CUPRINS

CUPRINS...............................................................................................2I. NEVOILE ŞI RESURSELE. ACTIVITATEA ECONOMICĂ..........................3II. ECONOMIA, O REALITATE DIVERSĂ...................................................6III. ECONOMIA DE PIAŢĂ........................................................................9IV. BANII............................................................................................113V. FACTORII DE PRODUCŢIE................................................................21VI. PROGRESUL TEHNIC......................................................................26VII. UTILIZAREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE. COSTUL DE PRODUCŢIE...........................................................................................................28VIII. PRODUCTIVITATEA.....................................................................388IX. CONSUMATORUL ŞI UTILITATEA ECONOMICĂ................................41X. PIAŢA..............................................................................................45XI. CONCURENŢA................................................................................49XII. PIAŢA MONETARĂ.........................................................................50XIII. PIAŢA CAPITALURILOR...............................................................54XIV. PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ. SALARIUL.........................................61XV. PROFITUL..................................................................................68XVI. VENITUL, CONSUMUL, INVESTIŢIILE..........................................76XVII. EFICIENŢA ŞI ECHILIBRUL ECONOMIC.......................................83XVIII. ŞOMAJUL................................................................................88XIX. INFLAŢIA....................................................................................93XX. FLUCTUAŢIILE ACTIVITĂŢII ECONOMICE....................................99XXI. STATUL SI ECONOMIA.............................................................105XXII. PIAŢA MONDIALĂ.....................................................................110XXIII. PIAŢA SCHIMBURILOR VALUTARE.........................................117XXIV. ECONOMIA ROM~NIEI..........................................................121XXV. PROBLEME GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE...................124RĂSPUNSURI.....................................................................................128

1

I. NEVOILE ŞI RESURSELE. ACTIVITATEA ECONOMICĂ

1. Care din următoarele caracteristici nu aparţine nevoilor?a. dinamice ;b. nelimitate;c. neregenerabile;d. biologice;e. sociale.

2. Care dintre următoarele caracteristici nu poate aparţine resurselor naturale?a. limitate ;b. nelimitate ;c. parţial recuperabile;d. regenerabile;e. neregenarible.

3. Obiectul de studiu al ştiinţei economice este:a. activitatea umană;b. relaţiile dintre oameni;c. interesele individuale;d. comportamentul uman ca relaţie între ţeluri şi resursele rare

care au întrebuinţări alternative;e. modalităţile concrete de aplicare în economie a rezultatelor

cercetării ştiinţifice.

4. Care dintre următoarele afirmaţii este incorectă?a. resusele sunt limitate;b. resursele nu cresc odată cu nevoile;c. resursele se scumpesc;d. resursele sunt nelimitate;e. resursele sunt rare.

5. Care din următoarele bunuri reprezintă un bun primar?a. plugul;b. automobilul;c. oţelul;d. şina de cale ferată;e. minereul de fier.

6. Care din următoarele bunuri reprezintă un bun final?a. cheresteaua ;b. cărbunele;c. strungul;d. fonta;

2

e. minereul de fier.

7. Ritmul de creştere şi gradul de diversificare a resurselor, în raport cu cele ale nevoilor, sunt:a. de aceeaşi intensitate şi amploare;b. mai înalt şi mai mare;c. mai scăzut şi de o mai mică amploare;d. datorită progresului tehnic, ritmul de creştere a resurselor

depăşeşte ritmul de sporire a nevoilor;e. nici una dintre afirmaţiile anterioare nu este corectă.

8. Existenţa unor nevoi reduse şi în scădere, concomitent cu existenţa pe piaţă a factorilor de producţie corespunzători, constituie pentru întreprinzători premise pentru:a. maximizarea producţiei de bunuri;b. minimizarea consumului de factori;c. sporirea şi diversificarea producţiei;d. creşterea preţului de vânzare;e. diminuarea productivităţii muncii şi creşterea productivităţii

capitalului.

9. Economia politică studiind activitatea economică nu urmăreşte:a. utilizarea resurselor în cea mai adecvată formă;b. conceperea şi relizarea unui raport eficient între resurse şi

nevoi;c. prognozarea evoluţiei raportului resurse-nevoi;d. găsirea căilor de optimizare a raportului dintre resurse şi nevoi;e. furnizarea de soluţii concrete la problemele agenţilor economici.

10. Sunt considerate bunuri libere, bunurile care:a. se produc în agricultură;b. au caracter material;c. sunt un dar al naturii;d. sunt limitate;e. sunt realizate cu costuri de producţie mici.

11. Are caracter funcţional şi finalitate:a. activitatea umană în general;b. doar activitatea economică;c. numai acivităţile din care rezultă profit;d. orice activitate din care rezultă doar bunuri materiale;e. orice activitate în care productivitatea muncii este cel puţin

egală cu cea existentă pe plan internaţional.

12. Cunoştinţele oferite de ştiinţa economică reprezintă:a. resurse epuizabile;b. resurse primare;

3

c. resurse derivate;d. idei veridice care nu se include în resurse;e. elemente de capital circulant.

13. Calitatea specifică omului care îl diferenţiază de regnul animal este:a. existenţa sentimentelor;b. discernământul ;c. creativitatea;d. agilitatea;e. curiozitatea.

14. Unul din serviciile pe care trebuie să le consume omul în vederea satisfacerii nevoilor este:a. hrana;b. asistenţa sanitară;c. informaţia;d. îmbrăcăminte;e. energia electrică.

15. Comportamentul omului faţă de natură este determinat de:a. necesitatea de a-şi satisface nevoile;b. instinctele sale, omul fiind un produs al naturii;c. admiraţia sa pentru natură;d. dorinţa de a învinge natura;e. necesitatea schimbării legilor naturii.

16. Activitatea umană are la bază:a. resursele derivate;b. cunoştinţele dobândite;c. resursele naturale;d. relaţiile cu semenii;e. legislaţia în vigoare.

17. Ştiinţa economică are ca rezultat:a. elaborarea legilor economice;b. cunoaşterea volumului global a resurselor naturale;c. administrarea eficientă a resurselor limitate;d. cunoaşterea volumului nevoilor;e. cunoaşterea fenomenelor economice.

18. Resursele biologice fac parte din categoria resurselor:a. recuperabile;b. parţial recuperabile;c. nerecuperabile;d. derivate;e. epuizabile.

4

1. Resursele sunt limitate pentru că:a. scad continuu pe măsura folosirii lor;b. sunt folosite în activitatea economică;c. satisfac nevoi tot mai diversificate;d. au o calitate din ce în ce mai slabă;e. cresc mai încet decât nevoile.

2. Are caracter funcţional şi finalitate:a. activitatea umană în general;b. doar activitatea economică;c. activitatea de producţie în general;d. numai activităţile din care rezultă un profit;e. orice activitate din care rezultă doar bunuri materiale.

18. Sunt nevoi nelimitate:a. nevoia de informaţii;b. nevoia de hrană;c. nevoia de a comunica;d. nevoia de teatru;e. toate cele de mai sus.

19. }n cadrul activităţii economice omul creează:a. condiţiile materiale ale vieţii;b. structura socială în care trăieşte;c. mijloacele necesare realizării intereselor economice;d. a + b;e. a + b + c.

20. Nevoile elementare sunt la rândul lor:a. limitate;b. de bază;c. neregenerabile;d. fundamentale;e. b+d

21. Utilizarea raţională a resurselor presupune:a. studierea comportamentului uman în activitatea de producţie;b. maximizarea efectelor utile;c. realizarea unui raport eficient între resurse şi nevoi, respectiv

între producţie şi consum;d. ca acestea să fie primare;e. satisfacerea unui volum mai redus de nevoi;

II. ECONOMIA, O REALITATE DIVERSĂ

1. Obiectul acţiunii economice îl constituie:

5

a. relaţia nevoi-resurse;b. volumul, structura şi dinamica resurselor de muncă;c. divizibilitatea factorilor de producţie;d. combinarea factorilor de producţie în vederea obţinerii de

bunuri;e. forma de proprietate.

2. Subiectul acţiunii economice îl constituie:a. producţia de bunuri materiale şi servicii;b. mijloacele de muncă utilizate;c. satisfacerea cât mai deplină a trebuinţelor;d. creşterea profitului;e. agentul economic, omul, privit individual sau colectiv.

3. Una din caracteristicile fundamentale ale firmelor private este:a. îşi datorează apariţia exclusiv iniţiativei statului;b. nu dispun de un minim capital propriu;c. nu îşi asumă riscurile rezultate din activitatea firmei;d. nu au independenţă totală în ceea ce priveşte activitatea lor;e. apariţia lor se datorează inclusiv iniţiativei întreprinzătorilor

particulari.

4. Dimensiunile firmei dintr-o anumită ramură şi subramură economică nu depind de:a. tipul de progres tehnic existent la un moment dat;b. mărimea cererii, a pieţei interne şi externe;c. exigenţele concurenţei; d. tendinţele caracteristice diviziunii internaţionale a muncii;e. natura activităţii economice.

5. Bunurile economice se deosebesc esenţial de cele libere prin aceea că:a. sunt destinate autoconsumului ;b. satisfac nevoi vitale;c. se află în proprietatea particulară;d. sunt insuficiente în raport cu nevoile, în condiţii date de loc şi

timp;e. sunt destinate vânzării-cumpărării.

6. Bunurile libere sunt acelea care:a. după ce le-a procurat, individul le consumă cum doreşte;b. pot fi procurate la preţuri mici;c. se obţin din resurse nelimitate;d. în funcţie de loc şi timp sunt accesibile oricui, după nevoi şi fără

o contraprestaţie;e. se obţin în condiţiile unei productivităţi foarte ridicate a

factorilor de producţie.

6

7. Agenţii economici sunt aceia care:a. obţin bunuri economice fără a consuma factori de producţie;b. se află numai în proprietate privată;c. se află numai în proprietate publică;d. nu constituie surse de venituri;e. produc bunuri economice.

8. Totalitatea fluxurilor economice dintr-o economie formează:a. produsul intern net;b. produsul naţional net;c. circuitul economic;d. mecanismul economic;e. cerere de bunuri economice.

9. Diversitatea activităţii economice este determinată de:a. nivelul de dezvoltare a ştiinţei economice;b. diversitatea trebuinţelor;c. raportul trebuinţe-resurse;d. cunoaşterea umană;e. piaţa serviciilor.

10. Bunurile economice au drept caracteristică raritatea deoarece:a. puterea de cumpărare a indivizilor este ridicată;b. se produc în cantităţi limitate;c. trebuinţele cresc mai rapid decât resursele;d. pieţele sunt insuficient dezvoltate;e. nivelul tehnologiilor de producere a bunuriloe economice este

scăzut.

11. Autonomia producătorilor se fundamentează pe:a. cunoştinţele lor economice;b. accesul la liber pe piaţă;c. suma de bani deţinută de fiecare;d. o anumită formă de proprietate;e. diviziunea muncii.

12. Universul economiei reprezintă:a. tot ceea ce presupune realizarea activităţii economice;b. folosirea raţională a resurselor;c. definirea legilor economice specifice;d. stabilirea indicatorilor economici;e. manifestarea concurenţei.

13. Fluxurile economice reprezintă:a. transferul de bani între vânzător şi cumpărător;b. transferul de informaţii economice;

7

c. schimbul de monedă naţională pe monedă străină;d. transferurile economice realizate între diferiţi agenţi economici;e. satisfacerea nevoilor pe seama resurselor.

14. Diviziunea muncii presupune specializarea:a. în funcţie de vârste şi sexe;b. pe ocupaţii, activităţi şi teritorial;c. în funcţie de sistemul de valori specific oamenilor;d. pe rase şi sexe;e. b + d.

15. Redistribuie veniturile:a. administraţiile publice;b. administraţiile private;c. societăţile comerciale;d. menajele;e. societăţile de asigurare.

16. Orice bun economic:a. este limitat;b. este marfă;c. este un bun liber;d. a + b;e. b + c.

17. Diviziunea muncii este pentru economia de schimb o condiţie:a. necesară;b. suficientă;c. necesară şi suficientă;d. fără importanţă;e. de eficienţă ridicată.

18. Implicarea statului în economiile moderne:a. nu este necesară;b. nu este posibilă;c. este atât necesară, cât şi posibilă;d. nu este nici necesară, nici posibilă;e. are consecinţe negative.

19. }ntr-o economie de piaţă modernă, corectarea dezechilibrelor economice se realizează de către:a. stat;b. piaţă;c. societăţile comerciale;d. bănci;e. instituţiile juridice.

8

20. Bunurile economice se deosebesc de cele libere în mod esenţial prin:a. raritate;b. abundentă;c. sunt mărfuri;d. a + c;e. a + b.

21. Administraţiile private realizează:a. servicii nemarfare şi servicii marfă pentru populaţie;b. doar servicii nemarfare pentru colectivităţi;c. repartizarea disponibilităţilor financiare din economie;d. producţie şi servicii financiare;e. numai bunuri pentru colectivităţi.

22. }mpărţirea economiilor în economii naturale şi economii de schimb are la bază, în principal, următorul criteriu:a. modul în care oamenii au acces la bunurile economice;b. modul în care circulă bunurile în cadrul economiei;c. raritatea bunurilor economice;d. modul în care se consumă şi se înlocuiesc bunurile economice;e. spaţiul geografic în care s-au format economiile naţionale.

23. Economia are drept finalitate:a. evoluţia bunurilor;b. satisfacerea nevoilor realizată cu ajutorul banilor;c. creşterea profiturilor;d. satisfacerea trebuinţelor, realizată cu ajutorul bunurilor;e. scăderea costurilor;

24. Economia naturală:a. se menţine şi în prezent în proporţii diferite, în ţări diferite;b. corespunde unei perioade scurte din istoria societăţii;c. are la bază diviziunea socială a muncii;d. are la bază bunurile primare;e. presupune prevenirea degradării mediului natural;

III. ECONOMIA DE PIAŢĂ

1. Care dintre următoarele afirnaţii nu este caracteristică economiei de piaţă?a. priorităţile economice determină raportul dintre cerere şi ofertă;b. preţul reglează accesul la bunuri;c. proprietatea privată este predominantă;d. proprietatea publică e predominantă;e. concurenţa stă la baza progresului economico-social.

2. Care dintre următoarele trăsături nu aparţine economiei de piaţă?

9

a. formarea liberă a preţurilor;b. folosirea pârghiilor economice şi a banilor;c. primordialitatea proprietăţii private;d. absenţa falimentului;e. concurenţa imperfectă.

3. La baza liberei iniţiative se află:a. pluralismul formelor de proprietate;b. proprietatea privată;c. conducerea centralizată a economiei;d. progresul tehnic;e. interesele generale.

4. Obiectul proprietăţii se limitează la:a. bunurile primare;b. bunurile finale;c. bunurile materiale;d. serviciile;e. orice bun existent sau rezultat dintr-o activitate economică.

5. Pluralismul formelor de proprietate reprezintă:a. coexistenţa mai multor forme de proprietate, în aceeaşi ţară;b. o caracteristică a economiilor aflate în tranziţie;c. o caracteristică a economiilor dezvoltate;d. o caracteristică a economiei naturale;e. o caracteristică a economiilor conduse centralizat.

6. Care dintre următoarele atribute ale proprietăţii nu este exercitat de proprietarul care nu este şi producător:a. dreptul de utilizare;b. dreptul de posesiune;c. dreptul de dispoziţie;d. dreptul de administrare;e. dreptul de uzufruct.

7. }n economia de schimb este marfă:a. orice bun economic;b. orice bun liber;c. doar bunurile de calitate superioară;d. doar bunurile produse în cadrul firmalor aflate în proprietate

privată;e. orice bun economic care circulă de la un agent la altul prin

vânzare-cumpărare.

8. Economiile moderne sunt economiile;a. care cunosc cel mai înalt ritm de dezvoltare;b. celor mai mari ţări;

10

c. care se dezvoltă într-un ritm moderat;d. care furnizează maximum din ceea ce oamenii au nevoie;e. care au diverse forme de relief.

9. Autonomia, independenţa producătorilor, ca a doua condiţie a economiei de schimb se fundamentează pe:a. realizarea de către fiecare agent economic a unor activităţi din

care deţine bunuri de un anumit fel;b. realizarea din activitatea proprie a tuturor bunurilor de care are

nevoie;c. specializarea agenţilor economici pe diverse activităţi;d. existenţa unei anumite forme de proprietate şi în primul rând, a

proprietăţii particulare;e. diminuarea interdependenţei dintre agenţii economici.

10. Coexistenţa formelor de proprietate, ca trăsătură a economiei de piaţă este:a. fortuită;b. posibilă numai în ţările aflate în tranziţie la economie de piaţă;c. expresia firească a liberei iniţiative;d. specifică ţărilor cu economie de piaţă avansată;e. un efect al intervenţiei statului în economie.

11. Sunt trăsături fundamentale ale economiei de piaţă:1. creşterea permanentă a nivelului de trai pentru întraga

populaţie.

2. formarea liberă a preţurilor pe baza reacţiei interesate a

agenţilor economici;

3. pluralismul formelor de proprietate asupra resurselor avuţiei şi

capitalului , în care proprietatea privată este dominantă;

4. creşterea producţiei, indiferent de nivelul costurilor aferente;

5. scopul activităţii economice este maximizarea satisfacţiei, adică

satisfacerea propriilor interese.

a. (1, 2, 3 );b. (2,3,4,5);c. (1,3,5);d. (3,4,5);e. (2,3,5).

12. }n modelul ideal al economiei de piaţă rolul <mâinii invizibile>, care direcţionează opţiunile economice ale fiecăruia este îndeplinit de către:a. mecanismul pieţei şi intervenţia statului;

11

b. mecanismul pieţei şi al concurenţei;c. mecanismul preţurilor şi al concurenţei;d. mecanismul recalmei şi masa monetară;e. toate cele de mai sus sunt adevărate.

13. }n orice condiţii, sunt trăsături specifice ale economiei de piaţăa. existenţa banilor care-şi exercită funcţiile;b. raţionalitate şi eficienţă;c. concurenţa perfectă;d. echilibrul pieţei muncii;e. formarea liberă a preţurilor pentru majoritatea bunurilor

marfare.

14. Cel mai important instrument de reglare a accesului la bunurile economice, în condiţiile economiei de piaţă este:a. mărimea veniturilor;b. raportul cerere ofertă;c. vânzarea mărfurilor pe credit;d. preţul;e. statul.

15. Una din trăsăturile fundamentale ale economiei de piaţă este:a. proprietatea privată;b. existenţa monedei liber convertibile;c. nivelul ridicat al indicatorilor economici;d. ciclitatea economică;e. nici una din toate acestea.

16. Proprietatea reprezintă:a. dreptul unui individ de a se folosi de rodul unui bunb. o calitate a bunurilorc. o relaţie între oameni cu privire la bunurid. libertatea individului de a dezvolta, menţine sau restrânge

acţiunea lor economicăe. ansamblul bunurilor produse prin muncă şi folosite pentru

obţinerea altor bunuri şi servicii

17. Proprietatea mixtă reprezintă:a. proprietatea obţinută prin asocierea între un întreprinzător

străin şi unul naţional;b. proprietatea obţinută prin asocierea între stat pe de o parte şi

proprietar privaţic. propritatea obţinută prin asocierea unui producător de bunuri

cu un producător de serviciid. proprietatea obţinută prin asocierea unui agent economic

posesor de capital tehnic cu unul posesor de factor de muncă

12

e. proprietatea obţinută prin asocierea unui agent economic investitor cu un agent economic consumator de bunuri

18. Fundamentul libertăţii de acţiune îl reprezintă:a. nevoile;b. banii;c. proprietatea;d. resursele;e. cunoştinţele economice.

19. Subiectul proprietăţii îl formează:a. bunurile economice;b. serviciile;c. necesităţile;d. agenţii economici;e. dreptul de posesiune.

20. }n modelul ideal al economiei de piaţă, rolul mâinii invizibile este jucat de:

1. statul;2. mecanismul concurenţei;3. mecanismul preţurilor4. reglementările juridice;5. populaţia cu preferinţele sale.Alegeţi varianta corectă:

a. (1,4);b. (2,3);c. (2);d. (1);e. (2,4).

21. }ntr-o economie de piaţă accesul la bunurile economice este reglat prin:a. preţ;b. mecanismul cererii;c. posibilităţile de cumpărare ale consumatorilor;d. intervenţia statului;e. concurenţă.

22. }n condiţiile economiei de piaţă, viabilitatea formelor de proprietate se verifică prin:a. numărul societăţilor private;b. mărimea firmelor;c. volumul producţiei realizat de firme;d. eficienţă şi rentabilitate;e. volumul încasărilor.

13

23. Motivaţia participării agenţilor economici la activitatea economică este realizarea propriilor interese şi anume:a. maximizarea profitului, pentru producători;b. minimizarea costului, pentru producători;c. maximizarea utilităţii, pentru consumatori;d. b+c;e. a+c;

24. Concurenţa sau competiţia este:a. formă particulară de întrecere între cel puţin doi agenţi

economici:b. o caracteristică a economiilor naturale;c. formă specială sub care se manifestă relaţiile dintre agenţii

economici pe piaţă;d. formă generalăsub care se manifestă relaţiile dintre agenţii

economici pe piaţă;e. deopotrivă necesară si posibilă în condiţii de dumping;

IV. BANII

1. Valoarea mărfurilor destinate vânzării: 25000 mld lei. Numărul mediu de acte de vânzare cumpărare şi de plăţi mijlocite de o monedă: 10. Masa monetară este:

a. 1500 mld. u.m.;b. 3500 mld. u.m.;c. 2500 mld. u.m.;d. 250 mld. u.m.;e. 1600 mld. u.m.

2. Cunoscându-se faptul că 4000 u.m. au viteza de circulaţie 5 , 800 u.m. au viteza de circulaţie 4 şi 7000 u.m. au viteza de circulaţie 8, se cere să se calculeze viteza medie de circulaţie a unei unităţi monetare:a. 8,2;b. 4,3;c. 6,5;d. 6,7;e. 7,5.

3. Masa monetară din t0 este de 4000 mld lei, iar în t1 a crescut cu 50 %. }n t0, viteza de circulaţie a banilor era 4. }n intervalul t0-t1, volumul valoric al bunurilor şi serviciilor a crescut cu 20 %. Cum a evaluat viteza de circulaţie a banilor?a. a crescut cu 40 %;b. a crescut cu 20 %;c. a scăzut cu 20 %;d. a scăzut cu 40 %;

14

e. a rămas constantă.4. }ntr-un trimestru preţurile la principalele bunuri de consum au

crescut cu 20 %. Modificarea procentuală a puterii de cumpărare a 1000 de lei şi puterea de cumpărare a 1000 de lei la sfârşitul trimestrului sunt:a. – 20 % şi 800 lei;b. 20 % şi 800 lei;c. 25 % şi 750 lei;d. 16,7 % şi 833 lei;e. – 16,7 % şi 833 lei .

5. La începutul unui trimestru, cu 100000 lei se cumpărau 5 unităţi fizice din bunul X. La sfârşitul trimestrului, preţul a crescut de 2,5 ori. Numărul de unităţi din marfa X ce se pot cumpăra la afârşitul trimestrului este:a. 1 ;b. 4 ;c. 2 ;d. 6 ;e. 3.

6. }ntr-un an puterea de cumpărare a banilor s-a diminuat cu 25 %, iar volumul fizic al bunurilor supuse vânzării-cumpărării este constant; modificarea procentuală a vitezei de circulaţie a banilor, astfel încât masa bănească să nu se modifice, va fi:a. scade cu 33,3 %;b. creşte cu 33,3 %;c. se menţine constantă;d. creşte cu 50 %;e. scade cu 25 %.

7. }ntr-un trimestru, masa monetară a crescut cu 25 %, în condiţiile în care ceilalţi factori, cu excepţia preţului, nu se modifică. Dinamica puterii de cumpărare a banilor este:a. 90 %;b. 85 %;c. 60 %;d. 80 %;e. 75 %.

8. Banca Naţională schimbă în lei suma de 12 milioane $ (vinde $) la cursul de schimb 1$ ş 12000 lei; cum a evoluat masa monetară:a. a crescut cu 144 mld. lei;b. a scăzut cu 144 mld. lei;c. rămâne constantă;d. a crescut cu 100 mld. lei;e. a scăzut cu 50 mld. lei.

15

9. Banca Naţională cumpără 5 mil. $ la cursul de schimb de 1$-11000 lei; cum a evoluat masa monetară?a. a scăzut cu 55 mld. lei;b. a crescut cu 55 mld. lei;c. a rămas constantă;d. a crescut cu 45 mld. lei;e. a scăzut cu 45 mld. le.

10. }n intervalul t0-t1 masa monetară s-a dublat, ajungând la 2000 mld u.m.; cantitatea de bunuri aflate în circulaţie şi evaluate cu unităţi etalon a sporit de la 4000 de milioane la 8000 milioane bucăţi, iar viteza de circulaţie a banilor s-a menţinut la 4. Indicele puterii de cumpărare a banilor în intervalul t0-t1 şi preţul mediu (unitar) al bunurilor economice în unităţi etalon, în t0 şi t1sunt:a. 100 %; 1000; 1000;b. 50 %; 2000; 2000;c. 75 %; 1000; 1000;d. 100 %; 2000; 2000;e. 150 %; 1000; 1000.

11. Dacă într-un an indicele preţurilor bunurilor de consum a scăzut cu 20 %, cum a evoluat puterea de cumpărare a unui leu?a. a crscut cu 125 %;b. a scăzut cu 20 %;c. a crescut cu 25 %;d. a scăzut cu 25 %;e. a rămas constantă.

12. O emisiune suplimentară de bani se justifică atunci când:a. scade volumul de bunuri şi servicii;b. se măresc importurile;c. bugetul de stat este excedentar;d. Banca Naţională vinde valută străină în schimbul monedei

naţionale;e. creşte volumul de bunuri şi servicii.

13. Care dintre următoarele funcţii nu este îndeplinită de bani?a. mijloc de schimb;b. mijloc de existenţă;c. mijloc de plată;d. mijloc de măsură a activităţii economice;e. forma universală sub care se constituie rezervele agenţilor

economici.

14. Valoarea banilor este dată de:

16

a. cantitatea de bunuri şi servicii care se poate cumpăra cu o unitate monetară;

b. cantitatea de valută deţinută de către Banca Naţională;c. cursul de schimb valutar;d. viteza de circulaţie a banilor;e. cantitatea de aur deţinută de către Banca Naţională.

15. Cursul de schimb dintre două monede convertibile nu depinde de:a. raportul dintre cererea şi oferta pentru monedele respective;b. inflaţia existenţei în ţările respective;c. puterea de cumpărare a celor două monede;d. materialul din care sunt confecţionaţi banii;e. nici una din afirmaţiile anterioare nu este corectă.

16. }n t0, 1$ş5000 lei, iar în t1 1$ş10000 lei. Cum a evoluat cursul de schimb exprimat prin numărul de unităţi monetare străine ce revin la o unitate monetară naţională?a. a crescut de la 0,0002 $/1 leu la 0,0004 $/1 leu;b. a crescut de la 0,002 $/1 leu la 0,004 $/1 leu;c. a crescut de la 0,0001 $/1 leu la 0,0002 $/1 leu;d. a scăzut de la 0,0002 $/1 leu la 0,00001$/1 leu;e. a scăzut de la 0,0001 $/1 leu la 0,00001 $/1 leu.

17. Dacă o unitate monetară participă la o tranzacţie o dată la o lună, care este viteza de circulaţie a banilor?a. 8;b. 11;c. 12;d. 10;e. 14.

18. }n t0 masa monetară este de 10000 miliarde unităţi monetare, din care 20 % numerar. Dacă se formează un depozit bancar de 100 mld. u.m., cum evoluează masa monetară?a. creşte masa monetare cu 100 mld. unităţi băneşti;b. se reduce masa monetare cu 100 mld. unităţi băneşti;c. creşterea monedei scripturale cu 200 mld. unităţi băneşti;d. scade numeralul cu 200 mld. unităţi băneşti;e. volumul masei monetare rămâne 10000 mld. unităţi băneşti.

19. }n perioada t0-t1 masa monetară creşte cu 25 %, în condiţiile menţinerii vitezei de circulaţie a banilor şi a volumului fizic al bunurilor supuse tranzacţiilor. Cum a evoluat puterea de cumpărare a banilor?a. a crescut cu 20 %;b. s-a redus cu 20 %;

17

c. nu s-a modificat;d. a crescut cu 25 %;e. a scăzut cu 25 %.

20. Dacă se presupune că evoluţia cursului de schimb este determinată exclusiv de dinamica preţurilor, arătaţi în care din următoarele situaţii are loc scăderea cursului de schimb al leului:a. indicele preţurilor în Germania este de 125 %, iar în România

preţurile cresc în medie, în aceeaşi perioadă de 1, 225 ori;b. creşterea preţurilor în Germania este cu 5 % mai mare decât în

România;c. în Germania preţurile scad cu 20 %, iar în România se reduc cu

15 %;d. la un salariu nominal constant în ambele ţări, salariul real din

România se reduce cu 10 %, iar cel din Germania cu 20 %;e. la un salariu nominal constant în ambele ţări se menţine

constant şi salariul real.

21. Banii sunt formă universală sub care se constituie rezervele agenţilor economici dacă:a. au acoperire în aur;b. sunt mijlocul general de cumpărare şi de plată;c. economia naţională funcţionează normal;d. îndeplinesc acte de vânzare-cumpărare;e. nu au acoperire în bunuri reale.

22. Convertibilitatea înseamnă:a. schimbarea unei monede într-o altă monedă prin intermediul

băncilor de emisiune;b. liberă circulaţie a monedei naţionale pe piaţa internă;c. însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată liber cu o altă

monedă;d. cursuri de schimb fixe;e. cantitatea de bunuri care pot fi procurate cu o unitate minetară

la un moment dat.

23. Dacă toate celelalte condiţii rămân neschimbate, atunci masa monetară creşte când:a. sporeşte viteza de circulaţie a banilor;b. scad preţurile bunurilor supuse vânzării;c. creşte volumul de bunuri produse şi supuse vânzării;d. creşte cursul de schimb;e. ieşirile de valută depăşesc intrările de valută în ţară.

24. Numărul mediu de operaţiuni de vânzare – cumpărare şi de plăţi pe care o unitate monetară le mijloceşte într-o perioadă de timp reflectă:

18

a. viteza de rotaţie a capitaluluib. valoarea banilorc. nivelul productivităţii munciid. viteza de circulaţie a banilore. rata inflaţiei

25. Retragerea de masă monetară de către Banca centrală ca modalitate de ajustare a mărimii acesteia, este condiţionată de :a. existenţa cheltuielilor mai mari decât veniturile bugetului de

statb. sporirea volumului de bunuri de înaltă tehnicitatec. acoperirea deficitului bugetard. vânzarea de valută către agenţii economicie. sporirea de bunuri economice tranzacţionate pe piaţă

26. Prezenţa efectivă a banilor nu se impune atunci când:a. se încaseasză impozitele la bugetul de statb. se plătesc indemnizatiile de şomajc. se realizează schimbul pe piaţăd. se exprimă preţul bunurilor economicee. se plătesc pensiile

27. Cursul de schimb dintre două monede convertibile depinde de:a. calitatea materialului din care sunt confecţionateb. raportul dintre mărimea şi forţa economică a celor duoă ţări

care au emis monedele respectivec. raportul dintre volumul de bunuri din cele două ţărid. raportul dintre cererea şi oferta de bani naţionali şi dintre

puterea de cumpărare a celor două monedee. ponederea proprietăţii private

28. Cantitatea de bani naţionali în circulaţie creşte atunci când:a. creşte excedentul bugetarb. intrările de valută sunt mai mici decât ieşirile de valutăc. creşte volumul de bunuri economice pe piaţăd. intrările de valută sunt egale cu ieşirile de valutăe. agenţii economici solicită schimbarea monedei naţionale în

valută

29. Dintre următoarele aprecieri cu privire la banii scripturali este corectă:a. au existenţă materialăb. au o valoare prestabilită şi constantăc. nu pot fi transformaţi în numerard. constituie un simbole. sunt pe cale de dispariţie

19

30. Punctul de plecare a apariţiei banilor l-a constituit:a. diviziunea munciib. schimburile economicec. proprietatead. consumul de bunurie. progresul tehnic

31. Moneda scripturală reprezintă:a. bancnotab. înscrisuri în conturi bancarec. suma de bani aflată în circulaţie la un moment datd. însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu altă

monedă prin vânzare-cumpăraree. cursul la care se schimbă o unitate monetară străină cu o

unitate monetară naţională

32. Masa monetară se calculează:a. ca raoprt între suma de bani aflată la un moment dat în

economie şi nivelul preţurilor bunurilor economiceb. ca raport între cantitatea de bai numerar şi cantitatea bunurilor

economice supuse tranzacţiilorc. ca raport între valoarea exprimată în bani a bunurilor existente

la un moment dat pe piaţă şi viteza de rotaţie a monedeid. ca raport între viteza de rotaţie a monedei şi cantitatea de

bunuri şi servicii care se poate procura cu o unitate băneascăe. nici una din toate aceste

33. Care este mărimea masei monetare în momentul t1, dacă în mometul t0 era de 10.000 mld u.m., iar în acest interval nivelul preţurilor a crescut cu 20 %, cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor cu 5 %, iar viteza de circulaţie a monedei cu 13 %?a. 12.000 mld u.m.b. 11.062 mld u.m.c. 10.000 mld u.m.d. 11.150 mld u.m.e. 10.520 mld u.m.

34. Calculaţi viteza de circulaţie a monedei în momentul t1 dacă în momentul t0 era 5, în acest interval cantitatea şi preţul bunurilor tranzacţionate au crescut de 1,1 ori, iar masa monetară a crescut cu 1 %. a. 5b. 4c. 6

20

d. 5.5e. 4.5

35. Cunoscându-se faptul că 50 u.m. au viteza de circulaţie 8, 60 u.m. au viteza de circulaţie 4 şi alte 60 u.m. au viteza de circulaţie 6, se cere să se calculeze viteza medie de circulaţie a unei unităţi monetare:a. 5,9;b. 4,3;c. 6,5;d. 6,7;e. 7,0.

36. O unitate monetară participă la o tranzacţie o dată la 2 luni. Care este viteza de rotaţie a banilor?a. 2 rotaţii;b. 5 rotaţii;c. 10 rotaţii;d. 6 rotaţii;e. 3 rotaţii.

37. Dacă viteza de rotaţie a banilor, exprimată prin numărul de rotaţii, creşte de la 4 la 8 rotaţii pe an, atunci durata unei rotaţii se modifică astfel:a. creşte cu 50 %;b. scade cu 50 %;c. creşte cu 33,3 %;d. scade cu 33,3 %;e. scade cu 56,67 %.

38. Numerarul şi banii de cont:a. se deosebesc doar ca valoare;b. au putere de cumpărare diferită;c. au acelaşi rol, dar nu se pot substitui;d. îndeplinesc funcţii diferite;e. se deosebesc doar ca formă de existenţă.

39. Dacă puterea de cumpărare scade cu 20 %, preţurile cresc cu:a. 20 %;b. 10 %;c. 25 %;d. 80 %;e. 100 %.

40. La momentul t0 volumul bunurilor şi serviciilor vândute a fost de 20 mld. de lei, din care pe credit 14 mld. de lei; plăţi ajunse la scadenţă 2 mld. de lei; viteza de rotaţie a banilor 4. La momentul t1 preţurile cresc cu 50 %, la aceeaşi cantitate de mărfuri vândută;

21

plăţile ajunse la scadenţă sunt egale cu vânzările pe credit din t0; vânzări pe credit 24 mld. de lei; viteza de rotaţie a banilor 8. Indicele de creştere a masei monetare este:a. 138 %;b. 156 %;c. 100 %;d. 150 %;e. 75 %.

41. Cantitatea totală de bani existentă ţn economie este de 4000 u.m., iar nivelul mediu general al preţurilor de 40 u.m.; cantitatea de bunuri supusă vânzării este de 2000 buc. Viteza de rotaţie a banilor este:a. 20;b. 10;c. 5;d. 7;e. 15.

42. Preţurile cresc de 5 ori la aceeaşi cantitate de mărfuri vândute, dar masa monetară rămâne aceeaşi deoarece viteza de rotaţie a banilor:a. creşte de 5 ori;b. scade de 5 ori;c. creşte de 25 ori;d. scade de 25 ori;e. nu se modifică.

43. }n care dintre situaţiile de mai jos este necesară prezenţa efectivă a banilor:a. când se măsoară rezultatele activităţii economice;b. când banii îndeplinesc funcţia de mijloc de schimb;c. când banii ţndeplinesc funcţia de mijloc de plată;d. când se plătesc impozitele;e. nici un răspuns nu este corect.

44. Cursul de schimb al monedei naţionale nu depinde de:a. starea comerţului exterior;b. situaţia balanţei de plăţi;c. puterea de cumpărare a monedei naţionale;d. inflaţie;e. nici un răspuns nu este corect.

45. }ntr-o perioadă dată, volumul valoric al bunurilor economice se triplează, iar viteza de rotaţie a banilor creşte cu 200 %. Masa monetară:

22

a. se triplează;b. creşte cu 50 %;c. scade cu 33,3 %;d. nu se modifică;e. creşte cu 100 %.

46. Emiterea sau baterea de monedă a avut loc după Herodot:a. în secolele XVII – XVI î. Hr.;b. în secolele III – II î. Hr.;c. în secolele II – III e.n.;d. în secolele VII – VI î. Hr.;e. în secolele VI – VII e.n.;

47. Se cunosc următoarele: masa monetară mş40 mil.u.m.; viteza de rotaţie a banilor vş3; volumul mărfurilor vândute pe credit: 15%. Să se calculeze volumul mărfurilor destinate vânzării şi cel al mărfurilor vândute pe credit.a. (43.92; 120.18);b. (21.25; 23.75);c. (141.18;21.18);d. (19.17;20.78);e. (38.19;28.17);

48. Volumul bunurilor şi serviciilor ce sunt destinate pieţei creşte cu 18 mld.lei, deficitul bugetar este de 3 mld. lei şi se preschimbă 15 mil. $ în lei, iar 3 mld.lei în dolari. 1$ş1000lei. Ce cantitate de monedă emite Bannca Naţională pentru acoperirea nevoilor circulaţiei băneşti?a. 22mld.lei;b. 9 mil.lei;c. 18 mld.lei;d. 33 mld.leie. 11 mld.lei;

V. FACTORII DE PRODUCŢIE

1. Nu sunt componente ale factori lor de producţie:a. munca;b. animalele domestice folosite la tracţiune;c. pământul arabil;d. apartamentele de locuit;e. electrocarele.

2. Reprezintă capital fix:a. energia electrică;b. materiile prime;c. combustibilul;

23

d. clădirile;e. apele curgătoare.

3. Factorul activ şi determinant al producţiei este:a. progresul tehnic;b. revoluţia tehnico-ştiinţifică;c. informaţia;d. munca;e. capitalul fix.

4. Dezvoltarea de tip intensiv se caracterizează prin:a. creşterea producţiei prin sporirea volumului de muncă utilizat;b. creşterea producţiei prin sporirea volumului capitalului tehnic

folosit;c. creşterea producţiei prin sporirea materiilor prime şi

materialelor atrase în circuitul economic;d. extinderea suprafeţelor atrase în circuitul agricol;e. creşterea producţiei cu preponderenţă pe seama îmbunătăţirii

calităţii şi eficienţei factorilor de producţie.

5. Cheltuielile materiale: 60 mld lei; amortizarea: 20 mld lei. Capitalul circulant utilizat reprezintă:a. 60 mld. lei;b. 20 mld. lei;c. 50 mld. lei;d. 40 mld. lei;e. 45 mld. lei.

6. Valoarea amortizată a capitalului fix: 20 mld lei, iar valoarea rămasă de amortizat: 40 mld lei. Capitalul fix utilizat este:a. 40 mld. lei;b. 80 mld. lei;c. 100 mld. lei;d. 20 mld. lei;e. 60 mld. lei.

7. Valoarea capitalului fix: 20 mld lei, iar termenul de amortizare este de 10 ani. Amortizarea anuală este:a. 1 mld. lei;b. 2 mld. lei ;c. 0.5 mld. lei;d. 1.5 mld. lei;e. 2.5 mld. lei.

8. Dacă termenul de amortizare este 5 ani, care este rata anuală de amortizare?

24

a. 25 %;b. 30 %;c. 20 %;d. 15 %;e. 50 %.

9. După patru ani, capitalul fix amortizat este de 16 mld. lei, iar capitalul fix neamortizat 4 mld lei. Termenul de amortizare este:a. 4 ani;b. 6 ani;c. 5 ani;d. 5.5 ani;e. 8 ani.

10. Dacă rata anuală de amortizare este 10 % care este durata de amortizare?a. 10 ani;b. 11 ani;c. 12 ani;d. 9 ani ;e. 8 ani.

11. Dacă valoarea rămasă de amortizat după 3 ani este de 70 mld lei, iar rata anuală de amortizare este de 10 %, care este valoarea capitalului fix?a. 80 mld. lei;b. 120 mld. lei;c. 70 mld. lei;d. 100 mld. lei;e. 90 mld. lei.

12. }n primul an de funcţionare a firmei, diferenţa dintre capitalul utilizat şi capitalul consumat este de 10 mld lei. Care este valoarea capitalului fix neamortizat?a. 12 mld. lei;b. 5 mld. lei;c. 20 mld. lei;d. 15 mld. lei;e. 10 mld. lei.

13. Valoarea iniţială (preţul de achiziţie) a unui utilaj este de 10 mld. lei, iar durata de amortizare este de 10 ani. Amortizarea anuală şi rata de amortizare sunt:a. 1 mld. lei; 20 %;b. 2 mld. lei; 10 %;c. 0.5 mld. lei; 5 %;d. 1.5 mld.lei; 15 %;

25

e. 1 mld. lei; 10 %.

14. După 9 ani de funcţionare, valoarea rămasă de amortizat este de 2 mld lei. Rata de amortizare: 10 %. Valoarea iniţială (preţul de achiziţie) a utilajului şi termenul de amortizare sunt:a. 25 mld. lei; 5 ani;b. 20 mld. lei; 10 ani;c. 10 mld. lei; 10 ani;d. 20 mld. lei; 5 ani;e. 25 mld. lei; 10 ani.

15. O firmă a achiziţionat în anul 1995 un utilaj cu 6 mld lei. Termenul de amortizare este de 8 ani. Valoarea amortizată a utilajului peste cinci ani, valoarea rămasă de amortizat şi rata medie anuală de amortizare sunt:a. 3.75 mld. lei; 2.25 mld. lei; 10.5 %;b. 3.75 mld. lei; 3.25 mld. lei; 12.5 %;c. 4.75 mld. lei; 2.25 mld. lei; 10 %;d. 3.75 mld. lei; 2.25 mld. lei; 12.5 %;e. 2.75 mld. lei; 2.25 mld. lei; 12.5 %.

16. }ncasările anuale sunt de 20 mld u.m., iar consumul de factori necesar obţinerii unei unităţi de venit este de 0.80 u.m. Dacă valoarea factorilor de producţie utilizaţi este de 40 mld u.m., care este ponderea factorilor de producţie consumaţi în ansamblul celor utilizaţi?a. 45 %;b. 40 %;c. 50 %;d. 20 %;e. 25 %.

17. Capitalul circulant utilizat deţine 25 % din valoarea bunurilor de producţie utilizate. Consumul capitalului tehnic este de 2 mld lei, din care 25 % este amortizarea capitalului fix. Mărimea capitalului utilizat este:a. 5 mld. lei;b. 4 mld. lei;c. 6 mld. lei;d. 7 mld. lei;e. 4.5 mld. lei.

18. }ncasările anuale ale unei firme sunt de 60 mld lei, iar rata profitului calculată în funcţie de cifra de afaceri este de 20 %. Capitalul consumat în anul respectiv este egal cu costurile salariale, amortizarea este de 4 ori mai mică decât capitalul

26

circulant utilizat, iar termenul de funcţionare a capitalului fix este de 10 ani. Mărimea capitalului tehnic utilizat în anul respectiv este:a. 67.2 mld. lei;b. 80 mld. lei;c. 70 mld.lei;d. 45 mld. lei;e. 55 mld. lei.

19. }mpărţirea capitalului tehnic în fix şi circulant are la bază:a. productivitatea diferitelor componente ale acestuiab. gradul de mobilitate spaţială: capitalul fix este imobil, iar cel

variabil este mobilc. capacitatea de a se asocia cu factorul muncăd. capacitatea de a-şi modifica în timp valoarea şi preţule. toate variantele de mai sus sunt false

20. Consumul capitalului fix se înregistrează:a. în calitate de costuri variabileb. sub formă de consum specificc. numai în expresie valoricăd. numai în expresie fizicăe. atât în expresie fizică cât şi în expresie monetară

21. Viteza de rotaţie a capitalului se poate exprima:a. prin volumul anual al costurilorb. numai ca număr de rotaţii pe o perioadă determinată de timpc. numai prin durata unei rotaţiid. atât prin durata unei rotaţii cât şi ca număr de rotaţiie. prin cantitatea de produse obţinute în decursul unei perioadeî

22. Pentru a evidenţia eficienţa utilizării factorilor de producţie ne folosim de indicatorii:

1. productivitate globală2. consumul total de factori3. puterea de cumpărare a banilor4. costul mediu5. costul marginal

Alegeţi varianta corectă:a. (1.2.3.5)b. (2.3.4.5)c. (1.4.5)d. (2.3.4)e. (1.3.5)

23. Ca sferă de cuprindere între resursele economice şi factorii de producţie există o relaţie:a. de la întreg la parte

27

b. de suprapunere fiind identicic. de la o parte la întregd. invers proporţionale. nici una din afirmaţiile anterioare nu este corectă

24. }n capitalul fix al unei ferme agricole se include:a. seminţele folosite la semănatb. terenul pe care sunt construite clădirile administrativec. materiile prime foarte greu de manevratd. animalele la îngrăşate. sistemele de irigaţie

25. Nu intră în categoria capitalului tehnic:a. obligaţiuni;b. maşini-unelte, echipamente;c. depozite bancare;d. a, c;e. resurse cu care pot fi produse alte bunuri.

26. Munca şi natura se aseamănă prin:a. sunt factori de producţie originari;b. sunt factori de producţie derivaţi;c. sunt resurse neregenerabile;d. sunt resurse epuizabile;e. a + c.

27. Un utilaj păstrat în magazie:a. se uzează;b. se amortizează;c. îşi păstrează calităţile iniţiale;d. aduce un venit posesorului;e. aduce profit întreprinzătorului.

28. Munca este un factor de producţie:a. primar;b. regenerabil;c. derivat;d. a + b;e. b + c.

29. O firmă dispune, potrivit bilanţului contabil încheiat la şfârşitul anului, de următoarele (mil. u.m.): numerar în casierie 500; disponibil în cont curent 750; stocuri de materii prime şi materiale 650; clădiri 2350; stocuri de conbustibil 150; echipament de producţie 4100; stoc de semifabricate 450; stoc de producţie finită 850. Capitalul fix, capitalul circulant şi capitalul tehnic au valorile:a. 6450; 1250; 6600b. 6200; 1200; 7700

28

c. 2350; 5350; 7700d. 6450; 1250; 7700e. 2350; 2100; 4450

30. Pământul, ca factor de producţie este:a. neregenerabil;b. regenerabil;c. nelimitat;d. un factor derivat;e. un factor epuizabil;

31. Progresul factorilor de producţie:a. constă în a obţine un profit suplimentar;b. conduce la scăderea costurilor;c. duce la epuizarea în timp a acestora;d. duce la creşterea consumului de resurse;e. reprezintă un şir de realizări ce poate fi pus în evidenţă prin

surpinderea tendinţelor fundamentale de schimbare manifestate pe termen foarte lung.

VI. PROGRESUL TEHNIC

1. Capacitatea progresului tehnic de a potenţa posibilităţile economiei constă în:a. extinderea mecanizării;b. menţinerea constantă a consumului de factori de producţie pe

unitatea de produs;c. dezvoltarea de tip extensiv;d. creşterea consumului de factori de producţie pe unitatea de

produs;e. creşterea volumului producţiei cu aceleaşi consum de factori de

producţie.

2. De regulă, consecinţele progresului tehnic sunt:a. creşterea inflaţiei;b. sporirea masei monetare;c. creşterea costurilor de producţie totale;d. creşterea timpului de lucru;e. creşterea productivităţii factorilor de producţie.

3. Reglarea economică a progresului tehnic, într-o economie de piaţă, se face prin:a. creşterea veniturilor cercetătorilor;b. sporirea cheltuielilor bugetare penntru stimularea progresului

tehnic;c. intervenţia statului în organizarea activităţii de cercetare

ştiinţifică;

29

d. concurenţa şi comercializarea pe piaţă a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

e. creşterea ponderii cercetătorilor în totalul populaţiei ocupate.

4. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?a. inovaţia aplicată transformă progresul tehnic în progres

economic;b. progresul economic desemnează totalitatea cunoştinţelor

dobândite de oameni;c. descoperirile tehnico-ştiinţifice actuale sunt mai importante

decât cele realizate într-o etapă trecută;d. creşterea eficienţei sub incidenţa progresului tehnic este

anihilată de consecinţele negative pe care acesta le are;e. toate afirmaţiile anterioare sunt false.

5. Pe termen lung, una din tendinţele cercetării ştiinţifice este:a. executarea cercetării într-o măsură tot mai mare de către

oamenii de ştiinţă în instituţii aflate în proprietate particulară;b. robotizarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică;c. accelerarea cercetărilor ştiinţifice;d. reducerea cheltuielilor cu cercetarea;e. creşterea timpului de executare a unei cercetări.

6. Inovaţia constă din acea idee, acel proiect, acea realizare prin aplicarea căreia aceasta îşi demonstrează:a. capacitatea de a reduce numărul persoanelor ocupate;b. capacitatea de sporire a eficienţei economice;c. şansa de a fi vândute scump;d. posibilitatea de a accelera inflaţia;e. proprietatea de a reduce cheltuielile destinate cercetării

ştiinţifice.

7. Sunt tendinţe ale cercetării ştiinţifice şi inovării:a. evoluţia liniară în timpb. afirmarea ca singur factor de producţie activ şi determinantc. creşterea cheltuielilor pe total şi pentru o inovaţied. neimplicarea statului în susţinerea financiară a inovăriie. creşterea intervalului de timp dintre momentul unei descoperiri

ştiinţifice şi momentul aplicării ei în practică

8. Tendinţa obiectivă de reducere a duratei muncii are loc ca urmare a:a. sporirii rodniciei munciib. faptului că oamenii sunt preocupaţi într-o măsură crescândă de

refacerea forţei de muncăc. reducerii timpului liber în general

30

d. intervenţiei statului în activitatea agenţilor economici particularie. creşterii numărului de agenţi economici

9. Reglarea economică a progresului economic este realizată de piaţă prin:a. descoperirea şi aplicarea unor idei ştiinţifice noib. concurenţa şi comercializarea progresului tehnicc. subvenţionarea cercetării ştiinţifice şi inovaţieid. creşterii vitezei de deplasare a mijloacelor de transporte. circulaţia mai bună a informaţiilor în fluxul productiv

10. Tendinţa de accelerare pe termen lung a cercetării ştiinţifice constă în:a. diminuarea cheltuielilor pentru o inovaţieb. creşterea timpului necesar pregătirii specialiştilor în domeniul

cercetăriic. creşterea ponderii produselor noid. reducerea timpului care trece de la brevetarea până la

comercializarea unei convenţiie. reducerea timpului necesar pregătirii specialiştilor în domeniul

cercetării

11. Progresul tehnic devine premisă a progresului economic atunci când:a. contribuie la creşterea producţiei;b. determină creşterea eficienţei economice;c. efectele sale pozitive şi negative se compensează;d. are doar efecte pozitive asupra economiei;e. se comercializează pe piaţă.

12. Piaţa progresului tehnic:a. este o piaţă care funcţionează după reguli diferite de regulile

celorlalte pieţe;b. asigură reglarea economică a progresului tehnic;c. permite schimbarea de opinii între savanţi;d. funcţionează doar la nivel naţional;e. funcţionează doar la nivel internaţional.

13. Sporul de competitivitate obţinut de o firmă care aplică o inovaţie:a. este permanent;b. se diminuează pe măsura generalizării inovaţiei;c. se amplifică pe măsura generalizării inovaţiei;d. este neegal;e. este incert.

14. Implicarea statului în susţinerea cercetării ştiinţifice:

31

a. este o frână în calea creşterii competitivităţii firmelor private;b. are ca scop principal creşterea nivelului de trai;c. este absolut necesară în ţările slab dezvoltate;d. este absolut inutilă în ţările dezvoltate;e. nu este posibilă.

15. Cercetarea ştiinţifică:a. este intermitentă;b. se realizează în toate unităţile economice;c. se realizează de către unităţile economice profitabile;d. este permanentă;e. este temporară;

16. Ionovarea:a. este denumită şi inovaţie;b. prin aplicare determină reducerea costurilor;c. nu generează progresul economic;d. generează progresul economic;e. este o activitate creatoare, specific umană, prin care este

generat progresul tehnic;

VII. UTILIZAREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE. COSTUL DE PRODUCŢIE

1. Amortizarea este un cost:a. variabil;b. aferent consumului de muncă net;c. material, aferent consumului de capital fix;d. aferent consumului de materii prime şi materiale ocazionat de

producerea bunului;e. nici una dintre afirmaţii nu este valabilă.

2. Nu sunt costuri de desfacere cheltuielile cu:a. reclame;b. transportul la beneficiar;c. ambalarea mărfurilor;d. încărcatul mărfurilor în vederea expedierii la destinatar;e. combustibiliul utilizat pentru producerea mărfurilor.

3. Sunt costuri fixe materiale cheltuielile cu:a. materiile prime folosite pentru producerea bunului;b. consumul de capital fix;c. energia consumată pentru fabricarea bunului;d. salariile personalului administrativ;e. combustibilul utilizat în procesul de fabricaţie a bunului.

4. Sunt costuri variabile:a. amortizarea capitalului fix;

32

b. costul energiei utilizate pentru iluminat în cadrul firmei;c. materiile prime folosite pentru producerea bunului;d. salariile personalului de pază;e. cheltuielile cu întreţinerea capitalului fix.

5. Consumul nu este direct proporţional cu:a. mărimea venitului;b. nivelul de dezvoltare a societăţii;c. gradul de cultură;d. profesia individului;e. nici una dintre afirmaţiile anterioare nu este adevărată.

6. Capitalul circulant folosit este egal cu amortizarea, iar cheltuielile materiale deţin 75 % din cost. Profitul este de 10 mld lei, iar rata profitului calculată la cifra de afaceri este de 20 %. Consumul de capital fix este :a. 15 mld. lei;b. 20 mld.lei;c. 10 mld lei;d. 25 mld. lei;e. 12 mld.lei.

7. Indicele ratei profitului calculată în funcţie de cifra de afaceri în t0

este 87,5%. Profitul creşte cu 20 %, iar indicele cifrei de afaceri este 0.70. Indicele ratei profitului calculată în funcţie de cifra de afaceri în t1 este:a. 171.5 %;b. 160 %;c. 150 %;d. 155 %;e. 175 %.

8. Costul fix deţine 20 % din costul total, în condiţiile în care costul variabil reprezintă 8 mld. lei. Care va fi costul în anul următor, dacă indicele său va fi 200%:a. 15 mld. lei;b. 10 mld. lei;c. 40 mld. lei;d. 20 mld. lei;e. 12 mld. lei.

9. }n t0, costul total mediu este de 40000 lei, din care 90 % este costul variabil unitar. Costul variabil mediu din t1, creşte de 2.5 ori, iar producţia ajunge la 60000 bucăţi, sporind cu 200 %. }n asemenea condiţii:a. costul marginal va fi negativ;b. costul marginal va fi egal cu costul mediu din t0;

33

c. costul total mediu va creşte;d. costul total mediu va scădea;e. costul total mediu va fi constatnt.

10. }n t0 costurile variabile totale erau de 6 mld. lei, iar producţia realizată de 300000 bucăţi. }n t1 producţia este cu 50 % mai mare, iar costul marginal este de 1.5 ori mai mare decât costul variabil mediu în t0. Care este sporul absolut al costurilor?a. 20.5 mld.lei;b. 10.5 mld.lei;c. 15.3 mld.lei;d. 4.5 mld.lei;e. 11.5 mld.lei.

11. }n anul 1998, costurile fixe ale unei firme deţin 20 % din costul de producţie. }n anul următor, la o producţie dublă, costurile fixe au fost de 4 mld. lei, iar costurile variabile au crescut cu 150 %. Care este mărimea costurilor variabile în anul 1999? Dar costul marginal?a. 40 mld. lei; 24 mld. lei/Q0;b. 10 mld. lei; 7 mld. lei/Q0;c. 8 mld. lei; 5 mld. lei/Q0;d. 8 mld. lei; 4 mld. lei/Q0;e. 7 mld. lei; 4 mld. lei/Q0.

12. }n condiţiile în care costurile variabile totale cresc cu 25 %, iar indicele producţiei în perioada respectivă este 125 %, rezultă că:a. indicele costului variabil mediu este de 100 %;b. costul total mediu este egal cu costul variabil mediu din

perioada de bază;c. costul fix total din perioada de bază este zero;d. costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu din

perioada de bază;e. costul marginal este inferior costului variabil mediu.

13. Se cunosc următoarele date din activitatea unei firme capitalul utilizat: 20 mld lei din care 20 % capital circulant; durata de amortizare a capitalului fix: 8 ani; salarii 10 mld lei. Calculaţi: costurile materiale, costurile cu materiile prime şi materiale, costul total şi diferenţa dintre capitalul utilizat şi cel consumat;a. 17 mld. lei; 16 mld. lei; 27 mld. lei; 2 mld. lei;b. 6 mld. lei; 4 mld. lei; 16 mld. lei; 14 mld. lei;c. 18 mld. lei; 15 mld. lei; 26 mld. lei; 2 mld. lei;d. 20 mld. lei; 17 mld. lei; 29 mld. lei; 2 mld. lei;e. 16 mld. lei; 18 mld. lei; 30 mld. lei; 2 mld. lei.

34

14. O firmă realizează 2000 bucăţi din produsul <X> cu un cost total mediu de 80000 lei, din care 25% reprezintă costul fix mediu. Se reduc CFM cu 20% şi CVM cu 40%. Câte produse suplimentare, aproximativ, se pot produce din economiile realizate?a. 1077 buc.;b. 1600 buc.;c. 1346 buc.;d. 1400 buc.;e. 1200 buc.

15. Costuri fixe materiale: 200 mld. lei; costuri variabile 160 mld. lei; costuri variabile salariale 60 mld. lei; salarii 180 mld. lei. Costurile materiale, costurile fixe şi costul total sunt:a. 350 mld. lei; 200 mld. lei; 480 mld. lei; b. 300 mld. lei; 320 mld. lei; 480 mld. lei; c. 250 mld. lei; 150 mld. lei; 480 mld. lei; d. 200 mld. lei; 100 mld. lei; 480 mld. lei; e. 400 mld. lei; 300 mld. lei; 480 mld. lei.

16. Costuri fixe: 40 mld. lei; costuri variabile 60 mld. lei; salarii directe 20 mld. lei; salariile personalului auxiliar şi de conducere este 10 mld. lei; consumul de capital fix 6 mld. lei. Costurile materiale: totale, variabile şi fixe şi capital circulant consumat pe total, şi cel inclus în costurile fixe şi în costurile variabile sunt:a. 25 mld. lei; 35 mld. lei; 60 mld. lei; 60 mld. lei; 24 mld. lei; 40

mld. lei;b. 35 mld. lei; 40 mld. lei; 50 mld. lei; 62 mld. lei; 24 mld. lei; 40

mld. lei;c. 70 mld. lei; 40 mld. lei; 30 mld. lei; 64 mld. lei; 24 mld. lei; 40

mld. lei;d. 40 mld. lei; 45 mld. lei; 80 mld. lei; 64 mld. lei; 24 mld. lei; 40

mld. lei;e. 45 mld. lei; 42 mld. lei; 75 mld. lei; 63 mld. lei; 24 mld. lei; 40

mld. lei.

17. Când Q ş 2 (Q- număr piese/lună), costul total este de 8 mil. lei, iar când Qş3, costul total este 11 mil. lei. Costul marginal al celei de-a treia unităţi este:a. 11 mil. lei;b. 8 mil. lei;c. 3 mil. lei;d. 14 mil. lei;e. 5 mil. lei.

18. Costul fix este de 10 mil. lei, costul variabil mediu este de 15 mil. lei, iar preţul unitar de vânzare este de 25000 lei. De la ce nivel al producţiei firma devine rentabilă?

35

a. mai mare decât 100 buc.;b. mai mare decât 10000 buc.;c. mai mare decât 1000 buc. ;d. mai mare decât 15000 buc.;e. mai mare decât 12000 buc.

19. Costul marginal reprezintă:a. valoarea producţiei suplimentare obţinută prin creşterea

costului de producţie cu o unitate;b. cheltuielile făcute pentru obţinerea unei unităţi de produs;c. cheltuielile suplimentare pentru sporirea producţiei cu o unitate;d. cheltuielile făcute pentru achiziţionarea cu factorilor de

producţie din afara firmei pentru creşterea producţiei;e. cheltuielile materiale pentru sporirea producţiei cu o unitate.

20. Costurile fixe reprezintă:a. cele mai mici costuri înregistrate de firmă;b. costurile care se modifică numai atunci când sporeşte volumul

producţiei;c. costurile care nu se modifică odată cu modificarea volumului

producţiei;d. expresia bănească a consumului de factori de producţie

ocazionat de producerea unui bun;e. cheltuielile aferente capitalului fix utilizat pentru producerea

unui bun economic.

21. Costul variabil reprezintă:a. costurile care diferă de la o perioadă la alta;b. costurile care se modifică într-o măsură mai mică atunci când

se modifică producţia;c. costurile care se modifică strict proporţional cu producţia;d. costurile care se modifică odată cu volumul producţiei;e. costurile aferente materiilor prime, materialelor etc. incluse în

produsele fabricate şi cheltuielile salariale făcute cu personalul administrativ de pază etc.

22. Capitalul fix al unei firme este de 16 mld. lei iar termenul de amortizare de 8 ani. Ciclul de producţie durează 3 luni. Care este mărimea amortizării incluse în cost?a. 1.5 mld. lei;b. 1 mld. lei;c. 2 mld. lei;d. 0.5 mld. lei;e. 2.5 mld. lei.

36

23. Capitalul circulant reprezintă 20 % din capitalul total, iar capitalul fix este de 20 mld. lei, amortizabil cu 10 ani. Costurile materiale sunt:a. 8 mld. lei;b. 7 mld. lei;c. 7.5 mld. lei;d. 6 mld. lei;e. 6.5 mld. lei.

24. Un produs se realizează cu următoarele cheltuieli:- materii prime: 20 mil. lei;- combustibil pentru încălzit: 2 mil. lei;- combustibil pentru fabricaţie: 4 mil. lei;– amortizare: 8 mil. lei;- salarii directe: 24 mil. lei;- salarii totale: 34 mil lei;Ponderea costului material în costul total este:a. 47 %;b. 66 %;c. 75 %;d. 57 %;e. 50 %.

25. Un produs se realizează cu următoarele cheltuieli:- materii prime: 20 mil. lei;- combustibil pentru încălzit: 2 mil. lei;- combustibil pentru fabricaţie: 4 mil. lei;– amortizare: 6 mil. lei;- salarii directe: 24 mil. lei.

Costurile variabile sunt:a. 44 mil. lei;b. 42 mil. lei;c. 48 mil. lei;d. 50 mil. lei;e. 46 mil. lei.

26. La o firmă costul total este de 50 mil. lei, costul variabil este de 40 mil. lei, iar costul material este de 30 mil. lei . Costul fix şi costul salarial reprezintă:a. 10 mil; 20 mil;b. 40 mil; 30 mil;c. 30 mil; 40 mil;d. 50 mil; 30 mil;e. 50 mil; 40 mil.

27. }n legătura cu activitatea desfăşurată într-un an de către un întreprinzător se cunosc următoarele date:

37

- capitalul fix utilizat – 12 mld lei;- capitalul consumat reprezintă 75 % din costul producţiei; - valoarea producţiei realizată 100 mld. lei;- costul salarial – 20 mld. lei;- preţul de vânzare pe unitate de produs – 40000 lei;

Dacă durata de funcţionare a capitalului fix este de 12 ani; determinaţi pentru anul respectiv:

1. volumul capitalului utilizat;2. valoarea capitalului circulant consumat;3. costul total al producţiei şi cel unitar;4. rata profitului în funcţie de CA;5. consumul unitar de capital fix;

a. 71 mld. lei; 59 mld. lei; 80 mld. lei; 32000 lei; 20 %; 400 lei;b. 41 mld. lei; 21 mld. lei; 20 mld. lei; 35000 lei; 20 %; 10000 lei;c. 40 mld. lei; 31 mld. lei; 25 mld. lei; 30000 lei; 30 %; 11000 lei;d. 39 mld. lei; 30 mld. lei; 30 mld. lei; 25000 lei; 10 %; 12000 lei;e. 41 mld. lei; 28 mld. lei; 32 mld. lei; 20000 lei; 15 %; 12000 lei.

28. Raportul dintre încasările totale anuale şi costul total al producţiei este de 4/3, iar mărimea profitului de 12 mld. lei. +tiindu-se că amortizarea anuală inclusă în cost a fost de 4 mld. lei, iar costurile salariale deţin 20 % din costul total, ponderea costului total în veniturile anuale este?a. 85 %;b. 80 %;c. 70 %;d. 75 %;e. 90 %.

29. }n condiţiile în care costurile variabile totale scad mai repede decât scade producţia, rezultând o scădere absolută a nivelului costurilor variabile unitare mai mică decât creşterea nivelului costurilor fixe unitare, arătaţi care dintre enunţurile următoare sunt adevărate:a. costul unitar şi costul marginal cresc;b. costul unitar este constant, iar costul marginal creşte;c. costul unitar creşte, iar costul marginal scade;d. costul unitar scade, iar costul marginal este constant;e. costul unitar şi costul marginal scad.

30. }n condiţiile în care costurile variabile totale scad mai repede decât scade producţia, rezultând o reducere netă a costurilor variabile unitare egale cu sporul costurilor fixe unitare, arătaţi care dintre consecinţele următoare este adevărată:a. costul unitar este constant;b. costul unitar scade;c. costul unitar creşte;

38

d. costul unitar creşte şi costul marginal scade;e. costul unitar scade şi costul marginal creşte.

31. }n condiţiile în care costurile variabile totale cresc în acelaşi ritm cu producţia, arătaţi care dintre consecinţele de mai jos este adevărată:a. costul unitar este constant, iar costul marginal creşte;b. costul unitar creşte, iar costul marginal este constant;c. costul unitar scade, iar costul marginal creşte;d. costul unitar şi costul marginal scad;e. costul unitar scade, iar costul marginal este constant.

32. }n condiţiile în care costurile variabile totale cresc mai repede decât producţia, rezultând un spor al costurilor variabile unitare superior volumului absolut cu care scad costurile fixe, arătaţi care dintre consecinţele următoare este adevărată:a. costul unitar este constant, iar costul marginnal scade;b. costul unitar creşte şi costul marginal scade;c. costul unitar scade şi costul marginal creşte;d. costul unitar şi costul marginal scad;e. costul unitar şi costul marginal cresc.

33. }n condiţiile în care costurile variabile totale cresc mai repede decât producţia, rezultând un spor al costurilor variabile unitare egale cu volumul absolut al scăderii costurilor fixe unitare, arătaţi care dintre consecinţele de mai jos este adevărată:a. costul unitar scade, iar costul marginal creşte;b. costul unitar creşte, iar costul marginal creşte;c. costul unitar creşte, iar costul marginal scade;d. costul unitar este constant, iar costul marginal creşte;e. costul unitar este constant, iar costul marginal scade.

34. }n condiţiile în care costurile variabile totale scad mai încet decât producţia, arătaţi care dintre consecinţele de mai jos este adevărată:a. costul unitar şi costul marginal scad;b. costul unitar şi costul marginal cresc;c. costul unitar creşte şi costul marginal scade;d. costul unitar creşte şi costul marginal este constant;e. costul unitar este constant şi costul marginal creşte.

35. La baza împărţirii costurilor de producţie în fixe şi variabile se află:a. volumul capitalului utilizat;b. eficienţa economică;c. legătura lor cu producţia;d. abundenţa resurselor;

39

e. elasticitatea ofertei.

36. Substituirea factorilor de producţie se bazează pe:a. consumurile specifice;b. costurile variabile;c. calitatea factorilor de producţie;d. compatibilitatea caracteristicilor de utilitate şi adaptabilitate a

părţilor ce se combină;e. tehnici de marketing.

37. Rata marginală de substituire a factorilor de producţie se poate exprima prin:a. raportul dintre costul marginal şi costul mediu;b. raportul dintre profit şi consumul intermediar;c. cantitatea necesară dintr-un factor de producţie pentru a

compensa reducerea cu o unitate a altui factor;d. raportul dintre sporul factorilor de producţie folosit şi sporul de

producţiee. costul marginal.

38. Când producţia este zero:a. CTşCF;b. CF<CV;c. CTşCV;d. CFşCV;e. CFş0.

39. Care din aprecierile următoare reflectă corect conţinutul costului marginal?a. cheltuielile efectuate pentru întreaga producţie obţinută;b. sporul de cheltuieli determinat de creşterea eficienţei

economice;c. cheltuielile fixe şi variabile efectuate pentru obţinerea unei

unităţi de produs;d. sporul de cheltuieli pentru creşterea factorului muncă;e. sporul de cheltuieli totale ocazionate de creşterea cu o unitate a

producţiei.

40. Când costul variabil total creşte mai încet decât creşte producţia, costul variabil mediu:a. creşte;b. scade;c. nu se modifică;d. este egal cu costul fix mediu;e. este inferior costului fix mediu.

40

41. }n mărime valorică (monetară), consumul specific este influenţat:a. numai de expresia sa fizică;b. de expresia sa fizică şi de preţul elementelor de capital

circulant;c. numai de preţul elementelor de capital circulant;d. de uzura capitalului fix;e. de politica socială.

42. }n costurile variabile nu sunt cuprinse;a. salariile lucrătorilor din producţie;b. consumul de capital fix;c. cheltuielile cu materiile prime pentru producţie;d. cheltuielile cu combustibilul folosit în producţie;e. materia folosită în lucrările agricole mecanizate.

43. Costurile globale variabile cresc proporţional cu creşterea cantităţii produse. Diferenţa dintre costul mediu total şi cel mediu variabil va;a. scade;b. creşte;c. rămâne neschimbată;d. depinde de elasticitatea cererii pe piaţă;e. depinde de mărimea productivităţii muncii.

44. Cu cât trebuie redus costul pentru ca rata profitului în funcţie de cost să crească cu 300 %, preţul fiind de 20000 lei, din care 20 % profit?a. 7000 u.m.;b. 5000 u.m.;c. 8000 u.m.;d. 6000 u.m.;e. 4000 u.m.

45. Când pe termen scurt, costul variabil total creşte mai repede decât producţia, costul fix mediu:a. creşteb. rămâne constantc. scaded. este egal cu costul variabil mediue. este egal cu consumul specific

46. La fixarea nivelului normal al costurilor trebuie să se ia în considerare:a. volumul capitalului fixb. costul cel mai ridicat realizat de firmă în perioada anterioarăc. uzura morală a capitalului fix

41

d. costul întreprinderii cu cea mai bună poziţie competitivă din acel domeniu

e. numărul de firme cu care întreprinderea are relaţii

47. La un moment dat, costul unitar (mediu) este influenţat;a. doar de mărimea costului salarialb. numai de mărimea costurilor fixe antrenate de producerea

bunului respectivc. numai de mărimea costurilor variabile ocazionale de producerea

bunului respectivd. numai de puterea de cumpărare a banilore. nici unul din răspunsurile anterioare nu este corect

48. Nivelul costului marginal este influenţat nemijlocit de evoluţia costurilor:a. globale salarialeb. fixe mediic. globale variabiled. globale fixee. totale medii

49. Dacă costurile globale variabile se modifică în acelaşi ritm cu producţia, atunci costul marginal este egal cu:a. costurile totaleb. costurile fixec. costul total mediud. costul fix mediue. costul variabil mediu

50. Consumul specific (tehnologic) poate fi caracterizat prin următoarele afirmaţii:a. evoluează în acelaşi sens cu eficienţa economică din cadrul

firmeib. reprezintă consum de capital circulant - în expresie fizică şi

monetară - ocazionat de sporirea cu o unitate a producţieic. desemnează cantitatea consumată de capital fix şi circulant

pentru deţinerea unui volum dat de bunuri economiced. se reduce atunci când creşte productivitatea capitaluluie. evoluează în acelaşi sens cu productivitatea medie a muncii

51. Costurile fixe sunt:a. egale cu capitalul fix;b. costurile care se modifică pe termen scurt;c. constante pe termen lung;d. independente de producţie;e. egale cu dotările iniţiale ale producătorului.

42

52. Consumul de capital circulant pe unitate de produs se numeşte:a. productivitate medie a capitalului circulant;b. productivitate marginală a capitalului circulant;c. consum specific;d. eficienţa capitalului;e. productivitatea muncii.

53. Când costul fix mediu scade şi costul total mediu creşte, atunci:a. CVM şi Q cresc;b. CVM şi Q scad;c. CVM scade şi Q creşte;d. CVM creşte şi Q scade;e. CVM este constant şi Q creşte.

54. Funcţia costului total al unui bun (CT) ş 1.000 + 8Q - 4Q2 + Q3. Să se determine CF şi CV la o producţie de 8 bucăţi si Cmg când Q creşte de la 8 la 10 bucăţi:a. 1000; 500; 580;b. 500; 500; 580;c. 500; 1000; 530;d. 1000; 500; 100;e. 1000; 320; 180.

55. CFM creşte când Q:a. creşte;b. scade;c. nu se modifică.d. Q nu influenţează CFM;e. CFM este mereu constant.

56. Costul fix CFş3000; costul variabil mediu CVMş600; preţş1200. De la ce nivel al producţiei firma este rentabilă?a.

VIII. PRODUCTIVITATEA

1. La o firmă 50 de lucrători munceau 8 ore pe zi şi 6 zile lucrătoare pe săptămâna, cu o productivitate a muncii de 5 piese/om oră. Dacă săptămâna de lucru se reduce la 5 zile lucrătoare, cu cât trebuie să sporească rodnicia muncii pentru a se obţine aceeaşi producţie?a. 25 %;b. 10 %;c. 30 %;d. 20 %;e. 15 %.

43

2. Producţia creşte cu 50 %, iar timpul de lucru scade cu 25 % în perioada t0-t1. Cu cât se modifică productivitatea muncii?a. creşte cu 50 %;b. creşte cu 200 %;c. creşte cu 150 %;d. creşte cu 75 %;e. creşte cu 100 %.

3. Productivitatea muncii se poate exprima sub forma raportului dintre:a. capitalul fix folosit şi producţie;b. producţia şi capitalul tehnic folosit;c. numărul de salariaţi şi cheltuielile cu salariile;d. producţie şi numărul de salariaţi;e. costurile de producţie totale şi producţia obţinută.

4. Când productivitatea medie a muncii creşte mai repede decât salariul mediu, cheltuielile cu salariile pe unitatea de produs:a. scad;b. cresc;c. rămân constante;d. sunt egale cu capitalul variabil pe produs;e. determină creşterea costului unitar.

5. Nivelul şi dinamica productivităţii muncii realizate într-o firmă influenţează direct proporţional:a. nivelul şi evoluţia costului mediu;b. mărimea şi dinamica costului salarial pe produs;c. nivelul şi dinamica salariului nominal;d. nivelul cheltuielilor fixe pe unitatea de produs;e. volumul capitalului utilizat.

6. Mărimea productivităţii muncii, la nivelul economiei naţionale se determină în principal prin:a. raportul dintre profit şi capital fix;b. raportul dintre cifra de afaceri şi venitul naţional;c. raportul dintre capitalul fix şi numărul de personal;d. raportul dintre P.I.B. şi populaţia ocupata;e. raportul dintre P.I.B. şi populaţia totală.

7. }n concepţia profesorului Mihail Manoilescu este indicată protecţia bunurilor naţionale care au o productivitate:a. egală cu media naţionalăb. inferioară celei mediic. superioară mediei mondialed. superioară mediei naţionalee. mai mică sau egală cu media naţională

44

8. Creşterea productivităţii muncii (cantitatea de muncă este constantă) are ca efect:

1. creşterea costului global total

2. creşterea salariului nominal

3. creşterea diferenţei dintre preţ şi costul unitar

4. diferenţierea cursului de schimb

5. creşterea inflaţiei

Alegeţi varianta corectă:

a. (3.4)b. (2.3)c. (3.4.5)d. (2.3.4)e. (1.2.3)

9. Dacă producţia scade iar numărul salariaţilor creşte atunci:a. productivitatea marginală a muncii este zerob. productivitatea marginală a muncii devine pozitivăc. productivitatea marginală a muncii este negativăd. productivitatea medie a muncii creşte cu fiecare angajate. productivitatea marginală a muncii este egală cu costul

marginal

10. Care este nivelul productivităţii marginale a muncii dacă prin angajare a 5 salariaţi producţia creşte de la 20.000 buc. la 30.000 buc?a. 4.000 b. 6.000c. 5.000d. 3.000e. 2.500

11. Reprezintă o condiţie pentru “sănătatea economică” a unei firme:a. reducerea costurilor;b. reducerea producţiei;c. creşterea mai rapidă a productivităţii muncii faţă de salarii;d.creşterea mai rapidă a productivităţii muncii faţă de

productivitatea capitalului;e.creşterea mai rapidă a productivităţii muncii făţă de

productivitatea pământului.

12. O întreprindere cu 100 de salariaţi şi 50 de utilaje realizează o producţie zilnică de 50 de milioane u.m. în 8 ore. Cum se modifică

45

productivitatea muncii dacă, prin intrarea în funcţiune a 5 utilaje mai performante, producţia sporeşte cu 50 %, iar numărul salariaţilor creşte cu 10 %?a. creşte, dar nu poate preciza cu cât;b. creşte cu 25 %;c. creşte cu 12,5 %;d. creşte cu 13 %;e. creşte cu 36%.

13. Când producţia creşte şi productivitatea medie a muncii scade, numărul de lucrători:a. creşte;b. scade;c. este constant;d. poate cunoaşte orice evoluţie;e. nu este optim.

14. }ntr-o firmă se reduce săptămâna de lucru de la 40 la 36 de ore. Pentru a obţine aceeaşi producţie, productivitatea muncii trebuie să sporească cu:a. 10 %;b. 33,3 %;c. 11,1 %;d. 111,1 %;e. 133,3 %.

IX. CONSUMATORUL ŞI UTILITATEA ECONOMICĂ

1. Mărfurile sunt bunuri:a. destinate consumului;b. destinate producerii altor bunuri;c. cu utilitate medie;d. economice destinate cumpărării;e. destinate autoconsumului.

2. Pentru care dintre următoarele motive fiecare nouă unitate dintr-un bun care se consumă continuu are o utilitate mai mică, descrescătoare?a. calitatea bunului este mai redusă;b. preţul bunului este mai redus;c. nevoia consumatorului este mai intensă;d. cantitatea consumată este mai redusă;e. intensitatea nevoii satisfăcute continuu scade.

46

3. Un cumpărător doreşte să cumpere cu 70000 u.m. două bunuri, x şi y, care au acelaşi preţ unitar, de 10000 u.m./buc. Utilitatea totală ale celor două bunuri se prezintă astfel:

Unităţi 0 1 2 3 4 5

Utilitatea totală a bunului x

0 12 18 22 24 24

Utilitatea totală a bunului y

0 6 12 14 14 12

1) care este utilitatea marginală a fiecărei unităţi din cele două bunuri?

2) care sunt cantităţile cumpărate din cele două bunuri?3) care este utilitatea totală obţinută?4) care vor fi cantităţile cumpărate dacă preţul la bunul y se dubleză?5) care va fi utilitatea totală în situaţia de mai sus?1.

a. 12, 6, 4, 2, 0 şi 6, 6, 2, 0,-2b. 14, 8, 6, 4, 0 şi 8, 8, 4, 0, 0c. 17, 11, 9, 3 şi 11, 11, 7, 3, 3d. 14, 8, 6, 4, 0 şi 11, 11, 7, 3, 3e. 14, 8, 6, 4, 0 şi 8, 8, 4, 2, 4.

2.a. 2x şi 3y;b. 3x şi 4y;c. 4x şi 3y;d. 5x şi 2y;e. 5x şi 6y.

3.a. 40;b. 38;c. 33;d. 42;e. 49.

4.a. 2x şi 2y;b. 3x şi 3y;c. 4x şi 5y;d. 6x şi 3y;e. 3x şi 2y.

5.a. 32;b. 31;c. 35;d. 34;e. 33.

4. La categoria generală de marfă se include:

47

a. toate bunurile utile;b. orice bun care face obiectul schimbului prin vânzare-

cumpărare;c. numai bunurile de consum destinate vânzării-cumpărării pe

piaţă;d. orice bun economic;e. orice bun material care satisface o nevoie a producătorului.

5. Dacă se substituie munca prin capital, iar productivitatea marginală a capitalului este 800, fiind cu 20 % mai mică decât productivitatea marginală a muncii, care este rata marginală de substituire a muncii cu capital?a. 0.75;b. 2.25;c. 1.25;d. 1.5;e. 2.5.

6. Dacă raportul dintre productivitatea marginală a factorului ce substituie şi productivitatea marginală a factorului substituit este - 0.5, care este rata marginală de substituire a muncii cu capital?a. 4;b. 2;c. 1;d. 2.5;e. 1.5.

7. Când utilitatea marginală este zero, utilitatea totală este:a. egală cu 1b. negativăc. maximăd. zeroe. pozitivă, dar crescătoare

8. Odată cu creşterea cantităţii consumate dintr-un anumit bun economic utilitatea economică:a. individuală este constantă, totală creşteb. individuală descreşte, totală nu se modificăc. individuală descreşte, totală creşted. individuală descreşte, totală descreştee. individuală este zero, totală descreşte

9. Când utilitatea marginală este pozitivă, iar consumul creşte, utilitatea totală:a. creşte cu un ritm crecătorb. scade cu un ritm constantc. creşte cu un ritm descrescător

48

d. scade cu un ritm descrescătore. nu se modifică

10. Utilitatea marginală pentru unităţile dintr-un bun economic care sunt achiziţionate şi consumate succesiv într-un timp scurt de către un consumator raţional este:a. acelaşi pentru fiecare dintre unităţile consumateb. crescătoare în funcţie de nevoic. descrescătoare, cu o rată constantă sau diferităd. crescătoare în funcţie de vârsta consumatoruluie. aceeaşi pentru toţi consumatorii

11. Un consumator obţine maximum de utilitate considerând date venitul disponibil şi preţurile unitare atunci când;a. utilitatea marginală a celor n bunuri achiziţionate este aceeaşib. raportul dintre utilităţile marginale ale celor n bunuri

achiziţionate rămâne constantc. utilităţile marginale şi individuale ale bunurilor achiziţionate

sunt identiced. când raportul dintre utilităţile marginale şi preţurile unitare ale

celor n bunuri este maxime. când raportul dintre utilităţile marginale şi preţurile unitare ale

celor n bunuri este constant

12. }n tabelul de mai jos se prezintă utilitatea economică oferită consumatorului unui anumit bun.Q 1 2 3 4 5

U.T. 6 11 15 17 18Care este utilitatea consumului celei de-a patra unităţi?

a. 4.25b. 1c. 3d. 17e. 2

13. Satisfacţia resimţită de un consumator din consumul ultimei unităţi dintr-o mulţime de bunuri omogene se numeşte:a. utilitate totală;b. utilitate marginală;c. utilitate intrinsecă;d. utilitate intrinsecă marginală;e. cerere.

14. Utilitatea în sens general semnifică:a. capacitatea unui bun de a satisface o nevoie;

49

b. satisfacţia pe care crede că o obţine un consumator dat prin folosirea unei cantităţi determinate dintr-un bun economic, în anumite condiţii de loc şi de timp;

c. utilitatea totală pe care o resimte consumatorul prin consumul unui bun;

d. sporul de utilitate adus de ultima unitate consumată dintr-un bun;

e. utilitatea unui bun recunoscută ca normală de către colectivitate.

15. Un consumator dispune de 40 u.m. pe care doreşte să-i cheltuiască pe două bunuri x şi y, ale căror preţuri sunt px 4 u.m. şi py 8 u.m. Utilitatea marginală pe care el o alocă fiecărei doze consumate din cele două bunuri este:

U.M. 1 2 3 4 5 6 7 8X 20 18 16 14 10 8 5 2Y 40 36 28 20 16 10 8 1

Consumatorul va cumpăra:a. 8 x şi 1 y;b. 2 x şi 2 y;c. 3 x şi 7 y;d. 4 x şi 3 y;e. 6 x şi 2 y.

16. Care dintre următoarele variabile au o determinare exclusiv obiectivă:a. nevoile;b. utilitatea intrinsecă;c. profitul normal;d. utilitatea economică;e. profitul legitim.

X. PIAŢA

1. Preţul unei mărfi creşte de la 10000 lei la 12000, lei iar cantitatea cerută zilnic scade de la 50000 bucăţi la 40000 bucăţi. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ este:a. Kec/pş 1;b. Kec/p ş -1;c. Kec/p ş 2;d. Kec/p ş 5;e. Kec/p ş 3.

50

2. Venitul creşte cu 10 %. Atunci când coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit este 1.5, care este modificarea procentuală a cantităţii cerute?a. creşte cu 10 %;b. creşte cu 15 %;c. scade cu 15 %;d. creşte cu 20 %;e. creşte cu 25 %.

3. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ este 3/2. Să se arate ce relaţii există între evoluţia preţului şi a cantităţii cerute când p/p0

ş 0,05:a. preţul (p) a crescut cu 3 % iar C (cererea) a crescut cu 2 %;b. preţul a crescut cu 5% iar cererea a scăzut cu 2 %;c. preţul a crescut cu 3 % iar cererea a scăzut cu 2 %;d. preţul a crescut cu 5 % iar cererea a scăzut cu 3 % sau preţul a

scăzut cu 5 % iar cererea a crescut cu 2 %;e. preţul a crescut cu 2 %, iar cantitatea cerută a scăzut cu 3

procente sau preţul a scăzut cu 2 %, iar cantitatea cerută a crescut cu 3 %.

4. }n cazul unui bun <X> cererea este inelastică dacă:a. preţul scade cu 100 % şi cererea creşte cu 200 %;b. creşterea preţurilor altor bunuri determină creşterea cererii

bunului X;c. cererea bunului respectiv scade cu 20 %, iar preţul său creşte

de 1.25 ori;d. preţul bunului x creşte de 1.25 ori, iar cererea pentru bunul

respectiv se reduce cu 25 %;e. preţul bunului x creşte de 2 ori, iar cererea pentru bunul

respectiv se reduce cu 300 %.

5. Oferta bunului X este inelastică, dacă:a. IP/IQ> 1 unde: Ipşindicele preţului; IQş indicele ofertei bunului

respectiv;b. IP/IQ< 1;c. raportul dintre modificarea procentuală a cantităţii oferite din

bunul respectiv şi modificarea procentuală a preţului este supraunitar;

d. volumul valoric al vânzărilor scade, deşi cererea creşte;e. volumul valoric al vânzărilor creşte, indiferent de evoluţia

preţurilor.

6. Să se arateîn care dintre variantele următoare cererea este elastică:1. preţul (P) scade cu 10 % şi venitul total (VT) creşte cu 10 %;2. P creşte cu 40 % şi VT scade cu 40 %;

51

3. P creşte cu 20 % şi VT creşte cu 20 %;4. P scade cu 30 % şi VT scade cu 30 %;5. P scade cu 20 % iar cererea ( c) creşte cu 20 %.a. (1,3);b. (3,4);c. (5);d. (1,2);e. (2,3).

7. Coeficientul elasticităţii cererii la venit (EC/V) este 2, iar înclinaţia marginală spre economii este 0.2. Rata consumului este:a. 0.4;b. 0.5;c. 0.7;d. 0.9;e. 0.8.

8. Piaţa reală care se apropie cel mai mult de modelul pieţei cu concurenţa perfectă este:a. piaţa munciib. piaţa financiară primarăc. bursa de valorid. piaţa elementelor de capital fixe. piaţa produselor agricole

9. La aceleaşi resurse folosite, creşterea consumurilor medii de producţie determină:a. creşterea oferteib. atenuarea inflaţieic. reducerea oferteid. diminuarea utilităţii marginalee. creşterea eficienţei economice

10. Menţinerea unui grad scăzut de satisfacere a cererii interne, un timp îndelungat are ca efect:1.frânarea importurilor2.o dezvoltare economică extensivă3.creşterea importurilor4.frânarea exporturilor5.creşterea datoriei externeAlegeţi alternativa corectă:

a.(2,3,4,5)b.(3,4,5)c.(1,2,4)d.(1,2,3)e.(1,2,3,4,5)

52

11. }n condiţiile ofertei inelastice funcţie de preţ, modificarea acestuia determină o modificare a cantităţii oferite:a. în ritmuri crescătoare faţă de rata dobânziib. în aceeaşi proporţiec. într-o proporţie mai micăd. în sens opuse. în aceeaşi proporţie

12. Menţinerea unui grad scăzut de satisfacere a cererii interne, un timp îndelungat are ca efect;

1. o dezvoltare economică intensivă2. creşterea salariului real3. frânarea exporturilor4. creşterea datoriei externe5. creşterea importurilor

Alegeţi alternativa corectă;a. (3.4.5)b. (2.3.4.5)c. (1.2.4)d. (1.2.3)e. (1.2.3.4.5)

13. Sunt trăsături fundamentale ale economiei de piaţă:1. maximizarea producţiei indiferent de costurile aferente

acesteia2. pluralismul formelor de proprietate asupra resurselor, avuţiei şi capitalului, în care proprietatea privată este dominantă3. formarea liberă a preţurilor4. conducerea centralizat planificată a economiei naţonale5. scopul activităţii economice este maximizarea satisfacţiei, adică satisfacerea propriilor interese

Alegeţi varianta corectă:a. (1.2.3)b. (2.3.5)c. (1.3.5)d. (3.4.5)e. (2.3.4.5)

14. Cererii elasitice în raport de preţ îi este specific faptul că:a. scade când preţul creşteb. rămâne constată când creşte preţulc. se modifică în sens contrar preţului, dar mai intensd. scade proporţional cu scăderea preţuluie. toate afirmaţiile anterioare sunt adevărate

15. Se consideră că preţul pentru un bun <X> se află la un nivel la care apare un exces de cerere. }n aceste condiţii, pe o piaţă liber concurenţială, preţul are o tendinţă normală de:

53

a. creştereb. scăderec. menţinere la un nivel ridicatd. egalizare cu costul marginale. egalizare cu productivitatea medie a muncii

16. Acţionează în direcţia creşterii preţului de echilibru:a. scăderea veniturilor cumpărătorilorb. găsirea de către producător a unor căi de reducere a costului de

producţiec. scăderea preţului unitar al factorilor de producţie şi creşterea

consumului specific (fizic)d. reducerea ratei dobânziie. creşterea veniturilor cumpărătorilor

17. Preţul unui bun creşte de la 10.000 lei la 15.000 lei. }n acest caz cererea pentru bunul respectiv scade de la 2.500 de bucăţi la 2.000 de bucăţi. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ este:a. 1b. >1c. <1d. 0e.

18. Elasticitatea negativă a cererii în raport cu preţul înseamnă că:1. dacă preţul scade, cantitatea cerută creşte;2. dacă preţul creşte, cantitatea cerută scade;3. bunul este normal;4. bunul este inferior;5. bunul este superior.

a. (1,2);b. (1,2,3);c. (1,2,4);d. (1,2,5);e. (1).

19. Dacă după o modificare a preţului unui bun, cheltuielile totale pentru acel bun nu se modifică, elasticitatea cererii pentru bunul respectiv:

1. este zero;2. este unitară;3. este infinit;4. este subunitară;5. este supraunitară;

a.(1,4);b.(3,5);c.(1);

54

d.(2);e.(5).

20. Modificarea cererii în funcţie de modificarea preţului se numeşte:a. elasticitate unitară;b. elasticitatea cererii la preţ;c. sensibilitatea cererii la preţ;d. creşterea cererii;e. reducerea cererii.

21. Dacă la o creştere cu 25 % a preţului o firmă îşi pierde jumătate din clientelă, coeficientul elasticităţii cererii la preţ este:a. subunitar;b. supraunitar;c. egal cu zero;d. unitar;e. nu se poate determină.

22. Cererea şi oferta au următoarele ecuaţii: C ş 5p - 10; O = 3p + 6. Care vor fi preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru.a. 2 şi 5;b. 10 şi 40;c. 4 şi 10;d. 6 şi 20;e. 8 şi 30.

XI. CONCURENŢA

1. Piaţa de monopol se caracterizează prin:a. avantaje pentru consumatori;b. preţul de monopol mai mic decât preţul de pe piaţa de oligopol;c. acoperirea consumului într-o măsură mai mare cu aceeaşi

cheltuială;d. determinarea de către monopol a cantităţii de produse vândute;e. controlul pieţei de către un singur producător;

2. Piaţa cu concurenţă monopolistică se deosebeşte de piaţa de oligopol prin:a. atomicitatea cererii;b. preţuri mai mari;c. atomicitatea ofertei;d. omogenitatea produselor;e. existenţa a câtorva consumatori.

55

3. Care din caracteristicile de mai jos definesc piaţa cu concurenţă monopolistică:a. preţul este stabilit de către producător;b. omogenitatea produselor;c. lipsa caracterului de atomicitate a cererii şi a ofertei;d. lipsa de omogenitate a produselor;e. mici posibilităţi de alegere pentru cumpărător.

4. Piaţa cu concurenţă oligopol se caracterizează prin:a. o bună satisfacere a cererii;b. diferenţierea produselor;c. lipsa de atomicitate a cererii;d. cumpărători puţini;e. fiecare ofertant poate influenţa piaţa.

5. Măsurile antitrust urmăresc:a. acordarea de facilităţi clienţilor;b. creşterea disponibilităţilor de cumpărare;c. creşterea puterii unor producători; d. limitarea tendinţei de monopolizare a producţiei;e. eliminarea liberei concurenţe.

6. Spre deosebire de monopol,monopsonul se caracterizează prin;a. atomicitatea cereriib. un singur cumpărătorc. un singur vânzătord. mulţi cumpărătorie. omogenitatea bunurilor

7. Concentrarea eforturilor firmei în direcţia realizării unui produs de o calitate excepţională formează conţinutul;a. strategiei efortului concentratb. strategiei costurilorc. politicilor de protecţie socialăd. strategiei eliteie. politicilor de modificare a masei monetare

8. }ntâlnirea cererii exprimată de câţiva cumpărători cu oferta, exprimată de o infinitate de vânzători, reflectă;a. piaţa monopolisticăb. piaţa de oligopsonc. piaţa de oligopold. piaţa de monopole. piaţa cu concurenţă perfectă

9. Piaţa de monopol nu se caracterizează prin:a. eliminarea liberei concurenţe;

56

b. atomicitatea cererii;c. omogenitatea produsului;d. bariere la intrarea pe piaţă;e. perfecta mobilitate a factorilor de producţie.

10. }n concurenţă perfectă, preţul pieţei:a. se formează în mod liber;b. este un preţ administrat;c. depinde de decizia unilaterală a firmelor care intră pe piaţă;d. nu depinde de consumatori;e. este un preţ perfect.

11. Concurenţa de oligopol:a. exclude concurenţa perfectă;b. presupune omogenitatea produsului;c. presupune intrarea liberă a firmelor pe piaţă;d. se caracterizează printr-o bună satisfacere a cerinţelor

consumatorilor;e. nu este o piaţă eficientă pentru firme.

12. Piaţa de monopol şi cea de monopson au în comun următoarele trăsături:a. atomicitatea ofertei;b. atomicitatea cererii;c. elimină libera concurenţă;d. diferenţierea produselor;e. nici un răspuns nu este corect.

XII. PIAŢA MONETARĂ

1. Dacă un debitor plăteşte o dobândă de 1.6 mil. lei pentru un credit pe o durată de 45 de zile cu o rată anuală a dobânzii de 40 %, care a fost volumul creditului?a. 40 mil. lei;b. 35 mil. lei;c. 64 mil. lei;d. 32 mil. lei;e. 36 mil. lei.

2. Ratele anuale ale dobânzii practicate de o bancă sunt de 30 % la depozite şi 40 % la creditele acordate. Cheltuielile adminstrative anuale sunt de 1 mld. lei, reprezentând faţă de profit 20 %. Capitalul rulat de către bancă este:a. 120 mld. lei;b. 65 mld. lei;c. 60 mld. lei;

57

d. 55 mld. lei;e. 62 mld. lei.

3. La o bancă dobânzile încasate sunt de 70 mld. lei, iar dobânzile plătite sunt de 50 mld. lei. Capitalul propriu al băncii este de 140 mld. lei, iar cheltuielile administrativ financiare de 6 mld.lei. Profitul bancar şi rata profitului bancar sunt:a. 10 mld. lei; 14 %;b. 12 mld. lei; 12 %;c. 11 mld. lei; 15 %;d. 14 mld. lei; 10 %;e. 12 mld. lei; 10 %.

4. Pentru a stimula investiţiile, rata dobânzii trebuie să fie:a. superioară ratei medie de rentabilitate;b. inferioară ratei medie de rentabilitate;c. egală cu rata medie de rentabilitate;d. superioară vitezei de circulaţie a banilor;e. superioară ritmului de creştere a preţurilor.

5. Operaţiile care au loc pe piaţa monetară se pot grupa în:a. de finanţare şi refinanţareb. a la hause şi a la baisec. la vedere şi la termend. cu scadenţă şi fără scadenţăe. rigide şi flexibile

6. Rata dobânzii, ca preţ al creditului, creşte, celelalte condiţii rămânând neschimbate când:a. creşte cursul titlurilor de valoareb. scade risculc. sporeşte oferta de credited. sporeşte riscule. scade cererea de credite

7. O politică monetară moderată, echilibrată, are ca rezultat:1. inflaţie slabă sau nulă2. atragerea de capitaluri străine3. un curs de schimb defavorabil4. o balanţă de plăţi echilibrată sau excedentară5. descreşterea preţurilor

Alegeţi varianta corectă:a. (1.2.3.4.5)b. (2.3.4)c. (1.2.4)d. (2.4.5)e. (1.3.5)

58

8. Dintre operaţiile efctuate pe piaţa monetară fac parte:a. plasarea noilor titluri de valoareb. deţinerea de venituri la bugetul de stat prin lansarea de

obligaţiunic. finanţarea şi refinanţarea agenţilor economicid. organizarea vânzării-cumpărării de titluri de valoare emise

anteriore. procurarea de către agenţi economici a factorului de producţie

capital prin vânzarea diferitelor valute convertibile

9. La modificarea masei monetare scripturale, în calitate de componentă a masei monetare, contribuie:a. doar Banca Centralăb. instituţiile financiare şi societăţile de asigurarec. orice bancăd. băncile, administraţiile publice şi privatee. menajele

10. Pe piaţa monetară, oferta reală de bani este reprezentată prin:a. rezultatul produsului dintre masa monetară şi viteza de

circulaţie a banilorb. rezultatul raportului dintre masa monetară şi rata dobânziic. volumul numerarului şi al monedei scripturale emise de către

sistemul bancard. masa monetară deţinută de către agenţi privaţie. numerar şi alte instrumente ca monedă

11. O bancă acordă credite anuale în proporţie de 70 % din resursele de care dispune, cu o rată a dobânzii de 60 %. Capitalul său propriu este de 100 mld lei. Pentru depozitele de 200 mld lei banca plăteşte dobândă de 50 %. Calculaţi câştigul şi profitul băncii, dacă mărimea cheltuielilor efectuate de bancă este de 12 mld.a. 126.26b. 126.100c. 26.14d. 26.12e. 14.12

12. Volumul masei băneşti nu creşte atunci când:a. creşte volumul creditului bancarb. se reduce cantitatea de bunuri destinate vânzăriic. banca centrală cumpără valutăd. banca centrală emite numerare. creşte deficitul bugetului de stat

59

13. Profitul băncii nu este influenţat de:a. scăderea natalităţiib. scăderea dobânzii plătitec. scăderea dobânzii încasated. creşterea ratei dobânziie. creşterea volumului creditelor

14. Care din următoarele elemente nu constituie resurse de creditare;a. depunerile agenţilor economici din încasărib. economiile populaţiei păstrate acasăc. depunerile populaţiei la băncid. excedentul bugetului de state. capitalul propriu al băncilor

15. Principalii factori de care depinde rata dobânzii sunt:1. starea economiei;2. risc;3. raportul dintre cererea şi oferta de credite;4. rata profitului;5. deciziile băncii centrale.

a.(2,3,4,5);b.(1,2,3,4);c.(1,2,3);d.(1,2);e.(3).

16. Un agent economic depune la banca X suma de 1 mld. lei. Rata dobânzii la depuneri pe un an 100%. Dacă îşi retrage totul după 2 ani şi 6 luni, ce câştig are?a. 4,65 mld.;b. 10 mld;c. 3 mld.;d. 15 mld.;e. 6 mld.

17. Dobânzi încasate: 5 mil. lei; dobânzi plătite: 3 mil. lei. Cheltuieli administrativ-financiare: 0,5 mil. lei. Capital propriu al băncii: 10 milioane lei. Calculaţi profitul bancar şi rata profitului bancar.a. 1,5 mil.; 15%b. 2 mil.; 15%;c. 1,5 mil.; 20%;d. 2 mil.; 20%;e. 3 mil. 15%.

18. Suma a două capitaluri este 240.000 u.m. Primul este plasat 180 de zile cu d’10%, iar cel de-al doilea, 90 zile cu d’12%.

60

Dobânda primului este de 5 ori mai mare decât a celui de-al doilea. Aflaţi cele două capitaluri.a. 180.000; 80.000;b. 180.000; 60.000;c. 80.000; 150.000;d. 80.000; 60.000;e. 60.000; 150.000.

19. Pe o perioadă de un an, câştigul brut al unei bănci este de 2 ori mai mare decât volumul creditelor. Rata dobânzii la depuneri este de 50%. De câte ori este mai mare rata dobânzii încasate faţă de rata dobânzii plătite?a. de 3 ori;b. de 2 ori;c. de 5 ori;d. de 4 ori;e. de 10 ori.

XIII. PIAŢA CAPITALURILOR

1. Pe piaţa financiară se efectuează tranzacţii:a. cu titluri de proprietate;b. cu titluri imobiliare;c. cu titluri de valoare;d. cu valută;e. cu titlu gratuit;

2. Titlurile cu venit variabil sunt reprezentate de :a. titlurile vândute pe piaţa primară;b. obligaţiuni;c. dobânzile bancare;d. contractele individuale de muncă;e. acţiuni;

3. Acţionarul minoritar are şi următorul drept:a. de a destitui managerul firmei la care este acţionar;b. de a hotărî planul de activitate al firmei;c. de a fi informat asupra gestiunii firmei;d. de a lua decizii cu privire la situaţia economico-financiară a

firmei;e. de a încasa profitul integral al firmei.

4. Acţiunile nu se pot:a. preschimba în numerar;b. moşteni;c. dona;

61

d. vinde în afara pieţei de titluri mobiliare;e. folosi drept garanţie.

5. Obligatarul are următoarea calitate faţă de emitentul de obligaţii:a. creditor;b. garant;c. acţionar;d. beneficiar al creditului;e. agent de bursă.

6. Pe piaţa financiară primară, cursul unui titlu:a. se negociază;b. are o valoare prestabilită;c. îl stabileşte cumpărătorul;d. este impus de guvern;e. este stabilit la bursă.

7. Rolul băncilor pe piaţa financiară primară este şi de a:a. stabili cursul titlului vândut;b. numi cumpărătorul de titlu;c. realiza campania publicitară pentru vânzarea titlului;d. încasa dobânzi aferente titlului vândut;e. negocia preţul de vânzare a titlului.

8. La bursa de valori se :a. negociează valoarea nominală a titlului;b. stabileşte cursul leu-dolar;c. formează preţul titlurilor pe piaţa secundară;d. favorizează dispersia pachetului de acţionar;e. stabileşte cifra de afaceri a firmei.

9. Tranzacţia efectuată la vedere defineşte:a. vănzarea de titluri atunci când cumpărătorul vede vânzătorul de

titlu;b. cumpărarea de titluri atunci când cursul curent este afişat la

vedere;c. o tranzacţie de titluri la cursul curent;d. tranzacţia de titluri în care vânzătorul arată titlurile

cumpărătorului;e. operaţiunea de schimb de titluri de valoare însoţită de o

transparenţă a informaţiilor.

10. Speculatorul < a la baisse> mizează pe faptul că:a. în ziua scadenţei preţul titlului va fi mai mare decât cel stabilit

în ziua încheierii tranzacţiei cu cumpărătorul;b. în ziua scadenţei preţul titlului va fi mai mic decât cel stabilit în

ziua încheierii tranzacţiei cu cumpărătorul;

62

c. va cumpăra bunuri dintr-un loc şi le va vinde în altul la preţ mai mare;

d. nu va fi surprins de organele de control ale statului în momentul efectuării speculaţiei;

e. preţul titlului de valoare pe care îl speculează rămîne neschimbat între momentul tranzacţionării şi ziua scadenţei tranzacţiei.

11. Operaţiunile la termen determină:a. un câştig sigur mai mare decât cele la vedere;b. formarea de fonduri în vederea investiţiilor;c. riscuri mai mici din partea speculatorului;d. sustragerea de capitaluri băneşti din procesele economice

reale;e. o stabilitate a activităţii bursiere.

12. }n economia de piaţă principalele întreprinderi cu scop lucrativ sunt organizate ca:a. societăţi cu răspundere limitată;b. societăţi cu nume colectiv;c. societăţi în comandită simplă;d. societăţi pe acţiuni;e. societăţi în comandită pe acţiuni.

13. }mprejurările în care plasarea obligaţiunilor are loc la un preţ sub valoarea nominală vizează:a. maximizarea profitului emitentului;b. creşterea ratei profitului pentru emitent;c. creşterea veniturilor cumpărătorului;d. mobilizarea rapidă ale unor sume subscrise în favoarea unui

împrumut;e. creşterea comisionului băncilor.

14. Cursul titlurilor fiduciare depinde, în principal de:a. climatul social şi politic intern şi internaţional;b. numărul titlurilor care sunt supuse vânzării;c. raportul dintre cererea şi oferta de titluri;d. perspectivele veniturilor aduse de titluri;e. rata inflaţiei.

15. Acţiunea se deosebeşte de obligaţiune prin aceea că:a. are un curs mai mare;b. are un curs mai mic;c. este emisă doar de către stat;d. se vinde la bursa de valori;e. aduce un venit variabil.

63

16. Scăderea bruscă a cursurilor titlurilor de valoare, adeseori, este semnalul pentru:a. creşterea veniturilor obligaţiunilor;b. creşterea veniturilor acţiunilor;c. declanşarea unei crize economice;d. scăderea numărului de participanţi la bursă;e. scăderea inflaţiei.

17. Concentrarea puterii economice în cadrul unei societăţi pe acţiuni se poate realiza rapid prin:a. achiziţii treptate de acţiuni;b. oferta publică de cumpărare;c. sporirea cursului acţiunilor;d. înfiinţarea bursei de valori;e. creşterea ponderii operaţiunilor speculative.

18. Un agent economic este proprietarul a 100 obligaţiuni care îi aduc anual un venit fix în sumă de 600.000.000 lei, corespunzător unei rate a dobânzii de 80 %. }n situaţia în care rata dobânzii creşte cu 50 %, cursul unei obligaţiuni va fi:a. 5.000.000 lei;b. 7.500.000 lei;c. 500.000.000 lei;d. 750.000.000 lei;e. 250.000.000 lei.

19. O acţiune aduce fiecare din anii t0 şi t1, un dividend în sumă de 800.000 lei, corespunzător unei rate a dobânzii în t0 egală cu 16 %. Dacă diferenţa dintre cursurile acţiunii din t1 şi t0 este de 3.000.000 lei, atunci rata dobânzii în t1 va fi:a. 32 %;b. 5 %;c. 100 %;d. 10 %;e. 26.7 %.

20. Pentru mobilizarea rapidă a unor sume în favoarea unui împrumut pe termen lung o mare firmă comercială pune în vânzare 3.000.000 obligaţiuni, din care în primul an 1.500.000, 1.500.000 în al doilea an şi restituie în al treilea an. }n condiţiile în care rata dobânzii pe piaţa monetară a fost în primul an 10 %, în al doilea an a fost 40 % şi 20 % în ultimul an, iar venitul fix al unei obligaţiuni a fost pentru fiecare an de 10.000 dolari, împrumutul total a fost de:a. 500 mld. $;b. 162.5 mld. $;c. 410 mld. $;

64

d. 50 mld. $;e. 5.000 mld. $.

21. Reducerea cu100.000 lei a cursului unei obligaţiuni este rezultatul creşterii ratei dobânzii de la 30 % la 50 %. Venitul anual aferent unei obligaţiuni este:a. 150.000 lei;b. 20.000 lei;c. 75.000 lei;;d. 30.000 lei;e. 50.000 lei.

22. Cursul unei acţiuni creşte cu 1.000.000 lei, în condiţiile în care diferenţa dintre raportul ratelor dividendului şi ale dobânzii în anii t0 şi t1, a fost de 20 %. Mărimea valorii nominale a acţiunii este:a. 200.000 lei; b. 2.000.000 lei; c. 5.000.000 lei;d. 50.000 lei;e. 500.000 lei.

23. O familie şi- a plasat economiile în 1000 obligaţiuni cu valoarea nominală de 1000 % şi în 5 % din acţiunile unei firme care va repartiza anual sub formă de dividende 1.000.000 %. Dacă rata dobânzii pe piaţa monetară a fost 50 %, venitul total al familiei va fi:a. 50.500 $;b. 5.050.000 $;c. 50.000 $;d. 500.000 $;e. 550.000 $.

24. Un agent economic îşi plasează economiile în sumă de 10.000.000 lei sub formă de 500 acţiuni la firma A. După un timp, le vinde la termen la scadenţă, pierde suma de 4.000.000 lei. Cursul acţiunilor firmei A, la scadenţă, s-a modificat astfel:a. a crescut cu 4%;b. a crescut cu 40 %;c. a scăzut cu 40 %;d. a crescut cu 2000 %;e. a scăzut cu 60 %.

25. Un agent economic şi-a plasat, în părţi egale, disponibilităţi băneşti în sumă de 300.000.000 lei, la trei firme, astfel:

- la firma <X> deţine 50 acţiuni şi are garantat un divident de 100.000 lei pentru fiecare acţiune;

65

- la firma <Y> deţine 1000 acţiuni, respectiv 25 % din totalul acţiunilor şi se garantează în repartizarea din profitul firmei, ca dividende, a sumei de 25.000.000 lei;

- la firma <Z>, deţine un număr de 100 acţiuni şi are garantat pentru ele, ca dividende suma de 4.000.000 lei.

}n raport de eficienţa plasamentului, ordinea firmelor este:a. X; Z; Y;b. Y;X;Z;c. Z;X;Y;d. Y;Z;X;e. X;Y;Z.

26. O firmă pe baza studiului de piaţă hotărăşte să-şi majoreze rapid capitalul pe baza emisiunilor şi punerii în vânzare a 1.000 acţiuni şi 2.000 obligaţiuni. Pentru obligaţiuni valoarea nominală este 100.000 lei, dar vânzările vor avea loc în regim de < sub pari> cu 20 %. Acţiunile se vând la o valoare nominală de 400.000 lei. Mărimea majorării capitalului firmei este:a. 400.000.000 lei;b. 200.000.000 lei;c. 600.000.000 lei;d. 580.000.000 lei;e. 560.000.000 lei.

27. Un agent economic cumpără 50 obligaţiuni care au o valoare nominală de 100.000 lei şi garantează un venit fix aferent unei rate a dobânzii de 60 %. }n condiţiile în care scadenţa este la 5 ani, iar cumpărarea are loc pe piaţa primară în regim de <sub pari> de 30 %, venitul total al agentului cumpărător din aceste operaţiuni este:a. 12.000.000 lei;b. 16.500.000 lei;c. 4.500.000 lei;d. 15.000.000 lei; e. 1.500.000 lei.

28. Operaţiunile pe piaţa financiară primară se efectuează în principal prin intermediul:a. comerţului interiorb. bursei de valoric. ministerului finanţelord. băncilore. agenţiilor de schimb

29. Cursul titlurilor financiare pe piaţa secundară depinde de numeroşi factori economici şi extraeconomici, decisiv fiind în ultimă instanţă:

66

a. inflaţiab. rata dobânziic. raportul dintre cererea şi oferta de titlurid. numărul societăţilor pe acţiunie. costul marginal

30. Diferenţierea operaţiunilor pe piaţa monetară în funcţie de durata angajamentelor asumate de debitori şi consecinţele pentru creditori, este importantă pentru că:a. măreşte interdependenţa dintre agenţii economicib. este legată de numărul deponenţilorc. riscurile au tendinţe să crească odată cu duratad. sumele se acordă în funcţie de duratăe. nu se acordă credite pe perioade mai mari de 180 de zile

31. Operaţiile la termen la bursa de valori sunt speculative pentru că:

1. urmăresc câştigul imediat;2. urmăresc obţinerea unui câştig la scadenţă;3. nu au acoperire;4. sunt o formă de “înşelăciune” legală;5. sustrag importante sume de bani activităţii economice

reale.a. (2,3,5);b. (1,3,5);c. (3);d. (3,4,5);e. (2,5).

32. Următoarele operaţii sunt specifice pieţei capitalurilor:a. operaţii pentru credite de o zi;b. operaţii pentru credite pe perioade de la 2 la 90 zile;c. operaţii pentru credite mai lungi de 90 zile până la doi ani;d. operaţii cu hârtii de valoare pe termen lung;e. operaţii de refinanţare.

33. Cursul obligaţiunilor creşte când:a. cresc dividendele;b. creşte rata dobânzii;c. creşte cursul de schimb al monedei naţionale;d. creşte cursul acţiunilor;e. scade rata dobânzii.

34. Preţul de cumpărare al unei acţiuni este de 4.000 u.m. şi dividendele anuale sunt maximum 500 u.m. Cât este randamentul acţiunii?a. 7,8%;

67

b. 20%;c. 10%;d. 12,5%;e. 8,5%.

35. Acţiunile şi obligaţiunile sunt titluri:1. mobiliare;2. imobiliare;3. de valoare;4. de rentă;5. fiduciare.

a.(1,2,3);b.(1,4);c.(2,5);d.(1,3,5);e.(3,4,5).

36. }n operaţiile bursiere la termen, când cursul acţiunilor creşte:a. câştigă cumpărătorul;b. câştigă vânzătorul;c. nu pierde vânzătorul;d. pierde cumpărătorul;e. nu pierde nici unul.

37. }ncasări: 50 milioane lei. Cheltuieli materiale: 26 milioane de lei. Salarii: 4 milioane lei. Din profit, 30% se repartizează pentru investiţii nete şi restul se ţmparte acţionarilor. Pe total, s-au emis 10.000 de acţiuni. Ce dividend revine la o acţiune?a. 2.000 lei;b. 2.400 lei;c. 1.400 lei;d. 4.000 lei;e. 3.000 lei.

XIV. PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ. SALARIUL

1. Care din următoarele activităţi generează nevoia de forţă de muncă, nevoie ce se manifestă pe piaţa muncii:a. activitatea de strângere a recoltei, executată cu membrii

familiei, pe terenul ce-l deţin în proprietate;b. construirea unui rambleu de cale ferată, executat de către

militari genişti;c. activitatea de igenizare a munţilor, efectuată de membrii

cluburilor montane;d. activitatea de cercetare ştiinţifică rezervată specialiştilor;e. activitatea de cercetare ştiinţifică rezervată studenţilor.

68

2. Oferta de muncă este reprezentată de:a. întreaga populaţie, mai puţin copii sub 18 ani;b. populaţia totală, căreia i se aplică rata populaţiei apte de

muncă;c. populaţia aptă de muncă din care se scad cei ce nu prestează o

activitate salarială;d. populaţia totală care poate presta o muncă salarială;e. volumul total de muncă necesar ponderat cu durata muncii.

3. Nivelul ocupării cu forţă de muncă dintr-o anumită ţară, la un moment dat reprezintă:a. rezultatul confruntării cererii cu oferta de muncă;b. totalul populaţiei apte de muncă care prestează o activitate;c. numărul mediu al orelor de muncă pe zi, pe persoană ocupată;d. volumul total de muncă, necesar care ar trebui să fie prestat de

indivizi apţi de muncă;e. numărul total de locuri de muncă, disponibile la un moment dat

în ţara respectivă care ar trebui ocupate de populaţia activă disponibilă.

4. Piaţa muncii se desfăşoară în două etape (faze). Prima fază este reprezentată de:a. cererile de muncă anunţate într-o anumită perioadă în presă în

faza a II-a acestea urmând a fi ocupate de populaţia disponibilă (forţa de muncă aflată în căutarea unui loc de muncă);

b. pregătirea populaţiei tinere, care urmează să devină populaţie activă;

c. crearea de noi locuri de muncă într-o firmă, urmând ca acestea să fie ocupate prin angajări de noi salariaţi;

d. activitatea ce se realizează la nivelul unui segment economic şi în care se stabilesc condiţiile generale de angajare a salariaţilor (precum şi principiile şi limitele de stabilire a salariilor);

e. negocierea salariului în momentul angajării.5. A doua treaptă, ca fază de desfăşurare a pieţei muncii este

desemnată de:a. mişcări revendicative sindicale care urmează primei faze, de

avertisment dat de către sindicate patronatului;b. începerea activităţii propriu-zise de către persoana angajată;c. reluarea negocierilor între patronat şi sindicate;d. perfecţionarea prin organizarea de cursuri a personalului

angajat;e. întâlnirea în termeni reali a cererii cu oferta de muncă, la nivelul

firmelor şi stabilirea condiţiilor concrete ale contractului de muncă.

6. Salariul poate fi privit drept un cost deoarece:

69

a. pe individ îl costă consumul de resurse necesare menţinerii unei condiţii care să îi permită desfăşurarea muncii, deci trebuie să primească un salariu;

b. munca fiind un factor de producţie, consumul ei se înregistrează în costul de producţie al bunului;

c. pregătirea în şcoală îl costă pe individ un anumit tip din viaţă plus cele necesare întreţinerii în această perioadă, urmând însă ca mai apoi aceast cost să fie recompensat de salariul care îl primeşte;

d. prestarea unei activităţi în urma căreia un individ primeşte un salariu îl costă pe acesta timpul afectat muncii respective;

e. salariatul foloseşte în activitatea sa o parte din capital, a cărui consum este înregistrat drept cost.

7. Salariul este diferenţiat pe indivizii ce prestează aceeaşi activitate pe acelaşi nivel ierarhic deoarece:a. au vechimi în muncă diferite;b. au relaţii diferite la nivelul conducerii firmei;c. au aptitudini, cunoştinţe teoretice şi practice diferite;d. au nevoi diferite (familii mai mari sau mai mici de întreţinut,

nevoi fiziologice proprii diferite – unii sunt mai gurmanzi, alţii mai puţin etc.);

e. unii sunt mai norocoşi decât alţii.

8. }n cadrul economiei de piaţă, tendinţa de egalizare a salariilor este:a. un fenomen nedorit, care înseamnă nerespectarea principiilor

economice;b. un fenomen benefic deoarece asigură bunăstarea unui număr

cât mai mare de persoane;c. un fenomen ce respectă principiile economiei de piaţă şi care

se justifică prin posibilităţile care le oferă acest tip de economie;d. un fenomen pe care salariaţii îl acceptă cel mai greu, când văd

că în jurul lor alte persoane au salarii mai mari;e. un fenomen impus de guvern, dar respins de sindicate.

9. }n timp s-a ajuns la concluzia că diferenţierea salariilor trebuie să determine:a. elemente de negociere între sindicat şi patronat;b. condiţiile generale de angajare a salariaţilor, condiţii ce se

formează pe prima treaptă a pieţei muncii;c. uneori incitaţia la muncă;d. aspiraţii la ridicarea pregătirii profesionale precum şi o vie

dorinţă de muncă;e. o bunăstare diferenţiată a indivizilor societăţii.

10. Salariul real reprezintă:

70

a. cantitatea de bunuri şi servicii, necesare salariatului, care le poate cumpăra la un moment dat cu salariul nominal;

b. cantitatea de bunuri şi servicii care pot fi cumpăratte, oricând, cu salariul nominal;

c. este suma de bani încasată în numerar de către un salariat;d. cantitatea de bunuri şi servicii, de orice fel, care poate fi

cumpărată la un moment dat, cu salariul nominal;e. este raportul între salariul nominal şi preţul bunurilor şi

serviciilor cumpărate de un salariat cu banii de care dispune la un moment dat.

11. Orice individ îşi doreşte un standard de viaţă cât mai ridicat şi, implicit, un salariu real cât mai mare. Acţiunile pe care le poate întreprinde în vederea creşterii salariului real sunt:a. va munci mai mult în gospodărie (pe terenul agricol deţinut în

proprietate) obţinând mai multe bunuri alimentare, scutind astfel o sumă cât mai mare din salariul care ar utiliza-o pentru aceste produse;

b. în condiţiile în care preţurile cresc, să ceară în aceeaşi măsură să îi crească şi salariul nominal;

c. să ceară ca salariul să îi fie calculat în valută ;d. să muncească mai multe ore pe zi în regim salarial, crescându-i

astfel salariul nominal într-un ritm mai mare decât creşterea preţurilor;

e. să ceară indexări ale salariilor care să acopere inflaţia.

12. Salariul colectiv reprezintă:a. salariul luat de cei ce lucrează în colectiv;b. salariul mediu al mai multor indivizi ce formează un colectiv;c. o sumă de bani, atribuită global tuturor salalriaţilor unei formaţii

de lucru pentru rezultatele bune obţinute de acesta;d. o sumă de bani atribuită persoanelor ce se confruntă cu

dificultăţi, în mediul rural şi care au lucrat la colectiv;e. o sumă de bani primită de un colectiv de oameni ce au venituri

foarte mici.

13. Salariul social este:a. o componentă a salariului, generalizată la nivelul societăţii;b. salariul minim garantat de către guvern, valabil pentru întreaga

societate;c. o sumă de bani, pe care firmele o acordă pentru a spori

veniturile unor categorii sau grupuri de salariaţi aflaţi în dificultate (accidente de muncă, boli profesionale, şomaj etc);

d. o sumă de bani pe care societatea o acordă pentru a spori veniturile unor grupuri de salariaţi aflaţi într-o situaţie dificilă, rezultată în urma activităţii desfăşurate;

e. salariul primit de persoanele care au un rol social important.

71

14. Ce nu se formează pe principiile economiei de piaţă?a. cererea şi oferta de muncă; b. oferta de forţă de muncă;c. cererea de muncă;d. oferta de credite; e. oferta de mărfuri şi servicii.

15. Care din următoarele caracteristici este comună cererii şi ofertei de muncă?a. invariabilă;b. neomogenitatea;c. mobilitatea ridicată;d. perisabilitatea;e. omogenitatea.

16. Dimensionarea precisă ca volum şi structură pe baza contractelor a cererii de muncă are loc pe baza:a. contractelor dintre sindicate şi patronat la nivelul economiilor

naţionale;b. în a doua fază a întâlnirii dintre cererea şi oferta de muncă;c. în prima fază a întâlnirii dintre cererea şi oferta de muncă;d. pe piaţa muncii;e. în statutul de organizare şi funcţionare a firmei.

17. Mărimea concretă a salariului se poate stabili numai la nivelul firmei deoarece:a. este o componentă a costului;b. este o componentă a valorii adăugate;c. numai la nivel de firmă se poate cunoaşte contribuţia

salariatului la realizarea venitului;d. aici cererea de muncă se dimensionează precis ca volum şi

structură;e. aici se poate cunoaşte gradul de organizare în sindicate şi

capacitatea sindicatelor de a obţine câştig de cauză pentru revendicările salariaţilor.

18. Posesorii forţei de muncă au o mobilitate relativ redusă pentru că:a. au anumite avantaje economice;b. nu acceptă navetismul;c. nu acceptă din principiu schimbarea locului de muncă;d. trebuie să părăsescă mediul economico-social faţă de care sunt

ataşaţi;e. întrucât trebuie să-şi schimbe domiciliul.

72

19. Salariatul renunţă la munca suplimentară în următoarea situaţie:a. salariul real atinge un nivel destul de ridicat pentru a-şi realiza

aspiraţiile de viaţă;b. salariul real este în creştere;c. salariul nominal are o creştere mult superioară a creşterii

preţurilor;d. munca suplimentară este salarizată cu puţin mai mult decât

munca normalăe. pe lângă salariul nominal individual primeşte şi salariul colectiv

şi salariul social.

20. }n anul 1998 salariul mediu nominal lunar a crescut de la 1.200.000 lei la 1.800.000 lei, în timp ce masa monetară a crecut cu 40 %. Puterea de cumpărare a banilor s-a redus cu 30 %, determinând următoarea evoluţie a indicelui salariului real:a. a crescut cu 50 %;b. a crecut cu 7.1 %;c. a scăzut cu 25 %;d. a scăzut cu 6.7 %;e. a rămas constant.

21. Conform negocierilor dintre sindicate, patronat şi guvern salariul real urmează să se majoreze cu 20 %. Având în vedere că indicele preţurilor bunurilor de consum urmează să atingă nivelul de 180 %, creşterea procentuală a salariului nominal trebuie să fie:a. 200 %;b. 216 %;c. 150 %;d. 116 %;e. 50 %.

22. }ntr-o economie naţională salariile nominale cresc, în medie, cu 50 %, iar preţurile bunurilor de consum scad, în medie cu 20 %. Evoluţia indicelui slariului real este următoarea:a. creşte cu 30 %;b. creşte cu 70 %;c. creşte cu 12.5 %;d. creşte cu 87.5 %;e. scade cu 20 %.

23. }ntr-o economie naţională se prognozează o creştere a preţurilor bunurilor de consum de 50 %, din care 80 % urmează să fie acoperită prin indexarea salariilor. Salariul nominal al unui angajat care anterior indexării era de 1.400.000 lei va avea în final următoarea mărime:a. 2.100.000 lei;

73

b. 1.540.000 lei;c. 2.520.000 lei;d. 1.120.000 lei;e. 1.960.000 lei.

24. La nivelul unei ţări într-un an indicele preţurilor bunurilor de consum este cu 20 % mai mare decât indicele bunurilor de producţie, acesta din urmă fiind de 150 %. Creşterea salariilor nominale, în măsură să asigure, în condiţiile de mai sus, creşterea salariului real cu 10 %, va fi de;a. 198 %;b. 164 %;c. 180 %;d. 98 %;e. 70 %.

25. }n anul t0, într-o anumită economie naţională, indicele preţurilor bunurilor de consum a fost de 135 %, în timp ce indicele salariului nominal a fost de 115 %. }n anul t1 în aceeaşi economie naţională, indicele salariului nominal este de 165.6 %, iar creşterea indicelului preţurilor bunurilor de consum este de 143 %. }n aceste condiţii indicele salariului real s-a modificat astfel:a. a scăzut cu 20 %;b. a crescut cu 35.9 %;c. a scăzut cu 1.35 %;d. a scăzut cu 42 %;e. a crescut cu 1.4 %.

26. Dimensiunea ofertei de muncă este;a. identică cu cea a populaţiei apte de muncă (populaţia activă

disponibilă)b. egală cu cea a populaţiei ocupate (efective active)c. mai mică decât mărimea populaţiei apte de muncăd. mai mare decât populaţia aptă de muncăe. mai mică decât aceea a populaţiei ocupate (efectiv active)

27. Salariul nominal se deosebeşte fundamental de profit prin:a. ponderea pe care o deţine în costul de producţieb. modul de exprimarec. factorul de producţie pe care-l remunereazăd. destinaţieie. mărime

28. Care dintre următorii factori influenţează în mod direct şi nu indirect mărimea salariului:a. gradul de organizare ţn sindicate;

74

b. capacitatea sindicatelor de a negocia cu organizaţiile patronale şi cu statul;

c. rezultatele muncii;d. legislaţia cu privire la mişcarea grevistă;e. migraţia internaţională a forţei de muncă.

29. Când salariul practicat pe piaţa muncii este inferior nivelului său de echilibru, în mod normal:

1. oferta de muncă creşte;2. oferta de muncă scade;3. oferta de muncă rămâne neschimbată;4. în mod cert, oferta de muncă este mai mare decât cererea;5. cererea şi oferta de muncă se egalizează la cel mai mare

volum de tranzacţii.a. (1,4);b. (2,4);c. (1,5);d. (3,5);e. (2).

30. Salariul nominal în martie a fost de 3.000.000 de lei şi a crescut la 3.400000 în aprilie, salariul real rămânând neschimbat. Indicele preţurilor a fost:a. 105 %;b. 113, %;c. 84,5 %;d. 75 %;e. nici un răspuns nu este corect.

31. La o creştere a SN de la 600.000 u.m. la 700.000 u.m. şi o scădere a preţurilor bunurilor de consum cu 3%, salariul real a sporit cu:a. 118.000 u.m.;b. 121.000 u.m.;c. 18.000 u.m.;d. 21.000 u.m.;e. 100.000 u.m.

32. Când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%, iar salariul real scade cu 5%, salariul nominal,a. creşte cu 15,5%;b. scade cu 24,0%;c. creşte cu 20,5%;d. scade cu 76,0%;e. creşte cu 10,5%.

75

33. Ştiind că în perioada T0, salariul nominal a fost de 1.500.000 lei şi că preţurile bunurilor de producţie s-au redus în perioada T1 faţă de T0 cu 5%, în timp ce cele ale bunurilor de consum personal au sporit cu 10%, următorul salariu nominal ce va asigura menţinerea salariului real la nivelul anterior va fi:a. 1.700.000;b. 1.650.000;c. 1.550.000;d. 1.800.000;e. 1.750.000.

34. Pentru comportamentul salariului în muncă, cea mai mare importanţă o are:a. salariul real;b. salariul nominal;c. relaţia cu patronatul;d. nivelul cel mai scăzut al preţurilor;e. e. nivelul cel mai ridicat al preţurilor.

XV. PROFITUL

1. }n condiţiile economiei de piaţă agenţii economici din categoria firme consideră ca fiind realizată raţionalitatea activităţi lor atunci când:a. obţin o anumită rată a profitului cu un capital cât mai mare;b. deţin cea mai mare masă şi rată a profitului, în condiţiile unui

număr cât mai mare de rotaţii;c. la o masă a profitului egală cu a altor întreprinderi, rata

profitului este mai mică decât a acestora;d. reuşesc să plătească impozitele pe care le datorează statului;e. numărul persoanelor disponibilizate este mai mare decât cel al

altor firme.

2. Profitul normal este:a. profitul care îl obţine un agent economic în orice condiţii de

activitate;b. profitul care nu depăşeşte o anumită limită legală;c. profitul care se obţine pe căi normale, oricând şi oricum de

către agentul economic;d. profitul considerat suficient de fiecare agent economic pentru a

putea funcţiona în continuare;e. profitul rămas după impozitare.

3. Profitul nelegitim este:a. profitul obţinut pe căi nelegale;

76

b. profitul care nu este însuşit de posesorul firmei de producţie;c. profitul pe care îl însuşeşte agentul economic ca proprietar al

firmei dar nu este realizat în urma activităţii desfăşurate de el ca individ în cadrul firmei;

d. profitul pe care îl realizează un agent economic beneficiind de condiţii mai bune economice sau naturale şi de care nu se foloseşte printr-o concurenţă imperfectă;

e. profitul suplimentar obţinut de un agent economic fără ca acesta să fi adus un aport benefic societăţii, superior faţă de ceilalţi agenţi economici, care nu-l obţin.

4. Profitul care rămâne efectiv la dispoziţia agentului economic este:a. Procentul de impozitare;b. supraprofitul;c. profitul legitim;d. profitul net;e. profitul total.

5. Factorii esenţiali în stabilirea valorii impozitului pe profitul admis sunt:a. valoarea profitului brut şi a impozitului pe profit;b. rata profitului calculată cu ajutorul cifrei de afaceri;c. valoarea profitului legitim;d. dorinţa agentului economic de a admite o parte din venit drept

profit;e. reglementările administraţiei financiare care admit un profit de

o anumită valoare.

6. Funcţia de producţie are rolul:a. de a exprima o legătură între rezultatele obţinute şi modul de

combinare al factorilor de producţie;b. de a da informaţii despre ce şi cât trebuie să se producă;c. să exprime modul de valorificare a producţiei;d. de a reflecta evoluţia producţiei în timp;e. de a indica ceea ce trebuie să facă muncitorul în activitatea sa

productivă.

7. Funcţia de producţie face legătura între:a. piaţa factorilor de producţie şi cea a rezultatelor;b. diferiţi agenţi economici;c. salarii şi producţia obţinută;d. costul mediu al producţiei şi producţia fizică obţinută;e. nivelul costului marginal şi venitul total.

8. Mărimea profitului pentru posesorul capitalului este direct proporţională cu:

77

a. structura firmei care realizează produsele şi serviciile;b. volumul serviciilor şi produselor vândute;c. durata unei rotaţii a capitalului;d. costul factorilor de producţie utilizaţi la obţinerea bunurilor sau

serviciilor;e. nivelul impozitului pe profit.

9. Orice iniţiativă economică se află sub incidenţa directă a profitului deoarece:a. profitul sintetizează rezultatele activităţii oricărei unităţi

economice;b. profitul este o componentă a valorii adăugate;c. profitul este sursa fundamentală a investiţiilor;d. profitul este sursa salariului colectiv;e. profitul este scopul urmărit de acţionari.

10. Mărimea profitului însuşit este invers proporţională cu:a. nivelul preţului mărfii;b. nivelul costului mărfii;c. volumul serviciilor şi mărfurilor;d. numărul de rotaţii al capitalului;e. valoarea producţiei.

11. Scopul acţiunii oricărui proprietar de capital este:a. creşterea şi diversificarea volumului producţiei;b. limitarea consecinţelor inflaţiei;c. obţinerea profitului;d. ridicarea calităţii producţiei;e. creşterea salariului real.

12. Rata profitului reflectă în mod direct:a. nivelul calităţii mărfurilor;b. diferenţa dintre preţul unitar şi costul producţiei;c. capacitatea concurenţială a firmei;d. gradul de rentabilitate al firmei;e. nivelul profitului admis.

13. Care din sursele menţionate nu contribuie la formarea profitului nelegitim:a. practicarea concurenţei incorectă;b. creşterea vitezei de rotaţie a capitalului;c. creşterea inflaţiei;d. economii la cheltuielile pentru protecţia mediului;e. practicarea unor preţuri mai mari decât preţul de echilibru.

14. Salariul se deosebeşte de profit, în principal, prin aceea că:a. salariul este mai mic decât profitul;

78

b. salariul este impozitat mai mult decât profitul ;c. profitul este venit, iar salariul este cost;d. sunt două forme de venit care revin unor factori de producţie

diferiţi;e. profitul este folosit pentru investiţii, iar salariul pentru consum.

15. O firmă dispune de un capital fix care are o durată normată de amortizare de 10 ani. Firma realizează anual o producţie în valoare de 1500000000 lei, pentru care cheltuieşte un capital circulant de 2 ori mai mic decât celelalte cheltuieli materiale şi egal cu cheltuielile salariale. Având în vedere că după vânzarea întregii producţii rata profitului calculată prin cost a fost 50 %, mărimea capitalului fix este:a. 500.000.000 lei;b. 5.000.000.000 lei;c. 5.250.000.000 lei;d. 750.000.000 lei;e. 250.000.000 lei.

16. O bancă dispune de un capital propriu de 100.000.000 lei şi mobilizează de la populaţie sub formă de depuneri la termen 200.000.000 lei, pe o perioadă de 5 ani, cu o rată a dobânzii de 50 %. Banca acordă sub formă de credite o sumă de 250.000.000 lei, pe o perioadă de 5 ani, cu o rată a dobânzii de 80 %, restituibili în cote egale. Dacă cheltuielile anuale ale băncii sunt de 50.000.000 lei, rata anuală a profitului realizată, în primul an, de bancă pentru capitalul propriu este:a. 25 %;b. 33,3 %;c. 50 %;d. 100 %;e. 250 %.

17. O societate bancară are profit anual de 100.000.000 lei şi cheltuielile de funcţionare anuale de 50.000.000 lei. Banca mobilizează de la deponenţi şi plasează în împrumuturi acordate un capital egal. Mărimea acestuia, dacă ratele anuale ale dobânzilor practicate de bancă sunt: 60 % pentru creditele acordate şi 40 % pentru depozitate este:a. 75.000.000 lei;b. 750.000.000 lei;c. 375.000.000 lei;d. 500.000.000 lei;e. 250.000.000 lei.

18. Un agent economic obţine un profit anual de 5.000.000 lei. Valoarea mijloacelor de producţie consumate este de 10.000.000

79

lei, din care 40 % reprezintă amortizarea capitalului fix. Cunoscând faptul că ponderea capitalului circulant în totalul bunurilor de producţie utilizate este de 20 % mărimea ratei profitului la capitalul utilizat este de :a. 41.67 %;b. 22.73 %;c. 35.71 %;d. 16.67 %;e. 10.00 %.

19. Un agent economic produce 10.000 bucăţi din marfa <X> şi efectuează următoarele cheltuieli:

- cheltuieli fixe – 1.000.000 lei- cheltuieli variabile – 4.000.000 lei

Din vânzarea mărfurilor încasează 6.000.000 lei.Cunoscând faptul că elasticitatea ofertei în raport cu preţul

unitar este egală cu 3, mărimea profitului în condiţiile creşterii preţului unitar cu 50 % este:

a. 8.000.000 lei;b. 11.500.000 lei;c. 1.000.000 lei;d. 18.000.000 lei;e. 3.000.000 lei.

20. O firmă realizează o cifră de afaceri de 5.600.0000 $, pentru care cheltuieşte cu salariile 2.000.000$. Cunoscând faptul că amortizarea este egal cu salariile şi mai mare de două ori decât celelalte cheltuieli materiale, mărimea ratei profitului calculată prin cost este:a. 40 %;b. 12%;c. 22.4%;d. 32%;e. 10.7%.

21. O firmă dispune de un capital fix care este prevăzut să se amortizeze în 16 ani. Ea realizează anual o producţie de 4.200.000 $, pentru care consumă sub formă de salarii o sumă egală cu amortizarea şi de trei ori mai mare decât restul cheltuielilor materiale. }n condiţiile în care după vânzarea producţiei rata profitului calculată prin cost a fost de 50 %, mărimea capitalului utilizat şi a profitului sunt :a. 1.600.000 $; 1.400.000 $;b. 19.600.000 $; 1.400.000 $;c. 19.600.000 $; 2.100.000 $;d. 19.200.000 $; 1.400.000 $;e. 14.700.000 $; 2.100.000 $.

80

22. O firmă poate produce anual 1.000 t din marfa <X> pentru care îşi propune să cheltuiască 10.000.000 $ pentru salarii; 2.000.000 $ pentru amortizare, 500.000 $ pentru protecţia mediului şi 1.500.000$ alte cheltuieli materiale. }n timpul executării producţiei alocă salarii doar 8.500.000 $ şi justifică pentru protecţia mediului întreaga sumă, deşi cheltuieşte doar jumătate. Tinând cont de faptul că restul cheltuielilor au fost efectuate la nivelul propus şi că preţul unitar de vânzare a fost de 20.000 $/t, mărimea profitului legitim este:a. 6.000.000 $;b. 7.500.000 $;c. 7.750.000 $;d. 5.500.000 $;e. 8.000.000 $.

23. O firmă dispune de un capital în sumă de 100 mld. lei şi realizează o cifră de afaceri de 10 mld. lei. Firma obţine respecttiva producţie cu un personal de 500 persoane, cărora le plăteşte un salariu mediu de 2.000.000 lei. }n condiţiile în care ponderea cheltuielilor materiale în totalul costului de producţie este de 80 %, rata profitului calculată la capital, la cost şi la cifră de afaceri este:a. 100%; 10%; 50 %;b. 10%; 50%; 50 %;c. 5%; 50%; 100 %;d. 5%; 100%; 50 %;e. 50%; 5%; 100 %.

24. O firmă obţine 1.000 t din produsul A, al cărui cost unitar este de 1.000 $ şi reprezintă 80 % din preţ. Profitul total şi rata profitului calculată prin cost, ca urmare a reducerii costului unitar, cu 20 % se modifică, pentru aceeaşi producţie fizică şi acelaşi preţ, astfel:a. creşte cu 40 % şi rămâne constantă;b. creşte cu 80 % şi creşte cu 125 %;c. creşte cu 80 % şi creşte cu 31.25 %;d. creşte cu 80 % şi creşte cu 16 %;e. creşte cu 80 % şi creşte cu 80 %.

25. O firmă produce anual 10.000 bucăţi din marfa A, cu cheltuieli materiale în sumă de 800.000 lei din care 60 % sunt variabile. Cheltuielile salariale sunt de 600.000 lei, din care 80 % sunt variabile. Preţul de vânzare unitar este de 500 lei. Creşterea productivităţii muncii exprimată în unităţi fizice cu 25 % va determina majorarea cheltuielilor variabile cu 20 %, cu acelaşi personal. }n condiţiile menţinerii preţului unitar profitul şi rata sa calculată prin costul de producţie se modifică astfel:

81

a. creşte cu 29.4 % ; creşte cu 5.8 %;b. creşte cu 29.4 % ; creşte cu 13.8 %;c. creşte cu 129.4 %; creşte cu 13.8 %;d. creşte cu 29.4 % ; creşte cu 113.8 %e. creşte cu 26.9 % ; creşte cu 5.8 %.

26. Un agent economic produce o marfă al cărei cost reprezintă 70 % din preţul de vânzare. Dacă preţul unitar rămâne neschimbat, iar costul se reduce cu 30 %, rata profitului calculată prin cost se modifică astfel:a. creşte cu 70 %;b. creşte cu 242.7 %;c. creşte cu 61.2 %;d. creşte cu 142.7 %;e. creşte cu 170 %.

27. }ntr-o întreprindere se execută două produse, respectiv, produsul A în cantitatea de 1.000 bucăţi şi produsul B în cantitatea 2.000 bucăţi. pentru execuţia lui A se cheltuie 1.000.000 lei costuri fixe şi 3.000.0000 lei costuri variabile, iar pentru B se cheltuie 3.000.000 lei costuri fixe şi 5.000.000 lei costuri variabile. Preţul unitar de vânzare este de 5.000 lei pentru A şi 6.000 lei pentru B. }n vedere creşterii rentabilităţii, echipa managerială hotărăşte sporirea cu 30 % a producţiei fizice pentru produsul cel mai rentabil. }n noile condiţii, pe fondul menţinerii aceloraşi preţuri unitare de vânzare, rata profitului calculată prin cost pe total firmă, se va modifica astfel:a. creşte cu 41.7 %;b. creşte cu 10.9 %;c. creşte cu 64.2 %;d. creşte cu 52.6 %;e. creşte cu 26.1 %.

28. }ntreprinzătorul unei activităţi care este şi posesorul tuturor factorilor de producţie încasează ca venit:a. numai profitb. doar rentăc. numai dobândăd. salariul şi profite. o sumă care cuprinde profit, salariu şi rente

29. Masa profitului este influenţată direct proporţional de viteza de rotaţie a capitalului atunci când:a. durata unei rotaţii creşteb. numărul de rotaţii scadec. ponderea capitalului circulant scaded. numărul de rotaţii creşte

82

e. nici unul din răspunsurile anterioare nu este corect

30. După aprecierea economistului Henri Guitten, cel de care depinde prosperitatea întreprinderii, cel care <face firma> este:a. proprietarulb. acţionarulc. întreprinzătoruld. creditorule. statul

31. Când durata unei rotaţii a capitalului scade, masa profitului:a. creşte;b. scade;c. nu se modifică;d. este zero;e. este negativă.

32. }n t0 raportul profit/cost este 1/2 . Ţn t1 profitul creşte cu 30 %, iar costul scade cu 35%. Rata profitului la cifra de afaceri creşte cu:a. 50 %;b. 150 %;c. 100 %;d. 25 %;e. nici un răspuns nu este corect.

33. O firmă realizează încasări de 20 mld., are costuri materiale de 10 mld., iar 2 mld. sunt costuri salariale. Din profitul brut, 25 % este impozitul, iar din rest, 75 % este repartizat acţionarilor ca dividende. Capitalul social al firmei este divizat ţn 2000 de acţiuni, dividendul pe o acţiune este de:a. 20 mld.;b. 2,25 mld.;c. 3 mld.;d. 4 mld.;e. 5 mld.

34. Rata profitului faţă de încasări: 25%. Cât este rata profitului în funcţie de cost?a. 50%;b. 33%;c. 25%;d. 30%;e. 45%.

83

35. Preţ: 200 lei, din care 20% profit. Cu cât trebuie redus costul pentru ca rata profitului ţn funcţie de cifra de afaceri să crească cu 300%?a. 200;b. 300;c. 180;d. 120;e. 80.

36. }ncasări: 40 mil. u.m. Costuri materiale: 20 mil. u.m.; costuri salariale: 10 mil. u.m. }ntreprinzătorul a investit propriul său capital de 100 mil. u.m. şi a pus la dispoziţia firmei un teren propriu. Dacă ar fi depus banii la bancă, ar fi obţinut o rentă de 2,3 mil. lei. Dacă s-ar fi angajat manager la altă firmă, câştiga un salariu de 1,7 milioane lei. Aflaţi profitul normal şi supraprofitul.a. 7 mil.; 4 mil.;b. 6 mil.; 4 mil.;c. 3 mil.; 7 mil.;d. 5 mil.; 2 mil.;e. 5 mil.; 5 mil.

37. Producţia scade cu 10%. CFM se modifică astfel:a. scade cu 25%;b. creşte cu 20%;c. creşte cu 25%.d. scade cu 10%;e. creşte cu 11%.

38. Rata profitului calculată la costul de producţie, în raport cu rata profitului calculată la capitalul folosit este în mod normal:a. mai mare;b. mai mică;c. egală;d. nu se poate preciza;e. a sau b.

39. Sunt venituri ale factorilor de producţie:1. profitul;2. salariul;3. preţul;4. dobânda;5. costul.

a. (1,2,3,4);b. (1,2,3,4,5);c. (1,4);d. (3,5);e. (1,2,4).

84

40. CFM0 2000 u.m., CVM0 3000 u.m. Producţia creşte de 2 ori şi costurile variabile totale cresc cu 50%. Care este sporul de profit?a. nu este nici un spor;b. 1750;c. 250;d. 5000;e. 850.

41. Rata profitului era în t1 ş 10%, iar în t1 scade cu 2%. Care este rata profitului în t1.a. 9,8%;b. 9,98%;c. 8%;d. 8,8%;e. 2%.

XVI. VENITUL, CONSUMUL, INVESTIŢIILE

1. Forma de exprimare a indicatorilor economici este;a. în unităţi fizice sau valorice;b. procentual;c. adimensional;d. numai valoric;e. numai în unităţi fizice.

2. Indicatorii macroeconomici se pot calcula:a. numai la nivelul economiei naţionale;b. numai la nivelul agenţilor economici;c. cu ocazia unei operaţiuni comerciale;d. de la nivelul agentului economic până la nivel macroeconomic;e. în cazul unei operaţiuni bancare.

3. Calculul indicatorilor macroeconomici are rolul de a :a. cuantifica activitatea economică sau anumite aspecte ale

acesteia;b. stabili nivelul preţurilor din economia naţională;c. fi raportaţi organelor fiscale de către agenţii economici;d. orienta cheltuielile bugetare;e. furniza informaţii cu privire la produsul intern al unei firme.

4. Produsul intern brut se calculează astfel:a. se însumează consumul personal cu cel al statului de bunuri şi

servicii, cu investiţiile brute şi cu exportul net;

85

b. se însumează consumul personal de bunuri şi servicii, cu consumul statului de bunuri şi servicii la care se adaugă consumul de capital fix;

c. se scade din valoarea totală a bunurilor şi serviciilor produse în perioada de calcul de agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării, valoarea investiţiilor nete;

d. din valoarea totală a bunurilor şi serviciilor produse în perioada de calcul de agenţii care îşi desfăşoară activităţi în interiorul ţării se scade producţia finală a agenţilor naţionali care lucrează în străinătate;

e. din valoarea totală a bunurilor şi serviciilor produse în perioada de calcul de agenţii care desfăşoară activitatea în interiorul ţării se scade producţia agenţilor străini care produc în interiorul ţării precum şi consumul intermediar.

5. Produsul intern brut exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor ce formează:a. consumul privat, public, formarea brută de capital şi exportul

net;b. consumul privat, public, intermediar şi amortizarea capitalului

fix;c. consumul public, investiţii brute şi export brut;d. consum public, intermediar, de capital şi cel privat, precum şi

exportul brut;e. consumul public şi privat, formarea brută de capital şi

consumul de capital fix.

6. Venitul naţional se calculează astfel:a. PIB – CCF;b. PNB – CCF + CI;c. PIB + CI;d. CPbBS + CPvBS + SE + IN;e. CPbBS + CPvBS + SE + IB.

Unde: CCF – consum capital fix;CI – consum intermediar;CPbBS – consum public de bunuri şi servicii;CPvBS – consum privat de bunuri şi servicii;SE – sold între producţia finală a agenţilor economici naţionali ce îşi

desfăşoară activitatea în străinătate şi a agenţilor economici străini ce-şi desfăşoară activitatea în ţară;IN – investiţii nete;IB – investiţii brute;

Exn – export net.

7. Mărimea cheltuielilor pentru consum ale unui salariat depinde de :a. nivelul preţurilor;b. mărimea salariului net;c. mărimea şi dinamica salariului;

86

d. rata şomajului;e. volumul de muncă prestată.

8. După J.M. Keynes, la modificarea venitului, majoritatea oamenilor înclină să:a. îşi modifice direct proporţional consumul;b. îşi modifice invers proporţional consumul;c. îşi modifice în acelaşi sens consumul însă cu o rată mai mică;d. păstreze acelaşi consum;e. îşi modifice în acelaşi sens consumul însă cu o rată mai mare.

9. Partea din venit folosită pentru formarea capitalului tehnic reprezintă:a. investiţii nete;b. investiţii brute;c. cheltuieli de producţie;d. consumul de capital fix;e. profit repartizat.

10. Multiplicatorul investiţiilor arată că atunci când are loc o sporire a investiţiilor faţă de situaţia iniţială, venitul se va modifica astfel:a. va creşte cu sporul investiţiilor ponderată cu coeficientul K;b. va scadea cu o valoare egală cu I (Vş C-I) faţă de cconsum;c. va creşte cu o mărime de K ori mai mare decât sporul

consumului;d. va creşte proporţional cu înclinaţia marginală spre economii;e. va creşte invers proporţional cu înclinaţia marginală spre

consum.

11. Factorul care stă la baza incitaţiei pentru investiţii este:a. existenţa unui număr suficient de întreprinzători ce investesc în

acelaşi domeniu;b. rata dobânzii în economie să fie în raport subunitar faţă de rata

rentabilităţii;c. creşterea răspunderii statului în organizarea directă a

investiţiilor;d. creşterea preţului forţei de muncă;e. scăderea preţurilor bunului sau serviciului pentru care se face

investiţia.

12. }ntre investiţia netă şi investiţia brută există următoarele deosebiri:a. investiţia netă este mai mare decât investiţia brută;b. nici o deosebire;c. investiţia netă se referă numai la creşterea stocurilor, în timp ce

investiţia brută se referă şi la creşterea capitalului fix;

87

d. investiţia brută se referă atât la creşterea capitalului fix cât şi a celui circulant în timp ce investiţia netă se referă numai la creşterea capitalului fix;

e. investiţia brută cuprinde faţă de investiţia netă şi amortizarea.

13. Arătaţi care din răspunsurile de mai jos exprimă corect conţinutul investiţiilor:a. parte de venit destinată creşterii stocurilor de mărfuri;b. parte din venit cheltuită pentru creşterea salariilor personalului

angajat suplimentar;c. partea din venit alocată creşterii capitalului fix;d. reprezintă partea din venit cheltuită pentru formarea

capitalului;e. partea din venit destinată înlocuirii capitalului fix uzat şi

creşterii capitalului circulant.

14. Pentru analiza economică a consumului de mărfuri şi servicii ale populaţiei se folosesc, în principal, următoarele:a. anchetele sociologice;b. literatura economică;c. anuarele statistice;d. bugetele de consum al familiilor;e. evoluţia produselor de bază în alimentaţia oamenilor.

15. }n situaţia în care venitul depăşeşte cheltuielile pentru consum, excedentul este folosit în mod direct pentru:a. investiţii nete;b. investiţii;c. în scopuri neproductive;d. acordarea de împrumuturi;e. alte destinaţii, în afara investiţiilor.

16. Ponderea cheltuielilor pentru consum în totalul venitului său pe care o are o familie care alocă pentru economii 300.000 lei, iar pentru consum 1.100.000 lei, este:a. 27.3 %;b. 7.9 %;c. 78.6 %;d. 150.0 %;e. nu se poate determina.

17. Ponderea economiilor pe care le realizează o familie, în totalul venitului său, care alocă pentru satisfacerea trebuinţelor de consum 1.200.000 lei şi pentru economii 400.000 lei, este:a. 75 %;b. 25 %c. 33.3 %;

88

d. nu se poate determina;e. 2.5 %.

18. }ntr-o economie naţională produsul global brut este de 1.000 mld. $, iar diferenţa dintre producţia finală a agenţilor naţionali ce-şi desfăşoară activitatea în străinătate şi a agenţilor străini ce-şi desfăşoară activitatea în ţară este de 10 mld. $. Consumul intermediar fiind de 400 mld. $, înlocuirea capitalului fix scos din funcţiune fiind egală cu 100 mld. $, produsul naţional net are mărimea agală cu:a. 500 mld. $;b. 600 mld. $;c. 610 mld. $;d. 510 mld. $;e. 490 mld. $.

19. }n economia unei ţări la o creştere a venitului cu 30 % are loc o creştere a consumului cu 10 %. }ntrucât iniţial rata consumului a fost de 60 %, înclinaţia marginală spre consum este:a. 0.6;b. 0.4;c. 0.2;d. 0.8;e. 0.02.

20. }n anul de bază, într-o economie naţională, investiţiile au o pondere de 20 % din totalul venitullui. }n condiţiile în care înclinaţia spre economii este 0.4, venitul creşte şi determină sporirea consumului cu 18 %. Creşterea venitului a fost de;a. 36. %;b. 18 %;c. 48 %;d. 12 %;e. 24 %.

21. }ntr-o economie naţională venitul naţional în anul curent era de 400 mld. şi reprezenta o creştere de 20 % faţă de anul anterior, considerat ca bază. }n condiţiile în care înclinaţia marginală spre economii este de 0.4, sporul de venit în anul viitor realizat pe seama investiţiilor din perioada curentă va fi:a. 6.67 mld. $;b. 93.4 mld.$;c. 466.7 mld.$;d. 66.7 mld.$;e. 26.7 mld.$.

89

22. }n anul curent la nivelul unei economii naţionale venitul naţional a înregistrat faţă de anul de bază o creştere de 35 %. }n anul curent mărimea venitului naţional a fost de 1620 mld.$, înclinaţia marginală spre consum a fost de 0.7, iar mărimea sporului economiilor a fost de:a. 420 mld.$;b. 396.9 mld.$;c. 170.1 mld.$;d. 294 mld.$;e. 126 mld.$.

23. }n urma unor investiţii suplimentare de 6.400.000 $, în economia unei ţări, se realizează un spor de venit naţional de 25.600.000 $. }n această situaţie mărimea sporului consumului şi a înclinaţiei spre consum au fost:a. 12.800.000 $; 0.75;b. 19.200.000 $; 0.75;c. 19.200.000 $; 0.25;d. 6.400.000 $; 0.75;e. 6.400.000 $; 0.25.

24. Înclinaţia marginală spre consum reprezintă o relaţie matematică întrea. consum şi venitb. consumul personal şi salariul realc. variaţia consumului şi variaţia venituluid. venit şi consume. variaţia consumului şi variaţia producţiei.

25. Multiplicatorul investiţiilor este cu atât mai mare cu câta. impozitele sunt mai marib. rata consumului este mai marec. înclinaţia marginală spre economii este mai mared. înclinaţia marginală spre consum este mai micăe. înclinaţia marginală spre economii este mai mică.

26. O persoană obţine din munca prestată, la nivelul unui an, un venit în sumă de 5o.ooo.ooo lei, din care plăteşte un impozit pe venitul global în sumă de 2o.ooo.ooo lei. Contribuţia persoanei la formarea P.I.B. în anul respectiv a fost dea. 3o.ooo.ooo leib. 7o.ooo.ooo leic. 5o.ooo.ooo leid. 2o.ooo.ooo leie. nu se poate stabili

90

27. Indicatorii care măsoară mărimea rezultatelor la nivel macroeconomic se exprimă îna. unităţi convenţionaleb. unităţi fizice sau valoricec. unităţi fizice, valorice sau convenţionaled. numai în unităţi fizicee. numai în unităţi valorice

28. În momentul t0 venitul naţional este de 20000 mld. u.m., iar economiile sunt de 4000 mld. u. m..}n t1; venitul naţional creşte cu 20%, iar înclinaţia marginală spre consum este de 0;8. Economiile şi multiplicatorul investiţiilor în t1 vor fi:

a) 4000 mld. u.m.; 4;b) 4800 mld. u.m.; 5;c) 3800 mld. u.m.; 3;d) 2800 mld. u.m.; 2;e) 2900 mld. u.m.; 6.

29. Rata consumului creşte atunci când:a. creşte venitulb. creşte rata economisiriic. scade venitul agenţilor economicid. scade multiplicatorul investiţiilor e. creşte numărul agenţilor economici

30. Volumul economiilor constituie rezultatul comportamentului colectiv al:a. administraţiilor private şi publiceb. agenţilor economici privaţi şi publicic. întreprinzătorilor individualid. deţinătorilor de valutăe. consumatorului individual

31. Când are loc o sporire a investiţiilor (I) multiplicatorul investiţiilor (K) ilustrează faptul că venitul:a. creşte cu o mărime egală cu Kb. creşte cu o mărime invers proporţională cu Kc. scade cu o mărime de K ori mai mică decât Id. creşte cu o mărime de K ori mai mare decât Ce. creşte de K ori mai mult decât I

32. J.M.Keynes consideră că orice fluctuaţie a investiţiilor va duce la fluctuaţia gradului de ocupare, dacă nu e compensată de o modificare a:a. produsului naţional netb. produsului naţional brutc. înclinaţiei marginale spre consum

91

d. diferenţei dintre rata dobânzii şi a profituluie. costului total

33. }n baza legii psihologice fundamentale formulate de J.M. Keynes, rezultă că, în mod normal, ca regulă şi în medie:a. venitul evoluează în sens invers faţă de consum şi economiib. atunci când venitul scade, consumul şi economiile se reduc cu

acelaşi procentc. modificarea procentuală a economiilor este superioară celei a

consumuluid. modificarea procentuală a venitului este mai înaltă decât

modificarea economiilor şi consumuluie. dinamica modificării consumului este superioară dinamicii

modificării ventitului şi economiilor

34. Produsul intern net nu cuprinde:a. cheltuielile statului;b. amortizarea capitalului;c. consumul de stat de bunuri şi servicii;d. investiţia netă;e. consumul personal de bunuri şi servicii.

35. Când PIB PNB, este adevărat că:1. investiţia brută investiţia netă;2. consumul intermediar în mod normal este mai mare decât

consumul de capital fix;3. PIN ş PNN;4. soldul valorilor adăugate brute cu străinătatea este zero;5. VN C + I.

a ş 1 + 2 + 3 + 4 + 5; B ş 3 + 4; C ş 4; D ş 3; E ş 3 + 4 + 5.

36. .Economiile cresc cu 30%, iar venitul cu 9%. Multiplicatorul investiţiilor este:a. 5/3;b. 4;c. 7/3;d. 3;e. un număr pozitiv şi subunitar.

37. Când creşte ponderea consumului intermediar în valoarea produsului global brut:a. creşte eficienţa de ansamblu a economiei;b. scade eficienţa de ansamblu a economiei;c. eficienţa de ansamblu a economiei rămâne neschimbată;d. creşte exportul net;e. amortizarea capitalului fix (CCF) creşte.

92

38. Presupunând că în T0 economiile au reprezentat 40% din venitul naţional, iar acestea au crescut de la 4.000 mil.u.m. la 5.000 mil.u.m., cheltuielile pentru consum sporesc în mod normal cu:a. 20%;b. mai mult de 25%;c. 1.000 mil.u.m.;d. mai puţin de 25%;e. mai puţin de 300 mil.u.m.

39. Conform legii psihologice fundamentale şi presupunând că ponderea econmiilor în venitul naţional iniţial a fost de 20%, la o sporire a venitului naţional de la 4.000 miliarde u.m. în t0 la 4.500 miliarde u.m. în t1, economiile ar putea spori cu:a. 520 mld.u.m.;b. mai mult de 100 mld.u.m.;c. 90 mld.u.m.d. 100 mld.u.m.;e. mai puţin de 100 mld.u.m.

XVII. EFICIENŢA ŞI ECHILIBRUL ECONOMIC

1. Eficienţa economică este:a. un concept opus raţionalităţii umane;b. coincide cu raţionalitatea umană;c. o componentă a raţionalităţii umane;d. o relaţie între factorul uman şi cel tehnic implicat în activitatea

economică;e. dată de gradul de înzestrare tehnică a producţiei.

2. Eficienţa economică se poate exprima astfel:a. sub forma consumului de factori de producţie utilizaţi în

vederea obţinerii rezultatelor respectiveb. sub forma randamentului forţei de muncăc. sub forma raportului între veniturile realizate şi factorii de

producţie neconsumaţi;d. ca raport între rezultatul obţinut şi consumul de factori de

producţie;e. ca raport între veniturile obţinute şi cantitatea de bunuri şi

servicii realizate.

3. Dacă cererea pentru un anumit bun produs de un agent economic este elastică, acesta va acţiona pentru creşterea eficienţei astfel:a. va reduce producţia dar va creşte preţul;b. va creşte preţul de vânzare;

93

c. va scade preţul de vânzare şi va creşte producţia până când costul marginal va fi egal cu costul mediu total;

d. va creşte producţia în condiţiile în care costul marginal va depăşi costul mediu total;

e. va mări stocul de produse pentru a le vinde când cererea îşi va pierde elasticitatea.

4. Pragul minim al rentabilităţii firmei se realizează atunci când:a. veniturile totale sunt egale cu costul marginal;b. veniturile totale sunt egale cu costul mediu;c. venitul mediu este egal cu costul marginal;d. venitul total este egal cu costul total;e. costul mediu este egal cu costul marginal.

5. Pentru creşterea eficienţei, întreprinderea trebuie să ia măsuri precum:a. creşterea cheltuielilor pentru îmbunătăţirea calităţii bunurilor

(preţul bunurilor rămâne constant);b. reducerea cheltuilelilor cu implementarea noi tehnologii;c. creşterea activităţii economice (a producţiei) indiferent de

condiţiile de piaţă;d. reducerea cheltuielilor sociale şi de protecţie a mediului;e. reducerea generală a costurilor pe baza criteriilor economice.

6. Echilibrul economic apare astfel:a. statul creează printr-o legislaţie corespunzătoare condiţiilor

apariţiei echilibrului economic;b. numai patronatul este cel care acţionează către obţinerea şi

menţinerea echilibrului economic;c. bugetul de stat este cel ce creează condiţiile exitenţei stării de

echilibru;d. agenţii economici, în totalitate, acţionează pe piaţă conform

intereselor lor determinând apariţia echilibrului economic;e. consumatorii, prin comportamentul lor fac să apară echilibrul

economic.

7. Condiţia de echilibru în cazul pieţei bunurilor este următoarea:a. Y = D + H;b. Y+ H = C + S;c. C + S + D = H + E + I;d. S + E = I + H;e. S + C + H = E + I + C.

8. Printre condiţiile care trebuie să le îndeplinescă echilibrul pieţei monetare se numără:a. cererea şi oferta de monedă să fie în concordanţă cu cererea şi

oferta de bunuri economice;b. viteza de circulaţie a banilor;

94

c. volumul global al tranzacţiilor de pe piaţă să fie constant;d. inflaţia să fie zero;e. oferta reală de bani să depăşească cererea reală de bani.

9. Printre motivele pentru care condiţiile echilibrului economic au un caracter teoretic sunt:a. egalitatea cererii cu oferta se realizează doar ca tendinţă şi

niciodată în realitate;b. cererea depăşeşte totdeauna oferta, deci nu pot fi niciodată

egale;c. existenţa mai multor cumpărători decât ofertanţi;d. deoarece doar teoria a descoperit condiţiile echilibrului general

şi nu a existat, până în prezent, nimeni care să le aplice în practică;

e. existenţa permanentă a unei rate a inflaţiei.

10. Starea de presiune care relevă dezechilibrul pe piaţă se manifestă prin:a. existenţa unei oferte mai mici decât cererea;b. creşterea valorii indicatorilor economici;c. creşterea puternică a preţurilor;d. atragerea cumpărătorului prin oferte mai bune calitativ;e. investiţii masive pentru creşterea producţiei.

11. Starea de absorbţie care determină dezechilibrul pe piaţă se caracterizează prin:a. creşterea şomajului ;b. scăderea preţurilor;c. apar cozile în vederea stabilirii ordinii de acces la bunuri;d. cumpărătorii sunt satisfăcuţi mai ales de calitatea în creştere a

bunurilor;e. marea majoritate a investiţiilor servesc direct lărgirii gamei

sortimentale şi caliative a produselor.

12. Referitor la activitatea economică a unei societăţi comerciale se cunosc următoarele date:

- capitalul folosit de 100 mld. lei, din care 60 mld. lei reprezintă capitalul fix cu o durată normală de funcţionare de 12 ani;

- ponderea cheltuielilor materiale în totalul costurilor de producţie este de 80 %;

- numărul de salariaţi este de 100 persoane;- valoarea producţiei anuale este de 80 mld. lei;

Mărimile productivităţii muncii, ratei profitul prin costuri şi consumul de factori de producţie pe unitatea de venit realizat, sunt în ordine, următoarele:

a. 0,08 mld. lei/salariat; 42,2 %; 0,7 lei cheltuieli/1 leu venit;

95

b. 0,8 mld. lei/salariat; 29,7 %; 1,25 lei cheltuieli/1 leu venit;c. 0,8 mld. lei/salariat; 42,2 %; 1,25 lei cheltuieli/1 leu venit;d. 0,8 mld. lei/salariat; 42,2 %; 0,7 lei cheltuieli/1 leu venit;e. 0,8 mld. lei/salariat; 29,7 %; 0,7 lei cheltuieli/1 leu venit.

13. }n cadrul unei economii naţionale valoarea mărfurilor destinate vânzării este de 5000 mld. $, iar nivelul indicelui preţurilor este de 175 %. Viteza de circulaţie a banilor în condiţiile unei mase monetare de 2000 mld. $ este egală cu:a. 437,5 rotaţii;b. 2,500 rotaţii;c. 28,571 rotaţii;d. 4,375 rotaţiie. nu se poate determina.

14. Pentru a produce marfa <A> un agent economic are un cost variabil unitar de 5000 $ şi cun cost fix global de 20000 $. }n condiţiile în care preţul unitar este de 10000$, pragul minim al rentabilităţii este aferent unei producţii de:a. 9 bucăţi;b. 5 bucăţi;c. 6 bucăţi; d. 4 bucăţi;e. 3 bucăţi.

15. În condiţiile în care o firmă produce marfa x cu un preţ unitar de lo.ooo dolari, la un cost fix global de 5o.ooo.ooo dolari şi un cost variabil unitar de 5.ooo dolari, pragul minim al rentabilităţii corespunde unei producţii de:a. 5000 buc.b. 11000 buc.c. 5500 bucd. l0000 buce) nu se poate determina.

16. Între afirmaţiile de mai jos, adevărată estea. oricare activitate în care creşte productivitatea muncii este

eficientăb. oricare activitate în care creşte randamentul capitalului este

eficientăc. oricare activitate rentabilă este eficientăd. oricare activitate industrială este rentabilăe. oricare din cele de mai sus

17. Criteriul major al stării de rentabilitate la nivelul firmei estea. maximizarea producţieib. maximizarea cifrei de afaceri

96

c. satisfacerea cerinţelor consumatorilord. maximizarea profituluiîe. realizarea echilibrului economic.

18. Se cunosc următoarele informaţii privind piaţa bunurilor dintr-o ţară: rata consumului este 80%, valoarea bunurilor produse în ţară etse de 1 mil. u.m., investiţiile nete sunt de 300.000 u.m., exporturile de 400.000 u.m., importurile de 390.000 u.m.. Pe baza acestor informaţii, rezultă că piaţa bunurilor se caracterizează prin:a. dezechilibru de absorbţie de 110.000 u.m.b. echilibru c. dezechilibru de presiune de110.000 u.m.d. absorbţie pe termen lung; presiune pe termen scurte. presiune pe termen lung; absorbţie pe termen.

19. Condiţia cea mai importantă pentru ca o economie să fie eficientă estea. creşterea venitului total şi pe locuitorb. rentabilitateac. echilibruld. balanţă de plăţi echilibratăe. inexistenţa şomajului şi a inflaţiei.

20. }n dinamica unei economii de piaţă condiţiile echilibrului economic sunt realizate:a. ciclicb. numai în situaţii de presiunec. numai în situaţii de absorbţied. ca tendinţăe. numai în condiţii de criză economică

21. Minimizarea consumului de resurse are drept consecinţe nemijlocite:a. scăderea PNBb. scăderea calităţii bunurilor produsec. scăderea competitivităţii bunurilor prodused. minimizarea diferenţei dintre cost şi preţ pentru bunurile

produsee. creşterea eficienţei economice

22. Faţă de sfera de cuprindere a productivităţii muncii, sfera eficienţei economice este:a. mai largă;b. mai restrânsă;c. aceeaşi;d. aceeaşi, dacă productivitatea muncii creşte mai repede decât

salariile;

97

e. aceeaşi, dacă productivitatea muncii creşte mai încet decât salariile.

23. Starea de presiune se manifestă prin:1. cerere mai mare decât oferta;2. concurenţă ţntre cumpărători;3. stimularea creşterii calităţii;4. stimularea risipei;5. cerere mai mică decât oferta.

a = 1 + 4; b = 1 + 3+ 4; c = 3 + 5; d = 3 + 4 + 5; e = 1 + 2.

24. Când pe piaţa bunurilor şi serviciilor selecţia o fac vânzătorii există:

1. echilibru;2. dezechilibru;3. presiune;4. absorbţie;5. recesiune.

a = 2 + 4; b = 2 +3; c = 1; d = 1 + 4; e = 2 + 4 + 5.

25. Dacă într-o economie masa monetară este de 3.000 mld.u.m., viteza de rotaţie a banilor este 10, volumul valoric al tranzacţiilor este de 20.000 mld.u.m., atunci piaţa monetară:a. este în echilibru;b. este dezechilibrată, deoarece oferta este în exces;c. poate să fie sau poate să nu fie în echilibru;d. este dezechilibrată, deoarece oferta este prea mică;e. nu se poate aprecia întrucât datele sunt insuficiente.

26. Când preţul unui bun creşte de la 10 la 20 u.m., cererea scade de la 1.000 la 700 bucăţi, iar oferta creşte cu 10%. Dacă iniţial piaţă se află în echilibru, creşterea preţurilor va determina:a. un nou nivel de echilibru;b. exces de cerere de 400 bucăţi;c. esces de ofertă de 400 bucăţi;d. nu se poate preziza efectul creşterii preţului asupra ofertei,

deoarece nu se cunoaşte nivelul iniţial al acestuia;e. un exces de ofertă de 100 bucăţi.

27. Se cunosc următoarele informaţii privind piaţa bunurilor dintr-o ţară: rata consumului este de 80%, valoarea bunurilor produse în ţară este de 1 mil.u.m., investiţiile nete sunt de 300.000 u.m., exporturile de 400.000 u.m., importurile de 390.000 u.m. Pe baza acestor informaţii rezultă că piaţa bunurilor se caracterizează prin:a. echilibru;b. dezechilibru de presiune de 110.000 u.m.;c. dezechilibru de absorbţie de 110.000 u.m.;d. absorbţie pe termen lung; presiune de termen scurt;

98

e. presiune pe termen lung; absorbţie pe termen scurt.

28. Care dintre elementele de mai jos fac parte din cererea globală:a. exporturile;b. volumul bunurilor economice;c. importurile;d. economiile;e. resursele.

29. Piaţa de bunuri care funcţionează bine este întotdeauna:a. plină de mărfuri;b. cea monetară;c. în stare de presiune;d. în stare de absorbţie;e. în echilibru.

XVIII. ŞOMAJUL

1. Din categoria şomerilor fac parte:a. orice individ care nu găseşte un loc de muncă;b. persoanele apte de muncă dar care nu găsesc un loc de muncă

cu normă întreagă;c. populaţia activ disponibilă care caută un loc de muncă şi care

poate fi angajată cu normă întreagă sau redusă numai în anumite momente ale dezvoltării economice;

d. populaţia aptă de muncă dar care nu este angajată astfel încât să primească un salariu regulat;

e. orice individ care trăieşte pe seama unei forme de ajutor social.

2. Printre caracteristicile şomajului se numără şi nivelul şomajului. Semnificaţia acestei caracteristici este:a. numărul ramurilor economice în care se înregistrează şomaj;b. numărul ţărilor în care există şomaj;c. nu are o reprezentare reală, fiind doar un concept;d. numărul absolut sau relativ al şomerilor;e. vârsta până la care populaţia este afectată de şomaj.

3. O caracteristică a şomajului este şi intensitatea cu care se manifestă. Semnificaţia acestui termen este:a. gradul de ocupare a populaţiei, adică poate fi şomaj total sau

parţial;b. în timp şomajul cunoaşte niveluri ridicate sau niveluri mai mici;c. se referă la gradul de nemulţumire al şomerilor, în funcţie de

posibilităţile materiale ale acestora;d. că în unele ţări şomajul este mai accentuat, în altele (ţări

dezvoltate) este mai mic ca nivel;e. nu au o semnificaţie reală.

99

4. Conform definiţiei dată de Biroul Internaţional al Muncii, vârsta de la care o persoană poate fi considerată şomer este:a. peste 16 ani;b. peste 18 ani;c. peste 15 ani;d. peste 21 ani;e. peste 17 ani.

5. Printre condiţiile care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi încadrată drept şomer, conform Biroului Internaţional al Muncii se numără:a. este disponibilă pentru o muncă salariată şi are peste 15 ani;b. persoane care se confruntă cu dificultăţi mari, precum:

accidentele de muncă, bolile profesinale cărora nu le pot face faţă cei în cauză dacă nu li se acordă ajutorul de şomaj;

c. nu munceşte şi are 18 ani;d. are peste 15 ani şi nu caută un loc de muncă;e. Biroul Internaţional al Muncii nu a definit condiţiile ca o

persoană să fie catalogată drept şomer.

6. Şomajul se poate forma astfel:a. pe baza persoanelor care termină parioada de şcolarizare şi

îndeplinesc condiţiile pentru a fi şomeri;b. numai în urma restructurării unităţilor economice;c. pe seama persoanelor care nu mai vor să muncească, găsind

alte surse existenţă;d. pe seama persoanelor care au o ocupaţie, dar a căror venit nu

este sub formă salarială;e. pe seama indivizilor care nu mai vor să muncească.

7. Şomajul ciclic reprezintă:a. situaţia unei persoane care la un anumit interval regulat (sub 1

an) pierde locul de muncă;b. fenomenul care face ca la un număr de <n< persoane una să

fie şomeră;c. este şomajul care apare din cauza crizelor economice şi

conjuncturilor defavorabile la diferite intervale de timp;d. reprezintă şomajul în care persoana aflată în această situaţie

este susţinută de către stat cu o anumită sumă de bani oferită ciclic;

e. este tipul de şomaj în care şomerul trebuie să se prezinte periodic (ciclic) la oficiul de şomaj.

8. Şomajul tehnologic reprezintă:a. situaţia economică în care capitalul tehnic este oprit din lipsă de

materii prime sau comenzi;

100

b. acel şomaj care este monitorizat cu ajutorul tehnologiilor moderne;

c. şomajul determinat de retehnologizare şi restructurare;d. şomajul care afectează personalul ce lucrează în domeniul

tehnic;e. şomajul apărut în era tehnologiilor moderne.

9. Şomajul structural este şomajul ce apare în urma:a. modificării structurării populaţiei şomere pe sexe;b. modificării structurării populaţiei şomere pe categorii de vârstă;c. modificării structurării populaţiei şomere pe categorii

profesionale;d. modificării structurii economiei pe activităţi, ramuri şi

subramuri;e. structurii şomerilor în funcţie de veniturile din perioada când

erau salariaţi fapt ce determină şi diferenţieri ale ajutorului de şomaj.

10. Şomajul voluntar apare în următoarea condiţie:a. când un grup de indivizi ce au surse de existenţă se sacrifică şi

intră în şomaj pentru a lăsa alte persoane mai defavorizate să lucreze;

b. când sunt persoane care prestează voluntar activităţi fără a fi plătite, ocupând astfel locul altor persoane care sunt nevoite să rămână în şomaj;

c. atunci când nivelul îndemnizaţiei de şomer este scăzută;d. patronatul nu vrea să angajeze personal din cauza salariilor

mari pe care trebuie să le plătească;e. când populaţia şomeră nu vrea să lucreze deoarece patronatul

este imoral.

11. Populaţia aptă de muncă a unei ţări este de 12.000.000 locuitori, din care 80% reprezintă populaţia ocupată. Numărul şomerilor este de 1.200.0000 persoane, iar rata şomajului în funcţie de populaţia ocupată are o mărime procentuală egală cu:a. nu se poate determina;b. 8%;c. 10%;d. 12.5%;e. 125%.

12. }ntr-o economie naţională care are în perioada curentă o populaţie de 25 milioane locuitori, numărul şomerilor a crescut în perioada curentă faţă de perioada de bază, ajungând să deţină o pondere de 20% din totalul populaţiei active. Dacă rata de activitate în perioada curentă este de 60%, rata şomajului

101

calculată prin populaţia activă are în perioada curentă următorul nivel:a. 12%;b. 13.6%;c. 20%;d. 2%;e. nu se poate calcula.

13. }ntr-o ţară 16 milioane persoane sunt apte de muncă. Populaţia ocupată este de 12 milioane persoane. Din populaţia aptă neocupată, 80% caută un loc de muncă şi sunt dispuşi să se angajeze imediat. Gradul de ocupare, numărul de şomeri şi rata şomajului calculată în funcţie de populaţia aptă de muncă sunt:a. 75%, 4.2 milioane persoane, 25%;b. 70%, 2.2 milioane persoane, 20%;c. 80%, 4.2 milioane persoane, 25%;d. 75%, 3.2 milioane persoane, 20%;e. 75%, 5.2 milioane persoane, 25%.

14. Populaţia totală a unei ţări reprezintă 40 milioane persoane; populaţia inaptă de muncă din diferite motive (vârstă, sănătate, etc.) deţine o pondere de 40% din populaţia totală. Numărul şomerilor este de 2 milioane persoane, iar populaţia ocupată de 20 milioane persoane.

Populaţia aptă de muncă şi rata şomajului calculată în funcţie de populaţia ocupată sunt:

a. 26 milioane persoane; 10%;b. 24 milioane persoane; 12%;c. 24 milioane persoane; 10%;d. 22 milioane persoane; 10%;e. 25 milioane persoane; 10%.

15. Populaţia aptă de muncă dintr-o ţară este de 27 milioane persoane, din care 18 milioane de persoane reprezintă populaţia ocupată. Populaţia totală a ţării este de 36 milioane persoane. Rata şomajului calculată în funcţie de populaţia ocupată este de 4 %. Numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în funcţie de populaţia aptă de muncă sunt:a. 700.000 persoane; 2.8%;b. 650.000 persoane; 3%;c. 750.000 persoane; 2.6%;d. 720.000 persoane; 3.5%;e. 720.000 persoane; 2.6%.

16. }ntr-o ţară, rata şomajului calculată în funcţie de populaţia ocupată este de 6% iar populaţia ocupată este de 16 milioane. Numărul şomerilor este:a. 950.000 persoane;

102

b. 940.000 persoane; c. 1.000.000 persoane;d. 960.000 persoane; e. 905.660 persoane.

17. Populaţia aptă de muncă dintr-o ţară este 12.000.000 persoane iar cea ocupată este 10.000.000 persoane. Dintre persoanele neocupate 300.000 nu doresc să lucreze şi nu caută loc de muncă, 195.000, deşi au depus cereri de încadrare în muncă nu se pot angaja pentru că nu sunt disponibili, iar 5.000 au fost afectate de accidente şi au fost pensionate pe perioade determinate precis. Numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în funcţie de populaţia aptă de muncă sunt:a. 1.500.000 persoane; 12.5%;b. 1.000.000 persoane; 10%;c. 1.500.000 persoane; 10%;d. 1.400.000 persoane; 12%;e. 1.500.000 persoane; 14.5%.

18. }ntr-o ţară, din totalul populaţiei ocupate de 16 milioane persoane, lucrau, în t0, în sectorul de stat 12.5%. }n perioada t1, numărul populaţiei ocupate a sporit cu 2.000.000 de persoane, din care 1.800.000 au fost ocupate în sectorul particular. Numărul angajaţilor din sectoarele particular şi de stat în totalul populaţiei ocupate, în t1, sunt:a. 16.000.000 persoane; 2.200.000 persoane;b. 15.800.000 persoane; 2.200.000 persoane;c. 16.500.000 persoane; 2.200.000 persoane;d. 15.800.000 persoane; 2.500.000 persoane;e. 14.000.000 persoane; 2.000.000 persoane.

19. Indemnizaţia de şomaj este o formă a:a. salariului colectiv;b. salariului de bază;c. salariului nominal;d. salariului real;e. salariului social.

20. Capacitatea cea mai mare de a crea locuri de muncă şi de ameliorare a productivităţii muncii pe termen mediu şi lung, o area. .reducerea şomajuluib. diminuarea inflaţieic. creşterea investiţiilord. împărţirea muncii.e. repatrierea emigranţilor în ţările lor.

103

21. Marile dificultăţi pe care le întîmpină garantarea indemnizaţiei de şomaj sunta. limita fondurilor ce pot fi utilizate în acest scopb. necesitatea practicării unor sisteme de acordare cât mai

echitabilă a fondurilorc. nemulţumirile celor care contribuie la constituirea fondului

pentru şomajd. stabilirea unui nivel al ajutorului pentru şomaj în aşa fel încât să

incite la încadrarea în muncăe. toate cele de mai sus.

22. Soluţionarea problematicii şomajului vizează implicarea următorilor factoria. firmeleb. societateac. cei care lucreazăd. şomeriie. toţi cei de mai sus

23. Pornind de la dificultăţile pe care le ridică definirea şomajului, măsurarea sa reprezintăa. o problemă soluţionatăb. o activitate care nu poate fi soluţionatăc. o problemă de estimare cât mai aproape de realitated. o problemă nesemnificativă pentru şomaje. nici una din cele de mai sus.

24. }n mod normal, populaţia ocupată, comparativ cu numărul şomerilor dintr-o economie:a. este mai mare;b. este mai mică;c. este egală;d. noţiunile sunt sinonime;e. nu există nici o legătură între cele două noţiuni.

25. La momentul T0, rata şomajului este de 10%. Ulterior, populaţia activă disponibilă creşte cu 1% iar numărul şomerilor cu 11,1%. }n aceste condiţii, rata şomajului:a. scade cu 1%;b. nu se modifică;c. creşte cu 9,9%;d. scade cu 5%;e. creşte cu 5%.

26. Şomajul care apare atunci când persoanele active disponibile nu pot să se angajeze pentru că nivelul ridicat al salariilor impus prin

104

negocieri colective determină diminuarea cererii de muncă, se numeşte:a. parţial;b. voluntar;c. involuntar;d. structural;e. total (tehnologic).

27. Populaţia totală a unei ţări este de 22,5 mil.pers. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă 10 mil.pers.; populaţiei în vârstă de muncă, dar inaptă 0,2 mil.pers.; femei casnice, elevi, studenţi 0,8 mil.pers.; populaţia ocupată 10 mil.pers. Numărul şomerilor şi rata şomajului (calculată prin ambele metode) reprezintă:a. 2,3 mil. 23% 18%;b. 1,5 mil. 15% 12,2%;c. 2,5 mil. 25% 22%;d. 1,5 mil. 13% 11%;e. 2,3 mil. 21,3% 19,3%

28. Când numărul personalului ocupat creşte, producţia totală creşte dacă:

1. productivitatea marginală a muncii creşte;2. productivitatea marginală a muncii scade;3. productivitatea marginală a muncii rămâne constantă;4. productivitatea marginală a muncii devine negativă;5. productivitatea marginală a muncii devine zero.

a. (1,2,3);b. (1,2,3,5);c. (1,3);d. (1,3,5);e. (1,2,3,4,5).

XIX. INFLAŢIA

1. Fenomenele majore ce afectează economia în condiţiile inflaţiei sunt:a. scăderea puterii de cumpărare datorată creşterii generalizate a

preţurilor;b. creşterea generală a nivelului şomajului;c. restructurarea economică a marilor firme;d. creşterea salariului real;e. privatizarea pe scară largă a agenţilor economici.

2. Care din următoarele creşteri de preţ poate fi considerată ca fiind o expresie a inflaţiei:

105

a. creşterea preţului la carburant prin majorarea accizelor;b. creşterea preţului la pâine datorată unui deficit de grâu;c. creşterea preţului la un produs de monopol fenomen prin care

se urmăreşte creşterea profitului firmei producătoare;d. creşterea preţului la produsele alimentare şi nealimentare

înregistrată timp de 3 luni;e. creşterea temporară preţurilor la produsele alimentare în

preajma sărbătorilor de iarnă.

3. }n cazul unui proces inflaţionaist, odată cu creşterea preţurilor se înregistrează:a. creştera cantităţii de bunuri cumpărate;b. o ofertă de bunuri mai mare decât masa monetară;c. scăderea în mărime absolută a veniturilor;d. scăderea puterii de cumpărare a unităţii monetare;e. creşterea salariului real.

4. Dezechilibrul între masa monetară excendentară şi volumul scăzut al bunurilor şi serviciilor determină în cel mai scurt timp:a. o cerere scăzută de bunuri şi sevicii;b. o cerere mai mare de bunuri şi servicii;c. o creştere în termeni reali a veniturilor;d. o scădere a salariului nominal net;e. o creştere a bunăstării generale, datorate deţinerii de către

populaţie a unor sume mari de bani.

5. Inflaţia se diminuează în condiţiile:a. existenţa unei cereri inelastice;b. existenţa unei oferte elastice;c. existenţa unei oferte inelastice;d. creşterii veniturilor populaţiei;e. scăderii nivelului dobânzilor bancare.

6. Inflaţia importată reprezintă:a. un import ca oricare altul, care are însă taxe vamale foarte

mari;b. inflaţia datorată preţurilor mari la unele bunuri în ţările din care

acestea se importă;c. inflaţia care există în ţările din jur şi care este preluată ca

model, chiar dacă nu există relaţii comerciale cu aceste ţări;d. creşterea preţurilor de export a bunurilor importate;e. creşterea preţurilor bunurilor importate datorată creşterii

taxelor vamale.

7. Propagarea undei inflaţioniste presupune:a. dezvăluirea de către presă a nivelului inflaţiei;b. o creştere a veniturilor nominale datorată creşterii preţurilor;

106

c. o creştere a volumului produselor pe piaţă, datorată creşterii preţului;

d. o creştere a puterii de cumpărare;e. o scădere a nivelului general al dobânzilor (datorată creşterii

ofertei de masă monetară).

8. Indexarea veniturilor agenţilor economici reprezintă:a. o măsură de diminuare a inflaţiei;b. o măsură de control a inflaţiei;c. o măsură de protecţie a agenţilor economici faţă de scăderea

mărimii reale a veniturilor;d. o măsură de protecţie a agenţilor economici faţă de risurile la

care se supun depunându-şi veniturile la o bancă ce poate da faliment;

e. o metodă de calcul a indicelui de creştere a salariilor în raport cu mărimea inflaţiei .

9. Pentru anul <X> comisia de negociere a indexării salariilor a hotărât ca salariile nominale să fie majorate cu 50 %, ceea ce reprezintă o creştere a salariilor reale cu 10 %. Creşterea totală a indicelui general al preţurilor bunurilor ce consum luată în calcul a fost de:a. 50 %;b. 13.6 %;c. 36.36 %;d. 165 %;e. 150 %.

10. }n perioada curentă un agent economic are în contul unei bănci o anumită sumă de lei. Pentru anul următor se prevede ca rata dobânzii să fie de 20 %. Mărimea reală a depunerii bancare se va majora cu 10 % dacă rata inflaţiei va fi de :a. 10 %;b. 9.1 %;c. –9.1 %;d. 90.9 %;e. 109.1 %.

11. Comisia naţională de negociere a indexărilor salariale a hotărât ca în anul 1999 să se asigure o creştere a salariilor reale cu 20 %, în condiţiile sporirii salariilor nominale cu 70 %. Mărimea ratei inflaţiei luată în calcul este de:a. 141.7 %;b. 204.0 %;c. 104.0 %;d. 41.7 %;e. nu se poate calcula.

107

12. Structura cheltuielilor totale de consum din România în anul 1997 şi creşterile de preţuri ale bunurilor de consum, preluate din bugetele de venituri şi cheltuieli ale unei familii de salariaţi este prezentată în tabelul de mai jos:

Nr.crt.

Denumirea categoriei de cheltuieli

Ponderea categoriei de cheltuieli în total consum

%Creşterea indicelul aferent fiecărei categorii

1. Alimente şi băuturi 58 % 10 %2. }mbrăcăminte şi

încălţăminte9 % 20 %

3. Locuinţă şi înzestrarea cu bunuri

14 % 30 %

4. Medicamente şi îngrijire medicală

2 % 10 %

5. Transport şi telecomunicaţii

8 % 40 %

6. Cultură, învăţământ, educaţie

4 % 50 %

7. Alte cheltuieli pentru uz personal

5 % 20 %

}n condiţiile de mai sus, rata inflaţiei a fost de:a. 182 %;b. 18.2 %;c. 118.2 %;d. –18.2 %;e. nu se poate calcula.

13. Măsurarea inflaţiei se realizează apelând cel mai adesea la:a. indicele preţului pentru un produs reprezentativ;b. indicele sintetic la preţurilor;c. creşterea spectaculoasă a preţurilor produselor alimentared. indicele masei monetaree. toţi indicatorii mai sus prezentaţi

14. Printre cauzele multiple care explică inflaţia întâlnim:a. acoperirea deficitelor bugetare şi balanţelor de plăţi externe

108

b. creşterea excesivă a credituluic. creşterea salariilor şi a costurilord. scăderea producţiei de bunuri şi servicii care nu a fost urmată

de scăderea corespunzătoare a masei monetaree. toate cele de mai sus

15. Printre măsurile antiinflaţioniste, de apărare sau protecţie a agenţilor economici împotriva creşterii preţurilor şi scăderii puterii de cumpărare a banilor, cea mai importantă, prin dimensiunile sale, este:a. creşterea dobânzilor plătite pentru economiile păstrate la

instituţiile financiare;b. acordarea de compensaţii de către stat şi întreprinderi pentru

diferitele categorii ale populaţiei;c. subvenţionarea preţurilor unor produse;d. indexarea veniturilor agenţilor economici, îndeosebi a salariilor

şi pensiilore. toate cele de mai sus.

16. Populaţia unei ţări poate obţine avantaje în condiţiile stării inflaţioniste dacă:a. cumpără acţiunib. împrumută propriile disponibilităţi băneştic. cumpără obligaţiunid. îşi menţine economiile băneşti în numerare. transformă disponibilităţile băneşti în monedă convertibilă şi

stabilă, pe care, ulterior , o schimbă pe monedă naţională;

17. Pentru dimensiunea şi controlul inflaţiei nu se acţionează pentru:a. echilibrarea balanţei de plăţi externeb. echilibrarea bugetului de statc. restrângerea ofertei de bunuri şi serviciid. <îngheţarea> salariilor şi a preţurilore. restrângerea masei monetare

18. Inflaţia afectează negativ:a. pe debitorib. pe speculatorii de valutăc. economiile şi pe agenţi economici cu venituri mici şi fixed. importul şi exportule. pe speculatorii de valută

19. Inflaţia nu poate nu fi limitată prin:a. reducerea slariilorb. menţinerea preţurilorc. limitarea vânzărilor în rate

109

d. diminuarea dobânzii la creditele bancaree. creşterea rezervelor monetare obligatorii ale băncilor

20. }ntr-o economie naţională în care are loc un proces inflaţionist se recomană următoarele măsuri:a. reducerea impozituluib. reducerea fiscalităţiic. reducerea cantităţii de bunuri destinate vânzăriid. reducerea dobânzilore. echilibrarea bugetului

21. Viteza de circulaţie a banilor creşte cu 3 %, oferta de bani cu 9 %, iar producţia cu 5%. Rata nominală a dobânzii este de 12 %. Cât este rata reală a dobânzii?a. 9 %;b. 5 %;c. 3 %;d. 12 %;e. 7 %.

22. Dacă în perioada 1996-1999 preţurile au crescut cu 1200 % iar în perioada 1990-2000 cu 1452 %, cu cât s-a modificat rata inflaţiei în 2000 faţă de 1999?a. a scăzut cu 21 %;b. a crescut cu 21 %;c. a crescut cu 26 %;d. a scăzut cu 250 %;e. a crescut cu 250 %.

23. Pentru reducerea inflaţiei se acţionează prin:a. creşterea cheltuielilor publice;b. creşterea şomajului;c. creşterea fiscalităţii;d. reducerea ratei dobânzii;e. reducerea şomajului.

24. }n scopul reducerii ratei inflaţiei se pot lua următoarele măsuri:a. creşterea preţurilor;b. vânzarea de hârtii de valoare de către guvern pe piaţa

financiară;c. creşterea ratei dobânzii;d. a + b + c;e. b + c.

25. Se cunosc următoarele date privind o economie naţională:

T0 T1

- masă monetară (mld.) 4000 ---- volumul valoric al bunurilor --- 50.000

110

marfare (mld.)- viteza de rotaţie a banilor --- 10- indicele preţurilor (%) 100% 200%

Puterea de cumpărare a banilor:a. creşte cu 200%;b. creşte cu 25,5%;c. scade cu 625%;d. scade cu 37,5%;e. nu se modifică.

26. Inflaţia se caracterizează prin aceea că:a. sporirea preţului şi menţinerea puterii de cumpărare a unităţii

monetare au loc concomitent;b. masa monetară depăşeşte nevoile tranzacţiilor de bunuri şi

servicii pe piaţă;c. oferta de bunuri economice este mai mare decât masa

monetară;d. salariul real creşte mai repede decât salariul nominal;e. utilitatea totală creşte cu o rată descrescătoare.

27. Dezechilibrul inflaţionist reflectă:a. deprecierea banilor;b. creşterea ofertei agregate;c. menţinerea puterii de cumpărare a banilor;d. scăderea masei monetare;e. venituri bugetare mai mari decât cheltuielile.

28. Intensitatea influenţei inflaţiei importate este în scădere dacă:a. creşte ponderea bunurilor importate în ansamblul consumului;b. scade ponderea bunurilor importate în totalul consumului;c. elasticitatea ofertei în raport cu preţurile bunurilor de import

sau fabricate cu mărfurile din import este în creştere;d. firmele importatoare nu acceptă să-şi reducă beneficiul;e. salariaţii nu acceptă să-şi limiteze revendicările salariale.

29. }n cadrul măsurilor antiinflaţioniste, care acţionează asupra reducerii masei monetare, se evidenţiază:a. scăderea ratei dobânzii;b. liberalizarea salariilor şi a preţurilor;c. echilibrarea bugetului de stat şi a balanţei de plăţi externe;d. creşterea rezervelor monetare obligatorii ale băncilor;e. introducerea de noi bunuri şi servicii.

30. Din cauza inflaţiei, prin negocieri ţntre sindicate şi organizaţiile patronale, s-a hotărât o creştere cu 25% a salariilor nominale. }n

111

acest fel salariul real va înregistra o reducere cu 10%. Cu cât au crescut preţurile:a. cu 138,8%;b. cu 38,8%;c. de 2,5 ori;d. cu 12,5%;e. cu 35%;

31. Indexarea salariilor este, mai ales, o măsură:a. pentru a diminuă inflaţia;b. de protecţie socială;c. de stimulare a competenţei profesionale;d. anticiclică, de natură fiscală;e. anticiclică, de natură monetară.

32. Inflaţia afectează negativ:a. exportul şi importul;b. veniturile tuturor agenţilor economici;c. economiile şi pe agenţii economici cu venituri mici şi fixe;d. pe speculatorii de valută;e. pe debitori.

XX. FLUCTUAŢIILE ACTIVITĂŢII ECONOMICE

1. Fluctuaţiile economice ciclice sunt determinate de :a. factorii interni ce ţin de funcţionarea activităţii economice, şi

care reproduc condiţiile economice în perioade sub 1 an;b. factori interni ce influenţează activitatea economică şi

interdependenţele dintre părţi ale acesteia şi care dă naştere la modificări care se reproduc cu o anumită regularitate;

c. factori aleatori precum evenimente politice şi sociale, acţiuni care nu se reproduc cu o anumită regularitate;

d. gradul de ocupare al forţei de muncă;e. evoluţia eficienţei utilizării factorilor de producţie.

2. Perioadele de expansiune economică se caracterizează prin:a. un nivel înalt al ocupării forţei de muncă;b. inflaţia este într-o permanentă creştere;c. creşterea masei monetare în condiţiile menţinerii constante a

volumului de marfă;d. creşterea nivelului dobânzilor;e. creşterea producţiei şi venitului naţional.

3. Unul din elementele care detremină frânarea expansiunii este:a. scăderea productivităţii;b. începe să scadă inflaţia;

112

c. începe să scadă şomajul;d. creşte preţul acţiunilor pe piaţa secundară;e. creşterea ratei profitului.

4. Criza economică se caracterizează prin:a. creşterea continuă a volumului de capital fix;b. adaptarea permanentă a ofertei de bunuri la o cerere în

creştere;c. creşterea salariului net şi într-o măsură mai mare indicelui

preţurilor;d. scade costul creditului;e. scăderea puterii de cumpărare.

5. Starea de boom economic reprezintă:a. porţiunea reprezentată pe graficul ciclului economic ideal şi

cuprinsă între punctul minim şi maxim al unei perioade;b. porţiunea reprezentată pe graficul ciclului economic ideal unde

curba înregistrează un maxim;c. perioada de declin economic;d. momentul în care începe să crească producţia şi venitul

naţional;e. punctul de cotitură de pe graficul ciclului economic şi marcat de

creşterea investiţiilor.

6. Politica monetară şi de credit are ca instrumente:a. rata dobânzii, masa bănească şi creditul;b. rata de schimb valutar; deficitul bugetar şi puterea de

cumpărare;c. rata inflaţiei, viteza de circulaţie a banilor, rezervele monetare

ale agenţilor economici;d. emisiunea monetară, rezerva obligatorie impusă de Banca

Centrală, masa (volumul) de bunuri şi servicii de pe piaţă, ce trebuiesc acoperite cu masa monetară;

e. rezerva de aur a Băncii Naţionale, bonurile de tezaur, acţiuni şi obligaţii negociate pe piaţa secundară.

7. Printre principalele componente ale programelor de măsuri anticriză se numără:a. politica cheltuielilor publice;b. politica ocupării forţei de muncă;c. politica de credit şi a titlurilor de valoare;d. politica de protecţie a mediului;e. politica asigurărilor de sănătate.

8. }n perioada de recesiune politica cheltuielilor publice se bazează pe:a. restrângerea chletuielilor publice;

113

b. creşterea cheltuielilor cu investiţiilor în domenii precum învăţământ public, sănătate publică, armată, administraţie publică;

c. creşterea cheltuielilor în domeniul protecţiei sociale, reale nominale;

d. creşterea salariilor nete ale personalului ce lucrează în domenii publice;

e. creşterea volumului cheltuielilor publice cu procurarea de bunuri din import, pentru asigurarea abundenţei pieţii.

9. }n perioada de boom economic politica cheltuielilor va acţiona în direcţia:a. restrângerii cheltuielilor publice;b. creşterii cheltuielilor publice;c. emisiunii de monedă pentru finanţarea cheltuielilor publice;d. creşterii invetiţiilor şi achiziţiilor de stat;e. achiziţionării de bunuri din producţia indigenă în vederea

formării de rezerve .pentru perioada derecesiune.

10. Utilizarea politicii fiscale în perioada de recesiune constă în:a. creşterea fiscalităţii în vederea creşterii veniturilor bugetare;b. reducerea impozitelor şi taxelor;c. menţinerea fiscalităţii din perioada de boom economic;d. diversificarea elementelor ce se impun impozitării;e. reducerea taxelor de consum dar într-o proporţie mai mică

decât creşterea impozitării veniturilor, încurajuând astfel consumul.

11. }n perioada de boom economic politica fiscală se remarcă prin:a. reducerea fiscalităţii;b. creşterea gradului de impozitare a veniturilor concomitent cu

reducerea taxelor de consum;c. creşterea atât a impozitelor pe venit cât şi a taxelor de

consum;d. reducerea fiscalităţii proporţional cu creşterea economică;e. variaţii mari cu caracter ciclic ale fiscalităţii.

12. Politicile economice de tipul <stop and go> se referă la:a. politicile cheltuielilor publice în sensul că ele utilizează indicatori

economici atât de stare cât şi dinamice;b. politica cheltuielilor publice (care este invariabilă) şi politica

fiscală (care se modifică în funcţie de ciclul econonomic);c. politica monetară şi de credit şi cea fiscală, care se schimbă în

funcţie de fazele ciclului economic;d. politica bugetară şi comercială a statului;e. politica în domeniul inflaţiei şi a şomajului.

114

13. Programele economice de tip <mix policy> se referă la:a. politicile monetară şi bugetară;b. programe de protecţie socială (ajutor de şomaj, de boală etc.);c. programe mixte antiinflaţioniste şi antişomaj;d. programe de investiţii şi alte cheltuieli publice ce vizează

instituţia Poliţiei;e. programe de restructurare a unor întreprinderi cu capital

majoritar sau integral de stat.

14. Activitatea economică în care întâlnim ciclitatea este considerată că are o evoluţie;a. anormalăb. ocazionalăc. normalăd. sezonierăe. accidentală

15. Condiţiile care, determină ciclitatea sunt legate în ultimă instanţă de:a. evoluţia şomajului şi a inflaţieib. starea balanţei de plăţi externec. modul specific de evoluţie a randamentului utilizării factorilor de

producţied. schmbarea structurii consumului personal şi guvernamentale. toate cele de mai sus

16. }n faza de recesiune, prin politica monetară şi de credit, este stimulată (favorizată):a. cererea de bunurib. cererea de investiţiic. majorarea producţieid. creşterea gradului de ocupare a forţei de muncăe. toate cele de mai sus

17. Orice fluctuaţie a investiţiilor care nu este compensată de o modificare corespunzătoare a înclinaţiei spre consum, va determina, în mod firesc;a. menţinerea constantă a şomajuluib. fluctuaţia gradului de ocuparec. scăderea şomajuluid. reducerea capacităţilor de producţiee. toate cele de mai sus.

18. Ciclul economic reprezintă:a. ansamblul fenomenelor de expansiune în economie;b. totalitatea fluxurileconomice priviteîn interdependenţa lor;

115

c. perioada de la începutul unei contracţii a activităţii economice de ansamblu până la începutul contracţiei următoare;

d. perioada de la începutul procesului tehnologic până la obţinerea produsului finit;

e. perioada în care se recuperează valoarea capitalului fix utilizat în activitatea economică.

19. Are tendinţă normală de reducere, în condiţii de recesiune:a. indicele preţurilor de consumb. rata şomajuluic. rata dobânziid. rata profituluie. numărul şomerilor voluntari

20. Ciclicitatea dezvoltării economice se caracterizează prin;a. derularea exclusivă în cadrul graniţelor naţionaleb. regularitatea, până la similitudine, a alternanţei în timp şi spaţiu

a fazelor ciclului economicc. faptul că ocoleşte ţările cu economiile cele mai dezvoltate

moderned. faptul că poate fi evitatăe. durata şi configuraţia fazelor diferite în timp şi spaţiu

21. Faza de expansiune a ciclului economic demarează însoţită de următoarele fenomene:a. devasarea cererii de către ofertăb. temporizarea procesului investiţionalc. scăderea volumului impozitelor încasate de către statd. credit scumpe. creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă

22. Prin politicile anticriză se urmăreşte:a. atenuarea fluctuaţiilor ciclice şi a efectelor lor negative,

menifestate în special în faza de recesiuneb. asigurarea creşteriie eficienţei utilizării factorilor de producţiec. reducerea şomajuluid. echilibrarea bugetului publice. eliminarea fluctuaţiilor activităţii economice

23. Care din evoluţiile de mai jos sunt caracteristice expansiunii ca fază a ciclului economic?a. creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă;b. scumpirea creditului;c. reducerea volumului vânzărilor deoarece piaţa este plină de

mărfuri;d. sporirea numărului falimentelor;e. reducerea ratei profitului.

116

24. }n cadrul expansiunii sunt evidente:1. creşterea producţiei;2. scăderea gradului de ocupare;3. sporirea profitului;4. creşterea vânzărilor;5. reducerea investiţiilor.

a. (1,3,4);b. (1,2,3,4);c. (2,5);d. (3,4);e. (1,3).

25. }mprejurarea care are rolul determinant în generarea ciclicităţii economice este:a. creşterea cumulativă a producţiei, a veniturilor şi a ocupării

forţei de muncă;b. accentuarea procesului investiţional pentru producerea de

capital fix;c. modul specific de evoluţie a eficienţei utilizării factorilor de

producţie;d. calitatea şi structura capitalului tehnic;e. gradul de calificare a forţei de muncă.

26. Măsuri cumulative anticiclice care se recomandă a fi luate în condiţii de recesiune economică sunt:a. diminuarea cheltuielilor publice, creşterea masei monetare şi a

fiscalităţii;b. sporirea cheltuielilor efectuate de la buget, reducerea ratei

dobânzii şi a icalităţii;c. sporirea cheltuielilor efectuate de la buget, a volumului de

credite şi a fiscalităţii;d. reducerea cheltuielilor de la buget de stat şi sporirea fiscalităţii;e. reducerea cheltuielilor de la bugetul de stat şi sporirea ratei

dobânzii.

27. }n faza de recesiune se recomandă o politică fiscală bazată pe:a. emisiunea suplimentară de bani;b. sporirea cheltuielilor publice;c. sporirea ratei dobânzii;d. creşterea taxelor şi impozitelor;e. lăsarea mai multor venituri la dispoziţia agenţilor economici.

28. }n faza de recesiune a ciclului economic se recomandă:a. reducerea investiţiilor;b. reducerea ratei dobânzii şi a fiscalităţii;c. reducerea duratei zilei de lucru;d. creşterea ratei dobânzii şi a fiscalităţii;

117

e. creşterea exporturilor şi reducerea îndemnizaţiei de şomaj.

29. Fluctuaţiile ciclice sunt:a. distorsiuni, evoluţii anormale, atipice ale activităţii economice;b. variaţii ale activităţii economice de ansamblu determinate de

factori perturbatorii, accidentali;c. evoluţii normale ale activităţii economice de ansamblu;d. evoluţii de ansamblu ale activităţii economice care urmează

orientările stabilite prin programe şi prognoze;e. evoluţii accidentale din unele ramuri, în special din agricultură

şi turism.

30. Politica bugetară, în calitate de componentă a politicilor anticiclice, reprezintă:a. abordarea în legătură reciprocă a politicii monetare şi fiscale;b. politicile economice conjuncturale bazate pe cerere de tip “stop

and go”;c. programe analitice denumite de tip “mix policy”;d. politica cheltuielilor publice şi politica fiscală, abordate în

legătura lor reciprocă;e. creşterea gradului de impozitare a veniturilor şi de taxare a

consumului.

31. J.M.Keynes, consideră că orice fluctuaţie a investiţiilor va duce la fluctuaţia gradului de ocupare, dacă nu este compensată de o modificare a:a. venitului naţional;b. înclinaţiei marginale spre consum;c. înclinaţiei marginale spre economie;d. costul marginal;e. diferenţei dintre rata dobânzii şi a profitului.

XXI. STATUL ŞI ECONOMIA

1. Statul, ca agent economic poate juca rolul:a. de partener în operaţii de schimb economic;b. de agent de schimb la instituţia bursieră;c. de mijlocitor al vânzărilor de titluri de valoare pe piaţa primară;d. de emitent de titluri de valoare pe piaţa secundară;e. de garant al echilibrului economic.

2. Modul de intervenţie a statului în activitatea firmelor indiferent de forma de proprietate sub care funcţionează acestea este:a. directă, gestionându-le nemijlocit;b. directă, plătind salariile personalului;

118

c. indirectă, asigurând cadrul legislativ de funcţionare şi colectând impozitele şi taxele de la fiecare agent economic;

d. directă, lichidând orice conflict ce apare între muncitori şi patronat, cu ajutorul organelor de ordine de care dispune;

e. într-un sistem democratic statul nu intervine în activitatea firmelor.

3. Intervenţia statului în economie are loc în dublu sens. Acesta presupune că:a. se realizează la nivel macroeconomicşi la nivelul relaţiilor

economice internaţionale;b. se realizează pe termen lung şi termen scurt;c. se face atât la nivelul firmelor private cât şi a celor cu capital de

stat;d. se face la nivelul producţiei şi al consumului;e. se formează şi se cheltuiesc resurse ale statului.

4. Scopul intervenţiei statului la nivel macroeconomic este de a:a. limita sau înlătura unele dezechilibre din economie;b. gestiona eficient proprietăţile publice;c. soluţiona conflictele dintre sindicat şi patronatul unei firme;d. analiza şi informa despre efectele politicii economice adoptate;e. reprezenta firmele naţionale în relaţiile cu partenerii străini.

5. Intervenţia statului la nivel microeconomic are drept scop printre altele şi de a:a. fixa limite minime ale salariilor;b. stabili partenerii cu care o firmă poate întreţine relaţii

economice;c. fixa nivelul preţurilor la produsele şi serviciile de pe piaţa

internă;d. fixa nivelul preţurilor la produsele şi serviciile exportate;e. stabili valoarea mărfurilor aduse prin import.

6. Implicarea statului în economie este limitată şi pentru că:a. agenţii economici sunt împotriva acestei practici;b. organele administraţiei de stat nu pot acţiona asupra agenţilor

economici privaţi;c. nu dispune de fondurile publice (bugetar) necesare;d. există dezechilibre economice majore;e. agenţii economici dispun de libertatea de decizie şi acţiune.

7. Resursele financiare ale statului sunt colectate:a. la băncile comerciale;b. la Banca Naţională;c. la Banca Centrală;d. la bugetele locale şi cel central;

119

e. la C.E.C.

8. Cheltuilelile statului se fac în principal:a. pe baza unor subvenţii acordate de agenţii economici;b. pe baza emisiunilor monetare ale Băncii Naţionale;c. pe baza rezervelor monetare ale Băncii Centrale;d. pe baza fondurilor colectate drept venituri la bugetul de stat;e. pe baza împrumuturilor de la forurile monetare internaţionale

(FMI, BIRD, etc.).

9. Bugetul de stat se structurează pe:a. două părţi: una de venituri şi una de cheltuieli detaliate pe

capitole;b. anii pentru care este întocmit;c. judeţe şi regiuni unde se vor face cheltuieli;d. principalele investiţii care se fac în domeniul public;e. paragrafe şi articole, ca oricare lege.

10. Printre capitolele bugetului se numără şi următorul:a. profitul firmelor comerciale;b. contul de profit şi pierdere al agenţilor economici naţionali;c. venitul naţional;d. produsul global brut;e. impozitul pe venitul agricol.

11. }n veniturile bugetului de stat, ponderea cea mai mare o au:a. taxele vamale;b. accizele aplicate produselor destinate consumului;c. veniturile naţionale;d. impozitele;e. investiţiile publice.

12. Deficitul bugetar reprezintă:a. neprezentarea la timp a proiectului de buget în parlament;b. execentul de venituri, comparativ cu nivelul cheltuielilor;c. valoarea cu care cheltuielile bugetare depăşesc veniturile

bugetare;d. lipsa unui capitol din veniturile bugetare;e. lipsa unui capitol de cheltuieli din buget.

13. Datoria publică reprezintă:a. datoria agenţilor economici privaţi către bugetul de stat;b. datoria agenţilor economici publici către bănci;c. datoria bugetului de stat de a susţine cheltuielile publice;d. împrumuturile făcute în vederea acoperirii deficitului bugetar;e. datoria fiecărui cetăţean al unei ţări de a respecta legile acestei

ţări.

120

14. Deficitul bugetar de dimensiuni mari şi care se menţine pe parcursul mai multor ani are efecte;a. stimulative pentru întreaga economie;b. nu influenţează starea economiei;c. negative asupra economiei;d. în primii ani negative, după care stimulează economia;e. ciclice asupra economiei.

15. Excedentul bugetar reprezintă:a. un surplus al cheltuielilor bugetare comparativ cu veniturile;b. existenţa unui capitol de cheltuieli bugetare suplimentar;c. un surplus al veniturilor faţă de cheltuielile bugetare;d. depăşirea termenului de aplicare a bugetului;e. un număr mai mare de capitole bugetare decât cele acceptate

prin lege.

16. Un excedent bugetar mare, are efecte:a. pozitive asupra economiei;b. negative supra economiei;c. pozitive numai dacă se perpetuează pe parcursul mai multor

ani;d. nu influenţează starea economiei;e. ciclice dacă se perpetuează pe o durată mai mare de timp.

17. Sistemul de colectare al impozitelor trebuie astfel conceput încât:a. să se obţină fonduri cât mai mari la bugetul de stat;b. să se creeze un echilibru între interesele bugetare şi cele ale

agenţilor economici;c. agenţii economici să poată beneficia de întregul rezultat al

activităţii lor;d. să creeze un excedent bugetar;e. să creeze un deficit bugetar.

18. <Este clar că orice corectiv esenţial adus relaţiei dintre sistemul planificat şi sistemul pieţei trebuie să înceapă cu egalizarea puterii celor două sectoare ale economiei>. Este fraza exprimată de:a. J.M. Keynes;b. J.K. Galbraith;c. Michel Didier;d. Mihail Manoilescu;e. N.N. Constantinescu.

19. }n concepţia lui J. K. GALBRAITH oricare corectiv esenţial a dus relaţiei dintre sistemul panificat (programat) şi sistemul pieţei trebuie să înceapă cu:a. favorizarea sistemului pieţei

121

b. favorizarea sistemului planificat (programat)c. egalizarea puterii celor două sectoare ale economieid. dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlociie. nici una din cele de mai sus

20. }n Franţa, deşi programarea economică nu este obligatorie, are caracter stimulativ, deoarece statul intervine prin:a. încheie contracte pentru obiectivele prevăzute în programeb. cheltuieşte sume apreciabile pentru obiectivele salec. acordă importante avantaje agenţilor economici care

acţionează pentru înfăptuirea obiectivelor din programed. influenţează modul de funcţionare a pieţei şi a economiei, în

generale. totate cele de mai sus.

21. Intervenţia statului la nivel macroeconomic vizează:a. creşterea standardelor de calitate;b. reducerea costurilor totale în cadrul firmelor publice şi private;c. limitarea sau atenuarea inflaţiei şi şomajului;d. stabilirea preţurilor factorilor de producţie;e. reducerea consumurilor specifice în cadrul firmelor private.

22. Care din următoarele afirmaţii este corectă:a. veniturile bugetare nu au legătură cu producţiab. veniturile bugetare nu au legătură cu P.I.B.c. la venituri, ponderea cea mai mare o au impozitele şi cotizaţiile

pentru asigurări socialed. veniturile bugetului de stat provin în exclusivitate de la

proprietatea publicăe. nici una din cele de mai sus.

23. Bugetul central, ca un tablou al veniturilor şi cheltuielilor statului, se întocmeşte:a. către administraţiille publice locale;b. numai pe baza exigenţelor pieţei mondiale;c. eludându-se evoluţia economiei;d. de anticipat pe un an, pe baza estimării evoluţiei economiei;e. anticipat numai pe baza încasărilor din anul precedent.

24. Când deficitul bugetar se acoperă prin împrumuturi publice (de stat), se crează premise ca rata dobânzii să:a. fie inferioară nivelului ratei dobânziib. fie superioară ratei şomajuluic. să scadăd. creascăe. să rămână constantă

122

25. Realizarea unei balanţe comerciale excedentare constituie un imperativ pentru acele ţări care înregistrează:a. o rată mare a şomajuluib. o balanţă de plăţi excedentarăc. deficit bugetard. datorii externe şi se pregătesc să treacă la convertibilitatea

monedeie. o rată a dobânzii mare

26. Cea mai amplă implicare a statului ca agent economic în condiţiile economiei de piaţă se realizează prin;a. programare economicăb. proprietatea statului asupra unor bunuri de capital fixc. formarea şi cheltuirea resurselor sale financiared. intervenţia pentru limitarea creşterii preţurilore. intervenţia în domeniul comerţului exterior

27. Reducerea fiscalităţii nu determină:a. reducerea numărului locurilor de muncăb. impulsionarea activităţii agenţilor economicic. creşterea consumuluid. încurajarea liberei iniţiativee. reducerea cererii

28. Intervenţia statului în economia de piaţă este ineficientă atunci când:a. determină creşterea profituluib. asigură pe termen lung o execuţie bugetară deficitarăc. stimulează libera iniţiativăd. determină creşterea competitivităţii agenţilor economici publicie. asigură condiţiile necesare pentru ridicarea nivelului de trai

29. Programarea economică urmăreşte:a. ridicarea competitivităţii;b. combaterea inflaţiei;c. rezolvarea unor probleme mai dificile care au apărut;d. înlăturarea efectelor negative ale poluării;e. toate răspunsurile sunt corecte.

30. Implicarea statului în funcţionarea economiei de piaţă se face prin:a. planificare;b. balanţa comercială;c. dirijarea pieţei;d. medierea unor conflicte de muncă;

123

e. limitarea creşterii salariilor datorată creşterii productivităţii muncii.

31. Implicarea statului în economie în cadrul programării economice se realizează prin:

1. elaborarea recomandării pentru agenţii economici;2. acţiuni de constituire a resurselor;3. modalităţi practice de utilizare a resurselor;4. restrângerea liberei iniţiative;5. desfiinţarea creditului pentru firmele private.

a. (1,2,5);b. (2,3,4);c. (3,4,5);d. (1,3,4,);e. (1,2,3);

32. Prima direcţie de intervenţie a statului ţn economie, cea care determină efecte ample pentru un segment majoritar al populaţiei este:a. de propietar, de gestionar al sectorului public;b. de întreprinzător;c. de limitare sau de înlăturare a unor dezechilibre

macroeconomice;d. de fixare a unor preţuri minime;e. maximizarea profitului firmelor particulare.

33. Marja intervenţiei statului în economie este rezultatul unui ansamblu de factori, dintre care un loc important îl ocupă:

a. amploarea comerţului exterior;b. raportul de interese dintre cei pro şi cei contra intervenţiei

statului;c. rata inflaţiei;d. mărimea şomajului ciclic, conjunctural;e. rata rentabilităţii.

XXII. PIAŢA MONDIALĂ

1. Economia mondială reprezintă:a. ansamblul economiilor naţionale ale statelor lumii, privite în

interdependenţa legăturilor economice dintre ele;b. ansamblul fondurilor monetare internaţionale (FMI, BM,BIRD);c. ansamblul firmelor multinaţionale;d. ansamblul ţărilor lumii , inclusiv sistemul de comunicaţii ce

stabileşte legăturile dintre ţări;e. un concept istoric, care nu mai este de actualitate, dar care

merită studiat pentru implicaţiile sale.

124

2. Piaţa internaţională a capitalurilor reprezintă:a. ansamblul tranzacţiilor cu capital tehnic pe care agenţii

economici dintr-o ţară le fac cu exteriorul;b. ansamblul tranzacţiilor cu capital sub formă de investiţii

directe, împrumuturi şi titluri de valoare făcute între agenţii economici ai unei ţări şi exterior;

c. capitalele ţărilor lumii în care sunt organizate pieţe, specializate pentru diferite mărfuri;

d. ansamblul tranzacţiilor internaţionale cu titluri de valoare;e. ansamblul tranzacţiilor internaţionale care se bazează pe

transeferuri de bani din diferite ţări, în cantităţi foarte mari.

3. Piaţa mondială a muncii se manifestă prin:a. emigrarea şi imigrarea forţei de muncă;b. tranzacţii de bunuri în care este înglobată forţa de muncă dintr-

o anumită ţară;c. utilizarea forţei de muncă dintr-o anumită ţară de către

companii transnaţionale prin intermediul sucursalelor sau filialelor din ţara respectivă;

d. existenţa unui for intranaţional având rolul de a reglementa piaţa muncii din fiecare ţară;

e. burse unde se vinde şi cumpără forţă de muncă.

4. Forma principală de manifestare a pieţei mondiale o constituie:a. piaţa internaţională a schimburilor valutare;b. piaţa internaţională a capitalurilor;c. comerţul internaţional;d. piaţa produselor care încorporează un nivel foarte înalt de

cunoştinţe ştiinţifice;e. forurile monetare internaţionale (FMI, BM, etc.).

5. }n cadrul comerţului internaţional, alături de tranzacţiile cu mărfuri ce prezintă o existenţă materială se include şi:a. turismul internaţional;b. tranzacţiile internaţionale cu titluri de valoare;c. schimbul valutar internaţional;d. contractele de muncă pentru alte ţări decât cea de provenienţă

a forţei de muncă;e. comerţul internaţional cu bunuri de producţie de consum şi

servicii ale ramurilor de vârf.

6. Balanţa comercială reprezintă:a. un instrument de sinteză, capabil să măsoare echilibrul bugetar;b. un instrument de analiză economică a comerţului internaţional

al unei ţări;

125

c. un tablou în care se regăsesc grupate tranzacţiile internaţionale cu bunuri de consum, titluri de valoare, precum şi cele valutare efectuate de către ţară;

d. un tabel, anexat la bugetul de stat în care se reflectă totalitatea operaţiunilor de comerţ efectuate pe terotoriul ţării respective;

e. capitolul din bugetul de stat care se referă la comerţ.

7. Balanţa de plăţi este:a. o componentă a balanţei comerciale;b. capitolul din bugetul de stat în care sunt reflectate plăţile

efectuate de la buget;c. un tablou statistico-economic care reflectă în termeni

comparativi toate cheltuielile şi încasările efectuate de către o ţară cu partenerii străini într-o anumită perioadă;

d. un tablou statistico-economic în care se înscriu şi prin care se compară totalitatea plăţilor şi încasărilor efectuate într-o ţară, pe o perioadă determinată;

e. un indicator microeconomic.

8. Taxele vamale sunt:a. un gen de impozite care se percep asupra mărfurilor care fac

obiectul comerţului exterior;b. cheltuieli care se fac de la bugetul de stat privind mărfurile ce

se vămuiesc;c. preţuri ale bunurilor care sunt importate;d. indicatori macroeconomici;e. taxe plătite de comercianţii care vând produse într-o altă ţară.

9. Alături de taxele vamale, faţă de importuri se utilizează şi măsuri netarifare precum:a. accize;b. norme de protecţie a mediului înconjurător;c. impozitul pe circulaţia internaţională a mărfurilor;d. TVA numai pentru mărfurile importate;e. alte impozite şi taxe.

10. Cursul de revenire brut la export reprezintă:a. un indicator macroeconomic;b. un indicator de rentabilitate a comerţului exterior;c. preţul unui bun exportat în care este inclusă amortizarea

capitalului fix utilizat pentru producerea bunului;d. unul din capitolele de venituri din bugetul de stat;e. un indicator care compară volumul brut al exporturilor cu cel al

importurilor.

11. Printre căile de creştere a eficienţei comerţului exterior se numără:

126

a. creşterea volumului bunurilor exportate prin scăderea preţului acestora sub nivelul costurilor;

b. creşterea produsului naţional brut comparativ cu produsul intern brut;

c. modernizarea şi adaptarea modului de prezentare a mărfurilor la cerinţele pieţelor pe care se vând produsele;

d. reducerea cheltuielilor cu reclamă şi publicitate;e. reducerea taxelor vamale.

12. O societate specializată în operaţiuni de comerţ exterior foloseşte pentru import întreaga sumă rezultată din export, realizând încasări nete pentru marfa importantă în sumă de 105 mld. lei. }n condiţiile în care cursul de revenire brut la export a fost de 10.000 lei/$, iar cursul de revenire brut la import a fost cu 50% mai mare decât acesta, profitul operaţiunilor a fost de:a. 7.000.000 lei;b. 35.000.000.000 lei;c. 3.500.000.000 lei;d. 7.000.000 $;e. nu se poate calcula.

13. Un comerciant specializat în operaţiuni de comerţ exterior achiziţionează de pe piaţa internă 10.000 bucăţi din marfa <A> cu un preţ unitar de 100.000 lei/bucată şi 1.000 bucăţi din marfa <B> la o valoare totală de 400.000.000 lei. Pentru operaţiunile de transport în străinătate cheltuieşte 420.000.000 lei şi încasează pentru mărfurile exportate 70.000 $. Cu valuta obţinută cumpără marfa <C> în cantitate de 5.000 kg, pe care o vinde în ţară cu 1.000.000 lei/kg, cheltuind cu desfacerea 450.000.000 lei. }n condiţiile în care cursul de schimb al leului în raport cu dolarul a fost de 15.000 lei/$, rezultatul aferent exportului, importului şi întregii activităţi, a înregistrat, în ordine, mărimile:a. 770.000.000 lei; 3.500.000.000 lei; 4.270.000.000 lei;b. -770.000.000 lei; .350.000.000 lei; -420.000.000 lei;c. 770.000.000 lei; 350.000.000 lei; 1.120.000.000 lei;d. -770.000.000 lei; 3.500.000.000 lei; 2.730.000.000 lei;e. nu se pot determina.

14. O firmă produce şi exportă 1.000 bucăţi din marfa <X> pentru care cheltuieşte 800.000.000 lei, iar profitul unitar aferent este de 700.000 lei. Mărimea cheltuielilor de circulaţie până la frontieră este de 300.000.000 lei. Nivelul preţului unitar, în valută, pentru a realiza un curs de revenire la export de 1$ ş 20.000 lei, este de:a. 55.000 $;b. 55 $;c. 90.000 $;d. 90 $;

127

e. 60 $.

15. Pentru realizarea a 100 bucăţi din marfa <X> destinate exportului un agent economic cheltuieşte 10 mld. lei, în condiţiile unei rate a profitului calculată prin cost de 50 %. }ntrucât cheltuielile de circulaţie până la frontieră sunt de 3 mld. lei, rezultă că obţinerea unui curs de revenire la export de 15.000 lei pentru 1 $, presupune realizarea unui preţ unitar de vânzare în valută de :a. 1.200.000 $;b. 120.000 $; c. 10.000 $;d. 12.000 $;e. nu se poate determina.

16. Migraţia populaţiei apte de muncă dintr-o ţară în alta pentru a se angaja face parte din:a. piaţa schimburilor valutareb. piaţa produselor ca încorporează un nivel deosebit de înalt de

cunoştinţe ştiinţificec. comerţul internaţionald. piaţa mondială a munciie. piaţa internaţională a capitalurilor

17. }n concepţia lui Mihail Manoilescu, decizia privind producerea unei mărfi în ţară sau procurarea ei prin import este determinată numai de:a. situaţia balanţei comercialeb. situaţia balanţei de plăţic. extinderea relaţiilor politiced. gradul productivităţii munciie. toate cele de mai sus

18. Eficienţa unei operaţiuni de export se evidenţiază prin:a. cantitatea de monedă naţională ce revine la o unitate valutară

cheltuită la importb. cantitatea de valută obţinută prin exportc. cheltuilă în monedă naţională pentru a obţine o unitate valutară

străinăd. situaţia balanţei de plăţie. nici una din situaţiile de mai sus

19. Creşterea cursului oficial de schimb al monedei naţionale are ca efect:a. echilibrarea balanţei de plăţib. dezechilibrarea balanţei comercialec. stimularea exporturilord. descurajarea exporturilor

128

e. nu se poate preciza

20. Cursul de revenire brut la import reprezintă:a. cantitatea de monedă naţională ce revine pentru o unitate

valutară convertibilă cheltuită pentru importb. mărimea valutei încasată la exportc. contribuţia adusă la echilibrarea balanţei de plăţid. baza trecerii la convertibilitatee. toate cele de mai sus

21. Constituie un factor nemijlocit restrictiv al participării României la relaţiile economice internaţionale:a. funcţionarea nesatisfăcătoare a bursei de valorib. condiţiile pedo-climaticec. modul de organizare a socităţilor comercialed. nivelul scăzut de satisfacere a cererii pe piaţa internăe. formarea liberă a preţurilor pe piaţa internă

22. Cea mai înaltă prioritate economică a lumii trebuie să devină:a. reducerea cheltuielilor pentru inovareb. extinderea necontrolată a urbanizăriic. accelerarea ritmului de creştere economicăd. controlul crizelor economicee. sporirea producţiei agricole a ţărilor în curs de dezvoltare prin

procese tehnologice superioare

23. Comerţul exterior este eficient atunci când:a. cursurile de revenire la import şi export depăşesc cursul de

schimbb. cursul de revenire la import este mai mare decât cursul de

schimbc. valoarea exportului este mai mare decât valoarea importuluid. cursul de revenire la import este mai mic decât cursul de

schimbe. cursul de revenire la export este mai mare decât cursul de

schimb

24. Preţul intern al unui bun exportat este de 40 mil. de lei şi pentru fiecare leu de efort intern se obţin din export 50 lei. Cursul de schimb este de 20.000 lei/dolar. Valuta încasată şi cursul de revenire la export sunt:a. 100.000 $ şi 4000 lei/$;b. 20.000 $ şi 800 lei/$;c. 200.000 $ şi 450 lei/$;d. 220.000 $ şi 400 lei/$;e. nici un răspuns nu este corect.

129

25. }n ultimele trei decenii, cea mai accentuată dinamică a cunoscut-o:a. comerţul internaţional;b. piaţa financiară internaţională;c. piaţa valutară;d. piaţa muncii internaţională;e. piaţa produselor care ţncorporează un nivel ştiinţifico- tehnic

ridicat.

26. Fie Cre ş 1.000 lei/$. Cu valuta încasată se importă marfă, care se vinde în ţară cu 10 mil. de lei, Cri ş 5.000 lei/$. Care este profitul afacerii?a. 20 mil. de lei;b. 8 mil. de lei;c. 10 mil. de lei;d. 15 mil. de lei;e. nu se poate calcula.

27. Balanţa comercială deficitară se echilibrează prin:a. credite interne;b. credite externe;c. utilizarea rezervei valutare;d. b + c;e. a + b + c.

28. Introducerea plafoanelor cantitative la importuri reprezintă:a. o barieră tarifară;b. o barieră netarifară;c. o contramăsură la existenţa plafoanelor cantitative la export;d. rezultatul politicii de liberarizare a schimburilor externe;e. nu reprezintă o barieră în calea comerţului internaţional.

29. Vânzările de licenţe către exterior fac parte din:a. comerţul invizibil;b. comerţul material;c. comerţul cu amănuntul;d. comerţul interior;e. comerţul intermediar.

30. Criteriul totalizator al eficienţei comerţului exterior este:a. creşterea contribuţiei efortului propriu făcut de o ţară;b. aportul său la creşterea produsului naţional net;c. creşterea consumului specific;d. diminuarea veniturilor populaţiei;e. mărirea datoriei publice.

130

31. }n ansamblul căilor de creştere a eficienţei activităţii de comerţ exterior, reducerea cheltuielilor de producţie este importantă deoarece determină:a. reducerea cursului de revenire brut la import;b. obţinerea unui preţ de echilibru pe piaţa bunurilor respective;c. reducerea taxelor vamale la export;d. sporirea cursului de revenire brut la export;e. reducerea preţului intern al produsului.

32. Exportul este eficient atunci când:a. revin mai multe unităţi monetare naţionale la o unitate valutară

obţinută din export;b. revin mai puţine unităţi monetare naţionale la o unitate valutară

din export;c. cursul de revenire la export este mai mare decât cursul de

schimb al monedei naţionale în valuta respectivă;d. preţul în valută la export este egal cu cheltuielile naţionale

pentru obţinerea produsului;e. preţul pe piaţa internaţională este stabilit de ţările dezvoltate.

33. Forma principală sub care s-a constituit piaţa mondială este:a. comerţul invizibil;b. piaţa schimburilor valutare;c. comerţul internaţional;d. piaţa capitalului;e. piaţa produselor tehnico-ştiinţifice.

34. O firmă cumpără 1.000$ la cursul de 9.000 lei/$. Suma este folosită pentru a importa mărfuri pentru care suportă diferite taxe de 20% şi realizează un profit de 5 milionane. Cursul de revenire brut import reprezintă:a. 15.800;b. 15.000;c. 14.000;d. 12.800;e. 10.800.

35. Creşterea mai rapidă a comerţului mondial, faţă de produsele interne brute însumate ale ţărilor, semnifică:a. scăderea PIB în unele ţări;b. creşterea gradului de dependenţă a ţărilor faţă de relaţiile

economice externe;c. existenţa unor dezechilibre pe piaţa mondială;d. scăderea ponderii mărfurilor cu grad înalt de prelucrare;e. extinderea pieţei valutare.

131

XXIII. PIAŢA SCHIMBURILOR VALUTARE

1. Majoritatea schimburilor valutare se fac prin intermediul:a. burselor de valori;b. caselor de schimb valutar;c. firmelor de turism internaţional;d. bugetului de stat;e. băncilor.

2. Pe piaţa schimburilor valutare la vedere se face:a. livrarea valutelor cumpărate în maxim 48 ore de la data

realizării tranzacţiei;b. livrarea valutelor cumpărate în maxim 3 zile de la data realizării

tranzacţiei;c. livrarea valutei se face simultan cu încheierea tranzacţiei în

condiţiile în care cursul valutar este văzut de ambii parteneri;d. schimburile valutare se fac pe pieţe deschise, unde vânzătorul

de valută îl vede în permanenţă pe cumpărătorul de valută;e. schimburi valutare ce au loc la casele de schimb valutar.

3. Piaţa schimburilor valutare la termen se caracterizează prin faptul că:a. livrarea monedelor cumpărate se face în cel mult două zile de la

data încheierii tranzacţiei;b. livrarea valutei se face simultan cu încheierea tranzacţiei,

existând un termen de contestare a contractului;c. încheierea tranzacţiei şi schimbul monedelor se fac simultan dar

numai după un termen de timp obligatoriu ce trebuie să treacă de la cunoaşterea partenerilor de afacere;

d. tranzacţia se efectuează la cursul din data semnării contractului, urmând ca livrarea monedelor să se facă la o dată ulterioară;

e. tranzacţia are loc după 48 de ore de la data livrării valutei.

4. Pe piaţa valutară interbancară se efectuează:a. operaţiuni de vânzare-cumpărare de valute între diferiţi agenţi

economici la un curs prestabilit şi într-o anumită cantitate;b. tranzacţii valutare între bănci şi restul agenţilor economici, la un

curs liber, fără limitarea sumelor;c. tranzacţii în valută între diferite bănci;d. numai vânzări şi cumpărări de valută la termen;

132

e. tranzacţii între bănci cu titluri de valoare a căror preţ se exprimă în valută.

5. Printre elementele ce diferenţiază ordinele de vânzare, faţă de odinele de cumpărare de valută primite de bănci, se numără:a. numai ordinele de vânzare trebuie însoţite de o documentaţie

adecvată;b. numai la ordinele de cumpărare se anexează documente ce

trebuie să justifice operaţiunea bancară;c. pe ordinul de cumpărare nu se menţionează destinaţia sumei

de valută ce se cumpără;d. ordinele de vânzare se fac numai în monedă naţională;e. ordinele de cumpărare se fac numai la termen (7 zile).

6. Cursul de schimb determinat de cererea şi oferta pe piaţa schimbului valutar este:a. un curs de schimb prestabilit;b. un curs de schimb flotant;c. un curs de schimb artificial;d. un curs de schimb fixat;e. nici una din afirmaţiile de mai sus.

7. Convertibilitatea monedei naţionale a ţării noastre este:a. internă;b. externă;c. limitată ca sumă;d. internă, limitată de cont curent;e. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este adevărată.

8. Pe piaţa valutară interbancară cursul oficial este:a. stabilit de către casele de schimb valutar;b. este stabilit de către Banca Naţională;c. este un curs maxim care nu poate fi depăşit;d. este un curs minim sub care nu se poate coborâ;e. este stabilit de către băncile de investiţii.

9. Omul de ştiinţă IONEL STOLERU apreciază că în condiţiile ineficienţei măsurilor cantitative de recuperare şi vânzare de devize în raport cu masa capitalurilor flotante, guvernele au înţeles că este mult mai bine să acţioneze asupra cantităţilor de aceea, rata dobânzii a devinit treptat:a. un instrument al strategiei economiceb. un obiectiv al negocierilor dintre sindicat, patronat şi guvernc. arma esenţială a politicii monetare de reglare a cursului de

schimbd. constantă a funcţiilor de producţiee. o pârghie economică oarecare

133

10. }n cadrul pieţei schimburilor valutare, tranzacţiile la vedere au loc în special prin;a. telefonb. telexc. telefon şi telexd. întâlnirea şi ngocierea directă a reprezentanţilor băncilor

interesatee. nici una din formele prezentate

11. }n România, pe piaţa valutară trebuie justificate:a. ordinele de cumpărare;b. ordinele de vânzare;c. doar ordinele de vânzare emanând de la rezidenţi;d. doar ordinele de vânzare care emană de la nerezidenţi;e. toate ordinele de vânzare care depăşesc suma de 50.000 de

dolari.

12. Pe piaţa valutară interbancară, cursul oficial:a. este stabilit de către casele de schimb valutar;b. este o medie aritmetică a cursurilor de schimb afişate la casele

de schimb valutar;c. este o medie aritmetică a cursurilor de schimb afişate de bănci;d. este stabilit pe baza unei anumite metodologii elaborate de

Banca Naţională;e. este stabilit în corelaţie cu evoluţia cursului de schimb de pe piaţa

neagră.

13. Necesitatea existenţei pe piaţa valutară a operaţiunilor la termen, este impusă, mai ales de:a. plasarea capitalurilor disponibile în societateb. existenţa operaţiunilor speculativec. existenţa şi pe alte pieţe a acestei categorii de operaţiid. asigurarea împotriva riscurilor generate de mdificarea cursului

care ar putea interveni oricând, generând peirderie. toate cele de mai sus

14. Pe piaţa schimburilor valutare se efectuează:a. operaţii de vâzare-cumpărare a banilor şi titlurilor de valoare

care aparţin diferitelor ţărib. prioritar, tranzacţii cu elemente de capital circulantc. prioritar, tranzacţii prin intermediul băncilord. operaţii de finanţare şi refinanţaree. prioritar, tranzacţii cu titluri de valoare

134

15. Pe piaţa schimburilor valutare, cursul operaţiunilor la termen este în general:a. mai mic decât cursul la vedereb. mai dinamic decât cursul la vederec. mai ridicat decât cursul la vedered. identic cu cel la vederee. mai mare decât cursul la vedere deoarece este corectat cu

indicele de cretere a preţurilor

16. Tranzacţiile valutare la termen au ca scop:a. plasarea avantajoasă a disponibilităţilor curenteb. asigurarea împotriva riscului valutarc. participarea agenţilor economici interni pe piaţa valutarăd. influenţarea cursului valutare. protejarea disponibilităţilor curente de efectele devalorizării

monedei

17. Operaţiile la termen pe piaţa schimburilor valutare au ca scop:a. sustragerea unor importante sume de bani din economia reală;b. sporirea în viitor a numărului de firme care acţionează pe

această piaţă;c. asigurarea împotriva riscurilor generate de modificarea

cursurilor titlurilor de valoare;d. plasarea capitalului disponibil în străinătate;e. modificarea cursului de schimb.

18. Cererea şi oferta pe piaţa schimburilor valutare îşi au sursa în:1. comerţul exterior;2. activitatea băncilor;3. activitatea agenţilor economici;4. politica de stabilizaremacroeconomică;5. tranziţia la economia de piaţă.

a. (1,3);b. (1,2,3);c. (2,3);d. (1,2,3,4);e. (1,2,3,4,5).

19. Operaţiunile efectuate pe piaţa valutară interbancară sunt:a. vânzări şi cumpărări de valută la vedere şi la termen;b. numai vânzări şi cumpărări de valute la termen;c. tranzacţii cu titluri financiare;d. numai operaţiuni de vânzare a valutelor;e. vânzări şi cumpărări de valute la un preţ stabilit anterior.

20. Piaţa valutară interbancară actuală se caracterizează prin:a. fixing, de genul licitaţiei ferme;

135

b. efectuarea de operaţiuni la cursuri liber negociate pe tot timpul zilei;

c. realizarea convertibilităţii monedei naţionale(a leului);d. operaţiuni pe piaţa de capital;e. cursuri constante.

21. Fac obiectul schimburilor pe piaţa valutară:a. toate monedele naţionale;b. doar monedele ţărilor membre ale FMI;c. toate monedele convertibile;d. doar monedele ţărilor Uniunii Europene;e. numai monedele ţărilor vest-europene.

22. Pe piaţa schimburilor valutare se efectuează:a. operaţii de finanţare şi refinanţare;b. prioritar, tranzacţii cu titluri de valoare;c. prioritar, tranzacţii ţn numerar;d. prioritar, tranzacţii prin intermediul băncilor;e. operaţii de vânzare-cumpărare a banilor şi titlurilor de valoare

care aparţin diferitelor ţări.

23. Pe piaţa valutară interbancară cursul oficial:a. este stabilit de către bănci împreună cu casele de schimb

valutar;b. reprezintă o medie aritmetică a cursurilor de schimb afişate de

casele de schimb valutar.c. reprezintă o medie aritmetică a cursurilor de schimb afişate de

bănci;d. reprezintă o medie calculată pe baza tranzacţiilor zilnice care

au loc pe piaţa interbancară;e. este stabilit, pe baza unei anumite metodologii, elaborată de

Banca Naţională.

24. Pe piaţa schimburilor valutare, cursul operaţiunilor la termen este în general:a. mai mic decât cursul la vedere;b. mai ridicat decât cursul la vedere;c. identic cu cel la vedere;d. mai dinamic decât cursul la vedere;e. mai ridicat decât cursul la vedere pentru că el este afectat de

inflaţie.

XXIV. ECONOMIA ROM~NIEI

1. Tendinţele majore care marchează economia României sunt:a. dezvoltarea economiei de piaţă;

136

b. menţinerea unor standarde de viaţă a populaţiei;c. redresarea economei de piaţă;d. incertitudinea progresului economic;e. menţinerea statutului de stat socialist.

2. Reforma economică reprezintă:a. procesul transformării proprietăţii şi mecanismelor activităţii

economice astfel încât acţinile agenţilor economici să fie reglate prin intermediul pieţei;

b. restructurarea agenţilor economici;c. instaurarea libertăţii agenţilor economici;d. introducerea legii concurenţei pentru a stabili ordinea de acces

la resurse;e. procesul transformării structurale a proprietăţii, organizării,

conducerii şi mecanismelor activităţii economice, rolul regulator al acţiunilor economice revenind pieţei.

3. Schimbarea structurii proprietăţii înseamnă:a. transformarea întreprinderilor de stat în regii autonome şi

societăţi comerciale;b. modificarea structurii acţionariatului într-o societate pe acţiuni

cu capital privat;c. modoficarea impozitului pe proprietate;d. modificarea ponderii diferitelor forme de proprietate în totalul

acestora;e. apariţia proprietăţii private.

4. Descentralizarea conducerii vieţii economice şi sociale reprezintă:a. schimbarea persoanelor aflate la conducerea statului

(parlament, guvern, preşedenţie) pe baza alegerilor libere;b. desfiinţarea instituţiilor de stat ce se ocupă cu planificarea

economică şi socială;c. schimbarea directorilor cu manageri;d. instaurarea autonomiei decizionale şi financiare a administraţiei

publice locale şi a agenţilor economici;e. introducerea metodelor moderne de conducere a firmelor.

5. Printre motivaţiile participării unei ţări la schimburile internaţionale de valori se numără:a. asigurarea furnizării de materii prime către ţările dezvoltate sau

de tehnologie către ţările rămase în urmă în ierarhia dezvoltării economice

b. menţinerea unor relaţii de prietenie cu alte state;c. asigurarea echilibrării pieţei internaţionale de valori;

137

d. asigurarea pieţei de desfacere a bunurilor care nu sunt competitive pe piaţa internă;

e. asigurarea convertibilităţii monedei naţionale.

6. Structurile europene reprezintă:a. ansamblul statelor europene dezvoltate;b. reuniunea conducerilor ţărilor europene în instituţii

suprastatale;c. ansamblul instituţiilor constituite prin acordul între statele

europene interesate şi în care acestea sunt reprezentate;d. ansamblul aderărilor ţărilor eupropene faţă de diferite idei,

atitudini, fenomene;e. ansamblul problemelor economice, sociale, militare şi politice

ale ţărilor europene structurate în funcţie de importanţa lor.

7. Scopul major al structurilor europene îl reprezintă:a. dezvoltarea echilibrată şi la un nivel înalt a ţărilor membre

europene; b. apărarea reciprocă teritorială în cazul unei agresiuni militare;c. scutirea de taxe vamale la comerţul între ţările membre;d. crearea unei monede unice europene;e. evitarea conflictelor economice, militare sau de altă natură ce

ar putea pare între ţările membre.

8. Printre factorii restrictivi în participarea României la relaţiile economice internaţionale se numără:a. scăderea permanentă a PIB-ului în valori reale;b. gradul avansat al uzurii morale a aparatului tehnic şi tehnologic;c. scăderea permanentă a cursului leului faţă de valută;d. politica de lichidare şi privatizare a întreprinderilor cu capital de

stat;e. deficitul bugetar.

9. Fraza: <Relaţiile dintre naţiuni şi în cadrul naţiunilor… au legat naţiunile într-o reţea complexă de interdependenţe, din care nici o naţiune, oricât de puternică ar fi, nu se poate autoexclude în mod realist>, a fost menţionată în lucrarea:a. Restructurarea ordinii internaţionale (Jan Timbergen);b. Forţele naţionale productive şi comerţul exterior (M.

Manoilescu);c. Al treilea val (A. Toffler);d. Ştiinţa economică şi interesul public (J.K. Galbraith);e. L’Ambition international (Lionel Stoleru).

10. Reforma economică în România a demarat în următoarele direcţii principale:

138

a. transformarea întreprinderilor de stat în regii autonome şi societăţi comerciale

b. reconstituirea şi constituirea dreptului de proprietate privată asupra pământului

c. constituirea de întreprinderi lucrative privated. privatizarea întreprinderilor de state. toate cele de mai sus

11. Stucturile europene sunt formate din mai multe instituţii al căror obiect îl formează problemele:a. economiceb. socialec. militared. politicee. toate cele de mai sus

12. Protecţia socială cu caracter general se acordă;a. numai persoanelor în vârstă legală de muncăb. numai persoanelor în vârstă legală de muncă şi inapte pentru

muncăc. numai şomerilord. numai persoanelor defavorizate de existenţa concurenţei şi a

liberei iniţiativee. întregii populaţii

13. Aderarea României la structurile europene, este urmată, de integrarea efectivă care reprezintă un proces complex care are la bază principiile:a. existenţa unor elemente comune ale civilizaţieib. acceptarea toleranţeic. compatibilitatea şi complementaritatead. rezolvarea în comun a problemelor globale ale omeniriie. unitatea statelor europene, ca suport în reuşita consurenţei cu

SUA

14. Integrarea României în structurile europene, reprezintă obiectivul fundamental al relaţiilor sale externe, întrucât aceasta este singura cale pentru;a. dezvoltarea unor relaţii armonioase cu veciniib. asigurarea stabilităţii şi integrităţii naţionalec. ieşirea de sub influenţa nefastă a Rusieid. realizarea economiei de piaţăe. înfăptuirea obiectivelor ce decurg din statutul de membru al

ONU

15. Reforma în economia românească urmează să se finalizeze prin:a. menţinerea conducerii centralizate a vieţii economice şi sociale;

139

f. reglarea prin piaţă în condiţii de concurenţă a raportului dintre cerere şi ofertă;

g. reglarea prim plan a activităţilor economice;h. transformarea structurală a economiei fără un sistem adecvat

de proteţie socială;i. autonomia limitată a agenţilor economici privaţi.

16. Depăşirea actualei situaţii în care se află economia României se poate realiza în timp, prin transformări structurale care vizează:a. eliminarea inflaţiei;b. asigurarea unei balanţe comerciale permanent excedentare;c. transformarea structurală a priorităţii şi autonomia reală a

agenţilor economici;d. fixarea preţurilor reale şi reducerea rolului economic al statului;e. eliminarea datoriei publice şi reducerea costurilor sociale.

17. Adâncirea reformei si a tranziţiei în concordanţă cu criteriile de eficienţă impuse de piaţă, determină schimbarea structurii proprietăţii în sensul:a. diminuării continue a marimii sectorului public ţn favoarea celui

privat;b. diminuării mărimii sectorului public în favoarea celui privat şi

mixt;c. creşterii absolute a celor trei sectoare - public, privat, mixt;d. creşterii în ritmuri egale a celor trei sectoare - public, privat,

mixt;e. diminuării proprietăţii private - asociative şi creşterii proprietăţii

publice şi mixte.

XXV. PROBLEME GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE

1. }nainte de a fi rezolvate problemele omenirii trebuie să fie:a. identificate şi corect formulate;b. căutate soluţiile de a le evita;c. căutate soluţiile de a le preveni;d. cunoscute cauzele care le determină şi efectele lor directe

propagate în timp, şi spaţiu;e. eliminate fenomenele care perturbă manifestarea problemelor.

2. Globalizarea problemelor omenirii se bazează pe:a. dezvoltarea mijloacelor de telecomunicaţie;b. comerţul internaţional;c. diviziunea internaţională a muncii;d. unicitatea economiei mondiale;e. distribuţia neuniformă a resurselor la nivel global.

140

3. Probleme globale ale omenirii precum: poluarea, scăderea volumului resurselor neregenerabile, creşterii populaţiei etc, cunosc o dezvoltare:a. liniară;b. logoritmică;c. exponenţială;d. parabolică;e. hiperbolică.

4. Caracteristica de bază a evoluţiei problemelor globale ale omenirii se concretizează în:a. rezultatele determinate de timpul necesar dublării efectelor

negative din lume;b. căutarea permanentă a soluţiilor care să rezolve problemele

globale ale omenirii;c. generalizarea efectelor poluării la nivel global;d. diminuarea până la epuizare a resurselor neregenerabile;e. efectele asupra economiei mondiale privite prin prisma unicităţii

acesteia.

5. Criza alimentară, ca o problemă globală a economiei mondiale, caracterizează:a. lipsa acută de alimente pentru o mare parte a populaţiei

globului;b. lipsa de alimente a populaţiei de pe glob ca urmare a unei

secete dintr-un anumit an;c. lipsa de carne şi produse din carne datorate unei crize

economice accentuate;d. lipsa de alimente din consumul populaţiei datorate puterii de

cumpărare reduse;e. existenţa unui raport incorect în consum între proteine şi calorii,

în anumite ţări de pe glob.

6. Printre factorii care frânează creşterea producţiei de alimente pe locuitor se numără:a. creşterea mai rapidă a numărului populaţiei faţă de volumul

producţiei de alimente;b. scăderea suprafeţelor agricole cultivate din ţările dezvoltate;c. creşterea continuă a preţului alimentelor;d. creşterea şomajului în agricultură;e. scăderea productivităţii globale în agricultură.

7. <Cea mai înaltă prioritate economică a lumii> este:a. sporirea producţiei agricole a ţărilor în curs de dezvoltare cu

ajutorul tehnologiilor moderne;

141

b. creşterea producţiei de alimente prin dare în folosinţă a noi terenuri agricole în ţările dezvoltate unde este posibilă aplicarea de procedee tehnologice superioare;

c. angrenarea a tot mai multor persoane în sfera agricolă în vederea creşterii producţiei;

d. utilizarea pe scară tot mai largă a produselor chimice ce permit creşterea productivităţii terenurilor;

e. cercetarea ştiinţifică în vederea descoperirii şi aplicării de noi tehnologii ce permit creşterea producţiei agricole în ţările dezvoltate.

8. Poluarea reprezintă:a. eliminarea în natură de agenţi poluanţi în orice cantitate sau

condiţii;b. deprecierea ciclurilor normale de viaţă biogeochimică, ca

urmare a unor factori poluanţi;c. emisia de gaze arse în atmosferă;d. evacuarea de substanţe chimice în cursurile de apă;e. evacuarea de agenţi poluanţă în faze ecologice.

9. Limitele superioare ale poluării reprezintă:a. cantitatea masivă de poluanţi ce poate fi eliminată în natură;b. momentul până la care dezechilibrarea balanţei ecologice

naturale a pământului nu determină deteriorări ireversibile ale proceselor vitale ale ciclurilor biogeochimice;

c. numărul maxim de cicluri biogeochimice ce pot avea loc;d. volumul maxim de agenţi poluanţi ce pot fi evacuaţi în natură,

fără a determina poluarea mediului;e. debitul maxim de deversare a substanţelor poluante în aer sau

apă.

10. Cea mai urgentă şi permanentă problemă a omenirii este:a. eradicarea centrelor de conflict de pe glob;b. furnizarea de ajutoare ţărilor subdezvoltate;c. asimilarea oceanului planetar şi a cosmosului pentru progresul

şi bunăstarea popoarelor;d. aranziţia la economia de piaţă a fostelor ţări comuniste;e. sprijinirea dezvoltării continue a ştiinţei şi punerii cuceririlor ei

în slujba îmbunătăţirii vieţii oamenilor.

11. Globalizarea porblemelor omenirii este legată şi de faptul că:a. înclinaţia marginală spre consum este aproximativ aceeaşi la

familiile de pe glob, indiferent de ţara în care trăiesc;b. ele conţin elemente tehnice, social-economice, politice şi

ecologice comune;c. s-a dezvoltat foarte mult: comerţul internaţional şi pieţele

financiare internaţionale;

142

d. se extind – zonele de conflict militar;e. nu sunt suficient cunoscute şi analizate aceste probleme.

12. Relaţia între modificarea producţiei agricole mondiale şi a producţiei de alimente pe locuitor în ţările slab dezvoltate este:a. în timp ce prima creşte cea de a doua este cel mult constantă;b. ambele cresc direct proporţional;c. ambele scad păstrând un raport direct proporţional între ele;d. prima creşte, cea de a doua cunoscând o modificare invers

proporţională;e. prima scade, cea de a doua având o variaţie invers

proporţională.

13. Printre factorii care conduc la complicarea problemelor dezvoltării şi a vieţii pe planetă se numără:a. criza alimentară;b. creşterii populaţiei globului;c. modificarea climei şi în special a microclimei;d. existenţa în majoritatea ţărilor a fenomenului inflaţionist;e. modificarea annuală a PIB-ului ţărilor de pe glob.

14. Efectul de seră la nivel planetar se datorează:a. utilizării energiei nucleare;b. utilizării de combustibili fosili;c. producţiei de florocarburi clorurate;d. utilizării în industrie de metale toxice care apoi sunt evacuate în

atmosferă;e. existenţei unui decalaj între evacuarea oricărui tip de poluant în

atmosferă şi apariţia efectelor lui.

15. Exitenţa unui decalaj între evacuarea unui poluant în mediul înconjurător şi apariţia efectelor lui negative determină:a. atenuarea influenţei poluantului asupra mediului;b. dispersia mai mare a poluantului în atmosferă;c. creşterea pericolului atingerii limitei superioare a poluării;d. afectarea stratului de ozon prin creare unui <gol> în acesta în

dreptul Polului Sud;e. ridicarea temperaturii medii a plantei, în viitor, cu 1.5-4.5oC.

16. Istoria civilizaţiei umane demonstrează faptul că problemele globale ale omenirii pentru a fi rezolvate trebuie mai întâi:

1. descoperite şi localizate;2. corect formulate;3. integrate într-o strategie realistă de dezvoltare;4. discutate în universităţi;5. stabilite ţările care nu doresc să participe la rezolvarea lor.

a. (1,2,3,4);

143

b. (1,2,3);c. (1,2,4);d. (1,2);e. (2,3,4).

17. Criza alimentară înseamnă:a. lipsa acută de alimente în ţările slab dezvoltate;b. lipsa totală de alimente în anumite ţări;c. scăderea producţiei bunurilor alimentare în cele mai multe ţări;d. lipsa acută de alimente pentru o mare parte a populaţiei

globului;e. creşterea mai lentă a producţiei de bunuri alimentare faţă de

nevoi.

18. Prima dintre problemele urgente şi permanente ale omenirii este:a. tranzacţia la economia de piaţă ţn ţările foste socialiste;b. oprirea degradării mediului natural;c. temporizarea inflaţiei şi controlul ei;d. dezvoltarea ştiinţei şi punerea rezultatelor ei ţn slujba

ţmbunătăţirii vieţii oamenilor;e. extinderea necontolată a urbanizării.

RĂSPUNSURI

144

I. NEVOILE ŞI RESURSELE. ACTIsVITATEA ECONOMICĂ.

1-c; 2-b; 3-d; 4-d; 5-e; 6-c; 7-c; 8-b; 9-e; 10-c; 11-a; 12-c; 13-c; 14-b;

15-a; 16-c; 17-c;18-b;19-a; 20-a; 21-e; 22-e.

II. ECONOMIA, O REALITATE DIVERSĂ

1-a; 2-e; 3-e; 4-e; 5-d; 6-d; 7-e; 8-c; 9-c; 10-b; 11-d; 12-a; 13-d; 14-b;

15-a; 16-a; 17-a; 18-c; 19-a; 20-a; 21-a; 22-a.

III. ECONOMIA DE PIAŢĂ

1-d; 2-d; 3-b; 4-e; 5-a; 6-a; 7-e; 8-d; 9-d; 10-c; 11-e; 12-c; 13-e; 14-d;

15-a; 16-c; 17-b; 18-c; 19-d; 20-b; 21-a; 22-d.

IV. BANII

1-c; 2-d; 3-c; 4- e; 5-c; 6-b; 7-d; 8-b; 9-b; 10-a; 11-c; 12-e; 13-b; 14-a;

15-d; 16-d; 17-c; 18-e; 19-b; 20-c; 21-c; 22-c; 23-c; 24-d; 25-d; 26-d;

27-d; 28-c; 29-d; 30-b; 31-b; 32-c; 33-d; 34-b; 35-a; 36-d; 37-b; 38-e;

39-c; 40-c; 41-a; 42-a; 43-a; 44-b; 45-d.

V. FACTORII DE PRODUCŢIE

1-d; 2-d; 3-d; 4-e; 5-d; 6-e; 7-b; 8-c; 9-c; 10-a; 11-d; 12-e; 13-e; 14-b;

15-d; 16-b; 17-c; 18-a; 19-e; 20-c; 21-d; 22-c; 23-a; 24-e; 25-d; 26-a;

27-a; 28-d; 29-d.

VI. PROGRESUL TEHNIC

1-e; 2-e; 3-d; 4-a; 5-c; 6-b; 7-c; 8-a; 9-b; 10-c; 11-b; 12-b; 13-b; 14-c.

VII. UTILIZAREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE. COSTUL

DE PRODUCŢIE

1-c; 2-e; 3-b; 4-c; 5-d; 6-a; 7-c; 8-d; 9-c; 10-d; 11-a; 12-a; 13-b; 14-a;

15-b; 16-c; 17-c; 18-c; 19-c; 20-c; 21-d; 22-d; 23-b; 24-e; 25- c; 26-a;

27-a; 28-d; 29-c; 30-a; 31-e; 32-e; 33-d; 34-b; 35-c; 36-d; 37-c; 38-a;

39-e; 40-b; 41-b; 42-b; 43-a; 44-d; 45-c; 46-d; 47-e; 48-c; 49-e; 50-d;

51-d; 52-c; 53-a; 54-e; 55-b.

VIII. PRODUCTIVITATEA

1-d; 2-e; 3-d; 4-a; 5-c; 6-d; 7-d; 8-e; 9-c; 10-e; 11-c; 12-e; 13-a; 14-c.

145

IX. CONSUMATORUL ŞI UTILITATEA ECONOMICĂ

1-d; 2-e; 3-1a, 2c, 3b,4e,5d; 4-b; 5-c; 6-b; 7-c; 8-c; 9-c; 10-c; 11-e; 12-

e; 13-b; 14-a; 15-d;16-b.

X. PIAŢA

1-a; 2-b; 3-e; 4-c; 5-b; 6-d; 7-a; 8-c; 9-c; 10-b; 11-c; 12-a; 13-b; 14-c;

15-a; 16-e; 17-c; 18-a; 19-d; 20-b; 21-b; 22-e.

XI. CONCURENŢA

1-e; 2-c; 3-d; 4-e; 5-d; 6-b; 7-d; 8-b; 9-e; 10-a; 11-a; 12-c;

XII. PIAŢA MONETARĂ

1-d; 2-c;3-d;4-b; 5-a; 6-d; 7-c; 8-c; 9-c; 10-a; 11-c; 12-b; 13-a; 14-b;

15-c; 16-a; 17-a; 18-b; 19-c;

XIII. PIAŢA CAPITALURILOR

1-c; 2-e; 3-c; 4-d; 5-a; 6-b; 7-c; 8-c; 9-c; 10-b; 11-d; 12-d; 13-d; 14-c;

15-e; 16-c; 17-b; 18-a; 19-d; 20-a; 21-c; 22-c; 23-e; 24-b; 25-b; 26-e;

27-b; 28-d; 29-c; 30-c; 31-e; 32-d; 33-e; 34-d; 35-d; 36-a; 37-c.

XIV. PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ. SALARIUL

1-d; 2-d; 3-a; 4-d; 5-e; 6-b; 7-c; 8-a; 9-d; 10-d; 11-d; 12-c; 13-d; 14-b;

15-b; 16-b; 17-c; 18-d; 19-a; 20 – c; 21-d; 22-d; 23-b; 24-d; 25-a; 26-c;

27-c; 28-c; 29-e; 30-b; 31-b; 32-b; 33-a; 34-a.

XV. PROFITUL

1-b; 2-d; 3-e; 4-d; 5-a; 6-a; 7-a; 8-b; 9-a; 10-b; 11-c; 12-d; 13-a; 14-

d;15-b; 16-c;17-b; 18-d; 19-b; 20-b; 21-b; 22-c; 23-d; 24-b; 25-b; 26-d;

27-e; 28-e; 29-d; 30-c; 31-a; 32-a; 33-b; 34-b; 35-d; 36-b; 37-e; 38-a;

39-e; 40-b; 41-a.

XVI. VENITUL, CONSUMUL, INVESTIŢIILE

1-a; 2-a; 3-a; 4-a; 5-a; 6-d; 7-c; 8-c; 9-a; 10-a; 11-b; 12-e; 13-d; 14-d;

15-b; 16-c; 17-b; 18-d; 19-c; 20-e; 21-d; 22-e; 23-b; 24-c; 25-e; 26-c;

27-e; 28-b; 29-c; 30-c; 31-e; 32-c; 33-c; 34-b; 35-a; 36-d; 37-b; 38-d;

39-b.

146

XVII. EFICIENŢA ŞI ECHILIBRUL ECONOMIC

1-c; 2-d; 3-c; 4-d; 5-e; 6-d; 7-e; 8-a; 9-a; 10-d; 11-c; 12-d; 13-d; 14-d;

15-d; 16-c; 17-d; 18-a; 19-d, 20-d; 21-e; .22-a; 23-c; 24-a; 25-b; 26-c;

27-c; 28-a; 29-a.

XVIII. ŞOMAJUL

1-c; 2-d; 3-a; 4-c; 5-a; 6-a; 7-c; 8-c; 9-d; 10-d; 11-d; 12-c; 13-d; 14-c;

15-e; 16-d; 17-a; 18-b; 19-e; 20-c; 21-e; 22-e; 23-c; 24-a; 25-c; 26-b;

27-b; 28-a. .

XIX. INFLAŢIA

1-a; 2-d; 3-d; 4-b; 5-b; 6-d; 7-b; 8-c; 9-c; 10-b; 11-d; 12-b; 13-b; 14-e;

15-d; 16-e; 17-c; 18-c; 19-d; 20-e; 21-b; 22-b; 23-c; 24-c; 25-d; 26-b;

27-a; 28-b; 29-d; 30-d; 31-b; 32-c.

XX. FLUCTUAŢIILE ACTIVITĂŢII ECONOMICE

1-b; 2-e; 3-a; 4-e; 5-a; 6-a; 7-a; 8-b; 9-a; 10-b; 11-c; 12-c; 13-a; 14-c;

15-c; 16-c17-b; 18-c; 19-d; 20-e; 21-e; 22-a; 23-a; 24-a; 25-c; 26-b;

27-e; 28-b; 29-c; 30-d; 31-b.

XXI. STATUL ŞI ECONOMIA

1-a; 2-c; 3-e; 4-a; 5-a; 6-e; 7-d; 8-d; 9-a; 10-e; 11-d; 12-c; 13-d; 14-c;

15-c; 16-b; 17-b; 18-b; 19-c; 20-e; 21-c; 22- c; 23-d; 24-d; 25-d; 26-c;

27-a; 28-b; 29-e; 30-a; 31-e; 32-c; 33-b.

XXII. PIAŢA MONDIALĂ

1-a; 2-b; 3-a; 4-c; 5-a; 6-b; 7-c; 8-a; 9-b; 10-b; 11-c; 12-b; 13- d; 14-d;

15-d; 16-d; 17-d; 18-c; 19-c; 20-a;21-d; 22-e; 23-b; 24-a; 25-b; 26-b;

27-d; 28-b; 29-a; 30-b; 31-e; 32-b; 33-c; 34-a; 35-b.

XXIII. PIAŢA SCHIMBURILOR VALUTARE

1-e; 2-a; 3-d; 4-c; 5-b; 6-b; 7-d; 8-b; 9-c; 10-d; 11-d; 12-d; 13- d; 14-c;

15-c; 16-b; 17-a; 18-c; 19-a; 20-b; 21-c; 22-d; 23-d; 24-b.

XXIV. ECONOMIA ROM~NIEI

1-d; 2-e; 3-d; 4-d; 5-a; 6-c; 7-a; 8-b; 9-a; 10-e; 11-e; 12-e; 13-c; 14- b;

15-b; 16-c; 17-b.

XXV. PROBLEME GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE

147

1-a; 2-d; 3-c; 4-a; 5-a; 6-a; 7-a; 8-b; 9-b; 10-e; 11-b; 12-a; 13-b; 14-b;

15-c; 16-b; 17-d; 18-d.

148