JOHAI{NA SPYRI

Heidi,fetifa munfilor

Truducere de Jean GrosuPrcfald de Lucian Pricop

I

EDITURA CARTEX 2OOO

Coperta: Dana PopescuTehnoredactor: Ecaterina Pisld

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomanieiSPYRI, JOHANNAHeidi, fetita muntilor / Johanna Spyri : trad. : Jean Grosu ; prefl:Lucian Pricop. - Bucureqti : Cartex 2000,2018

ISBN 978-973- 1 04-806-2

L Grosu, Jean (trad.)II. Pricop, Lucian (prefl)

821.t12.2

Pentnr comenzi qi informalii, vd rugdm sA ne contactali la:

o TeVfax: 021/323.41.30; 021./323.00.'7 6o Tel: 0745.069.898: 07 29.951.7 63o wlvw- edituracartex -roo e-mail: comenzi@edituracartex.roo e-mail: comanda.cartex@gmail.como O.P 4, C.P. 184, Bucuregti

CUPRINS

Fetila din ALpi gi succesul literatn'iipenlru copii (Ltcian Pricop) 7

Partea intai

Capitolul 1 - Spre munlii inalli ................................................. 9

Capitolul 2 - La bunicnl .......-.................................................... l8Capitolul 3-Lapioune..... ........................... 24

Capitolul 4-Labunica..... .........................,. 33

Capitolul 5 -Doi oaspeli... ...................,....... 42

Capitolul 6 - Un nou capitol qi alte intAmpldri......................... 50

Capitolul 7 - O zi furhrnoasa pentru domni$oara Rottenmeier. 56

Capitolul 8 - in casa Sesemann e zarvA multi.......................... 66

Capitolul 9 - Stdpdnul casei afli niqte lucruri nemaipomenite .. 74

Capitolul 10 - O bunic6...... .......................... 79

Capitolul 11 - Heidi ca;tigA qi pierde........................................ 85

Capitolul 12 - In casa Sesemann umbld strigoii ....................... 88

Capitolul l3 - O seard de vari la munte ................................... 96

Capitolul l4 - Cind toate clopotele bat..................................... 108

Partea a doua

Capitolul 1 - Pregdtiri de ci161orie............................................ ll7Capitolul 2 - La cabanS soseEte un singu oaspete.................... 123

Capitolul 3 - Risplata........ ........................... 131

Capitolul 4 - lama la Dorfli............ .............. 137

Capitolul 5 - Sosesc prietenii.............. ......... 148

Capitolul 6 - Viala la munte merge inainte............................... 159

Capitolul 7 - O minune la care nimeni nu se agtepta................ 166

Capitolul 8 - Se despart, dar i;i spun ,,la revedere".................. 172

Partea intfli

Capitolul lIPRE MUNTII iutt Tt

in veselul sat Mayenfeld, o potecA suie, printre paji;ti 9i

livezi, spre poalele munlilor ce domind din aceastd parte

intreaga vale. Se gi simte aici mirosul pitrunz[tor al ierbii

de munte, cici poteca e abruptd, s,i se pierde sus, in pigunile alpine.

intr-o dimineald senind de iunie, o munteancd tdnird qi voinici,duclnd de man6 o fetili cu obrajii aprinqi, piqea incet pe aceasta

poteci. Feti,ta sd fi alut cinci ani, dar adevirata ei statur6 era greu

de ghicit, cici, in ciuda soarelui ce incepuse si dogoreascd, purta pe

ca doui sau chiar trei rochile, iar peste ele un gal gros de bumbac'

cle culoare rogie. infofolitl astfel gi incillatd cu pantofi groqi, bdtuli

cu 1inte, perea mai voinici - o flpturi durdulie care se calAra ane-

voie pe povdmigul abrupt.Drumelele noastre ldsasere in urm[ valea cam de o ori, cAnd

pitrunseseri in micul citun D6rfli, aflat la jumitatea distanlei

dintre Mayenfeld qi imaguri. Era satul natal al tinerei muntence.

Sdtenii o recunoscurd numaidecdt, iar po4ile 9i ferestrele inceput6

sd se deschidd la tot pasul in calea ei; o strigau, o chemau, ea le

rlspundea tuturor, ferd s[ se opreasci ins6, inainte de a ajunge in

dreptul ultimei dintre cisulele risipite ale pitorescului cdtun. Aici o

voce ii strigi din pragul unei uqi deschise:

- Stai pulin, Dete. Dacd mergi mai sus, te-aq insoli o bucatd de

drum, ce zici?Dete se opri; in clipa aceea, fetila iqi trase mffnula din mina ei

5i se aqez6 pe jos.

- Eqti obositd, Heidi? o intrebd tovardqa ei de drurn.

- Nu, dar, $tii, mi-e cald, rdspunse fetiia.

- Ei, daci ili mai dai un pic de silinld 9i mai intinzi qi tu niJelpasul, intr-o 016 suntem sus.

O tindrd rotofeie ;i drigilagd legni deodatd din cisula cupricina ;i li sc ali.turd drumefelor noastre. Fetila se ridicd ;i porni inunlra feileilor, care se apucarl sA discute cu insuflelire, forfecindu-ipe toli locuitorii cdtunului ;i pe cei din imprejurimi.

Da'unde-o duci pe copila asta, Dete? intreb5, la un momentdat, noua venite. Nu e cumva micula orfand rimasd dupd sora ta?

- Ba da, ea e $i o duc la Unchiul, unde trebuie si rdmini.- Ce tot spui? li-ai pierdut minlile, Dete?!! Cum poli sd faci

una ca asta? Pun mina in foc cd bdtrenul nici n-o sd vrea sd audd dea;a ceva qi o sd te goneasca.

Cu nepr:tin!6. E bunicul fetilei 9i e de datoria lui sd faci qi elccva pcntnr ea. Pdni azi, am linut-o la mine, dar te asigur, Barbel,cd n-o sd scap din pricina ei slujba ce mi se oferd. Acum e rdndulbunicului sd lacd cer a.

- Da, rnd rog, dac-ar fi un on ca toli oamenii, nici vorbd ci gi-arface datoria, reluii cu glzrs pripit durdulia Barbel; dar il ;tii cum e.

Ce sd facd el cu un copil, gi, unde mai pui, atAt de mic!

- La Frankfurt am gdsit un loc grozav, la nigte persoane care aufost la bii, vara trecutd. Camera lor era la etajul meu $i eu i-amscrvit tot tirnpul. Ar fi vrut inci de atunci sI md ia cu ei, dar nu eramlibeld. Anul dsta au venit din nou, qi de data asta, m-am aranjat ina;a fel. incat sa le pot fi pe plac...

Oricum, eu una n-as vrea si fiu in pielea bietei copile! strigddeodatd Barbel. Nimeni nu stie ce se petrece cu mo$neagul aceladin creierii munlilor. Nu vrea si aibd de-a face cu cei din jur, nu dicu anii pe la bisericl 9i cAnd, o dati pe an, se invredniceqte sd

coboare din barlogul lui, cu bata in m6ne, toli il ocolesc qi se temde el. Cu sprdncenele lui sure si cu barba lungd de un cot, seambndatet de mult cu un silbatic fioros, incdt, zdu, fie qi frici sd dai ochiicu el.

- $i totufi, spuse Dete cu incdpafanare, e bunicul fetilei gi vatrebui sd aibd grijd de ea. De altfel, sunt siguri ci n-o sd-i faci niciun riiu, nu de alta, dar el e rispunzitor de soarta copilei qi nu eu...

Tare aq vrea sd gtiu, relul Barbel, plind de curiozitate, ce arepe cuget acest unchiaq din mo{ul munlilor, de se uitd la oameni atit

l0

de urat Ei se ascunde acolo in cotlonul lui, singur cuc. Se spun totltlul de poveqti pe seama lui. Tu, Dete, cred cd qtii o nrullime de

lucruri despre el, de la sor'5-ta, nu-i aga?

- Binein{eles, dar n-aln de gend sd sullu nimic. AtAta rni-ar tlailipsi, si aflc mo;ncagul.

Barbel voia de n.rult si afle mai multe dcsplc Unchias,ul din

mun{i, despre moqncagul cu f'ata atet de aspri, carc triia rctras

lcolo. in singuratalea lui, qi despre care oatttcnii ntt cutczru sivorbeascd decdt pe ascuns.

De ce toatd lumea ii spunea ,,Unchiaqul din creierii rnunfilor"sau ,,Unchiul din nrun{i"? Doar nu putea fi unchiul inheguluisat? !!...

Barbel se mdritasc si se statomicise de pulin timp in Dtirfli qi

nu $tia o mullime dc lucruri despre oamenii din sat gi din imprc-

.jurimi. in schimb Dete, pe carc o cunoqtea binc, se ndscusc in Dririliqi triise aici, impreuni cu mama ei, p6nl in unni cu un an.

La moaftea mamei, Dete se angajase cameristd la un hotel dinl{agaz. De acolo venise ea in dirnineafa asta, cu copilul. PanI la

Mayenfeld le adusese un prieten, intr-un car cu fan.

Barbel nu voia cu nici un pre! sd pialdd prilejul de a rlai aflacitc ceva despre bitrAnul Unchi din rnunli. iqi strccuri prietenos

lrlaful pe sub bralul Detei gi incepu:

- Spune-mi, Dete, intotdeauna a fost bitrenul atat de silbatic sidc temut?

- Habar n-am. De unde s6 qtiu? Mogul zue acum $aptcz€ci dcani, iar eu abia anr implinit doudzeci $i $ase. Cu toate astea, dacd nurni-ar fi teamd cd o sd Ie aud repetate toati valea, ti-aq spune bucu-roasi unele lucrul'i, cdci, vorba ceea, maici-mea qi cu el erau amirr-doi din Domleschg.

- Cum adici, flcut Barbel jignitd, tu nu crezi cd aq fi in stalesI plstrez un secret? Te asigur ci n-o si-!i parl rlu daci o si-rnispui.

- Bine, dar bagi de seami, o vorbi si nu sul1i! $i Dete iEiintoarse privirea spre a se convinge ci Heidi n-o putea auzi. Copilulinsl ia-l de unde nu-i; de cdteva clipe se desprinsese de cele doudlbmei, iar acestea, in toiul aprinsei disculii, nici nu-i simliserd lipsa.

iI

Dete se opri; pe poteca qerpuitoare nu era nimeni $i se putea

vedea pe ea pdni la Diirfli.- Uite-o! strigi dcodatd Barbcl, arit6.nd sple un povdmig destul

dc indcpirtat. Uite-o, se caliri la deal cu Petel paznicul dc capre,

qi cu turma lui. De ce o fi urcind azi atit de tarziu? Dar, de fapt, cu

atAt nrai bine, in felul Ista, cel pufin o s-o poati supraveghea in timp

ce noi stdm de vorbl.- Pe fetila asta nu-i ncvoie s-o pdzeascl nimcni; nu-i proastd

deloc pentru cei cinci ani ai ei, qtie sd deschidi ochii qi s[ tragd

invdflminte din tot ce vede in juq Ei asta o sd-i prindd bine odatd,

cdci, vorba ceea, bih'inul nu tnai are nimic decit doud capre Ei ca-

bana lui de munte .

- inaintc era mai bogat? intrebi Barbel.

- Pei, te cred, rispunse Dete cu repeziciune. Avea una din cele

mai fiumoase gospodirii din Domleschg. Singulul lui ft'ate, mai

tanir, a tbst un bdiat cuminte qi aqezat. in schimb cl, fratele mai

marc, a llcut-o pe domnul gi a lisipit toati avcrea la joc $i biuturl,in tovdr[qia unor oameni de proasti reputatie; pdrin{ii lui au rnuritde supdrare, iar fratele pe care, de asemenea, il ruinase, a pirisit1ala, 9i de atunci nu se rnai Etie nirnic de el. Unchiul, cimia nu-i rnai

rdmiscsc decit proasta reputa{ie, a dispirut gi el, fErd urml Maitilziu, s-a atlat ci se angajase la Neapole ca soldat, qi zece sau cinci-sprczcce ani nu s-a mai auzit de soarta lui. $i pe umle, intr-o buna

zi, s-a ardtat din nou in sat, cu un biietandni, pe care a itlcercat s6-l

aduci in 1'arnilic, dar toate u;ile i-au fost inchise. A;a stAnd lucruri-lc, s-a suphat lbc qi s-a jurut si nu mai calce niciodatd in Domleschg.

Atunci s-a stabilit el aici, in Dtirfli, cu fiul sdu. Se zice ci nevasta

lui ar fi fost elveliand qi ar fi murit pufin timp dup6 na$terea

copilului. Se pare ci a venit inapoi cu ceva bani, cici pe Tobias, fiullui, l-a dat si invele meseria de dulgher. Biiatul, fire blajinn Ei

harnic de felul lui, era iubit de toti sdtenii. Nu la fel se poate spune

despre taic5-sdu, de care toati lumea se tenrea, cdci ii mergea vestea

cE ar fi dezertat de la militirie, dupd ce ar fi IEcut qi alte grozivii.Dar noi cc puteam face, era mda noastrl, mama lui qi bunica mamei

mele au fost surori bune, aEa cA n-am avut incotro gi l-am primitprintre noi qi toli ii spuneam Unchiul. Cum dinspre mamd suntem

inrudi{i cu aproape tot satul, niciodati nu i s-a spus in Dtlrlfi altfel

t2

qi, dupi ce s-a retras acolo sus in singuratatea lui, a devenit pentru

toatd lumea ..Unchiul din rnun1i".

- $i Tobias? intrebi Barbel, foarte interesatI.

- Ai pu{ind ribdare, nu pot si-!i spun totul dcodati. Agadar',

Tobias, dupi ce a isprivit uqenicia la Mels, s-a inton in Dtirlfi qi s-a

insurat cu sora mea Adelheid; el o iubea de rnult qi au fost foarte

l'ericili irnpreun5. Numai cd fericirea lor a durat prea pu{in. La doi

ani dupi cisitorie, in timp ce d6dea o mdni de ajutor la o construc-

1ie, lui Tobias i-a cizut o grindd pe cap gi l-a lisat rnort pe loc. Adel-heid nu qi-a mai putut reveni. Prea sdndtoasi nu fusese ea niciodatn

pi, astfel, au ingopat-o la citeva siptirndni dupd rnoartea solului ei.

S-a vorbit mult despre aceast[ nenorocirc qi oarnenii uu s-au sfiit sa

spuni ci in aceasti trist5 poveste trebuia vizuti pedeapsa pc carc

Unchiul qi'o atrisese prin nelegiuirile lui. Pastotul insuqi i-a volbitdin suflet. cerdndu-i sd se ciiasc6, dar Unchiul, ce crezi, s-a inchis

5i rnai rnult in el gi a devenit Ei mai sdlbatic. Nu mai vorbea cu ni-nrcni; de altfel, toti il ocoleau qi f'ugeau cind dldcau ochii cu cl. in-tr.o zi a dispdrut cu totul, apoi s-a aflat ci s-a aciuit in munti, de un-

tle nu mai voia sd coboare. De atunci, treie$te acolo, departe de

Dunnezeu gi de oameni. Fetita am luat-o la noi, uu avea pe atttnci

tlccit un an. Vara trecutl, dupi moartea mamei, cind m-am dus la

Ragaz sd muncesc, am dat copilul in gazdA Ia bdtrana Ursula Pfiift'erAcum insd, cdnd plecarea rnea la Frankfurt e hotdrati pentru poi-nriine, nu mai pot sd am grijd de ea.

- $i vrei s-o lagi la Unchiul din munli? Md intreb cc-i in capultiu, Dete, spuse Barbel pe un ton dojenitor.

- $i ce vrei si fac? intrebd Dete mirati. Eu una rni-am flcuttlatoria. Doar n-oi fi vrAnd sd iau cu mine la Frankfurt un copil de

cinci ani... Dar hr, tu de fapt unde mergi, Barbel?

- Gata, am ajuns, rispunse Barbel. Am ceva de vorbit cu mama

lui Peter, paznicul de capre. $tii, in timpul iernii toarce pentru mine.l)run bun, Dete, $i noroc!

Dete sfianse rnina tovarlgei de drutl qi rirnase pe loc s-o

urrnircasci din ochi pin[ la micula cabanl cafenie, aflr'rti Ia cA{ivapaqi de marginea potecii. Cabana, ce se indlfa lajumdtatea drumuluidintre sat qi pfuuni, era atdt de veche $i atet de ddrdpdnatd, incdtmarele ei noroc era vlgiuna in care se ad[postea. Cdnd vintul sufla

l3

cu putere, toate scarteiau $i trosneau in ea, din incheieturi: uqile,ferestrele qi chial grinzile din acopeti;. Daci s-ar fi aflat undeva invAr'ftrl muntelui, vAntul ltiehn ar fi snruls-o din pimAnt 5i ar fi prd-

vdlit-o la vale.Aici locuia Pctcr cipraml, un bliat dc unsprczccc ani, carc

dis-dc-diminca(d cobora in Dijrtli sI ia caprclc spre a le duce lapdscut. Abia sple scari sc intorcea el in sat, cu caprclc lui. Ajuns inpiaqI, v6ra doud degete in guri gi quiera qi, la acest semnal, copiiisatului dddeau fuga din toate p64ile si-qi ia acasi caprele; era, de

altfel, singurul nroment al zilei cind Peter se simlea nrai aproape de

sernenii lui. Acas[, ce-i drept, le avea pe mama qi pe bunica oarbd

;i siraci, dar cum el pleca in zori Ei nu se intorcea in vatri decAt

seara tdrziu, nu-gi petrecea acasi, undc s-ar mai fi puh.rt bucura de

tovirlqia altor copii, decit timpul cit si-gi bea laptele qi sI mininceo bucati de piine, qi noaptea, c6nd dormca. Tatll lui, qi cl cdprar intinere{e, mulise cu cAliva ani in urmi, ripus intr-un accident de

muncd, in pidure; mama, Brigitte, era cunoscutd pretutindeni sub

nunrele de Cdprdleasa, iar bdhanei ii spuneau cu tofii, sirnplu,Bunica.

Dete a;teptd zece minute bune; vdzdnd cd nu se mai arati copiii,urci un pic mai sus Ei privi in jur, ddnd semne de neribdare. intretirnp, copiii se abitrnerd din drurn, cici Peter cuno$tea bine toate

locurilc undc caplele giiseau tuf'e gi smocuri de iarbi liagedi qi

alomatd qi, pentru a le duce intr.acolo, nu se dddea in lituli de lanici un ocol.

[,a inceput, fetila il unndri anevoie, sufocdndu-se in imbricd-nrintea ei prea groasd. Nu scotea insi o vorbd Ei se uita cu uimirecdnd la Peter, care zburda descul! pe pajiqtea verde, cdnd la caprelelui ce se citdrau sprintene, cu picioarele 1o1 subliri, pe panta

abruptl, strecurandu-se uqor printre stdnci gi tufiquri.Deodati, Heidi se aqezl pe jos qi, dupi ce-qi scoase la iuleall

pantofii qi ciorapii, se ridici din nou gi incepu si tropdie dc bucurie;iqi scoase apoi qalul qi rochia de duminicd pe cale mAtu$a Dete i-opusese peste cea de toate zilele, ca sd nu aibl nimic de dus. Cdnd se

dezbrlcd qi de cea de-a doua rochie, rdnrase numai intr-o fustill, iarbralele goale ii ieqeau din mAnecile scurte ale cirniqu{ei. ftnpihrrt

totul cu griji qi se apucd si sari qi ea in urma caprelol alSturi de

Peter, la fel de sprintend ca intreaga turmA.Peter nu apucase si vadi aceastd schimbare da1 cind o zdri pe

Hcidi in noua ei linutd, se strimbd qi intoarse capul intr-o parte.

Uimirea lui crescu ;i rnai mult vbzind grdmdjoara aceea de haine;cascA gura p6nd la urechi, dar nu sufld o vorbd. Heidi se simteaacum nespus de uqoard Ei de liberi gi avea un chefnestivilit de a sta

de vorbd cu Peter, care se vdzu silit si rispundi la nenumdrateintrebiri. Fata voia sA qtie tot: cnte capre are, unde le duce qi ce facctoat6 ziulica acolo sus?

$i aqa, din vorbd in vorb6, ajunseri in cele din urmd la caband,nr.r departe de locul unde ii aqtepta Dete. Cum ii zdri, Dete strigduluitd:

- Heidi, ce-ai ftcut? Unde-i rochia de durninicd $i cea de toatezilele? Unde ai ldsat qalul qi pantofii cei noi, pe care abia !i i-arncumpdrat? Unde-s ciorapii tricotafi cu m6na mea?

Fetifa areti hn{titd sprc poalele povdmi;ului. Mdtuqa se uitiintr-acolo qi vdzu, intr-adevir, un pachet cu mot rosu in virf, debuni seamd galul de bumbac.

- Nefericito! strigd ea mdnioasi. Ce !i-a venit se te dezbraci?(le insea mi asta? Ti-ai pierdut minlile?

- Nu mai arn nevoie de haine, rispunse Heidi, firi a pireaoetu;i de pulin tulburata.

N-ai pic de minte, copil neastAmpdrat! se vdita mituga. Cineo si coboare acurr si le aduci? PAni acolo e drum de o jumdtate deorai. Hei, Peter, ce stai aici ca bdtut in cuie, da fuga qi adu pachetul...

- Nu pot, qi aqa sunt in intirziere, rdspunse Peter neclintit, cunriinile in buzunare.

- Dacd stai $i te zgdiegti aga la mine, nu te alegi cu nimic, strigdnritu$a Dete. Mai bine vino-ncoace sd-!i dau ceva frumos...

$i rostind aceste cuvinte, ii ariti un bdnu! strdlucitor. Aqa stdndlucrurile, Peter pomi la vale zburAnd, de parcd ar fi avut aripi, ludiute pachetul la subsuoari qi se inapoie atAt de repede, incit mituganu putu sd nu-l felicite cind ii dddu banul ci;tigat pe drept. Bdiatulil strecurd numaidecdt in fundul buzunarului ;i chipul i se luminidc fericire, cbci nu i se intdmplase deseori sd aibd in buzr.rnar ase-

menea comoari.

14 l5

I

- Ai putea sdJ duci pini sus, la Unchiul, cA tot Ii-e in drunr,

spuse mituga, pd;ind pe ultimul povimiq, ce pomea chiar din spa-

tele cabanei in care locuia micuqul pdstor.

Peter incuviinti gi, fErd si mai stea pe ginduri, pomi de zor la

tlcal, cu parchctul la subsuoarl gi pocnind din bici la tot pasul. Heidi

qi caprele sireau qi lopdiau in jurul lui, care mai de care.

Dllpi trei sferturi de ord de mers, mica trup6 ajunse la piqunea

de pe coama muntelui, unde se afla cabana Unchiului, aqezatd in

bltaia vanturilor, dar qi a soarelui qi de unde imbrdli$ai cu privirea

inh€aga vale. in spatele cisu,tei se inlllatr trei brazi bitrini, cu cren'

gile mari gi stufoase, iar mai sus se intindeau alte povami$uri acope-

rite de iarbd, ce se pierdeau departe in nigte stinci abrupte ;i plequve'

Unchiul ;edea pe o bancd in fala cabanei. Cu pipa in gurd 9i cu

miinilc pe genunchi, se uita liniqtit la cei ce urcau.

incet, incet copiii qi caprele o ldsard pe mitu;a Dete in urmA liHeidi ajunse sus cea dintdi. Se duse direct la bdtran $i intinzdndu-i

mina ii spusc:Bund ziua, bunicule!

- Hm! Ce vrei sd spui? intrebi bStrinul cu o voce aspri' stran-

gAndu-i mAnula gi mdsurdnd-o indelung cu ochii lui iscoditori, de

sub sprincenele stufoase.

Heidi ii infruntl privirea {Iri sd clipeascl 9i nu se mai situra silcerceteze pe acest bunic cu barba lungi.qi cu sprancenele dese li,ur", .. ," imbinau la rid6cina nasului. intre timp, sosi fi mAtu$a,

insolitd de Peter, care la un moment dat se oprise sd vadd ce avea sise intimplc.

- Buni ziua, Unchiule, rosti Dete, apropiindu-se de bdtrin'

Ji-am adus-o pe Lleidi, fetila lui Tobias qi a Adelheidei. Cred ci nu

o mai recunogti, cici n-ai mai vizut'o de cind avea un an.

- De ce-ai adus-o'/ intrebi teios bitrdnul. Iar tu' de colo, strigA

la Peter, ce stai? Poli sd pleci cu caprele tale, 9i aga ai int6rziat' $inu uita sd le iei gi pe ale mele.

Peter il asculti fdrd sd crdcneascd qi i;i lud numaidecdt tdl-

p{ija. Pricepuse din privirea moqneagului cd nu mai era cazul se

rirnind.-Acum e rdndul tlumitale s-o 1ii, rispunse Dete' La mine a

patru ani, eu mi-am fEcut datoria.

- Aha, Iicu bdtrinul, aruncindu-i o privirc sfredelitoare. Si

daci micula sc plictiseftc cu mine ;i incepe si plingd, ce m.l fac?

- Treaba dunritale; nici pe mine nu m-a ajutat nin,eni cAnd

rn-am trezit cu ea pe cap qi, vorba ceea, avcam;i aqa dcstule

nccazuri cu mama. Acum, insd, trebuie si plec ;i dumneata egti nrda

ci cea mai apropiatd. Dacd nu vrei s-o fii, n-ai dec6t, faci cu ea ce

vrei. Dacd moare, dumneata o sI fii de vini ;i n-o sd fie asta singura

ispravb pc care ai avea-o pc cuget.

Dete era uqor tulburati, se incilzise vorbind qi o luase gura pe

dinainte. La ultimele ei cuvinte, bdtranul se ridici de pe bancd qi o

prrvi at6t de fioros, incAt ea se sperie ;i se didu cu cA{iva pa;i ina-

poi. Bitrdnul ridici bratul qi spuse poruncitor:

- Pleaci, qi sA nu te mai vid Pe aici!Dete nu alteptd sA i se spuni de doud ori.

- La revedere, Unchiule, la revedere, Heidi! strigd ea qi, intr-oclipiti, o rupse la fuga qi nu sc mai opri decat la vale, la Ddrfli.

Siteiiii o strigau de prctutindeni, mirali cI o vedeau lird copil.'lirati lumea cunoqtea povestea ei qi a fetilei.

Unde-i copilul, Dcte?Unde l-ai llsat'/ o intrebau la tot pasul. $i ea le rdspundea

scurt:

- Sus, la Unchiul din trunli.Se simlea jigniti, auzind din toate pi4ile: ,,Cum de-ai putut

lhce una ca asta? Biata fetiF! Mititica! Cum se poate s[ pdrdseqti

Lrn copil lipsit de apirare? Sdrdcula!...Dete alerga cAt o lineau picioarele Ei inccrcd un sentiment de

uqurare cind nu mai auzi nimic; pentru cA, intr-adevir, nu se soco-

tca nici ea cu totul nevinovatd, linand seama ci, pe patul de moarte,

mirma ei o rugase si nu pdriseascd niciodati copilul.Zadamic cduta ea sA se linigteascd, spundndu-qi in sinea ei cd

ruvea sd se ingrijeasci iar de Heidi, de indati ce va punc deopartc

ccva bani... $i totugi, era fericiti cE se ivise prilejul de a se duce

depafie de ace;ti oameni care veqnic se amestecau in treburile ei, 5i

sc bucura la gindul ci, in cur6nd, avea s5-qi ia in primire noul ei

scrviciu.

16

Capitolul2

LA BUNICUL

e indatd ce Dete se licu nevdzuti, bunicul se aqezi dinnou pe banca lui. Trdgea addnc din pipd qi pufiia de zor,

scoland intruna nori mari qi albi de fum; in timpul acesta,

stltea cu privirea a,tintitd in pdmant $i nici o vorbi nu ie;ea din gura

lui. in as,teptare, Heidi se uita cu pldcere in jurul ei. Mai intAi,

descoperi staulul caprelor, lipit de caband, ;i bdgd de seamd ci e

pListiu. Merse apoi mai departe cu cercetdrile ei gi ajunse in spatele

cabanei, la brazii cei falnici qi bitrAni. Aici, vdntul sufla tare;i se

furiqa printre ramuri cu atdta repeziciune, incAt stAmea in preajma

lor un freamAt tenguitorHeidi se opri sdJ asculte, apoi, c6nd vuietul se mai lini;ti un

pic, ocoli cabana gi dddu din nou ochii cu bunicul care qedea neclin-tit, a;a cum il lf,sase. Se opri in fala lui, cu miinile la spate, gi

inccpu si-l cerceteze cu atenlie. Vizdnd-o cum sta nemiqcati, bd-

trinul o intrebd:

- Ei, ;i acurna ce-ai vrea sd faci?

- A; wea sd mi uit cum arate cabana pe diniunhl, rdspunse

Ileidi.

- Bine, vinol $i ridicdndu-se in picioare, bunicul se indreptlspre intlarea in caban6. Dar ia-,ti gi hainele, se gribi el sd adauge, pe

uD ton poruncitor.

- Nu mai am nevoie de ele, rispunse Heidi.Bunicul se intoarse cu mirere spre nepoata lui, ai cirei ochi

ncgri, ce ardeau de neribdare, tridau dorinJa ei nestivilitd de a aflace amunc sc ascundea in interiorul cabanei.

,,Nu e lipsitd de bun-sim1", spuse el in qoapti, apoi, cu voce

tare, addugd:

- De ce nu-!i mai trebuie?

- Fiindci mje imi place mai mult sd fiu u$oard, ca sA pot urnblaaqia cum umblS caprele.

- MI rog, asta poli sd faci, dar, pinl una alta, ia-!i hainclc. O

si'r le punem la pistrarc in ;itbniet. Pricepi?Heidi il ascult6.Bdtrdnul deschise uga gi intrard anrdndoi intr-o odaie destul de

iucipitoare, ce se intindea pe toati lungirnea cabanei. in rnijloculinclpelii nu se aflau decdt o masi si un scaun; intr-un col{, patulbunicului, in altul, un ceaun mare atimind deasupra vetlei, iar inllndul camerei se vedea o altd uqi. Bunicul trase de ea, dezvdluindastfel un dulap, ascuns in perete, in care igi linea imbrdcdrnintea Ei

rncrindclc. Pe un raft erau agezate clmlqile, ciorapii gi batistele, pc

illtul, o pdine lotundl, ni$te camc uscatd qi o bucatl de br6nzd, iarpc ultimul raft de sus, se vedeau cdteva farfurii, ceqti qi pahare.'lbate astea ii ajungeau cu prisosinfi bunicului, cdci el se mulqurneacLr pufin. Heidi zvdrli hainele.in gifonier cu at6ta nepdsare, de parcllr'1'r vrut si le amestcce in vllmigagul accla, sprc a nu lc mai gisiiciodati. Apoi, rotindu-ti privirea prin odaie, intreba:

- Eu unde o sd domr, bunicule?

- Unde vlei, lispunse bdtrAnul.Fetilci ii pldcu rispunsul. Ccrcctd cu atcnlic intrcaga inclpcre

;i deodatd ochii ei descoperird lAngd patul bunicului o sciri(d. Se

sui pe ea $i patrunse in pod. unde in dreptul unei grdrnezi de l?nproaspdt, cu rniros lmbietor, se ridica o lucarnd rotund6, prin care se

vcdea intreaga vale.

-Aici vrcau si donn, buniculc! sh'igi Hcidi, lbriciti. Vino si tusii vezi ce frumos e aici!

- $tiu, rdspunse betranul, cu voce domoali.

- Vreau si-mi fac patul; nu-rli aduci un cear;af?

- PIi, sn-!i aduc, cc si thc... spuse bdirinul, qi scotocind curribdare prin dulap, gisi in cele din urmd o bucatd de pdnzi asprd.Sc sui cu ea in pod unde, intre timp, fetila iSi pregdtise langi lucarnaun culcu5 de toatd frurnuselea.

- E bine {Ecut, spuse el; uitc, !i-am adus qi un cearEaf, ia-l gi

intindeJ.Bucata de pAnzd era atet de grea, incat fetita abia o punr ridica

rlc jos. Cum era insd deshrl de mare, ii strccud nrargiuile sub

l9