Iluminismul romanesc si universal

Iluminismul universal

„Iluminismul” numit și „Epoca Luminilor” sau „Epoca Rațiunii” este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii.

Caracteristici generaleIluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă.

"Tutela este incapacitatea ființei umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o altă persoană. Această tutelă este auto-indusă atunci când cauza sa nu rezidă în absența rațiunii, ci în absența hotărârii și a curajului de a lua hotărâri fără instrucțiuni de la o altă persoană". Sapere aude! "Aveți curajul de a vă folosi propriul simț al rațiunii!" – acesta este motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant).

Acesta este termenul aplicat curentului de gândire din Europa și America secolului al XVIII-lea. Evenimentele științifice și intelectuale din secolul al XVII-lea – descoperirile lui Isaac Newton, raționalismul lui René Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis Bacon și John Locke – au promovat credința în legile naturale și în ordinea universală, precum și încrederea în rațiunea ființei umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia care au reușit să influențeze întreaga societatea secolului al XVIII-lea.

Caracteristici literareCurent ideologic și cultural: promovarea raționalismului, caracter laic,

antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului și a dogmelor, răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de problemele sociale și morale;

Teme și motive: „monarhul luminat”, „contractul social”, emanciparea poporului prin cultură. Genuri și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie).

Opere reprezentative: Pierre Beaumarchais - Bărbierul din Sevilia (1775); Daniel Defoe - Robinson Crusoe (1719); Henry Fielding - Tom Jones (1749); Carlo Goldoni – Gondolierul (1753); Louis de Montesquieu – Scrisori Persane (1721); Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză (1761); Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver (1726); François Voltaire - Candid (1759).

Iluminismul romanesc

În România, iluminismul a servit cauzei, idealului național pentru a căror fundamentare a activat și contribuit din plin. Aplecându-se asupra istoriei, asupra istoriei limbii și poporului, iluminismul românesc a adus, nu în ultimul rând, puternice argumente istorice pentru imperioase și pregnante revendicări politice naționale.

Caracteristici generaleIluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu

reverberațiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului. Iluminismul românesc va recurge, la rândul său, la argumentele istorice în favorea unor revendicări politice.

Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a românilor din Transilvania în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX -lea. Cărturarii acestui curent au adus argumente științifice pentru afirmarea drepturilor românilor din Transilvania. Activitatea lor științifică s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar.

Învățământul a contribuit și el la răspândirea ideilor iluministe. Academiile domnești, întemeiate în Țara Românească între 1678-1688, în Moldova la 1707, au reprezentat într-adevar un însemnat focar de cultură al Răsăritului ortodox. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800, s-au tipărit de către români 799 de cărți dintre care 617 în românește, iar 182 în grecește, latinește, slavă, etc. Procentul de carte laică a crescut necontenit, în dauna subiectelor religioase. Printr-un jurnal de călătorie răspândește idei iluministe și Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care în "Însemnare a călătoriei mele", surprinde contrastele dintre civilizația țărilor vizitate și realitățile triste din patria sa. Cea mai reprezentativă operă realizată în spirit iluminist este epopeea eroicomică Țiganiada de I.Budai-Deleanu. În Țara Românească și în Moldova, Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca răspândiseră idei iluministe datorate lecturilor din raționaliștii francezi și, în special, din Enciclopedia lui Diderot.

ÎnceputÎn Țările Române iluminismul se manifestă cu întârziere din cauza dominației

străine și feudalismului autohton. El e de proveniență franceză.Se manifestă original în următoarele aspecte:

Are caracter militant, social și național, fiind atașat de valorile naționale și chiar locale.

Nu este reformist, are caracter moderat. Culturalizarea este foarte puternică. Se manifestă mai puternic în Transilvania între 1750-1850, deoarece

burghezia era mai dezvoltată in Transilvania și era legată de interesele naționale. Aici, burghezia era nemulțumită de lipsa de drepturi sociale și politice

ale poporului român, aspect care vine din 1437, când se semnase „unio trium nationum”, act care excludea participarea românilor de la viața social-politică.

Și-a găsit expresia cea mai fidelă în Școala Ardeleană, care a reprezentat prima scoală de patriotism exemplar a românilor din Transilvania. Numele de școală face referire la sensul de organizare.

Programul politic al Școlii Ardelene e prezentat în memoriul din 1791 intitulat „Suplex Libellus Valachhorum Transilvanie” trimis împăratului Leopod al II-lea prin care se cerea recunoașterea românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte. Deci, în primul rând Școala Ardeleană a fost o mișcare de eliberare socială și națională.

Continuitatea si unitatea sa eticaStudiile lingvistice își propuneau să demonstreze originea latină a limbii,

punându-se în discuție următoarele probleme: Înlocuirea alfabetului chirilic (slav) cu cel latin Ortografie etimologică Purificarea lexicului de toate elementele străine limbii latine Îmbogățirea vocabularului prin neologisme din limbile romanice. Aveau

idei exagerate precum eliminarea cuvintelor nelatine din limbă sau în lucrările de istorie apăreau idei ca, originea pur romana a poporului român.

Acest fenoment s-a numit purismul în limbă și a plecat de la ideea că romanii îi distrusesera pe daci complet, iar limba coloniștilor daci (latina) s-a păstrat în forma ei cea mai pură. Mai târziu Hasdeu va combate teza examinării dacilor în articolul „Perit-au dacii”.

Reprezentanții școlii au fost istorici, filozofi, cărturari, astfel că ei prelungesc umanismul cronicarilor în atmosfera înnoitoare a iluminismului.

În Țara Romanească și Moldova, iluminismul are alte particularități. Din punct de vedere politic avusese loc revoluția lui Tudor Vladimirescu.

Idei iluministe continuă să apară în toată prima jumătate a secolului XIX în operele unor autori ca: Poeții Văcărești, Dinicu Golescu, Costache Conachi.