prin jugularea inflaţiei ,cât şi

controlul ratei dobânzii. Dar punerea în prim plan a luptei contra inflaţiei n-a reuşit, totuşi, să

evite o ridicată rată a şomajului la scara UE. Specialiştii sunt unanimi în a recunoaşte că acest

lucru se datorează, în bună parte, necorelării dintre politica monetara europeană şi politicile

bugetare, sociale, naţionale.

Naşterea conceptului de uniune monetara europeană avut loc o dată cu lansarea, în

octombrie 1970, a raportului unui grup de experţi condus de primul ministru luxemburghez

Pierre Werner.

Măsurile necesare realizării uniunii, în viziunea autorilor raportului, erau următoarele :

liberalizarea completă a circulaţiei capitalurilor;

integrarea pieţelor bancare şi de capital;

instaurarea unor parităţi monetare irevocabil fixe;

coordonarea politicilor monetare şi bugetare.

În prima etapă, care a început în iulie 1990 prin liberalizarea mişcării capitalurilor

intre statele membre ale Comunităţii Europene şi care a expirat în decembrie 1993 prin

realizarea convergentei economice a statelor; fiecare stat stabileşte, în caz de necesitate

programe pluri-anuale menite să asigure convergenţa durabil, indispensabil realizării UME, în

special în ceea ce priveşte stabilirea preturilor şi starea sănătoasă a finanţelor publice.

Deci, această etapă vizează crearea Uniunii Monetare, obiectivul stabilit fiind creşterea

performanţelor economice, întărirea coordonării politicilor economice şi monetare în cadrul

instituţional existent şi renunţarea în totalitate de către ţările SME la controlul asupra

capitalurilor.

11


A doua etapă a început la 1 ianuarie 1994 şi s-a încheiat la finele anului 1996. Este

considerată fază de tranzacţie către etapa finală şi vizează realizarea Uniunii Monetare.

Dificultatea acestei tranzacţii reiese din organizarea transferului puterii de decizie a

autorităţilor naţionale în mâna unei instituţii europene.

În cadrul acestei etape statele membre sunt chemate să acţioneze pentru evitarea

înregistrării de deficite publice excesive şi să realizeze independenţă faţă de băncile lor

centrale. În 1990, se creează Banca Centrală Europeană (EUROFED): aceasta este precedată

de crearea Institutului Monetar European (IME), care este embrionul viitoarei Bănci Centrale

Europene (BCE), şi care a început să funcţioneze de la 1 ianuarie 1994, având sediul la

Frankfurt (Germania).

Atribuţiile Institutului Monetar European sunt :

să întărească coordonarea politicilor monetare ale statelor membre în vederea

asigurării stabilităţii preţurilor;

să întărească cooperarea între băncile centrale naţionale;

să supervizeze funcţionarea SME;

să organizeze consultări cu privire la problemele aflate în competenţa băncilor

centrale naţionale şi care afectează stabilitatea instituţiilor şi pieţelor

financiare ;

să faciliteze utilizarea ECU şi să supravegheze dezvoltarea sa.

Referitor la mişcările de capitaluri între statele membre şi ţările terţe,Tratatul prevede ,

prin derogarea de la principiul totalei liberalizări a circulaţiei capitalurilor între statele

membre şi ţările terţe, că statele membre care beneficiază la 31 decembrie 1193,de o derogare

în virtutea dreptului comunitar în vigoare vor fi vor fi autorizate să menţină, pană cel tarziu 31

decembrie 1995, restricţiile privind circulaţia capitalurilor autorizate prin derogările existente

la această dată.

1.7. CRITERII DE CONVERGENŢĂ

Uniunea Monetară cuprinde ţările care au îndeplinit criteriile de convergenţă stabilite.

O ţară se poate alătura Uniunii dacă îndeplineşte următoarele criterii de convergenţă :

deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3% din PIB ;

datoria publică să nu depăşescă 60% din PIB;12


rata inflaţiei în ţările membre nu va trebui să reprezinte mai mult de 1,5 % în

raport cu rata de media celor mai performante trei state comunitare în materie

de inflaţie;

rata nominală a dobânzii pe termen lung nu va trebui să depăşească cu mai

mult de 2% media ratelor dobânzii celor trei ţări care au cele mai bune

performanţe pe planul ratei dobânzii;

ratele de schimb nu trebuie sa depăşească marjele normale (2,25% fata de

ECU) prevăzute în cadrul SME.

Dacă majoritatea ţărilor SME ar fi îndeplinit aceste condiţii, cea de-a treia etapa ar fi

început de la 1 ianuarie 1997, dar până la data preconizată nici una din ţările UE nu

îndeplineau simultan cele 5 criterii de convergenţă şi astfel, trecerea la cea de-a treia etapă a

început la 1 ianuarie 1999.

Au fost incluse următoarele 11 state: Austria, Irlanda, Olanda, Finlanda, Belgia,

Luxemburg, Spania, Portugalia , Germania, Italia şi Franţa.

Aceasta etapă a debutat cu trecerea la parităţi fixe şi atribuirea competentelor

economice şi monetare instituţiilor comunitare. În domeniul monetar fixarea irevocabilă a

parităţilor va deveni efectivă iar tranziţia către o politica monetară unică va fi asigurată de

IME. Deciziile privind intervenţiile pieţele de schimb într-o terţă monedă vor fi luate sub

singura răspundere a IME pana la constituirea BCE. Anglia a manifestat rezerve prevăzându-

se pentru ea o clauză de opţiune care îi va permite să se alăture atunci când va dori celorlalte

state membre, fără a fi legată de un anumit termen.

De altfel în şedinţa CE din iunie 1998 au îndeplinit criteriile de convergenţă 11 state,

alte trei state deşi le-au îndeplinit, totuşi nu au aderat la moneda unică (Anglia, Danemarca,

Suedia) iar alte două nu le-au îndeplinit (Grecia).

Ca urmare începând cu 1 iulie 1998, a început să funcţioneze BCE care a preluat o

parte din atribuţiile autorităţilor monetare ale celor 11 state.

13


Bibliografie Cap. 1.

1. Brociner, A., Europa Monetara, Ed. Institutul European, Iași, 1999

2. Chabot, C., EURO - Moneda Europeană, Ed. Teora, 2000

3. Hen, C., Jacques, L., Uniunea Europeană, Ed. Coresi, Bucureşti, 1998

4. Ignat, I., Uniunea Europeană - de la Piaţa Comună la Moneda Unică, Ed. Economica,

Bucureşti, 2002

5. Ignat, I., Uniunea Economică şi Monetară, Ed. Synopsion, Iaşi, 1994

6. Nechita, V., Integrarea Europeană, Ed. Deşteptarea, Bacău, 1996

14


CAP. 2. EURO – MONEDA UNICĂ

Emisiunea şi lansarea în circulaţie a monedei Euro este expresia dorinţei popoarelor

europene de a adânci cooperarea pe plan economic, monetar şi financiar, de a apropia oamenii

şi de a beneficia de avantajele pieţei europene unice.

Introducerea monedei unice asigură un nou cadru de funcţionare pieţelor monetare

europene, contribuie la integrarea pieţelor de capital şi la armonizarea politicilor financiare.

Trecerea la 1 ianuarie 1999 la stadiul al treilea al unificării monetare - uniunea

monetară bazată pe cursuri fixate ireversibil şi introducerea monedei unice EURO - a avut un

important impact şi asupra relațiilor economice internaționale. Euro a devenit monedă cu

funcţii depline, valutele din Uniunea Economică şi Monetară s-au raportat le Euro, s-a trecut

la cotarea Euro pe pieţele valutare, politica monetară a zonei Euro a trecut sub

responsabilitatea Băncii Centrale Europene.

Într-o economie complexă, descentralizată, deschisă, moneda este instrumentul unic al

schimbului, iar prin intermediul preţului ea reglează accesul diferitelor persoane la bunurile şi

serviciile din societate.

Moneda unica europeană a fost lansată la 1 ianuarie 2002. Deşi de regulă moneda

serveşte unor funcţii practice, ea reprezintă o sursă importantă de identitate şi de simbolism

naţional. Moneda unică europeană trebuia să reprezinte ceva comun tuturor ţărilor şi nu

imagini care ar putea fi asociate cu vreo ţară anume.

Introducerea euro a dus la unificarea din mai multe puncte de vedere a celor 11 ţări

europene, cărora mai târziu li s-a alăturat Grecia, şi la formarea zonei euro. „Aceste ţări au

acum o monedă comună, o politică monetară unică comună şi o politică unică în privinţa cotei

de schimb”.2

Euro e susţinută de ideile care au determinat încă de la început demararea procesului

de tranziţie la o monedă unică europeană. Procesul a fost posibil pentru că a plecat de la baze

solide, printre care se numără existenţa unei structuri legale coerente. Substituirea monedelor

naţionale şi asigurarea simplităţii şi accesibilităţii monedei unice crează un sentiment de

credibilitate în rândul cetăţenilor şi la nivelul mediilor de afaceri.

În ţările europene s-a înregistrat în ultimul timp un proces de integrare accentuat,

acestea luând decizia de a avea o singură monedă euro care “va produce economii de timp şi

de bani pentru ţările membre, va multiplica şi va facilita schimburile din interiorul Europei, va

2 Chabot, C., Euro-moneda europeană, Ed Teora, Bucureşti, 2000, pag. 1315


determina creşterea volumului tranzacţiilor transfrontaliere de cumpărare şi vânzare a

acţiunilor şi obligaţiunilor din ţările membre.”3

2.1. AVANTAJELE MONEDEI UNICE

Deşi euro este în primul rând un proiect politic puternic ancorat în istoria europeană,

obiectivele economice ambiţioase, cum ar fi realizarea unei creşteri economice şi creşterea

nivelului de trai în Europa, au jucat întotdeauna un rol important, chiar dacă acesta a fost unul

secundar.

Adoptarea monedei unice prezintă numeroase avantaje, însă este greu de spus dacă

acestea sunt mai presus decât dezavantajele, pe termen lung.

a) Reducerea costurilor tranzacţiilor reprezintă un avantaj deoarece odată cu

introducerea monedei unice aceste costuri vor fi eliminate. Deoarece tranzacţiile se derulează

doar într-o singură valută, acestea vor genera reducerea costurilor convertind doar o valută în

alta. Aceasta va fi în beneficiul oamenilor de afaceri şi al turiştilor. Spre exemplu, atunci când

un importator plăteşte pentu mărfurile importate trebuie să convertească la o bancă moneda

naţională în moneda exportatorului sau în moneda convenită prin contract. Pentru această

operaţiune de schimb valutar, banca va adăuga un comision. Pentru firmele care importă sau

exportă un volum mare de mărfuri într-un număr extins de ţări, asemenea tranzacţii de schimb

valutar au şi ele un volum însemnat, deci şi costurile vor fi ridicate. Acest lucru determină

recuperarea costurilor prin majorarea preţurilor, costuri suportate de consumatori. Înainte de

introducerea Euro „asemenea costuri s-au ridicat la 0,4% din PNB al ţărilor membre ale

Uniunii Europene Monetare.”4

„Aceste costuri sunt acute în special pentru companiile din ţările mici, care au pieţe de

schimb lipsite de lichiditate şi sisteme bancare nesofisticate.”5

b) Eliminarea riscului legat de rata de schimb

3 Turliuc V., Politici monetare, Editura Polirom, Iaşi, 2002, pag.1334 Turliuc V., Politici monetare, Editura Polirom, Iaşi, 2002, pag. 1345 Chabot C. N., Euro-moneda europeană, Ed Teora, Bucureşti, 2000, pag. 38

16


Eliminarea cursurilor de schimb între ţările europene înseamnă eliminarea riscurilor

referitoare la aprecierea sau deprecierea neprevăzută a acestor parităţi.

Moneda unică elimină riscul dintre ţările membre euro, ducând astfel la creşterea

schimburilor comerciale şi a beneficiilor legate de acestea. Cu toate că în multe ţări se

lucrează cu mecanismele flexibile ale cursurilor de schimb, ţările membre ale Uniunii

Europene Monetare au stabilit limite de fluctuaţie a cursurilor valutare. Sistemul precedent al

monedei unice permitea o volatilitate valutară de la o zi la alta. Nesiguranţa în ceea ce

priveşte nivelul viitor al cursului valutar al monedei naţionale faţă de alte monede a pus o

serie de probleme şi riscuri în faţa importatorilor şi exportatorilor. Astfel, riscul valutar reduce

volumul schimburilor comerciale prin impunerea unui cost adiţional asupra tranzacţiilor.

Unul dintre cele mai mari beneficii ale monedei unice legat de rate de schimb derivă

de la efectul favorabil asupra comerţului internaţional prin creşterea competiţiei şi a

concurenţei.

De la iniţiativa pieţei unice în Europa, comerţul intra-european a crescut considerabil e

posibil ca moneda unică să conducă la o integrare şi mai puternică a pieţelor şi să încurajeze

comerţul. Astfel, climatul de stabilitate şi de certitudine este beneficiul principal al UEM.6

c) Transparenţa şi concurenţa mărită a preţurilor

„Comparaţia directă a preţurilor cu salariile va antrena creşterea concurenţei la nivelul

întregii Europe, generând preţuri mai mici pentru consumatori şi diversificarea şi

îmbunătăţirea oportunităţilor pentru investiţii şi dezvoltarea afacerilor.”7

O singură monedă europeană asigură o mult mai mare transparenţă a preţurilor

bunurilor şi serviciilor în statele care au aderat la UEM, care devin comparabile în toată

comunitatea, dă un nou impuls concurenţei. Transparenţa adusă de euro, care face ca preţurile

să fie mult mai simplu de comparat, întăreşte concurenţa pe toate pieţele de bunuri şi servicii

pentru întreprinderi, dar şi pentru bunurile de consum, acolo unde marii distribuitori încep să

traseze sistematic diferenţele cele mai interesante.

6 Brociner, A., Europa monetară, SME, UEM,moneda unică, Institutul European, 1999, pag. 387 Paxino, D., Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale, Editura Economică,

Bucureşti, 2003, pag. 83 17


În ceea ce priveşte devalorizarea monedei naţionale, aceasta poate fi o măsură

inflaţionistă. În condiţiile actuale ale creşterii volumului de schimburi între ţările membre,

menţinerea pericolului unei devalorizări competitive, ar putea cauza cheltuieli importante

pentru unii parteneri şi câştiguri majore pentru alţii. Existenţa monedei unice elimină

ameninţarea unei astfel de competiţii.

d) Crearea unor pieţe financiare profunde şi creşterea investiţiilor străine

Înainte de introducerea euro, eforturile depuse pentru a potrivi nevoile financiare

imediate ale consumatorilor cu cerinţele legate de investiţii ale posesorilor de economii erau

afectate. Fiecare tip de instrument financiar, de la titlurile guvernamentale şi împrumuturile

acordate de băncile comerciale până la acţiunile obişnuite şi instrumentele derivate cu risc

ridicat, a fost cotat în monedă naţională. Acest lucru a separat pieţele financiare şi a descurajat

investiţiile stăine, şi ar fi fost valabil chiar şi în absenţa costurilor legate de tranzacţii şi a

riscului legat de rata de schimb.

Euro a schimbat de o manieră revoluţionară această situaţie. De la data de 1 ianuarie

1999, bursele mari din zona euro şi-au cotat instrumentele financiare, inclusiv cele emise

anterior, în euro. Pentru investitori, la fel ca şi pentru cei care împrumută, aceste evoluţii au

făcut pieţele financiare europene mai mari, mai accesibile şi mai lichide.

Piaţa unică şi moneda unică sunt de natură să facă mai atractiv spaţiul european pentru

investitorii şi depunătorii europeni sau străini.

Euro permite aplicarea unor inovaţii în domeniul financiar şi ameliorarea serviciilor

întreprinderilor. Companiile au la îndemână facilităţi de finanţare mai mari, orientându-şi

profiturile spre acţionariat, stabilirea monedei unice fiind de natură să atragă o serie de fluxuri

investiţionale semnificative.

Zona Euro va integra toate pieţele financiare naţionale, conducând la o mai sporită

eficienţă în alocarea sau plasarea capitalului la nivelul întregii Europe.

e) Rate mai mici ale dobânzilor

18


Euro exercită o presiune în sensul diminuării ratelor dobânzilor. Investitorii cumpără

obligaţiuni numai dacă ei sunt siguri că banii pe care îi vor primi în viitor vor determina un

câştig procentual mai mare decât rata inflaţiei. Prin urmare, investitorii solicită rate reduse ale

dobânzilor de la ţările cu o stabilitate mai mare a preţurilor. Se va lua în calcul marja de

dobândă şi va rezulta că rata dobânzii la credite trebuie să fie mai mică decât rata dobânzii la

depozite.

f) Identitate europeană

Existenţa unei singure monede va întări identitatea europeană. Europa, cu o monedă

unică, va fi mai bine plasată pentru a negocia cu alte ţări un sistem monetar internaţional care

ar putea să-i apere mai bine propriile interese.

Liderii UE speră că euro va deveni o monedă în care să se plaseze pe scară largă

rezervele internaţionale. Monedele în care se plasează rezervele sunt folosite de băncile

centrale, de guverne şi de companiile private din întreaga lume ca un depozit pe termen lung

al valorii şi pentru a răspunde cerinţelor lor financiare continue. Monedele în care se plasează

rezervele sunt foarte solicitate şi beneficiază de pe urma acestei lichidităţi ridicate şi a

costurilor extrem de reduse ale tranzacţiilor de pe pieţele externe de schimb. Statutul de

monedă în care se plasează rezervele aduce de asemenea beneficii pieţelor de capital dintr-o

ţară, deoarece cumpărătorii interesaţi să păstreze o monedă în care se plasează rezervele

cumpără active exprimate în această monedă. Acest lucru, reduce costul împrumuturilor

pentru firmele şi guvernele care adună bani în respectiva monedă.

Pe plan internaţional efectele UEM constau în:

“utilizarea crescândă a monedei în cadrul tranzacţiilor comerciale, ceea ce duce la

reducerea instabilităţii generate de fluctuaţiile cursului dolarului şi yenului;

posibilitatea emitentului de monedă de a beneficia de venituri de pe urma sumelor

deţinute în străinătate (în afara UE);

redistribuirea portofoliului de active financiare în favoarea titlurilor în Euro;

coordonarea monetar-internaţională prin restrângerea dialogului la cadrul tripartit

ar putea avea progrese notabile;

prin dispariţia necesaruli de rezerve naţionale, în cadrul intracomunităţii se pot

realiza economii importante.”8

g) Creştere economică sporită8 Turliuc, V., Politici monetare, Editura Polirom, Iaşi, 2002, pag. 137

19


Euro stimulează creşterea economică în cadrul UE. Utilizarea monedei unice de către

ţările UE contribuie la întărirea climatului de stabilitate ce favoriizează creşterea economică şi

investiţiile. Ţările UE care utilizează moneda unică îşi coordonează politicile economice şi

concentrază eforturile în direcţia cresterii economice şi a reducerii şomajului.

Costurile reduse ale tranzacţiilor şi riscul mai mic legat de rata de schimb, împreună

cu transparenţa preţurilor şi cu o modalitate unică de plată, au sporit mărimea efectivă a

pieţelor de produse din zona euro. “Rezultatul acestor factori, este acela că euro va duce

Europa într-o glorioasă epocă de creştere economică ridicată. Preşedintele BCE a afirmat că

euro poate spori în cele din urmă creşterea economică cu până la un procent pe an.”9

h) Putere

Noua monedă euro va fi una dintre cele mai puternice monede din lume, alături de

dolarul american şi yenul japonez. În curând va deveni o a doua monedă de rezervă ca

importanţă după dolarul american, o monedă internaţională de tranzacţie, depozit, investiţii şi

rezervă.

i) Disciplina politicii monetare şi fiscale

Politicile monetare naţionale vor fi înlocuite cu politica monetară a Băncii Centrale

Europene. Se va produce o sporire a credibilităţii, importantă pentru consecinţele sale în

menţinerea sistematică a stabilităţii preţurilor, a capacităţii de luptă împotriva inflaţiei.

Dacă se are ca referinţă o singură monedă, guvernele vor avea interes în armonizarea

şi introducerea în ţările respective a unor măsuri care să elimine deficienţele vizând disciplina

fiscală.

O clasificare a avantajelor monedei unice europeane a fost făcută de Cristian

N.Chabot în lucrarea sa Euro-moneda europeană astfel: avantaje directe şi indirecte.

Avantajele directe ale euro şi relativ lipsite de controverse sunt:

Reducerea costurilor tranzacţiilor

Eliminarea riscului legat de rata de schimb

Transparenţa mărită a preţurilor

Crearea unor pieţe financiare profunde

Avantajele indirecte se referă la:

Rate mai mici ale dobânzilor

Reformă structurală fundamentală

Crearea unei noi monede globale în care se plasează rezervele

Creştere economică sporită9 Chabot, C., Euro-moneda europeană, Editura Teora, Bucureşti, 2000, pag. 43

20


2.2.DEZAVANTAJELE MONEDEI UNICE

Cu toate că Euro promite avantaje economice substanţiale, el aduce, deasemenea şi

numeroase dezavantaje.

a) Costul introducerii

Unul dintre dezavantajele monedei unice îl reprezintă costul introducerii, deoarece

consumatorii şi agenţii economici vor trebui să-şi convertească atât bancnotele şi monedele,

cât şi toate preţurile şi salariile în noua monedă. Acest lucru va determina costuri

suplimentare pentru bănci şi întreprinderi, de ordinul miliardelor de dolari, deoarece acestea

vor trebui să înlocuiască facturi, liste de preţuri, etichete cu preţuri, formulare utilizate în

birouri, conturi bancare, baze de date, programe software, case de marcat, automate bancare,

maşini de numărat bani, etc.

b) Diferende în politică fiscală

Odată cu introducerea monedei unice în Europa va exista o rată unică a dobânzii, iar

ţările care vor avea o datorie în creştere vor determina şi o creştere a dobânzilor în toate ţările

zonei Euro. Ţările UE vor trebui să crească fluxurile interne ale zonei Euro de plăţi pentru a

ajuta regiunile care au nevoie de acest ajutor.

c) Constrângeri în ceea ce priveşte politică monetară

Fiecare ţară nu mai poate avea o politică monetară independentă, dar în măsura în care

economiile sunt deja interdependente, chiar şi fără Uniunea Europeană Monetară, o ţară nu

duce o politică monetară complet autonomă, mai ales cu schimburi fixe. De exemplu, atunci

când o ţară ridică rata dobânzii, ţara vecină trebuie să facă la fel, altfel riscă să-şi vadă

investitorii mergând în ţara unde randamentul este superior şi să suporte o depreciere a ratei

de schimb.

21


d) Absenţa unor organisme de control în materie de politică monetară şi fiscală

reprezintă un alt dezavantaj al introducerii monedei unice. Relevantă în acest sens, este

absenţa unei trezorerii europene care să preia datoriile statelor membre. Crearea unui astfel de

organism ar însemna o şi mai mare diminuare a suveranităţii naţionale.

e) Existenţa unor atacuri speculative

Cursurile de schimb fixe sau semifixe sunt vulnerabile din perspective atacurilor

speculative. Guvernele au acţionat împotriva speculaţiilor cu monedă naţională prin majorarea

dobânzilor, influienţând astfel creşterea deţinerilor în monedă respectivă. O asemenea politică

duce la creşterea costurilor la împrumuturi, costuri care trebuie să fie suportate de către

împrumutaţi, aceştia putând să scadă volumul activităţii şi al investiţiilor, şi deci, să

influienţeze negativ creşterea economică.

f) Disciplină fiscală excesivă

Atunci când alte guverne exercită presiuni asupra unui guvern pentru reducerea

gradului de îndatorare, ori plătind chiar majorări şi penalităţi dacă deficitul bugetar depăşeşte

valoarea de referinţă, aceasta poate avea efectul pervers al creşterii datoriei externe, a

deficitului balanţei de plăţi sau adâncirea recesiunii.

g) Independenţa Băncii Centrale

“Anterior, ancora faţă de SME a constituit-o independenţa Bundesbank a Germaniei şi

preocuparea acesteia pentru menţinerea stabilităţii preţurilor. Cu toate acestea, nou creata

BCE este concepută a avea independenţă, pe care va trebui să o probeze.”10 Aceasta va

implica costuri suplimentare în final şi va trebui să ia măsuri aspre în ceea ce priveşte

gestionarea inflaţiei.

10 Paxino, D., Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale, Editura

Economică, Bucureşti, 2003, pag. 84

22


Bibliografie Cap. 2

1. Brociner, A., Europa monetară, SME, UEM, moneda unică, Institutul European,

1999

2. Chabot, C., Euro-moneda europeană, Editura Teora, Bucureşti, 2000

3. Paxino, D., Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile

internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003

4. Popescu, I., Profiroiu, M., Politici europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003

5. Turliuc, V., Politici Monetare, Editura Polirom, Iaşi, 2002

6. Voinea, G., Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Editura

Sedcom Libris, Iaşi, 2002

7. www.uniuneaeuropeana.ro

23


24


CAP. 3. PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI DRYAS

România, ca de altfel toate statele din centrul şi estul Europei, are la rândul sau o serie de

motivaţii obiective şi subiective ce stau la baza interesului fata de investiţiile străine directe dintre

care putem retine, mai ales, nevoia de capital în vederea retehnologizarii, a refacerii economice în

urma restructurarii impuse de tranzitia la un alt sistem economic, cel al economiei de piaţa,

constituie o prima mare motivare a interesului de atragere de capital strain. Trecerea la economia

de piaţa presupune câteva mutaţii de esenţa în structurile economice. Implementarea proprietaţii

private ca forma preponderenta în economie devine o cerere, de prim ordin, a tranziţiei.

SC DRYAS SRL a fost infiinţată în ianuarie 1998, cu capital 100% belgian şi face parte

dintr-un grup familial cu o traditie de peste 30 de ani în domeniul productiei de mobila şi

comercializării produselor de mobilier din lemn. Grupul familial dispune de două magazine de

desfacere a produselor şi de o fabrică de mobilă. Totodată, prin calitatea şi prestanţa deosebită a

produselor, grupul şi-a format un nume şi o piaţa stabila fiind cunoscut, prin clienţii săi, în ţări ca

Olanda, Franta, Italia, Japonia, Statele Unite.

Având un produs de o calitate foarte bună şi faptul ca firma dispune de o tehnologie foarte

greu de implementat în alte fabrici din lume, cu un know-how specific pentru clienţii firmei, îi

conferă o pozitie pozitivă, puternică vis-à-vis de clienţii sai, având o situatie privilegiată în

negocierea termenelor de livrare şi de încasare.

25


3.1. SCURT ISTORIC AL DRYAS SRL

SC DRYAS SRL a fost infiinţată în ianuarie 1997. Societatea constituie investitie străină,

obiectul de activitate fiind producţia de mobila, import şi export. În acest scop societatea detine în

localitatea Teliu o fabrica de mobila din lemn masiv, producţia fiind destinata exclusiv pietei

externe. Societatea este în continua dezvoltare, scopul ei fiind achizitionarea de noi obiective şi

modernizarea celor existente în vederea cresterii capacitatii de producţie.

Proprietaţi

Localizate în Teliu / Brasov

- Hală de Utilaje, top 965/1/2 – dobândită prin cumparare în 1997 destinata prelucrarii

mecanice a lemnului;

- Hală montaj, top 965/ 1/1/4 – dobândită prin cumparare în 1997 destinată montajului

şi ambalării mobilierului. Pe acest numar topografic firma a construit în regie proprie

patru şoproane de zvântare naturală a masei lemnoase verzi şi un depozit de stocare

cherestea uscată;

- Corp administrativ, top 965/1/1/3 - dobândit prin cumparare 1998, cuprinde un mic

atelier SDV şi întretrinere, şi birourile administrative;

- Centrala termică, amenajata în regie proprie, top 965/1/1/1/1/2/2 dobândită prin

cumparare în 2002, pe care s-a amplasat o centrală termica de 4 cazane de o 1Gcal,

centrală care deservește întreaga suprafață construită a lui Dryas Invest şi a lui

Manăuco SRL.

3.2. COMPONENTA ECHIPEI MANAGERIALE

Administrator: absolvent MBA – universitatea Bocconi

Director producţie: absolvent facultatea Industrializarea Lemnului

Director secţie finisaj: absolvent facultatea Industrializarea Lemnului

Director economic: absolvent Academia de Studii Economice

Manager Aprovizionare: absolvent Tehnologia Construcţiilor de Maşini

Ingineri şef de secţie: 4 absolvenţi facultatea Industrializarea Lemnului

Director marketing: absolvent facultatea Relaţii Economice Internaţionale.

26


Intreaga echipă managerială, cu o medie de vârsta de 39 de ani, are pregatire universitară. Pe

parcursul anilor de de activitate aceşti manageri au căutat să se perfecţioneze permanent în

domeniu, fiind receptivi la tot ceea ce evoluţia societăţii a impus ca noutate.

3.3. DESCRIEREA ACTIVITATII

Firma este în plină ascensiune, aflată într-un proces de continuă modernizare, beneficiază

de comenzi ferme din Belgia pe o perioda de cel putin şase luni în avans, ceea ce implică

necesitatea creşterii capacităţii de producţie, implementarea de noi tehnologii care să aducă o

valoare competitive a produsului finit, atât calitativ dar şi ca preţ.

Având un produs de o calitate foarte bună şi faptul ca dispune de o tehnologie foarte greu

de implementat în alte fabrici din lume, cu un know-how specific pentru clienţii firmei ne confera

o poziţie pozitivă, puternică vis-à-vis de ei, având o situaţie privilegiată în negocierea termenelor

de plată.

Deoarece produsul din 100% lemn masiv va fi schimbat cu un produs cu părţi din panel

furniruit, va duce la o reducere a stocului necesar de cherestea, şi implicit la scăderea necesarului

de bani al firmei.

Un element specific activitaţii de producţie a mobilierului din lemn masiv este durata mare

de timp necesară executării produsului finit .

Acest procedeu influenteaza necesarul de lichiditaţi al firmei. Cantitatea stocată de materie

primă determină continuitatea fluxului de producţie la o capacitate mai mare care se va reflecta în

exportul efectuat. Media lunară a exporturilor pe anul 2007 este de 150.000 EUR tendința pentru

anul 2008 este o crestere de 20%-30% la trei exporturi pe lună. Se prevede mărirea volumului

exporturilor până la o valoare medie de 230.000 EUR.

Produsele firmei au desfacere pe piaţa Uniunii Europene, în special în ţările Benelux.

Mobilierul produs este foarte bine cotat pe piaţa europeana. Este un produs din lenm masiv de

stejar, cireş, paltin, antichizat manual, finisat manual, cu îmbinări din diferite esenţe de lemn. În

acelaşi timp se realizează şi o colecţie cu linii moderne, tocmai din dorinţa de a acoperi cât mai

mult piaţa cu schimbările ei de trend. În viitorul apropiat se vor promova produsele şi pe piaţa

interna, în dorinta de a acapara segmentul de piaţa specific acestui produs.

27


Colecţiile se realizează în serii mici, dar la cererea şi în funcţie de dorinţa clientului, chiar

unicate. Din dorinţa de a veni în întimpinarea clientului, s-a creat un stoc “tampon” de produse

finite, pentru a se realiza finisajul/ culoarea dorita de client, creând astfel o flexibilitate mai mare a

livrărilor.

Pentru a da o valoare adaugata mai mare a produsului finit s-au adus unele modificari la

realizarea sa prin inlocuirea unor parti de mobilier de lemn masiv cu panel furniruit. Pentru a se

atinge acest obiectiv au fost achiziţionate două utilaje speciale, specifice tehnologiei de furniruire.

Ciclul de producţie, se desfasoară pe perioda de un an, ciclu ce cuprinde o perioada de 1 an

de la achiziţia materiei prime:

Recepţia şi sortarea calitativa a cherestelei;

Depozitarea pentru zvântare şi uscare naturală a cherestelei( timp de 6 luni);

Uscarea în camere de uscare proprii(2 luni ½);

Realizarea produsului finit ( 3 luni);

Livrare şi încasare (1 luna).

Produsele firmei sunt promovate pe site-urile colecţiilor executate de departamentul de

marketing al firmei, prin prezenţa la târguri şi expoziţii internaţionale, cum ar fi târgurile de

mobilă din Paris şi Milano. În acest an firma are ca obiectiv principal participarea la târgul de

mobilă din Bucureşti în dorinta de a promova pe piaţa româneasca atât produse din colecţiile

existente dar şi produse noi, cu un design menit sa atragă cat mai mulţi clienţi.

28


COLECŢII

SONATE

ST

29


MARSEILLES

30


FURNIZORII

Principalii furnizori de materiale necesare producţiei (feronerie, adezivi, lacuri, vopsele,

abrasive etc.) sunt în proportie de 90% din ţările comunitare, cum ar fi:

VALSPAR bvba – Belgia,

ECO COLORS – Belgia,

BERMA DÉCOR bvba – Belgia,

MEUBELDESIGN bvba – Belgia.

Pentru aprovizionarea cu material lemnos, din punct de vedereal aşezării geografice şi a

resurselor de material lemons, Braşovul are o locaţie perfectă pentru aprovizionarea cu cherestea.

Marile exploatări forestiere se găsesc în judeţele Hargita, Covasna, Mureş, în nordul Transilvaniei

şi nordul Moldovei, ceea ce ne conferă posibilitatea de a ne asigura astfel aprovizionarea cu

material lemnos la preţuri cât mai bune.

CLIENŢII EXTERNI

Mobila se exportă către clienţi externi din ţările Benelux care vând produsele atit în

magazinele proprii, sau către detailişti din ţările respective, le distribuie pe piaţa din UE, Canada şi

Japonia.

Prinicipalii clienţi sunt:

Deconinck Collections , Belgia – 48%

Manuco bvba, Belgia – 24%

St-Paul, Belgia – 16%

Vinco, Belgia – 8%

Maat, Belgia – 2%

Intres, Olanda – 1%

Raanhuis, Olanda – 1%.

Aceste procente se regăsesc în comenzile pe care firma le înregistrează de la acesti clienţi,

comenzi care în loc de contracte ferme după momentul în care au fost confirmate de

departamentul de programare şi control al producţiei.

31


Acest department se ocupă de planificarea producţiei începind cu necesarul de cherestea

specifică fiecarei comenzi – grosime, calitate, uscare la grad de umiditate necesar fiecărei specii

de lemn. Urmareste întreaga comandă de la achiziţia materiilor prime necesare fiecarei comenzi

pâna la expedierea produsului finit către beneficiar.

Mobilierul din lemn masiv de stejar produs aici, este din ce în ce mai căutat atât pe piaţă,

datorită calităţilor deosebite de execuţie cât şi a preţului accesibil.

Efectivul de 80 de salariaţi, este specializat în producţia de dormitoare, sufragerii,

biblioteci, camere de tineret. Producţia de mobilier se realizează într-o sortimentaţie diversificată,

cu tehnologii de fabricaţie specifice combinaţiilor diverselor esenţe lemnoase, realizându-se şi

mobilier în soluţii demontabile.

În tabelul de mai jos se regsesc comenzile pe care firma le-a confirmat în perioada

2007-2008 (Tabel 2.1.)

Tabel 2.1. COMENZI PRODUCŢIE (nov.2007- dec.2008)

Client Luna

c/val comanda

(euro)

MANUCO - BELGIA 20.000

Dekoninck Collections - Belgia 81.000

Raanhuis - (AB OVO) - Olanda NOIEMBRIE 15.000

VAN LEBERGHE 2007 40.000

VINCO - (Tamago) - belgia 18.000

TOTAL 174.000



Raanhuis - (AB OVO) - Olanda decembrie 15.000



TOTAL 137.000


Dekoninck Collections - Belgia ianuarie 52.000



32


TOTAL 117.000


Dekoninck Collections - Belgia februarie 85.000

Raanhuis - (AB OVO) - Olanda 2008 20.000

VAN LEBERGHE 35.000


TOTAL 188.000



Raanhuis - (AB OVO) - Olanda martie 20.000



TOTAL 211.000



Raanhuis - (AB OVO) - Olanda aprilie 23.000



TOTAL 218.000



Raanhuis - (AB OVO) - Olanda mai 25.000



TOTAL 228.000



Raanhuis - (AB OVO) - Olanda iunie 28.000



TOTAL 259.000


33



Raanhuis - (AB OVO) - Olanda iulie 30.000



TOTAL 267.000



Raanhuis - (AB OVO) - Olanda septembrie 32.000



TOTAL 270.000



Raanhuis - (AB OVO) - Olanda octombrie 35.000



TOTAL 287.000



Raanhuis - (AB OVO) - Olanda noiembrie 38.000



TOTAL 303.000



Raanhuis - (AB OVO) - Olanda decembrie 44.000



TOTAL 324.000

TOTAL GENERAL EXPORT

PREVIZIONAT PIN ALA FINELE 2008 2.983.000

Sursa: datele interne ale SC DRYAS SRL

34


Datele mai sus mentionate ilustreaza baza financiara a firmei, comenzi ferme confirmate

care vor fi livrate clienţilor în baza intelegerilor dintre cei doi parteneri. Totodată, aceste date

financiare, reprezinta şi oglinda financiara a firmei, care permite dezvoltarea sa, prin obtinerea

finantarilor necesare, fiecarea comanda confirmata inseamna livrarea sa în max 120 de zile de la

data confirmarii şi 30 de zile de la livrare.

Tabel 2.2. PONDEREA EXPORTULUI PE

CLIENT ÎN TOTAL CIFRA DE AFACERI

CLIENT TOTAL EXPORT

CF. COMENZI PONDERE (%)

MANUCO - BELGIA 282.000 9

Dekoninck Collections - Belgia 1.271.000 43

Raanhuis - (AB OVO) - Olanda 325.000 11

VAN LEBERGHE 651.000 22

VINCO - (Tamago) - belgia 454.000 15

TOTAL 2.983.000 100

Sursa: datele interne a SC DRYAS SRL

Tabel 2.3. FLUXUL ÎNCASĂRILOR

CLIENT CONTRACT

PERIOADA DE

INCASARE

MANUCO - BELGIA 70/15.09.2006 LA 30 DE ZILE

Dekoninck Collections - Belgia 81/01.06.2007 LA 30 DE ZILE

Raanhuis - (AB OVO) - Olanda 80/ 01.06.2007 LA 30 DE ZILE

VAN LEBERGHE 79/ 01.03.2007

PLATA IMEDIATA

LA LIVRARE

VINCO - (Tamago) - belgia 82/ 15.06.2007 LA 30 DE ZILE

35


Tabel 2.4. EVOLUŢIA CIFREI DE AFACERI

Raportare la SEMESTRIAL (RON) ANUAL (RON)

2004 997.427 1.844.599

2005 1.095.614 1.565.241

2006 798.375 1.341.218

2007 905.314 1.628.268


Din tabel se observă scăderea cifrei de afaceri, în anii 2005 şi 2006, perioada în care Leul

s-a apreciat de la 3,9663RON la 31.12.2004, la 3,6771RON la 31.12.2005, la 3,3817RON la

31.12.2006. Apogeul aprecierii leului şi deprecierii monedei EURO a fost în iulie 2007 cind

EURO a atins cotatia de 3.112RON. La data de 31.12.2007 EURO revenind la o cotaţie de

3,6102RON. Toate aceste deprecieri ale EURO în raport cu moneda naţionala au influenţat în

raport dublu creşterea preţurilor la combustibili, energie şi gaze, majorări de preţuri care au

influenţat cheltuielile de producţie. Moment în care firma a ajuns în 2007 să exporte un produs

mult prea costisitor înregistrând pierderi foarte mari, datorate diferenţei de curs nefavorabile.

O particularitate a producţiei de mobilier este sezonalitatea care ţine de posibilitatea de

achiziţionare a materiei lemnoase în funcţie de perioada de vegetaţie dar şi de perioada “vacante”

care în luna iulie închide businessurile în toata Europa în lunile iulie/ august. Dupa cum se poate

observa, aproximativ 60% din total cifra de afaceri, în prima jumatate a anului. Pentru a avea

continuitate este necesară acest time-table al comenzilor. Ele conferă un plus de siguranţa în

dezvoltarea firmei.

36


Bibliografie Cap.3

1. *** Interviu cu domnul Babuşcă Aurel – Director de Producţie, S.C. DRYAS S.R.L;

2. *** Interviu cu doamna Grigorescu Gabriela – coordonator import-export la

S.C. DRYAS S.R.L;

3. *** Interviu cu doamna Samoilă Liliana – contabil, S.C. DRYAS S.R.L;

4. *** Site-ul Grupului MASTERMEUBEL – www.MASTERMEUBEL-be.com;

5. *** Site-ul de prezentare a produselor – www.our-collections.com.

37


CAP. 4. STUDIU DE CAZ: IMPACTUL EURO ASUPRA

ECONOMIEI ROMÂNEŞTI

În România, coerenţa măsurilor structurale şi a politicilor macroeconomice rămâne

una dintre principalele probleme ale autorităţilor. În particular, este necesară mai ales

menţinerea unei coerenţe de ansamblu pentru o perioadă suficient de lungă pentru a asigura o

stabilitate macroeconomică durabilă. România a recunoscut dificultăţile pe care le întâmpină

în monitorizarea situaţiei fiscale a unităţilor bugetare descentralizate şi este de acord cu

necesitatea anumitor modificari legislative, în special în ceea ce priveşte finanţarea directă a

sectorului public şi independenţa personală a membrilor comitetului director al Băncii

Centrale. După ce aceste sectoare vor corespunde standardelor europene impuse, probleme cu

care se confruntă vor fi soluţionate, România va putea adopta moneda euro.

Dacă pentru cetăţeanul Uniunii Europene a existat o perioadă de acomodare cu noua

monedă, pentru cei din afara Uniunii trecerea a fost mult mai bruscă, dar şi mai limitată.

Aceasta în sensul că practic operarea cu moneda euro o fac doar agenţii economici care au

activităţi de import - export cu Uniunea Europenă şi instituţiile implicate.

Trebuie să precizăm că din punctul de vedere al operării tradiţionale cu valută (atât ca

şi capitalizare privată, cât şi ca relaţii economice). România prezintă o situaţie interesantă şi

anume faptul că majoritatea populaţiei din Ardeal (inclusiv agenţii economici) au preferat

marca germană, iar restul ţării dolarul american. Ţinând cont că foarte multe operaţiuni

comerciale se realizează cu ţările din Uniunea Europeană, agenţii economici (o dată cu

trecerea la moneda euro) au fost obligaţi să facă plăţile către partenerii din Uniunea

Europeană în această monedă. Adaptarea s-a făcut "din mers" contractele fiind echivalate în

euro.

Primele care s-au adaptat au fost instituţiile bancare care au şi făcut iniţierea agenţilor

economici cu utilizarea noii monede.

De la 1 ianuarie 2007, România a devenit din “partener” în “parte” a Uniunii

Europene. Are reguli mai precise de guvernare economică a ţării, a căror supraveghere se

realizează, parţial, de la Bruxelles. După ce va îndeplini criteriile de la Maastricht, va avea

obligaţia să introducă moneda unică.

38


Scenariul cel mai pesimist vine din partea Ministerului Finanţelor Publice. Nicolae

Ivan, secretar de stat în cadrul acestuia, afirmă că noua monedă va fi introdusă doar dupa 7-

10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Potrivit acestuia, perioada relativ

îndelungată este necesară pentru ca România să recupereze din decalajul care o desparte de

statele vestice din UE.

Conform previziunilor BNR, România va putea adopta moneda euro undeva în cursul

intervalului 2012-2014 (Isărescu 2005), perioada 2010-2012 urmând a fi dedicată participării

la mecanismul cursului de schimb.

Când euro va deveni şi moneda României, supravegherea economică va fi şi mai

consistentă, cu vectori la Banca Central Europeană şi la Consiliul « eurogrupului ».

Leul rămâne şi pe mai departe moneda naţională a României şi singurul mijloc legal

de plată pe teritoriul ţării noastre. Ca urmare, plăţile între rezidenţi pe teritoriul României se

efectuează în continuare în lei grei, în conformitate cu reglementările valutare în vigoare.

O dată cu aderarea la Uniunea Europeană, România participă în cadrul Uniunii

Economice şi Monetare, dar nu adoptă automat moneda unică Euro.

România a preferat să introducă leul greu în loc să accelereze pregătirile pentru

preluarea monedei europene. Din moment ce în România nu s-a declanşat campania de

pregătire a populaţiei în vederea introducerii euro, ci dimpotrivă, s-a bulversat cu leul greu o

parte a pieţei, este evident că adoptarea monedei unice europene nu este o prioritate.

În legătură cu criteriile de convergenţă, situaţia României este, de departe, cea mai

complexă din perspectiva stabilităţii preţurilor, având în vedere ritmul mai lent al dezinflaţiei,

însă evoluţiile din ultima perioadă sunt încurajatoare şi există speranţe ca în următorii câţiva

ani să poată îndeplini această condiţie.

În cazul celui de-al doilea indicator, nivelul ratelor dobânzii la titlurile de stat pe

termen de 10 ani, situaţia României nu este comparabilă cu cea din ţările vecine sau cu

„norma” UE, întrucât până în prezent, în condiţiile unei inflaţii relativ ridicate şi mai apoi pe

trendul descendent al dobânzilor, statul român nu a emis obligaţiuni decât pe termen de

maxim 5 ani, preferând finanţarea externă sau emisiunea unor titluri pe termen scurt. Este insă

evident că acest criteriu este direct legat de inflaţie şi fără îndeplinirea celui dintâi este

aproape imposibil ca cel de-al doilea să fie realizat.

39


Din perspeciva deficitului bugetar, situaţia României este bună, în ultimii ani bugetul

fiind conceput permanent la un nivel inferior limitei de 3%, în parte datorită acordurilor

încheiate cu Fondul Monetar Internaţional, care au impus şi o asemenea condiţie. Nivelul

datoriei publice, raportat la PIB, nu reprezintă o problemă, fiind inferior limitei stabilite prin

Tratatul de la Maastricht.

Poate părea surprinzător faptul că România îndeplineşte criteriile ce ţin de finanţele

publice, criteriu cu care se confruntă majoritatea noilor state ale UE, dar şi cele 15 care

formau UE înainte de 2004. Reducerea deficitului presupune creşterea impozitelor, taxelor şi

investiţii mai mici în sectorul şi serviciile publice. Foarte multă vreme a fost chiar criticat

gradul de fiscalitate mai ridicat comparativ cu alte state candidate sau din membre UE. Este

clar însă că un deficit bugetar redus ajută la combaterea inflaţiei.

În sfârşit legat de ultimul criteriu de convergenţă, participarea la mecanismul de

schimb (de cursuri fixe) al Sistemului Monetar European, se observă că evoluţia monedei

naţionale în România a fost multă vreme spre devalorizare (16,7% în anul 2002; 16,8% în

2003), însă anul 2004 a adus o evoluţie surprinzătoare, cu momente de apreciere a leului atât

faţă de euro, cât şi faţă de dolar. De fapt, politica BNR de uşoară apreciere a leului faţă de

euro şi dolar (practic o depreciere mai mică decât rata anuală a inflaţiei), a vizat accentuarea

procesului dezinflaţionist, dar pe de altă parte, este singura cale de creştere a puterii de

cumpărare a monedei naţionale, aspect de interes din perspectiva integrării europene şi a

apropierii, măcar într-o mică măsură, a nivelului veniturilor.

Însă pe lângă criteriile de convergenţă menţionate mai sus, Tratatul Uniunii Europene

prevede respectarea în prealabil a unor criterii de convergenţă reală, legate de reducerea

decalajului dintre veniturile pe cap de locuitor, condiţionate de creşterea productivităţii şi

convergenţa preţurilor relative.

Cum se va petrece circulaţia în paralel a leului cu euro? Este una din problemele ce ar

apărea la adoptarea monedei unice europene. Există multiple posibilităţi. Statele care au

introdus la 1 ianuarie 2002 (“ziua €”) moneda europeană au procedat la o alimentare din timp

a băncilor naţionale cu euro. Băncile naţionale au alimentat, la rândul lor, cu bancnote şi

monede, marile bănci comerciale şi lanţuri de magazine, în aşa fel ca în “ziua €” să se poată

face nestingherit plăţile în euro. Una din problemele cu care s-au confruntat acele ţări a fost

colectarea vechilor monede şi mai ales bancnote. De aceea, o bună organizare şi o fixare a

unor termene rezonabile sunt esenţiale pentru evitarea unor astfel de dificultăţi.

40


Se presupune că termenul ideal de circulaţie în paralel a celor două monede este de

numai două săptămâni, după care rămâne deschisă, pe termen mai lung, posibilitatea

preschimbării vechilor bani, la banci, în euro.

În momentul în care România va dovedi, timp de doi ani, că este capabilă să respecte

criteriile de la Maastricht, va avea voie să producă propriile bancnote şi monede în euro.

Monedele vor avea aversul specific României. Dacă România nu va avea de la început

posibilitatea să le producă, Banca Centrală îi va oferi împrumut cantitatea de bancnote şi

monede necesară. Ţările care au monetărie proprie îşi produc singure cantităţile de bancnote

şi monede necesare: Cehia, Lituania, Ungaria, Polonia şi Slovacia. Celelalte ţări şi le comandă

în străinătate.

România va trebui să decidă din timp forma aversului specific al monedelor, înainte de

luarea deciziei de preluare a euro.

Avantajele adoptării monedei euro, pentru România, sunt evidente din punct de vedere

al gradului de deschidere comercială faţă de UE. Politica BNR de reducere a dezechilibrelor

structurale din economie este de natură de a crea condiţiile pentru creşterea capacităţii de

adoptare a monedei euro de către România. Dezavantajele ca şi pentru celelalte state, vor fi

legate de piederea autonomiei în stabilirea şi implementarea politicii monetare şi a cursului de

schimb. În ceea ce priveşte politica monetară şi mai precis cea de rată a dobânzii, dificultăţile

vor fi cele mai însemnate, dată fiind slaba corelare cu ciclurile economice din UE.

Legat de cursul de schimb, introducerea leului greu aduce treptat pe termen lung o

stabilizare a raportului leu/euro, ceea ce va permite pe de o parte încadrarea la acest capitol în

criteriile de convergenţă şi pe de altă parte capacitatea de intrare a României în mecanismul

cursului de schimb.

4.1. EVOLUŢIA RATEI INFLAŢIEI ÎN ROMÂNIA

Conform criteriului de convergenţă (criteriul stabilităţii preţurilor), rata inflaţiei nu

trebuie să depăşească, cu un an inaintea examinării, cu mai mult de 1,5% nivelul mediu al

inflaţiei inregistrat în cel mult trei state membre care au obţinut cele mai bune performanţe în

materia stabilităţii preţurilor, respectiv au rata inflaţiei calculată ca medie a indicilor preţurilor

de consum asupra unei baze comparabile, cea mai scăzută.

41


Conform Raportului de convergenţă al BCE, în decmebrie 2006, criteriul de inflaţie a

fost de 2,8% (o inflaţie medie a celor mai bune trei performere de 1,1%, la care se adaugă 1,5

puncte procentuale).

În ceea ce priveşte anul 2007, rata inflaţiei a coborât de la 5,37% în luna martie la

4,56% la sfârşitul trimestrului II. În trimestrul III 2007, rata anuală a inflaţiei a depăşit limita

superioară a intervalului de variaţie de +/-1 punct procentual în jurul ţintei interpolate, nivelul

atins la sfârşitul perioadei (6,03%) fiind cu 2,23 puncte procentuale mai ridicat decât cel

consemnat în iunie 2007 şi cu 2,04 puncte procentuale mai mare decât cifra de la sfârşitul

lunii iulie.

Fig. 4.1. Evolutia ratei inflatiei

Sursa: www.bnr.ro

4.2. EVOLUTIA RATEI DOBĂNZII ÎN ROMÂNIA

42


Conform criteriului de convergenţă a dobânzilor, rata dobânzii nominale pe termen

lung (10 ani) la obligaţiunile de stat, în anul premergător evaluării, să nu fie mai mare cu cel

mult 2% peste media dobânzilor înregistrată în cel mult trei state membre ce prezintă

rezultatele cele mai bune în ceea ce priveşte rata dobânzii (statele cu rata cea mai scazută).

Începând din anul 2005 au fost organizate întâlniri periodice între Ministerul

Finanţelor Publice şi dealerii primari şi investitorii, pentru a discuta evoluţiile pieţei şi

aşteptările legate de aceasta, precum şi cerinţele investiţionale.

Fig. 4.2. Evolutia ratei dobanzii în perioada 2004-2005

În 2006, a fost publicat pentru prima dată un calendar al titlurilor de stat pe întregul

an. Conform planificării, s-a stabilit că pe parcursul anului vor fi emise obligaţiuni de stat de

3,5 şi 10 ani şi titluri de stat cu scadenţa la 6 şi 12 luni. Dar, datorită evoluţiei cheltuielilor şi

excedentului constant ce s-a observat pe parcursul execuţiei bugetului toate licitaţiile

planificate au fost anulate. Practic, finanţarea din surse interne a fost redusă la împrumutări pe

termen scurt din lichidităţile disponibile în contul curent al trezoreriei statului, provenind în

special din excedentele înregistrate la bugetele locale şi la alte bugete (bugetul asigurărilor

sociale şi fondul de somaj). 11

11 www.mfinante.ro/ programul de convergenţă 2006-200943

http://www.mfinante.ro/


Rata dobânzii la ultima emisiune de obligaţiuni guvernamentale pe termen de 10 ani

(august 2005) a fost de 7,49%, iar la ultima emisiune obligaţiuni guvernamentale pe termen

de 5 ani (martie 2007), rata dobânzii a fost de 7,03%. Conform Raportului de convergenţă al

BCE, în decembrie 2006, criteriul de dobândă a fost de 6,2% (4,2% ale celor ma bune trei

performere, la care se adaugă 2 puncte procentuale).

4.3. EVOLUŢIA DEFICITULUI BUGETAR ÎN ROMÂNIA

Conform criteriului situaţiei publice deficitul bugetar al bugetului consolidat să nu fie

excesiv, să nu depăşească 3% din PIB. Reducerea deficitului bugetar a contribuit la

temperarea inflaţiei în 2005, limitând în acelaşi timp deteriorarea suplimentară a deficitului

contului curent. Aspecte problematice au constituit însă, şi în acest an, execuţia neuniformă a

cheltuielilor bugetare (întregul deficit s-a acumulat practic în ultima lună a anului), precum şi

ponderea insuficientă a veniturilor şi cheltuielilor bugetare în PIB (circa 30%).

Chiar dacă în 2006 a avut loc o relaxare a politicilor fiscale, reflectată într-o creştere a

deficitului bugetului general consolidat la 1,9% din PIB faţă de 0,8% din PIB în anul 2005

(conform metodologiei FMI), aceasta s-a produs spre finele anului. După primele zece luni,

bugetul general consolidat înregistra un excedent de 2,04% din PIB, ceea ce înseamnă că, de

fapt, în perioada respectivă, politicile fiscale au ajutat la consolidarea procesului

dezinflaţionist.

Performanţa României este bună în materie de deficit bugetar, intrucat deficitul din

2006 se incadrează confortabil în criteriul de la Maastricht, de 3%, performanţă superioară

faţă de cea a altor ţări care au intrat în UE în 2004.

4.4. EVOLUŢIA DATORIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA

Rata datoriei publice pe care o are România este sub 20% din PIB,

mult mai redusă decât plafonul de 60% stabilit de Tratatul de la

Maastricht. La sfârşitul anului 2005, datoria guvernamentală, calculată după metodologia

UE (ESA95), a reprezentat 15,9% din PIB, din care datoria internă a fost de 3,2% şi datoria

externă de 12,7%.

44


Fig. 4.3. Structura datoriei publice

Datoria guvernamentală defalcată pe tipuri de instrumente ne arată că, la sfârşitul

anului 2005, titlurile guvernamentale reprezentau 31,2% din totalul datoriei, restul fiind

împrumuturi. Referitor la scadenţa iniţială a datoriei guvernamentale, 6,4% este datorie pe

termen scurt, în timp ce 93,6% este datorie pe termen mediu şi lung, scadenţa medie fiind de

5,6 ani. Trebuie menţionat în acelaşi timp, că datoria publică defalcată pe tipuri de

instrumente ne arată că 39,2% din totalul acesteia este datorie cu rata variabilă. Datoria în

moneda natională a reprezentat 19,1% din totalul datoriei în timp ce datoria în euro s-a situat

la 51,5% din totalul datoriei în valută.

În pofida creşterii deficitului bugetar, datoria publică a continuat să scadă, ajungând în

2006 la 12,4% din PIB, faţă de 15,9% din PIB în anul precedent. Din punct de vedere al

criteriilor de la Maastricht referitoare la sustenabilitatea poziţiei fiscale, atât ponderea în PIB a

deficitului bugetar, cât şi cea a datoriei publice au fost net inferioare limitelor existente (3%

şi, respectiv, 60% din PIB). Obiectivul principal al managementului datoriei guvernamentale

îl reprezintă menţinerea în limite sustenabile a nivelului acesteia şi asigurarea surselor

necesare finanţării deficitelor bugetare şi a resurselor de plată a serviciului datoriei la un cost

cât mai redus şi un nivel al riscului acceptabil.12

4.5. EVOLUŢIA CURSULUI DE SCHIMB ÎN ROMÂNIA

12 www.mfinate.ro/ programul de convergenta 2006-200945

http://www.mfinate.ro/


Participarea pentru cel puţin 2 ani la mecanismul SME II, în care moneda naţională va

trebui să manifeste un grad ridicat de stabilitate faţă de euro, este obligatorie pentru adoptarea

Euro.

Două decizii sunt de importanţă crucială pentru aderarea României la zona euro şi

anume momentul intrării în mecanismul SME II şi durata participării la acest mecanism.

Recomandările Comisiei Europene şi ale Băncii Centrale Europene sunt:

Intrarea în mecanismul SME II să se facă după aderarea ţării respective la Uniunea

Europeană;

Durata participării la SME II să nu depăşească, de regulă, perioada obligatorie a celor

2 ani, ceea ce presupune ca ţara respectivă să fie relativ bine pregătită în momentul

intrării în SME II;

Criteriile de convergenţă nominală să fie îndeplinite într-o manieră sustenabilă.

Cursul de schimb al monedei nationale fata de euro trebuie sa se încadreze în

intervalul de variaţie de +/-15%, fără tensiuni majore pentru o perioadă de doi ani înaintea

momentului examinarii.

În România, în perioada 2005-2006, aprecierea/deprecierea zilnică maximă a cursului

de schimb leu/euro faţă de media celor doi ani a fost de +10,0/-6,1%.

Fluctuatiile monedei naţionale din ultima perioadă, căderea bursei pe fondul crizei

economice mondiale au condus la aprecierea procesului inflationist şi ar putea avea un impact

negativ asupra intervalului de aderare stabilit: 2012-2014, avertizează analiştii.

Insă, cel de al cincilea criteriu de convergenţă nominală, privind stabilitatea cursului

de schimb, depinde în mod critic de îndeplinirea criteriului privind rata inflaţiei. De când

inflaţia a fost adusă la valori cu o singură cifră, cursul de schimb a început să manifeste un

grad de stabilitate compatibil cu îndeplinirea acestui criteriu. Trebuie precizat că relaţia dintre

rata inflaţiei şi cursul de schimb este biunivocă, în sensul că ele se potenţează reciproc.

Cu alte cuvinte, cursul de schimb mai stabil nu este numai un rezultat al unei rate mai

scăzute a inflaţiei ci, la randul său, printr-o depreciere nominală mai mică (sau - ceea ce este

acelaşi lucru- printr-o apreciere reală mai mare) poate conduce la o scădere a ratei inflaţiei.

46


Aşadar, o concluzie foarte importantă este aceea că o apreciere în termeni reali a

cursului de schimb potenţează procesul dezinflaţionist. Însă această apreciere reală nu poate fi

impusă în mod arbitrar, fără respectarea “regulii de aur” conform căreia creşterea

productivităţii muncii (privită ca factor de stimulare a competitivităţii externe) trebuie să fie

în fiecare an mai mare sau cel puţin egală cu suma dintre aprecierea în termeni reali a

monedei naţionale şi creşterea în termeni reali a salariului mediu (văzute ca factori inhibanţi

ai competitivităţii externe).

Se poate aprecia că ţinând cont de necesitatea implementării unor reforme structurale

suplimentare care să ducă la cresterea capacităţii şi flexibilităţii economiei româneşti de a face

faţă şocurilor asimetrice, România nu va putea adera la mecanismul ratei de schimb doi (SME

II) mai devreme de 2012. Aderarea la mecanismul ratelor de schimb 2, prevăzută pentru anul

2012, va reprezenta o etapă importantă pe calea convergenţei.

4.6. INDEPLINIREA CRITERIILOR DE CONVERGENŢA REALĂ

Tabel 4.1. Convergenţă nominala. Criteriile de la Maastricht

47


Indicatori de convergenţă

nominala

Criterii Maastricht

Valoare de

referinta

2007

România

2007

RATA INFLATIEI

-medie anuala , %-<1,5 p.p peste media celor

trei state membre U.E13)2,85)

6,573)

RATA DOBANZILOR pe termen lung,

-medie anuala, %-

<2 p.p peste media celor

trei state membre U.E1)6,45) 7,492)

DEFICITUL BUGETAR

(% din PIB)max. 3% - 2,53)

CURSUL DE SCHIMB FATA DE EURO (evolutia

maxima în procente fata de media pe 2 ani)+/- 15% -

+10,0/

-6,14)

DATORIA PUBLICA

(%din PIB)max. 60% - 15,6

Sursa: BCE raport 2006, 2007

Tabel 4.2. Criteriile de convergenţă nominala în România 2003-2007

Indicatori 2003 2004 2005 2006 2007

Datoria publica

-max. 60% PIB-România 26,8 23,1 20,4 16,2 15,6

Deficit bugetar

-max. 3% PIB-România 2,3 2,5 0,7 1,9 2,5

Rata inflatiei, medie anuala

(%)

Valoarea de

referinta

România

2,7

14,1

2,4

9,7

2,5

8,3

2,7

7,0

2,8

6,5

13

48


Surse: EUROSTAT, Comisia Naţională de Prognoza, Institutul National de Statistica,

Banca Nationala a Romaniei, BCE

O accelerare a inflaţiei ar afecta criteriile de convergenţă şi implicit pe cele de

convergenţă reala. Este necesară intervenţia la nivel macroeconomic pentru ca şocurile care

ne afectează în acest moment sa aibă efecte doar pe termen scurt. În caz contrar am asista la

un regres, o instabilitate economică.

Principalele criterii de convergenţă reală sunt următoarele:

nivelul PIB/locuitor, atât în termeni nominali, cât şi la paritatea puterii de

cumpărare. (Fig 4.4.)

structura pe sectoare a economiei (Fig 4.5.);

gradul de deschidere a economiei (Fig. 4.6.);

ponderea comerţului cu UE în totalul comerţului exterior (Fig.4.7).

Fig.4.4 Fig.4.5

49


România are un grad mediu de deschidere a economiei, de 76,7% în 2006. Din acest

punct de vedere, economia românească este mult mai puţin deschisă decat economiile Cehiei,

Slovaciei sau Ungariei, pentru care comerţul exterior joacă un rol mult mai important, similar

celui din ţările BENELUX. Totuşi, România are un grad de deschidere a economiei mai mare

decat al Poloniei, ceea ce era de aşteptat, având în vedere corelaţia inversă care există intre

deschiderea economiei şi mărimea pieţei interne. Se poate aprecia că în anii următori

ponderile exporturilor şi importurilor în PIB vor continua să crească, iar România va deveni o

economie foarte deschisă, similară ţărilor de mărime mijlocie şi mică din UE.

În ceea ce priveşte ponderea comerţului cu Uniunea Europeană în totalul comerţului

exterior, România se plasează bine, asemănător ţărilor care au aderat în 2004, avand ȋn ultimii

3 ani o pondere de aproape 65%. Conform acestui indicator, ţara noastră se plasează în

imediata apropiere a Cehiei, Poloniei sau Ungariei. Totuşi, aceste cifre agregate nu sunt

semnificative în privinţa structurii comerţului cu ţările UE. În timp ce comerţul exterior al

Ungariei se bazează foarte mult pe autovehicule, bunuri electrocasnice şi tehnică de calcul

(comerţ intraindustrial), cel al Romaniei se bazează mult pe produse cu grad redus de

prelucrare (confecţii, mobilier, produse metalurgice). Acest handicap de structură nu va putea

fi depăşit decat printr-un proces susţinut de atragere a investiţiilor străine în domenii cu

valoare adăugată mare.

Fig.4.6 Fig.4.7

50


Dacă în materie de deschidere a economiei, România indeplineşte oarecum criteriile

de convergenţă reală, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte criterii. De exemplu, în

structura sectorială a PIB, agricultura continuă să joace un rol mult prea mare (circa 12-14%),

similar Bulgariei, dar de trei, patru ori mai mari decat în cazul ţărilor central-europene.

Mai mult decat atat, ponderea populaţiei ocupate în agricultură este în România de

25%, de cateva ori mai ridicată decat în celelalte ţări central-europene. De asemenea, se

constată o relativă subdezvoltare a serviciilor, care contribuie cu mai puţin de 50% din PIB în

cazul Romaniei, rezultat net inferior tuturor celorlalte ţări din zonă.

Poate fi semnalat faptul că, din punct de vedere al clasificării localităţilor, Bulgaria,

Estonia şi chiar Republica Cehă apar ca ţări “mai rurale” decât România. Dar în cazul acestor

ţări caracterul rural nu inseamnă exclusiv agricol, ci înseamnă implicare în sfera serviciilor şi

în industrie. Numai în România caracterul rural a rămas sinonim cu agricol, iar ultimul termen

a ajuns să fie sinonim cu agricultura de subzistenţă. Este evident că, având o asemenea

structură a economiei, România va avea dificultăţi majore în adoptarea euro.

În fine, ultimul criteriu de convergenţă reală il reprezintă nivelul PIB/locuitor.

Exprimat la cursul de schimb nominal, nivelul acestuia, a fost de peste 4500 euro în 2006. Un

indicator mai relevant ȋl constituie ȋnsă PIB/locuitor exprimat prin paritatea puterii de

cumpărare standard.

O forţare a ritmului de creştere economică, spre 7-8 % pe an, este problematică, ea nu

pare sustenabilă pe termen lung, riscând să ducă la o supraincălzire a economiei şi la perioade

de recesiune, alimentand modelul stop-and-go; în plus, ea este de natură a alimenta fie inlaţia,

fie deficitul de cont current, fie o combinaţie a celor două.

51


Deci o forţare excesivă a ritmului de creştere a PIB nu este de natură a ne apropia de

realizarea obiectivului pe termen lung. În schimb, se pune problema scurtării orizontului de

timp prin adăugarea la diferenţialul de creştere economică a unui anumit nivel de apreciere

reală. Pană la momentul intrării în mecanismul SME II, această apreciere reală poate fi de 3-

4% anual (condiţionată de “regula de aur” a corelaţiei cu productivitatea muncii).

Chiar şi după adoptarea euro, România poate înregistra o apreciere în termeni reali a

PIB/locuitor printr-o inflaţie marginal mai mare decat inflaţia celorlalte ţări membre ale zonei

euro, în procesul de apropiere dintre PIB în preţuri curente şi PIB exprimat în paritatea puterii

de cumpărare. În aceasta situaţie, România ar ajunge la nivelul mediu estimat pentru acel

moment al PIB pe locuitor din UE, în jurul anului 2044.

Aprecierea în termeni reali este benefică atat din perspectiva criteriilor de convergentă

nominală (deoarece contribuie la reducerea ratei inflaţiei), cat şi din perspectiva criteriilor de

convergenţă reală (intrucât ajută la scurtarea timpului necesar egalizării nivelurilor

PIB/locuitor).

În aceste condiţii, se pune problema găsirii unor modalităţi de stimulare a exporturilor,

altele decat deprecierea competitivă a monedei naţionale. Competitivitatea sporită nu trebuie

să se mai bazeze exclusiv pe costul scăzut, ci şi pe alţi factori, precum: inovaţia încorporată în

produs, livrarea la timp, produse specifice pentru clienţi specifici, crearea unor reţele de

distribuţie proprii, asigurarea de service şi de perioade de garanţie etc.14

4.7. DENOMINAREA LEULUI - UN ALT PAS SPRE ADOPTAREA

MONEDEI UNICE EUROPENE

Denominarea reprezintă acţiunea de reducere a valorii nominale a însemnelor

monetare. Motivele pentru care a fost necesar acest pas sunt:

denominarea marchează un ciclu inflaţionist şi intrarea intr-o perioadă de

stabilitate. Dacă nu s-ar fi trecut la denominare, Banca Natională a Romaniei ar fi

fost nevoită să facă multe emisiuni de bani mari şi chiar să emită o noua bancnotă,

respectiv bancnota de 5.000.000 lei;

14 www.bnr.ro/ Mugur Isareascu, Drumul catre euro52

http://www.bnr.ro/


o alta motivaţie ar fi aceea a exprimării preţurilor la niveluri normale uzuale în

Europa. În România, leul avea o paritate exprimată “cu cinci cifre”, situaţie care

nu s-a mai intalnit în alt stat vest-european. Astfel denominarea se concretizează

ca fiind ultimul pas tehnic pentru introducerea monedei unice euro, prevăzută

pentru perioada 2012-2014;

un alt motiv il constituie simplificarea trecerii ulterioare la moneda unică

europeană. Asistăm în prezent la internaţinalizarea relaţiilor economice, monetare

şi financiare, la globalizarea lor, la extinderea economiei de piată şi la utilizarea

monedei în plan zonal. Este mai uşor de utilizat un schimb la o paritate de 4:1

decat 40.000:1.

denominarea este utilă pentru a reduce nivelul indicatorilor valorici la parametri

mai uşor inteligibili.

Dimensiunile noilor bancnote au fost stabilite tinându-se cont de faptul că, după

integrare, ţara noastră va trece la moneda unică europeană. Aceasta va constitui un avantaj

cert, deoarece costurile adaptării ulterioare a ATM-urilor vor fi mai reduse.15

Denominarea a fost necesară, fiind considerată o etapă intermediară a trecerii la

moneda unică europeană. Pană la trecerea la euro estimată pentru intervalul 2012-2014 este

timp îndelungat, iar lucrul cu cupiuri valorice mari prezintă incovenienţe. Tăierea a patru

zerouri din valoarea nominală a însemnelor monetare are şi un efect psihologic deosebit,

constatat şi în experienţa altor state care au efectuat denominarea.

Inainte ca euro să devină şi moneda naţinală romanească, leul mai are de străbătut

anumite etape care au mai multă importanţă simbolică, decât una economică. Prima etapă,

respectiv denominarea leului, este o operaţiune cu valoare tehnică, din care “nimeni nu caştigă

şi nimeni nu pierde substanţa economică”. Această etapă a dus la simplificarea evidenţelor

economice, iar trecerea la euro se va realiza cu mai multă uşurinţă deoarece raportul între leu

şi euro va fi de 1:4 în loc de 1:40.000.

Costurile pe care le-au presupus denominarea sunt compensate cu cele privind

producerea cheltuielilor de transport, manipulare şi utilizarea bancnotelor şi monedelor.

Următoarea etapă va fi trecerea la un leu cu adevărat puternic, reflectarea unei economii în

plină dezvoltare, iar a treia etapă va fi trecerea la moneda unică europeană, care va consfinţi

integrarea deplină a ţării noastre în structurile Uniunii Europene.16

15 Stefura, G., Romania şi problemele integrării europene, Editura Universităţii ‘Al.I.Cuza’, Iaşi, 2007,

pag. 203-20416 www.bnr.ro/

53

http://www.bnr.ro/


4.8. PREĂTIREA IMM-URILOR PENTRU EURO

Multe întreprinderi mici şi mijlocii percep trecerea la euro ca o constrângere sau un

proces generator de costuri suplimentare. În aceasta privinţă, se cuvine să evidenîiem că doar

o întreprindere mică şi mijlocie din patru, la ora actuală, a facut deja un demers practic în a

calcula şi evidenţia exact efectele introducerii euro asupra operaţiunilor sale.

Cu cât întreprinderile vor intarzia mai mult în pregătirea pentru moneda unică, cu atât

mai mari vor fi costurile de adaptare la care vor trebui sa facă faţa. Invers, o bună pregatire şi

din timp, le-ar permite întreprinderilor să beneficieze de o serie de avantaje.

Pentru a putea beneficia însa de toate aceste avantaje, întreprinderile trebuie să se

pregătească, întrucat trecerea la euro nu este numai o schimbare de ordin pur tehnic ci implică

o serie de mutaţii la nivelul firmei, atât în cadrul departamentul informatic, contabil cât şi

comercial, financiar, de marketing şi de personal.

Într-o primă etapă trebuie creată o structură care sa evalueze procesul de trecere la

moneda euro sa obtină informaţii adecvate referitoare la acest proces. Intr-o a II-a etapă poate

fi utilă prevederea unui buget pentru a face faţă costurilor de adaptare şi pentru a începe

luarea măsurilor pentru sensibilizarea şi educarea personalului.

Formarea personalului nu trebuie sa fie neglijată, întrucat euro va constitui pentru

fiecare un nou sistem de referinţă. În acest sens, până în 2012, indicarea salariilor în moneda

naţionala şi în euro poate fi practicată de către întreprindere.

Dacă salariaţii sunt în contact direct cu publicul (cum este cazul distribuţiei) un efort

deosebit de formare şi educare a acestuia ar trebui luat în calcul, intrucât prin apropierea de

cetăţeni, micii comercianţi joaca un rol determinant în acceptarea euro de către aceştia.

De asemenea, şi alte masuri vor trebui luate de către IMM care doresc sa utilizeze euro

pentru modificarea strategiei lor comerciale. Noi liste de preţuri vor trebui stabilite căci

simpla aplicare a ratei fixe de conversie poate da naştere la preţuri nesatisfacatoare din

punctul de vedere al marketingului. În anumite cazuri, se poate prefera modificarea mărimii,

greutăţii sau conţinutului unui produs astfel încât să se fixeze preţuri mai adaptate (preţuri

rotunjite sau preţuri psihologice). În anumite sectoare, va fi necesar să se prevadă pe termen

lung noile preţuri pentru noile cataloage de preţuri şi, eventual, adaptarea, tipărirea

automatelor de vânzări.

54


4.9. INFLUENŢA VARIAŢIEI CURSULUI VALUTAR ASUPRA

CHELTUIELILOR ŞI PROFITULUI NET LA SC DRYAS SRL

Tabel 4.3. Analiză pe baza bilanţurilor exerciţiilor financiare 2005-2007 (RON)

55


Contul de profit şi pierdere

Denumirea indicatoruluiRealizări în perioada de raportare

31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

1.Cifra de afaceri neta 5819039 5077966 5437889

Producţia vandută 5722631 4988072 5392365

Venituri din vanzânzarea mărfurilor 96408 89894 45524

2.Variaţia stocurilor de produse finite 668346 256519 0

şi a productiei în curs de executie 0 0 359775

3.Producţia realizata de entitate pentru scopurile sale proprii şi

capitalizarea

368069 53602 0

4.Alte venituri de exploatare 124877 2403845 63094

VENITURI DIN EXPLOATARE = TOTAL 6980331 7791932 5141208

5.a) Cheltuieli cu materialele prime şi materialele consumabile 2245665 1956331 1950832

Alte cheltuieli material: 250422 12965 136332

b) Alte cheltuieli externe (cu energie şi apa) 169836 163683 179144

c) Cheltuieli privind marfurile 122160 74337 33446

6. Cheltuieli cu personalul, din care 1304527 1516235 1666829

a) Salarii şi indemniţii 940515 1168811 1310088

b) Cheltuieli cu asigurarile şi protectia sociala 364012 347424 356741

7.a) Ajustari de valoare privind imobilizarile corporale şi necorporale 348483 197463 206121

a.1) cheltuieli 348483 197463 206121

8.Alte cheltuieli de exploatare 2355265 3637193 2430405

8.1. cheltuieli privind prestaţiile externe 2131967 2051072 2256919

8.2. cheltuieli cu alte impoyite, taxe şi varsaminte 60928 43108 38548

8.3. cheltuieli cu despagubiri, donatii şi activele cedate 162370 1543013 134938

CHELTUIELI DE EXPLOATARE = TOTAL 6796358 7558207 6603109

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE profit 183973 233725 0

pierdere 0 0 1461901

11.Venituri din dobânzi 12308 3232 160

Alte venituri financiare 753336 847581 684754

VENITURI FINANCIARE = TOTAL 765644 850813 684914

13.Cheltuieli privind dobânzile 136564 131932 141947

Cheltuieli în relatia cu entitatile afliate 136564

Alte cheltuieli financiare 692147 919129 827837

CHELTUIELI FINANCIARE = TOTAL 828711 1051061 969784

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARA profit 0 0 0

pierdere 63067 200248 284870

14.PROFITUL SAU PIERDEREA CURENTA profit 120906 33477 0


15. Venituri extraordinare 0 0 0

16. Cheltuieli extraordinare 6742 0 0

17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA

EXTRAORDINARĂ profit

0 0 0

pierdere 6742 0 0

VENITURI TOTALE 7745975 8642745 5826122

56


CHELTUIELI TOTALE 7631811 8609268 7572893

PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTA profit 114164 33477 0


18. Impozitul pe profit 57284 9670 0

19. PROFITUL SAU PIERDEREA NETA A EXERCIŢIULUI

FINANCIAR profit

56880 23807 0



Fig. 4.8. CHELTUIELI ŞI PROFIT NET 2005-2007(RON)

Sursa: Bilantul firmei SC Dryas SRL

Tabel 4.4. CASH FLOW SC DRYAS SRL

semn RON RON RON

1 Cont de profit şi pierderi 2005 2006 2007

+ Cifra de afaceri 5.819.039 5.077.966 5.450.000

+ alte venituri 1.479.185 -256.519 -403.854

57


Total venituri operational e 7.298.224 4.821.447 5.046.146

% YoY cresterea fata de anul precedent -34% 5%

-

cheltuieli directe (materii prime, materiale

etc.) -3.465.923 -2.132.979 -2.178.337

-

cheltuieli indirecte legate de producţie şi

prestate de terti sau cheltuieli cu

producerea bunurilor vandute -134.179 -90.935 -83.183

- cheltuieli cu personalul -1.304.527 -1.516.235 -1.702.677

- cheltuieli generale şi administrative -1.111.863 -803.578 -1.187.222

- cheltuieli cu chiriile şi leasing operational -1.271.899 -1.274.004 -1.436.185

Excedent brut din exploatare inainte de

dobanzi, amortizare, impozitare 9.833 -996.284 -1.541.458

marja excedentului brut (excedent brut/CA

%) 0% -21% -31%

- amortizare -348.483 -197.463 -122.400

excedent brut inainte de impozitare şi

dobanzi -338.650 -1.193.747 -1.663.858

+/- Venit / cheltuiala cu dobanda -63.067 -200.248 -114.500

+/- venituri/pierderi extraordinare -6.742 0 0

16% impozitul pe profit 0 0 0

profit net -408.459 -1.393.995 -1.778.358

marja profitului net (profit net/CA%) -6% -29% -35%

2 CASH FLOW

A Activitatea de exploatare

+

Excedent brut din exploatare inainte de

dobanzi, amortizare, impozitare 9.833 -996.284 -1.541.458

- minus:cheltuiala cu dobanda -63.067 -200.248 -114.500

- minus: impozitul pe profit 0 0 0

-/+ minus: modificari active circulante 0 -1.482.082 317.009

CF rezultat din activitatea de exploatare -53.234 -2.678.614 -1.338.949

B Activitatea de Investiţii

-

CAPEX (formular 20 bilant cu modificarea în

activele imobilizate din cursul anului

curent) 0 0 0

+ vanzari de active fixe (imobilizate)-(intrare 124.875 857.799 11.072

58


de cash)

+/-

vanzare/achizitie active financiare (titluri,

participatiuni) 0 0 0

CF din activitatea de investiţii 124.875 857.799 11.072

C Activitatea financiara

+ intrari din credite 0 0 0

- rambursare credite (principal) -446.139 -211.085 -150.734

+

intrari de capital (aport şi/sau imprumuturi

asociati) 0 0

- dividende retrase (platite actionarilor) 0 0 0

CF din activitatea financiara -446.139 -211.085 -150.734

CF net din anul curent -374.498 -2.031.900 -1.478.611

Sold la inceputul anului -374.498 -2.406.398

Sold la sfarsitul anului -374.498 -2.406.398 -3.885.009

3 modificari în activele circulante

intrari/iesiri stocuri n/a 58.523 -42.122

intrari/iesiri creante n/a -853.018 -651.741

intrari/iesiri furnizori n/a -687.587 1.010.872

nevoia de capital circulant -1.482.082 317.009

4 Active circulante

+ stocuri 3.746.342 3.687.819 3.729.941

+ creante (inclusiv intragrup) 683.086 1.533.327 1.980.218

+

alte active circulante, cheltuieli în avans,

TVA de recuperat, etc. 185.440 188.217 393.067

- furnizori (inclusiv intragrup) -1.286.575 -384.010 -1.934.998

-

avansuri primite (de la clienţi sau platite

furnizorilor) -588.171 -784.860 -266.789

-

alte pasive pe termen scurt (TVA de plata,

datori la buget etc.) -38.342 -56.631 -34.586

Capital de lucru net 4.183.862 3.866.853

Viteza de rotatie a stocurilor 380 605 602

viteza de rotatie creante 34 116 143

viteza de rotatie a furnizorilor 100 46 205

59


Comparativ cu 2006, când cifra de afaceri a suferit atât din cauza portofoliului de client şi

a fluctuaţiei cursului de schimb al Euro, în 2007, firma şi-a revenit, realizând o crestere de 18%,

apropiindu-se de rezultatul anului 2005.

Pâna în 2005, întregul export al firmei era realizat către firma belgiană care revindea

produsele clienţilor sai. Pentru o creştere a cifrei de afaceri prin eliminarea revânzatorului, sau

stabilit noi legaturi de afaceri, şi astfel firma a castigat la valoarea adaugata a produsului vândut.

Din datele prezentate, se poate observa că firma şi-a asigurat producţia şi vânzările prin

comenzi ferme, prin livrari directe, şi printr-un management atent al cheltuielilor. Se poate

observa că cheltuiala cu materialele s-a redus de la 40% în 2006 la 37% în 2007, egală cu cea din

2005.

Cheltuiala cu salariile, a crescut de la 19% în 2005 la 28% în 2006, creştere ce a continuat

şi în 2007 pâna la 32%. Cresterea se datorează introducerii în cheltuiala cu salariile şi a ticketelor

de masă acordate angajatilor, crestere generate însa şi de legislatia privind salariile minime pentru

fiecare încadrare.

Se poate observa ca pierderea din activitatea curenta se înregistrează începând cu anul

2005, profitul din 2005 şi 2006 a fost realizat ca urmare a vânzărilor de active.

Pierderile înregistrate în anul 2006/2007 se explică prin:

Scăderea cursului valutar, majorarea preţului utilităţilor au influenţat creşterea cheltuielilor

la o cifră de afaceri aproape constantă în Euro.

Firma a procedat la un control riguros al cheltuielilor prin:

diminuarea cheltuielior cu salariile;

restructurarea angajaţilor;

renegocierea preţurilor de achiziţie;

mărirea termenului de plată către furnizori la 30 de zile, fără majoararea preţului de

achizitie şi a altor cheltuieli;

monitorizarea şi diminuarea cheltuielilor interne;

eficientizarea producţiei cu creşterea contolului de calitate;

eficientizarea muncii prin îndeplinirea obligaţiilor de muncă în programul normal

de 8 ore, eliminându-se astfel orele suplimentare.

renegocierea relatiei cu clienţii externi prin: păstrarea volumului de vănzări,

majorarea preţului, micşorarea termenului de plată.

60


Bibliografie Cap. IV

1. Daianu, D., Vranceanu, R., România şi Uniunea Europeană, Editura Polirom,2002

2. Stefura, G., România şi problemele integrării europene, Editura Universităţii

“Al.I.Cuza”, Iaşi, 2007

3. Turliuc, V. (coord.), Moneda şi credit, Editura Economică, Bucureşti, 2005

4. *** - Bilanturile SC DRYAS SRL, anul 2005, 2006, 2007.

5. www.bnr.ro

6. www.guv.ro

7. www.insse.ro

8. www.mfinante.ro/Programul de convergenţă 2006-2009

61

http://www.mfinante.ro/

http://www.insse.ro/

http://www.guv.ro/

http://www.bnr.ro/


Cap. V Concluzii şi propuneri

Conform Tratatului de la Maastricht, ţările care aderă la Uniunea Europeană devin

state membre cu derogare temporară în ceea ce priveşte adoptarea monedei comune. Aceasta

înseamnă că la un moment dat, ulterior aderării, noile state membre vor intra în SME II, iar

apoi, condiţionat de îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală, vor adopta moneda euro,

care oferă conţinut deplin integrării în Uniunea Economică şi Monetară. Deşi după aderarea la

Uniunea Europeană, politicile monetare şi de curs de schimb ale fiecărui stat devin obiectul

interesului comun, este în acelaşi timp evident că opţiunile de strategie monetară şi valutară

după aderarea la UE constituie, în principal, o responsabilitate şi o prerogativă a statului

membru respectiv.

Pentru economia românească, intrarea în zona euro reprezintă un obiectiv strategic

extrem de important, al cărui calendar de realizare a fost elaborat luându-se în considerare

beneficiile şi costurile pe care acest proces le antrenează. Prima ediţie a Programului de

convergenţă, definitivată şi publicată în ianuarie 2007 – după ce în lunile anterioare proiectul

acestuia a fost supus dezbaterii publice – are pentru România o importanţă deosebită, fiind

primul document care evaluează posibilităţile de dezvoltare economică în condiţiile

promovării politicilor de realizare a convergenţei nominale şi reale.

Ţinând cont de necesitatea implementării unor reforme structurale care să conducă la

creşterea capacităţii economiei româneşti de a face faţă şocurilor asimetrice, în Programul de

convergenţă se apreciază că România nu va putea adera la SME II mai devreme de anul

2012. În condiţiile intrării în SME II în anul 2012 şi ale minimizării duratei de participare la

acest mecanism, adoptarea euro ar putea avea loc la orizontul anului 2014.

62


Ţările participante la zona euro

Sursa: www.bnr.ro

15 state membre din uniunea europeana au adoptat acesta moneda. Acestea sunt:

Belgia

Germania

Grecia

Spania

Franta

Irlanda

Italia

Luxemburg

Olanda

Austria

Portugalia

Finlanda

Slovenia

Cipru

Malta

63

http://www.bnr.ro/


În ceea ce priveşte stadiul îndeplinirii criteriilor de convergenţă nominală, economia

românească nu are probleme din perspectiva sustenabilităţii finanţelor publice, ponderile în

PIB ale datoriei publice şi deficitului bugetar fiind în anii 2005-2006 net inferioare pragurilor

stabilite prin Tratatul de la Maastricht.

Performanţa României în materie de inflaţie s-a îmbunătăţit considerabil în perioada

2000-2006, rata medie anuală a inflaţiei înregistrată în anul 2006 fiind însă cu 3,76 puncte

procentuale superioară nivelului de referinţă al criteriului. În anul 2006 nu au avut loc

emisiuni de titluri de stat pe termen de 10 ani, iar rata dobânzii la titlurile de stat cu această

scadenţă emise în august 2005 a fost de 7,49% (faţă de nivelul de referinţă de 6,2%).

Pentru îndeplinirea criteriului specific, se impun formarea unei pieţe interne de

capitaluri pe termen lung şi convergenţa ratelor dobânzii. În ceea ce priveşte cursul de schimb

al leului faţă de euro, în perioada 2005-2006 s-a înregistrat o marjă de variaţie de +10/-6,1%

faţă de media intervalului de doi ani avut în vedere. Evoluţia se încadrează în intervalul-

standard de fluctuaţie al SME II, dar nu şi în banda asimetrică de +15/-2,25% care ar putea fi

utilizată la evaluarea îndeplinirii fără tensiuni severe a criteriului de stabilitate a cursului de

schimb.

Există anumiţi factori care pot optimiza intrarea în zona euro. Indeplinirea criteriilor

convergenţei nominale joacă un rol principal, dar foarte importanţi sunt acei factori care fac

posibilă o performanţă solidă în cadrul uniunii monetare. Aceştia includ flexibilitatea în

pieţele de produse/servicii şi în pieţele pentru factori de producţie, consolidarea reformelor

sistemelor de pensii şi asigurări sociale şi o politică fiscală concentrată asupra mobilităţii

factorilor de producţie în cadrul condiţiilor de piaţă unice, inclusiv migraţia forţei de muncă.

Pentru a atinge criteriile de convergenţă reală şi nominală este necesară continuarea

eforturilor pentru a obţine:

- consolidarea decelerării inflatiei;

- formarea pieţei interne de capitaluri pe termen lung şi convergenţa ratelor de

dobândă cu cele stabilite prin Tratat. Este necesară dezvoltarea pieţei titlurilor de stat, pe

fondul finalizării liberalizării contului de capital;

- stabilitatea relativă a cursului leului pe piaţă. Un grad de stabilitate mai ridicat al

cursului de schimb poate fi atins prin creşterea credibilităţii procesului de convergenţă şi prin

stabilizarea anticipaţiilor privind cursul de schimb pe termen lung.

64


Perioada dintre mementul aderării la UE şi momentul intrării ȋn mecanismul SME II

va trebui folosită cu ȋnţelepciune pentru restructurare economică de profunzime şi pentru

realizarea unor programe de investiţii de natură să reducă, ȋn cel mai scurt timp, decalajul care

ne desparte de standardele actuale ale Uniunii Europene.

Succesul sau eşecul introducerii euro depinde de mărimea şi natura efectelor surprinse

mai sus. S-a pus şi continuă încă în unele cercuri să se pună întrebarea dacă câştigul rezultat

ca urmare a reducerii costului tranzacţiilor, dispariţia instabilităţii cursului de schimb şi o mai

mare transparenţă a preţurilor au cântărit definitoriu în sprijinul introducerii Euro, în

comparaţie cu pierderile ocazionate de introducerea noii monede şi posibilele ajustări ale

costurilor la nivel macroeconomic.

Deşi s-ar părea că Euro este extrem de vulnerabil, şansele unei prăbuşiri complete a lui

sunt de fapt foarte reduse. Economiile din zona euro s-au aliniat până acum mult mai repede

decât ar fi gândit cineve că ar fi posibil acum câţiva ani şi dau semne de creştere economică

puternică şi continuă. Şocurile economice sunt extrem de rare şi nu conduc întotdeaune la

divergenţe economice, iar majoritatea economiştilor sut de acord că Euro are o perspectivă

promiţătoare.

Unii experţi argumentează că euro încurajează reforma structurală atât de necesară în

Europa. Ţările care doresc să se califice pentru euro trebuie să îşi ajusteze economiile,

îndeplinind criteriile de convergenţă stabilite în Tratatul asupra UE. Pe viitor, ele trebuie să

adere la Pactul de stabilitate şi creştere, un acord care limitează strict împrumuturile

guvernamentale şi care forţează guvernele să îşi ajusteze finanţele publice.

După trei ani de apreciere continuă, 2008 va fi primul an în care leul pierde teren faţă

de moneda euro.

Astfel, cursul mediu anunţat de Comisia de Prognoză este cu 21 de bani mai mare

decât cel de anul trecut, adică avem o depreciere de 6%. Cursul rămâne totuşi cu 50 de bani

sub valoarea maximă înregistrată în 2004.

3,55 de lei pe euro este doar un curs mediu, pentru că de-a lungul anului vom vedea

variaţii importante. Prognoza arată că euro va coborî de la 3 lei şi 69 de bani, în ianuarie, până

la 3 lei şi 41 de bani, în iulie - adică tocmai bine pentru vacanţe ceva mai ieftine în străinătate.

Apoi, cursul va reîncepe să crească până la 3 lei şi 64 de bani la sfârşitul anului.

Din păcate şi inflaţia va avea în 2008 prima revenire puternică după ani de zile de

scădere. Astfel, creşterea medie a preţurilor de consum va fi de 7%, cu 2% mai mult decât

anul trecut.

65


Această inflaţie de 7% va "mânca" din creşterea de 13% a veniturilor, astfel încât

puterea de cumpărare va creşte cu mai puţin de 6%. Românii vor avea însă satisfacţia de a

număra mai mulţi bani la salariu - în medie 1181 de lei în fiecare lună. Rămâne de văzut cât

adevăr este în aceste prognoze.

Cum arata economia Romaniei în 2008

Un produs intern brut în jurul valorii de 126 mld. euro, inflatie intre 4,5% şi 6%, un

nivel al investitiilor străine directe care ar putea fi sub nivelul din 2007 şi un curs al leului

intre 3,3 şi 3,75 unitati în raport cu euro contureaza imaginea macroeconomica a Romaniei

pentru 2008, potrivit unei ample analize realizate de Business Standard. Previziunile pentru

2008 nu sunt deloc optimiste, mai ales ca inflatia a iesit din grafic în multe state europene.

Anul acesta, majorarea salariilor cu peste 15% şi a pensiilor sporesc riscurile inflationiste,

astfel ca analistii vorbesc de un maxim al inflatiei anuale, în prima parte a anului, de 7,5%.

Pentru intreg anul, estimarea expertilor este intre 4,5% şi 6%, insa prognozele privind ratarea

tintei de inflatie pentru al doilea an consecutiv par foarte probabile.

Considerat aliat al BNR în lupta cu inflatia în prima parte a anului trecut, leul a

pierdut acest statut, platind practic pentru evolutiile sub asteptari din economie. Pentru acest

an este estimata o volatilitate ridicata a cursului de schimb, cu tendinte de depreciere, pe

fondul interesului scazut pentru leu, daca mediul international este turbulent. Leul s-ar putea

deprecia peste pragul de 3,75 lei/euro, în conditiile în care deficitul de cont curent se

accentueaza, iar investitorii, şi asa ingrijorati de mediul international, se reorienteaza.

66


Cum va evolua cursul leu/euro în 2008 ?

După un an în care leul a fost când mai slab, când mai puternic, ajungând la valori

„total nesustenabile”, în raport cu moneda unică europeană, evoluţia cursului de schimb din

2008 este tot mai greu de estimat. Spre exemplu, în iulie 2007, atunci când un euro era cotat

oficial cu 3,1112 – 3,1204 lei, se vorbea de un curs posibil de 2,9 lei. Când leul a început să se

deprecieze, o parte dintre analişti declarau că aceasta se va opri la 3,7 lei pentru un euro.

Acum, analiştii sunt mai rezervaţi în a face previziuni.

Paritatea leu-euro influenţează viaţa tot mai multor români, fie că este vorba de

facturile lunare, rate sau afaceri de anvergură, cursul de schimb influenţează veniturile celor

mai mulţi dintre noi.

Analiştii au luat în calcul faptul că 2008 este un an electoral, ceea ce ar putea

determina derapaje economice, dar au ţinut cont şi de sumele mari de bani pe care Uniunea

Europeană le pune la dispoziţia României pentru dezvoltare, acesta fiind primul an în care

„chiar vom utiliza fonduri structurale”. „Avem un buget de 3 miliarde de euro din care sperăm

să cheltuim cât putem de mult. O parte din aceşti bani se vor schimba în lei, iar pe o piaţă

valutară redusă faţă de cele existente în regiune, aceste tranzacţii se vor resimţi, a precizat

Lucian Anghel, analistul-şef al Băncii Comerciale Române.

În plus, anul acesta vor continua să existe investiţii directe străine importante,

aşteptările fiind de 6-7 miliarde de euro – cam tot atât cât au intrat şi în 2007. Demne de luat

în calcul sunt şi intrările de valută de la românii care lucrează peste hotare, primul val

semnificativ fiind aşteptat pentru a doua jumătate a lunii aprilie, în preajma sărbătorilor de

Paşte.

La stabilitatea cursului valutar în 2008 vor contribui şi rezervele Băncii Naţionale a

Românei. Potrivit analiştilor, aceasta din urmă, chiar dacă va scăpa din mână încadrarea

inflaţiei pe un culoar descrescător, nu va ţinti niciodată cursul, dar îi va acorda totuşi un

anumit grad de atenţie. Astfel, Banca Centrală îşi va intensifica politica monetară.Cu toate

acestea, economiştii sunt de părere că, în primele şase luni ale anului, cursul va fi extrem de

volatil, stabilizarea acestuia urmând să se producă în partea a doua a anului pe care leul ar

putea să-l încheie la un nivel puţin mai apreciat decât cel înregistrat în prezent. Aceştia nu au

uitat să amintească nici de faptul că economia românească este mult mai expusă la

deprecierea monedei naţionale, decât la aprecierea acesteia

67


« Începând cu mai-iunie moneda naţională îşi va relua curba de apreciere îndreptându-

se către 3,3-3,25 de lei pentru un euro », susţine analistul Bogdan Baltazar. Una peste alta, un

curs mediu de 3,3 lei pentru un euro în 2008 – înaintat de Comisia Naţională de Prognoză

(CNP) – este realizabil în condiţiile în care printre măsurile luate de autorităţi se va număra şi

stimularea exporturilor. Potrivit CNP moneda naţională se va aprecia constant în următorii

ani, până la o rata medie de 3,1 lei pentru un euro în 2012-2013.

„Estimarea mea pentru finele lui 2008 e undeva nivelul de 3,4 lei pentru un euro.

Cursul mediu se poate duce către 3,25 -3,3, dar nu ar fi niciun dezastru pentru România dacă

acesta s-ar încadra între 3,25 şi 3,65. Problemele pot apărea doar în momentul în care ieşim

din acest palier”, a conchis Lucian Anghel.

Strategia SC DRYAS SRL pentru recuperarea pierderilor cauzate de

fluctuaţia cursului de schimb EURO este:

1. Cash Flowul previzionat din activitatea care va deveni din nou profitabilă, va ajuta

firma pe viitor sa platească ratele inclusiv esalonarea pe 3 ani a celor 200.000 euro din credite

contractate, din 3 motive:

Personalul a fost restructurat deja, prin renunţarea la acei angajati care erau ineficienţi,

în prezent în firma au ramas cei mai buni, mai calificati şi mai motivati angajaţi.

Pentru a mari productivitatea, eficienţa şi calitatea producţiei, vom angaja personal

calificat, cu salarii bune, care să inlocuiasca măsurile de restructurare adopatate în

prezent;

Diminuarea costului fiecarui produs finit cu un procent intre 5% şi 20%, prin

inlocuirea cu acordul clienţilor, a produsului din lemn masiv cu un produs din panel

furniruit cu lemn masiv;

Explicand influenţele evoluţiei cursului euro, cu acordul clienţilor s-au negociat

creşteri de preţuri intre 5% şi 20%, dupa cum urmează:

MANUCO BELGIA – 15%

DEKONINCK COLLECTIONS – 12%

68


RAANHUIS (AB OVO) – 5%

VAN LEBERGHE – 20%

VINCO (TAMAGO) – 5%.

Toate măsurile deja în aplicare, vor avea efecte spre sfîrşitul acestui an şi inceputul

anului viitor.

2. Diminuarea de capitaluri circulante.

Avand un produs de o calitate foarte buna şi faptul ca dispunem de o

tehnologie foarte greu de implementat în alte fabrici din lume, cu un know-how

specific pentru clienţii nostrii, ne da o pozitie pozitivă, puternică vis-à-vis de ei,

avind o situaţie privilegiată în negocierea termenelor de plată.

Deoarece se va schimba produsul din 100% lemn masiv, intr-un produs din

panel furniruit cu lemn masiv, va duce la o reducere a stocului necesar de

cherestea.

Valorificarea stocului de produse printr-o actiune comerciala specifica, acţiune

prin care se vor elibera nişte capitaluri circulante în cursul anului 2008.

69


BIBLIOGRAFIE GENERALA

CARŢI

1. Brociner, A., Europa Monetara, Ed. Institutul European, Iasi, 1999

2. Chabot, C., EURO - Moneda Europeană, Ed. Teora, 2000

3. Daianu, D., Vranceanu, R., România şi Uniunea Europeană, Editura Polirom,2002

4. Hen, C., Jacques, L., Uniunea Europeană, Ed. Coresi, Bucureşti, 1998

5. Ignat, I., Uniunea Europeană - de la Piaţa Comună la Moneda Unică, Ed. Economica,

Bucureşti, 2002

6. Ignat, I., Uniunea Economică şi Monetară, Ed. Synopsion, Iaşi, 1994

7. Nechita, V., Integrarea Europeană, Ed. Deşteptarea, Bacău, 1996

8. Paxino, D., Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale,

Editura Economică, Bucureşti, 2003

9. Popescu, I., Profiroiu, M., Politici europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003

10. Stefura, G., România şi problemele integrării europene, Editura Universităţii

“Al.I.Cuza”, Iaşi, 2007

11. Turliuc, V., Politici Monetare, Editura Polirom, Iaşi, 2002

12. Turliuc, V. (coord.), Moneda şi credit, Editura Economică, Bucureşti, 2005

13. Voinea, G., Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Editura

Sedcom Libris, Iaşi, 2002

ADRESE INTERNET

www.uniuneaeuropeana.ro

www.bnr.ro

www.guv.ro

www.insse.ro

www.mfinante.ro/Programul de convergenţă 2006-2009

www.MASTERMEUBEL-be.com;

70

http://www.MASTERMEUBEL-be.com/

http://www.mfinante.ro/Programul%20de%20convergenta%202006-2009

http://www.insse.ro/

http://www.guv.ro/

http://www.bnr.ro/

http://www.uniuneaeuropeana.ro/

impactul trecerii la moneda euro asupra economiei romanesti - studiu de caz dryas

Documents