1

I. Grile DREPT PENAL – PARTEA GENERALĂ

351) Din perspectiva legii penale, prin teritoriu înțelegem:

a) suprafața terestră, apele cuprinse între frontiere, marea teritorială;

b) suprafața terestră, zona economică exclusivă, navele și aeronavele care le traversează;

c) orice țară a Uniunii Europene.

352) Aplicarea legii penale față de infracțiunile săvârșite pe teritoriul țării noastre este:

a) obligatorie doar în cazul în care făptuitorul este cetățean român;

b) obligatorie doar în cazul în care fapta este sancționată cu pedeapsa închisorii;

c) exclusivă și necondiționată de nicio condiție.

353) Dacă o infracțiune de omor a fost comisă pe teritoriul Poloniei de către un apatrid cu

domiciliul în România, împotriva unei persoane ce are cetățenia română, legea penală română:

a) nu se aplică, fiind incidentă doar legea penală poloneză;

b) se aplică în temeiul principiului personalității;

c) se aplică în baza principiului realității.

354) Când prin intermediul unei legi noi este incriminată o faptă care anterior era prevăzută

drept contravenție, legea nouă:

a) este ultraactivă;

b) se aplică doar pentru viitor, în baza principiului activității;

c) este retroactivă.

355) Momentul în funcție de care se stabilește legea penală aplicabilă coincide cu:

a) momentul comiterii faptei de către autor;

b) momentul săvârșirii actului de către complice;

c) momentul comiterii actelor de instigare.

356) Este retroactivă legea prin care:

a) sunt stabilite pedepse complementare noi;

b) sunt stabilite pedepse accesorii noi;

c) sunt amnistiate, respectiv grațiate anumite infracțiuni.

357) Este considerată lege penală mai favorabilă, legea nouă care:

a) micșorează maximul special;

b) limitează sfera subiecților pasivi;

c) prevede numai sancțiuni cu închisoarea, în locul sancțiunilor alternative, închisoare sau

amendă.

358) În cazul unei succesiuni a legilor în timp, stabilirea legii penale mai favorabile se

realizează prin analiza:

a) condițiilor de tragere la răspundere penală;

b) exclusiv a minimului special al sancțiunilor prevăzute în legile succesive;

c) exclusiv a maximului special al sancțiunilor prevăzute în legile succesive.

2

359) Legea penală este ultraactivă:

a) numai în cazul legii penale temporare;

b) în cazul legii penale mai favorabile și al legii penale temporare;

c) în cazul măsurilor de siguranță și al măsurilor de educative.

360) Prin lege penală temporară, înțelegem:

a) actul normativ care prevede momentul intrării în vigoare;

b) actul normativ care prevede momentul ieșirii din vigoare;

c) actul normativ ce se aplică doar pentru o perioadă de maxim 30 de zile.

361) Nu există infracțiuni fără:

a) obiect juridic;

b) obiect material;

c) prejudicii.

362) În cazul intenției indirecte, făptuitorul prevede:

a) numai o urmare;

b) cel puțin două urmări;

c) cel mult două urmări.

363) Persoana juridică poate fi condamnată:

a) pentru o infracțiune săvârșită în stare de recidivă;

b) numai dacă persoanele din conducere au fost achitate;

c) numai dacă persoanele din conducere au fost condamnate.

364) Reprezintă o infracțiune cu subiecți activi plurali:

a) amenințarea;

b) tăinuirea;

c) evadarea în forma tip.

365) Intenția depășită:

a) poate reprezenta latura obiectivă a unei infracțiuni de obicei;

b) o întâlnim doar la infracțiunile omisive;

c) cuprinde o primă consecință intenționată.

366) Scopul infracțiunii:

a) este întotdeauna un element circumstanțial agravant;

b) nu este obligatoriu să fie îndeplinit pentru ca infracțiunea să fie consumată;

c) poate fi întâlnit numai în cazul infracțiunilor comise cu intenție depășită.

367) Tentativa nu este posibilă la :

a) infracțiunile complexe;

b) infracțiunile omisive;

c) infracțiunile de obicei.

368) Pentru sancționarea tentativei, legea a prevăzut reducerea limitelor la:

3

a) pedeapsa închisorii;

b) măsurile educative;

c) pedepsele complementare.

369) Tentativa perfectă:

a) mai este denumită și fără efect;

b) constă în nepunerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea;

c) constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, dar executarea nu

este dusă la bun sfârșit.

370) Desistarea nu este posibilă în cazul tentativei:

a) întrerupte;

b) perfecte;

c) neterminate.

371) În cazul pluralității naturale:

a) unii participanți pot fi complici;

b) unii participanți pot fi instigatori;

c) toți participanții au calitatea de autor.

372) La pluralitatea constituită:

a) unii participanți pot fi complici;

b) unii participanți pot fi instigatori;

c) toți participanții au calitatea de autor.

373) În cazul participației proprii:

a) participanții acționează cu acceași formă de vinovăție;

b) participanții acționează cu forme de vinovăție diferite;

c) participanții acționează fără vinovăție.

374) Complicitatea se realizează:

a) din culpă;

b) doar cu intenție directă;

c) cu intenție directă, intenție indirectă și praeterintenție.

375) Complicitatea:

a) implică în mod obligatoriu un ajutor material;

b) poate consta și în informații oferite autorului infracțiunii;

c) poate consta în ajutor moral după săvârșirea infracțiunii.

376) Instigatorul nu va fi tras la răspundere penală ca participant dacă autorul:

a) nu săvârșește o tentativă pedepsită;

b) săvârșește o infracțiune fără vinovăție;

c) săvârșește o infracțiune din culpă.

377) Reprezintă o formă a unității naturale de infracțiune:

4

a) infracțiunea continuă;

b) infracțiunea continuată;

c) infracțiunea de obicei.

378) Legea penală reglementează un regim special de sancționare pentru infracțiunea:

a) progresivă;

b) continuă;

c) continuată.

379) Reprezintă o formă a infracțiunii complexe:

a) furtul;

b) tâlhăria;

c) vătămarea corporală din culpă.

380) Referitor la legitima apărare, atacul :

a) este reprezentat doar de o acțiune;

b) poate fi atât verbal cât și scris;

c) poate fi reprezentat de o acțiune sau o inacțiune.

381) Excesul neimputabil reprezintă:

a) o cauză care înlătură răspunderea penală;

b) o cauză de neimputabilitate;

c) o circumstanță atenuantă legală.

382) În cazul constrângerii morale, răul cu care se amenință trebuie:

a) să fie iminent sau eventual;

b) să nu privească doar persoana făptuitorului;

c) să fie inevitabil.

383) Cazul fortuit:

a) produce efecte in rem;

b) produce efecte in personam;

c) înlătură în toate cazurile răspunderea civilă.

384) Iresponsabilitatea produce efecte:

a) in rem;

b) in personam;

c) in rem sau in personam , în funcție de împrejurările în care se săvârșește fapta.

385) Prescripția răspunderii penale:

a) produce efecte similare cu cele ale grațierii;

b) produce efecte similare cu cele ale amnistiei;

c) nu înlătură pedepsele accesorii.

386) Pe durata termenului de prescripție a executării pedepsei cu închisoarea:

a) nu se pot executa pedepsele accesorii;

5

b) nu se execută nicio pedeapsă complementară;

c) poate să intervină amnistia.

387) Prescripția înlătură răspunderea penală dacă termenul de prescripție prevăzut de lege

este depășit, oricâte întreruperi ar interveni:

a) cu o jumătate;

b) încă o dată;

c) cu două treimi.

388) Împăcarea :

a) poate interveni numai pentru infracțiunile pentru care acțiunea se pune în mișcare la

plângerea prealabilă;

b) nu poate interveni în niciun caz dacă acțiunea a fost pusă în mișcare din oficiu;

c) poate avea loc printr-un înscris autentic.

389) Grațierea individuală :

a) este necondiționată;

b) are efecte asupra măsurilor de siguranță;

c) are efecte asupra măsurilor educative neprivative de libertate.

390) Sancțiunea cu detențiunea pe viață:

a) este prevăzută obligatoriu alternativ cu sancțiunea închisorii;

b) poate fi prevăzută alternativ cu sancțiunea amenzii;

c) nu poate să fie aplicată unui inculpat ce a împlinit vârsta de 65 ani.

391) În ceea ce privește concursul cu conexitate consecvențională:

a) prima faptă trebuie comisă cu intenție;

b) prima faptă trebuie comisă din culpă;

c) a doua faptă trebuie comisă cu intenție directă.

392) Referitor la concursul ideal:

a) unele infracțiuni pot fi comise cu intenție directă, altele cu intenție indirectă ori din culpă;

b) ambele infracțiuni trebuie comise cu intenție directă;

c) nu este posibil ca toate faptele să fie comise din culpă.

393) Reabilitarea de drept:

a) nu operează în situația persoanelor juridice;

b) intervine în cazul condamnării unei persoane fizice la pedeapsa cu închisoarea de 2 ani;

c) intervine în termen de 3 ani de la grațierea sancțiunii cu amenda.

394) Reabilitarea:

a) produce efecte asupra măsurilor de siguranță;

b) produce efecte retroactive;

c) se poate constata cu privire la toate condamnările suferite de o persoană fizică.

395) Reprezintă o circumstanță atenuantă personală:

6

a) excesul scuzabil;

b) excesul justificat;

c) beția voluntară completă.

396) În ceea ce privește persoana juridică:

a) nu i se pot aplica pedepse accesorii;

b) nu i se pot aplica măsuri de siguranță;

c) nu i se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile

de achiziții publice pe o durată de la unu la trei ani.

397) Pedeapsa accesorie:

a) poate avea o durată mai mare decât pedeapsa principală;

b) nu poate avea o durată mai mare decât pedeapsa principală;

c) are mereu aceeași durată ca și pedeapsa închisorii pe lângă care se aplică.

398) Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, riposta la actul de provocare:

a) trebuie comisă doar cu intenție directă;

b) trebuie săvârșită doar din culpă cu prevedere;

c) poate fi ulterioară provocării.

399) Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atrage suspendarea:

a) de drept a măsurilor de siguranță;

b) executării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege;

c) executării pedepsei închisorii.

400) Circumstanțele agravante, nu au efecte asupra:

a) pedepselor complementare;

b) pedepselor accesorii;

c) măsurilor de siguranță.

401) Inculpatului minor (15 ani) îi poate fi aplicată:

a) o pedeapsă complementară;

b) o pedeapsă cu închisoarea;

c) o măsură de siguranță.

402) Internarea într-un centru educativ:

a) nu se poate dispune dacă minorul a împlinit vârsta de 17 ani;

b) nu poate fi revocată înainte de împlinirea vârstei de 18 ani;

c) nu se poate dispune alături de sancțiunea amenzii administrative.

403) Supravegherea nu poate fi luată față de infractorul minor:

a) cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani;

b) care nu a împlinit 14 ani;

c) care a împlinit 17 ani.

7

404) În situația în care un minor (16 ani) comite trei infracțiuni concurente, instanța de

judecată:

a) trebuie să impună fie doar pedepse, fie doar măsuri educative;

b) impune o singură măsură educativă;

c) poate impune o pedeapsă mai mare de 20 ani.

405) Măsura internării medicale:

a) se impune doar pe o perioadă determinată;

b) nu poate fi impusă dacă fapta nu este infracțiune;

c) nu poate fi impusă alături de obligarea la tratament medical.

406) Măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii

nu poate fi dispusă:

a) alături de pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a

exercita o profesie;

b) pe o perioadă mai mică de un an;

c) dacă fapta nu este infracțiune.

407) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului străinului de a se afla pe

teritoriul României:

a) are caracter personal;

b) poate fi impusă dacă fapta nu este infracțiune;

c) nu poate fi revocată.

408) Pentru a se putea dispune măsura confiscării speciale:

a) bunul trebuie să fie în posesia infractorului;

b) persoana respectivă trebuie să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;

c) trebuie avută în vedere situația financiară a făptuitorului.

409) În ceea ce privește infracțiunile comise pe teritoriul României, legea penală română:

a) se aplică doar făptuitorilor cetățeni români;

b) nu se aplică făptuitorilor cetățeni străini;

c) se aplică făptuitorilor cetățeni români sau străini.

410) Desistarea :

a) este o cauză de nepedepsire cu caracter in personam;

b) trebuie să intervină înainte de descoperirea faptei;

c) reprezintă o cauză de nepedepsire și cu referire la complicii anteriori.

411) Excesul scuzabil:

a) este o circumstanță atenuantă specială;

b) este o cauză de neimputabilitate;

c) poate fi reținut și în sarcina unei persoane juridice.

412) Pedepsele complementare aplicate persoanei juridice:

a) nu se prescriu;

8

b) se pot dispune indiferent de cuantumul pedepsei principale;

c) se prescriu într-un termen de 5 ani.

413) Complicitatea:

a) poate conduce la reținerea unei circumstanțe agravante generale;

b) nu este absorbită de instigare;

c) poate fi reținută în concurs ideal cu tăinuirea.

414) Pentru a se reține circumstanța provocării, actul de provocare:

a) poate fi comis din culpă;

b) nu trebuie să fie comis de către o persoană iresponsabilă în nicio situație;

c) trebuie să fie îndreptat doar împotriva celui care invocă provocarea.

415) Amenda care însoțește pedeapsa închisorii:

a) se poate dispune chiar dacă s-a impus amânarea aplicării pedepsei;

b) nu se poate dispune dacă s-a stabilit amânarea aplicării pedepsei;

c) nu se poate dispune dacă s-a stabilit suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

416) În ce situație prescripția nu înlătură răspunderea penală:

a) în cazul infracțiunilor contra umanității;

b) pentru orice infracțiune;

c) în cazul infracțiunilor de fals.

417) Printre efectele amnistiei, se numără:

a) înlătură răspunderea penală;

b) înlătură executarea măsurilor de siguranță;

c) restituirea amenzii plătite anterior intrării în vigoare a legii de amnistie.

418) În cazul în care X plătește amenda, însă ulterior intervine o lege de amnistie pentru

fapta la care a fost condamnat:

a) amenda nu se restituie;

b) amenda se restituie;

c) amenda se restituie în procent de 1/2.

419) Când legea prevede pentru acea faptă o sancțiune mai mare de 15 ani închisoare, care

este termenul de prescripție al răspunderii penale:

a) 15 ani;

b) 10 ani;

c) 8 ani.

420) Este obligatorie aplicarea legii penale mai favorabile intervenită după judecarea

definitivă a cauzei:

a) dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii și pedeapsa amenzii alternativ cu

închisoarea;

9

b) când până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege

care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată depășește maximul special prevăzut

în legea nouă, mai favorabilă;

c) în cazul măsurilor educative neexecutate, dar care au corespondent în legea nouă,

indiferent dacă aceasta este mai favorabilă.

421) Tentativa perfectă:

a) presupune că urmarea socialmente periculoasă nu se produce, datorită unor cauze

dependente sau independente de voința făptuitorului;

b) nu este posibilă la infracțiunile de pericol concret;

c) nu este posibilă la infracțiunile de pericol abstract.

422) Comiterea unei fapte penale de către un minor cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani care

nu are discernământ:

a) atrage aplicabilitatea dispozițiilor privind minoritatea;

b) atrage aplicabilitatea dispozițiilor privind iresponsabilitatea;

c) atrage aplicarea unei măsuri educative neprivativă de libertate.

423) Constrângerea fizică, spre deosebire de starea de necesitate:

a) presupune că făptuitorul poate opta, între a realiza acțiunea de salvare, ori a lăsa pericolul

să-și producă efectele;

b) poate fi determinată de un eveniment, nu și de un animal;

c) nu are efecte asupra caracterului ilicit al faptei.

424) Dacă Z este atacat, însă atacatorul se retrage, iar în timp ce acesta se retrage în fugă,

îi este aplicată o lovitură cu bâta pe spate de către Z:

a) se poate reține, legitima apărare;

b) se poate reține, starea de necesitate;

c) nu se va reține nicio cauză justificativă.

425) În cazul stării de necesitate, pericolul:

a) poate fi urmarea unei acțiuni culpabile comisă de către cel ce invocă cauza justificativă;

b) trebuie să fie inevitabil, caracter care se apreciază in abstracto;

c) poate fi provocat de un animal.

426) Nu reprezintă o trăsătură esențială a infracțiunii:

a) antijuridicitatea;

b) pericolul social;

c) imputabilitatea.

427) Persoana juridică:

a) are o răspundere penală generală și directă, exclusă însă de răspunderea penală a

persoanei fizice care a contribuit la comiterea aceleiași fapte;

b) poate participa la infracțiuni în calitate de autor, coautor, complice sau instigator;

c) poate fi subiect activ al infracțiunii de evadare.

428) Legitima apărare:

10

a) înlătură caracterul ilicit al faptei;

b) înlătură inclusiv vinovăția, sub forma imputabilității faptei;

c) nu produce efecte și asupra celorlalți participanți la comiterea faptei.

429) Pentru a se reține legitima apărare:

a) atacul trebuie să fie justificat;

b) comiterea faptei trebuie să fie singura cale pentru a înlătura atacul;

c) apărarea trebuie să fie precedată de atac.

430) Referitor la amânarea aplicării pedepsei:

a) poate fi dispusă chiar dacă infractorul nu și-a exprimat acordul pentru a presta o muncă

în folosul comunității;

b) termenul de supraveghere este de 5 ani;

c) termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin

care se dispune amânarea aplicării pedepsei.

431) Referitor la reabilitare:

a) aceasta nu intervine în nicio situație în cazul unei persoane condamnate care a decedat

până la împlinirea termenului de reabilitare;

b) pentru persoana condamnată la pedeapsa cu amenda, termenul începe să curgă din

momentul achitării acesteia;

c) în caz de suspendare sub supraveghere a pedepsei, termenul începe de la data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare.

432) Referitor la prescripția executării pedepsei:

a) se întrerupe și prin săvârșirea unei noi infracțiuni;

b) nu se întrerupe în nicio situație;

c) cursul termenului de prescripție nu se întrerupe prin începerea executării pedepsei.

433) Printre măsurile de siguranță se numără:

a) confiscarea specială;

b) supravegherea;

c) asistarea zilnică.

434) Consemnarea la sfârșit de săptămână:

a) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 16-20 de săptămâni;

b) se dispune pe o perioadă nelimitată;

c) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 4-12 săptămâni.

435) Asistarea zilnică:

a) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 7 și 12 luni;

b) se dispune pe o perioadă nelimitată;

c) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni.

436) Supravegherea:

a) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 6 luni;

11

b) se dispune pe o perioadă nelimitată;

c) se dispune pe o perioadă cuprinsă între 7 și 12 luni.

437) Amânarea aplicării pedepsei:

a) nu produce efecte asupra măsurilor de siguranță prevăzute în hotărâre;

b) produce efecte asupra măsurilor de siguranță prevăzute în hotărâre;

c) produce efecte asupra obligațiilor civile prevăzute în hotărâre.

438) În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere:

a) termenul de supraveghere este cuprins între 2 și 4 ani;

b) termenul de supraveghere este întotdeauna egal cu pedeapsa pronunțată de către instanță;

c) termenul de supraveghere este întotdeauna mai mare decât pedeapsa pronunțată de către

instanța de judecată.

439) În cazul amânării aplicării pedepsei:

a) termenul de supraveghere începe să curgă de la data comiterii infracțiunii;

b) termenul de supraveghere începe să curgă de la data pronunțării hotărârii în primă

instanță;

c) termenul de supraveghere începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii.

440) În cazul renunțării la aplicarea pedepsei:

a) instanța nu e obligată să aplice un avertisment;

b) instanța va aplica un avertisment în mod obligatoriu;

c) în caz de concurs de infracțiuni, se va aplica un avertisment pentru fiecare faptă ce

formează obiectul acelui concurs de infracțiuni.

441) În cazul circumstanțelor agravante:

a) în cazul amenzii, poate fi aplicat un spor de 1/2 din maximul special al acesteia;

b) în cazul închisorii, poate fi aplicat un spor de până la 10 ani, care nu poate depăși 1/2

din maximul special;

c) în cazul amenzii, se poate aplica un spor de cel mult 1/3 din maximul special.

442) În caz de constatare a circumstanțelor atenuante:

a) reducerea limitelor de pedeapsă se poate face de 3 ori dacă se rețin mai multe

circumstanțe atenuante;

b) în cazul în care pedeapsa este detențiunea pe viață, aceasta este înlocuită cu închisoarea

cuprinsă între 15 și 25 ani;

c) în cazul în care pedeapsa este detențiunea pe viață, aceasta este înlocuită cu închisoarea

cuprinsă între 10 și 20 ani.

443) Se reține existența unui concurs de infracțiuni:

a) în situația comiterii a două sau mai multor infracțiuni;

b) în situația comiterii a două infracțiuni cu aceeași formă de vinovăție;

c) în situația comiterii a două sau mai multor infracțiuni înainte ca infractorul să fi fost

definitiv condamnat pentru vreuna din ele.

12

444) Pericolul din structura stării de necesitate trebuie:

a) să nu fie imediat;

b) să fie generat de un animal;

c) să fie necesar.

445) Se poate reține existența cazului fortuit:

a) în timpul unei inundații, dacă o persoană vatămă pentru a se scăpa pe sine de la înec;

b) în timpul unei avalanșe, dacă se produce o vătămare corporală a unui schior;

c) atunci când o persoană rănește pe alta din cauza unui defect de fabricație al

instrumentului cu care lucra.

446) Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunii de :

a) vătămare corporală;

b) ucidere din culpă;

c) tâlhărie urmată de moartea victimei.

447) Grațierea individuală:

a) este postcondamnatorie;

b) poate fi antecondamnatorie;

c) are efecte asupra laturii civile a procesului penal.

448) Degradarea militară:

a) se aplică obligatoriu când pedeapsa principală aplicată este închisoarea de 10 ani;

b) poate fi aplicată direct pe lângă pedeapsa rezultantă de 20 ani de închisoare;

c) operează imediat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

449) În cazul reabilitării:

a) aceasta nu poate fi anulată în nicio situație, fiind un drept absolut al persoanei

condamnate;

b) măsurile de siguranță neexecutate nu se mai pot pune în aplicare;

c) aceasta nu are ca urmare redarea gradului militar pierdut.

450) Este funcționar public în înțelesul legii penale:

a) judecătorul, indiferent de instanța în cadrul căreia își desfășoară activitatea;

b) avocatul;

c) mediatorul.

13

II. Grile DREPT PENAL – PARTEA SPECIALĂ

351) În cazul infracțiunii de omor simplu:

a) tentativa nu este posibilă;

b) tentativa este posibilă, și este incriminată;

c) poate fi săvârșit doar cu praeterintenție.

352) Referitor la infracțiunea de omor calificat:

a) tentativa nu este posibilă;

b) tentativa este posibilă, și este incriminată;

c) poate fi comis doar cu praeterintenție.

353) Săvârșirea unei fapte de omor calificat cu premeditare:

a) implică o simplă chibzuire anterioară asupra faptei;

b) implică exteriorizarea rezoluției infracționale prin acte de pregătire a infracțiunii;

c) implică existența unui interval de timp între luarea hotărârii de a comite infracțiunea și

comiterea acesteia, chiar dacă făptuitorul nu a chibzuit asupra faptei și nu a pregătit-o.

354) Infracțiunea de omor simplu se comite:

a) numai printr-o acțiune, fiind o infracțiune comisivă;

b) printr-o acțiune ori o inacțiune;

c) numai cu intenție directă.

355) X urmărește să ucidă victima (Y) prin otrăvire cu mercur, sperând să intre în posesia

averii acesteia. Din eroare, este ucisă o altă persoană decât persoana avută în vedere de X. în

această situație, încadrarea juridică a faptei este:

a) omor în varianta simplă;

b) omor calificat din interes material;

c) ucidere din culpă.

356) Aruncarea cu putere, de la o distanță mică, a două pietre de pavaj stradal spre capul

unei persoane și rănirea acesteia, la nivelul capului, cu urmarea unor leziuni ce necesită 90 de zile

de îngrijiri medicale, reprezintă:

a) tentativă la infracțiunea de omor;

b) vătămare corporală;

c) lovire sau alte violențe.

357) Aplicarea unei lovituri de cuțit în sona inimii și producerea unei plăgi penetrante ce

a necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, reprezintă:

a) infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;

b) infracțiunea de lovire sau alte violențe;

c) tentativă la infracțiunea de omor simplu.

358) Reprezintă infracțiunea de omor calificat, omorul comis:

14

a) asupra unei persoane, de către un individ ce nu a mai fost condamnat anterior pentru o

asemenea faptă;

b) asupra unei femei gravide;

c) asupra unei rude apropiate.

359) Omorul în varianta simplă, reprezintă uciderea unei persoane săvârșită cu:

a) orice formă de vinovăție;

b) intenție directă sau indirectă;

c) intenție sau praeterintenție.

360) X îl ucide pe Y, folosindu-se de un cuțit pe care îl înfige în zona inimii celui din urmă,

după care îi dă foc. Fapta lui X reprezintă conținutul infracțiunii de :

a) omor în varianta simplă;

b) omor calificat săvârșit prin cruzimi;

c) lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.

361) Conform legii penale din România, suprimarea vieții unui bolnav ce suferă de o boală

incurabilă, aflat în fază terminală, la rugămintea expresă, repetată a acestuia:

a) nu reprezintă infracțiune;

b) reprezintă o infracțiune contra vieții;

c) nu reprezintă infracțiune, dacă a fost în prealabil aprobată de un medic legist.

362) X i-a aplicat soției sale (Y), însărcinată în 3 luni, mai multe lovituri cu o bâtă de

baseball în zona abdominală pentru a o ajuta să avorteze. Intensitatea loviturilor a determinat însă

rupturi ale organelor interne și a provocat moartea victimei. Care este încadrarea juridică a faptei:

a) omor calificat comis asupra unei femei gravide;

b) ucidere din culpă în concurs cu cea de întrerupere a cursului sarcinii;

c) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

363) În cazul faptei de determinare sau înlesnire a sinuciderii, dacă actele au fost urmate

de o încercare de sinucidere:

a) limitele speciale sunt aceleași, ca la fapta consumată;

b) limitele speciale se reduc cu 1/3;

c) limitele speciale se reduc cu 1/2.

364) Aplicarea unei lovituri de cuțit în zona abdominală ce a produs victimei leziuni care

au necesitat 91 de zile de îngrijiri medicale reprezintă infracțiunea de:

a) tentativă de omor;

b) lovire sau alte violențe;

c) vătămare corporală.

365) În cazul în care, în urma unui accident de circulație au fost ucise două persoane, fapta

reprezintă:

a) o infracțiune de ucidere din culpă, varianta tip;

b) două infracțiuni de ucidere din culpă aflate în concurs;

c) infracțiunea de ucidere din culpă în varianta agravată.

15

366) În eventualitatea în care, făptuitorul a ucis în aceeași împrejurare, cu intenție, două

persoane, se poate reține:

a) comiterea a două infracțiuni de omor simplu aflate în concurs;

b) comiterea unei infracțiuni de omor simplu;

c) săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat asupra a două sau mai multor persoane.

367) Referitor la infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii:

a) nu prezintă variante agravante;

b) când fapta de determinare sau înlesnire a sinuciderii, este comisă asupra unei persoane

majore cu discernământul diminuat, este sancționată mai aspru;

c) tentativa nu este sancționată.

368) În cazul în care făptuitorul, în aceeași împrejurare, ucide mai multe persoane, există:

a) atâtea infracțiuni câte victime sunt;

b) o singură infracțiune;

c) o infracțiune continuată.

369) Se reține faptul că, X a urcat victima (Y) pe fereastra de la balconul apartamentului

său situat la etajul 9 al unui bloc, obligând-o să sară de acolo, spunându-i că în caz contrar o va

arunca el. Sub imperiul constrângerii, victima a sărit, decedând la impactul cu solul. Fapta

inculpatului reprezintă:

a) infracțiunea de omor;

b) infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii;

c) infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

370) Infracțiunea de omor simplu:

a) este o infracțiune de rezultat;

b) nu se poate săvârși printr-o inacțiune;

c) nu poate avea tentativă perfectă.

371) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii se reține în variantă agravată :

a) când fapta s-a săvârșit față de o persoană care putea să își controleze acțiunile,

prezentând discernământ;

b) întotdeauna când victima este un minor;

c) când făptuitorul a profitat de starea de neputință a victimei de a se apăra.

372) Fapta lui X care convinge victima (Y) să se sinucidă, oferindu-i în acest scop o sumă

de bani considerabilă, sinuciderea consumându-se, reprezintă conținutul infracțiunii de:

a) șantaj;

b) instigare la omor în varianta simplă;

c) determinarea sau înlesnirea sinuciderii.

373) Referitor la infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:

a) se comite din culpă cu prevedere;

b) se săvârșește din culpă fără prevedere;

16

c) se comite cu praeterintenție.

374) În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe:

a) acțiunea penală se pune în mișcare întotdeauna din oficiu;

b) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

c) retragerea plângerii prealabile, nu înlătură răspunderea penală.

375) În caul infracțiunii de lovire sau alte violențe:

a) elementul material nu se poate realiza printr-o inacțiune;

b) tentativa este posibilă, însă nu este incriminată;

c) tentativa este posibilă și este incriminată.

376) Infracțiunea de vătămare corporală poate fi comisă:

a) doar din culpă;

b) cu praeterintenție;

c) doar cu intenție.

377) Actele de violență intenționate prin care s-au pricinuit victimei o vătămare care

necesită pentru vindecare 10 zile de îngrijiri medicale, reprezintă:

a) vătămare corporală;

b) contravenție;

c) lovire sau alte violențe.

378) Dacă printr-o faptă s-a provocat vătămarea corporală din culpă a mai multor persoane,

încadrarea juridică va fi:

a) o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă în varianta tip;

b) o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă în varianta agravată;

c) un concurs de infracțiuni de vătămare corporală din culpă (atâtea infracțiuni câte

persoane au fost vătămate).

379) Referitor la infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului:

a) se comite din culpă fără prevedere;

b) se comite din culpă cu prevedere;

c) subiectul activ poate fi părintele sau persoana în grija căreia se află minorul.

380) Referitor la infracțiunea de vătămare corporală din culpă:

a) acțiunea penală se pune în mișcare doar din oficiu;

b) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

c) tentativa este posibilă și este incriminată.

381) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în

cazul infracțiunii de:

a) lovire sau alte violențe;

b) rele tratamente aplicate minorului;

c) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

17

382) Fapta de a condamna o persoană știind că este nevinovată reprezintă:

a) represiune nedreaptă;

b) cercetare abuzivă;

c) supunere la rele tratamente.

383) Angajatul unui departament din cadrul unei instituții a statului semnează condica de

prezență cu numele și prenumele unei persoane care a întârziat la serviciu. Se va reține:

a) infracțiunea de fals intelectual;

b) infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale;

c) fapta nu este prevăzută de legea penală.

384) Subiectul activ al infracțiunii de luare de mită poate fi:

a) casiera de la un magazin de tip supermarket;

b) paznicul de la o firmă privată;

c) un ofițer de poliție.

385) Obiectul material al infracțiunii de uz de fals poate fi:

a) doar un înscris oficial;

b) doar un înscris sub semnătură privată;

c) un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată.

386) Angajatul unui departament din cadrul unei instituții a statului semnează statul de

plată cu numele său în dreptul rubricii altei persoane, în scopul ridicării salariului acesteia:

a) fapta nu este prevăzută de legea penală;

b) comite infracțiunea de fals intelectual;

c) comite infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

387) Infracțiunea de mărturie mincinoasă:

a) are obiect material;

b) poate fi comisă de persoana vătămată;

c) tentativa este posibilă și este incriminată.

388) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o

cauză penală reprezintă:

a) tăinuire;

b) complicitate la acea infracțiune;

c) favorizarea făptuitorului.

389) Coautoratul nu poate fi reținut la infracțiunea de:

a) furt simplu;

b) furt calificat;

c) nedenunțare.

390) În cazul infracțiunii de tulburare de posesie:

a) tentativa este posibilă, dar nu se pedepsește;

b) tentativa nu este posibilă;

18

c) tentativa este posibilă, se pedepsește.

391) Tentativa în cazul infracțiunii de însușire a bunului găsit:

a) nu este posibilă în niciuna dintre variantele prevăzute în norma de incriminare;

b) se pedepsește;

c) nu se pedepsește.

392) În cazul infracțiunii de gestiune frauduloasă:

a) obiectul material poate consta doar într-un bun mobil sau o universalitate de bunuri

mobile;

b) tentativa este posibilă și se pedepsește;

c) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

393) Tâlhăria este o infracțiune:

a) de obicei;

b) continuă,

c) complexă.

394) În cazul infracțiunii de furt:

a) fapta se pedepsește doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

b) nu este posibilă împăcarea părților;

c) împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

395) Se sancționează doar la plângerea prealabilă:

a) furtul săvârșit între soți;

b) tâlhăria calificată;

c) delapidarea.

396) Violarea de domiciliu va fi reținută în varianta agravată atunci când este comisă:

a) în timpul unei calamități;

b) prin folosire de calități mincinoase;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită.

397) Actul sexual de orice natură, comis de către un major în prezența unui minor care nu

a împlinit vârsta de 13 ani:

a) nu reprezintă infracțiune;

b) constituie infracțiunea de corupere sexuală a minorilor;

c) constituie infracțiunea de agresiune sexuală.

398) În cazul infracțiunii de corupere sexuală a minorilor subiectul pasiv:

a) trebuie să fie un minor;

b) trebuie să fie un minor cu vârsta de până în 13 ani;

c) trebuie să fie un minor cu vârsta de până în 16 ani.

399) Întreținerea de acte sexuale de către o persoană de sex masculin cu un minor de același

sex în vârstă de 15 ani, cu acordul acestuia, contra unei sume de bani:

19

a) nu se sancționează;

b) reprezintă infracțiunea de act sexual cu un minor;

c) reprezintă infracțiunea de corupere sexuală.

400) Actul sexual cu un minor în vârstă de 8 ani, atunci când acesta nu opune rezistență,

reprezintă infracțiunea de:

a) act sexual cu un minor;

b) perversiune sexuală;

c) viol.

401) La infracțiunea de amenințare:

a) tentativa nu este posibilă;

b) tentativa nu se pedepsește;

c) acțiunea penală se pune în mișcare întotdeauna din oficiu.

402) Atunci când făptuitorul amenință victima că va da publicității unele fotografii ale

concubinei sale dacă nu îi dă o sumă de bani, poate exista infracțiunea de:

a) amenințare;

b) șantaj;

c) nu poate exista o infracțiune.

403) În cazul infracțiunii de ucidere sau vătămare a nou-născutului săvârșită de către

mamă, starea de tulburare psihică a mamei:

a) este o circumstanță personală;

b) este o circumstanță reală;

c) poate fi probată prin orice mijloc de probă.

404) Uciderea fratelui mamei reprezintă infracțiunea de:

a) omor;

b) omor calificat;

c) violență în familie.

405) La infracțiunea de abandon de familie elementul subiectiv este reprezentat de

vinovăția sub forma:

a) intenției;

b) numai sub forma intenției directe;

c) atât sub forma intenției, cât și sub forma culpei.

406) Incestul este:

a) o infracțiune contra familiei;

b) o infracțiune contra integrității corporale sau sănătății;

c) o infracțiune contra libertății și integrității sexuale.

407) Formează conținutul infracțiunii de abandon de familie:

a) neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilită pe cale

judecătorească;

20

b) părăsirea domiciliului conjugal;

c) fapta părinților care pleacă în străinătate cu un contract de muncă și își lasă copiii în

sarcina bunicilor.

408) În cazul infracțiunii de incest:

a) elementul material este reprezentat de actul sexual;

b) elementul material este reprezentat de raportul sexual;

c) subiecți activi pot fi socrul și nora sa.

409) Falsul intelectual:

a) se poate produce prin alterare;

b) se poate produce prin alterare atunci când cel care realizează alterarea este cel care a

emis inițial înscrisul respectiv;

c) nu se poate realiza prin alterare.

410) În cazul falsului material în înscrisuri oficiale:

a) orice alterare reprezintă element material al infracțiunii;

b) subiectul activ este întotdeauna un funcționar public;

c) se poate reține infracțiunea și atunci când înscrisul nu este folosit.

411) Falsul intelectual presupune:

a) falsificarea concomitentă ori posterioară a unui înscris oficial;

b) alterarea conținutului actului;

c) un subiect activ simplu (necalificat).

412) În situația în care un bărbat pretinde că este un artist cunoscut publicului, pentru a

impresiona o femeie:

a) se poate reține infracțiunea de fals privind identitatea;

b) se poate reține infracțiunea de fals în declarații;

c) fapta nu reprezintă infracțiune.

413) Dacă X plăsmuiește o diplomă de bacalaureat pe care dorea să o folosească pentru a

se angaja:

a) se poate reține infracțiunea de fals intelectual;

b) se poate reține infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale;

c) se poate reține infracțiunea de tentativă la uz de fals.

414) În cazul infracțiunii de fals în declarații:

a) elementul material trebuie să se comită în vederea producerii unei consecințe juridice;

b) urmarea imediată constă în producerea unei consecințe juridice;

c) nu este necesar ca declarația făcută să servească la producerea consecinței juridice în

vederea căreia este dată.

415) La infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:

a) tentativa este posibilă și se pedepsește;

b) tentativa este posibilă, dar nu se pedepsește;

21

c) tentativa nu este posibilă.

416) Obiectul material al infracțiunii de uz de fals poate fi:

a) doar un înscris oficial;

b) doar un înscris sub semnătură privată;

c) un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată.

417) Subiectul activ al infracțiunii de fals în declarații este:

a) martorul, expertul sau interpretul;

b) persoana care face în public declarații calomnioase;

c) orice persoană, capabilă să facă declarații producătoare de consecințe juridice.

418) Infracțiunea de fals în declarații:

a) are ca obiect material înscrisul în care se consemnează declarația;

b) nu are obiect material;

c) are ca obiect material acțiunea de a face declarații necorespunzătoare adevărului.

419) Pentru existența infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale:

a) nu este obligatoriu ca subiectul activ să fie un funcționar public;

b) este necesar ca înscrisul să fi produs consecințe juridice;

c) este necesar ca înscrisul să fie folosit.

420) Infracțiunea de falsificare de monede poate avea ca obiect material:

a) monedele, titlurile de credit ori instrumentele pentru efectuarea plăților;

b) doar monedele cu valoare circulatorie;

c) orice fel de monede sau bancnote, chiar ieșite din circulație.

421) Referitor la infracțiunea de șantaj:

a) se comite cu intenție;

b) poate fi comisă din culpă;

c) nu poate fi comisă de către soț, în dauna soției sale.

422) Infracțiunea de lipsire de libertate:

a) este în varianta agravată când fapta este comisă de către o persoană înarmată;

b) este în varianta agravată când fapta este comisă de către un minor;

c) este în varianta agravată când fapta este comisă de către un polițist.

423) Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate:

a) tentativa nu este posibilă, nu se sancționează;

b) tentativa este posibilă, nu se sancționează;

c) tentativa este posibilă, se sancționează.

424) Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu:

a) acțiunea penală se pune în mișcare, întotdeauna din oficiu;

b) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

c) tentativa este posibilă, și este incriminată.

22

425) Formează conținutul variantei calificate a tâlhăriei (tâlhăria calificată):

a) fapta comisă pe timp de zi;

b) fapta comisă de doi minori;

c) fapta comisă pe timp de noapte.

426) Dacă X îi spune lui Y să îi dea lănțișorul pe care îl poartă la gât, arătându-i pistolul

pe care îl avea asupra lui, iar Y, speriată îi remite imediat obiectul solicitat:

a) fapta nu este infracțiune, existând consimțământul victimei;

b) se poate reține infracțiunea de șantaj;

c) se poate reține infracțiunea de tâlhărie.

427) Dacă X intră într-un supermarket și amenință cu o armă cele 5 persoane prezente,

pentru a putea lua banii de la casa de marcat:

a) se vor reține 5 infracțiuni de tâlhărie în concurs;

b) se va reține o singură infracțiune de tâlhărie;

c) se va reține o infracțiune de tâlhărie în concurs cu 5 de amenințare.

428) Dacă X i-a remis amicului său Y, o sumă de bani pentru ca acesta din urmă să îi

cumpere materialele necesare zugrăvirii apartamentului, iar Y a folosit suma respectivă în interes

propriu:

a) în sarcina lui Y se poate reține infracțiunea de furt;

b) în sarcina lui Y se poate reține infracțiunea de abuz de încredere;

c) în sarcina lui Y nu se poate reține vreo infracțiune, fapta reprezentând un litigiu civil.

429) Fapta lui X, de a transporta, după o înțelegere prealabilă, pe autorii unei infracțiuni

de furt la locul comiterii faptei, cu autoturismul său , de a-i aștepta și apoi de a-i duce, împreună

cu bunurile sustrase, la locuința unuia dintre ei, unde acestea au fost împărțite, reprezintă:

a) coautorat la infracțiunea de furt;

b) complicitate la infracțiunea de furt;

c) tăinuire.

430) X a escaladat un gard, a pătruns în curtea lui Y și a sustras mai multe unelte agricole.

În sarcina lui X se poate reține:

a) furt în concurs cu violare de domiciliu;

b) furt calificat prin escaladare în concurs cu violare de domiciliu;

c) furt calificat comis prin escaladare și prin violare de domiciliu.

431) Infracțiunea de însușire a bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor:

a) poate avea ca obiect material sume de bani;

b) poate avea ca obiect material și un bun ajuns în mod fortuit în posesia făptuitorului;

c) poate avea ca obiect material și bunuri abandonate.

432) Dacă X îi cere victimei (Y) telefonul mobil pentru a-și suna prietena, iar după

convorbire, fuge cu bunul, se poate reține:

a) infracțiunea de furt;

23

b) infracțiunea de tâlhărie;

c) infracțiunea de înșelăciune.

433) Dacă victima, care se plimba printr-un parc împreună cu fiul său, îi dă făptuitorului

portofelul, întrucât acesta o amenință că îi va lovi copilul, se va reține:

a) infracțiunea de furt în concurs cu cea de amenințare, întrucât victimele sunt diferite;

b) infracțiunea de tâlhărie;

c) infracțiunea de șantaj.

434) Fapta persoanei care cere de la deținător un lucru spre a-l vedea și, după ce îl privește,

fuge cu acest lucru asupra sa, reprezintă:

a) furt;

b) tâlhărie calificată;

c) abuz de încredere.

435) X a obligat-o pe sora sa (Y) să întrețină un raport sexual, amenințând-o cu cuțitul.

Fapta lui X formează obiectul infracțiunii de:

a) viol în variantă agravată;

b) incest;

c) corupere sexuală.

436) Infracțiunea de viol:

a) se poate săvârși și din culpă;

b) se reține în varianta agravată dacă sunt violate mai multe persoane;

c) este o infracțiune contra persoanei.

437) Infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii:

a) poate fi comisă din culpă fără prevedere;

b) poate fi comisă din culpă cu prevedere;

c) poate fi comisă cu intenție directă.

438) Tentativa în cazul infracțiunii de furt:

a) se pedepsește doar la furtul calificat;

b) se pedepsește și la furtul în scop de folosință;

c) nu se pedepsește la furtul simplu.

439) În cazul infracțiunii de tâlhărie:

a) actele de violență sunt întotdeauna anterioare furtului;

b) actele de violență sunt întotdeauna ulterioare furtului;

c) actele de violență pot fi anteriore, sau ulterioare comiterii furtului.

440) Când făptuitorul aplică în mod deliberat victimei lovituri ce i-au pus în primejdie viața

și au cauzat vătămări care au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale, fapta

formează conținutul infracțiunii de:

a) lovire sau alte violențe;

b) vătămare corporală;

24

c) tentativă la omor.

441) Actele de violență intenționate care au pricinuit victimei o vătămare ce necesită pentru

vindecare 10 zile de îngrijiri medicale, reprezintă:

a) vătămare corporală;

b) contravenție;

c) lovire sau alte violențe.

442) X îl convinge pe Y să îl omoare pe Z și, în acest scop, îi pune la dispoziție un cuțit.

În momentul comiterii faptei, văzând că Y nu reușește singur, X imobilizează victima și în aceste

condiții Y îi aplică o lovitură mortală. Fapta lui X formează conținutul infracțiunii de:

a) instigare la omor;

b) complicitate la omor;

c) coautorat la omor.

443) La infracțiunea de șantaj:

a) tentativa este posibilă;

b) tentativa nu este posibilă;

c) tentativa se pedepsește.

444) Atunci când făptuitorul amenință victima (concubina sa) că va da publicității unele

fotografii cu aceasta în ipostaze deosebite, dacă nu îi dă o sumă de bani:

a) poate exista infracțiunea de amenințare;

b) poate exista infracțiunea de șantaj;

c) nu reprezintă infracțiune.

445) Referitor la infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului:

a) poate fi comisă doar de către părinți;

b) nu se pedepsește în forma tentativei;

c) se pedepsește în forma tentativei.

446) Aplicarea a două lovituri cu pumnii de către un tânăr unui bătrân despre care

făptuitorul cunoștea că suferă de osteoporoză în stadiu avansat, lovituri ce au avut drept consecință

multiple fracturi și în final decesul, reprezintă:

a) infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;

b) infracțiunea de omor;

c) infracțiunea de vătămare corporală.

447) În cazul infracțiunii de omor calificat:

a) este posibilă aplicarea sancțiunii cu detențiunea pe viață;

b) tentativa este posibilă dar nu este incriminată;

c) nu este obligatorie aplicarea pedepselor complementare sau accesorii.

448) Uciderea soțului de către soție prin împușcarea acestuia, pentru ca aceasta să se poată

căsători cu o altă persoană, formează conținutul infracțiunii de:

a) omor în varianta simplă;

25

b) omor calificat;

c) violență în familie raportată la omor în varianta simplă.

449) Pătrunderea făptuitorului într-un imobil pe timp de zi și sustragerea mai multor bunuri

pentru al căror transport, realizează mai multe drumuri, cu aceeași ocazie, între apartament și

autoturismul său, formează conținutul infracțiunii de:

a) furt în scop de folosință;

b) o singură infracțiune de furt ;

c) o singură infracțiune de furt în formă continuată.

450) Infracțiunea de evadare se va reține în varianta agravată, dacă:

a) fapta este comisă prin folosire de violențe;

b) fapta este săvârșită de două sau mai multe persoane împreună;

c) fapta este comisă împreună cu un minor.

26

I. Barem Drept Penal – Partea Generală

351-A 376-A 401-C 426-B

352-C 377-A 402- C 427-B

353-C 378-C 403-B 428-A

354-B 379-B 404-B 429-C

355-A 380-C 405-C 430-C

356-C 381-B 406-B 431-B

357-A 382-C 407- A 432-A

358- A 383-A 408- B 433-A

359-B 384-B 409- C 434-C

360-B 385-B 410- B 435-C

361-A 386-C 411- C 436-A

362-B 387-B 412- B 437 -A

363-A 388-C 413- A 438-A

364-B 389-A 414-A 439-C

365-C 390-C 415- A 440-B

366-B 391-C 416- A 441-C

367-C 392-A 417- A 442-C

368-A 393-B 418- A 443-C

369-A 394-C 419- A 444-B

370-B 395-A 420- B 445-C

371-C 396-A 421- C 446-C

372-C 397-A 422- A 447-A

373-A 398- C 423- C 448-C

374-C 399- C 424- C 449-C

375-B 400- A 425- C 500-A

27

II. Barem Drept Penal - Partea Specială

351-B 376-B 401-B 426-C

352-B 377-C 402-B 427-B

353-B 378-B 403-A 428-B

354-B 379-C 404-C 429-B

355-B 380-A 405-A 430-C

356-A 381-A 406-A 431-A

357-C 382-A 407-A 432-A

358-B 383-C 408-B 433-B

359-B 384-C 409-C 434-A

360-B 385-C 410-C 435-A

361-B 386-A 411-B 436-C

362-A 387-B 412-C 437-C

363-C 388-C 413-B 438-B

364-A 389-C 414-A 439-C

365-C 390-A 415-A 440-C

366-C 391-C 416-C 441-C

367-B 392-C 417-C 442-C

368-B 393-C 418-B 443-A

369-A 394-C 419-A 444-B

370-A 395-A 420-B 445-B

371-B 396-B 421-A 446-B

372-C 397-B 422-A 447-A

373-C 398-B 423-C 448-C

374-B 399-B 424-B 449-B

375-B 400-C 425-C 450-A