FACULTATEA DE ADMINISTRATIE PUBLICA

PROGRAM MASTERAL “PUTEREA EXECUTIVA SI ADMINISTRATIA PUBLICA”

CURSURI ID

ANUL UNIVERSITAR 2010/2011

IMPACTUL CRIZEI ECONOMICE

ASUPRA GRADULUI DE ABSORBTIE A

FONDURILOR C OMUNITARE LA

NIVEL REGIONAL, IN ROMANIA

STUDENT:

MIHALACHE(TIMARU)

IONELA

BUCURESTI

2011

1

„Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea Europeană se bazează pe valorile

individuale şi universale ale demnităţii umane, ale libertăţii  şi ale solidarităţii; are la bază principiul

democraţiei şi principiul statului de drept. Pune persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia

Uniunii şi creând un spaţiu al libertăţii , securităţii şi justiţiei. Uniunea contribuie la apărarea şi

dezvoltarea acestor valori comune în respectul diversităţii culturilor şi al tradiţiei popoarelor Europei,

ca şi al identităţii naţionale a statelor membre şi al organizării puterilor publice ale acestora la nivel

naţional, regional şi local.”

Carta drepurilor fundamentale a Uniunii Europene, Nisa , 7 decembrie 2002

2

CUPRINS:

1. Obiectivele politicii de coeziune şi asistenţă structurală

comunitară ..............................................4

2. Politica de coeziune în perspectiva 2007-2013 ..............................................................................6

3. Simularea impactului politicii de coeziune; cazul României.........................................................12

3.1 Mecanisme de transmisie a politicii de coeziune …………………………………………..12

3.2 Agregarea fondurilor………………………………………………………………………..13

3.3 Scenarii şi ipoteze …………………………………………………………………………..13

3.4 Rezultatele simulărilor………………………………………………………………………15

4.Programele operaţionale sectoriale ……………………………………………………………….19

4.1 Programul Operaţional Regional …………………………………………………………..19

4.2 Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice ………………….19

4.3 Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.........................................20

4.4 Programul Operaţional Sectorial de Mediu ...........................................................................20

4.5 Programul Operaţional Sectorial de Transport ......................................................................21

4.6 Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative ...........................................21

4.7 Programul Operaţional Asistenţă Tehnică .............................................................................21

4.8 Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală ......................................................................22

4.9 Programul Operaţional pentru Pescuit ...................................................................................22

4.10 Programe de Cooperare Teritorală .......................................................................................23

5. Eficienţa politicii structurale în România; Probleme de absorbţie .................................................23

5.1 Obstacole şi factori favorizanţi ..............................................................................................23

5.2 Ajustarea preţurilor relative ...................................................................................................24

6. STUDIU DE CAZ: Politica de coeziune a Uniunii Europene - o soluţie la actuala crizã -........…25

3

1. OBIECTIVELE POLITICII DE COEZIUNE SI ASISTENTA STRUCTURALA

COMUNITARA

Realizarea pieţei unice a avut fără îndoială efecte benefice asupra economiei europene în

ansamblu, însă acestea nu au fost egal repartizate între sectoarele productive, state, regiuni şi

grupurile sociale. În consecinţă se manifestă o dinamică teritorială dezechilibrată ca urmare a

procesului de liberalizare a pieţelor. Din această cauză s-au creat mecanisemele politicii de coeziune,

pentru a corecta tendinţele către concentrarea activităţilor economice odată cu intensificarea

procesului de integrare economică.

Coeziunea poate fi definită ca reprezentând acea proprietate a elementelor constitutive ale unui

sistem, care asigură coerenţa şi unitatea ansamblului şi permite funcţionarea şi perpetuarea

sistemului. D. Tarschys distinge patru niveluri ale coeziunii: economic, social, cultural, şi politic.

Coeziunea economică reprezintă suportul atingerii obiectivului general urmărit de fiecare

naţiune, cela al creşterii bunăstării.

Coeziunea socială reprezintă un alt element important în dezvoltarea unui sistem economic,

izvorâtă din necesitatea constituirii unei politici distincte, destinată reducerii disparităţii

dintre indivizi, regiuni sau state (spre exemplu remodelarea sistemelor fiscale şi bugetare în

scopul susţinerii cateoriilor sociale afectate).

Coeziunea culturală favorizează raspândirea sistemelor de valori culturale comune, progresul

tehnologic cât şi dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale.

Coeziunea politică are ca principal obiectiv urmărirea unor interese şi scopuri comune,

formarea de alianţe, organizaţii, şi alte categorii de entităţi.

Politica de Coeziune Economică şi Socială (PCES) reprezintă politica fundamentală a UE

fiindu-i alocat 1/3 din bugetul său şi urmăreşte:

Reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între statele

membre/regiunile UE;

Îmbunătăţirea funcţionării Pieţei unice;

Promovarea dezvoltării stabile şi durabile a UE.

Cea mai importantă componentă a politicii de coeziune economică şi socială o reprezintă politica

de dezvoltare regională(PDR). În abordarea politicii de dezvoltare regională în cadrul UE se pune

accent pe promovarea egalităţii de şanse.

4

Politica de dezvoltare regională include un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de către

autorităţile administraţiei public locale şi centrale, în parteneriat cu alţi actori economici, în vederea

asigurării unei creşteri economice şi sociale dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a

potenţialului local şi regional.

PCES are şase obiective generale:

1. Promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor întârziate ca nivel de dezvoltare,

specifică zonelor cu un PIB pe locuitor inferior limitei de 75% din media comunitară.

2. Ajutorarea regiunilor aflate în declin industrial;

3. Combaterea şomajului de lungă durată;

4. Facilitarea inserţiei profesionale a tinerilor;

5. Accelerarea ajustăriistructurilor agricole şi promovarea dezvoltării zonelor rurale;

6. Dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor cu o densitate foarte redusă a populaţiei, sub

8 locuitori/km.

Mijloacele financiare prin care se implementează PCES se numesc Instrumente Structurale şi

cuprind:

1. Fondurile Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social

European);

2. Fondul de Coeziune.

Aceste 3 fonduri sunt cunoscute sub denumirea generică de Fonduri Structurale şi de Coeziune

(FSC). De asemenea mai există şi o categorie de fonduri complementare: Fondul European pentru

Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru Pescuit.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) susţine dezvoltarea economică durabilă la

nivel regional şi local prin mobilizarea capacităţilor locale şi diversificarea structurilor economice în

domenii precum cercetare şi dezvoltare tehnologică, inovare şi antreprenoriat, societatea

informaţională, IMM-uri, protecţia mediului, turism, energie.

Fondul Social European (FSE) contribuie la sporirea adaptabilităţii forţei de muncă şi a

întreprinderilor, creşterea accesului pe piaţa forţei de muncă, prevenirea şomajului, prelungirea vieţii

active şi creşterea gradului de participare pe piaţa muncii a femeilor şi a migranţilor, sprijinirea

incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi combaterea discriminării.

Fondul de Coeziune (FC) finanţează proiecte în domeniul protecţiei mediului şi reţelelor

de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum şi proiecte care vizează

îmbunătăţirea managementului traficului aerian şi rutier, modernizarea transportului urban,

dezvoltarea şi modernizarea transportului multimodal.

5

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) are ca scop creşterea

competitivităţii în sectorul agricol, dezvoltarea mediului rural şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în

zonele rurale prin promovarea diversităţii activităţilor economice.

Fondul European pentru Pescuit (FEP) investeşte în dezvoltarea resurselor acvatice vii, în

modernizarea ambarcaţiunilor de pescuit şi îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării produselor

piscicole. De asemenea, FEP sprijină implementarea strategiilor pentru dezvoltare durabilă a zonelor

de coasta.

Fondurile structurale ale UE sunt gestionate de catre Comisia Europeana si au ca destinatie

finantarea masurilor de ajutor structural la nivel comunitar, in scopul promovarii regiunilor cu

intarzieri in dezvoltare, reconversia zonelor afectate de declin industrial, combaterea somajului de

lunga durata, insertia profesionala a tinerilor sau promovarea dezvoltarii rurale. Multe însă dintre

regiunile asistate au rămas relativ sărace, manifestandu-se chiar regresii de creştere si care nu arata

niciun impact semnificativ al acestor transferuri.

Neutilizarea optima a transferurilor poate fi cauza urmatoarelor probleme:

Pierderilor de transferuri- Datorită unei administratii neadecvate; transferurile pot

fi utilizate pentru proiecte de investiţii care nu au niciun randament, adica sunt ineficiente;

costuri administrative care asigura cea mai buna utilizare a fondurilor. Resurse

suplimentarenecesare pentru programarea şi monitorizare, care nu pot fi folosite pentru

creşterea capacitatii productive a economiei. Ar trebui cel puţin să se încerce evitarea

pierderilor din transferuri, şi utilizarea acestora sub-optimala.

Activitati de rent-seeking. Transferurile ofera un stimulent agenţilor economici din sectorul

public şi sectorul privat să investească resurse în activităţi sub forma de renta pentru a primi

o chirie.Concurenta absoarbe resurse care nu mai pot fi utilizate eficient;

Deturnare de fonduri pentru consum. Utilizarea fondurilor pentru consum in detrimentul

utilizarii acestora pentru investiţii.

6

2.POLITICA DE COEZIUNE ÎN PERSPECTIVA 2007-2013

La 10 februarie 2004, Comisia a publicat un comunicat către Consiliu şi PE privind perspectivele

financiare ale UE pentru perioada 2007-2013, intitulat”Construind împreună viitorul: provocări

politice şi modalităţi bugetare ale Uniunii extinse, 2007-2013”. Comisia si-a prezentat propunerile

bugetare pornind de la următoarele patru priorităţi politice ale UE:

1) Creşterea durabilă

a) Competitivitate în serviciul creşterii şi folosirii forţei de muncă. Printre altele se numără

cheltuieli cu cercetarea şi dezvoltarea, intervenţii europene în vederea creşterii, educării,

formării;

b) Coeziune în vederea realizării creşterii economice şi utilizării forţei de muncă.

2) Dezvoltarea durabilă şi protejarea resurselor naturale;

3) Democraţia, libertatea, securitatea şi justiţia „ pentru a oferi un sens cetăţeniei europene”;

4) Fiinanţarea politicii externe a UE, ajutor pentru dezvoltare, poltica de vecinătate, politica

comericală comună, ajutorul umanitar etc.

Administrarea politicii de coeziune în perioada 2007-2013 trebuie să asigure coordonarea a cinci

principii:

1. Programarea

- La nivel politic: fiecare stat membru trebuie să pregătească un document asupra

dezvoltării strategice;

- La nivel operaţional: pe baza documentului politic, Comisia va adopta programe

naţionale şi regionale pentru fiecare stat membru;

2. Controlul financiar

- Comisia işi asumă responsabilitatea pentru implementarea bugetului;

- Proporţionalitatea şi simplificarea în continuare a managementului financiar şi a

controlului, precum şi sancţiuni mai stricte în caz de iregularităţi sau fraudă.

3. Complementaritatea

- Resursele UE ar trebui mai degrabă să suplimenteze decât şă înlocuiască resursele

naţionale.

4. Parteneriatul şi coordonarea

- Cooperarea între ţările membre, regiuni şi autorităţile locale atât la nivel de programare,

cât şi la nivel de implementare.

- Facilitarea accesului cetăţenilor şi al companiilor la proiecte finanţabile.

7

5. O concentrare sporită

- Resursele ar trebui să fie concentrate asupra celor mai puţin prospere ţări membre şi

regiuni, cu un accent pe ţările membre noi.

Conform perspectivei financiare 2007-2013, Comisia Europeana a alocat 308,041 miliarde euro

pentru finantarea Polticii de Coeziune la nivelul UE. Repartizarea acestei sume pe cele trei obiective

ale politicii reformate este urmatoarea:

81,7% pentru obiectivul Convergenta, din care 24.5% sunt destinate Fondului de Coeziune

15,8% pentru obiectivul "competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca".

2,4% pentru obiectivul "cooperare teritoriala europeana".

Extinderea Uniunii Europene de la 15 la 25 de membri la 1 mai 2004 şi la 27 de membri la 1

ianuarie 2007 are şi va avea efecte importante în ceea ce priveşte disparităţile regionale, dat fiind

nivelul de dezvoltare al statelor membre.

Astfel, deşi teritoriul a crescut cu 33%, iar populaţia cu 30%, PIB-ul Europei extinse a crescut doar

cu 5-6%. În 2002, PIB-ul pe locuitor în cele 10 ţări noi membre (la momentul respectiv, tări

candidate) reprezenta doar 39% din media UE15. La nivel naţional peste o treime din populaţie trăia

în ţări cu un venit pe locuitor mai mic de 90% din media UE faţă de 1/6 în EU15. Corespunzător

datelor din 1999, creşterea de la 15 la 27 a numărului de membri a avut drept consecinţă o scădere cu

18% a PIB mediu/locuitor în UE251. Potrivit celui de-al treilea Raport de Coeziune din 18 februarie

2004, extinderea Uniunii reprezintă o provocare fără precedent pentru competitivitatea şi coeziunea

internă a Uniunii. Extinderea Uniunii a determinat creşterea diferenţelor de dezvoltare economică,

deplasarea geografică a disparităţilor spre est şi o agravare a situaţiei ocupării forţei de muncă:

− decalajul, în ceea ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor, între 10% din populaţia ce trăieşte în cele

mai prospere regiuni şi 10% din populaţia ce trăieşte în cele mai puţin prospere regiuni e mai mult

decât dublu, comparativ cu situaţia EU15;

− în UE25, 123 milioane de oameni (reprezentând cca. 27% din totalul populaţiei) trăiesc în regiuni

cu un PIB sub 75% din media UE, în comparaţie cu 72 milioane de oameni, reprezentând 19% din

total, în UE15;

− pentru a alinia nivelul mediu al locurilor de muncă în cele 10 noi state membre cu cel din restul

UE ar trebui create patru milioane de slujbe.

În acest context, Comisia Europeană a considerat că politica de coeziune trebuie

modificată pentru a corecta aceste dezechilibre teritoriale. Astfel, odată cu acest Raport la 18

8

februarie 2004, Comisia a propus şi o nouă politică de coeziune pentru o UE lărgită la 27 de state

membre, în contextul perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013, propunere care a fost

detaliată în propunerea înaintată de Parlament Consiliului pe data de 14 iulie 2004. În

acest document, Comisia stabileşte faptul că UE se confruntă cu patru mari provocări pentru viitor,

în care politica de coeziune va avea un rol fundamental: necesitatea atingerii unui grad mai mare de

coeziune, întărirea priorităţilor Uniunii, îmbunătăţirea calităţii pentru promovarea unei dezvoltări

echilibrate şi susţinute, precum şi o cooperare strânsă în vederea realizării coeziunii.

Comisia a prevăzut pentru perioada 2007-2013 să acorde politicii de coeziune 336.100

milioane euro. În ciuda acestei stabilităţi, aceste cifre

ascund schimbări majore ale politicii de coeziune în bugetul comunitar (dat fiind faptul că cele 10

state membre au un nivel al PIB pe locuitor de 40% din media comunitară). Menţinerea greutăţii

relative a cheltuielilor de coeziune presupune o cădere importantă a cheltuielii pe locuitor în funcţie

de populaţia eligibilă. Aşa cum se poate observa din Tabelul nr. 1, propunerea Comisiei constă în

reducerea resurselor (în mărimi reale) pentru regiunile sărace (cele care au un PIB/loc.<75% din

media comunitară) cu 23% (de la 2.847 euro/loc. în perioada 2000-2006 la 2.192 euro/loc. în 2007-

2013).

Pentru a duce la capăt noua politică de coeziune, Comisia a propus concentrarea atât a

obiectivelor cât şi a instrumentelor, ceea ce înseamnă:

− menţinerea a trei obiective: convergenţa, competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă şi

cooperarea teritorială europeană;

− eliminarea iniţiativelor comunitare şi a acţiunilor inovatoare;

− reducerea la trei a instrumentelor financiare: FEDER, FSE şi Fondul de Coeziune

Astfel, s-a construit un scenariu de referinţă, plecând de la următoarele aspecte:

− totatul resurselor estimate pentru fiecare dintre cele 3 obiective coincide cu cele prevăzute în

propunerea Comisiei;

− resursele destinate obiectivului de convergenţă se împart între Ńările UE15 şi celelalte 12 state

membre în procente de 50-50;

− mai mult de 3/4 din buget se repartizează pentru regiunile şi statele mai puţin prospere ale UE;

− Fondul de Coeziune se repartizează astfel: 2/3 pentru statele membre şi 1/3 pentru celelalte;

− Structura resurselor pe care le-au primit statele noi membre respectă propunerea Comisiei: 2/3

Fonduri structurale şi 1/3 Fond de Coeziune.

De asemenea, s-a ţinut cont de ipotezele formulate de Comisie. Astfel, în ceea ce priveşte obiectivul

de convergenţă:

9

− regiunile convergenţă: sumele primite de acestea în perioada 2000-2006 au fost ajustate în funcţie

de nivelul de venit pe locuitor şi ţinând cont de restricţia de distribuţie de 50-50 între statele UE15 şi

celelalte 12 state membre;

− fondul de coeziune: suma primită de ţările eligibile în prezent s-a ajustat în funcţie de creşterea

resurselor disponibile, iar României şi Bulgariei li s-au alocat suma medie din ceea ce primesc cele

10 state membre noi;

− regiuni ultraperiferice: resursele s-au împărţit în funcţie de populaţie.

Referitor la obiectivul de competitivitate regională şi ocupare a forţei de muncă, sumele

alocate fiecărei regiuni eligibile au fost ponderate cu rata şomajului în fiecare ţară faţă de media

UE27, iar pentru realizarea obiectivului de cooperare teritorială distribuţia fondurilor pe regiuni

(FEDER) s-a făcut ţinând cont de populaţie şi de condiţiile social-economice. Rezultatele acestui

scenariu de referinţă se prezintă în tabelul de mai jos:

Reg. Conv. Ob. convergenţă Total Ob.competitiv

reg.

Ob.

Competitiv

teritorial

Total obiective

Factor de

coeziune

Ef. Stat şi

ultrap.

Belgia 0 - 892 892 502 235 1.628

Danemarca 0 - 0 0 406 77 483

Germania 12.196 - 5.694 17.890 8.879 1.664 28.433

Grecia 13.061 5.381 6.458 24.901 687 1.282 26.870

Spania 21.734 9.227 3.623 34.584 9.966 2.032 46.582

Franţa 3.603 - 485 4.088 10.899 896 15.883

Irlanda 0 - 0 0 539 190 729

Italia 19.553 - 988 20.541 6.054 362 27.557

Luxemburg 0 - 0 0 50 16 65

Olanda 0 - 0 0 1.241 788 2.029

Austria 0 - 0 0 1.025 413 1.438

Portugalia 18.329 5.381 545 24.255 1.299 980 26.444

Finlanda 0 - 0 0 1.388 291 1.679

Suedia 0 - 0 0 1.004 348 1.352

Marea Britanie 459 - 3.367 3.826 7.965 817 12.609

Nelocalizat 0 - 0 0 0 106 106

TOTAL UE-15 88.934 19.898 22.054 130.977 51.904 11.006 193.887

Cipru 0 196 0 196 227 20 444

10

Cehia 6.159 3.414 0 9.574 419 321 10.314

Estonia 1.515 1.128 0 2.643 0 50 2.692

Ungariu 8.208 4.069 0 12.277 961 321 13.559

Lituania 3.651 2.214 0 5.865 0 105 5.970

Letonia 2.548 1.878 0 4.426 0 71 4.497

Malta 0 82 129 212 0 11 223

Polonia 34.367 15.317 0 49.684 0 1.033 50.715

Slovenia 1.042 694 0 1.735 0 111 1.846

Slovacia 4.334 2.092 0 6.427 261 194 6.882

TOTAL 10 61.824 31.086 129 93.039 1.869 2.236 97.144

TOTAL UE-25 150.758 51.075 22.183 244.016 53.773 13.242 291.031

Bulgaria 7.075 3.292 0 10.367 0 0 10.367

România 20.035 9.323 0 29.358 0 0 29.358

TOTAL 2 27.109 12.616 0 39.725 0 0 39.725

TOTAL UE-27 177.867 63.690 22.183 263.741 53.773 13.242 330.756

Tabel 1.1: Estimarea repartizării fondurilor structurale şi de coeziune pe ţări

Resurse structurale (2007-2013) (mil. Euro 2004)

Limita 4%

PIB

Total ob.

lim. 4% PIB

Media

anuală

%PIB

Diferenţa

Perioada 2000-2006

Mil. Euro

2004

% PIB

Belgia 99.294 1.628 0,07 -640 -0,05

Danemarca 68.986 483 0,03 -439 -0,04

Germania 719.117 28.433 0,16 -4.694 -0,06

Grecia 67.810 26.870 1,59 -824 -0,99

Spania 327.799 46.582 0,57 -15.974 -0,63

Franţa 575.362 15.883 0,11 -1.554 -0,05

Irlanda 59.762 729 0,05 -3.694 -0,43

Italia 482.088 27.557 0,23 -5.450 -0,13

11

Luxemburg 9.406 65 0,03 -36 -0,03

Olanda 145.330 2.029 0,06 -1.629 -0,06

Austria 80.823 1.438 0,07 -599 -0,06

Portugalia 49.061 26.444 2,16 1.112 -0,59

Finlanda 52.790 1.679 0,13 -647 -0,10

Suedia 101.697 1.352 0,05 -1.081 -0,07

Marea Britanie 638.240 12.609 0,08 -5.863 -0,08

Nelocalizat - 106 - - -

TOTAL UE-15 3.477.567 193.887 0,22 -42.012 -0,14

Cipru 4.732 444 0,38 331 0,08

Cehia 30.148 10.314 1,37 7.723 0,31

Estonia 3.912 2.692 2,75 2.005 0,32

Ungariu 30.655 13.559 1,77 10.390 0,47

Lituania 8.270 5.970 2,89 4.450 0,21

Letonia 4.749 4.497 3,79 3.344 0,30

Malta 1.549 223 0,58 135 -0,08

Polonia 77.270 50.717 2,63 38.064 0,46

Slovenia 9.886 1.846 0,75 1.395 0,19

Slovacia 12.076 6.882 2,28 5.146 0,57

TOTAL 10 183.247 97.144 2,12 72.982 0,42

TOTAL UE-25 3.660.814 291.031 0,32 30.970 -0,07

Bulgaria 8.092 8.092 4,00 8.092 4,00

România 22.476 22.476 4,00 22.476 4,00

TOTAL 2 30.568 30.568 4,00 30.568 4,00

TOTAL UE-27 3.691.382 321.599 0,35 61.538 -0,04

Tabel 1.2: Estimarea repartizării fondurilor structurale şi de coeziune pe ţări

Resurse structurale (2007-2013) (mil. Euro 2004)

Rezultatele acestei estimări se prezintă astfel:

− Polonia este ţara care a beneficiat de fondurile cele mai mari în termeni absoluţi din politica de

coeziune cu 50.717 mil. euro, urmată de Spania, Germania, Italia, Grecia şi Portugalia. La distanţă

mare se află România (22.476 mil. euro), Franşa, Ungaria, Marea Britanie, Cehia şi Bulgaria (8.092

12

mil. euro). Este evident faptul că ţările mici sunt cele care primesc sume mai mici (Luxemburg,

Malta, Cipru, Danemarca şi Irlanda).

− în cazul raportării la PIB, se observă că România şi Bulgaria obţin un procentaj mai mare,

situându-se la limita de 4% din PIB. De această dată, ţărilor dezvoltate li s-au alocat cel mai puţin

(Luxemburg, Danemarca, Irlanda, Suedia, Olanda, Belgia şi Austria).

− comparativ cu perioada 2000-2006, printre ţările care au avut de pierdut se numără Spania (-

15.974 mil euro), Marea Britanie (-5.863 mil euro), Italia (-5.450 mil. euro), Germania (-4.694 mil.

euro) şi Irlanda (-3.694 mil. euro). În schimb, Polonia obţine cu 38.064 mil. euro mai mult decât

perioada anterioară, România 22.476 mil. euro, Ungaria 10.390 mil. euro, Bulgaria 8.092 mil. euro şi

Cehia 7.723 mil. euro

3.SIMULAREA IMPACTULUI POLITICII DE COEZIUNE; CAZUL ROMÂNIEI

Politica de coeziune influenţează economia printr-o combinaţie de canale ale cererii şi ofertei.

Efectele cererii pe termen scurt apar ca o consecinţă a deciziilor politice de creştere a veniturilor şi a

cheltuielilor legate de iniţiativele politicii de coeziune. Prin efectele multiplicatorilor, acestea se vor

propaga în toate componentele consumului intern şi în componentele output-ului intern şi ale

venitului naţional. Nu trebuie însă să ne limităm la analiza efectelor pe termen scurt, ci mai degrabă

să ne îndreptăm atenţia asupra influenţelor pe termen lung ale politicii de coeziune, de stimulare a

ofertei potenţiale.

Prin această perspectivă, pe termen lung se prezinta o estimare cantitativă a impactului

macroeconomic al Cadrului de Sprijin Comunitar (CSC) 2007-2013. Pentru aceasta, s-a utilizat un

model de tip HERMIN pentru economia Romaniei – modelul HEROM.

Hermin este un model anual, multi-sectorial, care include:

a) sectorul T - industria prelucrătoare (produse comercializabile pe pieţe externe)

b) sectorul N - serviciile de piaţă (produse necomercializabile pe pieţe externe)

c) sectorul A - agricultura si

d) sectorul G - serviciile guvernamentale (sau non-piaţă).

13

3.1 Mecanisme de transmisie a politicii de coeziune

Efectele pe termen lung ale politicii de coeziune se fac resimţite în economie în principal prin trei

mecanisme:

a) creşterea stocului şi calităţii infrastructurii fizice, care constituie un input pentru activitatea

productivă a sectorului privat;

b) creşterea stocului şi calităţii capitalului uman, prin investiţii în training, ce constituie de asemenea

un factor de creştere a productivităţii sectorului privat;

c) asistenţă financiară pentru firmele din sectorul privat pentru stimularea iniţiativelor investiţionale,

creşterea cercetării-inovării, dezvoltarea sistemelor de management şi marketing, etc., ceea ce duce

în final la creşterea productivităţii factorilor şi reduceri sectoriale ale costurilor producţiei şi

costurilor capitalului.

Deoarece piaţa muncii joacă un rol foarte important în transmisia mecanismelor politicii, s-a

acordat o atenţie deosebită modelării acestui sector, prin luarea în considerare a politicilor salariale şi

reglementărilor pe piaţa muncii (fiscalitate etc), care influenţează rezultatele negocierilor salariale şi

indicatori precum ocuparea forţei de muncă şi rata de participare a forţei de muncă. O atenţie sporită

este acordată impactului policii de coeziune asupra nivelului de calificare în diferite sectoare şi

asupra nivelului de instruire şi dezvoltare a capitalului uman.

In plus, modelul este conceput astfel încât să poată atrage atenţia asupra politicii de crowding out,

de exemplu în cazul în care cheltuielile publice pot determina un efect negativ asupra activităţii

sectorului privat prin rate mai mari ale impozitării, ale ratei dobânzii, şi constrângeri pe piaţa muncii.

3.2 Agregarea fondurilor

După cum se ştie, programele politicii de coeziune includ un sistem complex de măsuri. Pentru a

putea însă estima efectul global al fondurilor structurale, este necesar ca aceste măsuri să fie agregate

în categorii cu semnificaţie economică, mai precis care să fie relevante pentru mecanismele de

transmisie amintite anterior. Astfel, sumele aferente diverselor programe sunt agregate in trei tipuri

de cheltuieli:

a) investiţii în infrastructura tehnică

b) investiţii pentru îmbunătăţirea capitalului uman

c) ajutoare directe pentru investiţii în sectorul industrial, servicii de piaţă şi agricultură

În plus, în cadrul acestor trei categorii, este util să distingem între posibilele surse de finanţare:

a)transferuri de la UE sub formă de subvenţii pentru autorităţile publice;

b)co-finanţarea din fondurile publice, aşa cum este stipulată în tratatul fondurilor structurale;

14

c) co-finanţarea din fondurile private, stipulată de asemenea în tratatul fondurilor structurale.

3.3 Scenarii şi ipoteze

Au fost rulate două scenarii, considerate scenarii „standard” în studiile de impact, ambele

acoperind perioada 2007-2020, care include atât perioada 2007-2013 de injecţie de fonduri

structurale, cât şi perioada 2014-2020 în care se urmăresc efectele post-transfer asupra

economiei:

a) Scenariul „fără fonduri” – în care nu sunt luate în considerare fondurile structurale. Sunt incluse

însă, pentru întreaga perioadă 2007-2013, fonduri de pre-aderare echivalente cu cele de la nivelul

anului 2006.

b) Scenariul „cu fonduri”- in care sunt incluse fondurile structurale la nivelul stabilit in PND, aşa

cum sunt prezentate mai sus. Menţionăm că datele utilizate se referă la angajamente, în condiţiile

unei rate de absorbţie de 100%.

Ipoteza suplimentară este că după anul 2013, in toate scenariile, fondurile scad la zero, adică sub

nivelul din perioada pre-aderare, ceea ce va produce un şoc negativ în economie. Perioada de

prognoză se întinde până în anul 2020, pentru a putea fi relevate efectele pe termen lung ale

fondurilor structurale.

15

Tabelul 2: Planificarea FSC 2007-2013 pentru România, după categorii de cheltuieli şi surse de finanţare (milioane EURO)1

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Total

perioada

Total (fără

agricultura)

1,556 2,313 3,183 3,853 4,138 4,386 4,675 24,104

GECSFEC 1,275 1,854 2,513 3,027 3,264 3,513 3,767 19,213

GECSFDP 216 325 428 517 550 582 633 3,251

GECSFPR 65 134 241 309 324 291 275 1,639

Infrastructură 1,042 1,508 2,024 2,438 2,632 2,821 3,072 15,537

IGVCSFEC 859 1,207 1,594 1,909 2,072 2,259 2,480 12,380

IGVCSFDP 162 246 322 390 415 435 478 2,447

IGVCSFPR 21 55 108 139 145 127 114 710

Sector

productive

234 378 572 726 762 743 768 4,182

TRIEC 178 283 420 531 558 554 575 3,099

TRIDP 22 31 41 50 53 57 63 318

TRIPR 33 64 112 114 150 132 129 765

Resurse

umane

280 427 587 690 744 822 835 4,358

GTRSFEC 238 364 500 588 634 700 711 3,734

GTRSFDP 31 48 66 77 82 91 92 487

GTRSFPR 10 16 21 25 28 31 32 164

Unde: Ec= contributie UE

DP= Surse publice nationale

PR= Surse private

1 Sursa: Comisia Nationala de prognoza, Impactul fondurilor structurale in Romania- Evaluare cu ajutorul Modelului Herom, pag 28

16

3.4 Rezultatele simulărilor

Din compararea celor două scenarii („cu” şi „fără” input de fonduri structurale), putem interpreta

diferenţa dintre ele ca reprezentând consecinţele macroeconomice ale fondurilor structurale (aşa cum

apar şi în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă). Rezultatele pentru principalele variabile sunt

raportate în Tabelul 2.1 si 2.2.

După cum se vede, injecţia de fonduri va face ca la sfârşitul orizontului de timp al exerciţiului

bugetar european curent, în 2013, PIB să fie cu aproape 15% mai mare, ceea ce echivalează cu o rată

de creştere anuală superioară cu 2% în cazul scenariului „cu fonduri” decât în cazul scenariului „fără

fonduri” în perioada următorilor 7 ani. Stoparea finanţării începând cu 2014, reprezentând ipoteza de

bazǎ a tuturor scenariilor, va produce un şoc negativ asupra economiei, mult mai acut în cazul

scenariului „cu fonduri”. Principalul rezultat se va concretiza într-o creştere negativǎ a PIB-ului real

în 2014, care va destabiliza economia româneascǎ pentru intervalul 2014-2015 (în cazul scenariului

„cu fonduri”, un transfer anual direct în valoare de cca. 6-7 milioane de Euro va înceta brusc sǎ mai

fie injectat în economie). În consecinţǎ, diferenţa de creştere, acumulatǎ pe parcursul primilor 7 ani

de la momentul integrării se va reduce, fiind relansatǎ doar începând cu 2016, pentru a reatinge

nivelul iniţial în 2020, la sfârşitul perioadei de prognozǎ, când se va situa la aproape 16% (diferenţǎ

între valorile PIB-ului real, aferente celor douǎ scenarii). Aceastǎ redresare economicǎ rapidǎ,

caracteristicǎ scenariului „cu fonduri” este datoratǎ creşterii stocului de capital fix şi unui nivel

calitativ superior al capitalului uman câştigat în perioada 2007-2013. Totuşi, ca rezultat al şocului

negativ generat de stoparea fondurilor în 2014, diferenţialul ratei medii cumulate de creştere anualǎ

între scenarii va descreşte la mai puţin de 1,1% în întreaga perioadǎ de prognozǎ (2007-2020). Dacă

luăm în considerare actualul nivel al PIB al României faţă de cel al UE-25 şi prognozele obţinute,

rezultă că în anul 2020, economia României se va situa la un nivel de 60-65% din nivelul mediu al

UE-27 în cazul scenariului fără fonduri, în timp ce în cazul scenariului cu fonduri, va atinge cel puţin

75-80% din nivelul mediu (în condiţiile în care se consideră că efectul Balassa-Samuelson nu va

afecta şi baza de calcul comparativ al ratelor de creştere; dacă se ia în calcul acest efect, atunci se

poate depăşi 80%).

Pentru consumul privat (CONS), diferenţele apar mai mici între scenarii, fiind preconizate o

diferenţă de doar 0.37 puncte procentuale între ritmurile anuale de creştere a consumului real, în

favoarea scenariului „cu fonduri structurale”. Ratele mai mari de creştere ale CONS sugerează o

posibilă tendinţă de supraîncălzire în scenariul „fără”, fenomen care pare să nu apară în scenariul

„cu” fonduri, unde eventualele mici diferenţe vor fi estompate de o productivitate mărită şi de

creşteri mai moderate ale costurilor unitare ale forţei de muncă.

17

Investiţiile (I) vor înregistra ritmuri mari de creştere, cu diferenţe semnificative între scenarii si

intre perioade, în favoarea scenariului „cu” fonduri si mult mai accentuate in perioada 2007-2013.

Drept rezultat, în 2020, investiţiile vor fi cu circa 20% mai mari datorită impactului fondurilor

structurale, corespunzând unui diferenţial de creştere anuală de 0.95%.

Piaţa forţei de muncă va fi sensibil afectată de injecţia de fonduri, astfel încât în cei 14 ani ai

perioadei de prognoză vor fi create peste 500.000 noi locuri de muncă (net) în scenariul cu fonduri,

rezultat remarcabil în comparaţie cu prognozata scădere a populaţiei ocupate în scenariul „fără”.

Ratele anuale de creştere sunt prognozate la 0,08% în scenariul de bază, în timp ce în scenariul „cu”

fonduri ajunge la 0,31% pe an. Acestea vor duce la o diferenţă netă a populaţiei ocupate (L) la

sfârşitul perioadei (2020) de aproape 5% faţă de scenariul „fără” fonduri. Pe de altă parte, rata

şomajului (UR) în 2020 va fi la mai puţin de jumătate faţă de nivelul la care ar fi ajuns în scenariul

fără fonduri (5% comparativ cu 10-12%). Creşterea cererii de forţǎ de muncǎ va înregistra niveluri

mult mai înalte în cadrul sectorului bunurilor comercializabile, unde, la sfârşitul anului 2013 se vor

înregistra cu 23% mai multe locuri de muncǎ, în cazul scenariului „cu fonduri” însă, niveluri

impresionante vor fi înregistrate şi în sectorul serviciilor, în care se va înregistra un diferenţial de

14% în ultimul an de injecţie a fondurilor europene. Ratele foarte înalte de creştere a cererii de forţǎ

de muncǎ în sectorul bunurilor comercializabile şi în cel al bunurilor necomercializabile vor diminua

puternic forţa de muncǎ din agriculturǎ, care va atinge sub 1 milion de persoane active, în ambele

scenarii.

Inflaţia (PGDPE) se menţine ridicată, mai mare în scenariul fără fonduri (6.5% pe an) decât

în cel cu fonduri (sub 5%). Acesta poate fi efectul supraîncălzirii economiei, dar şi al diferenţialului

de indice de preţ între sectoarele T (industria prelucrătoare) şi N (servicii).

Atât în industrie, cât şi în servicii, salariile reale (WT şi WN) vor creşte de 3-4 ori în timpul

perioadei de prognoză. Diferenţele între scenarii, în favoarea celui cu fonduri, vor fi maxime în anul

2008 (10%), după care ele vor începe sa se estompeze, pentru a deveni totuşi negative începând cu

2014.

18

Tabel 3.1: Impactul macroeconomic al fondurilor structurale. Diferenţa procentuală între valorile obţinute în scenariul „cu fonduri şi cel „fără

fonduri” (%)

2207 2008 2009 2010 2011 2012 2013

CONS (consumul populaţiei) -0,03 1,29 2,30 3,90 6,42 8,02 8,76

GBORR (deficit bugetar fără fonduri- %

din PIB)

-4,0 -4,4 -5,6 -5,7 -4,8 -3,1 -2,8

GBORR (deficit bugetar cu fonduri- % din

PIB)

-2,2 -3,9 -1,9 -4,9 -3,4 -3,1 -3,0

GDPE ( PIB calculat prin metoda

cheltuielilor)

3,67 3,49 4,90 8,15 13,44 19,91 14,73

GDPFC (PIB la costul factorilor) 3,51 3,93 5,21 8,70 14,33 14,54 15,23

I (investiţii) 13,15 18,18 21,82 27,61 33,52 30,71 28,37

L (ocuparea forţei de muncă) -0,28 -0,62 -0,93 -0,52 0,19 0,85 1,72

LLN (ocuparea în sectorul N) -0,53 2,96 6,42 11,07 16,22 14,70 13,86

LT (ocuparea în sectorul T) 2,41 3,64 8,42 14,27 23,08 21,82 22,75

M (importuri) -0,20 6,20 6,18 6,49 8,67 7,94 5,66

X (exporturi) 0,65 0,51 0,29 0,15 0,88 1,75 2,34

ON (output în sectorul N) 3,96 4,63 5,10 9,18 14,54 14,12 13,54

OT (output în sectorul T) 4,21 4,32 7,45 11,92 20,90 21,43 23,61

PGDPE (deflator PIB) -3,54 -2,53 -2,03 -2,53 -3,96 -4,55 -7,64

ULCN (cost unitar al fortei de munca in N) 1,05 10,24 6,75 3,12 4,34 0,63 -4,65

ULCT (cost unitar al fortei de munca in T) 3,33 10,81 6,92 3,51 4,83 1,48 -3,44

UR (rata şomajului) -37,38 -30,2 -37,5 -39,8 -51,4 -54,1 -53,9

WN (salariu mediu în N) 7,89 10,10 6,58 2,17 3,78 1,91 -2,86

WT (salariu mediu în T) 7,31 9,48 6,48 9,87 3,27 1,48 -3,07

19

Tabel 3.2: Impactul macroeconomic al fondurilor structurale. Diferenţa procentuală între valorile obţinute în scenariul „cu fonduri şi cel „fără fonduri”

2(%)

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020

CONS (consumul populaţiei) 3,05 3,30 4,45 4,78 5,59 6,39 7,63

GBORR (deficit bugetar fără fonduri- %

din PIB)

-1,5 -2,2 -2,5 -2,4 -2,6 -2,8 -3,0

GBORR (deficit bugetar cu fonduri- % din

PIB)

-0,1 -0,3 -0,9 -1,5 -1,9 -2,3 -2,9

GDPE ( PIB calculat prin metoda

cheltuielilor)

2,22 4,33 8,07 10,62 11,59 12,88 15,51

GDPFC (PIB la costul factorilor) 2,99 4,07 8,53 11,20 12,11 13,45 16,32

I (investiţii) 8,67 5,10 10,75 12,48 15,50 17,21 20,34

L (ocuparea forţei de muncă) 1,65 1,93 2,70 3,05 3,44 4,10 4,92

LLN (ocuparea în sectorul N) 5,31 6,62 6,78 7,17 7,12 6,91 7,25

LT (ocuparea în sectorul T) 7,40 11,84 16,02 19,16 20,95 23,28 27,41

M (importuri) -6,96 -3,96 -0,85 1,11 1,59 2,20 2,48

X (exporturi) 2,64 3,53 3,53 4,67 6,20 6,90 6,74

ON (output în sectorul N) -3,06 1,79 8,10 11,22 12,03 13,24 16,14

OT (output în sectorul T) 1,31 6,01 12,66 15,70 16,66 18,32 22,08

PGDPE (deflator PIB) -9,55 -8,7 -7,35 -10,1 -12,2 -14,3 -16,12

ULCN (cost unitar al fortei de munca in N) -5,73 -3,05 -2,04 -1,83 -1,63 -1,48 -1,33

ULCT (cost unitar al fortei de munca in T) -4,98 -2,77 -1,88 -1,80 -1,91 -2,16 -2,32

UR (rata şomajului) -18,25 -1,42 -4,49 -7,21 -6,63 -6,47 -8,60

WN (salariu mediu în N) -3,75 -4,95 -2,08 -1,84 -1,85 -1,52 -2,09

WT (salariu mediu în T) -3,55 -4,48 -2,25 -1,01 -1,01 -1,69 -2,34

2 Sursa: Comisia Naţională de prognoză, Impactul fondurilor structuraleîin România- Evaluare cu ajutorul Modelului Herom, pag 32

20

5. PROGRAME OPERATIONALE

5.1 Programul Operational Regional- POR

Obiectivul general al Programului Operational Regional constă în sprijinirea unei dezvoltări

economice, sociale, echilibrate teritorial şi durabile a Regiunilor României, corespunzător nevoilor

lor şi resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de creştere, prin îmbunătăţirea

condiţiilor infrastructurale şi ale mediului de afaceri pentru a face din regiunile României, în special

cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a locui, a le vizita, a investi şi a munci.

Obiective specifice:

Creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane, prin adoptarea unei abordări

policentrice, în vederea stimulării unei dezvoltări mai echilibrate a Regiunilor

Îmbunătăţirea accesibilităţii Regiunilor şi în particular a accesibilităţii centrelor urbane şi a

legăturilor cu zonele înconjurătoare

Creşterea calităţii infrastructurii sociale a Regiunilor

Creşterea competitivităţii Regiunilor ca locaţii pentru afaceri

Creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea Regiunilor

Programul Operaţional Regional va fi finanţat în perioada 2007- 2013 din bugetul de stat şi

bugetele locale, cât şi din surse private, fiind cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare

Regională (FEDR) - unul din Fondurile Structurale ale Uniunii Europene. Contribuţia financiară a

UE poate ajunge până la 85% din totalul cheltuielilor naţionale (publice şi private).

5.2 Programul Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii Economice - POS CCE

Obiectiv general al POS-Creşterea Competitivităţii Economice îl constituie creşterea

productivităţii întreprinderilor românesti pentru reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie

la nivelul Uniunii. Măsurile întreprinse vor genera pâna în 2015 o creştere medie a productivităţii de

cca. 5,5% anual şi vor permite României să atingă un nivel de aproximativ 55% din media UE.

Obiective specifice:

Consolidarea şi dezvoltarea durabilă a sectorului productiv;

Crearea unui mediu favorabil dezvoltării durabile a întreprinderilor;

Creşterea capacităţii de cercetare dezvoltare (C&D), stimularea cooperării între instituţii de

cercetare dezvoltare şi inovare (CDI) şi întreprinderi, precum şi creşterea accesului

întreprinderilor la CDI;

Valorificarea potenţialului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi aplicarea acestuia în

sectorul public (administraţie) şi cel privat (întreprinderi, cetăţeni);

21

Creşterea eficienţei energetice si dezvoltarea durabilă a sistemului energetic, prin

promovarea surselor regenerabile de energie.

5.3 Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – POSDRU

Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivităţii,

prin corelarea educaţiei si învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii si asigurarea de oportunităţi

sporite pentru participarea viitoare pe o piaţă a muncii modernă, flexibilă si inclusivă a 1.650.000 de

persoane.

Obiectivele specifice:

Promovarea calităţii sistemului de educaţie si formare profesională iniţială si continuă,

inclusiv a învăţământului superior si a cercetării;

Promovarea culturii antreprenoriale si îmbunătăţirea calităţii si productivităţii muncii;

Facilitarea inserţiei tinerilor si a somerilor de lungă durată pe piaţa muncii;

Dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile si incluzive;

Promovarea (re)inserţiei pe piaţa muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale1;

Îmbunătăţirea serviciilor publice de ocupare;

Facilitarea accesului la educaţie si pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile.

5.4 Programul Operational Sectorial de Mediu - POS Mediu

Obiectivul general al POS Mediu constă în reducerea decalajului existent între Uniunea

Europeană şi România cu privire la infrastructura de mediu atât din punct de vedere cantitativ cat si

calitativ. Aceasta ar trebui să se concretizeze în servicii publice eficiente, cu luarea în considerare a

principiului dezvoltării durabile şi a principiului „poluatorul plăteşte”.

Obiectivele specifice :

Îmbunătăţirea calităţii şi a accesului la infrastructura de apă şi apă uzată, prin asigurarea

serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în majoritatea zonelor urbane până în 2015.

Dezvoltarea sistemelor durabile de management al deşeurilor , prin îmbunătăţirea

managementului deşeurilor şi reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 de

judeţe până în 2015.

Reducerea impactului negativ cauzat de sistemele de încălzire urbană în cele mai poluate

localităţi până în 2015.

Protecţia şi îmbunătăţirea biodiversităţii şi a patrimoniului natural prin sprijinirea

managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea reţelei Natura 2000.

22

Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populaţiei, prin

implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone până în 2015.

5.5Programul Operational Sectorial de Transport – POST

Obiectivul general al POS Transport constă în promovarea, în Romania, a unui sistem de transport

durabil, care să permită deplasarea rapidă, eficientă şi în condiţii de siguranţă a persoanelor şi

bunurilor, la servicii de un nivel corespunzător standardelor europene, la nivel naţional, în cadrul

Europei, între şi în cadrul regiunilor României.

Obiective specifice:

modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare TEN-T, cu aplicarea măsurilor necesare pentru

protecţia mediului înconjurător

modernizarea şi dezvoltarea reţelelor naţionale de transport, în conformitate cu principiile

dezvoltării durabile

promovarea transportului feroviar, naval şi intermodal

sprijinirea dezvoltarii transportului durabil, prin minimizarea efectelor adverse ale

transportului asupra mediului, şi îmbunătăţirea siguranţei traficului şi a sănătăţii umane.

5.6 Programul Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative – PODCA

Obiectivul general al PO DCA este acela de a contribui la crearea unei administraţii publice mai

eficiente şi mai eficace în beneficiul socio-economic al societăţii româneşti.

Obiective specifice:

Obţinerea unor îmbunătăţiri structurale şi de proces ale managementului ciclului de politici

publice.

Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul

de descentralizare

5.7 Programul Operational Asistenta Tehnica – POAT

Împreună cu celelalte Programe Operaţionale, PO AT va contribui în mod substanţial la

realizarea priorităţii tematice identificate în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, şi anume

“Construirea unei capacităţi administrative eficace”.

Obiectivul general al Programului Operational de Asistenta Tehnica este acela de a asigura

sprijinul necesar procesului de coordonare si implementare sanatoasa, eficienta, eficace si

transparenta a instrumentelor structurale în Romania.

23

 Obiective specifice:

Asigurarea sprijinului şi a instrumentelor adecvate în vederea unei coordonări şi

implementări eficiente şi eficace a instrumentelor structurale pentru perioada 2007-2013 şi

pregătirea pentru următorea perioadă de programare a instrumentele structurale.

Asigurarea unei diseminări coordonate la nivel naţional a mesajelor generale cu privire la

instrumentele structurale şi implementarea Planului de Acţiuni al ACIS pentru comunicare în

linie cu cu Strategia Naţională de Comunicare pentru Instrumentele Structurale.

5.8 Programul National pentru Dezvoltare Rurala - PNDR

Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR) este un instrument de

finanţare creat de uniunea Europeană pentru a sprijini ţările membre în implementarea Politicii

Agricole Comune .

Politica Agricola Comuna este un set de reguli si mecanisme care reglementează producerea,

procesarea şi comercializarea produselor agricole în Uniunea Europeană şi care acordă o mare

atenţie dezvoltării rurale.

FEADR reprezintă o oportunitate de finanţare pentru spaţiul rural românesc, în valoare de

aproximativ 7,5 miliarde de euro, începând cu 2007 şi până în 2013. FEADR se bazează pe

principiul cofinanţării proiectelor de investiţii private.

Fondurile europene pentru agricultură vor putea fi accesate în baza documentului-cheie Programul

Naţional pentru Dezvoltare Rurală(PNDR).

5.9 Programul Operational pentru Pescuit – POP

Programul Operational pentru Pescuit al Romaniei (POP) contribuie la realizarea viziunii strategice

exprimate in Planul National Strategic pentru Pescuit, si anume: „Un sector piscicol competitiv,

modern si dinamic, bazat pe activitati durabile de pescuit si acvacultura care ia in considerare

aspectele legate de protectia mediului, dezvoltarea sociala si bunastarea economica".

Obiective generale:

Dezvoltarea competitivitatii si a durabilitatii sectorului piscicol primar;

Dezvoltarea pietei pentru produsele sectorului piscicol;

Sustinerea dezvoltarii durabile a zonelor pescaresti si imbunatatirea calitatii vietii in aceste

zone;

Sustinerea unei implementari adecvate a PO in cadrul Politicii Comune pentru Pescuit.

24

5.10 Programe de Cooperare Teritorala

a)Cooperare Teritoriala Transfrontaliera

Programele de cooperare transfrontalieră sunt acele programe care finanţează proiecte de

accesibilitate, mediu şi prevenirea riscurilor, dezvoltarea economică şi socială şi acţiuni „people to

people la granitele interne si externe ale UE”.

b)Cooperare Teritoriala Transnationala

Programele de cooperarea transnaţională au ca obiectiv principal finanţarea de acţiuni şi dezvoltarea

de reţele care să ducă la dezvoltare teritorială integrată în domenii precum: mediu, dezvoltare

urbană, inovaţie şi accesibilitate

c)Cooperare Teritoriala Interregionala

Programele de cooperarea interregională sprijina cooperarea între autorităţile publice pe probleme de

interes comun, prin transferul de experienţă şi bune practici între regiunile Uniunii Europene, prin

constituirea de reţele între oraşele UE, precum şi între cercetătorii UE.

EFICIENŢA POLITICII STRUCTURALE ÎN ROMÂNIA; PROBLEME DE ABSORBŢIE

Herve şi Holzmann au vorbit despre absorbţia fondurilor de input a sistemului economic.

Conform acestora accentul ar trebui sã cadã pe partea de output a economiei şi anume pe sprijinirea

competitivitaţii şi productivitãţii.

1 Obstacole şi factori favorizanţi:

Problemele adevãrate de absorbţie se manifestã pe partea de output a sistemului economic

naţional şi pot fi formulate astfel:

existã mecanisme economice care, la un nivel dat al transferurilor financiare ar putea frâna

manifestarea efectelor maxime de creştere?

pot conduce transferurile la apariţia de efecte de ofertã sau de cerere asimetrice şi prin

ajustarea preţurilor relative sã punã în pericol ţintele de creştere şi de convergenţã?

În ceea ce priveşte prima categorie de probleme de absorbţie pot fi identificate mai multe

elemente:

1) Incapacitatea tehnicã şi administrativã

Aceasta implicã costuri mai ridicate pentru administrarea fondurilor structurale astfel încât

resursele pentru formarea de capital vor fi diminuate. Cu toate cã în România s-a cheltuit 1% din

fondurile europene pentru asistenţa tehnicã costurile totale ale funcţionãrii sistemului de

implementare a politicii structurale nu sunt cunoscute.

25

2) Rent-seeking

Sprijinul financiar oferit din fondurile structurale poate sã creeze premisele elaborãrii de proiecte

care vor avea cea mai mare şansã de a fi alese şi nu a acelora care ar genera cele mai mari beneficii.

Pe lângã acest aspect existã şi o asimetrie de informaţii între aplicant şi autoritatea de management

ceea ce poate sã implice cã acesta din urma va finanţa proiecte de investiţii sub-optimale.

În România s-a practicat rent-seeking pe scara generalizatã în perioada de tranziţie în toate

domeniile: la privatizãri, în cazul acordãrii de credite neperformante din bãncile de stat sau prin

acordarea de facilitãţi fiscale sau de subvenţii

Cu toate cã activitãţile de rent-seeking din sectorul public au scãzut în intensitate dupã ce

participarea statului în economie s-a redus şi a fost preluat acquis-ul comunitar în domeniile

specifice, a continuat sã existe o culturã a lobby-ismului netransparent şi a traficului de influenţã

economicã şi politicã pentru a accesa anumite resurse financiare.

3) Considerente public-choice

Se poate întampla ca, de exemplu, creşterea economiei sã nu reprezinte prioritatea numãrul 1 în

ţãrile beneficiare de finanţãri structurale. Alte prioritaţi ale politicienilor pot sã conducã la finanţarea

proiectelor de investiţii neoptimale.

Ajustarea preţurilor relative

Problemele de absorbţie din cea de-a doua categorie, ce pot avea ca rezultat ajustarea preţurilor

relative, în cazul în care socul fiscal reprezentat de fondurile structurale nu va putea fi “digerat”, sunt

urmãtoarele:

1) Efecte de cerere asimetrice

Intrãrile de fonduri structurale vor avea ca prim efect aprecierea monedei naţionale şi creşterea

cererii interne. Aceasta din urma ar putea sã determine creşterea importurilor, ceea ce ar însemna

înrãutaţirea raportului de schimb şi pe termen lung deprecierea monedei naţionale. Pentru a reveni la

echilibru va fi nevoie de ajustãri în nivelul preţurilor relative.

România ar trebui sã beneficieze anual de transferuri din fondurile structurale în perioada 2007-

2013 în valoare de aproape 4% din PIB. Comparativ cu aceasta cifrã, muncitorii români din

strãinatate au trimis acasã în anul 2007 bani în valoare de aproape 6,5% din PIB. Aceastã sumã a

acoperit aproape 4% din deficitul balanţei comerciale, dar având în vedere cã a fost utilizatã în cea

mai mare parte pentru achiziţii de bunuri de consum din import, pe termen lung vor prelua mai

degraba efectele negative ale acestui fenomen). De aceea este important cã fondurile structurale sã

nu fie folosite pentru consum.

26

2) Efecte de ofertã asimetrice (fenomenul “bolii olandeze”)

Având în vedere cã transferurile vor avea ca efect creşterea cererii în sectorul necomercializabil

al economiei, acest fenomen poate duce la deprecierea monedei naţionale, sã existe presiuni asupra

salariilor şi preţurilor şi sã declanşeze declinul în sectorul comercializabil.

În cazul României, aproape 6-% din fondurile structurale şi de coeziune vor fi direcţionate spre

proiecte de infrastructurã şi prin urmare vor stimula cererea în sectorul necomercializabil

( construcţii, servicii).

Pentru a preîntâmpina supraîncãlzirea acestui sector, Guvernul si Banca Naţionalã ar trebui sã ia

mãsuri pentru a asigura cã rata de creştere a salariilor nu va depaşi pe cea a productivitãţii, cã

investiţiile vor fi orientate în cea mai mare parte spre sectorul productiv şi cã se promoveazã

mãsurile economice anticiclice. Drept urmare, vom avea de a face cu un risc ridicat în ceea ce

priveşte declanşarea fenomenului “bolii olandeze”, ceea ce va compromite şansele de creştere a

sectorului productiv.

27

STUDIU DE CAZ

6. Politica de coeziune a Uniunii Europene

- o soluţie la actuala crizã -

Actuala crizã economicã mondialã reprezintã o provocare majorã atât pentru Uniunea Europeană

cât şi pentru fiecare stat membru în parte. Preocuparea actualã la nivelul Uniunii constã în gãsirea şi

implementarea unor soluţii rapide şi eficiente in combaterea efectelor crizei asupra economiilor

statelor membre.

Comisia Europeană, împreaunã cu statele membre şi partenerii internaţionali au luat mãsuri în

vederea încurãjarii investiţiilor cu scopul creãrii de locruri de muncã şi a revigorãrii economice.

Politica europeanã de coeziune oferă statelor un suport pentru stabilitate bugetarã, respectiv

injecţii masive de lichiditãţi sub forma unor plaţi in avans suplimentare din fondurile structurale.

Programele Fondului Social European (FSE) trebuie orientate astfel încât şomerii sã se

reintegreze în forţa de muncã, sã prevină şomajul de lungã duratã şi sã ridice standardele generale de

competenţă pentru a rãspunde mai bine nevoilor de pe piata muncii. Statele membre sunt încurajate

sã investeascã în mod inteligent în eficienţa energeticã, în tehnologii ecologice, infrastructurã de

transport durabilã, conexiunile de energie şi reţelele în bandã largã.

Mãsurile adoptate de Comisia Europeana în 2008 se referã la :

posibilitatea finanţãrii imediate fãrã sã fie necesarã aprobarea prealabilã a Comisiei pentru

„proiectele majore”, respectiv cele care depãşesc 50 de milioane de euro / 25 de milioane de

euro în cazul proiectelor de mediu

simplificarea sistemului pentru avansurile plãtite beneficiarilor prin sistemele de ajutor de stat.

În practică aceasta înseamna cã avansurile din ajutoarele de stat plãtite beneficiarilor pot

ajunge pânã la 100% din suma luatã în considerare;

simplificarea sistemului de rambursare pentru reducerea sarcinilor administrative asupra

beneficiarilor şi pentru realizarea mai rapida a plaţilor. Astfel, Comisia va putea sã ramburseze

costurile globale de bazã pe o bazã forfetarã sau sã facã plaţi forfetare pentru proiectele mici

cum ar fi susţinerea grupurilor vulnerabile;

facilitarea gestionãrii sistemelor de „inginerie financiarã” (FEDER) prin care se combinã

practic subvenţiile şi împrumuturile JEREMIE (resurse europene comune pentru IMM-urile

afectate de criza financiarã).Banca Europeanã de Investiţii şi BERD pot susţine pregãtirea de

proiecte majore prin intermediul JASPERS (asistenţã comunã pentru susţinerea proiectelor din

28

regiunile europene) si JASMING (acţiune comunã în sprijinul institutiilor de microfinanţari din

Europa);

posibilitatea oferitã tuturor statelor membre de a folosi pânã la 4% din fondurile FEDER

(Fondul European de Dezvoltare Regionalã) pentru îmbunãtãţiri ale eficienţei energetice şi

mãsuri pentru energie regenerabilã pentru locuinţe. Acest lucru înseamnã cã Uniunea

Europeanã poate cofinanţa proiecte naţionale, cum ar fi: izolarea termicã a pereţilor sau

montarea de panouri solare.

O altã masurã extrem de importantã adoptatã de Comisie se referã la realizarea de autostrãzi cu

sisteme de taxare care ar trebui aplicate numai proiectelor finanţate prin FEDER şi fondul de

coeziune ale cãror costuri totale depãsesc 1 milion de euro.

Toate aceste mãsuri non-legislative sunt prevãzute în Comunicarea Comisiei Europene adoptatã

la 16 decembrie 2008 şi intitulata „Politici de coeziune: investind în economia realã”.

Obiectivele strategice ale planului de redresare european care au ca scop restabilirea încrederii

consumatorilor şi intreprinderilor sunt:

- stimularea rapidã a cererii;

- diminuarea costurilor umane ale încetinirii creşterii economice şi ale impactului acesteia asupra

persoanelor cele mai vulnerabile;

- sprijinul acordat Europei pentru a valorifica creşterea atunci cand acesta se produce astfel încât

economia europeanã sã fie în concordanţã cu cererile competitivitãţii şi necesitãţile viitorului;

- trecerea acceleratã la o economie cu emisii scãzute de carbon, limitarea schimbãrilor climatice şi de

promovare a securitãţii energiei.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, planul european de redresare economicã a fost conceput

pentru:

- a valorifica toate mijloacele de acţiune politicã , politicã fiscalã , reformele structurale şi financiare

ale pieţei şi , totodata acţiunile externe disponibile;

- a asigura o coerenţa deplinã între acţiunile imediate şi obiectivele Uniunii Europene pe termen

mediu şi lung.

Deoarece economiile tuturor statelor membre sunt puternic integrate, cu o piaţã unicã şi cu multe

politici economice comune, orice rãspuns la actuala crizã trebuie sã combine aspectele monetare şi

de creditare, politica bugetarã şi acţiuni din Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de

muncã.

În vederea creşterii accesului IMM-urilor la finanţare, BEI participã cu un pachet global de 30 de

miliarde de euro destinate împrumuturilor obişnuite din acest sector. De asemenea, BEI

29

suplimenteazã anual 1 miliard de euro împrumuturile destinate societaţilor mijlocii care reprezintã

un sector cheie al economiei Uniunii Europene.

O altã mãsurã menita sã faciliteze accesul IMM-urilor la finanţare a fost adoptarea pachetului de

simplificare pentru a accelera adoptarea deciziilor cu privire la acordarea ajutorului de stat.Orice

ajutor de stat este canalizat sã promoveze cercetarea, inovaţia, protecţia mediului, transporturile şi

eficienţa energeticã.

Pentru anul 2009-2010 , Comisia Europeanã a propus imobilizarea unei sume suplimentare de 5

miliarde de euro pentru proiecte de infrastructurã, pentru interconexiuni energetice transeuropene şi

de banda largã.

Cu un pachet financiar de peste 347 de miliarde de euro pentru perioada 2007-2019 , politica de

coeziune oferã un sprijin considerabil investiţiilor publice ale statelor membre şi regiunilor. Cu toate

acestea, existã riscul ca presiunea asupra bugetelor naţionale sã încetineasca ritmul investiţiilor

planificate, prin urmare ar trebui accelerată implementarea fondurilor structurale.

Planul european de redresare economicã este o mãsura binevenitã pentru stimularea economiilor

statelor membre aflate în crizã. Cu toate acestea existã o serie de neajunsuri şi probleme în

încercarea de atragere a fondurilor structurale. Principalele probleme cu care se confruntã aplicanţii

privaţi sunt lipsa de comunicare, birocraţia, dar şi dificultatea obţinerii banilor pentru cofinanţare din

cauza scumpirii creditelor , principala problemã de fapt cu care se confruntã IMM-urile.

Prin urmare, politica de creditare a sistemului bancar, reprezintã, probabil singura soluţie în

rezolvarea acestui impediment major. Bãncile ar trebui sã manifeste mai multã deschidere în

stabilirea condiţiilor de acordare a împrumuturilor şi sã evalueze soluţiile de finanţare în funcţie de

complexitatea proiectelor. O altă problemã o reprezintã riscul de creştere a inflaţiei, întrucât odatã cu

creşterea acesteia valoarea fondurilor primite de la Uniunea Europeanã se diminuează şi astfel

fondurile devin insuficiente pentru realizarea proiectului.

30

CONCLUZII:

Este clar cã atat Uniunea Europeana cat si Romania se confruntă şi se va confrunta cu

serioase dificultaţi în perioada de crizã, deoarece efectele încetinirii economiei mondiale şi nationale

exercitã presiuni asupra locurilor de muncã şi asupra cererii.

Cu toate acestea printr-un efort comun, statele membre şi instituţiile europene pot acţiona în

vederea realizãrii încrederii consumatorilor şi intreprinderilor, a relansãrii creditelor şi stimulãrii

investiţiilor în economiile naţionale, crescând locurile de muncã şi ajustãnd şomerii sã işi gãseascã

noi locuri de muncã.

31

BIBLIOGRAFIE:

Comisia Europeană Changing regions-structural changes in the EU regions,

Final Report, 2007

Comisia Europeană The Potential Impact of the Fiscal Transfers under the

UE Cohesion Policy Programme, European Economy,

Economic Papers , nr. 283, 2007

Comisia Naţională de Prognoză Impactul Fondurilor Structurale în România-Evaluare

cu ajutorul Modelului Herom, www.cnp.ro

Dinu M., Socol, C., Economie European. O prezentare sinoptică, Editura

Marinaş, M. Economică, Bucureşti, 2004

Dinu M., Socol, C., Mecanisme de convergenţă şi coeziune, Editura

Marinaş, M. Economică, Bucureşti, 2005

Erdodi, Endre Sandor Eficienţa politicii structurale în România :probleme de

absorbţie,Tribuna Economică,nr.32, p. 25-27

Euractiv Dosarul-Totul despre fondurile structurale, 2006

Gabriela Drăgan Uniunea Europeană între federalism şi

interguvernamentalism.Politici comune ale UE,

Editura ASE, Bucureşti, 2005

Mihai Petrescu Politica de coeziune a UE- O soluţie la actuala criză,

Revista Finanţe Publice şi Contabilitate, nr.5, mai 2009,

p.42-45

UGIR Fondurile Structurale şi de Coeziune 2007-2013,

îndrumar,2008

32