1.Igiena,sanitarie,profilaxie-notiuni,metode de studii aplicate in igiena. Igiena este stiinta care studiaza influenta factorilor mediului ambient asupra sanatatii omului si elaboreaza masuri de asanare,normative si legi sanitare menite sa fundamenteze un mediu igienic optim de viata si de munca. Sarcinile igienei sunt: -elaborarea bazelor stiintifice ale legislatiei sanitare -elaborarea normativelor sanitare pentru factorii de mediu ce au influenta asupra organismului uman -elaborarea bazelor pentru inspectia sanitara preventive Igiena ,continutul si importanta ei sunt legate cu notiunile de sanitarie si profilaxie. Sanitaria este o activitate practica prin care se supravegheaza respectarea normativelor,regulilor si realizarea masurilor de igiena. Profilaxia reprezinta cunostintele teoretice si masurile practice(economice,sociale,culturale,sanitare)care contribuie la mentinerea sanatatii oamenilor si la prevenirea imbolnavirilor. Deosebim trei tipuri de profilaxie. Profilaxia primara are ca scop prevenirea imbolnavirilor prin combaterea factorilor de risc generate de ecosistemele umane. Se bazeaza pe inspectia sanitara preventiva si se efectueaza la stadiul de proiectare a diferitor obiecte pina la darea in exploatare. Profilaxia secundara are ca obiective: -depistarea afectiunilor in stadii incipiente a starilor premorbide -prevenirea agravarii maladiilor,scurtarea duratei imbolnavirilor -prescrierea regimurilor igienice de viata si regimurilor dietetice convalescentilor si celor vindecati,pentru a evita recidivele. Profilaxia tertiara are ca scop recuperarea functionala si sociala a bolnavilor cu anumite invaliditati. In igiena se aplica diferite metode de investigatie,care pot fi clasificate in doua grupuri de baza: 1.metode de studiere a factorilor de mediu 2.metode de studiere a actiunii organismului sub actiunea factorilor de mediu In prima categorie se include: -metode de observatie sanitara metode de laborator,ca cele fizice,chimice si biologice In a dua categorie avem: -metode fiziologice,ce tin de cercetarea manifestarilor functionale ale organismului la modificarile mediului metode clinice si de laborator ce apreciaza dereglarile organismului sub actiunea factorilor de mediu nocivi metode epidemiologice ce cerceteaza fenomenele morbide in masa metode statistice metode experimentale ce studiaza normele sanitare privind CMA ale unor elemente din factorii de mediu metode de normare igienica ce asigura un nivel al factorilor nocivi in limitele inoffensive pentru sanatate si viata active a populatiei. 2.Factorii studiati de igiena,grupurile lor.Factorii de risc pentru sanatate Organismul uman poate fi influentat nemijlocit de diferiti factori cum ar fi cei naturali,interni sau sociali. Factorii naturali care mai sunt numiti si externi sau ecologici pot fi grupati in: -factori fizici(temperatura aerului,umiditatea aerului si presiunea atmosferica) factori chimici,reprezentati de substantele chimice existente in natura sau sintetizate factorii biologici reprezinta bacteriile,virusii,helmintii Factorul social este rezultatul actiunii omului asupra mediului sau a interrelatiei dintre oameni. Factorii interni sunt clasificati in: -sanogeni,adica care au actiune benefica asupra organismului si contribuie la fortificarea sanatatii patogeni,cu actiune nefavorabila asupra organismului. Sanatate noastra poate fi afectata de diferiti factori care au fost numiti factori de risc.Dupa gradul de influenta asupra organismului,factorii de risc sunt grupati in: 1.Mod de viata nesanatos: supraalimentatie,fumat,droguri,alcool,medicamente in abuz,viata sedentara. 2.Factori biologici:ereditari sau predispunerea personala 3.Mediul ambiant nefavorabil:conditii climaterice nefavorabile,poluarea intensa a

aerului,schimbari bruste ale conditiilor climaterice,expunerea succesiva la soare 4.Factori de risc legati de asistenta medicala:incompetent sau asistenta tardiva. 3.Necesitatea cunoasterii igienei pentru farmacisti.Alimentatia rationala.Principiile.Factorii ce se vor lua in consideratie la recomandarea alimentatiei rationale. Farmacistii sunt militanti activi in fortificare sanatatii populatiei,in trasarea cailor de profilaxie.Prin urmare cunoasterea igienei este indispensabila.Farmacistul trebuie sa cunoasca bine normativele parametrilor mediului din farmacii sau din intreprinderile chimico-farmaceutice,deoarece el trebuie sa fie constient in ce mod ar putea influenta sanatatea factorii de mediu si ce patologii ar putea aparea in caz de nerespectare a conditiilor igienice.In procesul lucrului,farmacistul se afla in contact cu medici curanti si igienisti,fapt ce ,la fel il determina sa cunoasca bazele medicinei profilactice si de ocrotire a mediului ambiant. Alimentatia este necesitatea de baza a omului.Alimentatia rationala consta in asigurarea optima a necesitatilor energetice si de substante nutritive a organismului in diferite stari fiziologice si conditii ale mediului,atit din punct de vedere cantitativ,cit si calitativ. Alimentatia rationala se bazeaza pe urmatoarele principii: 1. Alimentatia trebuie sa fie suficienta cantitativ,sa asigure cantitatea necesara de energie prin respectarea conditiilor sanitare in timpul transportarii,pastrarii si prepararii culinare a produselor alimentare 2. Prevenirea nocivizarii alimentelor si evitarea consumului unui produs alimentar insalubru 3. Sa aiba o calitate adecvata,sa contina toate substantele nutritive proteine,lipide,glucide,saruri minerale in cantitati bine echilibrate 4. Sa se respecte regimul alimentar rational,care consta in aceea ca alimentatia sa fie la anumite intervaluri de timp si strict respectata 5. Asigurarea unei bune stari de nutritive,sa se asigure folosirea maxima a substantelor nutritive prin prepararea culinara buna 6. Asigurarea varietatii bucatelor,deplina lor digestie 7. Proprietatile organoleptice ale produselor alimentare sa corespunda deprinderilor consumatorului 8. Sa se respecte moderatia(fara exces de zahar,sare,grasimi). La recopmandarea unei alimentatii rationale se vor lua in consideratie urmatorii factori: -virsta inaltimea cresterea compozitia corpului febra stresul temperatura mediului genul profesia gradul de activitate s.a.

4.Tipurile de cheltuieli de energie ale organismului.Metodele de determinare.Normativele fiziologice de consum de energie pentru diferite grupuri de populatie. Viata are un consum permanent de energie pentru sinteza de substanta pentru cresterea si dezvoltarea organismului,activitatea permanenta a muschilor inimii si respiratorii,pentru repararea uzurilor si mentinerea constanta a temperaturii s.a. Toate cheltuielile de energie se clasifica in doua tipuri: -dirijate -nedirijate . De cheltuielile nedirijate tin: -cheltuielile de energie pentru metabolismul bazal actiunea dinamica specifica a alimentelor Cheltuielile dirijate sunt de tipul: -activitatea musculara in cadrul muncii intensitatea si specificul activitatii fizice Consumul de energie se determina prin metode de calcul: 1. Se calculeaza metabolismul bazal 2. La cifra obtinuta se maiadauga 10% de energie,care se consuma pentru digerarea alimentelor 3. La cele obtinute se adauga consumul de energie in timpul activitatii profesionale sau de menaj,care se determina dupa cronometrajul activitatilor. In dependenta de activitatea profesionala si cantitatea necesara de substante nutritive,deosebim urmatoarele normative fiziologice de consum de energie pentru diferite grupuri de populatie:

1 grupa munca intelectula de la 2800 kcal(18-29 ani) pina la 2500 kcal(40-59 ani) pentru barbate,iar pentru femei de la 2400 kcal(18-29 ani) pina la 2200 kcal(40-59 ani). 2 grupa efort fizic usor(ingineri,ceasornicarii,lucratorii proceselor automatizate s.a.)de la 3000 kcal pina la 2700 kcal pentru barbati,iar pentru femei de la 2700 kcal pina la 2350 kcal. 3 grupa efort fizicd mediu (vinzatori,lacatusi,soferi,medici chirurgi)-de la 3200 kcal pina la 2750 kcal pentru barbati si pentru femei de la 2700 kcal pina la 2500 kcal. 4 grupa efort fizic greu(constructori,lucratori agricoli,metalurgi)-de la 3700 kcal pina la 3450 kcal pentru barbati,iar pentru femei de la 3150 kcal pina la 2900 kcal. 5 grupa eforturi fizice deosebit de mari(mineri,otelari,betonierii)-de la 4300 kcal pina la 3900 kcal(doar pentru barbati). Pentru persoanele in virsta de 60-64 ani consumul pentru barbati e de 2300 kcal,iar pentru femei 2100 kcal. De la 75 ani,consumul de energie pentru barbati este de 2000 kcal si pentru femei 1900 kcal. 5.Importanta biologica a proteinelor.Alimentele surse de proteine(dupa valoarea biologica).Necesarul in proteine,echilibrul proteic. Proteinele sunt substane nutritive cu o structur complex, care se prezint ca macromolecule formate din lanuri de aminoacizi legai ntre ei prin legturi peptidice. Din punct de vedere chimic, proteinele sunt substane cu molecul foarte complex, avnd n componenaei atomi de carbon, hidrogen, oxigen, azot i, uneori, de sulf, cantiti mici de Fe, Cu, Zn i alte elemente anorganice. Asigurarea aportului de proteine din alimente, corespunztor cu necesitile organismului,este o condiie esenial pentru asigurarea funcionrii sale normale. Proteinele sunt substane indispensabile vieii; ele ndeplinesc o serie de funcii n organism: 1. Proteinele constituie componentul de baz al protoplasmei celulare i al structurii intercelulare. n afar de faptul c furnizeaz materialul plastic necesar proceselor de sintez din organism, ele, intrnd n structura enzimelor, influeneaz nsi desfurarea normal a proceselor de sintez. 2. Intrnd n compoziia hormonilor (substane secretate de glandele endocrine), influeneaz activitatea glandelor endocrine. 3. Intrnd n compoziia anticorpilor, proteinele mresc rezistena organismului la diferite infecii,regleaz activitatea nervoas a tuturor funciilor. 4. Proteinele au funcii structurale specifice esuturilor. 5. Funcia de transport hemoglobin, plasm, snge. 6. Particip la meninerea echilibrului osmotic. 7. Funcia genetic. 8. Funcii detoxicante (toxice industriale, medicamente), care se realizeaz pe mai multe ci: -prin meninerea troficitii normale a esuturilor i organelor afectate de substanele nocive, mrindu-le rezistena; -prin asigurarea echipamentului enzimatic necesar metabolizrii noxelor,transformndu-le astfel n substane lipsite de nocivitate, etc. 9. Rol energetic secundar Valoarea biologic a proteinelor depinde de prezena sau absena n componena lor a aminoacizilor eseniali i de raportul dintre aceti aminoacizi. Dup valoarea lor biologic, proteinele sunt repartizate n trei clase: Proteinele de clasa I (complete), cu valoare biologic superioar, au n componena lor toi aminoacizii eseniali, n proporii optime pentru organism. n aceast clas intr proteinele de origine animal: din ou, carne, lapte i brnzeturi. Proteinele de clasa II (parial complete), cu valoare biologic medie, conin n molecula lor toi aminoacizii eseniali, ns nu n proporii optime pentru organism. Se gsesc n alimente deorigine vegetal: legume, fructe, leguminoase uscate, cereale. Proteinele de clasa III (incomplete, cu valoare biologic inferioar) nu conin toi aminoacizii eseniali, iar cei prezeni nu sunt suficieni pentru organism. Exemplu: zeina,proteina principal din porumb, este lipsit de lizin i foarte srac n triptofan; colagenul din esuturile animale este lipsit de triptofan i srac n metionin, izoleucin, lizin, treonin. Normativele fiziologice alimentare n vigoare recomand ca proteinele s constituie 1113% din valoarea energetic diurn. Necesitatea de proteine la diferite grupe profesionale variaz ntre 80 i 120 g pe zi. Aceast necesitate crete pe msur ce sporete consumul de energie, deoarece la oamenii care depun eforturi fizice mari esuturile se consum mai intens. Necesitatea n proteine variaz n funcie de vrst, starea fiziologic, condiiile de mediu i de munc. Ea crete la femei n perioada maternitii, la muncitorii care lucreaz ntrun mediu nociv. Un adult folosete zilnic ,in medie,118 g de proteine. 6.Importanta biologica a lipidelor,alimentele surse,necesarul,echilibrul lipidic.

Lipidele sunt o grupa de substante organice insolubile in apa,dar solubile in solventi organic ca: eter,acetona,benzen. Ele sunt compuii organici ai carbonului,hidrogenului i oxigenului. Rezult din esterificarea acizilor grai cu diferii alcooli.Ele formeaza emulsii cu lichidele,favorizind digestia si absorbtia lor. In organismul uman,lipidele au urmatoarea importanta biologica: 1.reprezinta o sursa de energie concentrate(prin arderea in organism a unui gram de lipide se elibereaza 9 kcal.) 2.influenteaza procesele de termoliza 3.indeplinesc functia de rotungire a formelor corpului 4.aporta in organism vitaminele liposolubile A,D,E,K si contribuie la asimilarea lor 5.influenteaza functia tubului digestiv 6.influenteaza asimilarea sarurilor minerale 7.influenteaza functia sistemului nervos central,sistemului endocrin 8.inhiba functia pancreasului si a glandei tiroide 9.micsoreaza motilitatea stomacului si a intestinelor 10.dau senzatie indelungata de saturatie 11.formeaza apa endogena 12.sporeste rezistenta organismului la sete. Carenta acizilor grasi nesaturati in alimentative duc la exeme tegumentare,scaderea elasticitatii vaselor sangvine.Carenta acizilor grasi polienici provoaca aparitia ulcerelor gastrice sau duodenale,reduce cresterea organismelor tinere. Sursele de lipide: 6065% din necesitatea de grsimi se acoper din contul grsimilor propriu-zise unt, margarin, slnin; 3540% din contul grsimilor care intr n componena produselor alimentare. Aadar, coninutul de grsimi n carne constituie de la 3 pn la 30%. Cantitatea de grsimi n cereale e foarte mic; n majoritatea cazurilor, nu depete 2% (n ovz pn la 6%), iar n legume i fructe ele practic lipsesc. In medie,un adult are nevoie de 80-100 g grasimi pe zi.Necesitatea diferitor grupuri profesionale variaz ntre 70 i 154 g grsimi pe zi pentru brbai i ntre 60 i 102 g pentru femei .n alimentaia echilibrat, grsimile ingerate trebuie s conin 2530 g uleiuri vegetale, 36 g acizi grai polinesaturai, 1 g colesterol,5 g fosfolipide. 7.Importanta biologica a glucidelor,alimentele surse,necesarul,echilibrul glucidic.Glucidele nedigerabile. Glucidele constituie cea mai mare parte din alimente i sunt sursa principal de material energetic pentru organism. Utilizarea glucidelor pentru necesitile energetice este justificat, pe de o parte, de abundena lor n natur i de uurina de a acoperi raia glucidic; pe de alt parte,de faptul c glucidele se absorb i se oxideaz uor n organism. Aceste caliti fac ca ele s fie unica surs capabil s furnizeze o energie important ntr-un timp scurt (1g de glucide, prin oxidare n organism, genereaz 4,0 kcal). Glucidele sunt substane chimice alctuite din carbon, hidrogen, oxigen i au un rol energetic. Rolul glucidelor n organism 1.Sunt furnizoare de energie rapid. 2.Sub forma de glicogen, sunt stocate n ficat i muchi, ca energie de rezerv. 3.Sunt folosite la sinteza lipidelor. 4.Aport organismului vitamine hidrosolubile (B, C, PP etc.). 5.ndeplinesc funcia de substane biologic active heparina, acidul hialuronic,heteropolizaharidele etc. 6. Particip la sinteza acizilor nucleici, aminoacizilor, glucoproteinelor, mucopolizaharidelor. 7.Particip la solubilizarea, transportul i metabolizarea hormonilor. Glucidele, n cantiti mari, pot cauza obezitatea, deoarece, fiind neconsumate ca surs de energie, ele se transform n lipide, care se depun n esutul adipos subcutanat. Afar de aceasta,surplusul de glucide duce la afectarea ficatului, rinichilor, tubului digestiv i a altor organe. Carena de glucide provoac hipocalcemia. Aceasta se manifest prin slbiciuni generale somnolen, scderea memoriei, cefalee etc.; n snge apar produse ale oxidrii incomplete a proteinelor i lipidelor cetone, care deregleaz echilibrul acidobazic, crend acidoza. Necesitatea n glucide n 24 ore pentru diverse grupe de populaie este de 303586 g pentru brbai i 257462 g pentru femei . Necesitatea n glucide variaz n funcie de vrst i munc, fiind direct proporional cu valoarea energetic a raiei alimentare. n general, se recomand ca nivelul de glucide s nu depeasc 57% din valoarea energetic a raiei. Nevoia n glucide se poate calcula mai simplu: din diferena dintre valoarea energetic dat de proteine i lipide i caloriile necesare n raie. Aa, de exemplu, dac la o grup de vrst proteinele trebuie s asigure 13% din valoarea caloric, iar lipidele 30%, rezult c glucidele trebuie s acopere restul 57% din valoarea caloric a raiei.

ndestularea organismului cu glucide se face prin glucidele coninute n alimente i prin glucidele pure, adic zahrul. n general, alimentele de origine animal, cu excepia laptelui,conin cantiti mici de glucide. Dintre alimentele de origine vegetal, sursa cea mai important de glucide o reprezint cerealele. Acestea conin peste 70% glucide. n produsele finoase, coninutul de glucide se reduce pe msur ce crete coninutul de ap. Astfel, pinea conine aproximativ 50% glucide. Cam acelai coninut l au i leguminoasele uscate. Urmeaz cartofii i varza, care conin aproximativ 20% glucide; celelalte legume i fructele conin n general mai puin de 10% glucide. Glucidele nedigerabile ,la fel,au o importanta majora in functionarea normal a organismului uman. Glucidele nedigerabile (celuloza, hemiceluloza i substanele pectice) denumite fibre alimentare, stimuleaz mecanic i chimic peristaltismul tubului digestiv, ameliornd constipaia, prevenind obezitatea, inactivnd unii metabolii iritani pentru intestinul gros, cu aciune protectoare asupra carcinogenezei. 8.Vitaminele-caracterizare generala,clasificarea acestora(denumirea uzuala si dupa componenta chimica). Vitaminele sunt substane organice naturale, necesare organismului n cantiti foarte mici, dar pe care nu le poate sintetiza pe msura nevoilor sale.Din aceast cauz, el trebuie s le primeasc din mediul ambiant prin alimente. Prin molecula lor, vitaminele nu elibereaz energie i nu furnizeaz material plastic. Prezena lor ns este indispensabil desfurrii normale a proceselor metabolice generatoare de energie i a celor anabolice morfogenetice. De aceea,vitaminele sunt considerate biostimulatori i sunt incluse n grupa substanelor active, ca i enzimele i hormonii. Vitaminele ndeplinesc n organism funcia de catalizatori. mbinndu-se cu proteinele, ele formeaz fermeni i iau parte la diverse reacii fermentative. Coninutul n vitamine al raiei alimentare are o importan deosebit pentru sntatea populaiei. Astfel, vitaminele joac un rol important n prevenirea unor mbolnviri. Sa constatat c excesul i insuficiena lor n raia alimentar pot provoca o serie de tulburri patologice, care conduc la declanarea unor boli specifice. Rolul vitaminelor n organism nu se limiteaz doar la prevenirea unor mbolnviri. Este dovedit rolul vitaminelor n desfurarea normal a proceselor metabolice din organism, n asigurarea unei funcionaliti optime a sistemului nervos central, a aparatului digestiv, a sistemului hematopoietic etc. De asemenea, este cunoscut faptul c vitaminele mresc rezistena organismului la infecii, toxine, c favorizeaz adaptarea organismului la diverse condiii de mediu i de munc. Toate acestea ne demonstreaz c vitaminele, pe lng rolul lor n prevenirea unor mbolnviri, contribuie i la asigurarea unei funcionaliti i stri de sntate optime ale organismului. Datorit acestui rol, organismul are nevoie de cantiti mai mari de astfel de vitamine dect de cele care previn mbolnvirile. Pentru asigurarea efectului favorabil al vitaminelor este necesar un aport constant de vitamine, n proporii bine definite, ingerate concomitent cu factorii nutritivi, n al cror metabolism intervin. O mare importan o are echilibrul dintre vitamine. Surplusul unora i insuficiena altora pot influena metabolismul general, provocnd diferite dereglri. Dei necesitatea n vitamine este de miligrame, nu este att de uor s o asiguri. Aprovizionarea organismului cu vitamine depinde de anotimp. Iarna i primvara devreme (sau n cazul consumului fructelor i legumelor pstrate timp ndelungat), pot surveni hipovitaminoze mai mult sau mai puin pronunate. n unele cazuri, la vitamine se refer i substanele chimice care au o aciune asemntoare cu cea a vitaminelor. Pn astzi au fost studiate aproximativ 30 de vitamine i substane asemntoare cu ele. O influen direct asupra organismului i asupra sntii o au 20 dintre ele. Vitaminele au fost clasificate n funcie de solubilitatea lor n ap sau n lipide. De aici, fiecrei grupe i fiecrei vitamine le corespund anumite particulariti. Vitaminele liposolubile: Vitamina A (retinolul) , Vitamina D (calciferolul) Vitamina E (tocoferolul) , Vitaminele hidrosolubile Vitamina B1 (tiamina) Vitamina B6 (piridoxina) Vitamina B12 (ciancobalamina) Vitamina B3 (acidul pantotenic) Vitamina H (biotina) Vitamina P (citrina) Vitamina PP (niacina,nicotinamida) Provitamina A (carotenul) , Vitamina K (filochinonul) Vitamina B2 (riboflavina) Vitamina Bc (acidul folic) Vitamina C (acidul ascorbic)

Vitaminele au fost numite, la descoperirea lor, cu literele alfabetului latin, i anume: A, B,C, D, E etc. Descoperindu-se mai multe vitamine n cadrul aceleiai grupe, literei alfabetului i s-a adugat o cifr. De exemplu: A1, B1, B2, B12 etc. Vitaminele au fost

denumite i conform bolii pe care se presupunea c o previn. De exemplu: vitamina C antiscorbutic, vitamina B1 antiberilic etc. n fine, denumirea vitaminelor se mai face i conform structurii lor chimice.Astfel, vitamina B1 este numit tiamin; vitamina B2 riboflavin; vitamina B6 piridoxin;vitamina B12 cianocobalamin; vitamina C acid ascorbic etc. 9.Importanta biologica a retinolului si calciferolului,sursele acestora in alimentatie,necesarul diurn. Vitamina A (retinolul) Asigurarea nevoilor organismului n vitamina A este deosebit de important pentru funcionarea normal a organismului. Astfel, vitamina A are urmatoarea importanta biologica: -influenteaza creterea i nmulirea normal a celulelor, -influenteaza procesele regenerative care au loc n organism: vindecarea rnilor, arsurilor etc. -menine troficitatea normala a celulelor epiteliale. -meninnd integritatea mucoaselor, vitamina A crete rezistena organismului la infecii. -joac un rol important i n procesele de reproducere(in lipsa ei se oprete spermatogeneza,ntrzie menstruaia) Vitamina A este necesar pentru desfurarea normal a proceselor care determin funcia vizual. Aceast aciune se datorete faptului c vitamina A intr n componena rodopsinei,substan cu rol important n vedere. De asemenea, vitamina A asigur integritatea tegumentelor i mucoaselor. n caz de caren prelungit, tegumentele i pierd aspectul catifelat, devin aspre, se ngroa. Hipercheratoza este intens n jurul foliculilor piloi (aspect de piele de gin sau de broasc rioas). Procesul de cheratinizare cuprinde i mucoasa bucal, gingival, conjunctival, a aparatului respirator, a cilor urinare. Acoperirea necesitilor n vitamina A se face prin alimente ce conin provitamina A carotenul. Vitamina A se gsete exclusiv n alimente de origine animal: lapte, unt, brnzeturi,ou, pete gras. Carotenul se conine n alimente de origine vegetal: morcovi, roii, verdeuri,unele fructe. n general, se consider c pentru asigurarea unui aport de 1 mg vitamina A este necesar ingestia a 2 mg caroten. n insuficiena hepatic, transformarea carotenului n vitamina A se reduce foarte mult. Deoarece carotenul are un coeficient de utilizare digestiv redus, se recomand ca 30 35% din raia total de vitamina A s provin din retinol. Excesul de vitamina A (realizat mai ales pe cale medicamentoas) poate provoca tulburri: cefalee, insomnie, iritabilitate, anorexie, grea, vom, descuamri ale pielii, dureri de oase. Necesitatea diurn n retinol e de 11,5 mg, din care 0,3 mg trebuie s fie sub form de retinol net, iar restul sub form de provitamine A, caroten. 1 mg de retinol este echivalent cu 6 mg de caroten. Vitamina D (calciferolul) Vitamina D se poate transforma din ergosterol, prezent n produsele vegetale (ciuperci i drojdii), sub aciunea razelor ultraviolete, n vitamina D2 farmaceutic (ergocalciferol), iar din 7-d-hidrocolesterol, sub aciunea radiaiilor ultraviolete, se formeaz vitamina D3 (calciferol). Aceast vitamin favorizeaz absorbia calciului din intestinul subire i depunerea lui n oase. n lipsa vitaminei, calciul se absoarbe ntr-o cantitate foarte mic, restul se elimin cu materiile fecale, antrennd i fosforul. Oasele se deformeaz i apar semne tipice bolii ntlnite mai ales la copii, rahitismul: ncurbarea membelor inferioare,deformarea toracelui, implantarea vicioas a dinilor. n afar de modificrile osoase, apar i alte semne: hipotonie muscular, spasmofilie, transpiraii, scderea calciului i fosforului n snge. Se estimeaz c adultul care i desfoar o parte din activitate sub cerul liber nu are nevoie de aport alimentar, ci i este suficient cantitatea de vitamina D format pe poriunile de piele expuse luminii. La copii i femei n perioada maternitii formarea endogen este, de obicei, insuficient. Ea trebuie completat prin vitamin din alimente sau ca produs farmaceutic.Pentru a preveni fenomenele de hipervitaminoz, trebuie preferat calea de administrare per os, n doze zilnice, sptmnale sau lunare. Necesarul zilnic pentru copii este de 10 mkg sau 400 UI (pn la 3 ani), pentru copiii n vrst de 4 ani i pentru aduli de 2,5 mkg sau 100 UI. Intoxicaia cu vitamina D se manifest prin anorexie, tulburri digestive (grea, vom),slbire, cefalee, modificri de comportament, hipercalcemie cu depunere de calciu n tendoane,rinichi, plmni, artere mari etc. Vitamina D natural se gsete numai n produse de origine animal. Cele mai importante surse de vitamina D sunt ficatul, mai ales al unor specii de peti, untul, produsele lactate grase,glbenuul de ou. 11.Importanta biologica a vitaminelor grupului B,necesarul,sursele in alimentatie.

Din vitaminele grupei B fac parte vitamina B1 (tiamina), vitamina B2(riboflavina), vitamina PP (niacina), vitamina B6 (piridoxina), acidul folic, vitamina B12(ciancobalamina) etc. Vitamina B1 (tiamina, vitamina antiberiberic) Aaceast vitamin intr n structura unor enzime cu rol important n metabolismul glucidelor. n carena vitaminei B1, n organism se acumuleaz acid lactic i acid piruric, crend o stare de acidoz, resimit mai ales de sistemul nervos, care are o unic surs de energie glucoza. Boala provocat de carena vitaminei B1, numit beri-beri, se ntlnea frecvent n Extremul Orient, din cauza consumului orezului decorticat. Aceast boal are, n primul rnd, o simptomatologie psihoneurologic ce se manifest prin astenie, irascibilitate, insomnie, cefalee, scderea memoriei. Formele foarte severe de caren se manifest prin nevrit cu parestezii, pareze, asociate cu atrofia masei musculare. Acest sindrom psihoneurotic se asociaz cu tulburri cardiovasculare (tahicardie, dispnee la effort i palpitaii), manifestri digestive (anorexie, constipaie). Un consum exagerat de produserafinate poate determina o caren vitaminic care diminueaz capacitatea de efort fizic i intelectul, favoriznd sau agravnd maladiile psihice de tipul neuroasteniilor. Copiii sunt foarte sensibili la insuficiena vitaminei B1. Dac n alimentaia lor predomin produsele rafinate i tratate termic intens (zahr, orez decorticat, gri, paste finoase), se poate manifesta carena (beri-beri infantil). Prezena tiaminei este indispensabil desfurrii normale a metabolismului glucidic. Ea particip, de asemenea, la metabolismele proteic i lipidic i joac un rol important n funcionarea normal a sistemului nervos central i a celui periferic. Necesitatea n vitamina B1 variaz n funcie de vrst, starea fiziologic, efortul depus,condiiile de mediu i de munc. La un efort fizic moderat nevoia adultului n tiamin este de 2 mg n 24 ore. Odat cu creterea efortului, aceast necesitate crete pn la 2,1 mg, iar uneori,chiar pn la 3 mg. Comitetul de experi FAO/OMS recomand 0,40,6 mg la 1000 kcal. Necesitatea n tiamin crete i n condiiile de munc la temperaturi ridicate sau sczute. Tiamina este larg rspndit n natur. Sursa de baz a tiaminei sunt cerealele. n cantiti mai importante se gsete n carnea de porc i n organele interne, mai ales n ficat. Cel mai mare coninut de tiamin l are drojdia de bere (20 mg%). Vitamina B2 (riboflavina) Intr n structura enzimelor flavinice cu rol important n respiraia celular. Carena vitaminei B2 determin modificri ale troficitii buzelor (cheilita), care se manifest prin culoarea roie, se fistuleaz, sngereaz i formeaz cruste.Mucoasa lingual este roie-purpurie, cu papilele tumefiate.Pe regiunea median a feei, pe aripile nasului i pe brbie, apare o dermatit seboreic. n jurul corneii, se observ o vascularizare bogat a conjunctivei. Particip la sistemele fermentative care realizeaz procesele oxidoreductoare la nivelul celulelor. Ea joac un rol important n procesele de cretere i regenerare a esuturilor, de vindecare a rnilor. Riboflavina particip la metabolismele glucidic i proteic. Necesitatea organismului n riboflavin este de 2 mg n 24 de ore, 0,6 mg la 1000 kcal. O cantitate mare de riboflavin conin produsele de origine animal: ficatul, carnea, laptele i derivatele lui, oule. n cantiti mai mici: pinea neagr, legumele i fructele, leguminoasele uscate. Un coninut foarte mare de riboflavin l are drojdia de bere. Ea este sensibil la lumin i se distruge uor n mediul alcalin. Vitamina PP(niacina sau nicotinamida) n alimente, vitamina PP se gsete n dou forme: acidul nicotinic i amida acidului nicotinic, ultima fiind forma activ a ei. Are rol important n respiraia celular. Dup aciunea sa biologic, aceast vitamin e strns legat de tiamin i aminoacidul triptofan. n organism, din 60 mg de triptofan, n prezena vitaminelor B2 i B6, se formeaz 1mg de vitamin PP. Insuficiena masiv de acid nicotinic determin apariia pelagrei, care este, de fapt, o policaren, n cadrul creia rolul principal i revine vitaminei PP. Aceast boal s-a rspndit acolo unde s-a extins cultura porumbului i unde alimentaia de baz este mmliga, ntr-un regim srac n alimente de origine animal. Boala debuteaz prin simptome nespecifice:apatie, astenie, tulburri de tranzit (diaree), glossit, stomatita. Primvara, pe prile descoperite ale pielii apare un eritem. Dup ce eritemul diminueaz,pielea rmne pigmentat, capt aspect de piele de crocodil. ntlnim modificri i la nivelul mucoasei linguale, cu aspect de limb geografic; apar i tulburri psihice cu stri delirante, agitaie, halucinaii. Datorit acestor manifestri, pelagra e cunoscut ca boal a celor trei D: dermatit, diaree i demen. Raiile alimentare obinuite ale populaiei conin cantiti suficiente de acid nicotinic. Sursele cele mai bogate n vitamina PP sunt carnea, preparatele din carne, laptele i brnzeturile,oule. Cantiti mai mici conin legumele, fructele, leguminoasele uscate i cerealele, cu excepia porumbului, care este pelagrogen, deoarece o parte din vitamina PP este legat ntr-o form puin absorbativ, iar proteina sa este lipsit de triptofan i dezechilibrat n ceilali aminoacizi eseniali. Necesitatea diurn n acid nicotinic e de 1628 mg sau 6,6 mg la 1000 kcal.

12.Importanta acidului ascorbic in alimentatie.Necesitatea organismului in vitamina C si factorii ce o determina.Produsele furnizoare si produsele bogate in vitamina C. Una dintre cele mei importante vitamine, care ndeplinete mai multe funcii, se considera vitamina C (acidul ascorbic). Vitamina C influeneaz rezistena capilarelor, reactivitatea organismului, gradul de rezisten fa de agenii patogeni i fa de factorii nocivi externi,particip la procesele de oxidoreducere celular i constituie un puternic agent reductor. Una din funciile ei importante este de a asigura structura i funcionarea normal a celulelor care sintetizeaz colagenul, un component de baz al substanei intercelulare. Perturbarea sintezei colagenului explic simptomele carenei de vitamina C. Astfel, datorit modificrii colagenului dintre celulele endoteliului vascular, peretele capilarelor se rupe i apare sindromul hemoragipar, care se manifest prin peteii pe tegumente i mucoase, hemoragii intraarticulare, intramusculare, gingivale, nazale etc. Gingiile i mai ales papilele interdentare se tumefiaz, sngereaz cu uurin, ulcereaz i se infecteaz, denundnd rdcina dinilor, din care cauz ei devin mobili i cad. Cicatrizarea plgilor se face defectuos, pentru c fibrele conjunctive sunt rare i puin rezistente. Avitaminoza C apare la sugarul care nu este alimentat la sn i nu primete vitamina C. La aduli, avitaminoza C apare, n special, la brbaii mai n vrst, la adolesceni, care consum puin hran vegetal. Principalele simptome ale scorbutului pot fi: scderea apetitului, ncetarea creterii, diminuarea sensibilitii, astenia, anemia. Acidul ascorbic mrete capacitatea de aprare a organismului la infeciile microbiene i virotice, mrete rezistena organismului la aciunea unor noxe chimice din mediul ambiant: plumb, mercur, benzen. Necesarul de vitamina C este mrit la persoanele care depun efort muscular intens i la cele care i desfoar activitatea n locuri reci. Necesitatea organismului n vitamina C depinde de intensitatea muncii, de vrst, de starea fiziologic etc. Pentru oamenii care efectueaz o munc de intensitate medie necesitatea zilnic este de circa 70 mg. Sursele principale de vitamina C sunt zarzavaturile, fructele, pomuoarele.Deosebit de mult acid ascorbic conin coacza neagr, mceul uscat, ardeiul gras,ptrunjelul, fragii, merele acre, agriul. n zona noastr climateric nu se simte nici o caren de vitamina C, deoarece avem multe legume i fructe. ns primvara devreme poate surveni o oarecare insuficien. Fiind pstrate timp ndelungat, fructele pierd din cantitatea de acid ascorbic. n caz de caren a vitaminei C n produsele alimentare, se recomand vitaminizarea bucatelor finite. Vitamina C se distruge uor sub aciunea oxigenului din aer, la aciunea termic, n prezena srurilor metalelor grele (cupru, fier), n mediul alcalin. Deci, fiind o vitamin solubil n ap i uor oxidabil, se poate pierde sau inactiva n timpul preparrii i pstrrii alimentelor. n mediul acid vitamina C se pstreaz mai bine. Astfel, bucatele cu PH acid conin cantiti mai mari de acid ascorbic. Unele produse alimentare fixeaz acidul ascorbic, acesta pstrndu-se n alimente (amidonul, crupele, fina, oule, zahrul). Produsele de origine animal, ca i derivatele cerealiere, sunt foarte srace n vitamina C sau lipsite de ea. 13.Hipovitaminoza C,cauzele si profilaxia ei.Metode de determinare a saturatiei organismului cu vitamina C. Acidul ascorbic (vitamina C) se conine n alimente sub form de acid ascorbic i acid dehidroascorbic. Sursele alimentare importante de vitamina C sunt citricele i roiile, dar cantiti relativ mari se gsesc n vegetalele verzi, cartofi i ficat. Acidul ascorbic i acidul dehidroascorbic formeaz un sistem redox, intervenind ntr-o serie de reacii de oxidare. Lipsa legumelor proaspete i a fructelor n diet determin n 4-5 luni apariia unei boli careniale scorbutul. Boala se manifest prin gingivit cu edeme i hemoragii, hematoame cutanate,musculare, subperiostale i articulare, osteoporoz, anemie. Concentraia vitaminei n plasm scade progresiv. Se consider c tulburatrea metabolic esenial n scorbut const n diminuareai modificarea sintezei colagenului. Anemia este atribuit scderii absorbiei fierului sau tulburrii metabolismului folailor. Din metodele de determinare a saturatiei organismului cu vitamina C evidentiem: determinarea rezistentei capilarelor si proba pe limba. Rezistenta capilarelor se determina cu cu un aparat ce consta din manometru cu mercur,conducta pentru evacuarea aerului si ventuza.La inceputul probei in sistem se formeaza vacuum,apoi se aplica ventuza pe partea palmara a antebratului.Deschizinduse robinetul angiorezistometrului,sub ventuza se obtine o presiune scazuta,ce se mentine maxim 3 minute.Rezultatul saturatiei organismului cu vit C se apreciaza dupa numarul de petesii aparute sub ventuza.Pina la 15 petesii-saturatie suficienta,intre 15 si 30-hipovitaminoza usoara,mai mult de 30-hipovitaminoza vadita. Proba pe limba. Pe linia medie a limbii se picura o picatura reactiv Tilmans,apoi se fixeaza timpul in decursul caruia se decoloreaza.Decolorarea in 23 secunde demonstreaza o asigurare suficienta a organismului cu vit C.

15. Importanta laptelui si produselor acido-lactice in alimentatie.Indicii calitatii laptelui conform STAS. Dupa valoarea sa biologica si nutritive laptele este unul din cele mai pretioase produse alimentare. Laptele si produsele lactate sint absolute indispensabile in alimentatie, in special in alimentatia copiilor, oamenilor bolnavi si a celor de virsta inaintata. Consumarea zilnica a laptelui amelioreaza statutul proteic al organismului si regleaza balanta de calciu si fosfor. Compozitia laptelui depinde de specia si rasa animalului, hrana lui, perioada de lactatie, conditiile de intretinere si alti factori. Toate componentele laptelui se digera bine in organism, laptele provoaca o secretie gastrica minima , de aceea este recomandat in caz de ulcer gastric si gastrite hiperacide.Laptele contine putina clorura de natriu, este recomandat bolnavilor ce sufera de nephrite ;este lipsit de compusi nucleinici, de aceea este indicat persoanelor cu dereglari a metabolismului purinic, pentru bolnavii cu febra , deoarece este si aliment si bautura. Laptele duce la scaderea cantitatii de colesterina din singe. Produsele acido-lactice poseda calitate gustative si nutritive exceptionala, influenteaza pozitiv tubul digestive si asupra intregului organism. Produsele acido-lactice contin cantitati spoite din vitamine din grupul B.Au o importanta deosebita deosebita in alimentatia copiilor, sub influenta acidului lactic organismul mai bine asimileaza sarurile de calciu si fosfor. Produsele acido-lactice inlocuiesc cu success laptele, dar poseda si anumite calitati terapeutice.Bacteriile acidofile sintetizeaza unele substante antibiotice termostabile. Produsele acido-lactice pot fi obtinute cu ajutorul bacteriilor pur acido-lactice , cu bacterii acido-lactice naturale prin inacrirea laptelui. Folosind arborii de bacterii acidolactice obtinem astfel de produse ca iaurtul, smintina, brinza de vaci. Laptele care se foloseste in alimentatie dupa proprietatile organoleptice, fizico-chimice si bacteriologice trebuie sa corespunda cerintelor STAS: Aspectul exterior, consistentalichid uniform fara sediment. Laptele scopt trebuie sa fie de asemenea integru fara separarea friscai. Mirosul si gustul- specifici laptelui, fara nuante suplimentare necaracteristice, dulciu. Culoarea-alba cu nuanta galbuie, laptele degresat cu nuanta albastruie. Conditiile fizico-chimice: laptele pasteurizat 3.2, 2.5, 6% grasime. Greutatea specifica: 1.027,1.027. aciditatea 21,20. Laptele albuminat slab 1% grasime, 1.037 greutatea specifica, aciditatea 25. Laptele albuminat semigras: grasime 2.5%, greuitatea specifica 1.036, aciditatea 25. Laptele degresat: greutatea specifica 1.030, aciditatea 21. Puritatea dupa etalon la toate tipurile de lapte egala cu 1.Legislatia nu admite prezenta amidonului si bicarbonatului de sodiu in lapte. 16. Importanta carnii,pestelui,oualor in alimentatie.Expertiza igienica a acestor produse. Bolile ce pot fi transmise prin carne,peste,oua,profilaxia lor. Carnea-importanta si rolul carnii si al produselor din carne in alimentatie rezulta evident din analiza compozitiei lor chimice.Carnea se considera in alimentatia omului drept principala sursa de proteine biologice pretioase.Compozitia chimica,proprietatile organoleptice si nutritive ale carnii variaza in dependenta de virsta si animalul din care a fost obtinuta.Cantitatea de proteine in carne e de 15-20%, iar cantitatea de grasime depinde de gradul de ingrasare a animalului.Glucidele in carne sunt foarte putine,mai putin de 1%.In ceea ce priveste continutul de saruri minerale,carnea este saraca in calciu si bogata in fosfor.Ea contine mult fier,fiind una din sursele cele mai importante de fier ale organismului.Carnea este sursa de baza a vitaminei PP si o sursa importanta de vitaminele B2 si B6.in afara de proteine,carnea reprezinta o sursa importanta de fosfor,iod si fluor. Epertiza igienico- sanitara a carnii:prin controlul carnii,efectuat de organele veterinare dupa sacrificarea animalului,se asigura ca in consum sa nu ajunga carne provenita de la vitele bolnave sau infestate.La abator trec numai animalele sanatoase si odihnite.Cercetarea calitatii carnii se face in primul rind prin metoda organoleptica,adica prin examinarea aspectului,mirosului,consistentei etc. Trechineloza este una din helmintozele periculoase pentru om. Omul se poate imbolnavi de trichinoza daca consuma carne de porc insuficient prelucrata termic,mincind slanina cu fibre de aceasta carne, care contine trichine acapsulate.Trichineloza la om decurge greu, soldindu-se cu cazuri mortale.Profilaxia trichinozei se face prin reducerea posibilitatilor de infestare a porcilor (sterilizarea sa fierberea resturilor si confiscatelor de carne, masuri de deratizare si de impiedicare a accesului rozatoarelor la produsele carnate) si prin eliminarea din alimentatia umana a carnii cu larve vii. Aceasta se realizeaza prin trichinoscopie obligatorie la toate animalele sacrificate pentru consum public, prin congelarea cascaselor la temperaturi scazute si prin educarea populatiei sa nu consume carne provenita din taieri clandestine si preparate insuficient tratate termic. Pestele- are un rol insemnat in alimentatie, ca si carnea. El contine 7-19 % proteine de inalta valoare nutritiva. Continutul de lipide variaza in functie de specie ( intre 0,2 si 34 %). Lipidele continute in peste au o valoare nutritiva mai mare decit cele ale carnii, aducind in ratie si vitaminele A si D. Untura de peste are o consistenta semilichida si contine multi acizi grasi nesaturati. Acestia se oxideaza usor la aer si au miros si gust

neplacut. Cantitatea de tiamina si riboflavina e 0,0005-0,0001 g/kg, de acid nicotinic 0,01-0,05 g/kg. Pestele gras contine retinol si calciferol. Deosebit de multe vitamine de acest fel contine ficatul pestilor de mare, iar carnea acestor pesti este bogata in microelemente, inclusiv iod. In comparatie cu carnea , pestele contine mai mult calciu, mai putin fier, mai multe microelemente (iod cupru, zinc). Continutul de vitamine din grupa B este asemanatoare cu a carnii. Valoarea calorica a pestelui este mai scazuta decit a carnii, avind un continut mai mare de apa. Expertiza igienico-sanitara a pestelui are o importanta deosebita. Ea se face ,ca si la carne, prin metoda organoleptica si analizele de laborator. In expertiza sanitara a pestelui sarat, o atentie deosebita se acorda aspectului pestelui si saramurii, consistentei etc. Nu se admite in consum pestele sarat cu miros rinced, fermentat, acru, cu tesutul muscular friabil. Trebuie sa acordam o atentie mai mare expertizei scrumbiilor, fiindca la suprafata ele pot fi de culoare aurie, iar inauntru- cu grasimea alterata. Din punc de vedere epidimiologic, prin peste se pot transmite infectiile intestinale, toxiinfectiile alimentare, botulismul, febra tifoida etc. Consumul de peste infestat cu Diphyllobotrium Latum si insuficient prelucrat termic contribuie la transmiterea difilobotriozei. Difilobotrioza poate surveni in caz de consum al pestelui crud sau prajit insuficient. Larvele de difilobotrioza pier la temperatura de 50-55C in decurs de 5 min, deci fierberea sau prajirea buna a pestelui ne poate feri de aceasta boala si alte helmintoze transmise prin peste. Protectia bazinelor de apa de poluare cu ape reziduale previne invadarea pestilor cu helminti ,deci, si a omului. Ouale- reprezinta un aliment deosebit de valoros pentru hrana omului, datorita continutului de factori nutritivi indispensabili organismului. Oul reprezinta in primul rind o importanta sursa de vitamine liposolubile si hidrosolubile.Dintre componentele organice, proteinele ocupa un loc important, mai ales in albus.Lipidele din ou sunt concentrate mai ales in galbenus, reprezentind aproximativ 70 % din substanta uscata a acastuia.Glucidele in cea mai mare proportie , se afla in albus (0,8-1,2 %). Expertiza igienico-sanitara a oualor stabileste, de cele mai multe ori, prospetimea lor. Aceasta se face cu ajutorul unui aparat- ovoscopul, care permite examinarea oualor prin transparenta. La ovoscop, ouale proaspete au o camera de aer mica, imobila, un albus transparent si o umbra a galbenusului abia vizibila. Ouale vechi ,alterate au o camera de aer marita, datorita uscarii lor, o transparenta scazuta, apar pete de mucegai. Prospetimea oualor poate fi determinata si mai simplu- prin introducerea lor in apa. Oul proaspat se asaza orizontal pe fundul vasului, iar cel alterat pluteste la suprafata. Ouale de rata si de gisca pot fi infectate cu salmonele in oviduct, deci, pot cauza infectii alimentare.Din aceste considerente vinzarea oualor de rata si de gisca in reteaua de comert este interzisa, ele pot fi folosite numai in copturi. Cu scopul de profilaxie al intoxicatiilor se interzice folosirea oualor rebutate la incubatoare. Coaja de ou poate fi infectata cu salmonele si se recomanda dezinfectarea lor nemijlocit la fermele avicole cu solurie de 5 % clorura de var, cufundindu-le in ea timp de 5 min. 17. Importanta piinii in alimentatie. Indicii calitatii piinii conform STAS. Piinea are o deosebita importanta in alimentatia rationala a omului pentru aportul de elemente nutritive, acoperind o mare parte din ratia glucidica si cea calorica zilnice. Datorita porozitatii sale, ea poate fi usor supusa actiunii sucurilor digestive, mai ales daca este mai veche sau prajita. Cind este foarte proaspata , formeaza aglomerari dese, din care cauza este mai greu digerata din sucurile digestive. Industria de panificatie din tara noastra fabrica un larg asortiment de piine: neagra, integrala, alba, cu diferite amestecuri. Dintre toate felurile de piine, cea integrala este mai indicata in alimentatia rationala a omului sanatos. Piinea neagra are un continut crescut de acid fitic, care impiedica absorbtia unor elemente minerale. De asemenea, contine multa celuloza, fiind iritanta pentru tubul digestiv la cei suferinzi de diverse afectiunin gastrointestinale. Piinea alba , desi este mai digestibila, are unele dezavantaje: este saraca in vitamine si in celuloza, ceea ce poate provoca constipatia. Aprecierea calitatii piinii se face, in fond, pe baza analizei organoleptice, determinarea umiditatii, aciditatii si porozitatii ei. Conform normativelor in vigoare (STAS) , umiditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 49%, a celei de griu 45%. Piinea trebuie sa aiba forma specifica felului, suprafata neteda, luciosa, fara crapaturi, bule, arsuri si incorporari nespecifice. Mirosul piinii va fi placut, apetisant si va depinde de felul ei. Gustul piinii trebuie sa fie placut. Porozitate piinii este un indice important al calitatii piinii. Piinea poroasa elastica se imbiba mai usor cu suc gastric, deci se digera mai usor si se asimileaza mai bine. Piinea de secara coapta din faina de calitate inferioara are o porozitate de 45 %. Porozitatea piinii de griu variaza intre 55 si 75 %, in functie de calitatea fainii, de tehnologie. Aciditatea piinii depinde de acizii lactic si acetic, ce se formeaza in timpul dospirii aluatului. Conform STAS , aciditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 12 *, a celei de griu 3- 8 * in functie de calitatea fainii.

18. Valoarea nutritiva a legumelor, fructelor, pomusoarelor. Legumele sunt alimente de origine vegetala, cu o larga intrebiuntare in hrana omului sanatos si a celui bolnav, oferindu-i un aport de elemente nutritive. Legumele au in compozitia lor o proportie insemnata de apa (75-95 %).Glucidele se gasesc in forma de glucoza, fructoza, zaharoza, amidon si celuloza. Proteinele sunt prezente in general in cantitate redusa, cu exceptia leguminoaselor uscate, in care proportia lor este crescuta. Lipidele se gasesc in proportie scazuta, cu exceptia semintelor oleaginoase. Vitamine si elemente minerale contin, in proportii mari, majoritatea legumelor verzi. Cantitati importante de acid ascorbic contin frunzele verzi ( verdeturile) si unele legume ( ardei, rosiile, tuberculii de cartof, bulbii de ceapa). Adevarate surse de caroten sunt frunzele verzi, morcovii, ridichile. Vitamina K se gaseste mai ales in frunzele verzi ( spanac, loboda, urzici), varza. Fasolea si mazarea verde, cartofii, sfecla rosie, varza, spanacul, salata reprezinta surse de vitamine din grupa B , iar spanacul, mazarea verde si varza mai contine si vitamina E. Legumele sunt cele mai importante surse de vitamina C si de caroten din ratie. Legumele imbogatesc ratia cu saruri minerale si microelemente. Raportul calciu-fosfor fiind bun, ele constituie singura sursa vegetala de calciu. Unele legume sunt surse de fier. Legumele constituie cea mai bogata sursa de baze pentru organism, contribuind astfel la mentinerea echilibrului acido-bazic, la neutralizarea actiunii acidifiante a cerealelor si a carnii. Ele au un continut important de celuloza si hemiceluloza, care contribuie la imbunatatirea peristalticii intestinale. Valoarea nutritiva a legumelor poate fi mult redusa din cauza pastrarii sa prelucrarii lor culinare sau tehnologice incorecte. Leguminoasele uscate au un continut important de proteine ( 22-23 %). Prin combinarea lor cu produsele de origine animala, valoarea nutritiva a proteinelor din leguminoaseale uscate creste. Ele au un continut important de glucide (53-54 %) . Ele sunt foarte bogate in vitamina B1 si B2. Fructele si pomusoarele sunt alimente de origine vegetala, ce se caracterizeaza, din punct de vedere nutritiv, printr-un continut bogat de apa, glucide cu molecula mica, celuloza, saruri minerale, vitamine si diverse arome. Fructele si pomusoarele au un continut foarte mare de apa (80-90 %), un continut foarte scazut de proteine ( sub 1 % ), sunt practic lipsite de lipide si relativ bogate in glucide ( 10-20 %). Un continut mai important de glucide il au strugurii (18 % ), prunele ( 17 % ), merele si perele ( 13-14 % ).G lucidele din fructe se gasesc sub forma de mono- si dizaharide usor absorbabile, sub forma de pectine si celuloza. Fructele si pomusoarele au in ratie si un oarecare aport de saruri minerale. Ele sunt bogate in vitamina C. Pe linga aportul important de vitamina C, caroten, glucide, vitamine din grupa B si , partial, de saruri, importanta lor in alimentatie este determinata si de rolul pe care-l au in stimularea peristalticii intestinale, datorita continutului de celuloza si pectine. 19. Patologiile alimentare ( clasificarea FAO/ OMS). Conform organizatiei FAO/OMS patologiile alimentare se clasifica in patru grupe :

1)

Subnutritia-reprezinta patologie cauzata de alimentatia calitativ insuficienta.Alimentele ingerate nu asigura cantitatea adecvata de energie si determina organismul sa elibereze energia din propriile tesuturi. Consecintele subnutritiei:la copii inceteaza ritmul de crestere , iar la maturi scaderea in greutate, reducerea masei musculare , scaderea metabolismului, micsorarea capacitatii de munca, scaderea rezistentei organismului la agresiunile microbiene, substate toxice si alte nocivitati de mediu. Tipurile etiologice: -subnutritie primara(sunt cunsumate produse alimentare in cantitati insuficiente) -subnutritie secundara(se datoreaza unor tulburari de ingestie , digestie sau metabolizare) Formele etiologice: distrofia proteica , hipo si avitaminozele, rahitismul, anemiile nutritionale, gusa endemica, caria dentara. Formele clinice-stadiile de evaluare 1 stadiu subnutritia compensata 2 stadiu- subnutritia decompensata 3 stadiu vindecarea Conform criteriului de pierdere in greutate deosebim 3 grade de subnutritie: 1 grad- cind greutatea corpului constituie 76-90% din GIT;

2 grad- greutatea constiutie 61-75% din GIT; 3 grad- greutatea constituie sub 60% din GIT.

2)

Hiperalimentatia- patologie cauzata de alimentatia abundenta .

Formele hiperalimentatiei:- forma absoluta (in cazul abuzului alimentar) -formarea relativa (in baza reducerii cheltuielilor de energie) Consecintele hiperalimentatiei: obezitatea, diabet zaharat, unele hepatite cronice, fluoroza. 3) Alimentatia calitativ neadecvata patologie cauzata de carenta sau lipsa toptale a unor sau mai multor substante nutritive. 4) Alimentatia neechilibrata- patologie cauzata de disbalanta substantelor nutritive in ratia alimentara.

20. Intoxicatiile alimentare- notiune , clasificarea. Particularitatile lor Intoxicatiile alimentare- sunt patologii acute, rar cronice , aparute in rezultatul utilizarii alimentelor contaminate masiv cu microorganisme de o anumita specie sau impurificate cu substante toxice pentru organism de origine microbiana sau nemicrobiana. Intoxicatiile pot evalua sub forma de cazuri sporadice sa sub forma de izbucniri in masa. Clasificarea intoxicatiilor alimentare: 1.Intoxicatii alimentare microbiene 2. Intoxicatii alimentare nemicrobiene 3. Intoxicatii alimentare de etiologie necunoscuta 1. Intoxicatii alimentare microbiene Conditiile de care depinde aparitia intoxicatiilor microbiene: Contaminarea masiva a produsului alimentar cu bacterii vii sau toxine. Specia si gradul de virulenta a microorganismului sau tulpinelor Particularitatile fizice ale alimentelor Gradul de rezistenta a organismului fata de germeni

A.Toxicoze alimentare- apar la consumul produselor ce contin toxine ale unor agenti patogeni specifici. In produsele alimentare agentul patogen viu poate lipsi sau este in cantitati mici. a)toxicoze bacteriene (butulismul si stafilococus) b)micotoxicozele (ergotismul , alfatoxicoza, fuzarium toxicoza) B.Toxiinfectiile- reprezinta afectiuni acute, apar la utilizarea in alimentatie a produselor ce contin un numar enorm de agenti cauzali vii. C.Intoxicatiile mixte pot fi produse in rezultatul combinarii unor agenti patogeni . 2.Intoxicatii alimentare nemicrobiene A.Intoxicatii cu alimente toxice : a)de origine vegetala:- intoxicatii cu plante otravitoare -intoxicatii cu semintele buruienilor unor culturi cerealiere -intoxicatii cu ciuperci otravitoare -intoxicatii cu ciuperci conditionat comestibile

b)de origine animala:-intoxicatii cu organele unor specii de peste -intoxicatii cu secretia glandelor cu secretie interna B.Intoxicatii cu alimente toxice in anumite conditii a)de origine vegetala:-intoxicatii cu simburii unor fructe -intoxicatii cu cartofi inverziti sau incoltiti -intoxicatii cu fasole crude b)de origine animala:-intoxicatii cu ficatul si icrele unor pesti in perioada de depunere a lor -intoxicatii cu mierea de albine C.Intoxicatii cu reziduri de substante chimice: -intoxicatii cu pesticide -intoxicatii cu sarurile metalelor grele -intoxicatii cu produse care nimeresc din mediul inconjurator in produsul alimentar 3.Intoxicatie alimentara de etiologie necunoscuta Se intilnesc intoxicatii cu peste in unii ani, intoxicatii cu carne de prepelita si intoxicatie cu harbuz. 21. Toxiinfectiile alimentare-bacteriile ce le pot conditiona, produsele ce le pot cauza, particularitatile clinice. Principiile de profilaxie a lor. Toxiinfectiile survin daca alimentele sunt contaminate masiv cu microorganisme . Printre agentii patogeni ai toxiinfectiilor alimentare pot fi diferite microorganisme, bacilii coli, proteus, perfringens, tereus. Manifestarile clinice ale toxiinfectiilor(provocate de bacilii coli, proteus, perfringens, tereus s.a.) sunt asemanatoare. Apar spontan, de obicei, dupa 6-12 ore de la consumarea produselor alimentare. Simptomele principale sunt: dureri abdominale, greturi, voma, astenie, diaree. Peste 2- 3 zile, bolnavii se insanatosesc. Uneori , apar simptomele unei intoxicatii generale a organismului: ridicarea temperaturii pina la 3840 C, dureri in muschi, slabirea activitatii cardiovasculare, ameteli. In aceste cazuri, boala dureaza mai mult timp. Toxiinfectiile provocate de bacilii coli au loc atunci cind unele tipuri ale bacilului coli , in anumite conditii , capata proprietati patogene si provoaca intoxicatie alimentara. Bacilul coli populeaza permanent intestinele omului. Prezenta lui pe miini, pe obiectele inconjuratoare- vesela, servetul de bucatarie, este o dovada a neglijentei sanitare. Deseori, izbucnirea toxiinfectiilor coli are loc dupa consumarea gustarilor reci, care nu mai sunt supuse actiunii termice inainte de consum: salata, vinegretele, diverse bucate din peste si carne, raciturile etc. Profilaxia toxiinfectiilor cu bacilii coli include protejarea produselor alimentare de contaminare, de pastrarea lor corecta si prelucrarea termica suficienta. Toxiinfectiile alimentare provocate de bacilii proteus se intilnesc , de cele mai multe ori vara, cind sunt toate conditiile pentru inmultirea acestui agent in produsele alimentare . Bacilii proteus se intilnesc pe produsele alimentare: cirnat, carne, brinza, peste, salata de cartofi etc. Aceste toxiinfectii apar din cauza pregatirii produselor in conditii sanitare nesatisfacatoare. Intoxicatiile cu proteus sunt de scurta durata- peste 2-3 zile dispar. Sunt cazuri cind inventarul din bucatarie poate servi de mai multe ori drept sursa de infectie pentru produse . De aceea, la unii afectati boala se repeta de citeva ori. Numai o dezinfectare a veselei si dupa ce in bucatarie se face o ordine sanitara exemplara , cazurile de intoxicatie alimentara cu proteus dispar. Masurile de profilaxie a toxiinfectiilor alimentare provocate de proteus sunt: respectarea unui regim sanitar strict in bucatarie, protejarea produselor alimentare de infectare cu proteus si pastrarea corecta a produselor alimentare usor alterabile la temperaturi joase. Toxiinfectiile alimentare sunt provocate si de bacilul perfringens . Substantele toxice , formate de bacilii perfringens , sunt de mai multe tipuri: A , B, C , D , E . Adesea , toxiinfectiile alimentare sunt provocate de bacilii A . Produsele alimentare sunt contaminate foarte des cu bacilull perfringens. In carne se intilneste la fiecare a 5a proba , in peste la fiecare a 7-a, in legume la fiecare a 3-a . La prelucrarea termica a produselor alimentare bacilii perfringens pier, iar sporii lor ramin. Daca produsele care au trecut aceasta prelucrare se pastreaza la temperatura camerei, sporii se dezvolta, transformindu-se in forma vegetativa a microbului. De aceea , toate bucatele care se

pregatesc din timp se pastreaza citeva zile, inainte de a fi consumate, numaidecit trebuie supuse unei prelucrari termice. Bacilul cereus este foarte raspindit in natura. El se afla permanent in sol si nimereste usor pe toate obiectele care ne inconjoara. Bacilii cereus se pastreza in laptele fiert si chiar pastereuzat. Bacilii se dezvolta si se inmultesc in produsele de origine vegetala si animala , neschimbindu-le proprietatile organoleptice. 22. Intoxicatiile stafilococice- patogenia, produsele ce le pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia. Aceste intoxicatii sunt cele mai raspindite printre intoxicatiile alimentare inregistrate in lume. Agentul patogen (stafilococul auriu ) elimina in produsele alimentare o substanta foarte toxica- enterotoxina, care provoaca intoxicatii alimentare. Stafilococii sunt foarte raspinditi in mediul inconjurator. Ei exista si pe suprafata corpului nostru si in intestin. Stafilococii au un mediu favorabil de inmultire in produsele ce contin hidrati de carbon- vinegrete de legume, lapte si produse lactate (brinza de oi, brinza dulce, inghetata), prajituri cu crme, in special crme fierte, preparate de carne si peste, salamurile fierte, conservele de peste (in ulei) etc. Manifestarile intoxicatiilor alimentare, provocate de toxinele stafilococilor, apar de obicei dupa 2-4 ore de la consumarea produsului alimentar. Simptomele principale sunt: greata, voma, durerile acute in regiunea stomacului, insuficienta cardiovasculara. 60-70% din numarul bolnavilor sufera de diaree, dureri de cap, ameteli; transpiratia rece, pielea- palida, chiar cenusie, iar buzele- palide- vinete. Pentru preintimpinarea toxicozelor stafilococice e necesar de a respecta curatenia la toate etapele de prelucrare a produselor alimentare. O mare importanta o are pastrarea produselor alimentare si a bucatelor la temperaturi joase. Persoanele bolnave de piodermii ale miinilor si suprafetele tegumentare deschise , bolnave de anghine le este contraindicat lucrul cu produsele alimentare. Miinele persoanelor, care pregatesc crme, trebuie inspectate zilnic la prezenta de piodermii. 23. Botulismul- etiologia, patogenia, produsele ce-l pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia. Bacilul botulinic este imobil si are proprietatea de a se dezvolta in lipsa oxigenului (anaerob). El formeaza spori rezistenti la factorii fizici si chimici, care nu pot fi distrusi prin fierbere, suportind temperatura de 100 C timp de 5-6 ore. Cea mai eficienta metoda de nimicirea bacilului botulinic este autoclavarea la temperatura de 120 C. Exista mai multe varietati ale bacilului botulinic: A, B, C, D, E etc. La noi , boala este provocata mai des de tipurile A, B si E. Cu spori sau forme vegetative ale bacilului botulinic pot fi contaminate toate produsele alimentare de origine agricola sau industriala: cirnatul, carnea afumata, conservele din carne si peste, pestele rosu, precum si conservele din legume. Extrem de periculoase sunt conservele prep[arate in conditii casnice, care se stirilizeaza, de obicei in borcane timp de cel mult 30-40 de minute, ceea ce nu e suficient. Formele vegetative ale bacilului botulinic elimina o exotoxina, proprietatile toxice ale careia le depasesc pe ale tuturor toxinilor bacteriene. Botulismul se caracterizeaza prin afectarea sistemului nervos central vegetativ, a sistemului digestiv si a altor sisteme infectate de catre toxina respectiva. Perioada de incubatie este mica: 12-36 ore, uneori mai mare. Simptomele sunt urmatoarele: tulburari dispeptice, slabiciuni, dureri de cap, indispozitie, spasme, atonie musculara, dereglarea somnului, vederii, aparitia diplopiei. La bolnavi se observa dilatarea pupililor sau o pupila devine mai mare decit cealalata (anizocorie). Uneori, vocea lor este ragusita. Are loc paralizia muschilor faringieni cu tulburarea deglutitie, e posibila paralizia palatului moale si, ca urmare, alimentele lichide se elimina prin nas. In perioada initiala boala este insotita de voma si diaree, mai tirziu apare constipatia , meteorismul, din cauza parezei intestinale. In stadiul initial pulsul este rar, mai apoi devine accelerat. Temperatura nu corespunde pulsului, este normala sau chiar mai joasa decit cea normala. Una din masurile importante in profilaxia botulismului consta in respectarea regulilor sanitare in industria consrvarii, la fabricile de prelucrare a pestelui, combinatele de carne si alte intreprinderi alimentare. E necesar sa se respecte cu strictete instructiile referitoare la fierberea salamurilor. Toate produsele alimentare sarate sau afumate, vor fi admise pentru consumare numai dupa o prelucrare termica buna. O mare importanta o are si respectarea conditiilor sanitare de preparare a consrvelor de carne, peste si a celor de legume si fructe. De asemenea, o mare importanta in profilaxia botulismului o are educatia sanitara in masa. 24. Micotoxicozele- etiologia, produsele ce le pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia.

Dintre micotoxicozele provocate de toxinele ciupercilor microscopice fac parte: ergotismul, fuzariotoxicozele si aflotoxicoza. Ciupercile microscopice paraziteaza pe diferite produse alimentare, in special pe cereale. Micotoxicozele se deosebesc de intoxicatiile alimentare prin manifestarile lor clinice. Aflotoxicoza, de exemplu, are 3 forme : acuta, subacuta si cronica. Forma acuta, dupa cu arata U. Jalba si A. Chirlici, se caracterizeaza prin necroza si infiltratia adipoasa a ficatului, au loc hemoragii, ascita, afectarea rinichilor s. a. Ciroza si cancerul primar al ficatului se dezvolta la formele subacute si cronice ale aflotoxicozei. Ergotismul- aceasta intoxicatie alimentara e provocata de cornul de secara( Claviceps purpurea), care este o ciuperca microscopica ce contamineaza mai frecvent secara, mai rar griul, orzul, ovazul. Folosind in alimentatie produse de panificatie din secara poate aparea ergotismul. Aceasta boala are o forma subacuta si este cauzata de prezenta unor alcaloizi termostabili in faina ( piine). Perioada prodromala se caracterizeaza prin slabiciune, manifestari dispepsice, intoxicatia decurge cu afectiuni ale sistemului nervos ( convulsii), sub forma gangrenoasa sau mixta. Fuzarioza- aceasta boala este cauzata de piinea contaminata de ciuperca Fusarium graminearum. Tabloul clinic al fuzariozei se manifesta prin gastroenterita si afectarea sistemului nervos central, care se aseamana cu ebrietatea. Ca masura radicala de profilaxie a fuzariozei se considera efectuarea masurilor agrotehnice in vederea protectiei semanaturilor de poluare cu Fusarium graminearum. Prifilaxia micotoxicozelor include : 1. Lupta cu daunatorii plantelor prin prelucrarea corecta a cerealelor inainte de semanare. 2. Respectarea regulilor de pastrare a produselor alimentare, a cerealelor si a nutreturilor. 3. Motitoringul igienic al nivelului de poluare a materiei prime si a produselor alimentare. 25. Functiile medicului practician in caz de declansare a intoxicatiei alimentare. Daca dupa particularitatile sale boala se aseamana cu intoxicatia alimentara, medicul e obligat : 1. Sa acorde ajutorul medical urgent, in caz de necesitate sa interneze bolnavul in spital. 2. Sa faca cercetarile prealabile ale cazului cu scopul de a determina cauzele bolii, de a lua masurile necesare pentru profilaxia raspindirii sau repetarii intoxicatiei alimentare, spre exemplu, sustragerea produselor alimentare alterate din folosire. 3. Sa informeze centrul sanitaro-epidemiologic despre cazul de intoxicatie( prin telefon sau telegrafic ) si sa expedieze instiintarea urgenta indicind in ea: 1) localitatea; 2) data; 3) locul ( unitaea alimentara) , unde s-a intimplat cazul ; 4) numarul de victime ( inclusiv spitalizate) ; 5) tabloul clinic al bolii ; 6) numarul de cazuri letale ( daca sunt) ; 7) produsul alimentar suspect si cauzele, care au dus la izbucnirea intoxicatiei alimentare ; 8) ce masuri s-au luat ; 9) semnatura si functia detinuta. 26. Importanta igienica a aerului. Straturile atmosferei, caracteristica lor. Importanta igienica a aerului: 1. Prin aer se realizeaza aportul de O2 , element vital organismului si indepartarea CO2. 2. Prin proprietatile fizice , aerul influenteaza procesele de termoreglare a organismului . 3. Factorii fizici ale aerului determina caracteristicile climatice ale diferitor zone geografice. 4. Straturile de aer au rol de termoprotectie pentru globul pamintesc.

5. Aerul poseda o conductibilitate termica redusa si aflindu-se in porii materiei de constructie, imbracaminte are loc de termoizolare pentru organism. 6. Aerul este rezervor de acumulare a substantelor chimice, toxice de origine tehnogena, care pot avea actiune directa sau indirecta asupra sanatatii si conditiilor sanitare de viata.

7. Aerul este rezervor de acumulare a germenilor patogeni , factor de transmitere a bolilor infectioase. 8. Este una din sursele de poluare a solului.

9. Aerul este un mediu natural in care au loc procesele de autopurificare: particule de praf, gaze, vapori, germeni patogeni. Fizico-chimic atmosfera are o structura neomogena.Acest fapt a si permis impartirea atmosferei in mai multe straturi: 1.Stratul troposfera are o inaltime de 10 km de la suprafata solului. Troposfera cuprinde 75 % din intreaga masa a atmosferei si 90 % din vaporii de apa. In troposfera factorii fizici prezinta variatii mari. Consecinte ale acestor variatii sunt formarea fenomenelor meterologice. Presuinea in troposfera scade proportional cu altitudinea. Temperatura e mai mica de 60 C . Starea troposferei este influentata permanent de toate procesele care au loc pe pamint. In troposfera permanent sunt prezenti: praf, microorganisme, substante chimice toxice. 2.Stratul stratosfera- are o inaltime de 50 km . In stratosfera presiunea atmosferica continua sa scada proportional cu latitudinea. In stratosfera se contine stratul de ozon care protejeaza suprafata pamintului de actiunea radiatiei ultraviolete. Vaporii de apa in strat practic lipsesc. Elementele in stratosfera sunt predominant in forma moleculara. Stratosfera continua cu o zona de tranzitie stratopauza. 3.Stratul mezosfera- are o inaltime de 80-100 km. In mezosfera presiunea barometrica scade si temperatura scade progresiv, atingind la limitele superioare ale mezosferei -70,-80 C. In mezosfera aerul este din ce in ce mai rarefiat. Aici se propaga, sunt reflectate undele radioelectrice. Mezosfera continua cu zona de tranzitie mezopauza. Aceste trei straturi: troposfera, stratosfera si mezosfera, impreuna poseda denumirea de homosfera. 4.Stratul termosfera- mai poarta denumirea si de ionosfera sau heterosfera. Aici temperatura este in permanenta crestere , presiunea atmosferica scade, elementele se afla sub forma de ioni, electroni liberi. Dupa termosfera urmeaza exosfera care practic nu are limite. 27.Importanta igienica a temperaturii si umiditatii aerului, metode de determinare a lor. Aerul atmosferic se incalzeste in fond de la temperatura reflectata de sol si apa, acestea absorbind radiatiile calorice solare. Temperatura aerului influenteaza considerabil microclimatul incaperilor complexitatea de factori fizici ai aerului (temperatura, umiditatea, viteza curentilor de aer si temperatura corpurilor inconjuratoare), actionind asupra organismului uman. Temperatura aerului influenteaza multe procese fiziologice din organism, putind provoca supraraciri sau supraincalziri ale corpului. Aflarea indelungata in conditii de temperaturi inalte se soldeaza cu dereglarea metabolismului hidrosalin si vitaminic. Aceste modificari se agraveaza la eforturi fizice. Temperaturile inalte dezechilibreaza functiile sistemului nervos central- scade atentia, incetinesc reactiile locomotoare, se deregleaza coordonarea miscarilor. Determinarea temperaturii aerului. Pentru cercetarea regimului de temperatura se folosesc termometre stationare maxime si minime. Termometrul maxim este cu mercur, iar termometrul minim cu alcool. Pentru supravegherea sistematica a temperaturii intr-o perioada de de timp se folosesc aparatele cu inregistrare automatatermografe. La determinarea numai a temperaturii aerului trebuie sa fie exclusa influenta asupra termometrelor a razelor solare directe, a obiectelor incalzite sau racite. Umiditatea aerului e cauzata de evaporarea apei de pe suprafetele marilor si oceanelor. Din punct de vedere al igienei o importanta mai mare au umiditatea relativa si deficitul de saturatie. Acesti indici arata gradul de saturatie a aerului cu vapori de apa si , deci, gradul de termoliza prin evaporare. Cu cit aerul e mai uscat, cu atit el poate absorbi mai multi vapori si anume in aceste conditii termoliza prin evaporare se produce mai intens. Pentru determinarea umiditatii aerului se folosesc psicrometrul August si Assman si higrograful. Psicrometrul se suspendeaza in locul ferit de radiatie calorica si de miscarea aerului. Indicatiile aparatului se citesc , cind se termina coborirea coloanei de alcool in tubul capilar al termometrului umed. 28.Importanta igienica a miscarii aerului, caracteristicile ei, metode de determinare. Roza vintului.

Aerul se afla in permanenta miscare, fapt cauzat de incalzirea neuniforma a suprafetei terestre. Diferenta dintre temperatura si presiunea atmosferica conditioneaza miscarea maselor de aer. Curentii de aer se caracterizeaza prin directii si viteza de miscare. Miscarea aerului, viteza lui influenteaza considerabil metabolismul termic. Vintul puternic favorizeaza termoliza prin convectie si evaporare. In zilele cu arsita vintul influenteaza pozitiv asupra organismului : stimulind termoliza, el ocroteste organismul de supraincalzire. La temperaturi joase si umiditate inalta curentii de aer favorizeaza supraracirea. Pentru determinarea vitezei de miscare a curentilor de aer se folosesc anemometrele. Principiul lor de lucru e bazat pe rotirea de catre curentii de aer a paletelor rotitei, turatiile careea prin sistemul transmisiei zimtate sunt insotite de mutarea acelor pe cadran. Cel mai des se folosesc anemometrele dinamice de 2 tipuri : cu palete si cu cupe. Limita de sensibilitate a anemometrului cu palete e de 0,5-15 m/s. Anemometrele cu cupe se folosesc pentru determinarea vitezei de miscare a aerului mai mare de 1 m/s. Catatermometrul se utilizeaza pentru determinarea vitezelor mici de miscare a aerului. Roza vinturilor este reprezentarea grafica a frecventei directiei vinturilor dupa carturi ( partile lumii), intr-o perioada stabilita de timp ( o luna, sezon, an ) sau pentru citiva ani. Pentru formarea rozei frecventei vinturilor trebuie sa fie sumat numarul tuturor cazurilor de vint si vreme linistita in decursul unei anumite perioade de timp. Suma capatata se ia cu 100 % , iar numarul de cazuri de vint din fiecare cart si tim linistit se calculeaza in procente. Apoi se construieste o diagrama. Pentu aceasta , din centu se traseaza 8 linii, care inseamna carturile ( S, N, E, W, NW, NE, SW, SE ) . Pe toate liniile in proportii egale se depun segmentele marimilor procentuale calculate pentru 8 carturi si se unesc consecutiv intre ele. In centrul diagramei se descrie o circumferinta cu raze, care corespunde numarului procentual al timpului linistit. 29. Microclimat- notiune , tipurile si actiunea asupra organismului. Microclimatul e complexul de factori fizici care influenteaza schimbul de caldura intre organism si mediul extern. Microclimatul e determinat de: temperatura aerului, umiditate, viteza de miscare, temperatura obiectelor suprafetelor inconjuratoare. Microclimatul incaperii influenteaza in mod direct termoliza si indirect termogeneza. In functie de combinarea factorilor fizici care determina microclimatul,el se imparte in:

1.

Microclimatul cald- acesta se caracterizeaza prin radiatia pozitiva , temperatura si umiditatea aerului crescuta, viteza de miscare a aerului scazuta. Reactiile la actiunea microclimatului cald sunt: vasodilatarea periferica, transpiratia puternica, hiperteniei. 2. Microclimatul rece- se caracterizeaza prin: radiatie negativa, temperatura aerului scazuta, umiditatea si viteza de miscare a aerului crescuta. La actiunea unui astfel de microclimat din partea organismului se produc: vasoconstrictia periferica, aparitia contractiilor musculare, hipotermie. 3. Microclimatul optim- mecanismul de termoreglare e minim, confortul termic al organismului se asigura prin reactii fiziologice, fara suprasolicitari. 30. Metode de determinare a actiunii ambiantei termice a aerului asupra organismului. Ambianta termica sau microclimatul se defineste ca o notiune comlexa care inglobeaza totalitatea factorilor fizici (temperatura, umiditatea, miscarea aerului si temperatura radianta) care-si exercita influenta asupra organismului uman, ca excitanti ai functiei de termoreglare. Cresterea temperaturii- in locuinte, vara, incaperi aglomerate; produce o intensificare a mecanismelor de termoreglare, solicitind diferite aparate si sisteme. Temperatura cutanata- sub influenta unui microclimat cald, in diferite regiuni tegumentare creste cu 2-3 grade. Temperatura centrala- 0.5-1 grad, efect nociv. Aparatul respirator- intensifica atit influenta pulmonara (frecventa, amplitudinea respiratiei ) cit si schimbul de oxigen. Metabolismul apei- pierde cantitati mari de apa prin transpiratie. Singele- initial volumul creste, prin apa de la tes , apoi hemoconcentratia. Aparatul cardiovascular- pulsul poate ajunge pina la 150 b/min. TA- scade datorita scaderii tonusului vaselor periferice.

Aparat renal- eliminarea apei se face extrarenal- oligurie. Aparatul digestiv- senzatie de sete, scaderea secretiei gastrice si intestinale. Ficat- scade frecventa glicogenetica. Vizicula biliara- se modifica compozitia bilei. SNC- scade atentia, precizia si coordonarea miscarilor, capacitatea de acomodare, viteza de reactie. Scaderea temperaturii- organismul este mai rezistent la scaderea temperaturii. Temperatura centrala- variatii de 0.3-1 grade. Temperatura cutanata- scade cu 2-3 grade. Tegumentele- palide, datorita vasoconstrictiei periferice. Aparat respirator- micsorarea frecventei si amplitudinii respiratorii, consumul de oxigen creste. Singele- scade volumul, concentratia, pulsul, TA. Ficat, muschi- intensificarea reactiilor chimice. Aparat renal- poliurie, polakiurie. Frecventa crescuta a afectiunilor a frigore. 31.Importanta biologica a radiatiei solare(infrarosii, vizibile, ultraviolete). Radiatiile reprezinta un factor permanent al mediului inconjurator, actionind atit sanogen, cit si patogen.Efectele biologige ale acestora sint cu atit mai pronuntate, cu cit energia radiatiei este mai mare. Radiatia solara se prezinta ca o unica sursa de energie, caldura si lumina pentru Terra.Soarele influenteaza in mare masura procesele din lumea organic si anorganica de pe pamint.Radiatia solara reprezinta un flux de unde electromagnetice, emanate de soare.O importanta igienica deosebita o prezinta spectrul solar optic, acesta fiind impartit in trei game de frecventa: unde infrarosii cu lungimea de unda 2800-760 nm, spectrul vizibil- 760-400nm, si undele ultraviolet 400-280nm. Radiatia solara exercita o actiune biologica puternica: stimuleaza metabolismul, tonusul general al organismului, amelioreaza starea generala, capacitatea de munca a omului . Razele infrarosii constituie cea mai mare parte a spectrului solar.Actiunea biologica a radiatiei infrarosii depinde in mare masura de lungimea de unda a razelor si de capacitatea de absortie a tegumentelor.Astfel, razele cu lungimea de unda de 15002500nm sunt absorbite de straturile superioare ale epidermei.Razele infrarosii scurte penetreaza meningia si actioneaza asupra receptorilor cerebrali.Actiunea termica asupra meningiilor si emisferelor cerebrale se manifesta prin soc solar- supraexcitare, pierdere de cunostinta, convulsii.Razele infrarosii lezeaza cristalinul ochiului si provoaca o cataracta, modifica reactivitatea imuna a organismului. Razele ultraviolet au o actiune biologica considerabila.Fiind stimulatori nespecifici ai functiilor fiziologige,influenteaza pozitiv starea generala si capacitatea de munca.Sub actiunea RUV se intensifica functia glandelor endocrine, a suprarenalelor, tiroidei,RUV stimuleaza metabolismul proteic, lipidic, glucidic si mineral.Radiatia UV dozata influenteaza pozitiv in caz de scarlatina, gastrita, astm bronsic, reumatism, pneumonie. Foarte importanta se considera actiunea bactericida a RUV, ele utilizinduse pentru dezinfectia aerului, apei, solului.Prin urmare expunerea la doze mari de RUV se poate solda cu consecinte grave:slabiciune generala, cefalee, ameteli, hipertensiunRadiatiile ultraviolet favorizeaza sinteza vitaminei D in derma,astfel exercita actiune specifica antihistaminica .Radiatia UV excesiva poate cauza malformatii, in special cancer tegumentar. Radiatiile vizibile. Radiatia solara luminoasa influenteaza in mare masura starea psihofiziologica a omului.Culorile galben rosii ale spectrului dau senzatia de caldura, au o actiune excitanta.Culorile reci-albastru-violet-sporesc procesele de inhibitie a sistemului nervos central.Culorile galben verzi au o actiune calmanta.Radiatiile lumino sporesc procesele metabolice, intensifica anumite functii fiziologige, in special vazul.Excitind ochiul, radiatiile luminoase actioneaza asupra sistemului nervos central,asfel asigurindu-se perceperea mediului inconjurator, formarea ritmului nictemeral. 32.Vreme, clima, zone climatice(caracteristica generala).Aclimatizarea ca problema igienica, fazele ei. Clima este definita ca totalitatea factorilor fizici(cosmic,atmosferici,terestri) si biologici, caracteristici pentru o anumita regiune si care actioneaza asupra omului.Factorii climatici dominanti st factorii meteorologici, respectiv fenomenele

atmosferice care au loc in troposfera.Ceea ce caracterizeaza clima in primul rind st factorii meteorologici.Clima este reprezentata de suma factorilor care caracterizeaza din punct de vedere meteoroclimatic un terotoriu;temperature, precipitatii, insorire, umeditate, vint.Ea nu sufera modificari apreciabile decit la interval de secole sau milenii. Vremea-totalitatea factorilor fizici in ,momentul dat.Vremea in schimb se caracterizeaza in primul rind printr-o foarte mare instabilitate,schimbindu-se chiar de mai multe ori pe zi.Ea este determinata de deplasarea unor mase de aer cu caractere meteorologice diferite:temperatura,presiune atmosferica ,umeditate . Dupa situatia geografica, suprafata pamintului se imparte in 5 zone climatic de baza:polare 2; temperate 2, tropicala 1.Zonele polare se caracterizeaza climatologic prin faptul ca temperatura medie anuala este sub 0 gr., umiditatea relativa este mare .Zonele temperate se caracterizeaza prin insorire medie, deosebiri mari climaterice de la un anotimp la altul si prin schimbari frecvente ale vremii.Zona tropical se caracterizeaza prin insorire maxima, temperatura ridicata si schimbari de vreme cu caracter ritmic. Prin aclimatizare intelegem modificarile functionale si organice care se produc in organismul oamenilor la trecerea dintr-un climat in altul, modificari care apar in procesul de adaptare la climatul respectiv.Aclimatizarea depinde de conditiile de munca,trai, de alimentative, de rezistenta a organismului, starea sanatatii.Procesul de aclimatizare are 3 faze;initiala, restructurarea, stabila.Prima faza initiala: aici organismul se orienteaza la asa zis factorul nou.In aceasta faza se suprasolicita centrul de termoreglare, se modifica metabolismul bazal.In SNC predomina inhibitia , scade capacitatea de munca, apare o stare generala proasta, se deregleaza somnul.A 2-a faza :restructurare:aceasta faza poate fi sau favorabila sau nefavorabila.La restructarea favorabila se observa o trecere treptata, lina la faza stabila 3.La restructurarea nefavorabila apar neuroze, altralgii, cefalee, scade capacitatea de munca, se acutizau bolile croni existente. A treea faza stabila:aici se stabilizeaza procesele metabolice, se normalizeaza capacitatea de munca. 33.Influenta variatiei presiunii partiale a oxigenului asupra organismului Oxigenul este indispensabil vietii omului, fapt pentru care variatia presiunii partiale se rasfringe puternic si rapid asupra sanatatii.In aerul atmosferic concentratia oxygenului se micsoreaza o data cu micsorarea presiunii atmosferice.Scaderea concentratiei de oxygen duce la hipoxie cu consecinte la nivelul diferitor organe si sisteme.Scaderea de la 18-15% care se inregistreaza la h 1-3km produc manifestari usoare, compensatorii,: cresterea presiunii arteriale, cresterea nivelului hematiilor in sinfele periferic, tahipnee.La scaderi mai pronuntate a oxigenului ,15-10% la h 3-6km, capacitatea de compensare a functiilor organismului devine insuficienta, apare dezechilibru acidobazic.La aceasta h apare asa numita boala:raul de munte, care se manifesta prin oboseala pronuntata, dispnee, cefalee, virtijuri, somnolent, cianoza.Se mai descrie si raul de avion, care nu apare datorita scaderii presiunii partiale a oxigenului, cit datorita zgomotului, vibratiilor si starii emotionale ,dominind tulburarile vegetative si vestibulare. La o scadere in continuare a oxigenului:10-8% care apare la 6-8km apare o xipoxie pronuntata numita zona critica, aici se afecteaza central respirator cu faze de oprire si functionare a respiratiei:bradicardie, scade presiunea arterial si in final se produce colapsul respirator.Mai sus de 8km, cu scaderea concentratiei oxigenului mai mult de 8% viata nu e posibila, si e considerate viata letala. 34.Importanta fiziologica si igienica a bioxidului de carbon Bioxidul de carbon este un gaz incolor , fara miros, nu irita mucoasele, nu se simte fiind chiar in concentratii foarte mari .Aerul atmosferic curat contine 0,03%-0,04% bioxid de carbon.Importanta igienica a acestuia consta in aceea ca este indicator de viciere a aerului.Vicierea aerului este un fenomen complex rezultat din suprapopularea , aglomerarea incaperilor.La baza vicierii aerului sta procesul respirator, care produce modificari chimice ale aerului, modificari fizice ca cresterea temperaturii aerului, umeditatii.Cresterea concentratiei de bioxid de carbon la 1-2% din partea organismului se observa o polipnee accentuate si apare senzatia de constrictia toracica.La cresteri ale concentratiei pina la 5% apar si manifestari digestive:greturi, vomismente,La cresteri pina la 6-7% la simptomele anterioare se mai alipesc si virtijuri, cefalee. La cresteri pina la 10% apare o stare depresiva, se produce stop cardiac respirator.La 15% apar convulsii, pierderea cunostintei, sfirsit letal.La concentratia de 20% sfirsitul letal se instaleaza in citeva minute. 35.Influenta variatiei presiunii partiale a azotului asupra organismului. Azotul, element cu reactivitate chimica foarte redusa, poate influenta sanatatea numai ca urmare a cresterii presiunii aerului inspirit.Aer cu presiune mult crescuta respira numai persoanele care coboara sub apa si respira aer la presiunea corespunzatoare adincimii la care lucreaza.La coborirea sub apa presiunea creste pentru fiecare 9m cu o atmosfera.Cresteri importante ale presiunii, cum avem in cazul scafandrilor sau al muncitorilor chesonari, se pot solda cu tulburai grave.Acestea se produc deoarece azotul inspirit la presiune ridicata depaseste membrane alveolo-capilara, se dizolva in plasma si apoi in tesuturile bogate in lipide.Pot rezulta doua sindroame:sindromul de compresiune sau narcoza hiperbara, legat de saturarea in azot a tesutului nervos si sindromul de decompresiune.Narcoza hiperbara sau betia adincurilor evulueaza in 2

faze;de excitatie si de inhibitie. In faza de excitatie apar o serie de simptome ca euforie, hiperreflectivitate, neliniste, agitatie, neliniste., iar in cea de inhibitie: somnolent, bradicardie.Sindromul se instaleaza cu atit mai repede cu cit se coboara mai adinc.Sindromul de decompresiune poate aparea la revenirea la suprafata.In conditia de reducere a presiunii aerului azotul trece din starea solvita in stare gazoasa si se elimina prin plamin.Daca aceasta trecere se produce intr-un ritm mai rapid, atunci apare embolia gazoasa, care este precedata de o serie de semen ca dureri articulare si muscular, parastezii periorale sau in member, sau chiar aparitia unor pareze.Pentru evitarea producerii emboliei se recomanda coborirea din nou la adincime, ceea ce are drept consecinta imediata cresterea presiunii atmosferice si deci a presiunii partiale a azotului si resolvirea sa in singe.Pentru preintimpinarea accidentelor se recomanda o buna selectie prin control medical la angajare precum si un control medical periodic.Pentru evitarea aparitiei narcozei hiperbare se limiteaza timpul de scufundare in functie de adincimea la care se lucreaza.In ultimul timp se practica inlocuirea azotului cu heliu in aerul inspirit de scafandri.

36.Poluarea atmosferei, definitie , surse de poluare. Prin poluarea atmosferii se intelege prezenta in atmosfera a unor substante care in functie de concetratie si durata de actine produc modificari ale sanatatii, genereaza sau altereaza mediul.Aceste substante pot fi diferite de cele ce se gasesc in compozitia normal a aerului sau pot fi compusi care fac parte din acesta in concentratii respectiv mai mari.In a doua jumatate a secolului 20 problemele poluarii aerului au capatat o importanta globala din cauza dezvoltarii vertiginoase a industriei grele, a energeticii, transporturilor. Sursele de poluare ale atmosferei se impart in naturale: a)eroziuneasolului in rezultatul careia in aer patrund particule de praf .Anual in rezultatul eroziunii in aerul atmospheric patrund circa 30.000.000 tone de praf. b)eruptiile vulcanice in perioada de actiune , in rezultatul carora in atmosfera se elimina oxizii de carbon, ammoniac, oxizi de sulf. C) incendiile spontane ale padurilor.In aer patrund oxizii de carbon, hidrocarburi,fum. d)plantele in perioada de inflorire.In aer in atmosfera patrund polenul plantelor . c)solul poluat din care in atmosfera patrund in rezultatul descompunerii amoniacului , metalului si hidrogenul sulfurat. Si artificiale: 1.procesele de ardere cu .. , in atmosfera elimininduse oxizii de S,C,N, aldehide hidrocarburi, pulberi. 2.transportul terestru, maritime. 3.procesele industriale

38.Efectele poluarii aerului atmosferic asupra sanatatii (directe si indirecte). In cadrul actiunii directe se include: Efectele acute (dupa expuneri de scurta durata )-sint caracterizate prin modificari ale sanatatii care urmeaza la scurt timp dupa expunerea la poluanti atmosferici.In acest tip de efecte avem intoxicatii acute sau modificari ale sanatatii cu agravarea sau decompensarea unei boli preexistente.Efectele cornice(dupa expuneri de lunga durata)se datoreaza actiunii timp indelungat a concentratiilor moderate de poluanti atmosferici .Impactul acestora cu organismul uman generaza in timp aparitia fenemenelor patologice, timp care poate fi reprezentat de ani.Efectele tardive sint cele in care latent cu care apar fenomenele patologice cuprinde uneori decenii.In acest caz este vorba de actiunea cancerigena a poluantilor atmosferici, teratogena , mutagena. Si atiunea indirecta; 1.care se manifesta asupra climatului, microclimatului, asfel sporeste numarul de zile cu ceata, se reduce luminozitatea , poate scadea cu 10%. 2.Actiunea asupra radiatiilor luminoase.Retinera radiatiilor luminoase de catre impuritati , in special de aerosoli scade apreciabil luminozitatea. 3.actiunea asupra radiatiilor ultraviolet.Radiatiile ultraviolete solare sint retinute de poluantii din aer, insa anumiti poluanti ca freonii, oxizii de azot, fluorul, pot modifica concentratia de ozon din ionosfera, crescind permeabilitatea atmosferei pentru radiatiile ultraviolete.Gaurile de ozon din atmosfera pot duce la cresterea cantitatii de RUV si implicit frecventa cancerului c