ghidul ingrijitorului de batrani

}Cine eșuează

să se pregătească,

se pregătește să eșueze.

Ghidul îngrijitorului de bătrâni

Claudia IvaşcuDaliana Daniloni

DEVELOPEYOURSELF

}

Timişoara: Str. Simion Bărnuţiu, nr. 7, et. II

reşiţa: Str. Lunca Pomostului, nr. 3-5, camera 11

Caransebeş: Str. Mihai Viteazul, nr. 18, et. II

DrobeTa Turnu severin: Str. Aurelian, nr. 46, camera 63

§ 0745042221; 0741138805 � FB.COM/FORMAREPROFESIONALA ½ DEVELOPEYOURSELF.RO

D E V E L O P E Y O U R S E L F

Develope Yourself este o companie privată acreditată de Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC) să desfășoare programe de instruire pentru ocupația de Îngrijitor Bătrâni la Domiciliu.

Develope Yourself activează pe piața serviciilor de formare profesională din mai 2009, și până în prezent a organizat programe de instruire profesională pentru peste 1300 de cursanți din mai toate județele țării, dar preponderent din județele Caraș-Severin și Timiș, unde funcționează cu puncte de lucru și desfășoară programele de instruire. În Caraș-Severin își desfășoară activitatea atât în Reșița, unde a debutat, cât și în Caransebeș; iar din februarie 2013 funcționează activ și în județul Mehedinți.

Cu experiența relevantă în resurse umane pe parte de formare profesională, Develope Yourself îți oferă posibilitatea să înveți de la cei mai buni, să-ți dezvolți competențe specifice și să te deprinzi cu abilitățile necesare practicării cu succes a meseriei de îngrijitor persoane învârstă.

Misiunea noastră este să oferim clienților noștri servicii de formare profesională de calitate, dictate de cerințele și nevoile de pregătire ale persoanelor ce prestează servicii de asistentă socială la domiciliu pentru persoanele de vârsta a III-a, atât la nivel național, dar mai ales la nivel internațional.

Develope Yourself are privilegiul de a face posibilă instruirea la un standard de calitate superioară cu sprijinul echipei de formatori din cadrul programului de instruire al fiecărui județ – oameni cu experiență relevantă în îngrijirea

persoanelor de vârsta a III-a, dispuși să se implice și să împărtășească din experiența lor tuturor celor ce se reorientează în carieră și își doresc să se apropie cât mai mult de profilul îngrijitorului dedicat, responsabil și competent.

Develope Yourself s-a adaptat nevoii de instruire dictată de cerințele de pe piața muncii externe, oferind suport cursanților săi prin organizarea de cursuri gratuite de limbă germană. Pe parcursul acestor cursuri se urmărește evoluția cursanților, se dezvoltă competențele acestora până la dobândirea unui nivel conversațional menit să faciliteze comunicarea cu persoana asistată și cu toate acele persoane ce intervin în procesul de îngrijire și susțin bunul mers al acestuia.

De la înființare și până în prezent, Develope Yourself a sprijinit obținerea unui contract de muncă extern pentru mai bine de 40% dintre absolvenții săi, prin intermediul partenerilor din țară și străinătate; a obținut feedbackuri extraordinare atât de la cei ce au finalizat programul de instruire și au obținut un loc de muncă în domeniu, dar și de la mediatorii – agenții de plasare a forței de muncă – ce s-au ocupat de recomandarea și integrarea lor în familiile beneficiare.

Prin proiectele sale viitoare, Develope Yourself va milita în aceeași direcție, își va susține misiunea și va continua să devină competitivă pe piața aceasta dinamică a serviciilor de formare profesională, pentru a suda și mai mult relația cu partenerii și clienții săi prin prisma calității serviciilor.

DEVELOPEYOURSELF

Ghidul îngrijitorului de bătrâni

5 � FB.COM/FORMAREPROFESIONALA ½ WWW.DEVELOPEYOURSELF.RO

d CUPRINS

CAPITOLUL I 1. Psihologia persoanelor de vârsta a III-a 72. Evenimente existențiale ce apar la vârsta a III-a 10

CAPITOLUL II1. Comunicarea 13

CAPITOLUL III1. Profilul îngrijitorului la domiciliu 17

CAPITOLUL IV1. Asigurarea condițiilor igienico-sanitare 212. Autonomia personala si sociala a vârstei a III-a 233. Reguli specifice si condiții de îngrijire ale persoanelor imobilizate la pat 284. Îngrijirea corporală la persoanele cu imposibilități de autoîngrijire 305. Reabilitarea si recuperarea persoanei cu handicap 376. Administrarea medicamentoasă 397. Acordarea primului ajutor persoanei asistate 40

CAPITOLUL V 1. Incontinenta 452. Depresia 463. Dementa 504. Accidentul vascular cerebral 595. Boala Parkinson 636. Malnutritia la vârstnici 697. Bolile digestive frecvente la vârstnici 73

CAPITOLUL VI1. Tanatopsihologia 77

CAPITOLUL VII1. Terapie ocupațională şi ergoterapie 892. Artterapia 92

1. Psihologia persoanelorde vârsta a III-a

Copilul râde: Înțelepciunea şi iubirea mea e jocul Tânărul cântă: Jocul şi înțelepciunea mea-i iubirea Bătrânul tace: Iubirea şi jocul meu e înțelepciunea.

- Lucian Blaga

Suntem programați de când ne naştem să traversăm etape prestabilite a căror curgere este, asemenea timpului, inevitabilă. Suntem copii, tineri, adulți, bătrâni. Strict în aceasta ordine şi fără nici o posibilitate de a ne opri la alegere la un stadiu convenabil. La vârsta mijlocie şi la cea înaintată, majoritatea funcțiilor organismului intră în declin. Îmbătrânirea are atât aspecte pozitive, cât şi negative.

Cine este la vârsta a treia?Există diverse opinii: ■ orice persoană aflată la vârsta de peste 60 de ani ■ orice persoană aflată la vârsta de peste 65 de ani ■ orice persoană aflată la vârsta de peste 70 de ani ■ orice persoană aflată la vârsta de peste 75 de ani

Marea accepțiune se referă la persoane trecute de 60 de ani. Conform unei statistici din 1997 vârstnicii reprezintă 17% din populația României.

În ceea ce priveşte media de viață: ■ la femei este de 82 de ani ■ la bărbați este de 74 de ani

Procesul îmbătrâniriiProcesul îmbătrânirii se produce diferit de la o persoană la alta. În ceea ce priveşte modul în

care se produce procesul îmbătrânirii, acesta se poate realiza: ■ Fiziologic (normal, treptat, continuu) ■ Nefiziologic (prematur sau accelerat din cauza unor evenimente stresante) ■ Patologic (accentuate de apariția unor maladii)

Vârsta cronologică – reflectă în exclusivitate trecerea timpului şi reprezintă vârsta unei persoane în ani. Din punct de vedere al sănătăţii, vârsta cronologică are o semnificație importantă: odată cu înaintarea în vârstă, creşte probabilitatea instalării unei probleme de sănătate. Pentru că ajută la predicția unor boli, această vârstă are implicații legale şi financiare importante.

Vârsta biologică – se referă la modificările ce apar în organism odată cu îmbătrânirea. Pentru că aceste modificări pot să apară la unele persoane mai devreme şi la altele mai târziu, putem întâlni persoane bătrâne biologic la vârsta de 40 de ani, respectiv persoane tinere biologic la 60 de ani sau mai mult.

1


Vârsta psihologică – se referă la felul în care oamenii se simt şi se comportă. Spre exemplu, o persoană de 80 de ani care munceşte, îşi face planuri, participă la multe activități este considerat tânăr din punct de vedere psihologic.

Deşi fiecare din aceste trepte de evoluție este deosebită prin sarcinile sale specifice, bătrânețea pare a fi cea mai împovărătoare, deoarece aduce cu sine modificări semnificative: declin fizic şi intelectual, schimbări majore în ponderea rolurilor (profesional, marital, parental, social).

Semne ale îmbătrânirii Următoarele sunt semne normale ale îmbătrânirii, unele dintre ele se potrivesc anumitor

persoane, altele nu. Un stil sănătos de viața poate încetini multe dintre acestea.

1. PieleaOdată cu înaintarea în vârsta pielea devine mai puțin elastică şi mai zbârcită. Unghiile cresc

mai încet. Glandele sebacee produc mai puțin sebum, pielea devenind mai uscată. Pentru a încetini îmbătrânirea pielii aceasta trebuie hidratată şi protejată de acțiunea razelor solare prin folosirea de creme protectoare contra razelor soarelui şi îmbrăcăminte adecvată.

2. ParulEste un lucru normal ca părul scalpului, cel pubian şi axilar să se rărească. Pe măsura ce

celulele pigmentare din firul de păr se reduc ca număr apar tot mai multe fire albe.

3. ÎnălțimeaPână la vârsta de 80 de ani se pierd 5,1 centimetri din înălțime. Acest lucru este legat de

schimbările normale ale posturii şi tasarea articulațiilor coloanei vertebrale şi a discurilor intervertebrale.

4. AuzulCu trecerea timpului, modificările la nivelul urechii fac sunetele de frecvență înaltă să fie

mai greu de auzit, iar schimbările de tonalitate şi voce mai slab percepute. Aceste modificări se accentuează după vârsta de 55 de ani.

5. VedereaMajoritatea persoanelor trecute de 40 de ani au nevoie de ochelari de citit odată cu scăderea

flexibilității cristalinului. Apare de asemenea scăderea vederii nocturne şi a acuității vizuale ca mai târziu să poată apărea încețoşarea privirii.

6. Oasele Oasele în timpul perioadei de adult pierd treptat o parte din mineralele componente

devenind mai puțin dense şi mai puțin rezistente. La femei acest proces se accentuează după menopauză. Se poate încetini pierderea de minerale şi scădea riscul osteoporozei prin exerciții fizice pentru menținerea siluetei (mersul pe jos), luând zilnic vitamina D şi calciu şi evitând anumite alegeri personale (de exemplu consumul exagerat de cafeină şi băuturi carbogazoase). Medicul poate recomanda în unele cazuri un tratament pentru protecția oaselor.

7. Metabolismul și compoziția organismuluiOdată cu trecerea timpului, în mod normal, organismul are nevoie de mai puține calorii

iar metabolismul încetineşte. Schimbările hormonale apărute odată cu îmbătrânirea duc la

8 FB.COM/FORMAREPROFESIONALAWWW.DEVELOPEYOURSELF.RO

scăderea masei musculare şi producerea mai multor grăsimi. Cea mai bună abordare a acestor schimbări este reducerea aportului caloric împreună cu intensificarea activității fizice. Sunt recomandate în special exercițiile de forță pentru a menține sau creşte masa musculară.

8. Creierul și sistemul nervosÎncepând cu decada a treia de viața încep să scadă: greutatea creierului, lungimea rețelei

nervoase, fluxul sangvin cerebral. Cu toate acestea creierul reuşeşte să se adapteze noilor condiții prin formarea de noi sinapse la nivelul terminațiilor nervoase. Modificările memoriei sunt o parte obişnuită a procesului de îmbătrânire: se uită anumite întâmplări mai recente şi se evocă mai greu numele şi detaliile. Creierul se poate menține activ prin activităţi sociale obişnuite, exerciții mentale (cum ar fi cuvintele încrucişate şi cititul) şi activităţi fizice care cresc fluxul de sânge şi oxigen către creier.

9. Inima și sistemul circulatorInima devine mai puțin eficientă pe măsura înaintării în vârstă şi trebuie să depună un

efort mai mare în timpul unei activităţi. Acest lucru face ca muşchiul inimii (miocardul) să se mărească (să se hipertrofieze). Se poate observa o scădere graduală a energiei şi rezistenței de la o decadă la alta.

10. Plămânii la persoanele inactive devin mai puțin eficienți în timp, neasigurând organismului suficient oxigen. Activitățile zilnice curente joacă un rol important în fortificarea plămânilor.

11. RinichiiO dată cu înaintarea în vârsta rinichii involuează ca mărime şi funcție. Ei nu mai reuşesc să

filtreze apa şi unele medicamente din sânge aşa rapid şi nu ajută organismul să lupte împotriva deshidratării aşa uşor ca în trecut. De aceea este foarte important să se reducă consumul de toxine, alcool şi alte medicamente şi să se crească aportul de apă.

12. Funcția sexualăÎncepând cu decada a 5-a atât femeile cât şi barbarii produc cantități mai scăzute de

hormoni. Bărbații produc mai putină spermă iar răspunsul lor la stimuli sexuali se încetineşte deşi dinamica sexuală nu are de suferit. Femeile nu mai ovulează şi suferă o serie de modificări la menopauză legate de producerea unor cantităţi mai mici de estrogen.


2. Evenimente existențiale care apar la vârsta a III-a

Pensionarea - poate fi privită ca: ■ O traumă (cu trăirea unor sentimente de marginalizare, inutilitate, debusolare) ■ O binecuvântare (cu trăirea unor sentimente de libertate, detaşare, timp pentru sine,

timp pentru vise şi împliniri etc.)

Această schimbare duce la o renegociere a sarcinilor în familie, poate la o schimbare de domiciliu, femeile adaptându-se mai uşor decât bărbații, poate rezulta chiar rolul de ,,bonă” deoarece 10% din pensionari mai au un părinte în viața .

Văduvia -70% din femei rămân văduve. Drept consecințe apar disfuncții financiare, o suferință foarte mare cu o stare depresivă persistentă, posibilitatea pierderii locuinței, “rebranşarea” socială şi poate o eventuală căsătorie.

Apariţia nepoţilor – reprezintă o binecuvântare pentru persoanele de vârsta a III-a. 75% din persoanele de peste 65 de ani sunt bunici. Nepoții reprezintă un liant puternic al familiei, întreţinând elanul. Formează o coaliție indestructibilă cu nepoții, părinții rămânând pe dinafară.

Schimbarea rolurilor – are loc o restructurare a relațiilor părinţi-copii, o schimbare a rolurilor.

Instituționalizarea – se modifică reşedința persoanei, eveniment ce survine pe fondul unei devitalizări generale. De obicei un bătrân percepe instituționalizarea ca pe o izolare de restul lumii, o ruptură bruscă de locuință şi familie, apare un sentiment de abandon, o convingere că e condamnat la moarte. Drept consecință apare o criză de adaptare, o depresie severă care poate duce la suicid. O accelerare a deteriorării generale ce culminează cu moartea, o rezistență diminuată la frustrare, apare un dezechilibru emoțional, creşterea emotivității şi a demonstrativităţii.

Caracteristici somato-fiziologice ale persoanei vârstnice: ■ declin al structurilor şi tuturor funcțiilor organismului; ■ modificări în ceea ce priveşte aspectul persoanei; ■ o scădere a sensibilității senzoriale la nivel de auz, văz, tact (cald, rece, durere), gust,

miros; ■ o scădere în greutate a creierului sub 17% (există activități compensatorii stimulate prin

activism) care duce la insuficienţe circulatorii, accidente vasculare, demenţe etc; ■ o creştere în volum a inimii dar o scleroză a vaselor coronariene; ■ se diminuează capacitatea sistemului respirator cu influenţe în întregul organism

neoxigenat corespunzător; ■ transformări degenerative la nivelul tubului digestiv (constipații frecvente); ■ o involuţie a rinichilor, ceea ce perturbă procesul de filtrare a noxelor; ■ se instalează osteoporoza, arterosporoza;


■ hipotrofia musculaturii cu scăderea forţei fizice şi deficite ale aparatului locomotor; ■ tulburări de somn; ■ scade întreaga capacitate a sistemului imunitar;

Caracteristici psihologice ale persoanei vârstnice: ■ regresie cognitivă datorată mediului bătrân în care persoana locuieşte, lipsei de

motivaţie, plictiselii, unui declin în planul senzorial, stării precare de sănătate etc; ■ se diminuează memoria de fixare şi apar carențe în evocare; ■ este afectată în deosebi memoria de scurtă durată, cea de lungă durată fiind aparent

neafectată, astfel se refugiază cu mare plăcere în trecut; ■ se uzează capacitatea de evocare cronologică; ■ apar disfuncţionalităţi la orientarea în spațiu; ■ inteligenţa cristalizată (fructificarea experienţelor acumulate) creşte pe întreaga durată

a vieţii; ■ inteligenţa fluidă (capacitatea de prelucrare a cunoştințelor noi) scade progresiv; ■ apar unele deteriorări ale limbajului oral (debit, fluenta, vocabular, ritm, articulare etc.)

şi scris (scrisul e tot mai mic şi cu tremurături); ■ scade distributivitatea atenției şi a capacitații de concentrare; ■ si devin hiperemotivi (plâng uşor, sunt foarte impresionabili); ■ apare tendința de revenire în egocentrism, afişând uneori o indiferență stupefiantă în

faţa morții unei persoane dragi; ■ stări frecvente de irascibilitate, enervare, cu pusee de dominare; ■ apar frecvent stări anxioase; ■ depresii somatice, cognitive sau comportamentale.


1. Comunicarea

Comunicarea este procesul prin care transmitem informații (emiţătorul) unei alte persoane (receptorul) în scopul obținerii unui răspuns (reacții).

Obiectivele comunicării: ■ să fim recepționați (auziți sau citiți); ■ să fim înțeleşi; ■ să fim acceptați; ■ să provocăm o schimbare de atitudine sau de comportament.

Comunicarea verbalăComunicare verbală se realizează cu ajutorul simbolurilor, care pot fi rostite (sunete) sau

scrise (litere). Uşurința exprimării este influenţată de:

a) Caracteristicile de personalitate: ■ claritatea - capacitatea de exprimare clara a ideilor, fără complicaţii, cu termini care pot

fi înțeleşi; ■ acurateţea - cuvinte folosite corect şi care să reflecte fapte reale; ■ empatia -încercați să vă puneţi în locul interlocutorului; ■ sinceritatea - naturaleţea, încrederea în sine, fără stângăcii; ■ aparenţa - vestimentaţie adecvată, coafura, curățenia hainelor şi a corpului; ■ postura - umerii lăsați, capul plecat influențează vocea.

b) Calităţile vocale (enunţare, pronunţare): ■ înălțimea vocii - vocea înaltă este stridentă, cea joasă este aspră, gratuită; ■ intensitatea, volumul vocii - atenţie la mărimea sălii, a grupului căruia vă adresaţi,

atenţie la zgomotul de fond; ■ dicţia și accentul - încercaţi să pronunțați cât mai clar sunetele. Accentul zonei oferă

informații asupra originii persoanei; ■ viteza vorbirii - poate fi obositor să asculți o persoană care vorbeşte fie prea repede, fie

prea rar ■ pauzele - pauzele scurte în vorbire oferă loc de replică, cele prea lungi plictisesc; ■ timbrul vocii – modificările în sus sau în jos ale vocii pot fi un semn de emoție,

influențând reacția celor din jur.

Ascultarea active-empatică. InterogațiaFie ascultând problemele altcuiva, ajutându-l în luarea unei decizii, fie consiliind o persoană

într-un moment de criză, 8 reguli sunt importante, ele aplicându-se în majoritatea cazurilor de comunicare:

1. Evitați să judecați pe cineva;2. Arătați înțelegere;3. Evitați să dați sfaturi personale;

2


4. Evitați întrebările care încep cu „de ce?”;5. Evitați preluarea răspunderii pentru problemele altuia;6. Evitați interpretările personale (folosiți parafrazarea);7. Referativă la ceea ce este de strict interes(acum şi aici);8. Ocupați-vă primordial de sentimente.

Deprinderi de ascultarea) Receptarea tacită a mesajului său cu un minim de cuvinte prin: ■ Poziţie relaxată, înclinată spre persoană; ■ Expresie facială interesată; ■ Contact vizual stimulator; ■ Uşoare încurajări nonverbale (gest, mimică); ■ Uşoare încurajări verbale (m-hm, da, …); ■ Scurte tăceri (3-5 secunde).

b) Interogația ■ Formulare clară; ■ Referire la o singură problemă; ■ Evitarea presupozițiilor.

O întrebare bună este scurtă. Pot fi întrebări deschise (au ca scop explorarea) de tip: cum, ce, când, care, ce fel. Sau închise care primesc răspuns prin „da” sau „nu” ori au alegeri multiple.

Comunicarea nonverbală Comunicarea non-verbală este comunicarea care nu foloseşte cuvinte şi prin

care se exprimă sentimente, emoții, atitudini. Voluntar sau involuntar – vorbind - comunicăm şi prin:

■ Expresia feţei – zâmbet, încruntare, tristețe, bucurie; ■ Gesturi – mişcarea corpului şi a mâinilor; ■ Poziţia corpului – stăm în picioare sau aşezați; ■ Orientarea – stăm cu faţa, cu spatele sau lateral faţă de interlocutor; ■ Proximitatea - distanţa la care stăm faţă de interlocutor; ■ Contactul vizual – privim sau nu interlocutorul, durata de timp a privirii; ■ Contactul corporal – atingerea mâinii, o bătaie pe umăr. în cazul vârstnicilor atingerile

trebuie să fie blânde dar ferme, pentru a evita eventualele reacții de respingere din partea vârstnicului;

■ Mișcări ale corpului – indicând aprobare/dezaprobare sau încurajare; ■ Aspectul exterior –fizicul, vestimentația.

Bariere în comunicare ■ Diferențe de percepție – experiențele noastre anterioare, vârsta, sex, cultură, educație,

ocupație, temperament etc; ■ Concluzii grăbite – dorința de a auzi doar ceea ce ne dorim, fără a recunoaşte realitatea

în mod obiectiv; ■ Stereotipii – tratarea diferitelor persoane pe un acelaşi calapod; ■ Niveluri de cunoaștere – exemplu: a vorbi pe limba lui;


■ Lipsa de interes – nu toate subiectele noastre aprind interesul celuilalt; ■ Dificultăți de exprimare – probleme în găsirea cuvintelor, lipsa de încredere în propria

persoană; ■ Emoții – emoțiile mult prea accentuate modifică mesajul, lipsa totală de emoție răceşte

comunicarea; ■ Personalitatea – aroganța şi agresivitatea primesc răspuns asemănător.

Metalimbajul este un limbaj care codifică altfel ideile decât limbajul natural (un limbaj ascuns în interiorul limbajului). De exemplu: Cumpărați, Ocazie unică, Traducere: Avem probleme cu vânzările.

1. Profilul îngrijitorului la domiciliu

Ocupația de îngrijitor al vârstnicilor la domiciliu implică o sferă largă de competențe pentru desfăşurarea activității de îngrijire. În primul rând, îngrijitorul la domiciliu trebuie să aibă şi să dovedească competențe la aplicarea normelor de igienă. Totodată trebuie să aibă cunoştințe medii din sfera medicală, să dea dovadă de calm, răbdare, amabilitate şi de a combina programul zilnic de îngrijire cu diverse activități de relaxare.

Comportamentul îngrijitorului este foarte important deoarece influențează starea fizică şi psihică a vârstnicului asistat.

Din punct de vedere al comunicării, aceasta trebuie să fie una activă, deoarece oferă posibilitatea detensionării şi diminuării emotivității, permanentă şi eficientă. Întrebările adresate atât vârstnicului cât şi aparținătorilor acestuia, trebuie să fie directe, pertinente şi logice. Discuțiile trebuie să fie diversificate şi adaptate, permanent, în raport cu modificările intervenite în situația şi comportamentul persoanei asistate. Dacă apar anumite dificultăți în comunicarea cu persoana asistată acestea vor trebui comunicate familiei vârstnicului.

O atenție sporita trebuie acordata modificărilor de comportament ale vârstnicului asistat. Vor fi urmărite şi atent monitorizate evoluții privitoare la starea de sănătate fizica şi emoţională şi a relațiilor interpersonale. Satisfacerea nevoilor fizice reprezintă modalitatea elementara de îngrijire. Este foarte importanta păstrarea integrității şi demnității umane.

Comportamentul îngrijitorului

cu persoana de vârsta a III-a

Tipuri de personalitate existente la vârsta a III-a

1. Personalitatea integrantă: este persoana care îşi păstrează capacitatea de adaptare şi relațiile nealterate cu familia şi prietenii.

■ cel care se reorganizează: este capabil să renunțe la activitățile avute si să le substituie cu altele care sa-I placa, sa-l valorizeze;

■ cel care este centrat pe un singur aspect: se rezuma doar la unul sau la doua roluri, pentru că nu-i permite condiția fizica sau nu doreşte, se conserva;

■ cel fără angajamente: se respecta şi considera că a venit în sfârşit vacanta mult aşteptată.

2. Personalitatea defensive: cel care tratează bătrânețea că pe un adversar şi lupta sa-si menţină cât mai multe atribuții ale vârstei adulte.

■ cel care se agata: se cramponează să desfăşoare în continuare ocupațiile avute chiar dacă prestaţiile lui nu mai sunt de calitate;

■ cel care se restrânge: are nostalgia trecutului când avea roluri utile şi importante şi se lamentează cu privire la prezent.

3


3. Personalitatea pasiv-dependenta: este cel care încearcă să transfere cu o oarecare satisfacție propria îngrijire altora.

■ cel care cere ajutor: solicita permanent anturajul şi îi manipulează pentru a capta atenția lor;

■ apaticul: are o atitudine minima fata de propria viața şi îngrijire, suprasolicitând familia.

4.Personalitatea neintegranta: este total incapabila să se implice în propria-i viața din motive de maladii grave.

Asigurarea perfecționării profesionaleÎngrijitorul la domiciliu este definit că fiind persoana care supraveghează, acorda asistenta

şi îngrijire persoanei asistate.

Atribuțiile fundamentale ale îngrijitorului: ■ să îngrijească cu dăruire persoana asistata ■ să trateze cu respect persoana asistata ■ să-i asigure siguranța ■ să asigure o buna comunicare ■ să încurajeze şi susţină participarea persoanei asistate la viața propriei familii ■ să mijlocească participarea persoanei asistate la viața societății că un om obişnuit

Autoinstruirea profesionala se poate face prin consultarea literaturii de specialitate sau se poate participa la cursuri de pregătire. Sursele de informare sunt publicații de specialitate, cărţi referitoare la tehnicile de îngrijire specifice vârstei persoanei asistate, prospecte de produse noi de igienizare, medicamente, alimentație.

Completarea fisei de îngrijire a persoanei asistateÎngrijitorul la domiciliu trebuie să sesizeze şi să noteze în fişa personala de îngrijire aspecte

privind situațiile noi apărute în starea generala a persoanei asistate precum şi masurile imediate adoptate. Datele specifice trebuie consemnate corect, lizibil şi concis. fişa de observație este pusa zilnic la dispoziția familiei. Modificările survenite se refera la starea de sănătate(febra, modificarea simptomelor deja cunoscute, apariția unor simptome noi etc.) şi stări comportamentale(apatie, tristețe, lipsa poftei de mâncare etc.)

Gestionarea resurselor alocateUn rol important îl ocupa resursele materiale a căror gestionare trebuie efectuata cu

corectitudine. Din categoria resurselor materiale fac parte: ■ alimente necesare consumului persoanei asistate ■ medicamente ■ materiale de igienizare ■ lenjerie de pat şi de corp pentru persoana asistată.

O atenție deosebita trebuie acordata şi gestionarii corecte a resurselor financiare alocate pentru satisfacerea nevoilor imediate ale persoanei asistate. Resursele băneşti pot fi alocate zilnic, săptămânal sau lunar.


Planificarea activității zilniceÎngrijitorul la domiciliu necesita răbdare, calm şi abilitatea de a combina programul zilnic

de îngrijire cu alte activităţi de relaxare. Activitățile sunt identificate în colaborare cu persoana asistata şi cu familia acestuia.

Programul este evaluat şi adaptat în funcție de modificările comportamentale survenite.Etapele principale ale planului zilnic de îngrijire sunt: îngrijiri igienice, alimentație şi

mobilizare.


1. Asigurarea condiţiilorigienico-sanitare

Igiena este ştiința care stabileşte regulile de viața pentru păstrarea sănătăţii, având rol în prevenirea îmbolnăvirilor.

Îngrijirea asistatului urmăreşte supravegherea funcțiilor vitale, aplicarea corecta a tratamentului şi menţinerea unui mediu igienic. Prima măsura pentru menținerea unui mediu igienic al bolnavului presupune: aerisirea, iluminarea, menținerea unei temperaturi ambientale optime şi ventilarea corecta a încăperii. Cea de-a doua măsura implica evaluarea stării generale, a temperaturii corpului, a greutății şi a tuturor modificărilor ce pot apărea(la nivel respirator, cardiovascular, excretor şi nervos). Trebuie realizata o îngrijire atenta şi continua.

Igiena aerului. Compoziția aerului se modifica permanent prin apariția de agenți poluanți. Prin ventilație scade numărul de germeni din aer. Trebuie realizata o aerisire timp de minim 20 de minute/zi.

Igiena apei. Este esențiala pentru desfăşurarea proceselor vitale. Corpul uman conține 60% apa, pierderea acesteia din organism se numeşte deshidratare şi pune viața în pericol. Simptomele deshidratării: tonus muscular scăzut, piele care îşi pierde elasticitatea, scăderea tensiunii arteriale, creşterea vâscozităţii sângelui. Nevoia de apa a individului variază în funcție de vârsta, activitate fizica şi temperaturi(interna şi externa). Potabilitatea apei se observa prin faptul că este fără miros, limpede, are un gust plăcut sau este fără gust şi are o temperaturi de 6-12 grade.

Igiena locuinței. Un imobil trebuie să aibă un minim de dotare, să asigure un microclimat plăcut, să aibă minim 12 metri pătrați, şi să aibă o temperaturi optima(iarna 20-22 grade şi vara 26-28 grade).

Principala cauza de consum de oxigen dintr-o camera este respirația, motiv pentru care este indicate aerisirea sau scăderea numărului de persoane din camera, sau chiar plasarea anumitor plante în încăpere. Indiferent dacă este vorba de ventilație naturala(aerisire) sau artificiala(aer condiționat/ventilatoare) ventilația este foarte importanta mai ales pentru o persoana imobilizata la pat. Pentru aceştia ventilația se efectuează de 3 ori pe zi şi obligatoriu seara înainte de culcare. Aerisirea se face când persoana nu este în încăpere, dacă nu se evita direcționarea curenților de aer direct spre aceasta, dacă este necesar se va înveli inclusiv persoana în cauza. Ventilația trebuie să nu modifice brusc temperatura şi umiditatea aerului.

Igiena camerei bolnavului. Este de preferat că în camera să se afle cât mai puțin mobilier, mai ales de mici dimensiuni. Patul trebuie amplasat astfel încât bolnavul să nu fie deranjat de lumina şi să fie accesibil îngrijitorului.Lumina naturala produce un efect benefic asupra sistemului nervos, influențând circulația sangvina şi respirația. Iluminatul locuinței(natural/artificial) trebuie să fie suficient, să nu provoace strălucire şi umbre, să fie uniform şi să fie cât mai aproape de cel natural.

Umiditatea locuinței reprezintă un factor cu influenta directa asupra calităţii vieții. Indiferent de tipul de umiditate(de construcție, de infiltrație sau de întreținere - funcţionarea defectuoasa a instalațiilor sanitare) poate cauza ciuperci ori mucegaiuri ce produc reacții alergice.

Regula de baza în curăţenia locuinței este: se porneşte de la sațiul cel mai curat la cel mai

4


murdar, de sus în jos(de la tavan spre podea) şi se respecta circuitele funcționale. Mereu se asigura protecție propria, cât şi a persoanei îngrijite. Curăţarea umeda a podelei şi a mobilei se face de 2 ori pe săptămână, ştergerea prafului se face minim 1 data pe săptămână, aspirarea covoarelor 1 data pe săptămână, iar în cazul bolilor infecțioase se folosesc substanțe dezinfectante.

FamiliaFamilia este suportul bătrâneţii. Ea poate sa-l accepte, sa-l tolereze sau să apară o mulțime

de situații conflictuale cu pornire din ambele părţi. Aceste situații conflictuale apar de multe ori pe fondul diferențelor datorate educației diferitelor generații, datorita modificărilor psihice şi fizice prin care trece vârstnicul. Comunicarea devine problematica fie datorita anumitor tulburări, deficiente sau boli ale persoanei în vârsta, fie datorita programului familiei, care are un ritm de viața diferit sau al modului de abordare al acestuia. Îngrijitorul devine astfel suportul vârstnicului, înlocuind până la un anumit punct familia. Un rol important în familie îl au relațiile vârstnicului cu rudele, ele pot fi un suport pentru acesta, ele îi oferă de multe ori accesul la partea sociala, fiind nevoit să iasă, să le viziteze sau îl vizitează aducându-i vesti din exterior.

Din perspective teoriei sistemelor familiale, familia este considerate un sistem de organizare complexa, deschis şi adaptați. Termenul de homeostazia familiara se refera la tendința de a menține echilibrului şi a stabilității în familie. Cauzalitatea circulara reprezintă schimbarea produsa la unul dintre membrii familiei care îi afectează pe toți.

Viața de familieIn cadrul autonomiei personale, aria de conținut a vieții de familie este alcătuită din

mulțimea activităților gospodăreşti necesare igienei şi bunăstării familiei. Activități că ordinea zilnica în camere, aranjarea paturilor, ştergerea prafului etc. Pot fi exerciții folositoare pentru persoana în vârsta oferindu-i o activitate utila, îi ocupa timpul şi îi oferă utilitate. Este suficient că persoana să fie încurajată pentru a prelua acest e sarcini în cadrul familiei. Activitățile gospodăreşti şi cele de autoservire pot fi un exercițiu ocupaţional pentru persoanele de vârsta a III-a. Activități că igiena corporala, îmbrăcatul /dezbrăcatul, prepararea hranei, alimentația, deplasarea în interiorul locuinței, realizarea activităților gospodăreşti, pot da un comportament optimist, o viziune pozitiva asupra bătrâneţii, o senzație de utilitate, dacă pot fi realizate fără sau cu ajutor minim.

LocuințaAşa că şi bucătăria locuința trebuie amenajată în funcție de necesităţile persoanei, de

posibilitățile de deplasare, de gradul de independenta a acesteia. Un alt aspect important în afara amenajării este modul de păstrare a curăţeniei. Activitățile de curățenie, menaj trebuie preluate de cele mai multe ori de către îngrijitor. Deplasarea în interiorul locuinței este importanta mai ales persoanelor cu diferite deficiente sau boli. Astfel pentru persoanele cu deficiente de vedere este necesara păstrarea unei ordini identice în spaţiul de locuit pentru a nu bulversa ordinea mentala a persoanei ştiind că aceasta se deplasează în spațiu sau după anumite repere pentru el cunoscute. dacă acestea se modifica, deplasarea persoanei devine dificila şi dependenta. Pentru o persoana cu deficiente de auz este bine de exemplu utilizarea gesturilor pentru a-i aduce la cunoştința prezenta sau apariția unor modificări (suna cineva la uşă, trebuie să meargă undeva). Pentru o persoana cu dificultăţi de deplasare se pot fixa suporţi / bare de susținere pentru a-I uşura mersul şi a-l ajuta să se deplaseze în locuința.

Camera devine unicul mediu de viața, în care el mănâncă, doarme, îşi satisface nevoile


fiziologice, îşi petrece ‘timpul liber” şi îşi trăieşte viața sociala timp de săptămâni, luni sau chiar ani întregi. Trebuie acordata o atenție deosebita camerei bolnavului. Este indicat că încăperea vârstnicului să fie poziţionată pe partea sud-estica a locuinței(vara limitează incidenta razelor solare, iarna beneficiază totuşi de lumina soarelui).

Trebui să fie fără expunere la zgomot şi cât mai aproape de baie, bucătărie, camera îngrijitorului. Temperatura trebuie menţinută la 18-20ºC(Atenție la încălzirea cu lemne sau cărbuni). în caz de încălzire centrala se va asigura umiditatea aerului prin aplicarea unor recipiente cu apa sau a prosoapelor umede pe calorifere. în ceea ce priveşte iluminatul este indicate lumina natural dar şi asigurarea unei lămpi de citit, stabil aplicata şi cu o intensitate luminoasa potrivita. Se recomanda o sursa de lumina estompata pe timpul nopții pentru a evita anxietatea şi uşurința orientării. La părăsirea spațiului se va verifica dacă bolnavul are la îndemână toate cele necesare.

Adaptarea la situație: ■ se îndepărtează, după caz, sau se fixează cu sine sau cu benzi adezive presurile şi

covoarele ■ se îndepărtează mobilierul de mici dimensiuni, care poate îngrădi libertatea de mişcare

în camera sau poate provoca accidente ■ se montează mânere şi balustrade la toaleta, baie şi dus ■ se îndepărtează pragurile ■ se aplica balustrade în holuri şi casa scărilor ■ întrerupătoarele se montează la înălţime accesibila. Se montează întrerupătoare cu

suprafaţă mare.

Amenajarea efectiva a spațiului de locuit: ■ Patul - în caz de imobilizare la pat se recomanda folosirea unui pat de spital. Înalt de

aproximativ 65 cm de la podea(ca în poziție şezândă şi cu genunchii la 90º, talpa piciorului vârstnicului să se poată sprijini pe podea)

■ Noptiera - se aşează la îndemână bolnavului, pentru lucruri de nevoie imediata ■ Un scaun - pentru haine personale sau aşezarea vizitatorilor ■ O masa - să fie stabile şi sigura ■ Sursa de lumina - să fie sigura şi reglabila ■ Sursa de alarmare - clopoțel, sonerie ■ Personalizarea spațiului de locuit - flori, poze, tablouri, perdele etc.

Patul bolnavului reprezintă punctual central în camera bolnavului şi trebuie să fie accesibil pe ambele parți, mai ales la bolnavii imobilizați, să fie reglabil(mai ales partea din dreptul capului), şi să aibă posibilitatea de fixare a roților.

Schimbatul patului: în primul rând se informează despre măsura de îngrijire apoi se schimba efectiv patul. Patul bolnavului se schimba săptămânal, la cei imobilizați se schimba ori de cate ori este nevoie. Modalitate de desfăşurare:

■ se pregătesc aşternuturile curate în ordinea folosirii ■ se desfac colturile cearceafului ■ se poziționează bolnavul în decubit lateral ■ se rulează cearceaful murdar până la jumătate ■ se aşează un cearceaf curat ■ se muta bolnavul în partea curate ■ se îndepărtează aşternuturile murdare


■ se schimba fata de perna şi plapuma

■ se poziționează bolnavul comod.

Atenție la cute, pot provoca escare de decubit. Se va avea grija că pătura să nu apese vârful piciorului, în vederea evitării “piciorului ascuțit”.

Poziționarea bolnavului este importanta pentru a evita complicațiile imobilizării la pat. Bolnavul trebuie să se simtă confortabil, motiv pentru care se poate apela la mijloace ajutătoare de genul unei perne - pentru sprijinirea spatelui, role - pentru sprijinirea gatului, a unor colaci speciali antidecubit, o eventuala bucata de blana naturala de mile, saltele cu gel, apa etc. Mânerul pentru ridicare şi scărița pentru ridicare servesc facilitării modificării poziției bolnavului, dar şi antrenării musculaturii membrelor superioare şi a trunchiului. Măsuţa reglabila la patul bolnavului vine în sprijinul asigurării multor activităţi ale vieții cotidiene.

La bolnavii imobilizați la pat se va schimba poziția la fiecare 2 ore, sau se vor folosi mijloace de susținere pentru a evita formarea de zone sub presiune. Se vor utiliza schimburi de pat din bumbac.

Îmbrăcatul şi dezbrăcatul bolnavilor. în funcție de gradul de dependenta pacientul are nevoie de ajutor la alegerea ținutei, la îmbrăcat şi dezbrăcat, în supraveghere şi monitorizare. Se va face diferența intre ținuta de zi sic ea de noapte(ajuta vârstnici să se orienteze în timp). La persoanele imobilizate la pat se va schimba ținuta la maxim 2 zile. Ținuta vestimentara este mereu aleasa de vârstnic, exista de multe ori o ținuta preferata.

La bolnavii dependenți, în caz de hemipareza, se va dezbrăca mai întâi braţul sănătos apoi cel bolnav, imbricatul se face invers. La bolnavii imobilizați se vor flexa genunchii, se fixează picioarele spre saltea, apoi se ridica uşor mijlocul şi se îndepărtează pantalonii până la genunchi sau se ridica cămaşa de noapte. Se ridica toracele şi se trage peste cap apoi se scot brațele. În timpul iernii este de dorit că hainele să fie în prealabil încălzite.

In cazul îngrijirii la domiciliu se comite de multe ori greşeala de a se îngriji doar nevoile corporale ale vârstnicilor, fiind neglijate aspecte umane, sociale şi spirituale. De aceea trebuie creat un cadru al comunicării, nu numai cu membrii familiei, ci şi cu vecinii, prietenii, colegii de serviciu, medical de familie etc. Astfel vârstnicul va avea posibilitatea de a-si exprima temerile, speranțele şi nevoile, evitând înstrăinarea şi izolarea. Totodată trebuie asigurat accesul vârstnicului la mass-media. în cazul informației scrise se vor folosi materiale tipărite cu litere mai mari. Se va facilita accesul la informațiile din aria de interes.


2. Autonomia personală şi socială a vârstei a III-a

1. Autonomia personală se referă la autoservirea şi autonomia personală în mediul ambient.

a) Autoservire: ■ corpul omenesc: igiena şi sănătatea ■ îmbrăcăminte şi încăltăminte ■ bucătăria şi hrana ■ tacâmuri şi vesela ■ locuinţa

b) Autonomia personala în mediul ambient: ■ familia ■ activităţi gospodăreşti

2.Autonomia socială se referă la integrarea socială (socializare) şi la comportamentul social.

a) Autonomie socială: ■ cunoaşterea mediului social ■ autonomie financiară ■ forme sociale ale timpului

b) Comportamentul social: ■ relaţii de adaptare şi integrare în grupuri sociale ■ viaţa de familie

Nevoile şi trebuințele fundamentaleMaslow, un cunoscut psiholog american, alcătuieşte o piramida în care încadrează

nevoile fundamentale care reglează motivația umana. Nevoile trebuiesc îndeplinite în ordine crescătoare de la baza piramidei, aceasta fiind condiția că omul să acceadă la o treapta superioara. Piramida în varianta să iniţială are 8 nivele dar se considera că marea majoritate a oamenilor trec pin 5 nivele ale piramidei.

8. Trebuințele stadiului de concordanță între cunoaştere, trăire şi acțiune7. Trebuințe cognitive (împlinire totală)6. Trebuințe estetice5. Trebuințe de autodezvoltare şi autorealizare4. Trebuințe de recunoaştere, apreciere socială, autorespect3. Nevoia de afecțiune, dragoste şi apartenență2. Trebuința de securitate1. Trebuințe fiziologice

5


Trebuințele fiziologice includ: nevoia de a manca, a bea, activitate sexuala, odihna, mişcare, îngrijire corporala.

Trebuințele de securitate includ: trebuința de comunicare a nevoilor, încrederea în contactul cu apropiații şi trebuința de a fi îngrijit şi protejat în caz de boala.

Trebuințele sociale includ: nevoia de integrare în viața comunității, nevoia de recunoaştere şi acceptare, nevoia de apartenenta la un grup, de a avea contacte sociale.

Trebuințele cognitive includ: nevoia de responsabilizare, de recunoaştere şi folosire a resurselor, nevoia de a fi ascultat şi recunoscut.

Trebuințele de autorealizare includ: aplicarea unor idei proprii, posibilitatea de autoperfecționare continua, păstrarea independentei, găsirea “sensului”.

Nevoile fiziologice vor fi mereu primele îndeplinite, acestea se pierd ultimele (în caz de boala).

Este important să recunoaştem nevoile, să respectam şi îndeplinim nevoile, să folosim alternative sa nu emitem aşteptări (vârstnicul nu trebuie să mulțumească, are dreptul la îngrijire), să respectam dorințele personale şi să protejăm resursele vârstnicului.

De multe ori se confunda angoasele cu nevoile. Activitățile zilnice de viața sunt alcătuite după piramida nevoilor, ajuta la recunoaşterea

nevoilor, sunt influențate de vârsta, sex, stare de sănătate. Pe baza activităților zilnice se planifica masurile de îngrijire.

■ respirația ■ alimentația şi hidratarea ■ eliminările ■ reglarea temperaturii ■ mişcarea ■ odihna şi somnul ■ păstrarea igienei personale ■ comportamentul specific ■ ocuparea timpului ■ comunicarea ■ protecția personala ■ „găsirea sensului”


Observarea vârstnicului

Persoana sănătoasă Persoana bolnava

Starea generala Plin de viața, conştient, comunicativ, prezent

Apatic, anxios, nu comunica, iritabil

Postura Postura dreapta, se mişcă uşor şi liber Postura determinate din cauza bolii, nevoia de a sta intim sau culcat

Ochii Prezintă vedere clara, se mişcă Tulburi, lucioşi, sensibili la lumina, modificări de culoare, imposibilitatea vederii

Urechile Aude bine, răspunde Durere, scurgeri, scăderea capacitații auditive

Nasul Respirație nazala libera Scurgeri, depuneri, simțul mirosului e diminuat

Vorbirea Răspunde corect la întrebări, formulează corect

Vorbeşte neclar, se bâlbâie, prezintă răguşeala

Buzele Moi, bine vascularizate Uscate, culoare modificata, apariția veziculelor

Limba Umeda, roz, fără depuneri Încărcată, uscata, modificări de culoare

Cavitatea bucala De culoare roz, umeda, fără miros Irosita, umflata, încărcată, miros modificat

Respirația Ritmica nazala Încetinită, rapida, superficiala, gafata, urat mirositoare, inegala

Pielea Neteda, calda Rece-umeda, uscata, apariția de vezicule, roşeață, umflături, uscata

Transpirația Prezenta la efort Apare fără efort, apare noaptea, transpirații reci

Urina Clara, galben deschis Tulbure, culoare anormala, miros persistent, concentrate

Scaun Maro, bine legat Apos, dificultăți la excreție, prezenta de sânge sau paraziți

Sputa Absenta Prezenta cu sânge, puroi, urat mirositoare

Voma Absenta Prezenta cu sânge(e importanta ora şi cantitatea)

Starea de sănătate se defineşte din punct de vedere medical că lipsa bolii sau o boala care încă nu a fost diagnosticata. Social se defineşte că prezenta deplina a capacitaților fizice şi psihice pentru a muncii şi prelua diferite roluri sociale. Starea de sănătate conduce la: independenta, lipsa durerii, absenta angoaselor (fricii), luarea de decizii pe cont propriu, valorizarea conştienta.

Starea de boala reprezintă mereu o situație deosebita ce se manifesta în funcția de


personalitate, caracter şi educație. Starea de boala conduce la: durere, o reorganizare a ritmului de viața, dependenta de persoane străine, frica, modificarea obişnuințelor. în ceea ce priveşte efectele pe care boala le are asupra familiei vârstnicului, acestea duc la acordarea de masuri de îngrijire sporite, modificarea programului zilnic şi chiar modificarea spațiului de locuit.

Starea de persoana cu handicap reprezintă o persoana care datorita deficientei fizice sau psihice nu reuşeşte să îşi desfăşoare independent activitățile zilnice. O persoana cu dizabilități e dependenta fizic darn u afectiv

O persoana cu deficiente nu este bolnava-au dreptul să fie respectate pentru ceea ce sunt Handicapul fizic reprezintă o categorie diversa. Cauzele care îl produ pot fi anomali

congenitale(defecte de naştere), boli şi accidente, precum şi fenomene de involuție (deteriorare) specifice vârstei înaintate. Persoanele du deficiente fizice întâmpină dificultăți majore în efectuarea mişcărilor postulare(menținerea poziției corpului), de coordonare şi de deplasare. Acest tip de handicap este agravat de varii boli cornice. Pe lângă handicapurile grave, generate de maladii, de asistenta permanenta mai au nevoie şi persoanelor ce au handicapuri senzoriale(de văz şi auz), handicapuri mintale severe, handicapuri psihice(generate de boli psihice cronice) ori tulburări ale vârstelor înaintate.

3. Reguli specifice şi condiții de îngrijire ale persoanelor imobilizate la pat

Complicații frecvente ce apar la bolnavii imobilizați la pat

Imobilizarea îndelungată la pat expune bolnavul la un sir de complicații: ■ încetinirea circuitului sanguin ce duce la apariția trombozelor ■ respirație îngreunată ce favorizează apariția pneumoniilor ■ comprimarea unor porțiuni ale corpului şi la o proasta circulație sanguina în acele zone.

Apar astfel escarele(se pot infecta cu uşurință) ■ lipsa activității musculare duce la atrofierea(slăbirea şi subțierea) muşchilor ■ pierderea tonusului, ceea ce în condiții grele de menținere a igienei favorizează apariția

unor afecțiuni dermatologice ■ apar constipațiile

Măsura principala pentru a evita complicațiile o reprezintă mobilitatea

1. Escarele de decubitDatorita presiunii exercitate de greutatea corporala vasele sanguine sunt presate şi pielea

şi țesutul muscular sunt fiind vascularizate insuficient. în timp se produce necroza țesutului. Persoanele afectate sunt: persoanele imobilizate la pat, persoanele cu probleme circulatorii, persoanele foarte slabe, obezii, pacienții cu incontinenta, diabeticii şi persoanele cu paralizii. Afectarea are loc frecvent la: lobul urechilor, la ceafa, la umeri, la coate, la nivelul feselor, la nivelul mâinilor, la călcâie.

Simptome: roşirea pielii care persista chiar dacă se schimba poziția, durere, vezicule, paloare sau pete albicioase pe piele, deformări ale suprafeței pielii(excoriații), chiar apariția de plăgi.

Recomandări: controlul zilnic al zonei afectate, spălarea şi uscarea zonei cu blândețe(se


evita frecarea), schimbarea poziției la 2 ore, hidratare continua, lenjeria de pat să fie fără cute, aport de vitamine şi proteine, aplicarea de creme hidratante, folosirea de mijloace de sprijinire.

Persoanei imobilizate la pat trebuie să i se asigure condiții speciale: ■ temperatura camerei trebuie să fie menținută la 20-22ºC ■ patul trebuie amenajat cât mai comod ■ ferestrele camerei trebuie prevăzute cu jaluzele ■ lenjeria de corp trebuie să fie să fie din bumbac şi să nu aibă cute

Bolnavii vor fi scoşi la aer indiferent de anotimp, dar trebuie îmbrăcați adecvat condițiilor climatice. Unii dintre bolnavii imobilizați la pat pot sta, perioade mai scurte sau mai lungi, într-un cărucior. Pentru a face transferul din sau în cărucior, înainte de a-l lua în brațe, pentru a-l pune în cărucior trebuie să ne asiguram mereu că este trasa frâna căruciorului. Se poate sprijini căruciorul şi cu spătarul de zid.

Pentru prevenirea complicațiilor (trombozelor venoase), bolnavului i se va face un masaj uşor la mâini şi la picioare şi se va proceda la mişcarea active sau pasiva a mâinilor şi picioarelor, precum şi degetelor acestora. Pneumoniile se previn prin ridicarea bolnavului în poziție semişezândă şi prin efectuarea gimnasticii respiratorii (bolnavul va inspira şi va expira adânc, dacă poate, în ritmul respirației, va ridica şi va cobora mâinile).

2. PneumoniileLa pacienții imobilizați la pat respirația este superficiala şi astfel plămânul nu funcționează

normal. Peroane afectate: cei imobilizați la pat, cei cu bronşită sau afecțiuni cardiace, cei bolnavi de gripa, paraliticii.

Simptome: febra, tuse uscata, respirație greoaie, durere în piept, buze uscate. Recomandări: exerciții de respirație profunda, aerisirea camerei, exerciții de expectorație,

mobilizare cu ajutor(mişcarea libera a brațelor şi a picioarelor), schimbarea lenjeriei de corp(transpirație), poziționarea cu toracele ridicat.

3 Contractura muscularaDatorita mişcării insuficiente muşchii se scurtează şi se întind rezultând contractarea lor.

Poate apărea la toate articulațiile în special la nivelul labei piciorului.Recomandări: gimnastica(la recomandarea medicului), masaj şi poziționare cu picioarele

sprijinite sau purtarea de încălțăminte sport.

Daca nu exista un regim alimentar prescris de medic, care trebuie avut în vedere şi respectat de către îngrijitor, alimentația bolnavului trebuie să fie variata şi completa, formata din toate alimentele de baza(pâine, carne, lactate, oua, fructe, zarzavaturi şi legume proaspete/salate ori gătite). Servirea meselor se va face la ore fixe deoarece astfel se va obişnui aparatul digestive să aibă o activitate regulate sin u se va ajunge la indigestii ori balonări. Alimentele trebuie mestecate lent şi îndelung pentru a le digera mai uşor. dacă posibilitățile de mestecare ale bolnavului sunt mici, hrana îi va fi administrată sub formă de pastă (mărunțită fin cu mixerul sau trecută printr-o sită). Lichidele se vor bea des şi în cantităţi mici pentru a evita încărcarea stomacului. în cazuri extreme se poate folosi hrana prin sonda. în astfel de cazuri exista riscul apariției vomei. Acest fenomen nu e periculos în sine. Foarte periculoasa este însă aspirația vomei, care poate, datorita acidului din sucul gastric să ardă căile respiratorii. şi să producă


stop cardio-respirator. Sonda va fi introdusa şi scoasa cu mare atenție şi delicatețe pentru a nu declanşa refluxul de voma.

Pentru asigurarea nevoilor fiziologice de eliminare ale bolnavilor imobilizați la pat se foloseşte plosca. La întrebuințare, plosca nu trebuie să fie rece, iar manevrarea ei se va face astfel: îngrijitorul ridica bolnavul cu mana stânga, în timp ce cu mana dreapta introduce plosca sub bolnav. După efectuarea nevoilor, plosca se îndepărtează şi se spăla regiunea peridurală (din jurul anusului). Apoi se spăla mâinile bolnavului, i se aranjează patul şi se aeriseşte camera. Dup ace plosca a fost golita, se spăla bine cu apa şi se freacă cu peria, apoi se păstrează în soluție dezinfectanta.

4. Îngrijirea corporală la persoanele cu imposibilități de autoîngrijire

Îngrijirea corporala produce o stare de bine şi creste încrederea în sine. Funcția terapeutica a îngrijirii corporale este de a menține numărul microorganismelor pe tegumente şi mucoase în limite normale.

Igiena personala la vârstnici este de multe ori un subiect delicat. Unii îşi păstrează deprinderile de igiena, dar majoritatea vârstnicilor le neglijează. Acest lucru se întâmplă din cauze psihice sau corporale. Unii dintre ei necesita ajutor pentru anumite operații sau pentru întreg procesul. Ei pot să nu dorească ajutorul extern din motive de educație şi pudoare. Este foarte important să se cunoască modul de abordare a persoanei cu care se lucrează. Fiecare vârstnic este o persoana cu istoric propriu, cu trăiri, experiențe, obiceiuri şi rutina sa. Programul de igiena trebuie realizat în funcție de fiecare individ în parte în funcție de necesitățile lui. Persoanele în vârsta au nevoie de suport social, de impulsionare de către persoanele din jur pentru a realiza anumite acțiuni privitoare la igiena personala şi la grija fata de propriul corp.

Reguli generale: ■ identificarea şi folosirea resurselor proprii ■ păstrarea intimității ■ respectarea dorințelor şi obişnuințelor ■ lăsați-l să se ajute de materialele ajutătoare care îi mijlocesc autoîngrijirea ■ evitarea problemelor potențiale ■ respectarea igienei

Preluarea îngrijirii corporale de către o persoana străină reprezintă un stres psihic major

pentru persoana îngrijită. Important este că procesul îngrijirii să fie făcut cu răbdare şi implicare după necesitați şi cu o atenție deosebita acordata nevoilor persoanei în cauza. Nu trebuie să ne lăsam copleşiți de problemele asistatului. Orice problema nou apărută se discuta direct cu asistatul. Este nevoie de tact şi răbdare în abordarea măsurilor de îngrijire necesare.

In pregătirea procesului de îngrijire avem nevoie de: planificarea măsurilor de îngrijire necesare şi materiale specifice.

Nu se poarta bijuterii, mai ales inele în procesul de îngrijire, deoarece reprezintă pericol de infecții.

Pregătirea pacientului: ■ ne informam asupra stării de sănătatea pacientului


■ îl informăm despre masurile ce urmează să le efectuam ■ atenție la dureri şi angoase(eventual se vor administra calmante-doar dacă sunt prescrise

şi durerea e intensa) ■ atenție la păstrarea obiceiurilor proprii ■ se verifica temperatura în încăpere 20-24ºC ■ se asigura materialele necesare la îndemână pentru a nu părăsi pacientul în timpul

activității ■ se recomanda asistatului să folosească toaleta înainte de începerea activității

Baia generală1. Pregătirea

■ informarea asistatului asupra măsurilor ce urmează să fie efectuate ■ pregătirea materialelor necesare: recipient de apa, 2 mânuşi de baie, prosoape, săpun,

apa calda, loțiune de corp, creme de protecție, haine curate, pieptăn. ■ se verifica temperatura în încăpere ■ se creează un mediu intim

2 Desfășurarea ■ se spăla fata fără săpun şi apoi se şterge ■ se descoperă asistatul până la brâu şi se îndepărtează pijamaua ■ se spăla mâinile şi gatul şi se şterg ■ se spăla pieptul, abdomenul, ombilicul(eventual se curate cu ulei) şi se şterg ■ se spăla spatele şi se usucă ■ se schimba apa ■ se spăla bazinul, picioarele, spațiul interdigital (pericol de infecție cu ciuperci) şi se şterg ■ se schimba apa ■ se spăla organele genitale(întotdeauna dinainte spre înapoi/pentru a nu ajunge bacteriile

din rect la organele genitale) şi se şterg ■ se aplica loțiune de corp ■ se îmbracă asistatul cu haine curate (alese de el)

Ștergerea la vârstnici se face prin tamponare.

Igiena intimaSe efectuează o data pe zi. La persoanele cu incontinenta urinara se realizează de trei ori pe

zi. Se foloseşte apa calda şi materiale de unica folosință sau care pot fi dezinfectate. Regiunea intima se spăla fără săpun şi nu se folosesc dezinfectante. dacă exista resturi de scaun se îndepărtează cu ului. Uscarea se face prin tamponare. Se va examina starea tegumentului.

Îngrijirea pieliiPielea este cel mai mare organ de simt, un organ membranos care acoperă întreaga

suprafață a corpului şi este compusa din trei straturi: epiderma, derma şi hipoderm. Ea are rol de protecție de percepție şi de termoreglare. Pielea la persoanele în vârsta tinde să fie uscata, să se descuameze, apar riduri. După baie tegumentele vor fi cremuite cu loțiuni hidratante sau speciale pentru tipul de piele şi necesitățile pacientului. Pe cât posibil aceasta măsură trebuie făcută de pacient, eventual se ajuta. Orice modificare de temperatura, culoare, textura va fi trecuta în fişa de observație şi comunicata familiei vârstnicului, dacă este cazul, chiar


medicului. Se vor folosi doar loțiuni testate şi recomandate de pacient, familia acestuia sau medic după caz).

Pentru piele fetei este necesara curățirea ei, eventual demachierea(in funcție de tenul persoanei), tonifierea(eventual masaj), hrănirea pielii cu diferite creme şi protejarea ei. Se pot folosi produse pentru combaterea ridurilor.

O data cu înaintarea în vârsta pielea suferă modificări de structura care pot afecta şi funcțiile ei. Pielea se subțiază şi se deshidratează, devenind mai sensibila la traumatisme.

Fenomene de degradare ale pielii sunt: ■ keratoze – îngroşarea pielii în zone în care nu trebuie ■ dermatoze –zone roşii cu coji ■ eczeme –pielea e uscata şi inflamata ■ escare (are forma de pâlnie cu gura în jos)

Escarele sunt leziuni profunde ale unor țesuturi insuficient irigate datorita unor compresiuni îndelungate. La apariția escarelor contribuie umezeala, cutele sau cusăturile lenjeriei, bucăți mici şi dure de alimente, ghips care irita pielea prin frecare. Orice escara trebuie considerate infectata şi trebuie curățată în toata suprafață vizibila cât şi în profunzime.

Gradele escarei: gradul I –zona roşie, bine delimitate, fără fisurigradul îi –zona modificata de culoare(violet, negre), cu fisuri la nivelul epidermului şi

dermului fără a ajunge în hipodermgradul III –leziunile au atacat şi depozit hipodermul, trecând şi în muşchii din zonagradul IV –leziunile au trecut de toate straturile pielii, musculare şi au ajuns până la planul

osos penetrând şi în acesta.

Complicațiile escarei: ■ pierderea de lichide ■ pierderea de săruri ■ infecția

Tratamentul escarelor-se încearcă prevenirea apariției lor, dar dacă au apărut deja se îngrijesc chirurgical şi medical. Chirurgical se îndepărtează zilnic țesuturile moarte până în carnea sângerândă prin curățirea rănii cu soluții dezinfectante. Medical se face prin administrarea de antibiotice, vitamine şi săruri.

Escara galopanta apare în cazul imobilizării bruşte la pat, situație întâlnita în crizele de agravare a bolilor psihice sau în demența senilă.

Îngrijirea cavitații bucaleGura reprezintă cel mai sensibil organ perceptive. Simțurile se modifica o data cu vârsta.

Gustul şi simțul tactil sunt foarte utile deoarece se degradează celelalte simțuri. O buna igiena bucala previne mirosurile neplăcute, activează pofta de mâncare şi creează o stare de bine. Scopul îngrijiri cavitații bucale îl reprezintă îndepărtarea resturilor alimentare şi depunerilor, stimulează circulația la nivelul gingiilor şi previne apariția afecțiunilor bucale.

Pe cât posibil fiind o zona sensibila igiena va fi efectuata de către pacient. La purtătorii de proteze, igiena se va asigura după fiecare masa. O alta problemă a persoanelor vârstnice este parodontoza.


Pregătirea: ■ se informează pacientul ■ se pregăteşte pasta de dinți, periuța, eventual(daca este cazul) lipici de proteza ■ un pahar cu apa(călduța) ■ prosop sau şervetele ■ tăvița renala

Desfășurarea: ■ în caz de proteza dentara se va curate cu un jet de apa, gura se clăteşte cu apa şi apoi

asistatul îşi aşează singur proteza ■ la pacienții imobilizați la pat: pacientul se poziționează cu toracele ridicat. Se susține sub

bărbie o tăvița renală. Curățirea efectivă a dinților şi a cavitații bucale se face de către asistat.

La pacienții grav bolnavi: ■ se întoarce capul într-o parte ■ se poziționează o tăvița renală sub bărbie ■ se curăță cu un tampon umed sau port tampon gingiile, limba şi părțile laterale. ■ buzele se şterg uscat prin tamponare şi se aplica crema hidratanta/strugurel

Afecțiuni, des întâlnite, ale cavității bucale: ■ Inflamarea mucoasei bucale –simptom al infecțiilor ■ Infecții cu fungi –depuneri de culoare alba localizate pe limba ■ Chinetoterapie, imunodeficienţi –apare la diabetici, în cure ■ Aftele –apar pe mucoasa, sunt rotunde şi foarte dureroase ■ Râgâielile –eroziuni ale țesutului cutanat la buze ■ Aripioarele nazale –sunt dureroase şi apar datorita carentelor de vitamine şi fier ■ Herpesul –vezicule la nivelul buzelor şi cavității bucale. Apare pe baza de stres şi datorita

imunodeficienței

Cauzele sunt: mestecare defectuoasa, probleme de înghițire, lipsa poftei de mâncare, funcționarea redusa a glandelor salivare, o igiena bucala defectuoasa şi imunitatea scăzută.

Igiena ochilorSe efectuează odată cu spălarea fetei şi se foloseşte apa curata. Ochii se spală, curate şi şterg

dinspre exterior spre interior. Orice inflamare sau modificare de culoare se notează în fişa de observație. Administrarea de picături şi creme se face de către asistentul medical. Ștergerea ochelarilor intra în atribuții.

Igiena urechilorSe va curate doar urechea externa şi spațiul de după ureche şi se folosesc bețişoare

umede. Nu se introduce nimic în urechea medie sau interna, deoarece urechea are sistem de autocurățire. La orice modificare a auzului sau aspectului se informează medicul. Aşezarea aparatului auditiv intra în atribuții.

Igiena păruluiParul că şi pielea este un indicator asupra stării de sănătate a persoanei. Igiena parului

presupune pieptănat zilnic, pe cât posibil de pacient, masaj regulat al pielii capului şi spălarea


săptămânală. Atenție la dorințele pacientului. Nu va fi tuns fără acordul sau. După pieptănare se vor curate materialele.

Spălatul parului la pacientul imobilizat la pat: ■ are loc la 3 zile ■ se informează pacientul ■ se pregătesc materialele (şampon, balsam, apa calda, lighean, pieptăn) ■ se aplica sub cap o aleza din plastic ■ cu o mână se sprijină capul, iar cu cealaltă se spală ■ se evită strângerea parului în coc sau folosirea acelor de par ■ se curate materialele

Igiena unchilorSe recomandă preliminari baia parțială a degetelor. Se pregătesc ustensilele(forfecuța de

unghii/unghiera, pila, prosop, crema de mâini). Unghiile de la mâini se taie curbat şi unghiile de la picioare se taie drept. Ustensilele folosite sunt doar de folosință personală. Nu se acționează în nici un fel asupra patului unghial.

RasulPe cât posibil se face de către pacient. Se va asigura o buna iluminare şi se pregătesc

materialele specifice. După obişnuință se va face un ras uscat sau umed iar apoi se aplica loțiuni fără alcool şi se curate materialele.

Îmbrăcămintea şi încălțăminteaUnul din indicatorii stării persoanei vârstnice este modul sau de a se îmbrăca. Din acest

mod de îmbrăcare va puteți da seama şi de personalitatea bătrânului cu care lucrați, este îngrijit, hainele sunt curate, sunt potrivite momentului, stării vremii, anotimpului, ocaziei?

Modul de preparare a propriei îmbrăcămintei şi încălțămintei diferă de la o persoana la alta. Acestea trebuie păstrate curate, în buna stare de purtare. Vârstnicul trebuie impulsionat să schimbe îmbrăcămintea în funcție de momentul purtării acesteia. Pentru persoanele cu diverse boli şi deficiente este necesar ajutor divers pentru a se îmbrăca şi încălța. Acest ajutor poate fi verbal(prin încurajare) sau fizic(ajutor direct). Cu aceste persoane trebuie exersate periodic acțiunile îmbrăcării/dezbrăcării, încălțării/descălțării pentru a-şi putea recăpăta o oarecare independență atât cât este posibil.

Hrana-alimentațiaDatorita modificărilor fiziologice şi psihice specifice vârstei a III-a şi modul de alimentație

se schimba, acest lucru putând duce până la malnutriție sau obezitate. Malnutriția apare atunci când se produce un dezechilibru intre aportul alimentar şi nevoile organismului. Obezitatea e rezultatul acumulării excesive a grăsimilor în organism.

Factori ce pot determina tulburări de alimentație sunt: ■ vârsta ■ însingurarea


■ pierderea autonomiei ■ abuzul diferitelor substanțe ■ unele boli cornice sau tulburări psihice ■ regimurile alimentare diferite(regimul vegetarian, posturile prelungite) ■ sărăcia

Se recomanda consumul zilnic al lichidelor, 2 litri, preferabil apa de fântână. Trebuie ținut cont în alcătuirea regimului de starea actuala a dentiției. Este necesara o atenție deosebita şi asupra igienei alimentare. Prepararea hranei se face ținând cont de specificul vieții vârstnicului(active/sedentar) şi de starea de sănătate a acestuia.

Tacâmurile şi vesela utilizata trebuie să nu fie uzate sau ciobite şi să fie în locuri uşor accesibile. Este bine că spațial bucătăriei să fie în aşa fel organizat încât persoanei sa-i fie comoda deplasarea intre diversele puncte de lucru ale bucătăriei. Obiectele electrice e bine a fie verificate periodic pentru a nu prezenta defecțiuni care să pună în pericol viața vârstnicului.

Reguli specifice de îngrijire ale bolnavilor cu tulburări de coordonare ale mișcărilor (paralizie cerebrala, hemiplegie etc. )

Persoana al cărui handicap se datorează unei paralizii, are mişcări nedorite ale membrelor, capului, întregului corp, tremurături şi încordări ale muşchilor.

Persoana cu paralizie cerebrala este deosebit de sensibila şi de aceea trebuie ferita de zgomote şi de orice schimbare brusca(apare pe neaşteptate ceva sau cineva în preajma sa). De aceea trebuie mereu prevenita în legătură cu tot ce urmează să se producă. dacă persoana respective se afla într-un scaun cu rotile, nu va fi împinsă fără să fie anunțată- de exemplu. Persoanele cu paralizie cerebrala nu reuşesc uneori să facă anumite lucruri datorita mişcărilor exagerate sau încordării muşchilor. în astfel de situații persoana trebuie încurajata(“nu-i nimic, este bine că ai încercat Data viitoare vei reuşi singura, dar acum încercam împreună”). Medicii recomanda că astfel de persoane sa-si privească propriile mişcări în oglinda. Este bine că persoana în cauza să fie îndemnată să se mişte în ritmul unei muzici lente, plăcute. La unele persoane cu acest handicap se produce înțepenirea piciorului, a încheieturilor, a muşchilor. Piciorul respective poate fi mişcat uşor, încet şi cu multa grija.

Bolnavul cu hemiplegie(paralizie pe o singura parte a corpului) poate avea capul, gatul şi uneori şi trunchiul aplecat spre partea paralizata. Bolnavul va fi aşezat în pat cu partea sănătoasă spre noptiera. Îngrijitorul poate ajuta la îmbunătățirea stării persoanei. Astfel, într-o prima faza îngrijitorul va executa mişcarea fără că pacientul să facă vreun efort. Apoi persoana cu handicap va fi încurajata să facă aceste mişcări, până când vor fi executate cât mai corect.

Bolnavii cu tulburări de coordonare ale mişcărilor trebuie permanent urmăriți de către îngrijitor. Foarte periculoase sunt căderile deoarece pot agrava starea de handicap..

Îngrijirea persoanei cu handicap

Hrănirea Îngrijitorul personal are atribuția de a asigura alimentația zilnica, corecta şi la timp a

persoanei cu handicap. El va ajuta persoana cu handicap să mănânce şi să bea regulat. Servirea mesei trebuie să fie un prilej că adultul să învețe să se servească singur, să mănânce cu cât mai puțin ajutor posibil din partea îngrijitorului personal. dacă exista contraindicații ale medicului, persoana cu handicap va consuma din toate categoriile de alimente. Dacă persoana este


imobilizata la pat sau se afla în cărucior, se mişcă cu greutate, felul şi cantitatea alimentelor consumate trebuie astfel aleasa încât să nu duca la îngrăşare şi chiar obezitate, fiind mult mai expuse la apariția escarelor. Este indicat să se consume mai puține grăsimi, macaroane, dulciuri şi se va manca puțin seara.

O atenție deosebita trebuie acordată şi în cazul în care persoana are lipsa de pofta de mâncare şi pierde în greutate. Va asigura ceea ce îi cere şi îi place să mănânce cel puțin până la restabilirea poftei de mâncare.

Locul unde mănâncă persoana cu handicap trebuie ales ținând cont de situația lui, îndeosebi de necesitatea de a fi în mijlocul familiei, împreună cu ceilalți. Îngrijitorul personal va face tot ce îi sta în putința pentru că toată familia să se strângă în jurul mesei, la micul dejun, pe cât posibil la prânz şi obligatoriu seara, împreună cu persoana cu deficiente. în cazul în care aceasta mănâncă singura, se poate considera uitată, părăsită, neglijată.

Daca pot fi hrănite cu toate tacâmurile i se va da să mănânce cu tacâmul corespunzător. Unele persoane nu pot fi hrănite decât cu lingurița. Îngrijitorul trebuie să servească lichidele din vase umplute pe jumătate. dacă persoana îngrijită trebuie hrănită în poziția culcat, îngrijitorul se va aşeza în dreapta acesteia si-I va susține capul cu mana stânga, iar cu dreapta îl va hrăni.

Îngrijitorul trebuie să aibă răbdare, să nu grăbească persoana care mănâncă. Îmbucăturile vor fi mici. Supravegherea persoanei cu handicap în timpul mesei este necesara mereu. Persoana în cauza poate înghiți mai greu alimentele. Alimentele trec mai uşor prin stomac dacă se apleacă capul în fata. Unele persoane îşi dau fără voia lor capul pe spate. în acest caz, persoana asistata va fi aşezată pe un scaun cu spătar înalt.

In caz de înec cu alimente, pentru a salva persoana în cauza, aceasta este ridicata de urgenta în poziția şezând, iar persoana care-l îngrijeşte se aşează în picioare în spatele bolnavului. Brațele celui care da ajutorul îl vor înconjura pe bolnav, iar palmele vor fi încrucişate ori se va prinde cu una încheietura celeilalte pe burta bolnavului. Cel care oferă ajutor va strânge cu putere brațele, apăsând abdomenul în zona epigastrica(zona stomacului). Datorita acestei apăsări bruşte, aerul din plămânii bolnavului va ieşi cu putere, eliminându-se şi mâncarea înghițită greşit şi care ar putea provoca sufocarea persoanei.

Unele persoane salivează abundent în timpul mesei, motiv pentru care este indicat să aveți la îndemână un prosop curat sau şervetele de hârtie.

Pentru a învață asistatul să mănânce corect, când mâncați dumneavoastră personal observați tot ce faceți. Spuneți cu voce tare: duc mâncarea la gura. Deschid gura. Închid gura. După aceea buzele iau mâncarea - mişcă limba înainte şi înapoi, în jos, pe lateral. Dinții mesteca mâncarea în sus şi în jos, pe lateral. Strâng obrajii. Împing mâncarea spre gat, pentru a o înghiți. Observați apoi cum mănâncă bolnavul şi încercați sa-l îndrumați şi să-l corectați. Va v-a privi cum mestecați. Poziția corecta a capului este foarte importanta pentru hrănire. La alcătuirea alimentației zilnice pentru un vârstnic sănătos trebuie să avem în vedere solicitarea fizica la care este supus.

Prepararea alimentelorCarnea și pestele –metode recomandate de pregătire sunt fierberea, înăbuşirea sau prăjirea

pe grătar.Ouăle –se recomandă doar fierte sau sub formă de ochiuri de ou pregătite pe abur (consumul

excesiv de ouă creşte colesterolul)Laptele –este un aliment complex şi uşor de asimilat. Are un rol important datorita

conținutului de calciu. Se recomanda fiert sau pasteurizatBrânzeturile –nu se va exagera în consumul lor datorita conținutului mare în grăsimiLeguminoasele uscate și cerealele –pot înlocui carnea în regimurile vegetariene


Legumele și fructele –sunt singura sursa de vitamine şi trebuie preparate cu grija pentru a-şi păstra calitățile. Cel mai indicat este consumul în stare cruda. în cazul preparării termice se vor înăbuşi într-o cantitate mică de grăsime vegetală sau se vor fierbe pe abur.

Zaharurile –sunt cea mai eficienta sursa de energie, dar consumate în exces au consecințe diverse(apariția cariilor, modificări ponderale, diabetul zaharat, boli cardiovasculare)

Grăsimile se recomanda a fi consumate mai mult crude sau fierte.

5. Reabilitarea şi recuperarea persoanei cu handicapO persoana cu handicap este o persoana care din cauza unor deficite senzoriale, psihice sau

fizice nu-si poate îndeplini prin forte proprii activitățile zilnice sau ocazionale.In procesul de reabilitare a unei asemenea persoane se pune mai puțin accentual pe

recuperarea capacitații de munca şi se acorda o mai mare importanta recâştigării independentei în procesul de autoservire.

Reabilitarea la aceste persoane presupune trei acțiuni: 1. Reactivarea –trebuie încurajată permanent să reia contactul cu mediul exterior2. Reabilitarea familiala –reluarea contactului cu familia sau cu rudele, va fi încurajat să

revină la domiciliu, dacă e cazul3. Reintegrarea socială –persoana trebuie stimulată să desfăşoare o viața normală

Deoarece deteriorările structurii fizice şi psihice la o persoana vârstnică cu handicap sunt mai accentuate şi reabilitările sunt mai dificile. Deteriorarea acestor structuri determina trei mari deficite, adică deficitul pulmonar, deficitul cardiac şi deficitul nervos. Reabilitarea se va axa mai mult pe cea psihologica.

Recuperarea poate fi: 1. Curativă –se adresează persoanelor ce au supraviețuit unei boli acute şi are nevoie de

ajutor pentru reîntoarcerea la modul de viața anterior bolii.2. Concervativă –vizează persoanele ce au un handicap stabilizat sau o boala cronica şi care

în urma recuperării pot ameliora starea sau să prevină degradarea în continuare3. Preventiva –este o intervenție asupra unei stări în curs de deteriorare în sensul stopării

sau măcar încetinirii acestei deteriorări.

Etapele unui program de recuperare: 1 Stabilirea potențialului de recuperare –diagnosticarea exacta a afecțiunilor neurologice,

evaluarea stării actuale. Aceasta etapa începe la patul bolnavului urmărindu-se poziționarea corecta a membrelor, să fac mişcări pasive, mişcări active pe musculatura neafectata.

2 Începerea mobilizării bolnavului –mai întâi se face ridicarea la marginea patului în şezut şi menținerea poziției. La prima ridicare mişcarea se va face doar o dată şi bolnavul menține pentru scurt timp această poziție. La următoarea ridicare timpul se prelungeşte.

3 Transportul în cărucior sau fotoliu –se poate face imediat sau după ce s-a realizat menținerea poziției şezând.

4 Readaptarea la poziția verticala și reeducarea mersului –pentru prima data bolnavul se ridica în picioare, sprijinit de doua persoane, apoi de una singura şi în final se trece la dispozitivele de sprijin numite ajutătoare de mers. Acestea se folosesc în următoarea ordine: cârja de axial, cadru de mers, cârja de cot şi apoi baston. Pe parcursul acestor etape este necesara susținerea psihologica şi chiar ergoterapia.


Recuperarea unei persoane cu handicap neurologic este cel mai complicat proces, având în vedere o serie de dificultăți: gravitatea afecțiunilor, o cooperare ineficienta şi existenta unor alte boli asociate care să fi afectat deja organismul.

Reeducarea vorbirii se face cu ajutorul unui specialist logoped. Importanta este recuperarea prin implicarea active a bolnavului stimulându-l să i-a parte la conversațiile zilnice şi chiar ‘obligându-l” să se exprime verbal.

Reeducarea sfincterelor se refera atât la urinare cât şi la cele intestinale. Primul pas este stabilirea unui orar inițial la o ora apoi se vor mari intervalele. Pe măsura ce intervalul creste bolnavul va fi încurajat să folosească toaleta. O etapa intermediara poate fi reprezentata de un scaun WC.

Contraindicațiile recuperării şi reabilitării sunt în cazul bolilor incurabile, a modificărilor psihice(posibilitate de necooperare) şi lipsa de motivație(se complace în rolul de persoana cu handicap incurabil).

Respectarea şi aplicarea prescripțiilor medicale

Reguli de administrare a medicamentelor: ■ respectarea medicației prescrise ■ identificarea medicamentelor de administrat prin verificarea etichetei ■ verificarea calității medicamentelor ■ respectarea caii de administrare ■ respectarea orarului şi a ritualului prescris de medic ■ respectarea dozei prescrise ■ respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor ■ lămurirea bolnavului asupra medicației prescrise ■ anunțarea imediata a greşelilor de administrare a medicamentelor ■ administrarea imediata a medicamentelor deschise

Medicamentul la care doza prescrisa este apropiata de cea toxica se poate transforma, prin nerespectarea orarului, în otrăviri datorită cumulării dozelor. Medicamentele se pot administra pe cale orala, rectala sau instilații.

Administrarea medicamentelor pe cale rectala Se efectuează când medicamentele pot irita mucoasa stomacului şi bolnavul prezintă

tulburări de deglutiție sau grețuri şi vărsături. Medicamentele pot fi administrate sub forma de clisma sau supozitoare.

Administrarea supozitoarelor se efectuează pentru calmarea durerilor, a constipației.Materiale necesare: mânuşi de cauciuc, vaselina, supozitor, tava medicinala, tăvița renală.

Se pregătesc materialele necesare şi se transporta lângă bolnav, căruia i se va explica necesitatea tehnicii. Se aşează bolnavul în decubit lateral cu membrele inferioare uşor flexat. Ne spălam pe mâini şi luam mânuşa de cauciuc, după care despachetam supozitorul, îl punem puțin în apa calda sau îl ungem cu vaselina-cu mana stângă se desface orificiul anal, iar cu mana dreapta se introduce supozitorul-cu partea ascuțita înainte-si se împinge cu arătătorul până când va trece se sfincterul intern al anusului. Se scot mânuşile şi se aşează în tivita renala sin e spălam pe mâini cu apa şi săpun.


Clisma reprezintă introducerea prin anus în rect şi colon a unor lichide pentru îndepărtarea materiilor fecale sau tratamente.

Spălătura vaginala după cum îi spune şi numele reprezintă spălări ale vaginului şi se realizează cu ajutorul unui dispozitiv numit irigator. Irigatorul este compus dintr-un burduf de plastic cu canula. în recipient sau burduf se introduce lichidul cu care se face spălătura vaginala (apa distilata şi o substanța medicamentoasa). De asemenea, poate fi un ceai de plante. în cazul unei afecțiuni vaginale numai medicul specialist trebuie să facă recomandarea acestui tip de tratament.

6. Administrarea medicamentoasăAdministrarea medicamentelor pe mucoasa conjunctiva

Instilația este picurarea unor soluții pe mucoasa conjunctiva. Materiale necesare: pipeta, tivita renala, tampoane de vata sterile, soluție medicamentoasa.

Mod de aplicare: ne spălam pe mâini, poziționăm bolnavul în decubit dorsal sau aşezat pe scaun cu capul pe spate, desprinzând uşor cu degetul mare, al mâinii stângi, pleoapa inferioara şi cu degetul arătător, al aceleiaşi mâini, pe cea superioara. Bolnavul este rugat să privească în sus şi se lasă să cada din pipeta 1-2 picături de soluție medicamentoasa. Se solicita bolnavului să mişte globul ocular, se şterge lacrima cu un tampon şi se arunca tamponul în tivita renala. Se foloseşte un tampon diferit pentru fiecare ochi.

Unguentele se aplica în fundul de sac conjunctival sau pe marginea pleoapelor direct din tub, solicitând bolnavului să închidă şi să deschidă ochiul pentru a antrena unguentul pe toata suprafața globului ocular.

Aplicarea medicamentelor pe mucoasa nazalaInstilația nazală se execută cu o pipeta identică cu cea care se fac instilaţiile în sacul

conjunctival sau direct cu sticla picurătoare care conține medicamentul. Bolnavul este aşezat în poziție şezândă, cu capul aplecat pe spate şi puțin lateral pe partea opusa narii în care se face instilația, pentru că aceasta să fie îndreptată în sus. Se introduce vârful pipetei în vestibulul fosei nazale, fără să se atingă pereții ei, şi se lasă în nara numărul de picături prescrise. Se repetă apoi în cealaltă nara.

Unguentele se aplica în vestibulul fosei nazale cu ajutorul unor tampoane de vata montate pe bețişoare subțiri (se pot folosi bețişoare pentru urechi). Alifia se depune pe suprafața interna a vestibulului nazal ridicând uşor cu policele mâinii stângi vârful nasului, se scoate tamponul şi se închide nara opusa şi cu capul uşor aplecat înainte , se aspira medicamentul în părțile superioare ale fosei nazale. Operația se repetă şi la cealaltă nară.

Aplicarea medicamentelor în urecheInstilația se poate face cu aceleaşi instrumente că şi instilația nazala, dar instilația în

ureche se va face mereu cu lichide călduțe, apropiate de temperatura corpului. Încălzirea medicamentului se va face pe baie de abur verificându-se temperatura. Bolnavul este aşezat în decubit dorsal pentru că conductul auditiv extern să fie îndreptat vertical, cu orificiul extern în sus. Se trage uşor pavilionul în sus cu mana stângă, se lasă să cada numărul de picături prescrise cu mana dreapta, se menține bolnavul în aceasta poziție câteva minute şi se introduce în ureche un tampon de vata.

Unguentele se introduce în ureche cu ajutorul unui tampon de vată înfăşurat pe un bețişor ce se introduce cu foarte mare atenție. Se va avea grija de a nu intra în ureche peste limita


vizibilității, pentru a nu leza membrane timpanului. Se introduce apoi în in pavilionul urechii un tampon steril. Se vor utiliza tampoane separate pentru fiecare ureche.

Îngrijirea plăgilorPlaga(rana, traumatism deschis) reprezintă lipsa de continuitate a pielii, mucoaselor

şi țesuturilor subiacente, produsa prin agenți traumatici. în funcție de profunzimea şi complexitatea lor plăgile pot fi plăgi superficiale(limitate la tegument) sau plăgi profunde.

Îngrijirea plăgii: ■ se suprima durerea ■ se efectuează oprirea sângerării ■ se tratează plaga.

Se explica bolnavului necesitatea tehnicii şi se aşează într-o poziție cât mai comoda, în funcție de zona unde este aşezată plaga. dacă plaga a fost pansata se desface faşa şi se ridica pansamentul vechi cu grija pentru a nu produce dureri prin dezlipire-pansamentul se poate desprinde şi cu ajutorul apei oxigenate. Se îndepărtează din plaga eventualele secreții prin tamponare cu comprese sterile uscate care se arunca în tivita renala. Cu un tampon înmuiat în apa oxigenata-turnata din sticla, se curate plaga de câteva ori, la fiecare ştergere folosind un alt tampon. Doar marginile plăgii se şterg cu un tampon uscat, apoi se dezinfectează cu alcool iodat, tincturi de iod, după care se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile uscate care să depăşească marginile plăgii. dacă plaga supurează peste comprese se pune un strat de vata sterile ce se fixează cu leucoplast.

Supravegherea stării de sănătate a persoanei asistateÎngrijitorul la domiciliu va supraveghea starea de sănătate a persoanei asistate pe tot

parcursul procesului de îngrijire. Se vor urmări zilnic parametrii funcțiilor vitale. Parametrii se refera la tensiune arteriala, puls, temperatura corpului, număr de respirații/minut, felul scaunului etc.

Apetitul este urmărit prin urmărirea cu conştiinciozitate a cantității de alimente şi lichide consumate zilnic. Refuzul de alimente este analizat pentru identificarea corecta a cauzelor care l-au provocat şi a modificărilor în starea de sănătate.

7. Acordarea primului ajutor persoanei asistate

Primul ajutor în caz de criza dispneicaCriza de dispnee poate apărea în orice perioada de evoluție a unei boli pulmonare sau

cardiace şi se manifesta prin: greutate în respirație, agitație, transpirații, stare de sufocare.Prima măsura ce trebuie efectuata este aşezarea bolnavului cât mai confortabil în fotoliu, se

deschid geamurile, se slăbesc hainele prea strânse, se desface cureaua, cravata, se scot pantofii. dacă asistatul este cunoscut că astmatic se poate folosi chiar pompa de aerosoli. în perioada cât se efectuează aceste manevre se solicita ambulanta.

Primul ajutor în caz de infarct miocardic


Este forma extrema a cardiopatiei ischemice şi a anginei dureroase, se manifesta cu dureri foarte mari mai ales în partea stângă a pieptului. Uneori durerile sunt atât de mari încât provoacă leşin. La toate acestea se adăuga greața, panica cu senzația de moarte iminenta, senzație de urinare, greutate în respirație. Asistatul se aşează întins în pat cu trunchiul ridicat, se administrează nitroglicerina sub limba, algocalmin sau aspirina, se mişca cât mai puțin şi se transporta la spital-cu ambulanta.

Primul ajutor în caz de colica abdominalaColica abdominala este o durere greu de localizat la nivelul abdomenului. Poate fi cauzata de

multiple afecțiuni: ulcer, gastrita, sarcina extrauterina. Asistatul se aşează în pat, se acoperă şi se asigura o temperatura confortabila în camera. Se încearcă ameliorarea durerii prin administrarea de algocalmin sau piafen şi se solicita ambulanta.

Primul ajutor în colica renalaColica renala este o durere la nivelul rinichilor ce iradiază în tot abdomenul şi care are drept

cauza migrarea unui calcul în căile urinare. Durerea este însoțită de vărsături şi grețuri. Se asigura asistatului un loc confortabil în pat şi o temperatura mai ridicata, dacă se poate, se administrează lichide şi calmante. Se solicita ambulanta

Primul ajutor în caz de fracturareFracturile sunt leziuni ce apar în urma acțiunii unui traumatism puternic asupra osului,

constând în întreruperea continuității acestuia. în funcție de modul de acțiune al agentului vulnerant şi de intensitatea lui, fracturile pot fi:

■ fracturi închise –tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte ■ fracturi deschise –focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plagă ■ fracturi directe –in care agentul traumatizant acționează chiar la locul de producere a

fracturii ■ fracturi indirecte –traiectul de fractura apare la distanta de la locul de acțiune al

agentului vulnerant

Metoda cea mai sigura de diagnostic în cazul suspiciunii de fractura este efectuarea radiografiei.

Complicații imediate ce apar în caz de fractură: ■ transformarea unei fractură închise într-o fractura deschisa ■ lezarea vaselor sau a nervilor aflate în vecinătate ■ infecția focarului de fractura

Complicații tardive: ■ cicatrizarea anormala a plăgii osoase(in unele boli cronice) ■ întârzierea consolidării fracturii

Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicării mişcărilor fragmentelor osoase fracturate. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi şi lățimi diferite, în funcție de regiunile la nivelul cărora se aplica. Pentru a avea siguranța că fractura nu se deplasează nici longitudinal şi nici lateral imobilizarea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu articulațiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractura. Înainte de imobilizare se efectuează o tracțiune uşoara, nedureroasa a segmentului în ax. Acest lucru e valabil numai în cazul fracturilor închise. Fracturile deschise se imobilizează în poziția


găsită, după pansarea plăgii de la acel nivel, fără a tenta reducerea lor prin tracțiune.

Primul ajutor în epilepsieCriza de epilepsie este un episoade brutal, caracterizat prin căderea bolnavului, însoțită de

convulsii şi de salivație abundenta sub forma de spuma la gura. O data declanşată criza nu se mai poate intervenii aşa că se va proteja bolnavul de lovituri şi se va urmări eliberarea cailor respiratorii prin introducerea intre arcadele dentare a unui prosop rulat. Bolnavul se întinde la pământ şi se întoarce capul într-o parte. Se tine bolnavul de membre, se aşteaptă sfârşitul crizei şi se cere ajutor de specialitate. dacă până la sosirea ambulantei criza s-a terminat, bolnavul se aşează în pat, într-o camera liniştită şi întunecoasă unde se supraveghează permanent.

Primul ajutor în hemoragiiHemoragia reprezintă exteriorizarea de sânge din aparatul circulator. Permanent se va

avea grija să nu se vina în contact direct cu sângele bolnavului. Oprirea sângerării se face prin aplicarea unui garou sau prin apăsarea direct ape rana.

Clasificarea hemoragiilor: ■ după cantitatea de sânge pierduta, hemoragiile pot fi: mici, medii şi mari ■ după vasul afectat, hemoragiile pot fi: capilare, arteriale şi venoase ■ după mecanismul de producere, hemoragiile pot fi: prin rânire, prin boli ale vaselor.

Garoul se aplica deasupra sau sub rana şi se strânge până se observa reducerea debitului de sânge din rana. dacă bolnavul nu se poate transporta la spital imediat, garoul se slăbeşte treptat din jumătate în jumătate de ora. Garourile pot fi improvizate din cordoane, curele, fâşii de pânza etc.

Oprirea hemoragiei prin comprimare este indicate în cazul unor răni ale trunchiului, abdomenului sau capului. Se aplica pe rana 1-2 comprese sterile, apoi o pânza curate, un prosop împăturit şi se apasă.

Primul ajutor în caz arsuriArsura este distrugerea țesuturilor expuse la temperaturi înalte. Primul lucru care trebuie

făcut este scoaterea accidentatului din focar, fără a atinge suprafața pielii, trăgându-l de haine, curea etc. Urmează stingerea zonelor fumegânde şi răcirea corpului cu apa. Se îndepărtează cu grija hainele, fără a trage de cele care par a fi lipite de piele, se înveleşte persoana într-un cearceaf curat şi se transporta imediat la spital, având grija să fie bine acoperit.

Primul ajutor în caz de intoxicațiiSubstanța toxica este substanța care ajunsa în organism produce distrugeri ale țesuturilor

sau afectează funcțiile organelor. Cai de pătrundere: inhalare, înghițire sau prin piele. ■ Intoxicaţia pe cale respiratori se produce prin inhalarea de gaze toxice, vapori sau

aerosoli toxici. în aceste cazuri înainte de acordarea primului ajutor se va îndepărta intoxicatul din mediul toxic şi va fi scos la aer curat, ori se va face aerisirea(ventilarea) puternica a încăperii.

■ Intoxicațiile pe cale digestivă se datorează ingestiei substanțelor toxice din greşeală, fiind cel mai frecvent tip de intoxicație. Apar des la copiii mici şi la vârstnici(confunda sau nu vad bine etichetele).

I se da bolnavului să bea cât mai multa apa, nu se provoacă vărsături şi nu se dau lichide care se crede că ar putea neutraliza toxicul. Nu se va veni în contact cu hainele asistatului şi nici cu lichidul de spălătură.


Primul ajutor în caz electrocutareElectrocutarea reprezintă trecerea unui curent electric prin corpul uman. Aceasta trecere

determina distrugerea celulelor. Prima măsura care trebuie luata este întreruperea curentului electric, iar dacă acest lucru nu este posibil se transporta accidentatul din acea zona sau se îndepărtează firul. Nu se atinge conductorul electric şi nici corpul persoanei electrocutate(se utilizează obiecte de lemn). După scoaterea din mediu accidentatul se va întinde pe un pat plan tare şi se verifica funcțiile vitale. dacă este cazul se eliberează căile respiratorii şi se face masaj cardiac.


Boli le vârstei a III-a

1. Incontinenţa Incontinenta urinara reprezintă pierderea involuntara de urina, temporara sau permanenta.

Cea tranzitorie este determinata de cauze reversibile: infecțiile urinare, vaginitele şi uretritele atrofice, unele medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistaminice, sedative), alcoolul, unele boli (insuficienta cardiaca, insuficienta venoasa), constipația.

Deşi poate apărea în anumite situații şi la persoane mai tinere, incontinenta vezicala rămâne o boala a pacientului vârstnic, conform statisticilor peste 15% dintre vârstnici având aceasta problema. Cu toate că produce un disconfort în egala măsura fizic şi psihic, pacienții, în general, evita să discute cu medicul aceasta problema majora din cauza jenei, unii dintre aceştia ajungând să se izoleze social că urmare a temerii de a nu fi puşi în situații neplăcute.

Cauze și efecte ale bolii Dintre cauzele incontinentei urinare cronice, cea mai frecvențială vârstnici este tulburarea

de contracție a muşchiului vezicii urinare, secundara unor afecțiuni neurologice (accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson, boala Alzheimer) sau altele (cistite, cancere vezicale, obstrucție uretrala). Incontinenta urinara de stres este a doua cauza de incontinenta la femeile vârstnice şi consta în pierderea de urina prin manevre ce cresc presiunea intraabdominală (tuse, strănut, ridicat), fiind o consecință a slăbirii planşeului pelvin prin îmbătrâniri şi naşteri multiple. La bărbați, principala cauza a pierderii de urina o constituie afecțiunile prostatei (adenomul sau cancerul de prostata). în 5% dintre cazuri, incontinenta urinara este secundara neuropatiei diabetice, de deficitul de vitamina B12 sau este idiopatica. La toate aceste cauze se adăuga modificările fiziologice de vârsta (scăderea capacitații vezicii urinare, creşterea eliminării lichidelor consumate ziua în toiul nopții). Mobilitatea redusa a vârstnicului, tulburările de mers, pierderea echilibrului contribuie la apariția incontinentei urinare.

Consecințe ale acestei afecțiuni sunt: medicale (leziuni locale, ulcerații, micoze, infecții urinare), psihosociale (jena, izolarea sociala, depresie), economice (deseori se ajunge la spitalizarea bătrânilor, cu costuri foarte mari).

Cum se procedează în cazul acestei boli Pacientul trebuie să se prezinte la medic la apariția primelor simptome. Identificarea

cauzei determina o anumita conduita terapeutica. Tratarea infecțiilor urinare prin antibiotice, a atrofiei vaginale prin terapie hormonala, eliminarea unor medicamente, tratamentul constipației pot rezolva aceasta problema.

In incontinenta urinara de stres, alături de modificarea stilului de viața (scăderea greutății corporale la obezi, oprirea fumatului, exerciții de întărire a planşeului pelvian), tratamentul factorilor precipitanți (tuse, vaginite), un rol important îl au tratamentele farmacologice şi chirurgicale.

Pentru incontinentele urinare care nu au răspuns la aceste masuri, un rol major îl are educarea pacientului. Golirea vezicii urinare la anumite intervale de timp, reducerea consumului de lichide după ora 18.00 (fără însă sa-si restricționeze consumul de lichide în cursul zilei), golirea vezicii urinare înainte de culcare, au un efect benefic. Toaleta locala riguroasa previne apariția infecțiilor bacteriene, micotice, şi a leziunilor. Purtarea condroamelor, tampoanelor, pamperşilor, montarea sondelor urinare temporar sau definitiv

5


devin necesare în incontinentele urinare refractare la masurile terapeutice. Incontinenta urinara este o problema delicata şi grava, prin consecințele sale putând duce

la izolarea vârstnicului şi dependenta să de casa. Prezentarea în timp util la medic determina tratarea şi deseori vindecarea acestei afecțiuni.

2. Depresia la vârstnici Tulburări emoționale care apar frecvent în evoluția bolnavilor cu depresie sunt: anxietatea,

agresivitatea, iritabilitatea. Incidența depresiei creşte la bolnavii care au un accident vascular în antecedente, 60% din aceştia înregistrează un episod depresiv în primii 2 ani, iar procentul creşte ulterior. De asemenea, depresia este un factor de risc pentru bolnavii cu infarct miocardic acut. Mortalitatea crescută rămâne însă cea mai frecventă consecință a depresiei. Asocierea depresie - accident vascular cerebral are o mortalitate mult crescută comparativ cu cea a pacienților care nu fac depresie. Vârstnicii îngrijiți la domiciliu, pentru diferite afecțiuni invalidante, care au asociată depresia, au o rată de mortalitate de 3 ori mai mare decât cei cu afecțiuni asemănătoare dar la care nu apare depresia. Creşterea mortalității pacienților vârstnici la care apare depresia se produce şi prin creşterea ratei suicidului, care este de 2 ori mai mare decât la tineri şi este de 6 ori mai frecventă în rândul bărbaților singuri cu vârstă peste 60 de ani.

Depresia apare în una din următoarele circumstanțe: ■ procesul normal de îmbătrânire ■ condiții patologice ca: demență; afecțiuni neurodegenerative; miocardice; endocrine:

tulburări tiroidiene, hiperparatiroidismul, boala Addison; neoplazii; metabolice: uremia; infecțioase: tbc, sifilis; sistemice: boala ludică, poliartrita; în deficiențe nutriționale,

■ administrarea de droguri: rezerpina, metildopa, digoxina, barbituricele, estrogenii şi corticosteroizii, fenolazide, cimetidina, cicloserina, vincristina şi rar: guanetidina, hidralazina, propranololul, levodopa

■ afecțiuni genetice

Dintre deficiențele nutriționale, scăderea nivelului vitamina B12, coenzimă în multe procese metabolice, în special la nivelul sistemului nervos central, reprezintă un evident factor de risc al tulburările cognitive şi al depresiei. Descrierile clinice ale sindroamelor depresive sunt extrem de variate.

În tulburările depresive de severitate moderată, că trăsături principale apar: dispoziția scăzută, lipsa plăcerii, gândire pesimistă şi deteriorarea eficienței.

Aspectul exterior al pacientului este caracteristic: îmbrăcăminte şi ținută neglijente, trăsăturile feței sunt modificate, cu coborârea cominsurilor bucale şi apariţia cutei verticale între sprâncene – omega, scăderea frecvenţei clipitului, umerii aplecaţi, capul înclinat înainte, direcţia privirii este în jos, gesturile sunt reduse; poate persista un zâmbet exterior în ciuda sentimentelor adânci de depresie.

Lentoarea psihomotorie este frecventă, dar pacienţii pot să fie de asemenea agitaţi; pacientul merge şi îndeplineşte acţiunile cu încetineală, prezintă lentoare în vorbire, cu pauze în conversaţie şi lungi perioade de tăcere înainte de a răspunde unor întrebări.

Dispoziţia pacientului este caracterizată prin suferinţă şi nefericire. Anxietatea este de asemenea frecvent întâlnită, că și iritabilitatea. Apare agitaţia, o stare de nelinişte, pacientul îşi frământă degetele, îşi mişcă neîncetat picioarele. Lipsa interesului şi a plăcerii este frecvent întâlnită, dar nu este relatată de pacient. Se asociază simptome că perturbarea somnului,


variația diurnă a dispoziţiei, pierderea apetitului, scăderea în greutate, constipaţia, pierderea libidoului.

Ideile depresive sunt simptome importante şi accentuează sentimentele de culpabilitate ale pacientului.

Simptomele fizice îmbracă numeroase forme, predomină constipaţia şi disconfortul dureros imprecis localizat, cu creşterea preocupărilor hipocondriace.

Alte simptome psihice includ depersonalizarea, obsesii şi fobii, simptome isterice – fuga sau paralizia unui membru, că şi slăbirea memoriei.

Din punct de vedere clinic, se disting: depresia majoră sau stări depresive minore.

Stările depresive la vârstnic se pot clasifica în: I. Depresii endogeneII. Depresii reactive. Sunt urmare a impactului psihologic al factorilor de mediu, sunt

foarte frecvente la vârstnici şi cuprind traume psihice, neadaptări sociale, familiale în care pe primul loc se clasează depresia provocată de pensionare şi pierderea rolului jucat în societate, de scăderea nivelului de trai, numită şi ”moartea socială”. Tot aici pot fi incluse şi depresiile de doliu, depresiile din diferite boli intimizante, prin care bolnavul îşi pierde autonomia, depresiile din sindroamele dureroase prelungite şi frica de moarte.

III. Depresiile psihoorganice. Apar că sindrom unic sau la debutul diferitelor forme de demență; implică dificultăți mari de diagnostic.

IV. Depresiile de origine organică. Au cauze extranevraxiale şi pot fi: iatrogene, endocrine, metabolice, infecțioase şi sistemice.

V. Depresiile exhaustive. Numite şi depresii de epuizare, apar că urmare a unor eforturi prelungite cu epuizare fizică marcată, de exemplu în cazul afecțiunilor acute respiratorii sau toxice.

VI. Depresiile din schizofrenii, rar întâlnite la vârstnici, fac parte din evoluția schizofreniei Starea depresivă majoră frecvent prezintă simptome asociate ca: anxietate, agresivitate,

preocupări cenestopate – hipocondriace, frecvente la femei, obsesii, stări de panică, stări fobice şi simptome somatice ca: cefalee, dureri cu caracter reumatic, tulburări respiratorii, tulburări cardio-circulatorii care pot merge până la crize de angină, tulburări digestive, constipație, transpirații.

La vârstnici cel mai frecvent se întâlneşte asociat cu depresia o anxietate fără subiect. Crizele de angoasă reprezintă stări intense de anxietate, apar fără a fi determinate de mediul ambiant şi se însoțesc de dureri pseudoanginoase, frica de moarte iminentă, frica de a nu înebuni. Tratamentul stărilor depresive la vârstnic are un caracter de urgență şi implică demersuri multidirecționale, cu participarea activă a anturajului, familiei, sau supraveghere atentă în instituții specializate ținând cont de riscul suicidar. Antidepresive, nu sunt indicați în terapia depresiei la vârstnici, datorită efectelor secundare pe care le produc.

Tratamentul depresiilor trebuie să fie de lungă durată datorită riscului înalt pentru un episod viitor.

In funcție de intensitatea şi de durata sa, poate fi un sentiment normal sau patologic.Patologic, depresia reprezintă: ■ scăderea până la prăbuşirea dispoziției, cu caracter pasager sau durabil, cu actualizarea

trăirilor neplăcute, triste şi amenințătoare ■ este o trăire afectiva negativa puternica, însoțită de sentimentul durerii morale, a

inutilității şi devalorizării;

Depresia este definita că „maladia mentala, caracterizata printr-o modificare profunda a stării timice, a dispoziției, în sensul tristeții, al suferinței morale şi încetinirii psihomotorii”.

Fiind o manifestare a dispoziției specific umana, necesita o cunoaştere şi o abordare corecta


în relație directa cu gravitatea de boala cu potențial suicidar major. Este nevoie că depresia să fie cunoscuta nu numai de medici, de psihologi, de cadrele medicale, ci şi de populația generala unde, de fapt, se manifesta. Deşi adesea multe persoane vorbesc frecvent despre depresie, în realitate este minimalizata, nu este diagnosticata că o afecțiune psihiatrica severa, ci mai degrabă drept o stare psihica de moment. De multe ori, este confundata cu tristețea, sentiment normal, fără semnificație patologica, fiind cu caracter pasager, de scurta durata. Rata suicidară ar putea fi scăzută mult dacă depresia ar fi recunoscută, diagnosticată şi, mai ales, tratată de medicii psihiatri.

Dispoziția depresiva este exprimata clinic prin: ■ un sentiment de tristețe exagerata sau o indiferenta posaca, permanenta sau de lunga

durata; ■ lipsa oricărei plăceri sau interes pentru orice activitate, chiar şi pentru cele efectuate cu

drag până la apariția bolii; ■ pierderea capacitații de a se bucura ■ absenta elanului vital, depresia fiind trăită că o “tristețe vitala”, unde pacientul îşi pierde

aproape toate sentimentele, se simte golit din punct de vedere afectiv, până la trăirea unui sentiment de anestezie psihica dureroasa.

Plângerile depresivilor vârstnici şi exprimarea trăirii depresiei este diferita şi caracteristica pentru fiecare subiect, fiind declarata adesea ca: nefericire, tristețe, regrete, deznădejde, disperare, teama în fata unui viitor negativ în totalitate.

Anxietatea, trăită că teama, îngrijorare şi nesiguranța fata de viitor, însoţeşte depresia vârstnicilor, că simptom într-o proporție crescuta de până la 80%. Anxietatea generalizata este corelata cu depresia, mai ales la persoanele foarte în vârsta, la care cel mai frecvent apar depresiile mixte. Mai mult decât atât, la vârstnici anxietatea poate fi pe primul plan, existând situații când aceasta poate masca depresia. în special în consultațiile primare, depresia rămâne astfel nediagnosticata.

Gândirea este totdeauna afectata secundar modificării dispoziției: ■ pacientul are o gândire încetinită, devine indecis, nehotărât, ruminativ, asupra aceloraşi

idei de nefericire cronica; ■ conținutul ideilor este foarte sărac, axat pe necazurile trecute, pe nenorociri petrecute

sau aşteptate într-un viitor nesigur şi plin de dificultăți.Din cauza gândirii negative, depresivul este într-o aşteptare chinuitoare a acestor necazuri

viitoare, de care este convins că vor veni mai devreme sau mai târziu. ■ psihopatologic, este convins că este vinovat pentru toate aceste necazuri ale sale sau ale

familiei sale; el autoacuza, se învinovățeşte permanent, se desconsidera, se considera inutil în totalitate, se percepe că pe o povara pentru cei din jur. Aceste idei de inutilitate se pot structura în deliruri greu de suportat, trăite intens şi dureros. De aceea, ideea suicidului apare uneori că singura “rezolvare” pentru această situație fără nici o perspectivă. Teama de moarte este prezenta adesea din debutul bolii şi se poate agrava pe măsura ce depresia se accentuează. Din punct de vedere motor sau al activității, apare o lentoare psihomotorie agravata treptat până la inactivitate totala.

Clinic apare: ■ senzația permanenta de „oboseala cronica’’ până la „epuizare”, orice activitate este

resimțita că fiind foarte dificila, că pe o povara imposibil de dus până la capăt; ■ activitatea cotidiana sociala, profesionala, familiara, activitatea curenta posibila fără

eforturi speciale până acum, se modifica treptat până la imposibilitatea efectuării, a dispariției lor;

■ treptat este posibila doar activitatea de autoservire: menaj, prepararea mâncării, spălat


etc., pentru că apoi să dispară şi aceasta; ■ pacientul devine total inactiv, dependent total de cei din jur.

La depresivii vârstnici, activitatea este afectata într-o proporție mare, însă unii vârstnici prezintă o mişcare permanenta, dezordonata, fără scop, total neproductiva sau chiar agitație psihomotorie importanta.

Conform triadei Beck, un depresiv poate fi caracterizat prin : ■ opinii negative despre lume; ■ stima de sine scăzută; ■ perspective de viitor scăzute.

Simptomele somatice ale depresiei Modificarea apetitului este simptomul prezent de la început, de la debutul bolii. Pofta

de mâncare scade până la inapetența totala, ce determina o scădere rapida în greutate (pana la 5% din greutatea corporala în decurs de o luna). Aceasta scădere în greutate este un semn clinic al severității unei depresii. Inapetența şi scăderea în greutate este interpretata foarte des că simptom al unei afecțiuni somatice grave, cel mai des a unui cancer. Este rațiunea pentru care pacientul face numeroase consultații şi analize la numeroşi specialişti, foarte rar sau într-un târziu, la psihiatru. Exista şi cazuri mai rare cu creşterea apetitului, în special la pacienții anxioşi.

Modificarea somnului este prezenta totdeauna că simptomatologie a depresiilor, somnul fiind afectat atât cantitativ, cât şi calitativ. Adormirea se face greu sau alteori, deşi adormirea este normala după câteva ore de somn, apar treziri numeroase cu readormiri dificile. La mulți pacienți se întâlnesc ambele situații. Alteori apar treziri matinale la aceeaşi ora, cu câteva ore înainte de ora obişnuită. Aceste treziri matinale la ora fixa sunt un marker de gravitate al depresiei. Calitativ, somnul este superficial, populat de vise terifiante sau coşmaruri, ce determina trezirile frecvente. Toate aceste modificări fac că somnul să fie neodihnitor şi să contribuie la o oboseala matinala specifica pentru depresivii care părăsesc cu mare dificultate patul. Nu de puține ori, deşi nu mai dorm deloc, nu mai părăsesc patul toata ziua.

Simptomatologia somatica apare frecvent la vârstnici, fiind adesea pe primul plan al plângerilor acestora. Simptomele somatice, resimțite permanent, domina în totalitate pacientul, de la idee hipocondriacă până la delir hipocondriac. Secundar, activitatea va fi congruenta cu delirul, pacientul se plânge, se investighează, schimba mulți medici. Caută permanent să se convingă şi să convingă pe ceilalți de existenta acestor afecțiuni somatice totdeauna grave.

Plângerile subiective de memorie, mai ales ale vârstnicilor mai tineri (65 ani) sunt simptome întâlnite frecvent în depresii. Din cauza acestor plângeri, adesea depresia este etichetata drept dementa.

Afectarea memoriei recente, de lucru, hipoprosexia şi concentrarea dificila, fatigabilitatea, lipsa de interes pentru noutăți sunt tulburările cognitive întâlnite frecvent că simptomatologie pentru depresia vârstnicului.

Memoria veche este, de obicei, puțin afectata. Doar amintirile neplăcute din trecut sunt reactualizate, retrăite intens, chinuitor, până la apariția sentimentelor de vinovăție.

Psihopatologic, apare modificarea timpului trăit, unde prezentul este stopat, viitorul este gol şi fără perspective. Doar trecutul este trăit intens, însă doar în aspectele sale negative.

Se poate spune că simptomatologia depresiei vârstnicului este variata, afectând pacientul în totalitate. Totdeauna s-a încercat şi se încearcă încă a se identifica unele particularități ale simptomatologiei pentru depresia vârstnicilor.


Simptomatologia specifica depresiei vârstnicilor din comunitate. Un studiu European a identificat doua grupe de simptome:

■ „suferințe afective” caracterizate de depresie, plâns, dorința de moarte; ■ factori „motivaționali” ce cuprind scăderea interesului, concentrarea dificila şi

anhedonia. Concluzionând particularitățile simptomatologiei clinice ale depresiei vârstnicilor,

indiferent dacă este o depresie cu debut anterior ce se continua acum sau este o depresie cu debut la aceasta etapa de viaţă, sunt:

■ este o depresie profunda, declarata des că: ■ o «mare oboseala»; ■ o suferință somatica; ■ o suferință psihica mare, resimțita că « durere morala ». ■ este imposibil de controlat volițional; ■ este însoțită de reducerea stimei fata de sine şi cu apariția ideilor de devalorizare,

neputința, inutilitate; ■ se însoţeşte de scăderea sau dispariția sentimentului de bucurie; ■ se manifesta cu scăderea energiei generale, până la apariția epuizării şi a scăderii energiei

vitale; ■ se asociază frecvent cu anxietatea, prezenta aproape în proporții egale cu depresia; ■ se manifesta pe terenul modificat de vârsta; ■ are o evoluție cronica, cu numeroase agravări.

3.Demenţa Toate persoanele încep să uite diverse lucruri pe măsura ce înaintează în vârsta. Multe

persoane în vârsta au o uşoară pierdere de memorie care nu le afectează viaţă de zi cu zi. Dar o pierdere a memoriei care se înrăutățeşte poate fi un semn de instalare a demenţei.

Dementa este o pierdere a aptitudinilor mentale care afectează viaţă cotidiana a persoanei în cauza. Ea poate provoca probleme ale memoriei şi ale gândirii şi capacității de abstractizare. De regulă demența se înrăutățeşte cu timpul. Durata accentuării simptomelor diferă de la o persoana la alta. Unii oameni rămân mult timp într-o periaodă staţionară. Alții au un ritm rapid de pierdere a abilitaților. Probabilitatea de apariție a dementei creste o dată cu înaintarea în vârsta. Acest lucru nu înseamnă că toți oamenii fac dementa. Multe persoane vârstnice nu vor face niciodată dementa. în jurul vârstei de 85 de ani, aproximativ 35 de persoane din 100 au dementa. Aceasta înseamnă că 65 din 100 de persoane cu aceasta vârsta nu au aceasta afecțiune. în cazul în care partenerul de viaţă sau cineva apropiat prezintă pierdere de memorie care se înrăutățeşte, se recomanda consultarea unui doctor. Poate să nu fie nimic îngrijorător. dacă este însă dementa, tratamentul poate fi de ajutor.

CauzeDupă Alzheimer, cea mai frecventă cauză de demență este demența multiinfarct. Aceasta

afecțiune, care mai este denumita şi demența vasculara, se dezvolta în cazul unui accident vascular cerebral în care se blochează fluxul sanguin înspre anumite zone ale creierului. Pierderea funcțiilor mentale în cazul unei demente multiinfarct nu poate fi redobândita, în schimb se poate preveni o noua afectare în viitor, prin reducerea riscului de boli cardiovasculare.


Alte cauze frecvente de demență care nu poate fi recuperata sunt: ■ boala Parkinson, o tulburare a mişcării; demența apare la până la 30 % din persoanele

cu aceasta afecțiune ■ demența cu corpi Lewy. Această afecțiune are unele simptome asemănătoare celor din

boala Alzheimer sau celor din boala Parkinson, dar are şi unele simptome diferite, cum ar fi halucinațiile vizuale

■ demența frontotemporală, în care simptomele principale ar putea fi modificări ale personalității sau ale comportamentului

■ traumatisme severe la nivelul craniului, cu pierdere a cunoştinței.

Medicii specialiști pot trata anumite cauze de dementa, restabilind funcția mentala. Acestea sunt:

■ hipoactivitatea glandei tiroide (hipotiroidism) ■ deficitul de vitamina B12 sau de acid folic ■ intoxicația cu metale grele, cum ar fi cea cu plumb ■ efecte adverse ale unor medicamente sau interacțiuni medicamentoase ■ unele tumori cerebrale ■ hidrocefalia cu presiune normala, care apare atunci când lichidul din creier se formează

în cantitate prea mare, creând o presiune asupra țesuturilor cerebrale ■ unele cazuri de alcoolism cronic ■ unele cazuri de encefalita, o infecție a creierului ■ infecția HIV/SIDA.

Unele afecțiuni care provoacă demența pot fi moştenite în familie. Adeseori doctorii

suspectează o cauză moştenită în cazul în care apar simptome de demență la o persoană cu vârsta mai mică de 50 de ani. Este important de ştiut că pierderea memoriei poate fi provocata şi de alte cauze în afara de dementa, cum ar fi depresia sau convulsiile şi că aceste afecțiuni pot fi tratate. De asemenea, prezenta de tulburări ocazionale ale memoriei (cum ar fi uitarea numelui cuiva pentru o scurta perioada de timp) poate fi o parte normala a procesului de îmbătrânire. Totuşi, dacă aceste pierderi de memorie sunt îngrijorătoare, sau se agravează, este necesara consultarea unui medic specialist.

SimptomeSimptomele de demență variază în funcție de cauza ei şi de localizarea zonei cerebrale

afectate. Pierderea memoriei este de obicei simptomul cel mai precoce şi cel mai uşor de remarcat.

Alte simptome cheie ale dementei sunt: ■ dificultate în rememorarea evenimentelor recente ■ nerecunoaşterea persoanelor şi a locurilor familiare ■ dificultate în găsirea cuvintelor adecvate în exprimarea gândurilor sau în denumirea

obiectelor ■ dificultate în efectuarea calculelor matematice ■ probleme în planificarea şi în îndeplinirea sarcinilor, cum ar fi efectuarea instrucțiunilor

unei rețete, scrierea unei scrisori sau tinerea evidentei unui carnet de cecuri ■ dificultăți în gândirea rapidă, cum ar fi reacționarea adecvată în cazul unei situații de

urgență ■ dificultăți în controlul dispozițiilor sau a comportamentelor proprii; depresia este

frecventa, şi pot apărea agitația şi agresivitatea ■ neglijarea autoîngrijrii, cum ar fi toaleta sau duşurile.


Unele tipuri de demență au simptome caracteristice: ■ persoanele cu demența cu corpi Lewy au adeseori halucinații vizuale foarte elaborate,

detaliate; ei pot cădea frecvent ■ primele simptome ale dementei frontotemporale pot fi modificările de personalitate sau

comportamentul neobişnuit. Persoanele cu această afecțiune pot să nu mai aibă empatie faţă de alţii (capacitatea de a-i înţelege) sau pot spune lucruri nepoliticoase sau răutăcioase, să aibă momente de exhibitionism sau să facă comentarii sexuale.

Simptomele de demență care debutează brusc sugerează o posibilă demență vasculară sau un posibil delirium - confuzie de scurtă durată, datorată unei afecțiuni noi sau unei afecțiuni mai vechi care se agravează.

Rapiditatea cu care evoluează demența depinde de cauza ei şi de localizarea zonei cerebrale afectate. Unele tipuri de demență progresează lent, în cursul mai multor ani. Alte tipuri pot progresa mai rapid. în cazul în care demența vasculară este cauzată de o serie de accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, pierderea abilitaților mentale se poate realiza în mod treptat. în cazul în care aceasta este provocata de un singur accident vascular cerebral, într-un vas de sânge mare, pierderea funcțiilor poate avea loc brusc.

Evoluția dementei variază foarte mult de la o persoana la alta. Diagnosticarea şi tratarea precoce cu medicamente folosite în boala Alzheimer pot duce la păstrarea funcționarii mentale pentru o perioada de timp la persoanele cu demența vasculara sau cu demența cu corpi Lewy. Chiar şi fără aceste medicamente, unii oameni pot să rămână într-o stare stabilă pentru mai multe luni şi chiar ani, în timp ce alții pot avea o degradare rapida.

Multe persoane cu demența nu sunt conștiente de degradarea lor mentala. Aceştia pot să nege starea lor şi să îi acuze pe ceilalți pentru problemele pe care le întâmpină. în schimb cei care îşi pot conştientiza starea pot să se plângă de pierderea abilitaților lor şi pot deveni lipsiți de speranța şi depresivi. în funcție de tipul de dementa, comportamentul unora poate scăpa uneori de sub control. Persoana respectiva poate deveni mânioasă, agitată şi combativă sau acroşată, adezivă şi comportându-se că un copil. El sau ea poate hoinari şi se rătăceşte. Aceste probleme pot face că îngrijirea la domiciliu de către membrii familiei sau de către alte persoane să devina din ce în ce mai dificila. Chiar dacă sunt îngrijiți cât se poate de bine, persoanele cu demența au tendința de a avea o durata de viaţă mai scurta decât media persoanelor de aceeaşi vârsta. Decesul se datorează de obicei infecțiilor renale sau pulmonare, cauzate de şederea prelungita în pat.

DE REȚINUT - Mulți vârstnici au o uşoara pierdere a aptitudinilor mentale (de obicei e afectata memoria recenta), dar acestea nu le afectează funcționarea lor de zi cu zi. Aceasta situație poarta numele de afectare cognitiva uşoara. Persoanele cu afectare cognitiva uşoara pot fi într-un stadiu timpuriu de demență sau pot rămâne în acest stadiu al abilitaților pentru o perioada îndelungata de timp.

Factori de risc - Îmbătrânirea este principalul factor de risc pentru toate tipurile de dementa. Unele afecțiuni care cauzează demența (cum ar fi boala Alzheimer cu debut precoce şi unele tipuri de demență frontotemporală) pot fi moştenite.

Șansele de a se dezvolta o demență vasculară sunt mai mari în cazul în care există următorii factori:

■ sexul masculin ■ tensiunea arteriala crescuta (hipertensiune) ■ un infarct miocardic în trecut ■ ateroscleroza, care constă în depunerea de grăsimi şi de calciu în pereții arterelor, care


poate provoca boala arterelor coronare ■ diabetul zaharat ■ nivelul de colesterol sanguin crescut ■ un accident vascular cerebral(AVC) sau un accident ischemic tranzitoriu (AIT) în trecut.

Alți factori care pot creste riscul de demență cuprind: ■ tensiunea arterială scăzută pentru o perioadă îndelungată de timp, la persoanele cu

vârsta peste 75 ani. Cercetătorii considera că acest risc ar putea fi rezultatul faptului că nu se oxigenează creierul.

■ nivelul crescut de homocisteina. Homocisteina este un aminoacid care în mod normal se găseşte în cantităţi mici în sânge. Exista ipoteza că nivelurile crescute de homocisteina pot cauza formarea unor placi în peretele vaselor de sânge. în timp, acest fenomen poate duce la afecțiuni severe, cum ar fi accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic şi embolismul pulmonar. De asemenea poate duce la scăderea aptitudinilor mentale. Nivelurile de homocisteina sunt în general stabile până în jurul vârstei de 40 de ani, apoi în mod normal încep să crească, în special după vârsta de 70 ani

■ administrarea unei terapii hormonale de către femeile cu vârsta de peste 65 ani

Consultul de specialitateSe recomanda chemarea imediata a unei ambulante sau apelarea la un alt serviciu de

intervenție rapida în cazul în care apar brusc semne ale unui accident vascular cerebral sau ale unui accident ischemic tranzitoriu (AIT). Acestea pot fi:

■ amorțirea, slăbiciunea sau incapacitatea de a mişca fată, brațul sau piciorul, în special pe o parte a corpului

■ tulburări de vedere la nivelul unui ochi sau al ambilor, cum ar fi neclaritate, întunecarea/înceţoşarea vederii, pete, vedere dublă, pierderea vederii sau senzația că o umbră s-a lăsăt peste ochi

■ confuzie, tulburări de vorbire sau de înțelegere a cuvintelor celorlalți ■ tulburări de mers, amețeala, pierderea echilibrului sau a coordonării ■ durere de cap severa fără o cauza cunoscuta.

Este necesara solicitarea imediata a unui doctor în cazul în care o persoana devine brusc confuză, tulburată emoțional sau nu pare să ştie cine este sau unde se afla. Acestea sunt semne de delirium, care poate fi provocat de o reacție la un medicament sau de o afecțiune medicală mai veche care se agravează sau de una nou apărută. Este necesara consultarea unui doctor în cazul în care partenerul de viaţă sau o alta persoana apropiata are o pierdere de memorie recent instalata şi îngrijorătoare care este mai mult decât un episod ocazional de uitare. Aceasta poate fi un semn precoce de dementa.

Expectativa vigilentaUitarea ocazionala sau pierderea de memorie poate fi o parte normala a procesului de

îmbătrânire. Însă orice pierdere de memorie recent apăruta sau care se înrăutățeşte sau problemele apărute în funcționarea în viaţă cotidiană trebuiesc raportate unui doctor. Este bine să fie cunoscute primele semne prevestitoare ale dementei şi să se consulte un medic specialist în cazul în care apare oricare din aceste semne la un membru din familie.

Aceste semne sunt: ■ accentuarea dificultății în găsirea cuvintelor adecvate în timpul vorbirii ■ rătăcirea în căutarea unor locuri familiare ■ comportamentul mai irascibil sau mai suspicios decât în mod obişnuit.


InvestigațiiMedicii pot pune diagnosticul de demență şi pot identifica eventual cauza ei pe baza unui

istoric medical şi a unei examinări fizice, unei examinări a statusului mental şi a testelor de laborator şi imagistice. Testele pot fi utilizate pentru a se putea determina dacă acea cauza a dementei poate fi tratata. Chiar şi în cazul dementelor care nu pot fi recuperate, cunoaşterea tipului de demență pe care o are persoana respectiva îl poate ajuta pe medic să prescrie medicamente sau alte forme de tratament în scopul ameliorării dispoziției şi comportamentului persoanei în cauza, ajutând-i astfel şi pe ceilalți membri ai familiei.

Istoricul medicalÎn timpul efectuării istoricului medical şi a examinării fizice, doctorul va întreba persoana

afectata şi o ruda apropiata sau partenerul de viaţa în legătură cu afecțiunile recente sau cu alte evenimente de viaţa întâmplate de curând, care ar putea să duca la pierderea memoriei sau la alte simptome cum ar fi tulburările de comportament. Deşi o persoana poate avea mai multe afecțiuni care ar putea să cauzeze dementa, uneori simptomele pot face diferența între o formă sau alta.

Examinarea statusului mentalDoctorul va face examinarea statusului mental. Acest test cuprinde de regula diverse

întrebări şi activități, că de exemplu: persoana trebuie să spună în ce zi şi în ce an este, să repete o serie de cuvinte, să deseneze un ceas şi să numere de la 100 înapoi din 7 în 7. S-au formulat şi alte teste care pot ajuta în diagnosticarea dementei. în boala Alzheimer orientarea, atenția şi memoria sunt mai profund afectate, în timp ce în demența frontotemporală sunt mai afectate abilitățile de vorbire şi capacitatea de a denumi obiecte.

Testele de laboratorNumeroase afecțiuni medicale pot cauza alterări ale funcțiilor mentale. în timpul efectuării

unui examen fizic, doctorul va caută semne ale altor condiții medicale şi va cere o serie de examene de laborator pentru a vedea dacă acea afecțiune poate fi tratata.

Testele de rutina sunt: ■ dozarea hormonilor tiroidieni pentru identificarea unei hipoactivităţii tiroidiene ■ dozarea vitaminei B12 pentru identificarea unui deficit vitaminic ■ dozarea acidului folic pentru identificarea unui deficit al acestei vitamine, care face parte

din grupul vitaminelor B ■ hemoleucograma completa (HLG) pentru găsirea vreunei infecții ■ transaminaze, adică ALT sau AST, teste sanguine care arată funcționarea ficatului ■ testele pentru sifilis ■ dozarea nivelelor sanguine ale electroliților şi alte teste care pot furniza date despre

funcția rinichilor ■ dozarea glicemiei, pentru a se stabili nivelul glucozei în sânge.

Alte teste de laborator care pot fi făcute sunt: ■ testele pentru infecția HIV/SIDA ■ viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), un test de sânge care identifica prezenta unei

inflamaţii în organism ■ teste ale mostrelor prelevate din urina, sânge sau firul de par, în scopul căutării unor

droguri care ar fi putea cauza problemelor


■ anticorpii antinucleari, un test de sânge folosit pentru diagnosticul bolilor autoimune− dozarea metalelor grele din sânge, cum ar fi a plumbului.

Testele imagisticeMulți experți recomanda că în cazul persoanelor evaluate pentru suspiciunea de demență

să se facă un test imagistic cum ar fi rezonanța magnetica nucleara (RMN) sau tomografia computerizata (CT sau TC). Aceste teste pot fi utile pentru excluderea tumorilor cerebrale, accidentului vascular cerebral, hidrocefaliei cu presiune normala sau a altor condiții care ar putea da simptome de dementa. RMN-ul poate arata zone de atrofiere în anumite parți ale creierului, modificări care apar în unele forme de dementa. De asemenea, RMN - ul şi CT - ul pot arata semne ale accidentelor vasculare cerebrale în cazul dementelor vasculare. Alte doua teste imagistice - tomografia computerizata cu emitere de pozitroni (SPECT) şi PET - nu sunt folosite de rutina pentru diagnosticul de dementa. în unele cazuri, activitatea electrica a creierului poate fi măsurată cu ajutorul electroencefalogramei (EEG). Cel mai frecvent, EEG-ul este folosit pentru a se vedea dacă simptomele care par a fi datorate unei demente nu sunt de fapt convulsii cauzate de epilepsie. în cazuri rare, se poate face o biopsie cerebrala atunci când se suspectează o cauza de demență care poate fi tratata. După deces, se poate efectua o autopsie pentru a se identifica cu certitudine cauza dementei. Aceasta informație poate fi utila pentru membrii familiei care pot fi îngrijorați în legătură cu cauzele genetice.

TratamentUnele cazuri de demență sunt cauzate de afecțiuni medicale care pot fi tratate, obţinându-

se o restabilire parțială sau totala a funcției mentale. în cazul în care demența nu poate fi recuperata, obiectivul tratamentului este obținerea unei cât mai bune calități a vieţii, atât pentru persoana afectata cât şi pentru persoanele de îngrijire.

Tratament inițialAtunci când cauza dementei poate fi tratata, doctorul va prescrie anumite metode de

tratament. De exemplu, persoana respectiva ar putea: ■ să ia vitamine în cazul unui deficit de acid folic, de vitamina B12 sau de tiamina ■ să ia hormoni tiroidieni în caz de hipotiroidism ■ să urmeze un tratament chirurgical pentru îndepărtarea unei tumori cerebrale sau

pentru reducerea presiunii intracraniene ■ oprirea sau schimbarea medicației care a provocat pierderea memoriei sau confuzia ■ să ia medicamente pentru tratarea unei infecții, cum ar fi encefalita, care a provocat

modificările statusului mental ■ să ia medicamente pentru tratarea depresiei ■ să ia medicamente pentru tratarea unor afecțiuni reversibile cauzate de SIDA.

După administrarea tratamentului pentru afecțiunile reversibile, persoana în cauza trebuie

să fie consultata în continuare de doctor pentru a se asigura că simptomele nu au reapărut.Atunci când cauza dementei nu poate fi tratata, doctorul împreuna cu persoana afectata

şi cu persoanele de îngrijire vor colabora pentru a alcătui un plan pentru că viaţa să fie mai uşoară şi mai confortabila. Planurile de îngrijire pot include sfaturi pentru a ajuta persoana în cauza să fie independenta şi să facă fata activităților zilnice cât mai mult timp posibil şi medicamente pentru ameliorarea dispoziției şi a problemelor comportamentale. Educarea membrilor familiei şi a altor persoane de îngrijire este de importanta critica pentru a putea avea grija de o persoana cu dementa. Persoanele din jur trebuie să încerce să cunoască cât mai bine aceasta afecțiune şi să ştie ce expectații pot avea şi cum pot face fata problemelor cu care se pot confrunta, pe măsura ce acestea apar. Medicamentele nu pot vindeca dementa, dar ele pot


ajuta la îmbunătățirea funcției mentale, dispoziției sau comportamentului

Tratament de întreținere

Obiectivele tratamentului de întreținere al dementei sunt: - menținerea în siguranţă a persoanei afectate la domiciliu, cât mai mult timp posibil- asigurarea unui suport şi a unei îndrumări a persoanelor de îngrijire. Medicii şi alte persoane

din domeniul medical trebuie să colaboreze cu persoana respectiva şi cu membrii familiei sau cu persoanele de îngrijire pentru a se îmbunătăți funcția mentala cât mai mult posibil.

Adaptările din ambianta familiala pot ajuta la creşterea calității vieţii şi a siguranței persoanei cu dementa. Se pot instala balustrade la cabina de dus şi se pot înlătura carpele de pe jos pentru a creste siguranţă. Calendarele şi listele pot ajuta memoria; se pot plasa hârtii cu lipici sau semne cu desene pe ele în toata casa pentru a veni în ajutorul persoanei, că sa-si amintească locurile în care sunt diferitele obiecte şi pentru a o ghida înspre baie sau bucătărie.

Sunt necesare consultații regulate la medicul curant - la fiecare 3-6 luni - pentru a se monitoriza efectele tratamentului şi nivelul de funcționare a persoanei afectate. în cazul în care starea persoanei în cauza se agravează este necesar să se ia decizii atât timp cât el sau ea este încă capabila să participe la luarea acestor decizii. Acestea includ şi formularea unor documente cum ar fi testamentul şi împuternicirea unui avocat pentru luarea deciziilor. Aceste documente cuprind în scris dorințele persoanei în legătură cu îngrijirea medicala, în special vizavi de tratamentul de menținere a vieţii.

Îngrijirea unei persoane cu demența este deosebit de stresantaPersoanele de îngrijire sunt sfătuite să solicite susținerea din partea membrilor familiei

sau a prietenilor. De asemenea este indicat să aibă grija de propria lor stare de sănătate, luând din când în când cate o pauza pentru ei înşişi. Se pot face şedințe de consiliere, exista grupuri de suport şi aşezăminte de zi pentru îngrijirea adulților sau asociații care pot veni în ajutorul persoanelor de îngrijire, pentru că acestea să poată trece prin perioadele de stres şi să poată depăşi episoadele de suprasolicitare psihica.

Tratament în cazul agravării boliiPe măsura ce demența avansează, apare declinul memoriei, gândirii, raționamentului şi a

capacitații de a face şi de a duce la îndeplinire planuri (funcția executiva). în funcție de tipul de dementa, comportamentul persoanei poate scăpa de sub control; persoana respectiva poate deveni mânioasa, agitată sau combativă. Ea poate începe să hoinărească şi să se rătăcească. Aceste probleme pot face dificila asigurarea la domiciliu a îngrijirii persoanei cu dementa, de către membrii familiei sau de către alţii. De aceea membrii familiei pot fi nevoiți să opteze pentru internarea persoanei într-un centru specializat în tratarea dementei. Chiar şi cu cel mai bun tratament, persoanele cu demența au tendința de a avea o durata de viaţa mai scurta decât celălate persoane de aceeaşi vârstă. Evoluția depinde de afecțiunea care a cauzat demența şi dacă exista şi alte afecțiuni comorbide cum ar fi diabetul zaharat sau boli cardiace.

Tratament ambulatoriu (la domiciliu)Pentru tratamentul la domiciliu a unei persoane cu demența este necesara o munca de

echipa, în care să se implice profesionişti din domeniul medical şi persoanele de îngrijire, care trebuie să creeze un mediu sigur şi confortabil şi să facă astfel încât activitățile vieţii cotidiene să fie cât mai uşoare cu putință. Punerea unui diagnostic de demență poate duce la apariția unor trăiri de manie, de teama sau de anxietate. O persoana aflată într-un stadiu timpuriu al


afecțiunii ar trebui să caute un suport emoțional din partea membrilor familiei, a prietenilor şi a unei persoane cu experiența în consilierea şi tratarea oamenilor cu dementa. Consilierea profesionala poate ajuta persoana respectiva să accepte diagnosticul şi să construiască strategii de a face faţă situației.

In cazul în care afecțiunea este diagnosticata devreme, persoanele cu o forma uşoară de demență pot fi implicate, alături de doctorul curant şi de persoanele de îngrijire, la elaborarea unor planuri de viitor şi în organizarea activităților domestice şi a celor din viaţa de zi cu zi. Demența are un ritm de progresie care diferă de la o persoana la alta, astfel că funcționarea persoanei în cauza poate fi stabila mai multe luni şi chiar mai mulți ani. Persoanele cu demența pot fi capabile să rămână active din punct de vedere mental şi fizic o perioada de mai mulți ani.

Persoanele cu demența şi persoanele de îngrijire pot fi nevoite să facă fata mai multor dileme, cum ar fi:

- dacă poate continua să conducă un automobil. Luarea dreptului de a conduce poate scădea sentimentul de independenta şi poate creste dependenta persoanei. Dar este extrem de important că acea persoana să nu conducă în cazul în care acest lucru poate amenința siguranţă proprie sau a altora. Persoanele aflate într-un stadiu foarte timpuriu de demență trebuie evaluate şi verificate pentru a se vedea dacă pot conduce în siguranţă. Doctorul curant trebuie să reevalueze nivelul lor de funcționare la fiecare 6 luni

- ce planuri financiare şi legale vor fi necesare. cât mai curând posibil după punerea diagnosticului de dementa, persoana afectata trebuie să întocmească un testament şi un document prin care împuterniceşte un avocat pentru luarea deciziilor privitoare la îngrijirile medicale. Aceste documente vor da asigurarea că dorințele persoanei referitoare la îngrijirile medicale, în special cele legate de tratamentul de menținere a vieţii, vor fi îndeplinite. De asemenea, membrii familiei trebuie să se asigure că toate documentele necesare pentru reglementarea afacerilor financiare şi legale sunt în ordine. Acestea pot include impozitele, polițele de asigurare de sănătate şi de viaţa, pensia, acțiunile comerciale, creditele ipotecare, conturile bancare, informațiile legate de investiții etc.

Alte probleme ale persoanelor de îngrijireMulte persoane cu demența sunt îngrijite la domiciliu de partenerii de viaţa sau de alți

membri ai familiei şi de prieteni. Îngrijirea unei persoane cu demența poate fi epuizanta din punct de vedere fizic şi emoțional, dar urmarea unor sfaturi şi alte ajutoare pot să facă totul mai uşor.

- se recomanda să se asigure un mediu familial sigur. Camerele trebuie să fie ordonate, cu cai libere. Cuțitele, soluțiile de curățat şi alte substanțe periculoase trebuie ţinute încuiate sub cheie. Carpetele de pe jos trebuiesc aruncate şi în locul lor trebuie puse covoare mai mari pentru a se preveni alunecarea. Este bine să se instaleze balustrade în cabina de dus, chenare în jurul căzii de baie şi alte dispozitive ajutătoarea în camera de baie. Este bine să se asigure o buna luminozitate, să se pună luminițe în dormitoare, în camerele de baie şi pe holuri, care să fie aprinse noaptea

- se recomanda menținerea unei bune stări de nutriție. Este indicat să i se ofere mai des mâncare, inclusiv gustări sănătoase la ora 11 şi după-amiaza. dacă persoana respectiva nu poate folosi cum trebuie o lingura sau o furculița, este bine să i se dea mâncarea preparata astfel încât să poată fi servita cu degetele. Trebuie că felurile de mâncare să i se dea pe rând; faptul de a alege poate provoca confuzie. în cazul în care persoana respectiva pierde în greutate, se pot lua în considerare alimentele nutritive sub forma lichida

- managementul tulburărilor de somn. Este indicat că persoana cu demența să fie ținută trează şi activă în cursul zilei. Trebuie descurajata ațipirea, cu excepția cazului în care acest lucru ar cauza şi mai multe probleme. Poate fi de folos oferirea unui pahar de lapte cald sau a unui ceai de plante, care să nu conțină substanțe excitante, seara, înainte de a merge la culcare.


O baie fierbinte cu puţin înainte de ora de somn poate fi utila în obținerea relaxării- managementul problemelor de control sfincterian (incontinenta urinara şi fecala). Se

recomanda încurajarea persoanei să meargă la toaleta la ore regulate, cum ar fi la fiecare 2 ore. Este bine să se marcheze clar baia şi toaleta cu semne; se pot folosi desene atunci când persoana respectiva nu mai poate înţelege cuvintele. Se pot folosi şi pampers pentru adulți sau căptuşeli sau lenjerie intima absorbante. în cazul în care incontinenta este o problema nou apărută, este bine să se vadă dacă aceasta nu este cauzata de o alta afecțiune, cum ar fi infecția de tract urinar.

Persoanele de îngrijire trebuie să nu uite să solicite suportul din partea altor membri ai familiei sau a prietenilor. Apelarea la consiliere şi la centrele de îngrijire temporara poate fi de ajutor în depăşirea momentelor de suprasolicitare sau a perioadelor stresante.

Serviciile de nursing (îngrijire) la domiciliuChiar în ciuda celui mai bun tratament, o persoana cu demența progresiva va avea un

declin, poate până în punctul în care persoana de îngrijire nu mai poate fi capabila din punct de vedere fizic, emoțional sau financiar să asigure asistarea ei. Persoana cu demența poate începe să dezvolte probleme de comportament incontrolabile sau poate prezenta alte condiții medicale sau alte nevoi terapeutice cărora o persoana de îngrijire nu le poate face fata. Sunt disponibile anumite tipuri de modalități de ajutorare, deşi multe din persoanele cu demența necesita o îngrijire permanenta (24 de ore din 24) începând de la un anumit moment. Luarea deciziei în ceea ce priveşte apelarea la un serviciu de îngrijire la domiciliu este adeseori foarte dificila; fiecare familie trebuie să ia în considerare situația financiara, capacitatea emoţională şi alte variabile.

Tratament medicamentosDoctorii folosesc medicamente pentru tratarea demenţei în următoarele scopuri: ■ corectarea unei condiții subiacente care cauzează dementa, că de exemplu administrarea

de hormoni tiroidieni în caz de hipotiroidism, de vitamine în caz de deficit de vitamina B12 sau antibiotice pentru infecții

■ menținerea funcției mentale cât mai mult timp posibil în cazul în care demența nu poate fi recuperata

■ prevenirea agravării dementei vasculare prin accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, la persoanele cu tensiune arteriala crescuta şi nivel crescut de colesterol

■ managementul depresiei, insomniei, halucinațiilor, agitației şi agresivității.

Doctorul poate prescrie medicamente pentru tensiunea arteriala crescuta şi pentru nivelul crescut de colesterol, atunci când aceste condiții sunt prezente, fiind factori de risc pentru demența vasculara. Aceste medicamente nu pot recupera demența instalata deja, dar ele pot preveni apariția în viitor de noi accidente vasculare cerebrale şi de boli cardiace care pot provoca o noua vătămare a creierului.

■ medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale includ inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei sau diuretice

■ medicamente pentru scăderea colesterolului, numite statine.

Medicamente prescrise pentru controlarea problemelor de comportament sau ale tulburărilor de dispoziție sunt:

■ antidepresive pentru tratarea depresiei, care este frecvente în dementa ■ medicamente pentru tratarea anxietății, a stărilor de agitație, tulburărilor de somn,

convingerilor false susținute cu tărie (iluzii) şi halucinațiilor.


Tratament chirurgicalIn cazuri rare, tratamentul chirurgical poate fi folosit pentru îndepărtarea unei tumori

cerebrale sau pentru tratarea unei hidrocefalii cu presiune normala, ambele condiții medicale putând cauza dementa. Alte cauze de demență nu pot fi tratate pe cale chirurgicala.

Alte tratamenteCercetătorii fac în prezent investigații cu numeroase medicamente pentru a vedea dacă se

poate preveni sau dacă se poate întârzia dezvoltarea dementei. De exemplu, un studiu a arătat că persoanele cu demență vasculară cărora li s-a administrat Ginkgo Biloba, un medicament din plante, au avut o uşoară ameliorare a abilitaților mentale. Totuşi, acest studiu a avut o rata crescuta de persoane care au abandonat tratamentul, aşa că este nevoie de mai multe studii pentru a se vedea dacă întradevar ginkgo poate fi considerat un medicament eficient.

ProfilaxieDementa este dificil de prevenit deoarece cauza majorității afecțiunilor care o provoacă nu

este cunoscută. Totuşi, se pot preveni declinurile ulterioare datorate demenţei mulți-infarct prin reducerea riscului de boli cardiovasculare.

Acest risc poate fi scăzut prin: ■ tratarea sau prevenirea creşterii tensiunii arteriale ■ abandonarea sau evitarea fumatului ■ menținerea unei greutăți corporale adecvate, fapt care reduce riscul de diabet zaharat şi

de tensiune arterială crescută, ambele fiind factori de risc pentru demență ■ menținerea nivelului de colesterol în limitele normale ■ efectuarea regulată de exerciții fizice.

La persoanele care au avut deja un accident vascular cerebral, tratarea tensiunii arteriale crescute reduce riscul de apariție a unui alt accident vascular cerebral cu 20%. Administrarea de aspirina pentru prevenirea formarii de cheaguri de sânge scade riscul unui nou accident vascular cerebral cu 17%. Unele persoane vârstnice pot dezvolta simptome care par a fi datorate dementei, dar care de fapt sunt rezultatul acțiunii unor medicamente care nu interacționează bine unele cu altele. Se poate evita aceasta problema discutând cu doctorul şi informând-l pe acesta de toate medicamentele pe care le ia persoana respectiva - atât cele prescrise de un alt medic cât şi cele luate fără prescripție medicală - precum şi de vitaminele, preparatele din plante şi suplimentele nutritive administrate concomitent.

4. Accidentul vascular cerebral - AVC Accidentul vascular cerebral se produce în momentul în care o anumita parte a creierului

nu mai primește cantitatea de sânge necesara (implicit cantitatea de oxigen). Exista doua moduri prin care se produce: ■ prin blocarea unei artere de către un cheag de sânge (accident vascular cerebral

ischemic) sau ■ prin ruptura vasului de sânge (accident vascular cerebral hemoragic). O parte din

celulele nervoase din creier încetează să mai funcționeze datorită lipsei de oxigen şi nutrienţi. Dacă intervenția medicală nu este promptă, efectele pot fi fatale.


1) Epidemiologie și mortalitate în accidentul vascular cerebral (AVC)Accidentul vascular cerebral (AVC) reprezintă o problemă importantă de sănătate publică.

Acesta se află pe locul trei din cauzele deceselor din principalele ţări industrializate şi este principala cauză de handicap neurologic, în special în cazul vârstnicilor. în tarile din sud-estul Europei, mortalitatea cauzată de această afecțiune este de 6-7 ori mai mare decât în ţările din est. Tara noastră ocupă un loc “fruntaş” la acest capitol. Într-un sondaj realizat pe un eşantion de 805 persoane (cu vârsta > 45 de ani), 72 % au răspuns că au suferit sau au cunoscut o persoană cu această afecțiune. Anual, fiecare al cincilea deces este cauzat de producerea unui accident vascular cerebral. Poate fi un prieten, o rudă sau...un om pe care nu l-am cunoscut nici o dată. Se poate întâmpla oricui. Incidența accidentului vascular cerebral este legată de vârstă. Ea se dublează pentru fiecare deceniu la indivizii trecuți de 55 de ani. De asemenea, incidența AVC predomină la bărbați într-o proporție de 1,3/1 faţă de femei. 10% din cei care au avut AVC s-au recuperat total cu reluarea în totalitate a activităților, 40% au suferit sechele moderate cu reinserţie profesională la o treime din cazuri, 40% au sechele severe cu invaliditate totală sau parțială iar 10% au o infirmitate totală şi sunt complet dependenți.

2) Semne alarmante în accidentul vascular cerebral (AVC)Simptomele dinaintea unui accident vascular cerebral se manifesta diferit de la o persoană

la alta. Uneori ele pot să apară şi să dispară fără a ne da nimic de bănuit. Tratamentul cel mai eficient este acela administrat la mai puţin de o oră de la declanşare, de aceea este foarte important să cunoaştem semnele acestei boli. Acestea sunt:

■ Privirea încețoşata sau dublă, stare inexplicabilă de somnolenţă, greaţă ■ Pierderea brusca a echilibrului, amețeală şi probleme în coordonarea membrelor ■ Amorțirea bruscă a feţei, a unui picior sau a unei mâini, în special pe o anumită parte a

corpului ■ Dureri bruşte de cap, fără o cauza anume ■ Tulburări bruşte de memorie, dificultăți în vorbire şi imposibilitatea de a înţelege ceea ce

se vorbeşte în jur

Simptomele accidentului vascular cerebral ischemic diferă de cele ale accidentului vascular cerebral hemoragic. De asemenea, simptomele depind de localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei şi de extinderea regiunii afectate.

Simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin): apar de obicei în jumătatea corpului de partea opusa zonei din creier în care este cheagul.

Simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sângerare în creier): pot fi similare celor produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescuta în creier, cum ar fi dureri de cap severe, grețuri şi vărsături, „înțepenirea” gâtului, amețeli, convulsii, iritabilitate, confuzie şi posibil inconştiență.

Simptomele accidentului vascular cerebral pot progresa repede ( în câteva minute, ore) sau în mod treptat. La început poate apărea o uşoară slăbiciune într-un braț sau picior şi se poate ajunge, treptat, la incapacitatea de a mişca brațul şi piciorul de pe o parte a corpului. în cazul în care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sânge mare (ischemic), simptomele apar brusc, în decurs de câteva secunde.

3) Efectele accidentului vascular cerebral (AVC)O persoana care a suferit un accident vascular cerebral poate să rămână cu dizabilități

fizice sau pshihice dar nu este obligatoriu. Este deosebit de important să fie detectat şi tratat la timp. în caz contrar, acesta afecțiune poate produce chiar moartea. în funcție de gravitatea accidentului şi de partea pe care se produce, accidentul vascular cerebral poate duce la:


■ Modificări ale emoțiilor ■ Modificări ale judecații, rațiunii ■ Tulburări de memorie ■ Modificări în rapiditatea cu care sunt făcute activitățile ■ Modificări ale percepțiilor (capacitatea de a aprecia distanţa, mărimea, poziția, ritmul

mişcărilor, forma, şi relația dintre pârțile componente ale unui întreg) ■ Probleme datorate neglijării parții afectate a corpului ■ Schimbări de comportament ■ Dificultăți în vorbire şi în a înţelege ceea ce se vorbeşte ■ Neputința de a se hrăni şi a mesteca

4) Factorii de risc în accidentul vascular cerebral (AVC)Persoanele care sunt mai expuse unui asemenea accident, prezinta anumiți factori de risc.

Unii dintre aceşti factori de risc pot fi controlați (adică există lucruri pe care le putem face pentru a reduce la maxim respectivii factori de risc) iar alţii nu pot fi controlați de către noi.

a) Factorii de risc controlabili: ■ Obezitatea ■ Tensiunea arterială crescută (hipertensiunea) este al doilea factor de risc că importanţă

după vârsta ■ Lipsa activității fizice ■ Folosirea drogurilor ■ Fumatul, inclusiv fumatul pasiv ■ Consumul crescut de alcool (peste 5 pahare de alcool într-un timp scurt) ■ Diabetul zaharat. Aproximativ 25% dintre persoanele cu diabet zaharat decedează prin

AVC. Prezenta diabetului creste de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza afectării circulației care apare în aceasta boala.

■ Alte afecțiuni ale inimii, precum fibrilatia atriala, endocardita, afecțiuni ale valvelor cardiace, foramen ovale patent sau cardiomiopatie.

■ Folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - în special la femeile care fumează sau care au avut pană în prezent tulburări de coagulare - şi anticoagulantele sau corticosteroizii.

■ Se pare că la femeile aflate în menopauza, terapia de înlocuire hormonala are un risc mic de accident vascular cerebral

■ afecțiuni ale arterelor coronare, care pot determina HH unui infarct miocardic şi a unui accident vascular cerebral

■ Nivelul crescut de colesterol din sânge poate duce la afecțiuni ale arterelor coronare şi la infarct miocardic, care la rândul lor determină lezarea musculaturii inimii (miocardului), iar aceasta la rândul ei poate determina creşterea riscului de AVC

b) Factorii de risc necontrolabili ■ Prezenta în trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic tranzitor.

- AVC în familie. Riscul de AVC este mai mare dacă un părinte, un frate sau o sora a avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor.

■ Sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la bărbați decât la femei până la vârsta de 75 ani, dar după aceasta vârsta femeile sunt mai afectate. La toate vârstele, mai multe femei decât bărbați decedează din cauza unui AVC.

■ Vârsta. Riscul de accident vascular cerebral creşte cu vârsta. Riscul se dublează cu fiecare decadă după 55 ani. Cel puţin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au vârsta de


65 de ani sau mai mult.5) Fiziopatologia accidentului vascular cerebral - Ischemia cerebrală

Toate accidentele ischemice rezultă dintr-o scădere a debitului sanguin într-un anumit teritoriu al creierului, care nu primeşte oxigenul şi glucoza necesară şi la nivelul căruia se acumulează o serie de produşi de catabolism. Infarctele cerebrale sunt în strânsă legătura în imensa majoritate a cazurilor cu o ocluzie arteriala, permanentă sau temporară. Această concluzie poate fi de origine trombocită sau embolică.

a) AVC tromboticCauza cea mai frecventă a accidentului vascular cerebral trombotic o constituie ateroscleroza.

Ateroscleroza are o frecvenţă foarte mare, 70% din cazurile de AVC fiind atribuite acestei boli. Principalii factori care facilitează instalarea aterosclerozei sunt: hipertensiunea arteriala, diabetul, o serie de tulburări hormonale, tulburări de hemostaza şi coagulare, fumatul, etc.

b) AVC embolic Embolia poate să apară în conditii diferite, în funcție de care variază şi tipurile de

embolusuri. Cel mai frecvent întâlnim emboli trombotici (rezultați din fragmentarea sau desprinderea unui tromb), emboli de origine cardiaca, grăsime, aer, paraziți, celule tumorale, etc. Embolii se pot produce în orice teritoriu cerebral.

c) Atacul ischemic tranzitor (AIT)Atacul ischemic tranzitor cerebral este un episod de disfuncție cerebrală care se manifestă

prin semen neurologice de focar, de multe ori intermitente, cu o durată variabilă, de obicei 2-15 minute, fără să depăşească 24 de ore.

Simptomatologia clinica a AIT se caracterizează prin: instalarea în mod brusc a simptomelor, acestea atingând intensitatea maxima în câteva minute; durata variabila, în general scurta a atacurilor (in medie 14 minute în sistemul carotidian şi 8 minute în cel vertebro-bazilar); reversibilitatea totală a simptomatologiei clinice. AIT se poate produce în teritoriul carotidian, în teritoriul vertebro-bazilar sau în ambele teritorii (global).

AIT în teritoriul carotidian se manifestă mai frecvent cu: ■ tulburări motorii(de mişcare) ■ tulburări senzitive ■ cecitate monoculara tranzitorie (orbire temporara) ■ confuzii mentale de scurta durata

AIT în sistemul vertebro-bazilar are semne neurologice foarte variate: ■ vertijul (amețeală) ■ tulburări de motilitate până la tetraplegie ■ tulburări de sensibilitate ■ tulburări de vedere frecvent bilaterale ■ alte semne: cefaleea, grețuri, vărsături, sughiț, surditate, mutism akinetic

AIT global se caracterizează prin asocierea tulburărilor din cele doua sisteme, pierdere de cunoștință episodica, stări confuzive episodice, până la amnezie. Cunoașterea şi tratarea episoadelor de AIT constituie un factor important în prevenirea AVC.


Hemoragia cerebralaSe disting doua mari grupe în cazurile de hemoragie cerebrala: hemoragiile

intraparenchimatoase şi hemoragiile meningiene. în cazul hemoragiei intraparenchimatoase, sângele se revarsă în parenchimul cerebral fie în urma unei rupturi vasculare, fie prin eritrodiapedeza. În cazul hemoragiei meningiene, sângele se scurge în meninge (învelişul care înconjoară creierul).

a) Hemoragiile intraparenchimatoase Factorii de risc: ■ Vârsta – intre 50-70 de ani ■ Sexul – frecvența mai mare la bărbați ■ Ereditatea – este legata de predispoziția ereditara la HTA (hipertensiune arterială) ■ Obezitatea ■ Diabetul ■ Toxicele – importante sunt alcoolul şi tutunul ■ Factori de mediu – se pare că apa prea bogat mineralizată predispune ■ Anotimpul – frigul şi variațiile barometrice din timpul iernii reprezintă un factor de risc

real ■ Sedentarismul (lipsa de mişcare) – are un rol nefast

5. Boala ParkinsonBoala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente şi progresive

a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mişcărilor, pacienții prezintă gesturi rigide, sacadate şi incontrolabile, tremur şi instabilitate posturală.

Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai adesea între 50 şi 70 ani; vârsta medie de apariție a bolii este de 57 ani, deşi boala poate apărea şi la persoane intre 30 şi 50 de ani şi chiar, în cazuri rare, la tineri. La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60% şi 80% din celulele din zona de control a activităților motorii sunt deja distruse.

Boala Parkinson are o evoluție progresivă, iar semnele şi simptomele se acumulează în timp. Deşi această afecțiune este potențial invalidantă, ea evoluează lent astfel încât majoritatea pacienților beneficiază de numeroşi ani de viaţă activă după stabilirea diagnosticului. Mai mult, spre deosebire de alte afecțiuni neurologice grave, boala Parkinson este tratabilă.

Semne și simptomeTipul şi severitatea simptomelor bolii variază de la un bolnav la altul şi în funcție de stadiul

bolii. Simptomele, care pot apărea la un pacient în primele faze, pot să nu se dezvolte decât în fazele tardive ale afecțiunii la alți pacienți sau pot să nu apară deloc.

Cele mai frecvente simptome ale bolii Parkinson sunt: În 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor

constituie primul simptom şi se manifestă în special în repaus şi în perioadele de stres. Tremurul este diminuat în timpul mişcărilor şi dispare în somn, este accentuat de stres şi de oboseală. Tremurul devine mai puţin evident pe măsura evoluției bolii.

Rigiditatea musculara și durerea continua. Unul dintre cele mai comune semne apărute


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Boal�_degenerativ�&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron

la debutul bolii este reducerea balansării brațului afectat în timpul mersului datorită rigidității musculare. Rigiditatea poate afecta musculatura membrelor inferioare, a fetei, gatului sau a altei parți a corpului şi poate duce la oboseală musculară şi la anchilozare;

Bradikinezia se referă la lentoarea mişcărilor, dar include şi scăderea mişcărilor spontane şi scăderea amplitudinii mişcărilor, mai ales atunci când persoana încearcă să se mişte dintr-o poziţie de repaus. De exemplu, mişcarea de ridicare dintr-un scaun sau schimbarea poziției în pat pot fi dificile. Slăbirea muşchilor feţei şi a gâtului. Vorbirea şi înghițirea pot deveni mai dificile şi persoanele respective se pot îneca, tuşi sau pot pierde saliva pe la colțurile gurii. Vorbirea este una monotonă şi şoptită. Pierderea capacitații de contracție a muşchilor feţei poate duce la o expresie facială fixă, aşa numită „masca Parkinsoniană”;

Dificultăți în deplasare (probleme ale mersului) şi în menținerea echilibrului (instabilitate postulară). Persoanele cu boala Parkinson pot face paşi mărunți şi târându-şi picioarele, acestea fiind foarte apropiate şi se pot înclina puţin în faţă din talie (poziția gârbovită), de asemenea există probleme cu întoarcerile din timpul mersului. Balansul şi problemele de echilibru pot duce şi la căzături. Totuşi, aceste probleme de obicei apar mai târziu în evoluția bolii.

Instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru şi coordonare. Apariţia sa este o etapă importantă în evoluția bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil tratabilă şi este o sursa comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii.

Demența survine tardiv în evoluția bolii Parkinson şi afectează 15% - 30% din pacienți.Memoria recentă este afectată. Tremurul este unul din primele semne pe care pacienții sau cei din familia lor îl observa.

Inițial tremurul poate afecta doar un braț sau doar un picior sau poate fi observat pe o întreaga parte a corpului. Tremurul mai poate afecta, de asemenea, limba şi buzele. Pe măsura ce boala avansează, acest tremur se poate extinde pe ambele parți ale corpului, deşi în unele cazuri acesta rămâne doar pe o singura parte. Stresul emoțional şi solicitarea fizica fac că tremurul să fie mult mai evident. Somnul, relaxarea completa sau intenția de a face o mişcare sau chiar mişcarea în sine reduc sau chiar opresc tremurul. Deşi tremurul este unul dintre cele mai comune semne din boala Parkinson, aproape jumătate din cei care au un tremur nu au Parkinson. în contrast cu tremurul din boala Parkinson, tremurul de alte cauze se ameliorează în repaus, nu se îmbunătățeşte o dată cu mişcarea membrului respectiv şi se înrăutățeşte atunci când persoana încearcă să îndeplinească o anumită sarcină. Cauza cea mai frecventă a tremurului ne-Parkinsonian este tremurul esențial, o stare tratabila, de cele mai multe ori prost diagnosticată ca boala Parkinson.

Alte semne sunt: ■ tulburări ale somnului ■ dificultăți la deglutiţie ■ sialoree (salivație abundentă) ■ micrografie (scris mic, ilizibil) ■ hipofonie (voce diminuată, monotonă) şi dificultăți la articularea cuvintelor ■ incontinență urinară şi constipație, datorită alterării funcției intestinului şi vezicii ■ confuzie, pierderea memoriei ■ tulburări ale mersului, cu paşi mici, târşâiţi; tendința accentuată spre cădere prin

pierderea reflexelor posturale ■ pierderea balansului brațelor în timpul mersului ■ hipotensiune ortostatică ■ dermatită seboreică ■ modificări ale personalității ■ probleme apărute în controlul involuntar sau automatic al unor funcții

ale organismului cum ar fi: creşterea transpirației, scăderea tensiunii arteriale când


http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-limbaj/vorbirea-intarziata_205

http://www.sfatulmedicului.ro/Boala-Parkinson-si-alte-boli-extrapiramidale/indicatiile-levodopei-in-tratamentul-bolii-parkinson_4565

http://www.sfatulmedicului.ro/Insomnia-si-alte-tulburari-de-somn/somnul-si-parasomniile_40


http://www.sfatulmedicului.ro/Transpiratia/transpiratia-si-mirosul-corpului_1396

persoanele stau în poziţie ortostatică (hipotensiunea ortostatica) şi disfuncții sexuale. Dar aceste simptome pot să fie date şi de tratamentul folosit în boala Parkinson;

O persoana afectata de boala Parkinson poate deveni cu uşurința o persoană dependentă de cei din jur, o persoană fricoasă, indecisă şi pasivă. Este posibil ca aceste persoane să vorbească mult mai puţin decât vorbeau înainte, să se retragă chiar şi faţă de familie şi prieteni şi să rămână nişte persoane inactive şi retrase, dacă nu sunt încurajate să depăşească momentul. Depresia e foarte frecvențiala aceste persoane şi poate fi cauzată atât de modificările chimice ce au loc la nivelul creierului cât şi că o reacție la aflarea veştii că suferă de o boală ce duce la infirmitate. Însă, cu un tratament adecvat, starea pacientului poate fi îmbunătățită. Până la una din trei persoane care suferă de boala Parkinson poate dezvolta demență şi confuzie, similare celor din boala Alzheimer (ansamblul demenţelor degenerative primare, ce se caracterizează prin apariția unei demenţe cu evoluție lentă), în faza finală a bolii. Depresia poate contribui la pierderea memoriei şi la apariția confuziei.

Pierderea memoriei, halucinațiile (a auzi sau a vedea lucruri, care nu există în realitate) şi visele pline de imaginație pot fi uneori cauzate de medicamentele folosite în tratamentul bolii Parkinson. Există o varietate de afecțiuni cu simptome asemănătoare celor din boala Parkinson. Unele dintre acestea pot fi reversibile.

Cauze și factori de riscDoar un mic procent dintre cei ce au boala Parkinson au un părinte, un frate sau o sora

cu aceasta boala. Totuşi, transmiterea unor gene (unitatea de baza a eredității, alcătuită din acid dezoxiribonucleic) anormale pare să fie cauza bolii Parkinson cu debut precoce în cadrul unor familii la care se descoperă această afecțiune la vârste mult mai tinere. Se pare că un istoric familial de boala Parkinson nu creste semnificativ riscul apariției afecțiunii la un membru al familiei. Având cazuri în familie de boala Parkinson cu debut precoce acestea pot reprezenta un factor de risc important în apariția bolii şi la ceilalți membrii ai familiei, dar această formă este una rară. Nivelurile scăzute de dopamină (mediatorul chimic) implicate în controlul mişcărilor dau simptomatologia acestei afecțiuni. Lipsa acestui neurotransmiţător apare atunci când celulele nervoase dintr-o anumită parte a creierului (substanța neagră ), ce produc dopamine, se deteriorează sau se distrug. Cauza exactă a acestei afecțiuni a celulelor nervoase nu se cunosc.

În mod normal, controlul mişcărilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamină şi acetilcolină (un alt neurotransmiţător). Prin pierderea acestui echilibru, rezultă tremurul, rigiditatea şi pierderea coordonării.

Cauza pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson rămâne însă necunoscută. Oamenii de ştiință indică o asociere dintre factorii de mediu şi cei genetici.

Factorii de mediu: ■ expunerea precoce sau prelungită la substanțe poluante chimice sau la pesticide

(ierbicide şi insecticide) ■ consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele şi simptomele bolii Parkinson –

drogul are un efect similar pesticidelor ■ medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanţele care blochează receptorii de

dopamină ■ intoxicaţia cu monoxid de carbon sau cu mangan ■ hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburările idiopatice

degenerative


http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patologica/combate-depresia_46

http://www.sfatulmedicului.ro/Boala-Alzheimer-si-alte-boli-degenerative/boala-alzheimer_316

http://www.sfatulmedicului.ro/Investigatii/testele-genetice-intra-in-practica-medicala_1321



http://www.sfatulmedicului.ro/Psihologie-si-psihoterapie/creierul-cel-mai-solicitat-organ-al-omului-contemporan_126

Factorii genetici: ■ toate cauzele genetice cunoscute explica mai puţin de 5% din cazurile de Parkinson ■ Starea emoţională poate afecta simptomatologia bolii. Anxietatea, tensiunea nervoasa

şi tristețea pot înrăutăți evoluția bolii şi simptomatologia. Relaxarea, de obicei, reduce simptomele. într-o perioada stresanta o persoana cu boala Parkinson poate avea o „izbucnire paradoxala”. Aceasta are ca şi rezultat o perioadă în care persoana afectată de Parkinson nu mai are simptome şi se poate deplasa şi mişca în mod normal.

Afecțiuni cu simptome asemănătoareBoala Parkinson poate fi greu de diagnosticat deoarece multe afecțiuni au simptome, care

sunt întâlnite în boala Parkinson (tremurul, rigiditatea musculara, mişcări încetinite, tulburări ale echilibrului).

Alte afecțiuni ce pot cauza simptome asemănătoare celor din boala Parkinson sunt:

■ tremurul esențial (denumire prin care sunt grupate tipurile de tremur fără o semnificație patologică aparenţa şi îndeosebi ereditare), care nu are alte simptome decât tremurul fin şi rapid. Poate apărea înainte de vârsta de 25 de ani;

■ sindromul Parkinson întâlnit în paralizia supranucleară progresivă (o afecțiune degenerativa heterogenă ce implica afectarea celulelor nervoase de la nivelul creierului, a ganglionilor bazali sau a cerebelului) şi în atrofia sistemica multipla (termen propus pentru asocierea variabila a următoarelor tulburări: disfuncție a sistemului nervos autonom, semne extrapiramidale, ataxie ce apare, mai ales la vârsta adulta);

■ boala Alzheimer. Confuzia şi pierderea de memorie similare celor din primele stadii ale bolii Alzheimer nu apar decât în stadiile finale ale bolii Parkinson;

■ leziuni ale sistemului nervos central; ■ diferite afecțiuni ale tiroidei; ■ boli ale ficatului; ■ infecții la nivelul sistemului nervos central (cum ar fi encefalita); ■ tumori la nivelul creierului; ■ infarctul miocardic; ■ intoxicaţia cu monoxid de carbon; ■ intoxicațiile cu metale grele (cum ar fi manganul); ■ afecțiuni psihiatrice.

Anumite medicamente (cum ar fi antipsihoticele şi anumite medicamente folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale) pot, de asemenea, să dea simptome similare celor din boala Parkinson.

Consultul de specialitate

Este bine să fie consultat medicul de familie atunci când apar simptomele bolii Parkinson. Nu este nevoie de un tratament de urgenta, atunci când tremurul durează de mai mult timp. Totuşi, trebuie discutat cu medicul despre apariția acestui tremur la următorul consult. dacă tremurul afectează activitatea de zi cu zi a unei persoane sau dacă apar şi alte simptome, trebuie mers la doctor mai repede. Persoanele ce suferă de Parkinson trebuie să meargă la medicul specialist în mod regulat (o data la 3-6 luni sau în funcție de cum decide acesta) pentru modificarea tratamentului, pe măsura ce boala evoluează.

Descrierea pacientului ar trebui să răspundă la următoarele întrebări: ■ tremurul a apărut brusc sau treptat? ■ ce a dus la îmbunătățirea sau înrăutățirea lui? ■ ce parte a corpului a fost afectată?


http://www.sfatulmedicului.ro/Anxietate-si-atac-de-panica/anxietatea_45


http://www.sfatulmedicului.ro/Meningita-si-alte-infectii-ale-sistemului-nervos/encefalita_325

http://www.sfatulmedicului.ro/Cardiopatia-ischemica-si-Infarctul-miocardic/infarctul-miocardic-si-angina-instabila_161

http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/intoxicatia-cu-monoxid-de-carbon_1751



Este indicat să se apeleze serviciile de urgenta dacă apar simptome precum stare de slăbiciune brusca, paralizie, pierderea echilibrului, alterarea vorbirii sau probleme vizuale. Acestea pot fi semnele unui infarct miocardic. Simptomele din boala Parkinson, de obicei, evoluează lent, pe perioada câtorva luni.

DiagnosticTratamentul este medicamentos şi chirurgical dar poate consta şi în implantarea unui

dispozitiv pentru stimularea creierului. La scară mondială, boala este diagnosticată la 300 000 persoane în fiecare an. Incidența şi prevalența bolii cresc o dată cu vârsta. Boala Parkinson afectează 1% din persoanele cu vârsta peste 65 ani. Rareori, boala survine în copilărie sau adolescenţă. Incidența bolii este de 1,5 ori mai mare la bărbaţi decât la femei. Diagnosticul este clinic. Boala Parkinson este suspectată la pacienții peste 55 ani, cu tremur de repaus, rigiditate şi lentoare a mişcărilor. Diagnosticul este confirmat de prezența semnelor caracteristice: lipsa expresiei faciale, clipit rar, reflexe posturale alterate, tulburări de mers caracteristice (paşi mici, lipsa balansului brațelor în timpul mersului).Istoricul bolii cuprinde întrebări legate de antecedentele de traumatisme craniene, accident vascular cerebral, hidrocefalie, expunerea la toxine şi prezența simptomelor sau antecedente de afecțiuni neurologice degenerative.

Diagnosticul diferențial se face cu: boala Alzheimer, tremur esențial, hidrocefalia cu presiune normală, paralizia supranucleară progresivă, demența cu corpi Lewy etc. Prezența tremurului în absența altor semne caracteristice indică un stadiu incipient al bolii sau un alt diagnostic. La vârstnici, reducerea mişcărilor spontane sau mersul dificil, cu paşi mici pot fi rezultatul depresiei sau a demenţei.

TratamentUrmătorii medici pot diagnostica şi trata boala Parkinson: ■ medicul de familie; ■ medicul de medicina interna; ■ medicul neurolog.

Alți specialişti ce pot fi implicați în urmărirea pacientului bolnav de Parkinson sunt: ■ logopedul; ■ fizioterapeutul; ■ specialistul în terapie ocupațională.

Deşi nu există un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar şi prin modificarea stilului de viaţă. În general, simptomele pot fi controlate cu succes dacă tratamentul este adaptat evoluției bolii.

În ciuda depresiei şi a anxietății cauzate de boala Parkinson, se recomandă menținerea unui stil de viaţă activ.

Obiectivul tratamentului constă în controlarea semnelor şi simptomelor pe o perioadă de timp cât mai lungă, cât şi reducerea efectelor adverse. Medicamentele oferă un bun control simptomatic timp de 4 – 6 ani. După acest interval, invaliditatea progresează în ciuda tratamentelor, iar numeroşi pacienți dezvoltă complicații motorii pe termen lung. Alte cauze ale invalidităţii în stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturală (tulburările de echilibru) şi demența. (S-a vehiculat o posibilă reuşită în utilizarea medicamentelor folosite în boala epileptica atât pentru tratarea Alzheimer-ului cât şi a bolii Parkinson, aceste zvonuri au fost însă infirmate prin cercetări).

Tratamentul neuroprotector (posibil)Terapiile neuroprotectoare sunt cele care încetinesc pierderea neuronilor dopaminergici. În


http://www.sfatulmedicului.ro/Leziuni-ale-nervilor-cranieni/paralizia-cerebrala_337

prezent, nu există nici o terapie cu rol neuroprotector demonstrat pentru boala Parkinson.

Tratamentul simptomaticMomentul adecvat pentru iniţierea medicaţiei depinde de mai mulţi factori (vârsta, stilul de

viaţă, gravitatea simptomelor etc.) Medicamentele prescrise au rolul de a reduce simptomele bolii, dar nu opresc evoluția sa. Se recomandă semnalarea oricărui nou simptom ce apare în timpul tratamentului, pentru a face modificările necesare. Asocierea dintre levedopa şi un inhibitor de dopa-decarboxilază (carbidopa sau benzerazidă) este tratamentul simptomatic standard pentru boala Parkinson, cu cele mai puţine efecte adverse pe termen scurt.

Levodopa sau L-dopa este un precursor al dopaminei. Levodopa este deseori asociată cu carbidopa sau benzerazidă pentru a obţine efecte optime sau pentru a diminua efectele secundare (greţuri, vărsături, ameţeală). Întrucât eficacitatea să scade în timp – medicamentul devine ineficient în 5-6 ani – medicii aşteaptă în general că simptomele bolii Parkinson să fie marcate înainte de a prescrie levodopa.

Agoniştii de dopamină – bromocriptină, pergolidă, pramipexol şi ropinirol – pot fi prescrişi imediat după stabilirea diagnosticului, sau în asociaţie cu levodopa într-un stadiu avansat al bolii. Agoniştii de dopamină au efecte comparabile cu levodopa + carbidopa/benzerazidă în stadiile incipiente ale bolii, dar nu sunt suficient de eficiente în controlarea semnelor şi simptomelor în stadiile avansate.

Levodopa şi agoniştii de dopamină pot provoca somnolenţă şi scăderea vigilenţei, astfel încât capacitatea de conducere a vehiculelor poate fi diminuată.

Antidepresivele sunt prescrise la unii pacienți cu boala Parkinson. Mai mulţi factori pot antrena stări depresive la bolnavii ce suferă de o boala cronică degenerativă: sarcinile zilnice care devin progresiv mai dificile, modificările fiziologice ce se produc la nivelul creierului în cursul bolii şi efectele secundare ale unor medicamente.

Tratamentul chirurgicalPentru pacienții ce se găsesc într-un stadiu avansat al bolii, în care simptomele nu mai

răspund la medicaţia obişnuită, se poate recurge la o intervenţie chirurgicală, în funcţie de starea generală a persoanei şi de calitatea vieţii. Una dintre metodele ce pot fi folosite este talamotomia – consta în distrugerea unei părţi a talamusului, pentru a reduce tremurul parkinsonian. Peste 90% din pacienții ce efectuează această intervenţie prezintă o ameliorare considerabilă în tremurul membrului din partea opusă leziunii. Complicaţiile unei talamotomii bilaterale sunt comune; peste 25% din pacienți prezintă tulburări de vorbire, motiv pentru care talamotomiile bilaterale sunt evitate.

Palidotomia constă în lezarea chirurgicală a unei părţi din formaţiunea numită globus pallidus şi are drept rezultat o ameliorare importantă a celor trei semne radicale ale bolii Parkinson (tremur, rigiditate, bradikinezie), precum şi o reducere a diskineziei.

Palidotomia bilaterală nu este recomandată, deoarece prezintă complicații frecvente, printre care dificultăți în vorbire, disfagie şi tulburări cognitive. Aceste tehnici lezionale au fost înlocuite de stimularea cerebrală profundă – ce constă în implantarea unor electrozi în anumite structuri ale creierului (nucleul subtalamic, globus pallidus, talamus). Electrozii sunt conectaţi la un stimulator, implantat în regiunea subclaviculară, prin intermediul unor fire de legatură. Dispozitivul stimulează regiunile precise de la nivelul creierului şi poate fi adaptat în funcţie de evoluția bolii, pentru a controla simptomele şi a elimina efectele adverse. Pacientul poate controla stimulatorul cu ajutorul unui dispozitiv extern.

Implantarea unui stimulator necesita efectuarea de vizite medicale pentru a ajusta parametrii în funcţie de modificările simptomelor, pe parcursul evoluției bolii. Stimularea talamică – constă în implantarea unui stimulator la nivelul talamusului. Stimularea talamică


reduce tremurul la aproximativ 90% din pacienți dar nu şi alte simptome ale bolii Parkinson precum rigiditatea, bradikinezia, diskinezia şi fluctuaţiile motorii. Candidaţii pentru stimularea talamică sunt pacienții cu tremur rezistent la medicaţie şi cu rigiditate şi bradikinezie minime.

Stimularea palidală – constă în implantarea unui stimulator în formaţiunea numită globus pallidus şi controlează toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson (tremur, rigiditate, bradikinezie) precum şi diskinezia. Candidaţii pentru stimularea palidală sunt pacienții cu fluctuaţii motorii invalidante, rezistente la medicaţie şi/sau diskinezie indusă de levodopa.

Stimularea subtalamică – este în prezent cea mai comună intervenţie chirurgicală în boala Parkinson şi constă în implantarea unui stimulator în nucleul subtalamic. Stimularea subtalamică controlează toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson precum şi fluctuaţiile motorii şi diskinezia.

Kinetoterapia și ortofoniaKinetoterapia este un adjuvant terapeutic important şi constă în exerciţii fizice zilnice

şi gimnastică, reeducare funcţională, refacerea echilibrului postural etc. Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburări de vorbire), datorate unei articulaţii dificile.

6. Malnutriţia la vârstniciGeneralități

O buna nutriție este foarte importanta pentru sănătatea vârstei a treia, dar mulţi bătrâni nu mănâncă corect. Persoanele în vârsta au un risc mai mare de a avea o nutriție inadecvata decât adulții tineri. Cunoaşterea cauzele şi pericolelor problemelor de nutriție este un aspect important în sănătatea persoanei vârstnice.

Problemele cauzate de malnutrițieIn timp, malnutriția la persoanele vârstnice poate duce la oboseală şi la un risc crescut

pentru afecțiuni digestive, pulmonare şi cardiace. Bătrânii malnutriți au un risc crescut pentru deces. Malnutriția slăbeşte sistemul imunitar, crescând riscul pentru pneumonie si ale infecții serioase. Poate înrăutății problemele de sănătate prezente şi confuzia mentala. În timp, o nutriție proasta poate duce la anemie şi slăbiciune musculara care poate duce la căderi şi fracturi. O nutriție precara poate determina şi coagularea sângelui, escare de decubit, depresie şi alte probleme de sănătate ale vârstnicului.

O nutriție buna este în mod special importanta pentru vârstnicul foarte bolnav sau la cel cu demență. Aceşti pacienți au un risc mai mare de a fi internați în spital sau în azile de îngrijire pentru vârstnici – şi sunt vulnerabili la complicații post-chirurgicale şi alte probleme legate de o nutriție săraca.

Malnutriția la vrâstnici: o împletire de factoriLa prima vedere, cauza malnutriției pare directă: prea puţin hrana, o dietă săracă în nutrienţi

sau absorbție precara, probleme de alimentare sau de digestie legate de vârsta înaintată. Dar deseori cauzele malnutriției sunt mai complexe. Spre exemplu, adulții vârstnici singuri, chiar şi cei care sunt energici şi care se descurca bine singuri, deseori nu îşi gătesc. Cina lor tipică poate fi doar o mână de popcorn sau o ceaşcă de ceai. O dietă săracă în nutrienţi accelerează pierderea masei musculare şi a forței care apare odată cu îmbătrânirea. Cumpărăturile şi gătitul devin mai dificile, ceea ce duce la tendința de a se hrăni mai simplu, dar şi mai sărac – cum ar fi pâine prăjită, cereale reci sau biscuiți sărați. Până la urmă, lipsa cronică de nutrienţi determină o fragilitate crescută, dependența şi boala, care pot declanşa depresia – care este o cauza de scădere a apetitului.


http://www.sfatulmedicului.ro/Oboseala-cronica/oboseala_1198

http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-intestinale/afectiuni-ale-sistemului-digestiv_580

http://www.sfatulmedicului.ro/Pneumonii/pneumonia-comunitara_502

http://www.sfatulmedicului.ro/analize/timpul-de-coagulare-testul-lee-white-sange_13

http://www.sfatulmedicului.ro/Infectii-ale-pielii--tesutului-subcutanat-si-muscular/escarele-de-decubit_1345

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/cei-7-nutrienti-esentiali-ai-unei-diete-echilibrate_1497

http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patologica/depresia-8211-ghid-medical_89

Cauzele malnutriției

Deseori, cauza malnutriției nu este un singur eveniment ci o cascadă de dificultăți care poate include factori fizici, sociali şi psihologici. Cauzele fizice ale malnutriției

Pacienții vârstnici au deseori probleme medicale care pot duce la scăderea apetitului sau la probleme de alimentare. Acestea sunt:

1. Afecțiuni croniceAdulții în vârsta pot avea afecțiuni cronice, debilitante, care le afectează capacitatea de a face

cumpărături şi a găti. Mai mult, atât afecțiunile acute cât şi cele cornice determină o scădere a apetitului – chiar şi atunci când aceste afecțiuni duc la creşterea nevoilor nutriționale ale organismului. Dementa, accidentul vascular cerebral şi alte boli care afectează funcționarea mentală au de asemeni o influență profundă asupra apetitului şi a capacitații de a prepara şi consuma hrana sănătoasă. Deseori şi cei care îi îngrijesc au un risc, deoarece au tendința de a-ţi neglija propria persoana pentru a se dedica celor pe care îi iubesc.

2. Probleme de masticație și înghițireProblemele dentare, inclusive afecțiunile gingivale, cariile şi dantura defectuos potrivita, pot

afecta gustul alimentelor şi pot face că mestecarea să fie aproape imposibilă. Când persoanele cu probleme de masticație consumă alimente cu valoare nutrițională mare, pot avea probleme de digestie. O mucoasă bucală uscată – un efect secundar al multor medicamente – şi boli precum Parkinson care afectează sistemul nervos, pot interfera cu deglutiția.

3. Spitalizarea recentăBolile sau intervențiile chirurgicale pot afecta foarte grav sănătatea vrâstnicilor,

ducând deseori la pierderi ale apetitului, slăbiciune, scădere ponderală.

4. Probleme de absorbție a nutrienţilor (malabsorbtie)Unele dintre modificările fiziologice care apar odată cu înaintarea în vârsta afectează

modul în care organismul absoarbe şi foloseşte nutrienţi. În cazul multor vârstnici, producerea anumitor enzime digestive şi acizi diminuează, interferând cu metabolizarea proteinelor, absorbția vitaminelor B 12, acid folic, şi posibil calciu şi fier. Absenta vitaminei B 12 poate avea un efect devastator asupra sistemului nervos, determinând mers nesigur, slăbiciune musculara, vorbire neclara şi psihoza – semne şi simptome similare cu cele ale bolilor legate de vârsta cum ar fi boala Parkinson si Alzheimer. Alte afecțiuni – cancere ale tactului gastro-intestinal, afecțiuni inflamatorii ale colonului şi chiar diareea – pot interfera absorbția nutrienţilor.

5. MedicamenteleMulte medicamente prescrise în mod obişnuit persoanelor vârstnice pot contribui la

malnutriție prin suprimarea apetitului, alterarea gustului alimentelor, determinarea de grețuri şi vărsături sau interferând absorbția. Aceste medicamente includ unele antidepresive, medicamente pentru scăderea hipertensiunii arteriale şi pentru osteoporoza, dar şi medicamente banale care se eliberează fără rețeta cum ar fi aspirina. Problema este deseori complicata de faptul că mulţi vârstnici iau mai multe medicamente care afectează abilitatea de a manca şi digera alimentele hrănitoare.


http://www.sfatulmedicului.ro/Accidentul-vascular-cerebral/accidentul-vascular-cerebral-avc_314

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-cavitatii-bucale/afectiuni-ale-cavitatii-bucale_467

http://www.sfatulmedicului.ro/Boala-Parkinson-si-alte-boli-extrapiramidale/boala-parkinson_333

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/proteinele-mit-si-realitate_1495

http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/complexul-vitaminic-b-rol-si-alimentatie_1469

http://www.sfatulmedicului.ro/Boala-Parkinson-si-alte-boli-extrapiramidale/boala-parkinson_333

http://www.sfatulmedicului.ro/Boala-Alzheimer-si-alte-boli-degenerative/boala-alzheimer_316

http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-tranzit--diareea-si-constipatia-/diareea_533

http://www.sfatulmedicului.ro/Hipertensiunea-arteriala--HTA-/hipertensiunea-arteriala_148

http://www.sfatulmedicului.ro/Osteoporoza/exercitii-pentru-osteoporoza_1594

6. Diminuarea mirosului și a gustuluiPentru mulţi oameni, haranca este atât pentru supraviețuire cât şi pentru confort şi plăcere,

iar acest lucru poate fi în mod special adevărat pentru persoanele în vârsta. Totuşi, mirosul şi gustul diminuează odată cu înaintarea în vârsta, furând alimentelor mult din savoarea lor. Deşi un anumit grad de pierderea a sensibilității pare să fie o parte normală a îmbătrânirii, anumite medicamente, cum ar fi antibioticele scad sensibilitatea gustativă şi olfactivă. Aşa cum pot face şi unele afecțiuni cum ar fi maladia Alzheimer.

7. FragilitateaPierderi majore ale masei musculare şi a grăsimii pot determina pierderi ale apetitului

datorită modificărilor în chimia organismului, în special la vârstnici care au afecțiuni severe. Oboseala este o problema comuna printre persoanele de vârsta a treia. Experții încearcă să determine cum intervine nutriția în apariția fragilității şi modul cel mai bun de a trata malnutriția legată de fragilitate. Fragilitatea (oboseala) nu înseamnă întotdeauna pierdere ponderală – există şi vârstnici supraponderali care sunt malnutriți.

Cauze sociale şi psihologice1. Venitul limitatUnii vârstnici cu venituri mici flămânzesc, mai ales dacă iau medicamente scumpe. Unii

dintre ei trebuie chiar să aleagă între medicamente şi alimente.2. DepresiaDeşi deseori nerecunoscuta şi netratata la adulții în vârsta, depresia afectează un procent

mare din persoanele peste 65 de ani. că şi în cazul altor aspecte ale îmbătrânirii, motivele pentru care depresia este complicata sunt: doliul, singurătatea, izolarea, problemele de sănătate, lipsa mobilității, alte afecțiuni cum ar fi boala Parkinson, cancerul sau diabetul, medicamentele, şi însăşi malnutriția care înrăutățeşte depresia.

3. Reducerea contactelor socialeUna dintre cele mai importante contribuții la malnutriție o are viaţa solitară – singurătatea

şi depresia care o pot însoți. Contactele sociale au un efect pozitiv asupra unei alimentații echilibrate, asupra creşterii moralului şi a stării de bine general, factori care contribuie la un apetit bun.

4. Dietele restrictiveVârstnicii au un risc mai mare decât orice alt grup de a avea restricții de dieta, cum ar

fi limitarea consumului de sare, proteine şi zaharuri. Deşi aceste diete au un rol important în tratarea unor afecțiuni, ele pot face că hrana să fie fără savoare, fada, ceea ce va duce la o scădere şi mai accentuala a apetitului. Pentru acest motiv, unii nutriționişti recomandă regândirea dietei restrictive dacă aceasta poate interfera cu o nutriție adecvată.

SimptomeSemnele malnutriției la adulții vârstnici sunt deseori ascunse, mai ales la persoanele care nu

par să aibă factori de risc.

Pentru descoperirea problemelor înainte că acestea să devină mai serioase, trebuie ca: Vârstnicul să fie întrebat despre obiceiurile sale alimentare de către rude, dar nu sunt

suficiente doar aceste informaţii. Rudele ar trebuie să încerce să petreacă timp cu vârstnicul în timpul meselor de acasă, nu doar la restaurant sau când acesta este invitat. Dacă vârstnicul este internat în spital sau într-un azil, e important să fie vizitat în timpul meselor. dacă rudele sau prietenii sunt îngrijorați din cauza pierderii în greutate, pot fi solicitate detalii despre conținutul caloric al meselor de la dieteticianul spitalului sau al azilului. Dacă vârstnicul locuieşte singur,


http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/antibiotic_421

http://www.sfatulmedicului.ro/Cancerul/cancerul_4719

http://www.sfatulmedicului.ro/Diabetul-Zaharat/diabetul-zaharat_894

trebuie identificată persoana care procură alimentele.Identificarea problemelor fizice cum ar fi cicatrizarea tardiva a rănilor, apariția de

echimoze după traumatisme minore sau dificultățile de masticație datorate dentiției incomplete sau defectuoase. De reținut, că nu toţi vârstnicii cu probleme de nutriție sunt slabi – în unele cazuri, malnutriția apare la adulții în vârsta care sunt supraponderali.

Informaţii despre medicamentele pe care le ia vârstnicul, şi cum afectează acestea apetitul şi digestia. Multe dintre medicamentele prescrise în mod obişnuit pot reduce senzația de foame şi împiedică absorbția nutrienţilor. De asemeni, e bine ca vârstnicul să ia medicamentele conform indicațiilor.

Solicitarea către medicul de familiei pentru unele investigații de sânge care să evidențieze starea de nutriție a rudei în vârstă, cum ar fi nivelul de proteine care pot ajuta la identificarea malnutriției cronice.

Ce se poate face?Malnutriția este o problemă complexă, dar chiar şi micile modificări pot face diferențe

semnificative pentru sănătatea şi bunăstarea unei persoane în vârstă.1. Îmbunătățirea dieteiPentru a creste valoarea nutritiva, vârstnicii e bine să fie încurajați să adauge unt de arahide

sau alt unt de oleaginoase pe pâine sau biscuiți, pe fructele proaspete cum ar fi merele şi bananele şi pe legumele crude pe care le consuma. Alte sugestii includ adăugarea de nuci sau germeni de grâu în iaurt, fructe şi cereale; adăugarea unui albuş de ou suplimentar în omletă, de brânză topită în sandviciuri, legume, supe, orez sau tăieței.

2. Transformarea dietelor în mese atrăgătoareAcest lucru se poate face prin folosirea de suc de lămâie, ierburi aromatice şi condimente,

prin folosirea de legume în diferite culori, texturi şi temperaturi. dacă pierderea gustului şi a mirosului reprezintă o problema, pot fi încercate arome mai puternice. Mestecatul cu grija poate duce la creşterea satisfacției deoarece în acest fel mai multe molecule de savoare vin în contat cu receptorii. Poate fi cerut şi sfatul unui dietetician care poate ajuta că alimentele să devina mai apetisante.

3. Planificarea unor gustări intre meseAcest lucru poate fi în mod special de ajutor pentru persoanele care se satura repede.

O porție de fructe sau brânză, o lingură de unt de arahide, sau chiar un milkshake pentru persoanele care nu au intoleranță la lactoză pot fi suplimente de nutrienţi şi calorii.

4. Folosirea unor suplimente nutriționaleVârstnicii malnutriți au un risc mai mare de a avea un deficit de proteine, vitaminele B6,

B12, acid folic, niacina, vitamina D, calciu şi zinc. Suplimentele sunt importante deoarece pot ajuta la suplimentarea nutrienţilor care lipsesc, dar nu oferă proteinele sau caloriile necesare şi nu ar trebui să devina un substitut pentru mese. Persoanele în vârsta ar trebui să vorbească cu medical de familie înainte de a lua orice supliment alimentar.

5. Ajutorul din afaraDaca vârstnicul este foarte fragil ar trebui angajat un ajutor la domiciliul acestuia care sa-l

ajute sa-si prepare hrana. în unele locuri exista voluntari ai organizațiilor religioase care oferă ajutor persoanelor care nu se mai pot descurca singure.

6. Implicarea mediculuiAparținătorii ar trebui să discute cu medicul despre schimbarea medicamentelor care inhiba

apetitul şi afectează statutului nutrițional şi să facă un screening pentru problemele de nutriție în timpul vizitelor de rutina. De asemeni, medicul trebuie informat dacă rudele sau prietenii unei persoane în vârsta observa că aceasta a pierdut în greutate. dacă se suspectează prezența unei depresii, aceasta trebuie comunicată medicului. Pentru problemele de masticație e bine să


http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/echimoza_884

http://www.sfatulmedicului.ro/Suplimente-nutritive/suplimente-pentru-un-sistem-imunitar-puternic_1559

fie consultat un stomatolog.7. Mesele să devină ocazii sociale

Acesta poate fi cel mai important pas în combaterea malnutriției; persoanele în vârsta se simt mai bine când au companie. E bine că vârstnicii să fie invitați la masă cât mai des posibil. Sau pot fi încurajați să îşi invite prietenii la masă.

8. Exercițiul fizic regulatMulţi vârstnici, chiar şi cei cu probleme serioase de sănătate, pot beneficia de pe urma

unor exerciţii fizice zilnice – stimulează apetitul, ajută la ameliorarea depresiei şi întăreşte musculatura şi oasele. Exercițiile de rezistență – cum ar fi ridicarea de greutăți – pot fi în mod special benefice pentru creşterea forței şi a masei musculare şi pentru îmbunătățirea apetitului. Exercițiile efectuate în compania altora oferă de asemeni motivație şi interacțiune socială.

Tratarea problemelor de nutriție: importanta pentru sănătatea adulțilorModificările legate de vârsta, problemele medicale şi tratamentele acestora pot afecta

apetitul, masticația, deglutiția şi digestia – şi pot determina alte probleme care fac că hrănirea să fie foarte dificila pentru persoanele în vârsta. Depăşirea acestor probleme poate fi dificilă. Dar identificarea şi tratarea problemelor de nutriție cât mai curând posibil este importanța pentru sănătate, longevitatea, independența şi bunăstarea vârstnicului.

7. Bolile digestive frecvente la vârstniciDupă vârsta de 50 ani probabilitatea apariției sau agravării unei boli digestive organice

(patologie cu leziuni histologice bine definite) creste considerabil fata de tineri, la care predomina tulburările funcționale cauzate de cele mai multe ori de stres.

Nu de puţine ori diagnosticul unei boli se pune la vârstnic, dar boala a debutat mult mai devreme, dar nu a determinat simptome. De exemplu, o simpla steatoza hepatica la o persoana ce consuma frecvent alcool va evolua la ciroza hepatica. Sau, o hepatita cronica cu virus C va rămâne nediagnosticata ani de zile, afectarea ficatului devenind evidentă când apare decompensarea cirozei (apare lichidul ascitic). Sau este frecvent cazul unui vârstnic diagnosticat cu cancer de colon care poate a evoluat în ani de zile de la un polip ce nu a determinat simptome.

Astfel, importanța screeningului (prevenția bolilor digestive grave prin controale periodice), indicat de cele mai multe ori după 50 de ani, se observa cu ușurința.

Boli gastrointestinale frecvente după 50 ani: 1. Boala de reflux gastroesofagian, dar mai ales complicația ei cu risc de cancerizare:

sindromul Barrett. De aceea este indicata endoscopia de control după 45-50 de ani chiar dacă nu prezinta simptome grave (cum ar fi scăderea mare în greutate, anemia, hemoragia digestiva sau dificultatea la înghițire-disfagia). dacă pacientul este mare fumător sau are în familie cazuri de cancer esofagian, atunci indicația de endoscopie este şi mai pregnantă.

2. Cancerul esofagian este frecvent după 50 ani, la marii fumători şi consumatori de alcool, la obezi sau la cei cu alte boli esofagiene: esofag Barrett, achalasie sau stenoza caustică, diagnosticate cu ani de zile în urma. Diagnosticul cancerului la debut (pe leziunile de esofag Barrett) este extrem de important datorita posibilității de vindecare prin intervenția chirurgicală sau, dacă starea de sănătate a pacientului este precara, se poate face rezecție mucozală endoscopică (prin endoscopie se excizează doar zona cu cancer) , evitându-se astfel chirurgia clasică. Pentru a surprinde cancerul la debut va trebui însă că pacientul să fie ‘disciplinat’ şi să revină la gastroenterolog pentru efectuarea endoscopiei de control ori de cate ori va fi programat.


3. Gastrita determinată de antiinflamatoriile prescrise frecvent la vârstnici de către cardiologi sau reumatologi este frecvent hemoragica iar o sângerare digestiva la vârstnicul care deja mai are şi alte boli va fi tolerata prost şi va avea un risc de deces mai mare decât la tineri. Astfel, orice antiiflamator, chiar şi Aspenterul sau Aspirina tamponat, va trebui luat după masă şi după administrarea unui protector gastric de tipul Omeprazolului sau Famotidinei.

4. Cancerul gastric apare mai frecvent după 50 ani datorită imunității mai scăzute a vârstnicului, acțiunii factorilor iritanți mai mult timp şi prezenței unor boli premergătoare (predispozante) mai frecvente la aceasta vârsta: stomacul rezecat la 15 ani de la intervenţie, gastrita atrofică. Nu doar intervenția chirurgicală este uneori dificil de suportat, dar este posibil că datorita stării generale de sănătate precare, să nu fie tolerata chimion sau radioterapia. Astfel, mai bine prevenim prin efectuarea endoscopiei de control ,prin dieta şi medicaţia corespunzătoare.

5. Diverticuloza colonică reprezintă în mare măsura apanajul vrâstnicilor, fiind favorizata de constipația habituala. Problema acestor diverticuli este apariția complicațiilor: diverticulita şi hemoragia , aspecte uneori cu risc vital. Diverticulita este favorizata de menținerea constipației şi de nesterilizarea florei colonice (cu Normix sau Ciprinol) iar hemoragia diverticulară este provocată de obicei de consumul de antiinflamatorii.

6. Constipația cronică funcţională este favorizată de dieta săracă în vegetale proaspete, de sedentarism, obezitate dar şi de o întreagă cohortă de boli ale altor organe şi care sunt şi ele frecvente la vârstnic sau se agravează cu trecerea timpului (accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson, diabetul zaharat, patologie perineala ). Atunci când constipația este severă (emisia de scaun are loc chiar o dată pe săptămână) materiile fecale se impactează în rect, formând un bol numit fecalom, ce poate chiar mima ocluzia. în plus, materiile fecale mai apoase ce vin din restul colonului pot trece pe lângă acest fecalom, apărând pierderile involuntare de fecale (incontinenta fecala). Aceasta patologie este frecventă şi la femeile vârstnice, cu multe naşteri la activ, a căror musculatură a planşeului pelvin (porțiunea dintre vulvă şi anus) este slăbită. Tratamentul va consta în dieta pentru combaterea constipației, cu stimularea reflexului de defecație şi în ultima instanță, se poate reface sfincterul anal prin metode chirurgicale (sfincteroplastie, reparare, sfincter artificial, reducerea prolapsului rectal). Pentru stabilirea diagnosticului de constipatie habituală trebuie excluse alte boli ce evoluează cu constipatie şi mai ales, patologia gravă colonică tip cancer

Orice constipație recent instalată la o persoană care avea scaun normal și orice constipație agravată trebuie investigată imagistic (colonioscopie sau irigografie) pentru excluderea cancerului colonic

7. Hemoroizii sunt favorizați de constipație. Trebuie reținut că orice sângerare digestivă aparent din hemoroizi trebuie investigată prin colonoscopie sau irigografie (în funcție de starea cardiopulmonară) la vârstnic deoarece e posibil să existe concomitent şi o altă boală colonică mult mai gravă (cancer)

8. Fisura anală este dureroasă şi sângerează dar, după tratare, deoarece apare la persoanele constipate, trebuie efectuata colonoscopia sau irigografia pentru verificarea întregului cadru colic.

9. Cancerul colonic are o incidență în creştere în Romania, nu doar la vârstnici, ci şi la tineri, fiind favorizat de dieta deficitara în legume şi fructe dar bogata în dulciuri rafinate, prăjeli, afumături şi alimente conservate; de prezenta anumitor tipuri histologice de polipi colonici nediagnosticați şi care evoluează în timp la cancer; de istoricul familial de cancer colonic. De aceea , pentru prevenirea acestei boli grave, rezistente la tratamentul citostatic, colonoscopia după 50 de ani, chiar în absenta simptomelor digestive, trebuie avută in vedere. La tinerii care au în familie cazuri de cancer colonic, este necesară efectuarea colonoscopie cu 10 ani mai devreme decât vârsta la care a fost diagnosticată persoana din familie.

10. Colita ischemică apare la vârstnicii tratați cardiovascular, cu ateroscleroza sistemică


(depunerea plăcilor de aterom pe arterele din tot organismul: creier, inima, picioare, intestin) , mai ales dacă au şi o boala de inima responsabila de un debit cardiac redus. Uneori poate fi determinata de modificările apărute pe arterele care iriga intestinul din boli că diabetul zaharat, lupusul, poliartrita reumatoida. Se manifesta prin hemoragie digestivă inferioară şi poate evoluă la infarct intestinal, cu prognostic grav.

11. Litiaza biliară este frecvențială femeia peste 50 ani, obeze sau cu colesterolul şi trigliceridele sangvine mărite. Poate apare şi în cadrul cirozei hepatice, a diabetului zaharat, boli de asemenea mai frecvente la vârstnici. Complicaţiile litiazei sunt mai dificil de tratat în cazul unor pacienți care deja mai au altă patologie asociata (hipertensiune arteriala, angina pectorala, accidente vasculare cerebrale, boli hepatice sau renale).

12. Ciroza hepatică este mai frecventă după 40-50 de ani datorită timpului necesar evoluției leziunilor hepatice în cazul infecției cu virusul B sau C. Consumul de alcool frecvent şi în cantitate mare poate duce la ciroza chiar la vârste tinere că şi asocierea dintre un virus hepatitic (B sau C) şi alcoolul. În general, pentru apariția cirozei sunt necesari aproximativ 20 ani de la momentul infecției virale.

13. Cancerul hepatic apare mai frecvent după 40-50 de ani, fiind legat în majoritatea cazurilor de prezenta hepatitei cronice cu virus B sau C sau a cirozei virale sau alcoolice. Desigur, la asocierea virusului cu alcoolul, riscul de apariție al cancerului creşte şi este mai rapid. În medie, la aproximativ 10 ani de la apariția cirozei virale, unul din nodulii de regenerare se malignizează. De aceea există un program de screening destinat prevenirii apariției cancerului pe ciroză hepatică.

14. Pancreatita cronică frecvenţă de cauză alcoolică, apare după 40-50 de ani, prin evoluție cu pusee de pancreatita. Durerea în capul pieptului poate fi invalidantă prin intensitate şi durată, necesitând uneori chiar rezolvare chirurgicală datorită rezistenței la orice antalgice. Datorită reducerii funcției pancreasului apare aşa numitul sindrom de malabsorbtie tradus prin scădere masivă în greutate, scaune diareice cu picături de grăsime şi lipsa vitaminei A, D, K, B12 şi a proteinelor. Pe lângă aceste simptome severe, complicațiile multiple şi greu de tratat fac din pancreatita cronica o afecțiune grava, ce trebuie tratata cu toata seriozitatea. Cele mai frecvente complicații sunt chistele determinate de puseele de acutizare ale bolii şi pseudoanevrismele (dilatații ale arterelor mari vecine pancreasului, ce se pot rupe ducând la hemoragie digestivă). Unele pancreatite cronice au risc de cancerizare iar după 20 de ani de evoluție a bolii pancreasul endocrin este distrus apărând diabetul zaharat.

15. Cancerul pancreatic este frecvent diagnosticat în stadiul deja invaziv sau cu metastaze, este rezistent la tratamentul oncologic şi foarte agresiv. Sunt puţine cazurile în care pacientul supraviețuieşte peste 1 an de la punerea diagnosticului. Astfel, controlul periodic la gastroenterolog poate diagnostica o leziune incipienta, cu mai mari şanse de a fi rezecată chirurgical şi deci, cu mai mari şanse de supraviețuire. (vezi cancerul pancreatic)

16. Hemoragiile digestive, mai ales cele microscopice sunt frecvente la vârstnic prin patologia specifică acestuia: cancerele digestive sângerează frecvent şi minim, astfel că singurul simptom va fi mult timp anemia feriprivă. Este tipic cazul pacientului sau pacientei de peste 60 de ani care se prezintă la gastroenterolog cu oboseală accentuată, paloare, amețeli, fără dureri abdominale sau scădere în greutate şi la care cardiologul nu a evidențiat o boală de inima care să justifice simptomele. Ulterior se observă pe analize că există o anemie feriprivă severă iar endoscopic se pune diagnosticul de cancer de colon sau gastric.

Desigur, datorita medicaţiei bogate la aceasta vârsta, mai ales cardiologice (in care intra şi Aspirina sau Aspenterul) şi reumatologice (Indometacin, Ibuprofen, Diclofenac), gastrita sau chiar ulcerul indus de antiinflamatorii sunt cauze frecvente de hemoragie exteriorizata că melena şi chiar că hematemeza (vezi hemoragiile digestive)

17. Diareea acută este frecventa, cu risc de mortalitate mare. Desigur, scaunele diareice


la vârstnic nu ne duc cu gândul în primul rând la o infecție intestinală, tumorile, abuzul de laxative, diabetul zaharat şi antibioticele luate în exces fiind mult mai frecvente. Dar, uneori, chiar din cauza acelor antibiotice, flora microbiană normală intestinală este perturbată, lăsând loc infecției cu o bacterie virulenta, Clostridium difficile, greu de tratat. Alți germeni implicați sunt: E. Coli tulpina agresivă, viruşi, paraziți. Problema la vârstnic este că se deshidratează rapid şi de multe ori acest lucru nu se observă (pielea flască, gingiile uscate şi ochii înfundați în cap apar frecvent la bătrâni, fără să aibe diaree).

Daca sub tratament antibiotic specific simptomele persistă, trebuie avută în vedere efectuarea colonoscopie pentru excluderea cancerului colonic


Tanatopsihologia

Tanatopsihologia medico-legală studiază problematica morţii organismului uman. Moartea este definită ca încetarea definitivă şi ireversibilă a vieţii prin oprirea funcțiilor vitale ce determină dispariția individului ca entitate biologică.

Viaţa e considerată o formă superioară de mişcare a materiei, o sinteză a tuturor proceselor mecanice, fizice şi chimice care au loc în organism şi care se caracterizează prin: metabolism, (auto)reproducere, reactivitate/excitabilitate, variabilitate şi evoluție.

Etapele morţii: Indiferent de felul şi/sau cauza morţii, organismul uman parcurge următoarele etape

evolutive. Aceste etape sunt agonia, moartea clinică şi moartea biologică (definitivă).

1. AgoniaEste o etapă premergătoare morţii, o etapă de „luptă” în care se produce o diminuare a

funcțiilor vitale şi alterarea, până la dispariție a funcțiilor vieţii de relații.Fazele agoniei. în evoluția sa agonia parcurge următoarele etape: ■ euforică sau preagonie –individul prezintă o stare de excitație psihomotorie (mişcări

dezordonate), este neliniştit, uneori logoreic, cu respirație rapidă şi superficiala, dar regulate ■ cu „privire fixă” –apar transpirații reci, cianoza exterminațiilor, respirația devine

neregulată, puls slab etc. ■ de imobilitate –extremitățile se răcesc şi simțurile dispar progresiv (primul dispare

văzul, iar ultimul auzul)

Formele agoniei. În funcție de felul tulburărilor de conştientă sunt descrise: -agonia conştientă sau lucida, când individual este prezent în mediu, poartă conversații

■ agonia inconştiență sau delirantă, cu exprimări incoerente, halucinații ■ agonia alternanta, în care perioadele de luciditate alternează cu cele deliranta. Agonicii

sunt considerați iresponsabili pentru faptele sau actele comise.

Durata agoniei cuprinde intervalul de timp de la debutul manifestărilor până la încetarea funcțiilor vitale şi instalarea morţii clinice. În funcție de cauza care a determinat pot exista agonii:

■ lungi (zile, ore, minute) – în boli cornice, hemoragii interne etc. ■ scurte (minute, secunde) – în asfixii mecanice, intoxicații ■ absente – cum este cazul zdrobirilor de organe vitale

2. Moartea clinicăEste o etapă intermediară (între viaţă şi moartea definitivă), ireversibilă spontan, ce se

caracterizează prin încetarea funcțiilor vitale (vegetative): cardiocirculatorie şi respiratorie. Această etapă durează din momentul încetării funcțiilor vitale până la instalarea leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central (moartea creierului fiind criteriul morţii organismului). Se consideră că în lipsa aplicării metodelor de resuscitare cardiocirculatorii şi respiratorii, moartea clinica nu poate dura mai mult de 5 minute, interval de timp după care se instalează encefalopatia anoxică. În condiții de hipotermie se apreciază că durata morţii clinice poate creşte până la 15-20 de minute.

6


Instituirea metodelor de terapie intensive după mai mult de 10 minute de la debutul morţii clinice este inutilă cu excepția:

■ prematurilor şi noilor născuți –au o rezistență mai mare la lipsa de oxigen ■ intoxicațiilor cu tranchilizante şi hipotermiilor –reduce metabolismul cerebral ■ gravidelor – pentru salvarea copilului

Instituirea măsurilor de protejare cardiocirculatorie şi respiratori, într-un interval de timp optim (de la debutul morţii clinice), poate readuce individual la viaţă.

Moartea clinică este un fenomen comun atât morților violente, cât şi celor neviolente, indiferent de cauza care a inițiat „lanțul tanatogenerator”.

3. Moarte biologică (moartea reală sau definitivă)Este o etapă ireversibilă (nici spontan, nici artificial prin metode de resuscitare) a procesului

tanatogenerator, caracterizată prin încetarea funcțiilor vitale şi apariția leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central. După instalarea morţii reale pot fi puse în evidenta semnele morţii şi pentru un timp mai persista manifestările postvitale.

Etapele morţii sunt confundate cu alte stări particulare ale organismului uman care au drept numitor comun alterarea stării de conştientă, acestea mai fiind numite şi stări intermediare.

■ Moartea aparentă- e caracterizată printr-o reducere foarte accentuată a funcțiilor vitale şi a activității sistemului nervos. Dintr-o astfel de stare individual poate reveni la viaţă. Se poate instala în hipotermii, electrocutații, intoxicații, în urma administrării unor substanțe anestezice, după emoții puternice etc.

■ Viaţa vegetativă (coma profundă) –cu menținerea spontană, la un prag scăzut a funcțiilor vitale cardiovasculare şi respiratorie.

■ Coma depășită –suprimarea vieţii de relație cu menținerea artificiala a funcțiilor vitale.

Coma (somnul profund) este o stare patologica de pierdere parțială sau totala a conştiinței, a mobilității voluntare şi a sensibilității conştiente cu păstrarea funcțiilor vegetative fundamentale.

■ Coma de grad I sau sub coma, coma vigila ■ Coma de grad îi este coma propriu-zisa ■ Coma de grad III este coma profundă ■ Coma de grad IV este coma depăşită.

Sincopa –pierderea bruscă şi de scurta durată a conştiinței, generate de oprirea circulației sanguine şi/sau respirației.

Lipotimia (leșinul) –este o sincopă falsă, o abolire de scurtă durată a stării de conştienţă, pierderea tonusului postual, menținerea funcțiilor vitale la parametrii optimi.

Semnele morţiiSemnele morţii pot fi clasificate în semne negative de viaţă şi semne pozitive de moarte.1. Semne negative de viaţă apar imediat după încetarea funcțiilor vitale, au valoare

orientativă, nepermițând susținerea diagnosticului de moarte reală şi sunt date de alterarea „trepiedului vital” (creier, cord şi plămân).

Semne efective sunt: ■ aspectul general și poziția corpului, determinate de pierderea tonusului postural,

relaxare sfincteriană, pleoapele sunt întredeschise, gura e deschisă, musculatura flasca, pielea e ceroasă cu elasticitatea pierdută, vârfurile picioarelor sunt rotate spre lateral.

■ midriaza fixa, adică dilatarea pupilelor peste 4 mm ■ lipsa reflexelor ■ lipsa respirației se pune în evidență prin imobilitate toraco-abdominală, nu se percepe


respirația, oglinda pusa în dreptul orficilor respiratorii nu se abureşte, apa nu se mişcă şi vasul cu apa aşezat pe torace etc.

■ lipsa activității cardio-vasculare se poate stabili prin lipsa contracțiilor inimii, nu se simte pulsul, compresia unui deget nu determina apariția cianozei locala, dacă se înțeapă corpul din locul respective nu se scurge sânge etc.

2. Semne pozitive de moarte sunt considerate semnele morţii reale. Ele pot fi precoce sau tardive.

Semne pozitive precoce de moarte: Răcirea cadavrului. Este fenomenul de cedare a căldurii, către exterior, datorita lipsei

circulației sanguine. Temperatura scade de la suprafață spre interior. Se pierde inițial 1ºC/h în primele ore, apoi 2ºC/h. Ordinea răcirii pentru diversele segmente corporale: mâna-1 h, faţa-2 h, picioare 3-4 h, trunchiul 8-12 h, organele interne 20 h. Diagnosticul de moarte real se pune atunci când temperatura măsurată intrarectal este de 20º C. Are o valoare orientativă în stabilirea datei morţii.

Deshidratarea. Se produce datorită diminuării lichidelor din zonele superficiale ale pielii. Apare mai repede acolo unde pielea este mai subțire sau a fost traumatizată. Prin deshidratare se produc zonele de pergamentare ce apar sub forma unor arii sau zone gălbui, buzele se încrețesc, la ochi dacă post-mortem pleoapa rămâne deschisa, în fanta palpebrala apare o colorație brună sau brun-roşiatică, apoi ochiul se opacizează şi devine moale. Deshidratarea nu are valoare în stabilirea datei morţii.

Lividitățile cadaverice. Sunt pete roşiatice-violacee care apar prin distribuția/acumularea sângelui în zonele “de jos” ale cadavrului, sub influența forței gravitaționale şi în lipsa circulației sângelui. În evoluția lor, lividitățile cadaverice parcurg următoarele faze: faza de hipostază, faza de difuziune, faza de imbibiție (trece în țesutul din jur), timpul care a trecut de la deces şi poziția sau modificarea poziției cadavrului.

Rigiditatea cadaverica. E consecința contractării musculare şi se pune în evidență la nivelul articulațiilor. Se instalează în sens cranio-caudal. Dispare în aceeaşi ordine în care a apărut. După relaxarea musculară inițială, postmortem, rigiditatea parcurge următoarele etape: de instalare, de stare şi de rezoluție.

Autoliza. Este un fenomen cadaveric distructiv, precoce, care se desfăşoară în absența microbilor. Procedee putrefacția.

In ultimele zile de viaţa pacienții vor primi tratamente în scopul controlării şi ameliorării simptomelor. Aceste tipuri de tratamente sunt denumite îngrijiri paliative. Tratamentele paliative pot fi aplicate şi pacienților care nu prezintă boli incurabile că în cazul artritei rumatidei.

Scopul tratamentelor paliative urmăreşte menținerea confortului şi calității vieţii, indiferent dacă boala este tratabila sau nu. în funcție de preferințe, tratamentul paliativ poate fi asociat altor tratamente care prelungesc viaţa sau vindeca boala. Îngrijirea pacienților muribunzi poate fi făcută acasă, la spital sau într-un sanatoriu. O altă alternativă o constituie îngrijirea în cadrul unui azil, care asigură îngrijiri paliative sau suport emoțional şi spiritual pacienților cu boli în stadiu terminal. Medicul specialist poate continua îngrijirea pacienților şi orientarea lor către alte alternative terapeutice. Familia, prietenii şi medicul specialist sunt cei care pot asigura îngrijirile necesare pacienților muribunzi.

Subiecte de gândire la sfârșitul vieţiiÎn mod ideal ar trebui să ne gândim la mai multe aspecte legate de sfârşitul vieţii, atât timp

cât suntem activi şi capabili să ne comunicam dorințele. Făcând aranjamente din timp, se poate folosi timpul rămas pentru alte chestiuni mai importante ca: petrecerea timpului cu persoanele dragi, influențarea (orientarea către) sau dirijarea altor relații.


Îngrijirea sănătățiiAlcătuind din timp nişte instrucțiuni care cuprind preferințele despre îngrijirea sănătății, o

persoană se poate asigura că dorințele îi vor fi respectate atunci când nu le mai poate comunica. Aceste instrucțiuni pot fi modificate pe măsura ce se schimba scopurile şi nevoile personale.

Aceste instrucțiuni pot include: ■ un testament lăsat în timpul vieţii, care este un document legal, ce exprimă dorințele

de îngrijire medicală ale unei persoane, în cazul în care este incapabilă să vorbească sau să ia decizii pentru ea; acest document îi permite să păstreze controlul asupra deciziilor asupra tratamentului medical pe care sa-l urmeze la sfârşitul vieţii; trebuie verificate legile despre testamentul făcut în timpul vieţii, existente pe teritoriul respectiv;

■ o împuternicire medicala (o împuternicire pe termen lung asupra modalității de îngrijire la sfârşitul vieţii) este un document care permite numirea legala a unui agent de îngrijire medicala, pentru a lua el deciziile asupra modalității de îngrijire medicala, nu numai la sfârşitul vieţii dar şi oricând persoana este incapabila de a lua o decizie; se poate şi ar trebui să se ia decizii ci privire la tratamentul medical, atât timp cât persoana este capabila să le comunice. Cu toate acestea, când nu este posibil, agentul de îngrijire a sănătății poate folosi atât informațiile din testament cât şi ceea ce cunoaşte despre pacient, pentru a lua personal decizii despre modalitatea de îngrijire.

Donarea de organeDonarea de organe este o alta decizie importanta care trebuie luata în considerare la sfârşitul

vieţii. Mulţi oameni au nevoie de transplant de organe datorita unor afecțiuni că insuficiența renală, afecțiuni ale corneei sau boli cardiovasculare. După moarte unii oameni pot dona anumite organe în funcție de afecțiunile preexistente. Trebuie consultat medicul, care stabileşte dacă afecțiunea existenta permite sau nu că organele să fie donate. în cazul donării, organele pot fi distribuite unuia sau multor persoane, în funcție de tipul sanguin şi compatibilitatea genica, de gravitatea situației primitorului, de timpul de aşteptare al primitorului şi de locația geografica.

O persoană interesată în a dona organe o poate specifica într-un document, care atesta cu martori dorința de a dona organe. Pe acest document se poate stabili care sunt organele care urmează a fi donate sau se poate alege donarea oricărui organ, de care este nevoie la momentul morţii. în multe tari li se permite oamenilor să specifice dorințele privind donarea de organe pe permisul de conducere.

Copiii sub 18 ani trebuie să aibă consimțământul părintelui sau tutorelui, pentru a dona organe. Chiar dacă se completează un document sau se indica pe permisul de conducere, este important să se discute acest lucru cu familia. După moarte, familiei i se poate cere consimțământul înaintea donării organelor. De aceea este importanta implicarea familiei în luarea deciziilor. Donarea organelor nu va desfigura cadavrul şi nici nu va avea influenta asupra înmormântării, chiar dacă aceasta se desfăşoară cu sicriul deschis. Familia decedatului nu va suporta costurile asociate donării organului, acestea sunt plătite de persoana care primeşte organul.

Gestiunea posesiunilor Atunci când se iau decizii pentru sfârşitul vieţii, un avocat poate consilia despre

modalitatea optima de organizare a averii, pentru că familia să poată prelua afacerile după moarte. De asemenea, un planificator financiar sau un asistent social poate fi disponibil în cadrul comunității, prin intermediul unui spital sau unui ospiciu. Dacă finanțele sunt limitate, unii avocați şi contabili oferă servicii cu rată redusă sau pe gratis.


Gestiunea posesiunilor poate include: ■ scrierea unui testament: dacă există unul deja, poate fi necesară actualizarea acestuia;

dacă nu sunt specificate dorințele într-un testament, decizia despre ce se întâmplă cu proprietățile după moarte, poate fi luata de către stat; (In general averea este distribuita soțului, soției, copilului sau altor rude; dacă nu există rude în viaţă, averea va fi luată de către stat. Se poate lua în calcul numirea unei persoane care să gestioneze averea după moartea acesteia: aceasta este numită executor).

■ odată ce testamentul este scris, trebuie păstrat într-un loc sigur şi înştiințat executorul şi membrii familiei despre locul unde se află.

■ numirea unei persoane pentru luarea deciziilor financiare, în cazul inabilității proprietarului de a face asta.

■ alegerea uneia sau mai multor persoane pentru îngrijirea copiilor minori (tutele); tutela este un aranjament legal prin care un adult este împuternicit de către un tribunal să aibă în grija un copil sub 18 ani sau un adult handicapat.

■ asigurarea că actele sunt într-un loc sigur şi accesibil; documentele despre asigurarea de viaţa, pensie, cont de pensii sau anuități, ar trebui păstrate într-un loc sigur, împreună cu informațiile despre contul bancar, actele de proprietate imobiliara sau informaţii despre investiții; membrii apropiați ai familiei, executorul proprietăților imobiliare şi avocatul, ar trebui să ştie unde sunt păstrate aceste informaţii.

Alegerea tratamentului doritCând cineva este diagnosticat cu o boală incurabilă, este dificil de ştiut dacă ar trebui să

se concentreze asupra tratamentului curativ sau încercării de prelungire a duratei vieţii, sau asupra tratamentului paliativ care urmăreşte diminuarea durerii sau menținerea confortului fizic.

Mai mulţi factori pot avea impact asupra deciziilor despre tipul de îngrijire dorita şi anume: - tipul de boala: în cazul diagnosticării unei boli severe, exista posibilitatea unui tratament

curativ; anumite boli ca, cancerul de piele, testicular şi cervical sunt tratate cu tratament medical potrivit; alte boli grave că diabetul sau infecția cu HIV, nu pot fi vindecate, dar pot fi controlate timp de mai mulţi ani; din contra, unele boli sunt mai agresive şi limitează posibilitățile vieţii

- opțiuni terapeutice: multe opțiuni de tratament medical oferă şansa vindecării bolii cu puţin impact asupra calității vieţii; totuşi alte tratamente pot prelungi viaţa, dar se asociază cu efecte secundare care scad mult calitatea vieţii

- vârsta şi alte afecțiuni asociate: spre deosebire de oamenii mai tineri şi mai sănătoşi, este mai probabil că persoanele vârstnice, cu multiple probleme de sănătate, să aleagă o îngrijire care se concentrează asupra confortului decât asupra prelungirii duratei de viaţă.

Este foarte importanta comunicarea dorințelor deschis şi concis persoanelor dragi şi medicului curant. A face planuri pentru ultima parte a vieţii atât timp cât mai eşti capabil, poate uşura şi da un sens sfârşitului. Va exista un moment când va trebui să alegem intre tratamentul paliativ şi cel curativ. în majoritatea cazurilor pacienții primesc un tratament curativ pe măsura ce fac şi un tratament paliativ, care îi ajuta să duca o viaţa confortabila (ameliorează simptomele, dar nu tratează boala). În unele cazuri pacientul trebuie să aleagă unul dintre cele doua tipuri de tratament.

Oprirea tratamentului curativ este o opțiune atunci când pacientul prezintă o boală incurabilă (fără alternative terapeutice). Concentrarea pe diminuarea (ameliorarea) durerii şi pe managementul simptomelor nu înseamnă că pacientul nu mai are acces la medicul curant sau nu beneficiază de îngrijire optimă. Medicul curent va continua să trateze boala şi nu va abandona pacientul care a ales să se concentreze numai pe ameliorarea simptomelor.


De asemenea tratamentul curativ sau tratamentul care prelungeşte durata vieţii vor rămâne opțiuni terapeutice. Dacă evoluția bolii se schimbă, pacientul se poate reorienta către un tratament curativ.

Influenta culturii asupra atitudinii în fata morţiiAtitudinile unei societăți asupra morţii ajută la conturarea sentimentelor oamenilor despre

moarte şi despre diversele tratamente pe care ei vor să le urmeze către sfârşitul vieţii. în societățile dezvoltate atitudinea despre moarte a evoluat, de la un eveniment comun la unul pe care mulţi oameni încearcă sa-l evite sau să scape. în trecut moartea unei persoane era privita deschis şi acceptata că atare. O persoana muribunda era aproape întotdeauna îngrijită acasă. Progresele în tehnologiile medicale au făcut că procesul morţii să dispară din ce în ce mai mult din viaţa de zi cu zi. Persoanele aflate către sfârşitul vieţii sunt acum îngrijite în spitale sau în azil. în consecința mulţi oameni sunt mai puţin familiari şi mai puţin obişnuiți cu moartea.

Intervenții chirurgicale agresive au prelungit viaţa, chiar în cazul bolilor cronice (de durată). Astfel unii oameni văd boala că pe un obstacol care poate fi depăşit şi moartea că pe ceva care ar trebui evitat pe cât posibil şi cu orice preț, fără să țină seama de calitatea vieţii. Atunci când se aleg opțiunile de tratament pentru sfârşitul vieţii, trebuie avute în vedere atitudinea proprie faţă de moarte şi orizontul cultural. Discutarea acestor probleme cu persoanele apropiate îi va ajuta pe aceştia să înțeleagă şi să se familiarizeze cu preferințele privind modalitatea de tratament şi să fie pregătiți din punct de vedere emoțional pentru pierderea persoanei dragi.

Comunicarea cu medicul specialistAtunci când este pus un diagnostic de boala incurabila, este important să se comunice

medicului specialist fără echivoc, preferințele şi preocupările pacientului. De asemenea, este de aşteptat că medicul specialist să comunice deschis şi într-o maniera sensibila cu pacientul şi rudele sale. Acesta poate oferi informaţii, răspunsuri la întrebări şi sfaturi. Totuşi, deciziile aparțin în întregime persoanei. Se recomanda informarea cât mai detaliata asupra bolii, iar în cazul unor nelămuriri, trebuie puse toate întrebările necesare. Poate fi de folos redactarea întrebărilor importante înaintea întâlnirii. Întrebările importante care pot fi puse medicului specialist sunt următoarele:

■ Care este diagnosticul? ■ Care sunt opțiunile de tratament? ■ Care sunt efectele secundare ale tratamentului? ■ Ce se poate întâmplă în cazul în care pacientul refuza tratamentul? ■ Cat timp mai are de trăit? ■ Cat de repede trebuie să se ia o decizie, asupra tipului de tratament care trebuie sau nu

folosit? ■ Cum îi va afecta boala pe cei apropiați?

Trebuie explorate toate posibilitățile împreună cu specialistul şi cu rudele. Exista posibilitatea unei ameliorări fizice şi psihice a pacientului comparativ cu alți pacienți. Pot fi momente când sunt dificultăți în înțelegerea medicului specialist. Câteodată este dificil de efectuat o bună comunicare, mai ales când este vorba despre chestiuni legate de sfârşitul vieţii. Atunci când specialistul nu comunica deschis sau evita întrebările, persoana se poate simți frustrată. Înțelegerea faptului că aceste probleme apar câteodată, pot diminua frustrarea persoanei şi să ajute la găsirea unor moduri de îmbunătățire a comunicării.

Comunicarea veştilor proaste unei persoane este totdeauna dificilă. Poate că medicul specialist a oferit îngrijire îndelungată persoanei, poate că se simte apropiat de aceasta. Trebuie să ne amintim că şi acesta este o ființa umană şi de şi se doreşte cunoaşterea a cât mai multe despre boală, nu se poate prezice când se va termina viaţa pacientului. Un studiu recent arata


http://www.sfatulmedicului.ro/Psihologia-cuplului/a-comunica_134

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/frustrare_7250

ca, cu cât un medic îşi cunoaşte mai bine pacientul, este probabil că acesta să supraestimeze speranța de viaţa a pacientului şi să întârzie momentul îngrijirii specifice ultimelor clipe de viaţa. Medicul specialist poate supraestima timpul de supraviețuire, pentru că nu vrea să creadă că un pacient care i-a fost apropiat, nu se simte bine. Poate fi de ajutor consultarea unui alt medic care să emită şi o altă părere.

Anumitor medici le este foarte dificil să le vorbească pacienților despre problemele de la sfârşitul vieţii, pentru că ei văd moartea ca pe o nereuşita profesională. Medicii au fost învățați să vindece bolile şi să salveze pacienții, astfel încât ei pot simți că au eşuat în faţa pacienților. În concluzie trebuie comunicate clar şi concis scopurile.

Până recent şcolile medicale nu predau despre îngrijirea pacienților muribunzi. Prin urmare, mulţi medici pot avea dificultăți în a comunica cu oamenii despre moarte. Pe măsura ce, din ce în ce mai multe facultăți de medicină, cuprind în programa îngrijirea acordată pacienților la sfârşitul vieţii, medicii vor învăța să comunice cu mai mult tact cu pacienții aflați pe moarte. Căutând sprijin din exterior, cum ar fi un grup de sprijin pentru pacienții cu boli incurabile, pot ajuta o persoană să treacă prin acest moment emoțional dificil. Anumiți medici simt că oferă cea mai bună îngrijire posibilă numai dacă oferă cel mai avansat tratament din punct de vedere tehnologic, ca ventilația mecanică. Unii medici au temeri că pot fi dați în judecată pentru malpraxis dacă nu oferă tratamente de înaltă tehnologie, chiar şi în situația în care moartea este sigura. Cea mai buna cale de a evita tratamente medicale nedorite la sfârşitul vieţii, este stabilirea tratamentelor care sunt sau nu dorite de către pacient, care trebuie sa-si comunice gândurile în mod clar şi direct şi sa-si consemneze dorințele în scris print-un document.

Boala poate împiedica o persoana să vorbească deschis cu medicul specialist. De asemenea, acesta poate explica situația în termeni care sunt greu de înțeles. Este de ajutor cooptarea unui membru al familiei la întâlnirea cu medicul specialist. O altă persoană poate fi de ajutor în înțelegerea alternativelor terapeutice. Nu trebuie ezitat să se ia notițe, dacă acest lucru este considerat necesar sau că medicul să fie rugat să explice mai lent

Nu trebuie evitata discutarea chestiunilor spirituale cu medicul, mai ales dacă persoana are credințe religioase care afectează opțiunile de tratament. Deşi nu te poţi aştepta ca medicul să rezolve problemele spirituale, discutarea acestora cu el poate face pacientul să înțeleagă mai bine problemele emoționale. Timpul limitat petrecut cu un medic specialist a fost întotdeauna o preocupare pentru pacienți, dar şi pentru medici. Întâlnirile trebuie pregătite prin consemnarea preocupărilor şi întrebărilor într-un document şi prezentarea acestora în cadrul întâlnirii. Aceasta ajută la amintirea chestiunilor celor mai importante. Dacă un membru al familiei sau un prieten însoţeşte o persoană la întâlnire, trebuie repetat cu această persoană ce parți din discuție trebuie acoperite în cadrul întâlnirii.

Pe măsură ce boala avansează, persoana se poate afla în incapacitatea de a se deplasa la spital sau să-i vorbească la telefon. în cazul în care pacientul doreşte să rămână acasă în ultimele clipe, este bine să desemneze un singur membru al familiei care să comunice cu medicul specialist. Alegerea unei persoane de încredere pentru a transmite mesajele, va fi de ajutor pentru evitarea confuziei provocata de mai mulţi oameni care ar încerca să comunice cu medicul specialist.

În cazul în care pacientul doreşte să rămână acasă în ultimele clipe, este bine să desemneze un singur membru al familiei care să comunice cu medicul specialist. Alegerea unei persoane de încredere pentru a transmite mesajele, va fi de ajutor pentru evitarea confuziei provocata de mai mulţi oameni care ar încerca să comunice cu medicul specialist.

Tratamente medicale agresive pentru susținerea vieţii.Trebuie consultați medicul specialist şi rudele asupra tratamentului pentru susținerea vieţii.


Resuscitarea cardio-respiratorieO decizie dificila poate fi aceea de a hotărâ dacă se doreşte sau nu, efectuarea resuscitării

cardio-respiratorii (CPR), în cazul în care apare stop cardio-respirator. în cazul în care apare stopul respirator şi este efectuată CPR, un ventilator sau un aparat de respirație artificiala poate fi folosit pentru respirația mecanica. Deşi respirația mecanică poate prelungi viaţa, ultimele zile din viaţă pot fi petrecute într-o unitate de terapie intensiva a unui spital, conectat la un echipament de întreținere a vieţii. Persoana poate să nu fie pe deplin conştientă şi poate fi incapabila să vorbească.

Trebuie consultat medicul specialist despre boala, opțiunile de tratament specifice şi şansele de recuperare. Familia este o parte integranta a acestui proces şi trebuie exprimate în mod clar dorințele fata de restul familiei. Unii pacienți care înfruntă moartea, au sentimente precise şi puternice despre CPR şi decizia pro sau contra asupra menținerii vieţii cu aparatura artificială poate fi uşor de luat. în cazul altora, aceasta decizie este foarte dificilă.

Alimentația și hidratarea artificialăO altă problemă importantă a tratamentului este decizia dacă se doreşte folosirea cateterelor

intravenoase (IV) pentru alimentația parenterală, în cazul în care persoana nu mai este capabila să se alimenteze singura. Acest lucru se numeşte alimentație şi hidratare artificială. Un IV este un ac plasat la nivelul unei vene, prin intermediul căruia se administrează lichide, suplimente nutriționale, lichide sau medicamente. O sonda de hrănire poate fi ori un tub inserat în stomac pe la nivelul orificiului nazal (sonda nasogastrică) sau o sondă inserată chirurgical în stomac pe la nivelul abdomenului (gastrostomie sau sonda perigastrică sau sonda G). cât despre o linie IV, suplimentele nutritive lichide, lichide sau medicamente, pot fi administrate prin intermediul unui cateter. O a treia forma de hidratare artificiala, hipodermatocliza, implică injectarea fluidelor direct la nivelul țesutului celular subcutanat.

Pacientul trebuie să discute cu medicul dacă este necesara alimentația şi hidratarea artificiala. Stabilirea unui plan pentru administrarea fluidelor pe cale IV şi pe calea sondei naso-gastrice încă de la începutul bolii, poate fi de folos mai târziu în luarea deciziei de a continua sau a abandona aceste tratamente. Nu trebuie uitată comunicarea în mod clar a dorințelor cu familia şi medicul.

Dializa renalaA hotărâ întreruperea dializei renale, poate fi o decizie dificilă pentru pacienții cu

insuficiență renală. Un pacient cu insuficiență renală poate necesita dializa sau un transplant de rinichi pentru a supraviețui. Insuficiența renală apare frecvent după 10 sau mai mulţi ani de la afectarea inițială renală. Cauza obişnuită a insuficientei renale este o boală cronică ca insuficiența renală cronică sau diabetul, care afectează lent rinichiul şi îi reduce din funcții de-a lungul timpului. Deşi dializa întreține viaţa, nu este un tratament curativ pentru insuficiența renală cronică. În Statele Unite una din 4 persoane aleg să întrerupă dializa şi să primească doar tratament paliativ. Mulţi oameni cu insuficienta renală trăiesc o viaţa activă în timp ce îşi continua în mod regulat dializa. Totuşi, alţii, nu se simt la fel de puternici şi se confrunta cu complicațiile dializei.

Opțiuni de îngrijireDecizia unde să se acorde îngrijirile pe măsura ce boala progresează poate fi dificilă,

dar un plan efectuat în prezent pentru îngrijire, iți poate diminua anxietatea mai târziu. Trebuie discutat cu cei apropiați despre tipul de îngrijire care va fi acordat la sfârşitul vieţii. Trebuie discutate atât aşteptările cât şi dorințele, nevoile, finanțele şi nevoile familiei. Alegerea se poate schimba pe măsura ce se schimba şi boala. Mai multe opțiuni de îngrijire sunt disponibile. Acestea includ îngrijirea în cadrul unui azil, îngrijirea la domiciliu,


http://www.sfatulmedicului.ro/Suplimente-nutritive/suplimentele-nutritionale_1555

http://www.sfatulmedicului.ro/Suplimente-nutritive/suplimentele-nutritionale_1555

îngrijirea la domiciliu asistata de sora medicala sau menținerea vieţii asistata artificial. Îngrijirea la domiciliu

Pacientul poate alege să fie îngrijit acasă, mai ales dacă beneficiază de ajutorul familiei şi prietenilor. Alt factor care poate determina pacientul să ia aceasta decizie, o reprezintă existenta resurselor financiare pentru angajarea unor persoane specializate, care vor contribui alături de familie, la oferirea îngrijirii necesare pacientului. în acest caz îngrijirea pacientului acasă, înconjurat de un mediu familiar, poate fi cea mai buna alegere făcută. Serviciile comunității sunt oferite familiei în vederea îngrijirii pacientului acasă. Se recomanda consultarea medicului curant, în vederea obținerii de ajutor din parte unui azil sau a unui sanatoriu. Pacientul poate edita o lista cu persoanele care pot ajuta familia pentru îngrijirea pacientului, incluzând persoane de la serviciu, de la biserică sau din cadrul comunității. În cadrul comunităților numeroase, există instituții private de management al serviciilor necesare pentru îngrijirea pacientului acasă.

Diagnostic de moarte

În cazul persoanelor muribunde, pot apărea o serie de întrebări şi preocupări legate de ceea ce o să se întâmple, din punct de vedere fizic şi emoțional, la moartea unei persoane. Următoarele informaţii pot fi de ajutor pentru clarificarea acestor întrebări.

Semne ale morţii apropiate

Procesul morţii este la fel de instabil (variabil) că şi naşterea. Ora exactă a morţii nu poate fi precizată că şi mecanismul exact prin care o persoană moare. Cu toate acestea, pacienții aflați în stadiul terminal al bolii, pot prezenta o serie de simptome similare în ultimele momente ale vieţii, indiferent de tipul de boală.

O serie de modificări fizice şi emoționale pot apărea la sfârşitul vieţii, că de exemplu: ■ somnolenta şi slăbiciune excesiva pe măsura ce perioadele de conştientă devin tot mai

rare şi energia generala scade; ■ disfuncții respiratorii: că perioade de polipnee (respirație rapida) alternând cu

bradipnee (respirații rare); ■ halucinații vizuale şi auditive: pacientul vede persoane sau lucruri pe care ceilalți nu le

vad; ■ inapetența, cu diminuarea metabolismului şi pierderea apetitului; ■ disfuncții intestinale şi urinare, că hematurie sau urina neagra şi tranzit intestinal

diminuat (constipatie); ■ modificări ale temperaturii corpului, că stări de hipertermie (febra), alternând cu stări

de hipotermie; ■ disfuncții emoționale, că pierderea interesului pentru lumea din jur şi scăderea

comunicării cu persoanele din jur.

Persoanele muribunde pot prezenta simptome legate de boala specifica. Medicul poate fi întrebat asupra acestor simptome. în cazul în care pacientul a ales azilul, că şi modalitate de îngrijire, echipa de specialişti din cadrul acestuia poate oferi răspunsuri la întrebările legate de procesul morţii. Informarea asupra acestora va facilita înțelegerea a ceea ce urmează să se întâmple.

Tratamentul dureriiTratamentul paliativ poate ameliora o serie de simptome legate de boala, ca greața sau

dispneea (respirația dificilă). Durerea şi controlul simptomelor este o parte importanta a tratamentului bolii şi a îmbunătățirii calității vieţii.


Daca o persoana prezinta dureri în zilele dinaintea morţii, acest lucru se datorează tipului de boală. Unele boli terminale că şi cancerul osos sau pancreatic, sunt mai frecvent acompaniate de dureri decât alte boli terminale.

Durerea şi alte simptome pot fi aşa de importante, încât pacientul se poate gândi la eutanasie. Cu toate acestea, durerea asociata morţii poate fi uşor controlata. Orice durere trebuie comunicata medicului. Multe medicamente şi metode alternative (ca masajul) sunt disponibile pentru tratamentul durerii apărută înainte de procesul morţii. în cazul în care afecțiunea împiedica pacientul să comunice cu medicul, se recomandă că acesta să comunice cu persoanele apropiate. Există pacienți care vor să-şi protejeze familia în legătură cu suferința lor. Cu toate acestea, este indicat ca aceştia să comunice gradul de tolerabilitate al durerii, pentru a putea fi informat medicul curent.

SpiritualitateaSpiritualitatea se refera la sensurile şi scopul în viaţa a unei persoane. Se refera de asemenea

la relația persoanei fata de o putere superioara sau o energie care da sens vieţii. Unii oameni nu se gândesc frecvent la problemele spirituale. Pentru alţii spiritualitatea face parte din viaţa zilnica. Către sfârşitul vieţii, oamenii se gândesc din ce în ce mai frecvent la chestiunile spirituale. Organizațiile religioase oferă confort spiritual multor persoane aflate către sfârşitul vieţii. Alţii pot găsi alinare în explorarea naturii, prin intermediul comunității, consolidând-şi relațiile sau dezvoltându-şi noi relații. Se recomandă unei persoane aflate în stadiul terminal, să se gândească la lucrurile care-i oferă confort şi suport emoțional, la întrebările şi problemele care o frământă şi să nu ezite să ceară ajutorul în rândul prietenilor, familiei, în cadrul azilului sau consilierilor spirituali.

Îngrijirea unei persoane dragiPerioada dinaintea morţii unei persoane, poate fi un timp al maturizării. El oferă persoanei

muribunde, familiei şi prietenilor, posibilitatea consolidării unor relații, împărtăşirii unor amintiri şi acceptării pierderii persoanei dragi. în cazul persoanelor ce îngrijesc pacienți muribunzi, se recomanda comunicarea deschisa cu pacientul. De asemenea este benefic cererea ajutorului altora şi îngrijirea proprie, pentru a evita extenuarea fizică şi psihică.

AutopsiaO autopsie este o examinare minuțioasă a unui cadavru, cu scopul de a stabilii cum şi din

ce cauza s-a produs decesul. Autopsiile nu mai sunt efectuate la fel de frecvent precum erau în trecut, mai ales în cazul în care moartea era iminenta. O autopsie nu este necesara atunci când o persoana moare din cauza unei boli sau afecțiuni care fusese diagnosticata. în cazul în care diagnosticul şi cauza morţii au fost neclare, unele familii pot cere efectuarea unei autopsii. Aceasta poate furniza membrilor familiei informaţii despre bolile sau afecțiunile pe care ei înşişi le pot dezvolta pe viitor. Membrii familiei ar trebui să se intereseze despre costul unei autopsii, înainte de a cere efectuarea uneia

Plângerea unei persoane dragiDurerea cauzata de moartea unei persoane este o reacție normala şi sănătoasă. Este un

proces treptat, care ajuta oamenii să accepte pierderea suferita şi să se adapteze la o viaţa fără persoana draga. De obicei durează 2 sau mai mulţi ani, pentru a trece prin procesul emoțional de pierdere a unei persoane dragi. Deşi durerea pierderii scade cu timpul, semnificația pierderii persoanei dragi nu dispare niciodată.

Oamenii trăiesc durerea fizica şi emoţională în moduri diferite. După pierderea cuiva, supraviețuitorii se întreabă dacă durerea lor este normală. Șocul, negarea, supărarea şi vinovăția, sunt toate reacții obişnuite la pierderea unei persoane dragi. De exemplu o persoana


poate simți manie (furie) faţă de ceilalți membri ai familiei, faţă de o putere supremă sau chiar faţă de persoana care a murit. Sau supraviețuitorii se pot simți vinovați, în cazul în care persoana care a murit a avut o boală de lungă durată şi acum ei se simt uşurați că aceasta a scăpat de suferință. Acestea sunt reacții normale la pierderea unei persoane dragi. Supraviețuitorii trebuie să fie răbdători cu ei înşişi şi ar trebui să caute ajutor şi suport din partea celorlalți. Consilierii specializați pot ajuta unii oameni cu dificultăți în depăşirea procesului de pierdere a unei persoane. Este cunoscut faptul, că ultima dorința a muribunzilor este îndeplinită necondiționat. Foarte multe nume mari ale lumii au avut astfel de dorințe, care de care mai ciudate.


Terapie Ocupațională şi Ergoterapie

Generalități

Terapia Ocupațională (TO): are drept scop ajutorarea oamenilor să îşi recâştige independența în majoritatea ariilor de existenta; aceasta terapie îmbunătățeşte abilitățile cognitive, fizice şi motrice ale persoanelor cu dizabilități şi contribuie la creşterea încrederii de sine şi la reintegrarea socială a unui individ.

Ergoterapia(E)Ergoterapia reprezintă forma cea mai generală de activitate lucrativă cu o sferă mare de

cuprindere. În cadrul ei intră o mare gamă de activităţi - de la cele mai simple, elementare, de tipul muncilor gospodăreşti executate în cadrul spitalului de către bolnavi împreună cu personalul încadrat în acest scop, până la activitățile profesionale diferențiate în funcţie de profilul acestora (croitorie, lucrul manual, atelier mecanic, tâmplărie, agricultură). Important în acest sens este caracterul simbolic al acestor activităţi de exercițiu pentru refacerea aptitudinilor individuale modificate de boală.

În cazul ergoterapiei, se pune accentul pe reeducarea gestualităţii, a îndemânării, dezvoltarea expresivității, readaptarea subiecților la efort şi revenirea lor la o activitate profesională cu efect de resocializare. Prin aceasta bolnavii îşi redobândesc autonomia şi demnitatea. Ele se recapătă într-o manieră simbolică, prin intermediul „obiectelor” produse de aceştia şi a efectelor lor asupra celor care le-a produs.

Activitățile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, contribuie la progresul capacităților de coordonare individuale. Obiectivele pentru activitățile de ergoterapie sunt:

■ dezvoltarea deprinderilor manuale ■ dezvoltarea respectului faţă rezultatele muncii lor ■ consolidarea deprinderilor tehnice ■ consolidarea abilităților de a finaliza lucrul început şi disciplina păstrării materialelor în

ordine ■ educarea răbdării, respectării regulii, cooperarea cu alte persoane în vederea realizării

unor lucrări de grup.

Activitățile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualităţii, a îndemânării, învățarea unor deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivității, readaptarea/adaptarea la efort.

Obiectivele și efectele Terapiei Ocupaționale și ErgoterapieiRolul recuperării și mijloace privind aspectul fizic, psihic, profesional și social. Cele

mai largi domenii de aplicare a T.O. şi E. sunt cele cu specific patologic al psihicului dar şi neuromotorie, pulmonar , reumatologic , geriatric, pedriatic , în general cele tratate în cadrul balneo-fizico-terapiei.

Obiectele principale: ■ înlăturarea tulburărilor funcționale ■ reeducarea mijloacelor de exprimare ( vorbire , atitudine , comportament ) ■ restabilirea independentei pacientului sub aspect psihomotric.

7


Pentru îndeplinirea acestor obiective trebuie evaluat complet şi obiectiv fiecare caz şi se evita stagnarea , regresiunea sau eşecul.

Obiectivele Ergoterapiei sunt legate de solicitarea şi obținerea cât mai rapida a colaborării active a pacientului , apoi pacientul din convingere cu voința şi din propriul lui interes încearcă să se adapteze unei noi situații legate de boala dar şi să se reintegreze în societate.

Funcțiile Ergoterapiei: organizarea unui program de mişcare dirijată în condiții de lucru corelarea recuperării medicale cu recuperarea profesionala , stimularea încrederii în sine a bolnavului, dezvoltarea personalității bolnavului, constatarea capacitaților şi inclinațiilor restante a pacientului

Cele 10 comandamente privind integrarea profesionala ■ Timpul liber ■ Viaţa familiala ■ Locuința ■ Alimentația ■ Instrucția ■ Dreptul de a participa la activități culturale distractive ■ Accesul la mijloace de transport în comun (servicii publice) ■ Asociaţie ■ Situație economică ■ Activități publice (drept de vot)

Factorii care influențează capacitatea de muncă : factori fiziologici, psihologici, mediul de munca conditii sociale.

Recuperarea aspectului profesional : ergoterapia urmăreşte parcurgerea progresiva naturala a etapelor de readaptare la munca folosind gestualităţii specifice acesteia. Când acest scop nu mai poate fi realizat se impune reprofesionalizarea pacientului, acesta fiind testat în atelierul de ergoterapie în privința posibilității sale psiho-tehnice

Reinserţia socială poate fi facilitată prin recuperarea unor elemente şi gesturi de autoservire specifice vieţii de zi cu zi ( igiena corporala, servirea mesei ) . Stimularea şi pregătirea gestualităţii în vederea profesării sau adaptării la activitățile menajere sunt elemente decisive pentru reintegrarea familiara şi sociala

Afecțiunile ortopedico-traumatice afectează persoanele în cauză datorită scoaterii, pe o perioada de timp, din activitățile şi ocupațiile pe care le aveau. Pe lângă suferința fizica generata de traumatism pot avea tulburări ale comportamentului psihic, urmare a izolării ce rezultă din invaliditatea respectivă. Diminuarea acestor efecte ale afecțiunilor cât şi scurtarea perioadei de convalescență se poate realiza apelând în paralel cu actul medical la mijloace recuperatorii care vizează autonomia bolnavului . Scopul urmărit de ergoterapiei este întoarcerea cât mai rapida la viaţa avuta anterior într-o stare fizica şi psihica buna.

Particularitățile Ergoterapiei la subiecții cu traumatisme ale membrelor sunt redobândirea forței mobilității, prehensiunii , coordonării, abilitații şi preciziei la membrele superioare. Dispozitivele folosite de ergoterapeut depind de posibilitățile de reglare şi adaptare a pacientului. Alegerea activităților se face de comun acord cu pacientul , iar instruirea se face treptat urmărind reîntoarcerea la muncă.

T.O. și E. la afecțiunile osteoarticulare, reumatismale și traumatice Aceste afecțiuni pot duce pierderea sau limitarea funcționalității şi alături de kinetoterapie T.O. şi E. sunt metode importante puse în practica corelate cu mecanismele deformației articulare. Aceste afecțiuni pot avea consecințe importante sub aspect fizic , psihic şi socio-profesional. Durata invalidităţii pe care o antrenează imposibilitatea continuării activității avute anterior poate duce la apatie şi indiferentă. În toate cazurile de afecțiuni osteoarticulare


şi reumatismale când durerea nu mai împiedică reeducarea funcţională T.O. şi E. pot fi aplicate prin mijloace de reeducare a poziției de repaus şi strica imobilizare.

T.O. şi E. urmăresc prin ocupație şi muncă corectarea defectelor de execuție a unor mişcări. Principalele obiective ale T.O. şi E. sunt : tonifierea musculaturii şi obținerea unei stări generale bune , prevenirea deformațiilor anchilozelor şi atrofiilor musculare, readaptarea sau reorientarea profesionala. Aspectul esențial al recuperării pacientului este câştigarea amplitudinii şi forței musculare iar din punct de vedere psihic câştigarea cooperării cu terapeutul.

Ergoterapia urmăreşte obținerea unor efecte importante că: Efecte preventive: evitarea evoluției deformațiilor , apariției anchilozelor şi contracturilorEfecte recuperatorii: redobândirea tonusului muscular normal , menținerea articulațiilor

într-o stare buna Efecte educative: subiectul este informat asupra bolii sale în scop terapeutic şi asupra

rezultatelor care se pot obţine

Pozițiile exercițiilor ergonomice trebuie să prevină durerea şi oboseala. Dintre ocupațiile şi lucrul obişnuit pentru recuperarea mâinii reumatice amintim: ■ Jocul cu mingea de tenis (flexia , extensia și pronația) ■ Răsfoitul unor cârti ( manevrând cu degetele foile acestora ) ■ Confecționarea unor biluțe din hârtie ( folosind ambele mâini) ■ Folosirea unor jucării ( ex: titirez – în direcție radială ) ■ Modelarea plastilinei. Prin aceste exerciţii se urmăreşte întărirea aparatului extensor al

degetelor , întărirea interososilor, policelui.

Pentru recuperarea artrozelor mâinii T.O. şi E. recomanda exerciţii: ■ Strângerea repetată a unor obiecte elastice în mână ■ Manevrarea unor obiecte mici

Mişcări folosite în T.O. şi E. pentru recuperarea umărului și cotului: Jocuri şi activități care antrenează concomitent mana , cotul şi umărul : ■ periatul unor obiecte ■ lustruirea unor suprafețe orizontale şi verticale ■ tăiatul cu ferăstrăul ■ înşurubarea unor becuri ■ lovirea de sol a unei mingi şi prinderea ei

Pentru recuperarea afecțiunii reumatice de picior ergoterapia foloseşte aceleaşi exerciţii ca şi kinetoterapia până la un anumit punct.

■ bicicleta ergometrică ■ exerciţii de apucare a unui prosop cu degetele piciorului ■ rularea piciorului pe un cilindru ce se deplasează înainte – înapoi ■ folosirea maşinii de cusut cu pedală


2. Artterapia

Artterapia foloseşte arta că mijloc de expresie pentru comunicarea gândurilor, atitudinilor, conflictelor, sentimentelor mai degrabă decât țintirea spre judecarea produselor finale estetice după standardele externe.

Aceste mijloace de expresie sunt la îndemâna oricui, nu sunt doar daruri artistice. în zilele noastre Artterapia este utilizata cu succes atât în diagnosticarea şi tratarea tulburărilor psihice cât şi pentru optimizare şi dezvoltare personala. Una dintre funcțiile majore ale artterapiilor expresive este încurajarea şi dezvoltarea unor relații interpersonale mai bune şi intensificarea comunicării interpersonale. Artele vizuale ajută persoana să se integreze într-o situație socială, să coopereze în grup.

Participanții au posibilitatea de a-şi elibera tensiunile, de a-şi exprima emoțiile şi de a comunica cu ceilalți prin modalități foarte diferite de cele cunoscute până în acel moment. Pentru a ne putea exprima avem nevoie de multe ori de un mediu sau de un grup care să ne ajute, să ne dea încredere, să ne valorizeze şi să corespundă nevoii de siguranţă.

Tehnicile utilizate în artterapie sunt desenul, pictura, modelajul de plastilina sau lut, colajul din elemente independente (plante sau elemente textile), mişcarea, metafora, teatrul. Gânduri, atitudini, modalități de acțiune, de decizie, tipuri de comunicare şi de relaționare în grup sunt devoalate, aduse la suprafață prin intermediul tehnicilor artistice enumerate mai sus. Participanții au astfel posibilitatea de a se cunoaşte prin intermediul produsului finit realizat. Ei pot observa ceea ce le place sau ce nu le place la propria persoana. Văd cum pot să îmbunătățească propriul comportament şi chiar îşi propun paşi de acțiune pentru o mai bună performanță în situația dată.

Mecanismul psihologic pe care se bazează utilizarea acestor tehnici este proiecția. Artele vizuale constituie o cale de evaluare a personalității, a capacitaților şi dificultăților de a se adapta la mediul social. Problemele neconştientizate sunt exprimate simbolic în produsele creației artistice ale persoanei. Valoarea artterapiei este şi educațională. Participanții învăță astfel să comunice mai adecvat, spontan, să-şi conştientizeze mai clar pozițiile, atitudinile şi să-i înțeleagă mai bine pe cei cu care intră în contact. Efectul constă într-o mai bună socializare, performanță mai bună, relaționare şi comunicare adecvată cu colegii şi şefii.

Desenul nu e numai o modalitate de autocunoaştere şi de autodezvoltare, ci şi un mijloc de comunicare şi de intrare în relație cu alte persoane, prin utilizarea desenului în grup. Culorile alese, tipul de instrument pentru desen, modul în care desenează, suprafață ocupată pentru a se exprima, toate acestea sunt detalii foarte importante pentru cunoaşterea persoanei. Desenul îi ajuta să comunice, să accepte, să se revolte, să coopereze cu colegii de grup.

Există o corespondență între culori şi trăirile, emoțiile, dorințele, nevoile, gândurile unei persoane. Interesant este că nu exista un limbaj universal al culorilor ci fiecare culoare are o semnificație unica pentru fiecare persoana, iar asocierea ţine de experiența persoanei, de structura interna etc. Prin desen membrii grupului au posibilitatea să-şi reamintească întâmplări petrecute anterior, să retrăiască evenimente conflictuale cu cei apropiați şi să ajungă să le vadă acum într-o nouă lumină. Desenul constituie şi un mijloc de forare în timp printre amintiri, şi de aducere la lumina a acelor situații neacceptate, neînțelese şi mai puţin lămurite.

Colajul este realizat prin lipirea sau ataşarea de materiale de o mare varietate pe pânză sau pe hârtie. Pot fi utilizate în colaj: hârtie de orice tip, variate texturi, lucruri moi şi aspre, nasturi, poleială, frunze, semințe. Colajul poate fi realizat în multe feluri similar cu pictura sau jocul cu nisip. Colajul ajută la dezvoltarea imaginației şi a creativității, la deblocarea resurselor participanților, la eliminarea obstacolelor.


abilităţi / pregătire / realizări

CENTRU DE CALIF ICAREPENTRU Î N G R I J I T O A R E

Timişoara: Str. Simion Bărnuţiu, nr. 7, et. II

reşiţa: Str. Lunca Pomostului, nr. 3-5, camera 11

Caransebeş: Str. Mihai Viteazul, nr. 18, et. II

DrobeTa Turnu severin: Str. Aurelian, nr. 46, camera 63

D E V E L O P E Y O U R S E L F

§ 0745042221; 0741138805 � FB.COM/FORMAREPROFESIONALA ½ DEVELOPEYOURSELF.RO

DEVELOPEYOURSELF

ghidul ingrijitorului de batrani

Documents