Acatist și Sf. Liturghie, miercur i 29 iunie, h 9:00 (Sfinții Ap. Petru și Pavel) Și anul acesta, contribuția financiară anuală este de 50 euro. Rugăm pe toți membrii parohiei noastre să ajute, și în acest fel, buna desfășurare a misiunii pastorale din cadrul familiei noastre duhovnicești de la La Rustica. Continuăm să ajutăm pe cei 3 copii săraci din România pe care parohia noastră i-a ”adoptat” de la distanță, pr in proiectul episcopiei ”Brațele păr intești”, plus alte persoane necăjite sau cu handicap fizic din România.

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi

Săptămâna a II-a după Rusalii:

Duminică: Evr 11, 33-40; 12, 1-2; Mt 10, 32-33, 37-38; 19, 27-30 -Sf. Ier. Ioan

Luni: Rm 2, 28-29; 3, 1-18; Mt 6, 31-34; 7, 9-11 - Sf. Mironosiță Ioana.

Marţi: Rm 4, 4-12; Mt 7, 15-21 - Sf. Ier. Leon al II-lea, episcop al Romei.

Miercuri: II Co 11, 21 - 12, 9; Mt 16, 13-19 - Sf. Slăviți Ap. Petru și Pavel.

Joi: Rm 5, 10-16; Mt 8, 23-27 - Soborul Sfinților 12 Apostoli.

Vineri: Rm 5, 17-21; 6, 1-2; Mt 9, 14-17 - Sf. Mc. Doctori Cosma și Damian.

Sâmbătă: Rm 3, 19-26; Mt 7, 1-8 - Sf. Voievod Ștefan cel Mare.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți pe 29 iunie, după o

perioadă de post, care variază ca durată, în funcție de data Sfintelor Paști. Sf. Ap. Petru — fiul lui Iona și fratele Ap. Andrei, s-a născut in Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturisește în numele apostolilor dumnezeirea lui Hristos, dar se și leapădă de Hristos când El este prins spre a fi

răstignit. După Înălțarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor și aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica Sf. Ap. Petru, se botează trei mii de persoane. Sf. Ap. Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și în ultima parte a vieții, la Roma. A murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie. Sf. Ap. Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. A participat la uciderea arhidiaconului Ștefan. Pe calea Damascului i se arată Hristos într-o lumină orbitoare și îl mustra: "Saule, Saule de ce mă prigonești?”. Se convertește și primește botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sf. Ap. Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare ți a scris 14 epistole care se găsesc în Sf. Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An IX, Nr. 24 (26 iunie 2016)

Duminica I-a după Rusalii

(a Tuturor Sfinților) Matei 10, 32-33, 37-38; 19, 27-30

is-a Domnul către ucenicii Săi: pentru cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor,

şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi va lua crucea sa şi nu va veni după Mine,

acela nu este vrednic de Mine. Atunci, răspunzând, Petru a zis către Dânsul: iată noi am lăsat toate şi am urmat Ţie; oare, ce vom avea noi? Iar Iisus a zis către ei: adevărat vă spun vouă că voi, cei care M-aţi urmat pe Mine, la naşterea din nou a lumii, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau ţarini pentru numele Meu, însutit va lua înapoi şi viaţa veşnică va moşteni. Dar mulţi din cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă vor fi întâi.

Fraţilor, proorocii, prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi, iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi, ei, de

care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea. De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a

Apostol: Evrei 11, 33-40; 12, 1-2

Biserica Ortodoxă prăznuiește Duminica Tuturor Sfinţilor în prima Duminică după Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Prin aceasta se arată că rostul venirii Sfântului Duh în lume este sfinţirea oamenilor. Dacă nu serbăm Duminica Tuturor Sfinţilor imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, nu înţelegem deplin nici lucrarea Duhului Sfânt în lume şi nici rostul Biserici i lui Hristos, şi anume sfinţirea oamenilor.

Î n a c e a s t ă d u m i n i c ă , a pomenirii tuturor sfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi de oameni în timpul istoriei sau încă nerecunoscuţi oficial de către Biserică, dar cunoscuţi de Dumnezeu, trebuie să medităm asupra învăţăturii Bisericii referitoare la sfinţenie: Ce este sfinţenia? Cine este izvorul sfinţeniei? Care este scopul dobândi r i i s f inţenie i în viaţa oamenilor? Înţelegerea ortodoxă asupra acestei teme se bazează pe Sfânta Scriptură interpretată de Sfinţii Părinţi şi pe experienţa mistică (liturgică şi filocalică) a Bisericii Ortodoxe.

Cuvântul sfinţenie şi adjectivul sfânt, precum şi verbul a sfinţi sunt limbajul cel mai specific şi mai popular al Bisericii creştine, în general, şi al Bisericii Ortodoxe, în special. Într-un sens general,totul este sfânt în Sfânta Biserică, în Una Sancta, sau totul trebuie sfinţit: spirit şi materie, oameni şi activităţi, timp şi veşnicie, casă şi cosmos.

Cu toate acestea, când întrebăm ce este sfinţenia în sine, este greu de găsit o definiţie simplă. Sfinţenia este lăudată, cântată, dorită, uneori percepută existenţial, prin trăire, dar definirea ei conceptuală rămâne totuşi o dificultate, pentru că ea poate fi descrisă în manifestările ei, în rodirile ei, dar nu poate fi definită în esenţa ei. Sfinţenia se manifestă în lumea aceasta, în creaţia lui Dumnezeu, dar nu este din lumea aceasta; sfinţenia este însuşi Dumnezeu prezent în lume, dar nu din lume. De aceea tot ce apare

sfânt sau sfinţenie în lumea aceasta îşi are izvorul unic în Dumnezeu, singur sfânt în Sine şi prin Sine.

Dar trebuie precizat că prin Hristos se comunică naturii sau firii umane nu numai sfinţenia Fiului, ci sfinţenia Preasfintei Treimi Celei nedespărţite.

Îngerul Gavriil descoperă acest adevăr Fecioarei Maria când îi spune că Fiul pe Care ea Îl va naşte ca om, prin prezenţa şi lucrarea Preasfintei Treimi asupra ei, este într-un mod unic Sfântul, El fiind Fiul unic şi veşnic al lui Dumnezeu: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema" (Luca 1, 35). Iar când Hristos Se botează în Iordan, umanitatea Lui este centrul iubirii şi atenţiei Preasfintei Treimi (Matei 3, 16-17). Întrucât Preasfânta Treime (Panaghia Trias, Sancta Trinitas) a iniţiat şi săvârşit taina înomenirii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, aceasta este numită de Biserică Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (Panaghia Theotokos). Sfinţenia ei vine din faptul că a purtat în ea şi a arătat lumii pe Sfântul, pe Iisus Hristos, prin Care se descoperă lumii viaţa, iubirea şi harul Preasfintei Treimi.

Dumnezeu Ce l S fânt este P reas fânta Tre ime. Sf in ţen ia Preasfintei Treimi este sfinţenie absolută în sine ca plinătate şi perfecţiune de viaţă în iubire, în comuniunea Persoanelor distincte, eterne, infinite şi interioare una alteia. Iubirea ca viaţă pentru altul, ca dăruire de Sine totală a Persoanelor divine se comunică, dincolo de fiinţa Lo r i nacce s ib i l ă , ca ene rg i i necreate sauhar. Sfinţenia Preasfintei Treimi este comunicată Maici i Domnului sub formă de plinătate a harului. Astfel, Maica Domnului devine Preasfântă (Panaghia) întrucât devine cea plină de har (Luca 1, 28). Sfinţenia ei este comunicată, împărtăşită. Ea nu are sfinţenia în sine, ci participă la

sfinţenia lui Dumnezeu, sau primeşte sfinţenia de la Dumnezeu.

Sfinţenia Maicii Domnului vine în mod deosebit de la Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul Sfânt, pe Care ea Îl poartă în sine de la zămislirea Lui ca Om în pântecele ei şi Îl arată lumii de la naşterea Lui în lume.

În Maica Domnului este deja anticipată vocaţia Bisericii de a purta în ea pe Hristos Cel Unul Sfânt,Unul din Sfânta Treime, şi de a-L binevesti lumii. De aceea, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Icoana Bisericii (Figura Ecclesiae), iar Biserica lui Hristos - Unul Sfânt e una, sfântă, sobornicească şi apostolească. Hristos, Unul Sfânt (Unus Sanctus), este Capul Bisericii Una Sacnta. Sfințenia Lui se comunică permanent Bisericii, pentru ca ea să fie permanent Trupul tainic şi sfânt al lui Hristos. Aşadar, sfinţenia Bisericii este sfinţenie primită de la Hristos Unul din Preasfânta Treime prin harul dăruit ei de Hristos. Dar, după cum Unus Sanctus – Iisus Hristos a luat trup omenesc din Fecioara Maria prin pogorârea Sfântului Duh asupra ei, a unei persoane umane, în prezenţa Tatălui, tot aşa Biserica lui Hristos – Una Sancta se constituie la Cincizecime (Rusalii) prin pogorârea Sfântului Duh trimis de Tatăl şi de Fiul asupra mai multor persoane umane - Apostolii, în formă de limbi de foc (cf. Fapte 2), iar ei, Apostolii, botează pe cei ce cred în Iisus Hristos în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19). Prin urmare, harul sfinţeniei lui Hristos, Dumnezeu-Omul, este dăruit Bisericii, pentru ca oamenii să poată realiza comuniunea sfântă de iubire cu Preasfânta Treime.

De aceea s-a spus că "Biserica este plină de Sfânta Treime" (Origen), iar participarea la viaţa Bisericii este comuniune harică de iubire şi viaţă cu Sfânta Treime. Aşa se explică de ce în Crez, îndată după ce am mărturisit credinţa în Preasfânta Treime: în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,

mărturisim şi credinţa în una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Iar sfinţenia Preasfintei Treimi se comunică Bisericii ca fiind: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea (comuniunea) Sfântului Duh" (II Corinteni 13, 13).

Legătura dintre Preasfânta Treime şi Biserică - Una Sancta se face prin Unul Sfânt – Unul Domn Iisus Hristos, prin umanitatea Sa sfântă şi îndumnezeită, în care omul creat după chipul lui Dumnezeu a ajuns la asemănarea deplină cu Dumnezeu, la transparenţa totală pentru a manifesta prin el în lumea creată slava eternă a lui Dumnezeu - Creatorul. Această manifestare deplină a sfinţeniei divine

prin natura umană se vede mai ales în Hristos Cel transfigurat, înviat din morţi şi înălţat cu umanitatea Sa la ceruri, întru slava şi viaţa eternă a Preasfintei Treimi. Primirea iniţială a darului sfinţeniei se face în Taina

Sfântului Botez, prin apă şi Duh Sfânt, când omul se pune în relaţie de comuniune cu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Sfânta Taină a Mirungerii se celebrează în Ortodoxie imediat după Botez, pentru a confirma că noul botezat primeşte darurile Sfântului Duh pentru a creşte spiritual în sfinţenie. De aceea se pronunţă cuvintele "pecetea darurilor Sfântului Duh" când se celebrează această Taină. Îndată după aceasta, noul miruns sau confirmat primeşte Sfânta Euharistie, pentru a se arăta că el este membru deplin al Bisericii, adică membru deplin al Trupului tainic (mistic) al lui Hristos plin de Sfântul Duh. Astfel, Botezul ortodox cuprinde întreg programul mistagogic al vieţii creştine: comuniunea cu Sfânta Treime, cultivarea darurilor Sfântului Duh şi creşterea ca membru al comunităţii eclesiale euharistice. Prin urmare, sfânt devine creştinul care ia în serios Botezul său cultivând în toată viaţa sa darurile primite la Botez. (fragment, preluat din Ziarul Lumina)