handicapul de comportament
TRANSCRIPT
Handicapul de comportamentSeminar 5 05 Decembrie 2011
Delimitari conceptuale Comportamentul reprezinta ansamblul reactiilor globale ale organismului aflat in interactiune cu mediul. Conduita este considerata ca fiind un ansamblu de reactii stereotipe, insusite si invatate pe parcursul experientei individului. Tulburarile de comportament sunt considerate abateri de la normele si valorile umane pe care le promoveaza un anumit tip de [email protected]
In limbajul juridic handicapurile de comportament sunt cuprinse in conceptul de delicventa si uneori in cel de infractiune. Acesti termeni desemneaza comportamente nonconformiste care pot produce efecte negative atat pentru individ, cat si pentru societate.
-
Comportamentul este dependent de: nivelul intelectului; de cunostintele si experienta de viata a individului; functionalitate relatiilor sociale; caracteristicile organizarii sociale. Unele comportamente aberante se produc si prin fixarea obisnuintelor negative sau prin repetarea unor experiente negative pe care individul le percepe ca avantajoase, fara a face o evaluare de ansamblu a situatiei si fara sa ia in consideratie efectele pe care le au asupra celor din [email protected]
Cauze unele forme de tulburari de comportament apar pe fondul unor tulburari de dezvoltare ce determina mentinerea infantilismului, dezvoltare inegala in unele paliere psihice si, in ansamblu, o afectare a dezvoltarii sau distorsionarea acesteia; predispozitii innascute; sechele datorate leziunilor cerebrale, meningo-encefalitelor; influentele negative ale anturajului; lipsa de supraveghere a copiilor; lipsa de autoritate sau autoritatea tiranica a parintilor; indiferenta afectiva din partea parintilor nestimularea dezvoltarii personalitatii copilului mediul scolar tensionat; lipsa de tact pedagogic favoritism, descurajarea unor elevi, esecurile scolare repetate.
Teorii privind geneza comportamentului deviantTeoria dezorganizarii sociale a fost elaborata de americanii R.Shaw si H.D. McKay. Teoria sustine ca accentuarea crizelor economice si sociale, fenomenul de urbanizarea, exodul rural etc. produc devianta prin aceea ca scad functiile de socializare si de control ale comunitatii, fac sa fie abandonate traditiile si regulile [email protected]
Teoria anomiei sociale, elaborata in forma ei clasica de catre E. Durkheim (1980), are la baza ideea ca fenomenul de devianta este implicat in orice societate, avand deci un caracter universal, in sensul ca nu poate exista societate in care indivizii sa nu se abata mai mult sau mai putin de la tipul colectiv si ca este inevitabil ca printre aceste abateri sa nu fie si unele care prezinta caracter criminal. Prin termenul anomie E. Durkheim intelege o stare de dereglare totala a normelor sociale cauzata de unele schimbari [email protected]
Teoria oportunitatii diferentiale (R.A. Cloward si L.E. Ohlin) postuleaza ca fenomenul numit delicventa este o reactie specifica fata de inegalitatea sociala, in definitia propusa de catre adeptii acestei orientari delicventa avand un caracter colectiv.
Teoria asocierilor diferentiale, propusa de criminologul american E.A. Sutherland, reprezinta o aplicatie a teoriei invatarii sociale la studiul delicventei. Conform cercetarilor lui E.A. Sutherland, comportamentul criminal este eminamente unul invatat in cursul comunicarii informale dintre indivizi. Invatarea cuprinde atat dirijarea specifica a motivelor, actiunilor si aptitudinilor, cat si tehnicile de comitere a infractiunii luate in [email protected]
Teoria conflictelor codurilor culturale, elaborata de T. Sellin, priveste infractiunea si crima drept consecinte ale conflictelor culturale existente intre diferitele categorii si grupuri ale societatii. Diferentierea sociala determina oriunde in lume aparitia unor grupuri sociale, fiecare prin moduri de viata si sisteme de valori specifice. Coexistenta acestor grupuri face inevitabila producerea unor conflicte culturale greu surmontabile, materializate prin acte [email protected]
Teoria subculturilor delicvente a fost formulata de E.A. Cohen. El identifica in corpusul social subculturile delicvente, definindu-le ca grupuri neprivilegiate, aflate intro situatie sociala periferica, marginala, de izolare, de insatisfactie sociala si individuala, care, din dorinta anihilarii frustrarilor de status marginal si a anxietatilor implicate de acestea, au reactii de protest fata de normele si valorile societatii, recurg la mijloace indezirabile si ilicite pentru a-si atinge scopurile. Aceste categorii se constituie in surse sociale potentiale de devianta si de [email protected]
Teoria reactiei (etichetarii) sociale, propusa de H. Becker, H. Erickson, F. Tannenbaum, sustine ca devianta, in general, si delicventa, in special, nu exista in sine, ci doar in masura in care societatea sau anumite grupuri sociale (conducatoare) o eticheteaza ca atare. F. Tannenbaum afirma ca modalitatea cea mai sigura de a produce delicventa si delicventi este stigmatizarea sau dramatizarea raului. Individul este constrans sa accepte si sa se conformeze etichetei ce i s-a pus si care il va dirija spre o cariera [email protected]
Teoriile psihologizante. Suportul teoretic al abordarilor/modelarilor psihologice ale deviantei il constituie, in cea mai mare parte, orientarile inspirate din doctrina psihanalitica. S. Freud (1980) a stabilit o relatie intre inconstient si devianta, concepand frustrarea, respectiv agresivitatea, ca efecte directe ale esecului rezolvarii conflictului oedipian in familie (datorat fie carentelor afective materne, fie unei imagini paternale inadecvate sau inexistente). Psihotraumele copilariei, care reapar (refulare-defulare) la varsta adolescentei, favorizeaza dezvoltarea unei crize de identitate care pot genera comportamente deviante prin aceea ca indivizii isi proiecteaza agresivitatea spre [email protected]
Teoria frustrarii sociale formulata de M.B. Clinard considera ca manifestarile antisociale apar pe fondul situatiilor de frustrare a anumitor indivizi, din dorinta de compensare a acestora. Fiecare individ are, in functie de structura sa psihica si de eforturile de autocontrol pe care le depune, o anumita toleranta la frustrare care il ajuta sa suporte frustrarea fara a recurge la raspunsuri inadecvate. Aceasta stare, oarecum normala, nu produce nici un fel de stres sau de conflict la majoritatea oamenilor, in timp ce la altii poate declansa anxietate, nevroze si comportamente [email protected]
FrecventaAu o frecventa diferita de la o perioada de varsta la alta. Dupa unii autori handicapurile de comportamnt inregistreaza o frecventa crescuta intre 14-16 ani, dupa care se atenueaza dar cand manifestarea se continua pana la varsta adulta, ea capata forme caracteriopate cu tendinte spre stabilizare si repercusiuni [email protected]
1) 2) 3) 4)
Unii autori au pus in evidenta relatia dintre infractionism si conduitele sexuale aberante, la baza carora se afla, de cele mai multe ori, experiente negative de tipul: Incidente sexuale negative, produse in copilarie, prin reactia unui homosexual, a incestului sau a violului, genereaza imaturitatea in conduite; Lipsa unor modele sexuale corecte in familie, cu care sa se identifice, determina sporirea riscului aparitiei conduitelor aberante; Imaturitatea si lipsa de responsabilitate determina dependenta de ceilalti si sugestibilitate crescuta la influentele negative; Viata austera si deprivarea de relatii sociale creeaza situatii de risc in adaptarea comportamentelor mature si armonice; Se considera ca, in cazul baietilor, manifestarile cu caracter aberant sunt mai evidente si au o frecventa mai mare fata de cele ale [email protected]
FormeMinciuna Furtul Jaful Fuga de acasa si vagabondajul
Efectele Se considera ca la varsta de 6-7 ani, circa 810% din copii nu au maturitatea necesara pentru a corespunde exigentelor unei invatari organizate si riguroase. Pot apare, astfel, forme de inadaptare scolara de tipul imaturitatii (copiii progreseaza lent, nu pot sustine un efort indelungat, obosesc mai repede decat ceilalti, sunt agitati psihic si motor, sau apatici, trec cu greu de la o activitate la alta si cu timpul, prin trairea tensionata si conflictuala a esecurilor repetate, le scade interesul pentru invatare si incep sa evite scoala)[email protected]
Daca la varsta copilariei predomina formele inadaptarii scolare cu manifestari de complexitate redusa, mai tarziu vor aparea dificultati in adaptarea sociala si profesioanla, cu efecte negative pentru individ si societate. Acestea isi pun amprenta asupra intregii personalitati si astfel se ajunge la stabilizarea handicapurilor [email protected]
Preventia, educarea si integrarea in viata socialaCrearea unui confort psihic la nivel colectiv prin acordarea de importanta componentei afectiv-motivationale, stimulandu-se atat sensibilitatea copilului si receptivitatea fata de trairile altora, cat si dezvoltarea unor motivatii complexe pentru activitate, formarea maturitatii in raporturile sociale si [email protected]