FLORIAN TĂNĂSESCU

INTRODUCERE ÎN GEOPOLITICĂ

BUCUREŞTI

2008

I. OBIECTUL DE STUDIU, STATUTUL ŞTIIN łIFIC ŞI POZIłIA

GEOPOLITICII ÎN CADRUL ŞTIIN łELOR SOCIO-POLITICE

1.1. Obiectul de studiu

Geopolitica este o ştiinŃă nouă, deşi principii şi demersuri geopolitice sunt

identificate în sfera politică de mult timp. S-a impus în spaŃiul ştiinŃific relativ

recent, iar unele comunităŃi savante au recunoscut-o doar de câteva decenii. Este,

din acest punct de vedere, pe poziŃii inegale cu alte discipline socio-politice din

diferite motive, dintre care importante considerăm că sunt:

- perceperea studiilor efectuate în Germania ca periculoase pentru suportul

pe care îl ofereau politicii externe a Reichului german;

- opoziŃia cercurilor ştiinŃifice franceze (în principal) faŃă de geneza şi

evoluŃia geopoliticii în spaŃiul german;

- indecizia în fixarea registrului obiectivelor ştiinŃifice ale disciplinei şi

schimbarea lor în raport de unele conjuncturi socio-politice şi interese ale

comunităŃilor ştiinŃifice;

- interzicerea cercetărilor geopolitice şi reprimarea cercurilor ştiinŃifice

specializate din fostele state totalitare comuniste;

- manifestarea, după ridicarea „sancŃiunilor” adoptate împotriva

geopoliticii de către regimurile comuniste, a unei atitudini rezervate sau

ostile, punctată de refulări ale criticii „partinice”, care au estompat

procesul de reconsiderare a disciplinei;

- perpetuarea, după al 2-lea război mondial, a unei atmosfere ostile faŃă de

geopolitică în unele comunităŃi ştiinŃifice occidentale.

Pe un plan mai general, disputele ştiinŃifice cu privire la delimitarea mai

clară a sistemului epistemologic al unor discipline socio-politice, care se

înregistrează în perioada interbelică şi, mai accentuat, după încetarea celei de a 2-a

conflagraŃii mondiale, exercită influenŃe asupra evoluŃiei geopoliticii.

2

Fundamentele ştiinŃifice ale disciplinei încep să se configureze la sfârşitul

veacului al XIX-lea, proces care continuă şi în primele decenii ale următorului ev.

Geopolitica parcurge mai multe etape în devenirea ei ştiinŃifică, care îi marchează

demersurile, date fiind evoluŃiile politicii internaŃionale şi sensibilităŃile statelor în

raport cu poziŃiile vecinilor sau ale marilor imperii/puteri. Nu se poate spune,

totuşi, că este o ştiinŃă socio-politică conjuncturală, cu toate că se defineşte şi

redefineşte periodic în raport de circumstanŃe politice (primordial), sociale,

economice, geo-strategice, militare, demografice etc. Acest aspect nu este singular

în peisajul disciplinelor sociale şi politice, procesul de adaptare şi readaptare a unui

domeniu ştiinŃific la schimbările care se înregistrează în planul realităŃilor interne

şi/sau externe este inevitabil. Trebuie reŃinut şi recunoscut însă un aspect particular

în raport cu geopolitica şi anume că este definită în variante diverse, mai mult sau

mai puŃin distanŃate unele de altele, creând impresia de incertitudine a „statutului”

ei ştiinŃific sau, altfel spus, a locului pe care îl ocupă în ansamblul ştiinŃelor socio-

politice. Incertitudinea s-a extins şi asupra obiectului său de studiu, deşi o bună

perioadă de timp, după debutul său la sfârşitul secolului al

19-lea, se părea că obiectivele fixate de fondatori erau acceptate.

Ingratitudinile faŃă de construcŃia disciplinei şi preocupările geopoliticienilor

ataşaŃi cu fidelitate noii ştiinŃe pe care o profesau pentru definirea cât mai clară a

domeniului său de investigare ştiinŃifică au generat (şi generează încă) o

„precipitare internă”, centrată inclusiv pe verificarea validităŃii sistemului său

epistemologic.

O evaluare a definiŃiilor trecute şi actuale date geopoliticii, ne relevă ceea ce

era de aşteptat, că majoritatea specialiştilor au apreciat-o şi o estimează drept

ştiinŃă (fie în devenire – Ion Conea∗, fie constituită – Johan Rudolf Kjellen, Karl

Haushafer∗∗, Peter J. Taylor, Martin Ira Glassner, Anton GolopenŃia, M.

∗ „ŞtiinŃa zilei”, care este „expresia politică a unui ansamblu de elemente geografice care converg către ea” („Sociologie Românească”, an 2, nr. 9-10, 1937, pp. 367 şi urm). ∗ ∗ Din 1931 îşi schimbă poziŃia, afirmând că geopolitica este mai curând un material de construcŃie, decât o ştiinŃă, pentru ca peste cinci ani să o considere „metodă de cercetare”.

3

Popa-Vereş). ŞtiinŃă este considerată şi de către Şcoala geopolitică franceză, fie pe

o formulă parcelară, cu tentă politică („ştiinŃă a germanilor pentru germani”1), fie

în viziune detaşată de naŃionalisme perimate, care îi conferă disciplinei un statut

ştiinŃific bine definit.

Majoritatea instrumentelor ştiinŃifice aflate la dispoziŃia marelui public

(dicŃionare, enciclopedii, crestomaŃii de texte etc.) îi atribuie acelaşi „statut”

geopoliticii.

Au existat şi se manifestă şi astăzi diferite alte poziŃii faŃă de statutul

ştiinŃific al geopoliticii: este apreciată ca fiind o metodă de cercetare (Adolf

Grabowski) sau o „metodă globală de analiză” (Michel Foucher); un „sistem de

cunoştinŃe” (Christian Daudel) precum şi un alt mod de a privi lumea (Yves

Lacoste); este considerată drept teorie sau orientare de cercetare (Paul Dobrescu),

mai este interpretată ca fiind „geografie a relaŃiilor între deŃinătorii de putere”

(P.O´Sullivan); poate fi şi teorie sau doctrină („reacŃionată”, fără specificaŃie şi,

mai nuanŃat, „doctrină social-politică din secolul 20”) etc. Există şi alte exprimări,

care relevă adversitate nedisimulată faŃă de geopolitică, cum este şi cea a

geografului francez Demangeon, ce se depărtează, evident, de spiritul raŃional şi

detaşat al ştiinŃei. Potrivit consideraŃiilor sale, geopolitica „nu e ştiinŃă, ci

«gazetărie» şi, ca atare, «unealtă de stârnit războiul»2.

Al Ńi autori evită să se pronunŃe asupra statutului ştiinŃific al geopoliticii, care

rezultă însă indirect din definirea obiectului său de studiu.

1.2. Statutul ştiinŃific

Obiectivele ştiinŃifice ale geopoliticii, care diferenŃiază numeroşi cercetători

şi universitari, se definesc în conexiune cu însăşi evoluŃia cunoaşterii geopolitice şi

statutul ştiinŃific al disciplinei. Este, necesară, de aceea, o coroborare între cele trei

1 Dragoş Frăsineanu, Geopolitica, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 13. 2 Apud: Anton GolopenŃia, Opere complete, vol. II, Editura Enciclopedică, Editura Univers Enciclopedic, [Bucureşti, 2001], p. 534.

4

aspecte, care, deşi sunt tratate separat, trebuie privite şi analizate unitar, ca

elemente importante de construcŃie a disciplinei.

Pentru Johan Rudolf Kjellen (1864-1922) geopolitica este „ştiinŃa care se

ocupă de studiul pătrunderii organizării politice în teritoriu” şi, în acelaşi timp, „de

studiul mediului politic al poporului” sau, într-o definire sintetică, „învăŃătura

despre stat ca organism geografic”3. DirecŃiile de studiu ale noii ştiinŃe apar mai

clar conturate când universitarul suedez o divizează în trei secŃiuni (subdiscipline),

fiecare având atribuite proprii de cercetare: topopolitica, care studiază aşezarea

statului; morfopolitica, ce îşi propune să investigheze forma statului, frontierele,

reŃelele de comunicaŃii/circulaŃie şi fiziopolitica, care examinează aşezarea statului

după coordonate matematice (latitudine, longitudine), morfologia teritoriului,

resursele naturale4.

Astfel concepută, geopolitica nu studiază statul strict în perspectivă

geografică, cum Kyellen o configurase iniŃial, ci într-un cadru mai larg, relaŃionat

spaŃiilor înconjurătoare, mediului politic intern şi extern etc. Statul, ca entitate sau

„formă vie”, nu poate fi cunoscut în toată complexitatea sa numai de geopolitică,

care este chemată să-şi unească demersurile cu alte domenii de cercetare. „Spre a

cunoaşte integral un stat – relava Anton GolopenŃia – trebuie mobilizate

preocupările privitoare la stat ale tuturor acestor ştiinŃe, pe care Kyellen, le

denumeşte: geopolitică, demopolitică, ecopolitică, sociopolitică, cratopolitică”5.

Astfel, geopolitica (care definea statul/Ńara) studia: aşezarea, înfăŃişarea şi teritoriul

acestuia; demopolitica (sau neamul) – constituŃia poporului, firea neamului;

ecopolitica (sau gospodăria Ńării) – relaŃiile comerciale externe, satisfacerea

nevoilor economice proprii populaŃiei Ńării, viaŃa economică; sociopolitica (sau

3 Apud: Ionel Nicu Sava, Geopolitica. Teorii şi paradigme clasice. Şcoala geopolitică germană, Editura Info-Team, Bucureşti, 1997, p. 68. 4 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Geopolitica, Bucureşti, 2001, p. 7. 5 Anton GolopenŃia, Însemnare cu privire la definirea preocupării ce poartă numele de geopolitică, în Opere complete, vol. II, Editura Enciclopedică, Editura Univers Enciclopedic, [Bucureşti, 2001], p. 533.

5

societatea) – structura socială şi viaŃa socială; cratopolitica (sau guvernământul) –

forma de stat, administraŃia, autoritatea statului6.

Karl Haushofer (1869-1964), personalitate ştiinŃifică controversată, este

considerat drept fondatorul geopoliticii în Germania. Spunem „este considerat”,

întrucât are un contracandidat în persoana geografului Friedrich Ratzel, apreciat

de relativ numeroşi autori ca fiind primul om de ştiinŃă german căruia i se poate

atribui calificativul de fondator al geopoliticii în spaŃiul german.

Dintre numeroasele interpretări pe care le dă obiectului de studiu al

geopoliticii, reŃinem una, datând din 1928, ce pare a explicita mai bine direcŃiile

sale de cercetare. Precizăm că este vorba de o apreciere consemnată în revista

„Zeitschrift für Geopolitik”, atribuită lui K. Haushofer, întrucât publicaŃia a fost

iniŃiată şi se afla sub direcŃia sa. În viziunea acelei aprecieri, „Geopolitica este

teoria dependenŃei evenimentelor politice de teritoriu. Ea îşi are temelia sigură în

geografie, îndeosebi în geografia politică, reprezentând teoria fiinŃelor politice de

pe glob şi a structurii lor. Geopolitica urmăreşte să furnizeze indicaŃii pentru

acŃiunea politică şi să fie îndreptar în viaŃa politică. Ca atare, ea devine o

tehnologie capabilă să conducă politica practică până la punctul la care se produce

avântul novator al acŃiunii. Şi numai cu ajutorul ei, acest avânt ar putea avea drept

punct de plecare pentru realizări ştiinŃa şi nu neştiinŃa. Geopolitica vrea şi trebuie

să devină conştiinŃă geografică a statului!”7.

Analiza operei celor doi „monştri sacri” ai geopoliticii, cu toate reticenŃele

ce se înregistrează de-a lungul timpului faŃă de contribuŃia lor la geneza şi

dezvoltarea disciplinei, oferă şi alte numeroase şi relevante deschideri

interpretative cu privire la aportul ştiinŃific care cădea în sarcina „noii ştiinŃe”.

Unele referiri le plasăm în paginile ce urmează, dar ele nu dau dimensiunea

importanŃei şi valorii scrierilor datorate universitarilor Kyellen şi Haushofer în

6 Apud: I. Conea, Geopolitica o ştiinŃă nouă, în Geopolitica (volum ai cărui autori, în afară de I. Conea, sunt Anton GolopenŃia şi M. Popa-Vereş), Ramuri, Craiova, 1939, p. 6. 7 Apud: I. Conea, Op. cit., pp. 19-20.

6

peisajul general al ştiinŃelor socio-politice. Sperăm ca la o următoare ediŃie a

cursului să dăm extensia cuvenită analizei operei lor.

Tot din raŃiunea condensării textului ne referim în manieră sintetică la alte

consideraŃii privitoare la obiectivele ştiinŃifice pe care geopolitica trebuie să le

înscrie în demersurile sale teoretice şi aplicative. Din analiza acestora, rezultă că

sarcinile ştiinŃifice ale specialiştilor în domeniu sau a celor în devenire nu se

limitează la analiza raportului dintre interesele politice ale unui stat şi spaŃiul

geografic pe care îl deŃine, cum se configurase la începuturile geopoliticii obiectul

său de studiu. Sistematizând opiniile exprimate de-a lungul timpului rezultă că

planurile de investigare, analiză şi interpretare diferă ca extensie, vizând fie

potenŃialităŃile unui stat, fie ale unui grup de state sau comunităŃii internaŃionale

(umanităŃii), în general, în raport de mediul geografic. Sunt diferenŃiate şi în raport

de mediul politic cercetat, care poate fi intern sau internaŃional (naŃional sau

„palnetar”), cât şi în relaŃie de obiective concrete (imediate sau în perspectivă),

între care se înscriu:

• identificarea unor răspunsuri optime privind evoluŃia statului (M.

Popa-Vareş);

• studierea potenŃialului statelor (A. GolopenŃia);

• cercetarea jocului politic dintre state („modelul politic planetar”) (Ion

Conea);

• analizarea unor situaŃii socio-politice concrete (Michel Foucher);

• investigarea cauzelor, manifestărilor şi efectelor rivalităŃii dintre două

mari puteri (Peter J. Taylor);

• realizarea unei noi sinteze între spaŃiu, istorie, resurse morale şi fizice

pentru ierarhizarea puterilor (Christian Daudel);

• urmărirea proceselor de devenire teritorială a statelor şi deopotrivă a

aspiraŃiilor şi mişcărilor care le dau viaŃă în dezvoltarea lor istorică şi

geografică (Gheorghe I. Brătianu);

7

• focalizarea interesului ştiinŃific pe analiza influenŃei puterii maritime

în evoluŃia istorică a statelor (Alfred T. Mahan );

• evidenŃierea importanŃei realităŃilor geografice în politica mondială

pentru a explica poziŃiile strategice diferite ale statelor (Halford

Mackinder );

• identificarea de soluŃii pentru temporarea influenŃei geografice asupra

istoriei, ca modalitate de prevenire a acumulării de tensiuni între

naŃiuni şi de evitare a conflictelor (Halford Mackinder );

• studierea plasamentului statului în contextul spaŃiului global, cu

scopul discernerii bazelor puterii sale şi naturii interacŃiunii dintre

state (Martin Ira Glasser );

• observarea şi analizarea raporturilor internaŃionale care influenŃează

echilibrul politic şi strategic al planetei (François Jayaux).

Obiectivele geopoliticii, după cum se observă, sunt generoase, chiar mai

generoase decât cele prezentate, întrucât există şi alte numeroase interpretări, la fel

ca şi planurile concrete de cercetare pe care le oferă şi le poate realiza. S-ar putea

aprecia, fără să mai luăm în calcul şi zecile de dicŃionare sau enciclopedii, care

prezintă scopurile disciplinei în fel şi chip că ne aflăm în faŃa unui labirint în care

se penetrează dificil, iar ieşirea se găseşte şi mai greu. La o primă lectură a

tabloului direcŃiilor cercetătorilor geopolitice este posibil să se creeze o astfel de

impresie.

Pentru un cercetător cu experienŃă, diversitatea obiectivelor ştiinŃifice pe

care le propune geopolitica nu-l derutează. Este ştiut că primordial pentru orice

demers ştiinŃific este fixarea corectă a obiectivului/obiectivelor concrete ale

cercetării, şi nu în general, care ar favoriza riscul compromiterii sau invalidării

acesteia. În raport de obiective se stabilesc metodele şi tehnicile de investigare şi se

fixează etapele concrete ale demersului ştiinŃific. Probleme pot apărea, aşa cum

s-a demonstrat în evoluŃiile trecute ale disciplinei, atunci când raŃionalitatea

8

ştiinŃifică cedează, fie şi parŃial, locul unor interese care obturează obiectivitatea

sau când datele furnizate de cercetare sunt sechestrate şi utilizate de putere.

1.3. PoziŃia geopoliticii în cadrul ştiinŃelor socio-politice

Ca orice disciplină nouă, geopolitica este în faza în care specialiştii depun

eforturi pentru elucidarea pertinentă a distincŃiilor, interferenŃelor sau asemănărilor

cu alte discipline de graniŃă şi pentru plasarea ei corectă în ansamblul ştiinŃelor

socio-politice. Demersul nu este uşor, cum nu este nici nou. S-a întâlnit şi se mai

întâlneşte încă şi în zona altor ştiinŃe, al cărui sistem epistemologic este considerat

încă fragil şi/sau a căror autonomizare este neîncheiată şi, prin urmare, discutabilă.

Amintim, în treacăt, dezbaterile care au avut loc până nu demult asupra sociologiei

(refulări asupra poziŃiei sale ştiinŃifice mai apar şi astăzi) şi asupra unora dintre

disciplinele sale de ramură (sociologie comparativă) care continuă şi în prezent.

Istoria socială s-a aflat în aceeaşi ipostază, ca şi ştiinŃa politică şi alte discipline

socio-politice, economice etc.

Îngrijorarea unor cercetători şi universitari de carieră faŃă de postura actuală

a geopoliticii, careia îi neagă alura de ştiinŃă sau care susŃin că traversează o

perioadă de recesiune, generează, la rândul ei, unele reŃineri asupra recunoaşterii

autonomizării sale ca disciplină distinctă şi, în acelaşi timp, asupra locului şi

rolului său în sistemul ştiinŃelor socio-politice. Nu negăm faptul că unele obiecŃii

sunt justificate. Ele au fost şi nu vor dispărea, întrucât orizontul cunoaşterii umane

se dezvoltă, iniŃiind procese de fragmentare şi hibridare nu numai în câmpul

ştiinŃelor socio-politice, ci, în general, în orizontul tuturor disciplinelor. Mattei

Dogan şi Robert Pahre au explicat acest fenomen într-o lucrare de referinŃă Noile

ştiinŃe sociale. Interpenetarea disciplinelor∗: „ideea principală pe care o dezvoltăm

este aceea că inovaŃia în ştiinŃele sociale apare, cel mai adesea, şi produce

rezultatele cele mai importante, la intersecŃia dintre discipline. Acest fenomen

constituie totodată cauza şi efectul unei fragmentări neîntrerupte a ştiinŃelor sociale

în specializări înguste şi al recombinării acestor specializări într-o manieră

∗ Tradusă şi editată şi în versiune românească în 1997.

9

transversală, într-o transversală, în interiorul a ceea ce noi numim câmpuri

«hibride». [...]. În fapt, am asistat, în timpul ultimilor treizeci de ani, la mai multe

rupturi şi reajustări în interiorul tuturor ştiinŃelor care nu au echivalent în întreg

mileniul precedent. Că acest proces în curs în ştiinŃele sociale a devenit vizibil doar

în ultimile decenii şi că s-a accelerat rapid în ultima perioadă se înŃelege mai puŃin.

A rămas însă destul timp ca cercetătorii în ştiinŃele sociale să devină deplin

conştienŃi asupra acestui fenomen de specializare – fragmentare – hibridare care se

produce în disciplinele lor şi de care nu Ńine cont conceptul tradiŃional de

«cercetare interdisciplinară»”8.

Pentru delimitarea şi mai clară a obiectului de studiu al geopoliticii, pe care

Anton GolopenŃia îl considera esenŃial pentru recunoaşterea ştiinŃifică a disciplinei,

cât şi pentru evitarea unor eventuale confuzii de esenŃă conceptuală să observăm

care sunt propriile sale articulaŃii în comparaŃie cu alte ştiinŃe apropiate sau mai

îndepărtate.

Cel mai adesea şi chiar cu puŃin timp în urmă geopolitica era asimilată

geografiei politice, dată fiind ascendenŃa ei din geografie. DiscuŃiile pe această

temă au fost pasionante în epoca interbelică, cu unele reflexe şi în deceniile din

urmă. Lămuritoare în acest sens sunt precizările pe care le fac doi autori germani

citaŃi de Ion Conea într-un studiu publicat în 1939: Hennig şi Kerhaltz . Potrivit

acestora, geografia politică oferă o imagine statică a hărŃii politice a lumii, pe câtă

vreme geopolitica relevă dinamica schimbărilor în raport de contexte istorice,

socio-politice, economice, demografice etc. o comparaŃie ilustrativă ar fi în acest

sens între fotografie (geografia politică) şi film (geopolitica), ultimul fiind în

măsură să dezvăluie „forŃe şi puteri în desfăşurare”9.

Caracterul dinamic al geopoliticii îi permite să „vizualizeze” permanent

procesele şi fenomenele ce se produc în plan naŃional, cu alte cuvinte să procedeze

8 Mattei Dogan, Robert Pahre, Noile ştiinŃe sociale. Interpenetarea disciplinelor, Editura Alternative, [Bucureşti], 1997, pp. 7, 12. 9 Ion Conea, Op. cit., p. 72.

10

la analize continui şi să introducă în eforturile de investigare noi mijloace şi

metode de investigare. Astfel, „plecând de la materialul faptic, cuprinzător al

analizei politice, care se va constitui în cadrul analizei geopolitice în resursă

potenŃială pentru afirmarea în exterior a statului”, cercetarea trebuie să se

focalizeze „pe raporturile ce se stabilesc între state, pe baza potenŃialităŃii interne,

în arena internaŃională” 10.

Alte distincŃii care se cer a fi clarificate sunt cele dintre geopolitică,

geografie istorică şi geoistorie.

Geografia istorică, are o vechime considerabilă în raport cu geopolitica,

fiind considerată drept disciplină geografică. O vreme i s-a atribuit şi termenul de

geoistorie, situaŃie care şi în prezent suscită discuŃii şi provoacă confuzii. După

unele aprecieri, relativ recente, geografia istorică ar avea înŃeles de geografie

trecută („veche”) actualizată sau de reconstrucŃie a cadrului geografic al

evoluŃiilor istorice din trecutul îndepărtat sau apropiat al unui stat sau umanităŃii,

prin extensie.

Pentru demersurile ştiinŃifice ale geopoliticii datele pe care le furnizează

geografia istorică sunt, evident, nu numai necesare, ci şi obligatorii, spaŃiul natural

fiind elementul de convergenŃă al celor două discipline.

Geoistoria este considerată de către unii specialişti, chiar în noua sa definire,

drept geografie istorică, iar de alŃii o subramură/subdisciplinară a geopoliticii. În

viziunea acestora din urmă, geoistoria nu are în obiectivul său de cercetare doar

reconsiderarea geografiei, ci şi evenimente politice, sociale, economice etc., care se

desfăşoară în cadrul natural şi se relaŃionează unui aspect sau altul de natură

geopolitică. RelaŃia dintre istorie şi geografie, face trimitere la evoluŃia

comunităŃilor umane în timp şi spaŃiu, fără de care procese şi fenomene politice

actuale n-ar avea înŃeles sau ar avea un înŃeles trunchiat. Cumulul de cunoaştere pe

care şi-l asumă geopolitica prin utilizarea bazelor de date fie ale geografiei istorice,

fie ale geoistoriei are o relevanŃă mai mare sau mai mică în raport de întinderea

10 Dragoş Frăsineanu, Op. cit., p. 17.

11

teritorială, forŃa demografică, puterea economică şi militară a fiecărui stat. Mai

sensibile şi mai încercate la seismele istoriei, care le-au modificat hărŃile

geopolitice, statele mici sau mijlocii conferă o importanŃă pe măsură a celor două

discipline.

Geostrategia este un alt concept redundant în raport de geopolitică. Atât în

limbajul curent, dar şi în cel ştiinŃific termenii îşi găsesc utilizare, chiar dacă nu

întotdeauna sunt plasaŃi într-un context adecvat.

Dacă la început termenului de geostrategie i se atribuia un sens mai restrâns,

având îndeosebi semnificaŃie în planul studiilor militare (releva valoarea deosebită

a unui loc, a unei întinderi), ulterior el a fost extins, dobândind un înŃeles mai larg,

de legătură, întindere, punct/puncte de contact nu numai în orizont militar, ci şi

politic,economic, comercial etc.

Utilizarea conceptului de geoistorie are şi alte conotaŃii, oricum diferite de

cele conferite de „Şcoala «Analelor»” şi reprezenŃii săi, adepŃi ai „respiraŃiei

istorice” largi, sub raport spaŃial şi temporal, în care „lucrau” atât factorul istoric

cât şi cel geografic, într-o simboliză de un tip deosebit. Evident, geoistori ca

promovată de „Şcoala «Analelor»” are reverberaŃii şi în prezent, îndeosebi prin

prelucrarea conceptului de „timp îndelungat” care se întrebuinŃează în cercetările

asupra raporturilor dintre demografie, politică, cultură şi spaŃiu, în contextul

expansiunii lor.

Concluzionând, geopolitica utilizează geoistoria pentru a defini cu mai mare

acurateŃe evoluŃiile în timp ale „hărŃii lumii”, schimbările care se înregistrează

brusc sau progresiv în zestrea teritorială a statelor, relevanŃa şi consecinŃele

acestor schimbări (noi trasee ale frontierelor) pentru trecutul, prezentul şi viitorul

unor naŃiuni. Sintagma „drepturi istorice”, inclusiv în viziunea statului român,

dobândeşte o altă desluşire şi deopotrivă interpretare în condiŃiile când geoistoria

pune în valoare propriile virtuŃi ştiinŃifice.

12

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Dragoş Frăsineanu, Geopolitica, Editura FundaŃie România de Mâine, Bucureşti, 2005, pp. 11-22.

2. Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu,

Geopolitica, Bucureşti, 2001, pp. 5-10.

BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă

1. Anton GolopenŃia, Opere complete, vol. II, Editura Enciclopedică, Editura Univers Enciclopedic, [Bucureşti], 2001, p. 533-534.

13

II.II.II.II. GENEZA ŞI EVOLU łIA GEOPOLITICII (1)

AscendenŃele geopoliticii se pierd în îndepărtarea vremurilor. Se regăsesc în

idei, principii şi acŃiuni ale unor conducători politici sau militari. Invocarea lor nu

trebuie considerată drept o tentativă de forŃare a vechimii sale, întrucât, în

perspectiva sociologiei ştiinŃei, constituirea unei noi discipline este antecedată de

etape succesive, în care se configurează propriile elemente constitutive, cum este

precedată de altele în care poziŃia se consolidează şi se afirmă în peisajul ştiinŃific

naŃional sau internaŃional.

Geopolitica nu este singură în demersul identificării, în trecutul îndepărtat, a

„semnalelor” gândirii şi acŃiunii politice sau militare care să reflecte germinarea

primelor şi rudimentarelor interpretări de factură geopolitică. Sunt numeroase

ştiinŃe socio-politice care îşi revendică antecesorii din vechi epoci istorice, fără să

se considere că este un „abuz” ştiinŃific.

2.1. Premize, percursori, configurări ideatice şi acŃionale

Gheorghe I. Brătianu (1898-1953), cunoscutul istoric şi om politic român,

are, după părerea noastră, una din cele mai interesante şi expresive interpretări a

modului în care se identifică, în trecutul îndepărtat şi apropiat, „principii

geopolitice”, care „au călăuzit acŃiunea suveranilor şi oamenilor de stat, fără ca ei

să le fi definit ca atare”11.

Într-un studiu publicat în 1941, el explică vechimea „politicii aplicată pe

hartă” şi importanŃa ei în devenirea istorică a popoarelor: „Politica aplicată pe

hartă, potrivită necesităŃilor geografice în al căror desen, de atâtea ori în decursul

veacurilor, se înscrie destinul popoarelor: desigur, cu acest înŃeles numai numele

geopoliticii e nou [...] Astfel, de la sfârşitul veacului al XIII-lea, Regele Carol al II-

lea de Anjou, al Siciliei, dându-şi sfatul pentru o nouă expediŃie cruciată, socoteşte

că, mai degrabă decât de a trimite cu mari pierderi de oameni şi risipă de bani

oştile CreştinătăŃii la cucerirea Sfântului Mormânt, e mult mai chibzuit de a bloca

11 Gheorghe I. Brătianu, Geoplitica, factor educativ şi naŃional, în „Geopolitica şi Geoistoria. Revista Română pentru Sud-Estul European”, an I, nr. 1, 1941, p. 7.

14

întâi litoralul Egiptului musulman cu o flotă, de a-i întrerupe negoŃul şi de a-i

ruina porturile; această concepŃie modernă de război economic în serviciul

idealului medieval al luptei pentru cruce, pe care o vor dezvolta pe urmă toŃi

autorii de memorii şi proiecte de cruciade, de la Pierre Dubois francezul, la

Marino Sanuto veneŃianul, este în toată puterea cuvântului o vedere geopolitică.

Iar când, în aceeaşi vreme, regele Angliei, «prin puterea livrelor sterling»,

după cum ne spun izvoarele, câştigă împotriva adversarului său, regele FranŃei,

Filip cel Frumos, alianŃele principiilor de pe continent, vecini cu posesiunile

franceze de la Nord-Est, la Sud-Est, nu este aceasta o concepŃie geopolitică? Sau

când regele francez, prin puterea livrelor din Tours, întoarce împotriva lui Eduard

I al Angliei acest sistem de coaliŃii, şi îndreaptă împotriva lui barajul unor alianŃe

care cuprind litoralul Norvegiei şi al Spaniei, nu este şi aceasta o directivă ce a

trebuit să se desemneze pe pe hărŃile şi portulanele primitive ale vremii?

«Pentru a învinge acest duşman pe care nu-l poate prinde, el trebuie să

caute în toate părŃile mijloace de război indirecte, să se ia asigurări şi chezăşii, să

se ocupe toate poziŃiile din care va putea nelinişti şi primejdui Anglia. El trebuie

să opună, peste tot, continentul Oceanului. El impune puterea sa sau îşi insinuiază

autoritatea în toate statele care îl înconjoară... întinzându-şi stăpânirea pe marea

de la Miazănoapte şi pe cea de la Miazăzi, spre a-i interzice accesul negoŃului

englez». Sunt cuvintele prin care Albert Vandal caracterizează blocusul

continental al lui Napoleon I; cu drept cuvânt istoricul marinei franceze Dl de la

Roncière le aplică, cinci secole mai înainte, politicii lui Filip al IV-lea care,

întocmai ca şi cea a lui Bonaparte, este o geopolitică. Căci ce definiŃie mai

cuprinzătoare putem afla, o sută de ani înainte ca Rudolf Kjellén să fi rostit acest

termen, decât lozinca lapidară a Primului Consul în privinŃa politicii statelor:

«Leur politique est dans leur géographie?».

Sau cum să dăm altă interpretare cuvintelor lui Bismark, care prevedea, în

1879, în legătură cu situaŃia Germaniei între Austria şi Rusia, că «sentimentul de

15

comunitate germană se află la Dunăre, în Stiria şi în Tirol, nu la Petersburg şi la

Moscova»?

Cancelarul de fier, care nu era un colonial, - şi o recunoaştea făŃiş – avea,

cu atât mai mult şi mai puternic, cunoştiinŃa intereselor continentale ale Reichului,

definite de spaŃiul locuit de poporul german”12.

Studiul universitarului român nu se rezumă la cele prezentate în consistentul

extras pe care l-am reprodus. În continuare, face succinte referiri la evenimente şi

oameni din epocile modernă şi contemporană, concluzionând că, în momentul

elaborării studiului, geopolitica putea fi considerată drept ştiinŃă nouă, constituită

deja.

Procesul edificării „noii ştiinŃe” este însă mai complex şi dificil. Gh.

Brătianu a surprins apariŃia unor „principii” de factură geopolitică, care se

identifică în evoluŃia istorică a umanităŃii. Acestea sunt foarte importante şi nu

trebuie ignorate. Sunt importante, întrucât demonstrează predispoziŃia pentru

discernerea politicii unui stat (indiferent de fazele evoluŃiei sale) în raport de

factorii geografiei şi potenŃialităŃile spaŃiului respectiv relaŃionate intereselor şi

aspiraŃiilor capetelor încoronate sau militarilor (şi nu numai ale lor). Astfel de idei,

concepŃii, principii şi deopotrivă strategii militare crează teren favorabil apariŃiei

preocupărilor ştiinŃifice care să germineze geopolitica. Pe acest teren se

construieşte, treaptă cu treaptă, edificiul noii ştiinŃe.

HărŃile utilizate de liderii politici şi militari erau instrumente de orientare în

spaŃiu, concepute şi realizate în urma studiilor de teren. Ele reprezintă în plan

orizontal suprafaŃa terestră şi maritimă micşorată conform unei scări de proporŃie şi

realizată potrivit unei proiecŃii cartografice. Utilizarea hărŃilor presupunea atunci

ca şi acum cunoştinŃe temeinice geografice, demografice, economice, militare etc.

şi solicita imaginaŃia pentru conceperea unor variate strategii politice şi militare.

Concepute pentru a răspunde unor interese şi aspiraŃii tot mai diverse, realizate în

12 Gheorghe I. Brătianu, Op. cit., pp. 1-9

16

parametrii profesionali amelioraŃi progresiv şi cu mijloace din ce în ce mai

moderne, hărŃile devin puncte de convergenŃă între specialişti, îndeosebi geografi,

militari, demografi, istorici şi politicieni, care conferă importanŃă utilizării lor

pentru evaluarea unor situaŃii politice sau militare conjuncturale sau în perspectivă.

Harta devine, astfel, instrument ştiin Ńific indispensabil geopoliticii.

Studiile întreprinse de geografi îi implică, volens nonlens, în trendul apariŃiei

geopoliticii. Astfel, geografia este prima dintre ştiinŃe care deschide orizontul spre

interpretarea mai adecvată a spaŃiului nu doar în sens strict geografic, ci tot mai

complex, prin prisma factorului uman, al populaŃiei, fără de care noŃiunea de

teritoriu nu ar avea sens în perspectivă geopolitică. Gândirea geografică se implică

activ, după deschiderile din secolele XVI – XVII, în investigarea procesului de

apariŃie şi evoluŃie a statelor în incidenŃa mediului natural. ConcepŃia deterministă

care se conturează în veacurile amintite ia o extensie considerabilă în secolele

următoare, contribuind la apariŃia punctului de vedere geopolitic atât în Europa cât

şi peste ocean, în SUA.

Spuneam înainte că alături de geografie şi ştiinŃa militară are propria

contribuŃie la cristalizarea şi dezvoltarea concepŃiilor geopolitice. Strategi militari,

preocupaŃi de destinele unui stat în jocul complex şi imprevizibil al relaŃiilor

internaŃionale, nu imaginau doar pe hartă vectorii potenŃiali ai afirmării puterii

acestuia. Ei concepeau simultan alternative strategice care să potenŃeze acŃiunea

politico-militară. Pe măsura lărgirii cadrului raporturilor internaŃionale, concepŃiile

geostrategice depăşesc caracterul „parcelar”, zonal, luând treptat o extindere tot

mai mare, strategia militară dobândind o deschidere globală.

Componenta politică a fost şi este indispensabilă pentru geopolitică. Dacă

avem în vedere traseul construcŃiei teoretice a geopoliticii precum şi sursele care

au fundamentat această construcŃie, aşa cum s-au configurat în demersurile lui

Johan Rudolf Kjellen, unul din fondatorii disciplinei, atunci filonul politic îl

regăsim în „ştiinŃele statului”. Aceasta era etapa istorică pe care o parcurgea,

atunci, geopolitica în devenirea ei ştiinŃifică. De atunci şi până în prezent

17

componenta politică a geopoliticii s-a lărgit şi accentuat şi prin contribuŃia

ştiinŃelor politice.

Într-o epocă contemporană în care cunoaşterea umană a dobândit caracter

exploziv, în dinamica geopoliticii au apărut şi apar noi şi importante surse care îi

întregesc şi dezvoltă atât sfera teoretică cât şi cea aplicativă.

2.2 Factori şi procese socio-politice care exercită influenŃă asupra reflecŃiei

geopolitice

Geneza şi evoluŃia gândirii geopolitice nu poate fi judecată făcând abstracŃie

de contexte istorice, socio-politice, economice, militare etc. trecute sau actuale,

cum nu poate fi evaluată decât ca parte inseparabilă a reflecŃiei umane, în general.

Fiecare din componentele sale are propriul specific şi o traiectorie care este

diferenŃiată de altele, dar care are şi puncte de convergenŃă.

Dezvoltarea umană din cele mai vechi timpuri şi până în prezent în orizont

politic, este o luptă permanentă pentru putere, susŃinută cu mijloace, metode şi

instrumente care se rafinează, este adevărat, dar care nu schimbă esenŃa şi sensul

luptei. Raporturile de forŃă domină societăŃile şi statele în „interiorul” cât şi în

„afara” lor, chiar şi atunci când funcŃionează consensul şi echilibrul, obŃinute, în

majoritatea situaŃiilor, tot ca reflex al ameninŃării cu forŃa sau al forŃei.

„Lumea veche”, cu întreaga ei încărcătură ideatică şi faptică, se „oferă” ca

un „teritoriu” imens de studiu care, în perspectiva enunŃată, poate aduce noi

argumente în favoarea „antecedentelor” geopoliticii. Nu credem că este necesar să

ne oprim, pentru obiectivele noastre, asupra evoluŃiei umane din acele vremuri. La

rândul său, feudalismul, un sistem socio-politic închistat, prizonier al dogmelor

religioase şi al fărâmiŃării excesive sub aspect administrativ teritorial, nu ne

conferă o perspectivă atrăgătoare pentru interpretarea exercitării puterii statelor în

raport de condiŃiile geografice.

18

Renaşterea şi Reforma sunt cele ce produc schimbarea modulului de gândire

şi de acŃiune al europenilor, subordonat şi vexat vreme de veacuri de Biserică şi

InchiziŃie, aflată în slijba sa. Reforma, în principal, are meritul esenŃial de eliberare

a individului de dogmele medievale, descoperind ”deliciul” spiritului critic. Dacă

aceasta este „starea” la nivel de individ, starea la nivel macrosocial şi continental

înregistrează mutaŃii semnificative, îndeosebi în planul viziunilor economice,

comerciale, politice şi militare. Este o Europă care rupe barierele feudalismului în

tendinŃa dezvoltării schimburilor economice, între comunităŃi atât în spaŃiul

continental, cât în cel extracontinental. Europa începe „aventura” descoperirii,

cunoaşterii şi exploatării „teritoriilor de peste mări”. Cu aceasta se încurajează şi

dominaŃia Europei asupra lumii. Mediterana, considerată până atunci fieful

europenilor, este înlocuită cu Oceanul Atlantic, iar popoarele care sunt vecine

oceanului emit pretenŃii de hegemanie europeană, apoi planetară.

PrezenŃa europenilor în America de Sud şi de Nord, în Africa şi Asia,

schimbă viziunea asupra spaŃiului, care începe să fie privit şi la scară continentală

şi planetară. CirculaŃia mărfurilor stimulează apariŃia germenilor societăŃii

burgheze, care reclamă expansiune tehnică, tehnologică, ştiinŃifică, culturală şi

deopotrivă raŃionalitate în toate domeniile de activitate (economică, politică,

socială, demografică ş.a.m.d.). Şi fiind o societate prin excelenŃă concurenŃială,

asistăm la un adevărat periplu al apariŃiei şi decăderii puterilor europene, care

devin, cu puŃine excepŃii, şi puteri coloniale. La început Portugalia şi Spania sunt

nu numai „cărăuşi ai lumii”, ci şi puteri militare maritime, ulterior în competiŃie

intrând Olanda, Anglia, FranŃa, Suedia, Imperiul Otoman (ca putere asiatică, dar cu

prezenŃă militară şi în Europa).

Schimbarea axei comerciale europene, prin decăderea rutelor mediteraneene

şi creşterea importanŃei celor nord-continentale, generează, treptat, diminuarea

hegemaniei spaniole şi, concomitent, ascensiunea forŃei economice şi militare, şi în

acelaşi timp, a influenŃei politice a Angliei, care se perpetuează până în pragul

izbucnirii primului război modial.

19

Decalajele care se instalează în sec. al XVIII-lea între marile puteri

europene, din punct de vedere al forŃei efective pe care o deŃin precum şi al

spaŃiilor care se află sub controlul lor, crează pericole pentru stabilitatea

continentală, care era echivalentă, în acea perioadă, şi cu stabilitatea internaŃională.

Apare ideea de echilibru european, idee care dobândeşte circulaŃie şi consistenŃă

politică în următorul secol, când este trecută pe agenda priorităŃilor diplomatice.

Mirajul puterii are însă noi candidaŃi la hegemanie europeană: Austria, care devine

imperiu sub Habsburgi, Prusia şi Rusia. Mai vechi puteri, precum Spania, Olanda,

Portugalia, Anglia, FranŃa, Suedia, se simt ameninŃate, motiv pentru care se

lansează pe agenda diplomatică cu un nou obiectiv: prevenirea instaurării unui

sistem hegemonic continental. Un echilibru fragil se instalează în spaŃiile

geopolitice ale bătrânului continent, care se frânge relativ des prin războaiele

„locale” şi care este ameninŃat de dezvoltarea rapidă a unor noi puteri europene

(Germania, Italia) şi extraeuropene (SUA, Japonia), care revendică un loc în

Pantheanul marilor puteri.

Epoca modernă înseamnă nu numai industrializare, cu efecte benefice asupra

dezvoltării economice în general, extinderea şi modernizarea reŃelelor de

comunicaŃii şi comunicare, adoptarea unui nou stil de viaŃă de către indivizi şi

grupuri sociale, expansiunea şi diversificarea vieŃii ştiinŃifice, culturale, artistice,

dezvoltarea liberă a gândirii umane, care atinge performanŃe nebănuite în trecut, ci

şi o nouă organizare socio-politică în care principiile liberalo-democratice în

ascensiune antrenează la viaŃa politică şi civică mase de oameni, inerte până atunci.

NoŃiunile de „popor” sau „naŃiune”, care erau lipsite de conŃinut în viziunea

marilor puteri, devin ferment revoluŃionar în condiŃiile circulaŃiei şi adoptării

ideologiilor şi doctrinelor politice democrate. „Secolul naŃiunilor” nu este o

sintagmă lipsită de conŃinut. Popoare şi naŃiuni se trezesc şi se implică activ în

viaŃa politică, idealurile de libertate, autonomie, independenŃă sau suveranitate

influenŃând mulŃimile care vor libertate, democraŃie şi o viaŃă decentă în „interior”,

raporturi nonconflictuale, bazate pe înŃelegere şi cooperare în „exterior”. ConştiinŃa

20

apartenenŃei la un spaŃiu geografic, pe care popoare şi populaŃii îl revendică ca

făcând parte din zestrea lor etnică, conferă problemelor reconstrucŃiei statelor,

recunoaşterii independenŃei şi suveranităŃii naŃiunilor o dimensiune europeană şi,

ulterior, planetară.

Spiritul cartezian, chiar dacă nu este în spiritul statelor puternice, cu tendinŃe

hegemoniste, trebuia luat în calcul şi de către acestea, întrucât forŃa mulŃimilor le

ameninŃa poziŃiile. Puterea se construieşte şi se obŃine, cum bine se cunoaşte, în

circumstanŃe complexe, factori sau condiŃii diverse, diferenŃiate de la o Ńară la alta,

fiind cei/cele care le favoriează. O trăsătură este însă comună deŃinătorilor de

putere, cu atât mai mult cu cât în joc se află interese şi aspiraŃii ale statelor mari şi

puternice: nici-un imperiu (sau mare putere) n-a renunŃat ad hoc şi benevol la acest

atribut esenŃial al politicii, ceea ce a menŃinut o stare de incertitudine în raporturile

interstatale şi/sau internaŃionale. Este şi cauza esenŃială a acumulării de noi

tensiuni şi contradiŃii între statele puternice, în pofida unor simptome politice care

se configurau ca indicatori importanŃi ai evoluŃiei raportului de forŃe mondial:

- unele puteri, erodate din interior, şi cu poziŃii nesigure în raport cu altele,

erau predispuse să se prăbuşească;

- mişcările de emancipare naŃională manifestă tendinŃa de extindere şi

accentuare, complicând raporturile de putere dintre state;

- reglementările internaŃionale în materie de norme, proceduri şi

instrumente politice, juridice etc., care îşi dovediseră importanŃa, se cer

să fie extinse şi recunoscute în practica internaŃională pentru prevenirea

stărilor conflictuale; ordinea în plan mondial, deşi era un concept

acceptat şi recunoscut de numeroase puteri, în practica politică era

ignorat;

- statul-naŃiune este noua „unitate de măsură” a vieŃii politice

internaŃionale, în calitate de instituŃie politică reprezentativă a unei

naŃiuni, pe care mişcările de emancipare naŃională le-au mobilizat şi

21

antrenat în acŃiuni de anvergură ce vor schimba harta lumii nu peste mult

timp.

Ordinea mondială, fragil întreŃinută şi până atunci, se rupe în 1914. Prima

mare conflagraŃie mondială se declanşează. Interese meschine, orgolii nemăsurate,

mirajul puterii şi al dominaŃiei, competiŃia pentru resurse şi noi pieŃe de desfacere,

în contradicŃie cu aspiraŃiile milioanelor de oameni, sunt principalele motivaŃii ale

declanşării războiului, atribuite fiind statelor puternice din punct de vedere

economic şi militar.

ExperienŃa este tristă şi profund antiumană, provocată parcă de „somnul

raŃiunii” pe care numai un anticrist demonic îl putea produce. Războiul, ca un

imens „laborator” social, politic şi militar, are reverberaŃii în planul gândirii şi

acŃiunii fiin Ńelor umane, atât la nivel de indivizi, cât şi la nivel de grupări sociale.

Vechile ideologii, doctrine, programe sau platforme politice înregistrează

schimbări importante, readaptându-se din mers noului curs istoric. Readaptarea

este, însă, o operaŃiune dificilă pe care unele curente sau partide politice n-o pot

suporta, cum este cazul cu unele partide monarhice sau conservatoare, care îşi

încetează existenŃa. AspiraŃiile frânte ale numeroaselor grupuri sociale şi

extinderea sufragiului universal cheamă la viaŃă civică şi politică milioane de

oameni care încep să utilizeze cel mai eficace instrument politic democrat:

alegerile.

Regulile jocului politic democrat încep să fie cunoscute şi de către populaŃie

din alte spaŃii geopolitice: centrul şi răsăritul Europei, Asia, Africa, America

centrală şi de sud. Pentru unele comunităŃi umane exerciŃiului democratic se

desfăşoară în propriul lor stat naŃional, ca efect al prăbuşirii unor mari imperii

multinaŃionale (Austrio-Ungar, Rusesc) şi obŃinerii independenŃei prin forŃa

împrejurărilor. Aşa după cum revolta americanilor împotriva coloniştilor britanici

de la sfârşitul veacului al 18-lea a condus la obŃinerea independenŃei SUA, tot aşa

mişcările naŃionale din Europa şi alte continente, fie imediat după război, fie mai

târziu au drept rezultat creearea sau întregirea a numeroase state – naŃiuni.

22

ForŃa ideilor ca şi situaŃia catastrofală generată de război se dovedesc a fi

mai puternice decât marile imperii sau state. Explozia socială postbelică produce

importante dizlocări şi mutaŃii politice, unele, este adevărat efemere, altele de

lungă durată, cum a fost instalarea şi domnia bolşevismului în Rusia. După marea

schizmă a cultului creştin, care conduce la accentuarea diviziunii confesionale a

umanităŃii, începând cu 1917, odată cu accederea comunismului „de rit” rusesc la

putere pe o imensă suprafaŃă a Terrei, asistăm şi la divizarea ideologică, mai întâi

pe formulă „bolşevică” / comunistă, ulterior şi în variantă fascistă. Cele două

ideologii prin efectele lor în plan politic, social, moral, etic şi filosofic conduc

umanitatea spre o nouă catastrofă mondială, în condiŃiile în care se părea că

„lecŃia” războiului au readus-o la realitate. Organizarea lumii postbelice reflecta

acest aspect important, inclusiv în perspectivă geopolitică. Puterile învingătoare se

străduiesc să creeze un sistem de garanŃii internaŃionale care să vegheze pacea

lumii şi să prevină noi conflicte armate. Procedeul nu este nou, întrucât şi până în

1919/1920 când este transpus în practica diplomatică, a fost utilizat în plan

regional. Nouă este însă extensia, care cuprinde întreg mapamondul, cum noi sunt

reglementările şi normele care pun în mişcare mecanismele organizaŃiei ce are

drept misiune principală menŃinerea păcii prin promovarea şi asigurarea securităŃii

colective: Societatea NaŃiunilor.

Pentru prima dată, la orizontul politicii internaŃionale apare o organizaŃie de

tip suprastatal, cu caracter universal, care are rolul nobil, important, dar şi ingrat de

a asigura un climat socio-politic întemeiat pe „buna vecinătate”, spirit concesiv,

predispoziŃie pentru dialog şi cooperare între state şi naŃiuni, cu alte cuvinte de a

crea un cadru general de dezbateri democratice şi de adoptare a unor hotărâri

importante care să preîntâmpine conflictele. Geografia lumii, dacă Societatea

NaŃiunilor se dovedea capabilă de misiunea pe care i-a încredinŃat-o naŃiunile

libere ale lumii, avea şansa să nu se mai modifice, oferind geopoliticii noi şi

interesante argumente pentru alte deschideri interpretative, analize şi concluzii.

23

Şansa pe care o are geopolitica se năruie, la fel ca şi pacea lumii. Statele

totalitare (în postură de mari puteri mondiale – Germania nazistă, Italia şi Japonia

fasciste, Rusia comunistă) sfarmă edificiul păcii universale, construit cu speranŃe,

dar şi cu dificultate după 1918, împingând umanitatea spre un nou şi grav conflict

militar. O situaŃie paradoxală apare în relaŃie cu geopolitica: este în expansiune

prin instituirea păcii verseilleze şi sistemul internaŃional de securitate colectivă,

cum este în expansiune şi în raport de interesele hegemonice şi expansioniste ale

Reichului german. Un „moment” favorabil este ratat, date fiind interpretarea

nefavorabilă care se dă utilizării propriilor sale cercetări, remarcabile de altfel, de

către oficialităŃile naziste.

Desfăşurarea războiului, maschează o vreme poziŃia tranşant contestatare la

adresa geopoliticii, manifestată de cercuri ştiinŃifice din statele democrate, care va

apărea însă imediat ce ultimile zvâcniri ale războiului încetează.

Lumea se reculege din nou, reconstrucŃia reîncepe, dar costurile umane şi

materiale sunt uriaşe, incomparabil mai mari, decât cele provocate de primul război

mondial. Caruselul schimbărilor socio-politice şi economice, dar şi al celor

înregistrate pe alte planuri intră în funcŃiune la turaŃii mici, la început, apoi din ce

în ce mai rapide. Umanitatea este din nou în febra transformărilor. Vechi filosofii,

ideologii sau doctrine decad, făcând loc altora care se dovedesc a fi mai bine

articualte aspiraŃiilor şi trebuinŃelor populaŃiei, ca şi evoluŃiei raporturilor

internaŃionale. Valorile occidentale sunt în pericol de populismul agresiv practicat

de ideologia comunistă, care în primii ani postbelici are audienŃă nu numai în

statele ocupate de Armata Roşie, ci şi în Vest, partide socialiste, social-democrate,

fiind primele în situaŃia de a modifica programe politice.

Capcanele propagandei pacifiste, susŃinută masiv de Kremlin, se dezvăluie

însă după câŃiva ani de la încheierea celui de al 2-lea război mondial. Moscova

renunŃă la subterfugii pentru a apăra propria împărăŃie instituind blocada asupra

„noilor democraŃii populare” din Europa. După chinezi, ruşii sunt unici în lume, la

vremea respectivă, în ridicarea unui zid autentic, care să separe, să izoleze un

24

teritoriu, în cazul lor Berlinul comunist de restul teritoriului capitalei Germaniei.

Este un act politic, în primul rând, care semnifică începutul unui nou război,

cunoscut sub denumirea de războiul rece, care a avut ca efect „îngheŃarea”

raporturilor Occidentului cu „sistemul mondial comunist” şi confruntarea

periculoasă dintre URSS şi puterile democrate, îndeosebi cu SUA. AmeninŃările

proferate de ruşi, declanşează o acerbă cursă a înarmărilor, cu potenŃial real de

modificare a graniŃelor prin noi conflicte armate.

Izolarea tot mai accentuată a sistemului comunist, care se extinsese atât în

Asia (China, Coreea de Nord, Vietnam), cât şi în America Centrală (Cuba) prin

exportul de revoluŃie, eşecul propagandei Moscovei şi a sateliŃilor ei, care nu mai

poate induce în eroare pe cetăŃenii oneşti ai democraŃiilor tradiŃionale, profunda

criză economică, financiară şi morală care afectează URSS-ul şi blocul statelor

comuniste, atitudinea ostilă a populaŃiei, care alimentează revolta, conduc la

prăbuşirea regimurilor totalitare comuniste.

Căderea regimurilor comuniste, fenomen socio-politic de anvergură,

previzibil de altfel, se înscrie în registrul unor scenarii care au în obiectiv

configurarea unor noi raporturi pe arena internaŃională.

Au trecut aproape două decenii de când centrul şi răsăritul Europei, în urma

unor „revoluŃii de catifea” (cu excepŃia României), a înregistrat, potrivit

scenariului, revenirea la regimuri democratice, de esenŃă parlamentar –

constituŃională. Este o perioadă în care s-au produs schimbări importante în

diapazonul politicilor internaŃionale, având ca fundal renunaŃarea ruşilor la

confruntarea ideologico-militară cu Occidentul şi relansarea demersurilor pentru

„coexistenŃă paşnică”, pentru o diplomaŃie a parteneriatului între foştii adversari

din timpul „războiului rece”.

Schimbările au ca suport o nouă viziune a Kremlinului asupra politicii

interne, care este orientată spre reforme democrate granduale, coroborată cu

redefinirea politicii externe a fostului stat sovietic, ale cărui direcŃii esenŃiale au

constat în:

25

• diminuarea procesului de înarmare al marilor actori internaŃionali;

• preocuparea pentru stabilizarea şi securizarea zonelor cu porenŃial

conflictual ridicat;

• renunŃarea la doctrina „suveranităŃii limitate”, lansată în vremea lui

Leonid Brejnev, care justifica intervenŃiile militare ale Moscovei

(Afganistan, Cehoslovacia);

• adoptarea unei poziŃii mai flexibile faŃă de foştii „parteneri” socialişti

din Pactul de la Varşovia şi CAER, inclusiv faŃă de tendinŃele acestora

de emancipare;

• dezangajarea militară din spaŃiul exterior frontierelor URSS şi crearea

unui sistem de securitate bazat pe aranjamente cu SUA şi deschidere

spre Europa (cu o Germanie reunificată);

• flexibilizarea diplomaŃiei sovietice care înregistrează succese în

detensionarea raporturilor cu Occidentul şi în crearea unei alte imagini

în mass-media.

Scenariul, al cărui artizan principal a fost Mihail Gorbaciov, funcŃionează o

vreme în parametrii scontaŃi de acesta, generând speranŃe că încetarea „războiului

rece” şi deschiderea unei noi ere în relaŃiile internaŃionale pot deveni realităŃi ale

lumii contemporane. S-a dovedit însă, aşa cum de altfel este cunoscut, că politica

este un spaŃiu al iluziilor şi nu al certitudinilor. SperanŃele liderului comunist de la

Kremlin în salvarea socialismului prin reformarea democratică „din interior” şi

prin inaugurarea unei epoci în care dezideratul „coexistenŃei paşnice” reale între

sisteme socio-politice diferite, state şi naŃiuni să se împlinească, se năruie treptat.

MutaŃiile care au loc în spaŃiul Imperiului sovietic şi al foştilor sateliŃi ai Moscovei,

adoptarea unor poziŃii care depăşesc cadrul scenariului de către partenerii

occidentali, conduc la înlăturarea lui Gorbaciov, la prăbuşirea URSS-ului şi la

schimbarea graduală a atitudinii şi practicii politice a Rusiei în ansamblul relaŃiilor

internaŃionale. Din acel moment (1991) şi până în prezent asistăm la metamorfoze

al căror sens constau în:

26

• Structura bipolară de putere (URSS şi SUA) a raporturilor

internaŃionale este înlocuită cu una monopolară (SUA, care devine

superputere dominantă pe scena vieŃii politice mondiale).

• Vacuumul de securitate, generat de retragerea trupelor ruseşti în

interiorul spaŃiului „gestionat” de Kremlin, este „acoperit” de

extinderea spre est a NATO, statele fost comuniste renunŃând la

„protecŃia” Rusiei.

• łările din centrul şi estul Europei care îşi reorientează politica externă

spre Occident îşi redefinesc interesele naŃionale; afirmarea acestora în

planul relaŃiilor cu „vecinătăŃile imediate” intră în coliziune cu

politica promovată de Ńările limitrofe faŃă de propriile grupuri etnice

minoritare.

• Rolul şi atribuŃiile organizaŃiilor internaŃionale se modifică; forŃa de

înrâurire a ONU scade prin autoatribuirea poziŃiei de superputere de

către SUA; are loc o extindere a organizaŃiilor şi organismelor

europene în spaŃiul ex-sovietic; sunt create noi instituŃii şi organisme

de cooperare regională.

• „Centrul imperial” rusesc, a cărui existenŃă chiar în „epoca

Gorbaciov” n-a încetat, se relansează ulterior în raporturile specifice

Rusiei Ńariste şi URSS-ului cu forŃele „naŃionaliste”, cu tendinŃele

secesioniste şi independentiste ale foştilor „sateliŃi” sau „republicilor

unionale”. Astfel, „centrul imperial” sprijină „f ăŃiş elementele

rusofone şi organizaŃiile refractare ideii separării de Rusia” şi totodată

,,încurajează suspiciunile, frustrările şi complexele istorice

psihoetnice ale naŃionalităŃilor prin manipulări propagandistice, şantaj

economic şi diplomatic şi chiar operaŃiuni încredinŃate serviciilor

secrete, unităŃilor speciale ale armatei”. (Mihai Milca). Efectele

politicii imperiale ruseşti în prezent constau, în primul rând, în

perpetuarea unor stări conflictuale latente sau declanşate prin

27

încurajarea şi susŃinerea unor tensiuni interetnice în fostele republici

unionale din Caucaz (Gruzia, Georgia, Armenia) şi Europa (Ucraina,

Republica Moldova, republicile baltice), care se constituie în surse de

insecuritate regională.

• În corelare cu politica neoimperială, Rusia lui Vladimir Putin

modifică şi strategia militară, afirmând voinŃa de a interveni în spaŃii

învecinate CSI sau FederaŃiei Ruse unde vieŃuiesc grupuri minoritare

etnice de origine rusească, în cazul în care acestea ar fi opresate, de a

trece la un nou program de modernizare şi dotare a armatei, de a crea

noi centre de putere mondială prin promovarea unor raporturi

privilegiate cu China, India, Iranul etc.

• RecrudescenŃa, la scenă planetară a terorismului, care perturbă şi

ameninŃă grav pacea şi securitatea internaŃională.

• AscendenŃa evoluŃiilor periculoase ale ecosistemului, care încep să

aibă ecou în sfere politico – diplomatice ce sunt determinate să

elaboreze strategii de combatere a degradării mediului înconjurător.

Noul curs al evoluŃiei raporturilor internaŃionale are şi o altă componentă,

care contrabalansează atitudinea iritată a Moscovei – iniŃiativele şi demrsurile

Uniunii Europene, al cărui rol, nu numai continental, este în ascensiune.

Dominanta gândirii şi acŃiunii politice contemporane, nu este însă confruntarea, ci

flexibilizarea poziŃiilor pentru realizarea unor compromisuri rezonabile,

favorabile deschiderii şi competiŃiei nonviolente.

28

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Florian Tănăsescu, Sociologia relaŃiilor internaŃionale, în Sinteze (Anul IV), Facultatea de RelaŃii InternaŃionale şi Studii Europene, FundaŃia România de Mâine, Bucureşti, 2005, pp. 23-26.

2. Dragoş Frăsineanu, Geopolitica, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, pp. 16-22.

BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă

1. Ion Mitran, Pamfil NichiŃelea,

Politologie, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pp. 109-121.

29

III. GENEZA ŞI EVOLU łIA GEOPOLITICII (2)

Contextele socio-politice, dar şi economice, demografice, religioase,

tehnico-ştiinŃifice, militare etc., reprezintă surse importante pentru reflecŃia

geopolitică, fiind deopotrivă şi factori care îi influenŃează evoluŃia. Este o evoluŃie

sinusoidală, cu ascendenŃe şi descendente, cu recunoaşteri şi recuzări, cu afirmări

spectaculoase în plan teoretic şi aplicativ, dar şi cu retrageri fortuite, care i-au

restrâns aria de manifestare ştiinŃifică.

3.1. Debuturi, ascendenŃă, criză, renaştere. Fazele evolutive ale geopoliticii

Potrivit istoricului Gheorghe Brătianu, în evoluŃia geopoliticii se

configurează o primă şi îndelungată epocă, care poate fi definită drept perioada

premizelor. Ea se prelungeşte până la apariŃia concepŃiei deterministe care

influenŃează gândirea umană, în general, schimbând planurile de judecată şi

interpretare a fenomenelor şi proceselor din natură şi societate. Determinismul

geografic, social şi politic au un anumit rol în conturarea viziunii geopolitice, Jean

Bodin (1570-1596) este primul care formulează mai explicit ideea că mediul

geografic impune / determină anumite stări de spirit şi forme de organizare socială,

de la care oamenii nu se pot sustrage. Înaintea lui, din perspective diferite, exprimă

unele idei cu privire la condiŃionările mediului asupra vieŃii sociale Herodot,

Democrit, Aristotel, Strabo, Ibn Haldun.

În veacul al XVIII-lea, scrieri datorate lui Charles Montesquieu

(1689-1755) şi Anne Robert Jaques Turgot (1727-1781) se referă şi la influenŃa

factorilor geografici asupra manifestărilor politice şi, respectiv, asupra principiilor

de guvernare ale societăŃii.

Contemporan cu cele două mari personalităŃi ale lumii savante franceze,

Johan Gotfried Herder (1744-1803), un personaj la fel de ilustru, dar al

cercurilor ştiinŃifice germane, realizează o istorie a civilizaŃiei bazată pe ideea că

30

evoluŃia umanităŃii este un şir de perfecŃionări, care constituie însăşi scopul istoriei.

„Herder – aprecia E. SperanŃia – dă [...] o adevărată istorie a civilizaŃiei, în stilul

lui Voltaire (subl. în text – n.n.), dar de nenumărate ori se întrevede aici, înŃeles în

chip cu totul just, ceea ce numim azi: determinismul faptelor sociale [...]”13

Henry Thomas Buckle (1822-1862), este unul „dintre cei dintâi scriitori

englezi care, însuşindu-şi concepŃia determinismului ideologic, apare influenŃat de

opera lui Aug[uste] Comte ”14.

Exprimarea cea mai clară a opŃiunii deterministe sociologice o întâlnim la

Émile Durkheim: condiŃiile de viaŃă ale oamenilor le determină comportamentul,

inclusiv conŃinutul conştiinŃei lor.

În viziunea multor precursori, determinismul, inclusiv cel geografic, nu

apare ca având un caracter rigid sau fatalist: „Aristotel vorbea de condiŃiile de

aşezare şi resurse în vederea realizării idealului autarhic al cetăŃii; Ibn Haldun

sublinia influenŃa climei, naturii solului şi alimentaŃiei asupra fenomenelor sociale,

menŃionând însă că factorii naturali sunt mai consistenŃi în raport cu fenomenele

politice; J. Bodin remarca influenŃa climei asupra caracterului popoarelor şi

ocupaŃiilor populaŃiei, fără s-o transforme în fatalitate; iar Montesquieu releva că

factorii geografici, şi mai ales clima, influenŃează «spiritul legilor», iar această

influenŃă apare cel mai adesea mediată de instituŃiile politice”15.

Determinismul adoptat de către unii geografi este cel mai important în

perspectiva apariŃiei geopoliticii, generând trecerea de la etapa precursorilor la cea

a iniŃiatorilor . Este o etapă intermediară, ce se apropie foarte mult de „momentul”

constitutiv al disciplinei, în care se configurează orientări esenŃiale în plan teoretic

şi aplicativ. Karl Ritter (1779-1859), Friedrich Ratzel (1844-1904), Paul Vidal

de la Blanche (1845-1918) sunt cei care consideră geografia drept cauză a vieŃii

sociale (vocaŃia geografică a vieŃii sociale este „factor condiŃionat şi nu

13 Eugeniu SperanŃia, Introducere în sociologie, tomul I, ediŃia a II-a, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1944, pp. 90-91. 14 Ibidem, p. 113. 15 Mică enciclopedie de politologie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 126.

31

cauzator”)16. Ultimii doi geografi sunt şi iniŃiatori de noi direcŃii de cercetare:

Ratzel este creatorul antropogeografiei în Germania, iar Vidal de la Blanche al

geografiei umane în FranŃa. CondiŃiile pentru apariŃia noii ştiinŃe sunt create.

Cu Rudolf Kjellen şi Karl Haushofer geopolitica are doi fondatori de marcă,

care îi dau numele şi o dotează cu o proprie construcŃie teoretico-aplicativă. Noua

ştiinŃă, care parcursese deja două etape în evoluŃia ei, intră în perioada clasică a

evoluŃiei sale în care se dezvoltă şi îşi consolidează poziŃia în sistemul ştiinŃelor

socio-politice, inclusiv sub raport instituŃional. Se configurează sistemul academic,

apar publicaŃii de specialitate, se constituie şcoli naŃionale de geopolitică, care

„colorează” traiectoria disciplinei cu poziŃii partizane naŃionale, ce intră în

coliziune şi provoacă reacŃii şi contrareacŃii nefavorabile ştiinŃei.

„Războiul” dintre cercurile ştiinŃifice geopolitice din FranŃa şi Germania pe

tema „trădării” deontologiei profesionale în favoarea aservirii disciplinei

intereselor militariste ale Ńării de către geopoliticienii germani, este

contraproductiv. Anatema aruncată asupra geopoliticii germane se răsfrânge multă

vreme negativ asupra traseului evolutiv al disciplinei.

Al doilea război mondial se încheie cu înfrângerea Germaniei naziste şi a

aliaŃilor ei. Şcoala geopolitică germană este grav afectată, mulŃi dintre componenŃii

ei deturnându-şi preocupările. În acest context, ia naştere geografia militară, pe

care unii o consideră ramură a geopoliticii.

Lumea postbelică nu poate uita ororile îndelungatului conflict armat,

sancŃionând pe cei care au fost socotiŃi vinovaŃi de carnagiul uman, de distrugerile

materiale, de schimbarea cursului vieŃii pentru sute de mii sau milioane de oameni.

Geopolitica intră într-o perioadă de recesiune, care debutează odată cu instalarea

păcii (1945) şi se prelungeşte până în anii '80. Este perioada cea mai dificilă pentru

geopolitică din întreaga sa evoluŃie istorică, întrucât, în baza acuzaŃiei că a furnizat

argumente în formarea expansionismului Germaniei hitleriste şi politicii sale

rasiste, este negată ca disciplină ştiinŃifică. Efectele sunt imediate şi dramatice:

16 Ibidem.

32

unele comunităŃi ştiinŃifice sunt desfiinŃate prin forŃa legii (Germania Federală,

R.D.G., U.R.S.S. şi celelalte state ale blocului comunist) sau intră într-o perioadă

de letargie care le apropie de pragul disoluŃiei (FranŃa), altele îşi continuă

activitatea mascând preocupările prin atribuirea unor nominaŃii diferite (Anglia,

S.U.A); geopolitica şi/sau discipline de graniŃă sunt eliminate din învăŃământul

academic; cercetători şi universitari sunt arestaŃi şi condamnaŃi la închisoare, se

sinucid sau sunt asasinaŃi prin diverse „proceduri”, iau calea exilului sau renunŃă la

practicarea geopoliticii; publicaŃii şi grupuri instituŃionalizate de cercetare dispar;

se instalează, ca în Evul Mediu, o atmosferă de teamă, incertitudine şi confuzie în

numeroase comunităŃi ştiinŃifice, contraproductivă pentru cercetări geopolitice.

Sunt şi unele excepŃii, cum este spaŃiul Americii de Sud, unde geopolitica

continuă să existe şi chiar să înregistreze evoluŃii pozitive (Columbia, Argentina,

Brazilia), care nu schimbă însă imaginea generală de criză în care se află aceasta.

O analiză mai atentă, în perspectiva cercetărilor concrete şi a rezultatului acestora,

ne relevă însă o altă situaŃie. În peisajul publicistic se identifică nu puŃine lucrări,

studii, articole care conduc la ideea că geopolitica n-a sucombat. Astfel, pe de o

parte se înregistrează o „cădere liberă”, care este reală, şi, paradoxal, pe de alta, o

continuare a studiilor şi producŃiei ştiinŃifice consacrate geopoliticii şi „zonelor”

limitrofe disciplinei.

Represarea geopoliticii, asupra căreia vom reveni, este constatată, deci nu

poate fi pusă la îndoială, chiar dacă pentru regimurile comuniste din centrul şi

răsăritul Europei adevărul referitor la dimensiunile şi consecinŃele represiunii s-a

aflat târziu şi incomplet după 1988/1989. Motivele reprimării sunt mascate

ideologic, la fel ca şi lipsa interesului pentru cercetări în acest domeniu din partea

unor cercuri ştiinŃifice occidentale, cu precădere europene.

Sub paravanul războiului rece, marile puteri învingătoare în al doilea război

mondial (SUA, Anglia, URSS) recurg fie la afişarea unei detaşări regizate faŃă de

geopolitică, fie la utilizarea instrumentelor represive pentru dezarticularea şi

anihilarea structurilor academice şi de cercetare, unde acesta funcŃionau.

33

Condamnarea în bloc a Germaniei pentru declanşarea celui de al doilea război

mondial, pentru modificarea frontierelor sale exterioare prin forŃă, masca propria

lor responsabilitate pentru practici geopolitice care vizau fie acelaşi obiectiv, fie

altele. Acordul de la München (1938), dintre Anglia, FranŃa, Italia şi Germania

permite Reichului nazist invadarea şi dezmembrarea Cehoslovaciei. Pactul de

neagresiune dintre URSS şi Germania din august 1939 viza împărŃirea între cele

două puteri totalitare a Centrului şi Sud-Estului Europei, cum şi înŃelegerile de la

Yalta (februarie 1945) au statornicit noi sfere de influenŃă geopolitică între URSS,

Anglia şi SUA, în virtutea cărora ConferinŃa de pace de la Paris din 1947 a trasat

noi graniŃe pe harta Europei în favoarea îndeosebi a Uniunii Sovietice. Astfel,

URSS-ul dobândeşte întinse teritorii din Polonia şi România, la care se adaugă

„cedarea” întregului spaŃiu central şi răsăritean al Europei care va fi „administrat”

în conformitate cu interesele Moscovei vreme de peste o jumătate de veac.

Niciuna din cele trei puteri care au rolul esenŃial în organizarea lumii

postbele şi în configurarea unor noi raporturi geopolitice zonele sau universale nu

era dispusă să gireze recunoaşterea geopoliticii şi mai ales să-i acorde libertatea de

a studia şi mediatiza propriile practici geopolitice. Şi totuşi, cum afirmam, chiar şi

în acest context nefavorabil, se consemnează apariŃia unor lucrări şi studii în SUA

şi Anglia de esenŃă geopilitică, care utilizează conceptul de geografie politică, pe

care de altfel literatura de specialitate americană şi britanică l-a respins şi înaintea

confruntării dintre cele două blocuri antagoniste politico-militare: occidental –

democrat şi răsăritean – totalitar comunist.

Geopoliticienii europei, cu excepŃia celor englezi şi francezi (care refuză să

recunoască geopolitica), recurg la subterfugii (aşa cum s-a întâmplat de fiecare

dată în condiŃii de criză), plasând studiile lor în sfera altor discipline

socio-politice şi evitând utilizarea termenului de geopolitică.

Criza geopoliticii se prelungeşte până în anii '80 când încep să apară unele

simtome care reflectă reapariŃia interesului ştiinŃific (şi nu numai a acestuia) faŃă de

34

cercetările geopolitice. Relansarea interesului în SUA, Anglia şi FranŃa nu este

întâmplătoare. Lumea se afla în apropierea unor evenimente şi procese

socio-politice care anunŃau schimbări importante. Era evident că argumentele

oferite geopoliticii deveneau nu numai utile ci şi indisponibile pentru geostrategii

occidentali. Colapsul regimurilor comuniste se apropia şi scenarii pentru

reorganizarea lumii postcomuniste erau imaginate la diverse niveluri şi structuri

politico-militare.

„Tonul” pentru renaşterea interesului pentru geopolitică îl dau

geopoliticienii americani şi francezi. Astfel, AsociaŃia Geografilor Americani,

începând cu anul 1980, are în cadrul ei un grup specializat care studiază teme de

geografie politică, iar din anul următor, în FranŃa, se editează un altas geopolitic şi

geostrategic, urmat, în 1982 de constituirea unui institut specializat în geopolitică,

care editează o publicaŃie periodică. Şi, deloc surprinzător, dacă avem în vedere

scenariile din anii '88 - '89, NATO organizează sub egida sa prima conferinŃă

postbelică având ca temă geopolitica.

Tentativele de cosmetizare a comunismului (în varianta „comunism cu faŃă

umană”, model Mihail Gorbaciov) sunt încercări disperate de a opri creşterea

adversităŃilor cobailor umani din fostele regimuri totalitare, care ameninŃau cu

prăbuşirea întregului edificiu al sistemului socialist. Era prea târziu însă;

inevitabilul se produce: fostele state comuniste sunt cuprinse de febra renunŃării la

vechiul sistem socio-politic şi reconstruirii democraŃiei de tip occidental, la care

trebuiseră să renunŃe în 1945, odată cu ocuparea lor de către Armata Roşie.

Schimbările care se produc în centrul şi răsăritul Europei este semnalul

declanşării „campaniei” propriu zise de reconsiderare şi renaştere a geopoliticii.

Astfel, deceniul '88 - '90 reprezintă o primă etapă a fazei noi, de reconstrucŃie a

disciplinei, urmată de o alta, care se prelungeşte până în prezent de ascensiune,

dezvoltare şi consolidare a geopoliticii ca ştiinŃă socio-politică.

Destrămarea blocului comunist generează o situaŃie complexă, inclusiv sub

raport geopolitic, atât la nivelul fiecărui stat european, cât şi la nivel regional şi

35

global. Echilibrul mondial, bazat pe un sistem bipolar (SUA – URSS), nu mai este

valabil. SUA iau pe cont propriu rolul „şefului de orchestră mondială”. În spaŃiul

ex comunist apar conflicte locale care conduc la divizarea Cehoslovaciei şi

Iugoslaviei, tensionează raporturile interetnice, care refulează uneori cu violenŃă,

pe fondul apariŃiei unor simptome sociale care ameninŃă stabilitatea socio-politică.

Renaşterea geopoliticii, în acest context, dar şi în relaŃie cu altele ce nu au fost

menŃionate, este semnalul pentru dezvoltarea cercetărilor în domeniul geopoliticii,

care furnizează material pentru numeroasele apariŃii editoriale, articole sau studii,

comunicări şi referate ştiinŃifice ş.a.m.d. Se poate afirma că din '80 şi până în

prezent, cu toate reŃinerile care s-au manifestat şi se manifestă încă geopolitica este

într-o accentuată şi remarcabilă expansiune pe toate planurile: teoretic, aplicativ,

instituŃional, producŃie ştiinŃifică, recunoaştere academică, aspecte care sunt

semnalate în partea din curs consacrată şcolilor naŃionale de geopolitică.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Dragoş Frăsineanu, Geopolitica, Editura FundaŃiei România de

Mâine, Bucureşti, 2005, pp. 59-61.

BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă

2.

Mică enciclopedie de politologie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pp. 125-126.

36

IV. ŞCOLI NA łIONALE DE GEOPOLITIC Ă (1)

Geopolitica debutează ezitant, date fiind circumstanŃele enunŃate. Atât

debutul, cât şi evoluŃia acesteia pot fi mai bine surprinse şi înŃelese focalizând

interesul şi analiza pe spaŃiile naŃionale şi comunităŃile ştiinŃific care se constituie

în aceste spaŃii.

4.1. Şcoala geopolitică germană

TradiŃional, germanii şi francezii s-au aflat în stare de conflict, generat de

rivalitatea dintre cele două state, primii fiind acuzaŃi de naŃionalism exagerat, de

obsesia pentru un propriu teritoriu mărit, ceilalŃi de imperialism cultural. Obsesia

îşi are obârşia în unificarea târzie a statelor germane, în contextul în care politica

mondială era dominată de FranŃa, Anglia, Rusia etc. Mai era alimentată şi de lipsa

unei pieŃe extinse pentru debuşeuri, care era deja acaparată de alte state şi

exploatată în propriul lor beneficiu.

Elitele politico-militare germane pătrunse de ideea „spaŃiului vital”,

orientează gândirea socio-politică autohtonă spre imaginarea şi instrumentarea

unui aparat teoretico-conceptual, care aplicat geografiei, să fie în măsură că

genereze răspunsuri la provocările relaŃiei dintre mediul natural şi politica

Germaniei, în perspectiva intereselor colective (poporului). Prin proclamarea

politicii mondiale de către al II-lea Reich (1892), în Germania se crează un spaŃiu

incitant de cercetare în perspectivă geopolitică, în care se implică specialişti din

sfera civilă, dar şi militară.

Studiul geografiei în orizont politic devine atractiv, generând chiar deturnări

de la preocupări profesionale, cum este şi cazul zoologului Friedrich Ratzel care

se orientează spre cercetări de factură geopolitică. Paradoxul însă, deşi unii dintre

exegeŃii operei sale îl consideră „patronul” disciplinei (întemeietorul acesteia), în

opera sa nu utilizează niciodată termenul de geopolitică∗. Convins fiind „de atracŃia

∗ Este adevărat, însă, că în analizele sale întâlnim conceptul de geospaŃii (geospaŃiul american, de exemplu).

37

şi importanŃa cercetării geografice”, după o călătorie de studii în SUA şi Mexic

(1874-1875), Ratzel se consacră studiului antropogeografiei şi geografici politice17.

Publică două volume consacrate antropogeografiei, apoi, în 1897, lucrarea

„Geografie politică”, după lansarea strategiei politice a celui de al II-lea Reich de

către împăratul Wilhelm al II-lea. În intervalul 1882-1897, când redactează şi

tipăreşte lucrările respective se produce şi tentativa lui Ratzel de sistematizare

ştiinŃifică a imensului material empiric furnizat de geografie, conferind direcŃii noi

de cercetare în geografie. El deschide astfel orizontul studiilor geografice spre

universul social uman. Fenomenele şi procesele sociale le relaŃionează celor

politice astfel încât explicarea virtuŃilor sau servituŃilor geografiei unui stat

dobândeşte un alt sens în condiŃiile în care aceasta (geografia) este conexată cu

însăşi evoluŃia puterii statale. Dintre principalele teze şi idei care rezultă din

lucrările sale publicate în intervalul menŃionat, reŃinem pe următoarele:

- spaŃiul modelează atitudinea şi comportamentul populaŃiei;

- discordanŃa dintre spaŃiu şi populaŃie apare în condiŃiile în care suprafaŃa

statului fie este locuită de un număr prea mare de locuitori, fie este, din

contră, prea întinsă în raport cu populaŃia, spaŃiul geografic insuficient

conducând la foamea de spaŃiu;

- spaŃiile subpopulate devin atractive pentru populaŃia spaŃiilor

supraaglomerate, care migrează spre primele, generând fenomenul de

colonizare externă;

- importanŃa „spaŃiului” maritim este „mobilă”, schimbătoare, determinând

ciclul oceanic (după Atlantic, Oceanul Pacific va avea cel mai mare rol);

- noŃiunile de „poziŃie” şi de „spaŃiu” trebuie bine definite şi interpretate:

„PoziŃia corijează, supradimensionează sau subdimensionează spaŃiul” 18;

- graniŃa, pe lângă semnificaŃia ei tradiŃională de hotar sau de fâşie de

pământ care desparte statele între ele, are şi o altă interpretare

geopolitică, fiind considerată drept un indicator important al creşterii şi

17 Paul Dobrescu, Alina Bârgoanu, Op. cit, p. 21. 18 Apud: Nicu Sava, Op. cit., p. 47.

38

descreşterii puterii unui stat; ea poate fi asemănată cu un „organ periferic

al statului”19.

- statul ia naştere în jurul unui „punct central” (Mittelpunkt), de la care

pornesc cercuri concentrice de energie şi vitalitate, care cuprind spaŃiul

aflat între graniŃe, ultimul dintre acestea fiind reprezentat chiar de

graniŃele statului care, potrivit aprecierii lui Ratzel, reprezintă „periferia

teritoriului statal, economic şi al poporului”20; statul, prin aceasta, este şi

un „organism” care încorporează şi o anume parte a suprafeŃei Terrei,

astfel că trăsăturile sale sunt generate atât de particularităŃile populaŃiei

care vieŃuieşte pe întinderea sa cât şi de cele ale pământului (în înŃeles de

planetă), cele mai importante particularităŃi fiind spaŃiul (das Raum),

aşezarea (das Lage), graniŃele (die Grenzen), punctul central sau centrul

statal (Mittelpunkt)21.

Personalitatea şi opera lui Friedrich Ratzel se înscriu în trendul constitutiv al

geopoliticii. Fie că i se atribuie onoranta poziŃie de întemeietor al geopoliticii

germane, fie că nu, acest rol fiind recunoscut generalului şi universitarului Karl

Haushofer, Ratzel are o contribuŃie importantă la edificarea bazelor noii ştiinŃe

precum şi la întemeierea şcolii germane de geopolitică.

Înainte cu un an de trecerea în nefiinŃă a jurnalistului şi profesorului

universitar Friedrich Ratzel, în 1903, se înregistrează, pentru prima dată în

Germania, utilizarea termenului de geopolitică. Cât de mult s-a dorit ca să fie

cunoscut elitelor ştiinŃifice şi politice acest termen, nu se ştie. Cert este că Robert

Sieger, cel care introduce în circuitul ştiinŃific din Germania termenul prin

intermediul prestigioasei publicaŃii „Geographische Zeitschrift”, într-o prezentare a

unei lucrări datorate lui Kjellen, are o poziŃie negativă atât faŃă de noŃiunea de

geopolitică cât şi faŃă de concepŃia autorului suedez privitoare la noua ştiinŃă, pe

care o apreciază ca fiind „puŃin reuşită”.

19 Paul Dobrescu, Alina Bârgoanu, Op. cit., p. 25. 20 Apud: Nicu Sava, Op. cit., p. 48. 21 Ilie Bădescu, Ioan Mihăilescu (coord.), Geopolitică, globalizare, integrare, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2003, p. 17.

39

Chiar dacă debutul conceptului care anunŃa iminenŃa apariŃiei geopoliticii în

spaŃiul ştiinŃific german este nefericit, după câŃiva ani asistăm la o minirevoluŃie în

construcŃia noii discipline sociopolitice datorată, în mare măsură, contribuŃiilor lui

Karl Haushofer, dar şi ale lui Erich Obst, Herman Lautensach, Otto Maull,

Albrecht Haushofer precum şi publicaŃiei iniŃiate de Haushofer „Zeitschrift für

Geopolitik” (1924-1944).

InstituŃionalizarea relativ rapidă a geopoliticii se datorează, într-o

considerabilă măsură, şi eforturilor depuse de Haushofer, devenit general în primul

război mondial. Deşi înfrângerea Germaniei (sau poate tocmai datorită acestui fapt)

este de natură să nu creeze condiŃii expansiunii disciplinei, acesta se produce

totuşi, inclusiv sub raport instituŃional.

La un an de la încetarea conflagraŃiei mondiale – 1919 -, geopolitica devine

disciplină de studiu universitară, pentru ca după cinci ani să înregistreze un succes

notabil prin generalizarea cursurilor de geopolitică la nivelul întregului învăŃământ

german.

Din 1921, când Karl Haushofer devine titular pe geopolitică la Universitatea

din München, fiinŃează şi o catedră de specialitate, fondată de acesta, pe care o

conduce până în 1933, după care o cedează fiului său, Albrecht.

Recunoaşterea rolului prof. K. Haushofer în crearea şcolii germane de

geopolitică, ca şi recunoaşterea importanŃei ştiinŃifice a noii discipline se produce

în 1934, când acesta este ales preşedinte al Academiei Germane. Alegerea sa în

înalta demnitate ştiinŃifică la un an de la instalarea hitlerismului la conducerea

Germaniei nu este lipsită de semnificaŃie, mai ales pentru cei care l-au judecat şi

condamnat pe omul de ştiinŃă german după 1944. Semnificativă, dar din punct de

vedere instituŃional este şi transformarea Catedrei de geopolitică de la

Universitatea din München în Institut de Geopolitică22.

22 Dragoş Frăsineanu, Op. cit., p. 32.

40

Opera şi activitatea profesorului Haushofer, chiar dacă s-a considerat că au

slujit nazismul german, se cer a fi judecate cu detaşare şi în spiritul obiectivităŃii

ştiinŃifice.

A fost, în primul rând, autor al unor lucrări fundamentale despre geopolitică:

„Geopolitica Oceanului Pacific” (1924), „ImportanŃa geografică şi politică a

graniŃelor” (1927), „Geopolitica pan-ideilor” (1931), „Geopolitica de astăzi”

(1934), „În apărarea geopoliticii germane” (1945). Principalele sale idei, teze şi

concepŃii cu privire la geopolitică şi utilitatea ei sunt următoarele:

- instinctul de expansiune izvoreşte dintr-un complex de cauze, cele mai

importante fiind cele de natură geografică;

- frustrările Ńării şi ale populaŃiei după primul război mondial motivează

expansiunea geopoliticii ca ştiinŃă în Germania;

- geopolitica întemeindu-se pe date ştiinŃifice poate contribui la

raŃionalizarea politicii, întrucât nu are poziŃii partizane (de stânga sau de

dreapta), respingând influenŃele ideologice sau doctrinare;

- schimbarea cu cea mai importantă miză politică, economică şi militară

care trebuia să se producă în politica mondială (din epoca interbelică) ar

fi constat în formarea unui puternic bloc continental cuprinzând Europa,

Nordul şi Estul Asiei, cu participarea Rusiei, care reprezenta un pilon

esenŃial al noii proiecŃii geopolitice;

- frontierele unui stat au o „viaŃă politică proprie”, nefiind o linie

geometrică fixă şi imuabilă, ci o entitate cu un drept propriu de existenŃă;

- geopolitica apărării şi a securităŃii unei Ńări nu poate fi redusă doar la

apărarea graniŃelor fizice, ci şi a celor spirituale care, uneori, sunt mai

importante decât frontierele ce constituie limita teritoriului unui stat;

- viziunile unor popoare şi/sau naŃiuni cu privire la prorpiul lor spaŃiu de

vieŃuire, care nu coincide cu limitele propriului lor stat, se exprimă prin

pan-idei etnice (pangermanism, panhellnism, panslavism);

41

- contracararea presiunilor SUA şi URSS asupra Europei se putea realiza

prin crearea unei confederaŃii de state europene, în cadrul căreia se vor

respecta „drepturile naŃionale interne ale tuturor membrilor săi, fără nici

o formă de presiune naŃională” şi se va „recunoaşte dreptul fundamental

al fiecărui european de a vorbi limba care corespunde sufletului

poporului său”23.

K. Haushofer este, negreşit, o figură emblematică pentru geopolitică ca

disciplină socio-politică, în general, precum şi (sau mai ales) pentru şcoala

germană de geopolitică. Reconsiderarea aportului său ştiinŃific şi reevaluarea

poziŃiilor sale în relaŃie cu nazismul, proces început de mai mult timp şi care are

rezultate notabile până în prezent, repune în drepturile sale fireşti o personalitate,

ale cărei traiectorii existenŃiale au fost marcate de ingratitudini, adversităŃi, invidii

ale altora pentru ştiinŃa sa şi pentru o anume verticalitate a poziŃiei pe care a

promovat-o, inclusiv în condiŃiile cele mai dificile, chiar dramatice pentru el şi

familia sa∗. Pe undeva, destinul său este asemănător, în această perspectivă, cu cele

ale profesorului Mihail Mănăilescu, acuzat de comunişti că a servit ideologia

fascistă sau ale sociologului şi geopoliticianului român Anton GolopenŃia, acuzat

de colaboraŃionism cu regimul antonescian.

Haushofer a fost o personalitate care ecranează pe alŃi reprezentanŃi ai şcolii

germane de geopolitică din perioada interbelică şi din timpul celei de a doua

conflagraŃii mondiale. Cu Haushofer se încheie însă o epocă de realizări şi

dezvoltare a studiilor de geopolitică în Germania şi se deschide o alta, nefastă, nu

numai pentru comunitatea ştiinŃifică germană, ci şi pentru alte cercuri academice şi

de cercetare îndeosebi din statele europene.

23 Karl Haushofer, De la geopolitique, apud: Paul Dobrescu, Op. cit. p. 99. Cf. şi G. Hayden, Critica geopoliticii germane, Editura Politică, Bucureşti, 1960; E.A. Pozneakov, Geopolitica, Grupul Editorial „Progres-Cultura, Moscova, 1995. ∗ Fiul său, Albrecht, implicat într-un complot împotriva lui Hitler este executat. El însuşi, intrat în dizgraŃia autorităŃilor naziste, este în mai multe rânduri arestat şi anchetat, apoi internat împreună cu soŃia în lagărul de la Dachau. După ocuparea Germaniei de către trupele aliate, este din nou arestat şi i se retrage dreptul de a profesa în învăŃământul universitar. În martie 1946 se sinucide împreună cu soŃia sa.

42

Lunga „tăcere” a geopoliticii germane se prelungeşte până în anii '80 - '90,

după care urmează o perioadă de reviriment; îşi reia locul în învăŃământul

universitar, apar reviste de specialitate, sunt create asociaŃii şi instituŃii ştiinŃifice,

au loc manifestări ştiinŃifice (reuniuni, conferinŃe, congrese etc.). Revirimentul –

coincidenŃă sau nu – are loc în condiŃiile în care Germania devine una din

„locomotivele Europei” în procesul creeări Uniunii Europene, iar geografia

blocurilor s-a diversificat. Lumea bipolară dispare, fiind înlocuită cu „virtualitatea

«spaŃiului cu centre pretutindeni şi margini nicăieri»”24. Lumea postcomunistă

oferă un câmp vast de cercetare pentru geopoliticienii germani (şi, evident, nu

numai pentru ei), atât în perspectiva evoluŃiei fenomenelor şi proceselor politice

mondiale sau europene, cât şi în orizontul „reacŃiilor” Germaniei unificate, al cărei

potenŃial economico-financiar şi politic au renăscut mai vechi „pasiuni” pentru

zona central şi est-europeană.

Şcoala geopolitică germană, în plină şi rapidă „adaptare” la noile realităŃi ale

lumii de astăzi, dar şi de „mâine”, este o prezenŃă remarcabilă în câmpul în

extensie al geopoliticii, al cărui potenŃial ştiinŃific poate şi trebuie fructificat

raŃional de către fiecare stat în parte şi de către comunitatea internaŃională.

4.2. Şcoala geopolitică franceză

Asemănătoare ca traseu istoric cu geopolitica germană de la precursori până

la fondatori, geopolitica franceză urmează, după parcurgerea acestei etape, un alt

traseu istoric. Turgot (1727-1781), creatorul termeneului de geografie politică

(1750) poate fi, până la un punct, apreciat că a avut acelaşi rol de deschizător de

perspective în geopolitică ca şi Friedrich Ratzel, iar Vidal de la Blanche (1845-

1918) ca Haushofer.

Factori demografici, economici şi geopolitici diferenŃiată poziŃia celor două

state în planul relaŃiilor continentale şi planetare. Germania, în ascensiune, după

unificare şi după înfrângerea FranŃei în războiul din 1870-1871, este în ascensiune,

24 Apud: Ion Niculescu, Geopolitica – un nou început?, în „Euxin. Revistă de sociologie, geopolitică şi istorie”, an I, nr. 1-2/1997, p. 89.

43

vizând „statut” de mare putere, în timp ce FranŃa, cu titlu consacrat de mare putere,

este în descensiune.

PoziŃiile şi rolurile diferite ale celor două state în sfera raporturilor europene

plasează trendul geopoliticii pe direcŃii contrare. Geopoliticienii germani conferă

geopoliticii o alură ştiinŃifică, care poate susŃine ideea că este o disciplină socio-

politică nouă, în plină construcŃie, în timp ce geografii şi istoricii francezi, care au

preocupări de geopolitică, refuză recunoaşterea conceptului, concomitent cu

ofensiva pe care o declanşează la adresa noii discipline în ascensiune în Ńara

vecină. Acesta este şi unul din motivele pentru care geopolitica franceză are o

deschidere „locală”, marşând pe problematica circumscrisă spaŃiului geopolitic

francez, situaŃie care îi conferă o altă alură ştiinŃifică, comparativ cu geopolitica

practicată în Germania, SUA sau Anglia.

Geografia politică, din 1911, prin contribuŃia lui Camille Vallaux (1870-

1945), are o importantă deschidere spre geopolitică, care, conexată, cu noua

disciplină creată de Vidal de la Blanche, geografia umană, substanŃializează spaŃiul

de convergenŃă al conceptelor, ideilor, tezelor şi teoriilor care au conŃinut

geopolitic.

Cea mai reprezentativă lucrare a lui Paul Vidal de la Blanche, „France de

l'est”, tipărită în plin război mondial, este totodată şi prima lucrare de geopolitică

franceză, întrucât analizele, explicaŃiile şi interpretările date fenomenelor

economice, sociale, politice şi militare se realizează în relaŃie cu mediul natural.

Amprenta antigermanismului care marchează geografia politică sau

geografia umană din FranŃa este intactă şi în scrierile de mai târziu, cum este şi cea

datorată lui Jacques Ancel (1879-1943), care o intitulează chiar „Geopolitica”,

inaugurând astfel circulaŃia termenului în spaŃiul ştiinŃific francez, începând cu

anul 1936, în care este tipărită lucrarea.

Ancel este preocupat îndeosebi de problematica frontierei, susŃinând teza că

stabilirea acesteia are ca bază „fie un criteriu natural, atunci când o discontinuitate

geografică (munte, fluviu, mare) se opune expansiunii unei populaŃii, fie un criteriu

44

antropic, în care două grupuri umane diferite, locuind un spaŃiu continuu, ajung la

un echilibru social-politic şi îşi delimitează propriile teritorii”25.

Mai puŃin pregnantă în afişarea ostilităŃii faŃă de scrierile datorate

geopoliticienilor germani opera lui Ancel, de distinge oarecum de aprecierile şi

criticile severe ale unor confraŃi francezi contemporani cu el: Albert

Demangeon (1872-1940) sau André Siegfried (1875-1959).

Primul dintre aceştia, încă din 1932, asociază geopolitica germană ideologiei

naziste şi tendinŃelor expansioniste ale cercurilor politice din Ńara vecină,

„servindu-le” ca argument pentru distrugerea Şcolii geopolitice germane după

încheierea ostilităŃilor militare ale celei de a doua conflagraŃii mondiale.

InfluenŃa lui Demangeon asupra geografiei şi celor care o profesau în FranŃa

este considerabilă, atât prin calitatea şi profesionalismul scrierilor sale cât prin

demersurile didactice, prin care studenŃii sunt orientaŃi spre realizarea unor sinteze

geografice, prin renunŃarea la supralicitarea datelor statistice. Este preocupat de

cauzele declinului Europei, răvăşită de primul război mondial şi pune cu pregnanŃă

în evidenŃă rolul factorului geografic cu aplicaŃie la Marea Britanie (lucrarea

„Imperiul Britanic”, editată în 1923).

Al doilea, îşi orientează studiile spre geografia politică pe care o apropie de

geopolitică dar refuză s-o recunoască. Geografia politică practicată de Siegfried

atinge cote de glorie „ca materie de învăŃământ”, centrată însă pe analize

electorale”26, ce vor genera o nouă subramură a geografiei politice – geografia

electorală.

Geografia politică practicată de Siegfried, definită ca o metodă globală de

analiză a situaŃiilor sociopolitice concrete ce pot fi considerate că sunt localizate.

Această metodă, utilizată pentru finalizarea analizei, dar şi pentru previzionare şi

acŃiune, vizează să redea complexitatea realităŃii: utilitatea privilegiată constă în

studiul acelor fapte geografice la scări diferite. Aceste fapte situate în spaŃiu,

25 Apud: Dragoş Frăsineanu, Op. cit., p. 41. 26 L'état des sciences sociales en France (sous la direction de Marc Gillaume), Édition la Découverte, Paris, 1986, p. 97.

45

trebuie, de asemenea, plasate în timp: structuri observabile asupra timpului

lung* , evenimente care au erupt în cursul timpului. În sfârşit analiza geopolitică

nutreşte multiplicarea studiilor de caz, realizate în diverse spaŃii […] Intr ă în

prioritatea câmpului său de observaŃie: studiul formaŃiilor teritoriale ale statelor

contemporane şi frontierelor lor, situaŃiile tensionate actuale şi previzibile,

procesele vizând construcŃiile naŃionale şi entice, conflagraŃiile entice, religioase,

politice economice şi ideologice asocietăŃii civile şi aparatului de stat,

reprezentările mondiale ale grupurilor conducătoare. Geopolitica nu se limitează

deci la studiul relaŃiilor «internaŃionale» sau interstatale, întrucât analizează de

asemenea structurarea internă a statelor şi naŃiunilor între care se produc tensiuni

sau se stabilesc ca parte a geografiei generale, susŃine Michel Foucher, „a rămas o

disciplină academic de mică însemnătate. Ea regrupa sub numele său cercetări din

ştiinŃe sociale al căror ax îl reprezintă studiul relaŃiilor între formele de putere şi

dominaŃie şi spaŃiu”27. S-a utilizat denumirea de geografie politică, „pentru evitarea

termenului de «geopolitică»”28.

SituaŃia, evident, nu mai putea continua, cu toate reticenŃele şi adversităŃile

pe care le provoca evocarea geopoliticii. O recunosc chiar universitari francezi,

geografi de prestigiu, care au refuzat afilieri politice pentru a nu se face asocieri

nepotrivite cu tentativele lor de reabilitare a geopoliticii: „FranŃa se caracterizează

în prezent (anul 1986 – n.n.) printr-o recesiune a reflexiei geopolitice, într-un

moment când ea devenise o necesitate intelectuală şi practică”.

MotivaŃia recunoaşterii nominaŃiei sale ca şi a utilităŃii ca ştiinŃă socio-

politică, la vremea când se făceau aceste comentarii, era: „Exprimând

complexitatea situaŃiei mondiale («stării lumii»), geopolitica trebuie logic să fie

definită ca o metodă globală de analiză a situaŃiilor sociopolitice concrete ce pot fi

considerate că sunt localizate. Această metodă, utilizată pentru finalizarea analizei,

* Se observă influenŃa „Şcolii «Analelor»” din perioada interbelică, care a lansat conceptul de „timp lung” pentru studierea fenomenelor sociale în perspectivă pluridisciplinară pe lungi perioade istorice pentru a surprinde, în termeni câŃi mai apropiaŃi realităŃilor epocii, esenŃa trăsăturile, efectele etc. fenomenului respectiv. 27 L'état des sciences socials en France, p. 97. 28 Ibidem.

46

dar şi pentru previzionare şi acŃiune, vizează să redea complet complexitatea

realităŃii: utilitatea privilegiată constă în studiul acelor fapte care sunt observabile

prin succesiunea hărŃilor geografice la scări diferite. Aceste fapte situate în spaŃiu,

trebuie, de asemenea, plasate în timp: structuri observabile asupra timpului lung∗,

evenimente care au erupt în cursul timpului. În sfârşit, analiza geopolitică nutreşte

multiplicarea studiilor de caz, realizate în diverse spaŃii […] Intr ă în prioritatea

câmpului său de observaŃie: studiul formaŃiilor teritoriale ale statelor contemporane

şi frontierelor lor, situaŃiile tensionate actuale şi previzibile, procesele vizând

construcŃiile naŃionale şi entice, configuraŃiile entice, religioase, politice,

economice şi ideologice ale societăŃii civile şi aparatului de stat, reprezentările

mondiale ale grupurilor conducătoare. Geopolitica nu se limitează deci la studiul

relaŃiilor «internaŃionale» sau interstatale, întrucât analizează, de asemenea,

structurarea internă a statelor şi naŃiunilor între care se produc tensiuni sau se

stabilesc alianŃe sau raporturi paşnice. Ea integrează aspectele geostrategice ale

acestor relaŃii, consemând rolul superputerilor în relaŃiile dintre state şi, adesea, şi

organizarea internă a numeroase state”29.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Dragoş Frăsineanu, Geopolitica, Editura FundaŃiei România de

Mâine, Bucureşti, 2005, pp. 26-43.

BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă

2. Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu,

Geopolitica, Bucureşti, 2001, pp. 21şi urm.

∗ Se observă influenŃa „Şcolii «Analelor»” din perioada interbelică, care a lansat conceptul de „timp lung” pentru studierea fenomenelor sociale în perspectivă pluridisciplinară pe lungi perioade istorice pentru a surprinde, în termeni câŃi mai apropiaŃi realităŃilor epocii, esenŃa, trăsăturile, efectele etc. fenomenului respectiv.

47

V. ŞCOLI NA łIONALE DE GEOPOLITIC Ă (2)

Şcolile germană şi franceză de geopolitică cu toate că se află în conflict

deschis şi prelungit, au unele asemănări, care le diferenŃiază de şcolile engleză şi

americană. Primele, încă de la debutul disciplinei acordă o mai mare atenŃie

aspectelor teoretice, în timp ce următoarele se afirmă mai ales pe plan aplicativ,

centrându-şi efortul pe aspectele şi situaŃiile care impuneau soluŃii tactice sau

strategice.

Afinit ăŃile dintre Marea Britanie şi SUA, ca şi „momentele” istorice pe care

le-au traversat, au făcut ca specialiştii să considere că geopoliticienii din cele două

state alcătuiesc împreună şcoala anglo-americană de geopolitică.

5.1. Şcoala geopolitică anglo-americană

În analiza evoluŃiei „şcolii” este necesar să avem în vedere două aspecte

distincte. Anglia şi SUA, cu toate că parcurg un traseu istoric cu multe puncte de

convergenŃă, au o proprie istorie, care diferenŃiază politicile promovate de cele

două state în raport de propriile interese. În timp ce Marea Britanie s-a consacrat ca

mare putere de timpuriu, Statele Unite încep să-şi afirme tendinŃe de a deveni mare

putere mai târziu.

Pe un alt plan, comunităŃile ştiinŃifice se diferenŃiază prin vechime, trăsături

şi obiective, ceea ce determină o abordare mai nuanŃată a acestora. Cel puŃin

formal, trebuie făcută distincŃia că utilizarea la singular a termenului de „şcoală”,

nu exclude aprecierea că dincolo de simbioza ideatică şi aplicativă, structurile de

cercetare şi academice din Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, se

manifestă în propriile lor spaŃii geopolitice, ca şcoli autohtone.

Precursori ai geopoliticii sunt istorici, geografi şi militari care, în ambele

state au promovat punctul de vedere potrivit căruia acŃiunile umane sunt influenŃate

29 Michel Foucher, Géostratégie et géopolitique, în L'état des sciences sociales en France, pp. 97-98.

48

/determinate de factori geografi. Dintre istorici, cei mai cunoscuŃi sunt H.Th.

Buckle (1821-1862), în Anglia şi F.J. Turner (1861-1932), în SUA, iar dintre

geografi James Fraigrieve şi Isaiah Bowman – primul englez, al doilea american.

Fondator al geopoliticii engleze este geograful Halford John Mackinder

(1861-1947), care, în 1904, într-o comunicare prezentată la Societatea Regală de

Geografie∗, aprecia, între altele, că evoluŃia umanităŃii a fost influenŃată de

presiunile imensului spaŃiu euroasiatic. De aici şi aserŃiunea că cine domină acest

spaŃiu îşi asigură dominaŃia asupra lumii: „spaŃiile vaste ale Euroasiei, inaccesibile

navelor maritime, acoperite acum de o reŃea de căi ferate nu constituie oare tocmai

ele astăzi regiunea axială a politicii mondiale?”30.

Aprecierea lui Mackinder pornea de la ideea că în înŃelegerea proceselor

geopolitice şi geostrategice trebuie modificată maniera clasică de compartimentare

a spaŃiului mondial, concomitent cu operaŃionalizarea unor noi concepte. Astfel, el

propune utilizarea naŃiunilor de ocean planetar şi insulă a lumii, prima înglobând

toate oceanele, a doua întreaga întindere a uscatului. Al doilea concept dobândeşte

un anume înŃeles când raportăm uscatul la ape, uscatul reprezentând doar 25%, iar

restul ocenul planetar. În această relaŃie, conceptul de „insula lumii” are

semnificaŃie.

Mackinder, însă, prin noŃiunea de „insula lumii” încearcă să definească mai

precis un anume spaŃiu din suprafaŃa terestră a Globului, spaŃiu care cuprindea:

Europa, Asia şi Africa, care împreună reprezintă 2/3 din uscat∗∗.

Dominarea continentului euroasiatic, firesc, este o mare provocare, motiv

pentru care geopoliticianul englez elaborează o teorie potrivit căreia, realizarea

unui asemenea obiectiv geopolitic şi geostrategic presupunea o priori, asigurarea

controlului asupra unui spaŃiu, considerat indispensabil acŃiunii de dominare,

∗ „Pivotul geografic istoric” („The Geographical Pivot of History”). 30 Apud: E.A. Pozdneakov, Op. cit., p. 25. ∗∗ Mai detaliat vezi: Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Op. cit., pp. 43-44.

49

apreciat ca fiind heartland („inima lumii”). Acest spaŃiu se întinde de la Europa de

Est până în apropiere de Oceanul Pacific, cuprinzând, practic, şi întrega Rusie∗.

În vremea sa, când Mackinder a lansat teoria, doar trei state cuceriseră

poziŃii dominante în zona pivot: Germania, Rusia şi China, bătălia însă nu era

încheiată,alte aspiraŃii motivând noi demersuri pentru supremaŃie regională sau

mondială. Astfel, viaŃa politică internaŃională îi apare autorului englez ca un

spectacol al spaŃiilor (tereste şi/sau maritime) şi al formelor de relief.

Dincolo de Oceanul Atlantic, Alfred Thayer Mahan (1840-1914), este

considerat cea mai reprezentativă personalitate a geopoliticii din SUA, deşi niciuna

din cele două şcoli (britanică şi americancă) nu au utilizat conceptul de

geopolitică∗∗.

Amiral şi universitar, cu experienŃă la catedră şi în viaŃa militară, Mahan

„atacă”, în viziunea intereselor strategice americane, problematica complexă a

importanŃei superiorităŃii maritime a SUA. Nu orice stat (şi nu în orice condiŃii)

putea însă ajunge la „calitatea” de putere maritimă. CondiŃiile esenŃiale erau: să

aibă Ńărmuri scăldate de oceanul planetar pe o lungime apreciabilă sau să poată

avea acces la acesta; să nu se învecineze cu state puternice şi să deŃină o puternică

capacitate militară,, inclusiv navală.

Teoria lui Mahan avea în vedere cu prioritate Statele Unite ale Americii, ale

căror graniŃe erau majoritar maritime (cca. 60%). La vremea respectivă∗∗∗, SUA era

deja putere industrială, dar era lipsită de o puternică flotă comercială şi militară,

necesară creşterii forŃei şi influenŃei sale în lume, flotă care va fi construită în

timpul mandatului preşedintelui Th. Roosevelt.

∗ ImportanŃa acestui spaŃiu este evidentă: Euroasia deŃine 75% din populaŃia lumii, 75% din resursele energetice, are în componenŃă următoarele şase cele mai puternice economii ale lumii, după cea a SUA. ∗∗ Unii autori (R. Fifield, E. Pearcy), alături de Mahan, îl plasează şi pe preşedintele Th. Roosvelt (1858-1919), ca practician politic care a valorificat în plan geopolitic şi strategic ideile şi teoriile acestuia (construirea canalului Panama, construirea unei puternice flote navale). ∗∗∗ Avem în vedere perioada 1890-1901 când Mahan a elaborat şi publicat lucrări importante în care şi-a expus ideile sale cu privire la teoria puterii militare („The influence of Sea Power upon History. 1660-1783-1890”; „The Interest of America in Sea Power”, „Lessons of the with Spain” etc.).

50

Pe „teritoriul” geopoliticii engleze şi americane, în afara teoriilor aparŃinând

lui Mackinder şi Mahan, au fost formulate şi alte teorii, unele dintre acestea având

ca fundament chiar teoriile celor doi autori, cum este şi cea a puterii maritime, de

la care se ajunge la concluzia că pentru a fi efectivă puterea trebuie să fie

permanent însoŃită şi de cunoaşterea trendului ei în perspectivă imediată, medie sau

îndepărtată („proiectarea puterii”). Pentru asigurarea puterii, un stat de mărimea şi

forŃa SUA trebuia să abordeze şi într-o altă manieră propriile potenŃialităŃi, în

sensul de a dobândi capacitatea de a controla şi spaŃiul aerian şi chiar cosmic

(considerate a fi un gen de „spaŃiu maritim al secolului XXI”) pe lângă celelalte

spaŃii (maritim şi terestru).

Teoria Ńărmurilor („rimland theory”) elaborată de profesorul Nicolas

Spykman (1893-1943) de la Universitatea Yale (SUA), exploatează unele idei ale

lui Halford John Mackinder – dându-le o turnură şi o interpretare nouă. El

recunoaşte valoarea ideii că Euroasia deŃine o poziŃie cheie în lupta pentru

dominarea lumii, dar schimbă planurile de acŃiune atunci când apreciază că

deecisiv în controlul exercitat asupra „inimii lumii” îl reprezintă controlul

Ńărmurilor care, în viziunea lui, are menirea de a încercui zona pivot (Heartland)

pentru neutralizarea puterii acesteia. Cum se poate realiza acest control, Spykman

îl demonstrează în felul următor: între inima lumii („Heartland”) şi mările care îi

scaldă Ńărmurile se interpune o zonă intermediară, un fel de bordură, pe care

teoreticianul o defineşte cu termenul de rimland („spaŃiu de Ńărm”). Noul spaŃiu

geopolitic, reprezintă o nouă zonă pivot în viziunea specialiştilor, care înconjoară

însă Heartlandul şi cuprinde, de asemenea, întinse suprafeŃe: Finlanda, łările

Scandinave, Polonia, România, Turcia, Ńări din Orientul Apropiat, şi Mijlociu,

India şi China31.

31 Dragoş Frăsineanu, Op. cit, p. 82.

51

O teorie asupra puterii aeriene dezvoltă Alexander de Seversky∗, prin care

demontrează necesitatea superiorităŃi aviaŃiei în strategia modernă, date fiind

mobilitatea, rapiditatea şi forŃa de şoc superoare ale acsteia în condiŃii de conflict,

iar Saul Cohen pe cea a spaŃiilor globale.

Fost preşedinte al AsociaŃiei Geografilor Americani, Cohen încearcă să

demonstreaze că umanitatea este dispusă „într-o ierarhie geopolitică ale cărei

elemente, în ordine descrescătoare sunt: spaŃii geografice globale (realms),

regiuni, naŃiuni state, şi unităŃi descrescătoare”32.

Zbigniew Brzezinski accentuează rolul Euroasiei, susŃinând că importanŃa

geopolitică a acestui spaŃiu reclamă actualizări şi reactualizări în perspectivă

teoretică, dar şi aplicativă. În acest sens, el susŃine promovarea unei politici unitare

pentru statele care fac parte din Euroasia, şi nu separată (una pentru Europa şi alta

pentru Asia), care să stimuleze crearea unui sistem de securitate transatlantic.

ReflecŃia geopolitică universală, are numeroşi alŃi reprezentanŃi, nu numai în

Germania, FranŃa, Anglia sau SUA, ci şi în alte state. În unele dintre acestea, cum

sunt Suedia, Rusia, Olanda, de mai multă vreme, în altele mai recent (Japonia,

Coreea de Sud) s-au constituit premize pentru coagularea unor comunităŃi

ştiinŃifice specializate. Şcoli naŃionale, în înŃelesul deplin al noŃiunii (contribuŃii

teoretice şi aplicative importante, cu caracter general, dar şi în relaŃie directă cu

spaŃiul naŃional, sistem instituŃional articulat aspiraŃiilor şi exigenŃelor ştiinŃifice),

în afara celor prezentate, cu excepŃia României, nu s-au constituit în perioada

interbelică.

5.2. Şcoala geopolitică românească

Românii, în perspectivă geopolitică, au o evoluŃie pe care nici edversarii lor

nu şi-ar dori-o. Şi-au durat vatra la o margine de Europă, într-un spaŃiu

∗ Originar din Rusia, vine în 1918 în SUA, unde solicită azil şi se stabileşte definitv. 32 S. Cohen, Global Geopolitical Change in the Post Cold War Era, apud: Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Op. cit., p. 49.

52

binecuvântat de Dumnezeu. Dărnicia solului şi subsolului, morfologia unică a

teritoriului, clima blândă şi vecinătatea mării trezesc invidii şi pofte ale populaŃiilor

învecinate sau ale altora care vin din depărtări. Un dute – vino, etno – istoric

marchează viaŃa românilor din cele mai vechi timpuri. Când furia „barbarilor” s-a

domolit, la hotarele românilor apar imperialii care se înfruntă între ei, dar şi cu

oştenii autohtonilor pentru pământul lor roditor şi pentru neasemuite bogăŃii.

Sub povara nedreptăŃilor istoriei, interludiul interbelic, sub razele

binefăcătoare ale soarelui unităŃii naŃional-statele, apare ca un miracol. A fost şi va

rămâne, în adevăr, un miracol, căci după ce soarele unităŃii apune în 1940, trupul

Ńării a fost şi este sfârtecat în virtutea politicii de forŃă şi dictat practicată de state

puternice. Românii şi în condiŃiile încetării divizării ideologice a lumii, rămân în

continuare singura naŃiune europeană despărŃită în două state.

Provocările istoriei au generat de timpuriu preocupări pentru indentificarea

unor soluŃii care să conducă la refacerea unităŃii teritoriale a blocului românesc,

compact (pe un areal geografic care are ca pivot CarpaŃii) şi individualizat etnic

din îndepărtate vremuri, când alte populaŃii nu cunoşteau noŃiunile de statornicie şi

apartenenŃă de spaŃiu. De la primii gânditori români care apreciază evoluŃia istorică

a autohtonilor în relaŃie cu geografia şi politica şi până în prezent, spre deosebire

de alte comunităŃi ştiinŃifice din „exterior”, nici-o judecată de valoare nu s-a

formulat în termeni ofensivi, ci numai în termeni defensivi. Aceasta este una din

trăsăturile fundamentale ale şcolii geopolitice româneşti.

CunoştinŃele vaste, enciclopedice ale cărturarilor români de vârf a generat un

interes cvazigeneral pentru analize pluridisciplinare, din perspectivă istorică,

geografică, socială, filosofică, demografică etc., fenomen care se regăseşte în

procesele constitutive ale fiecărei discipline socio-politice, inclusiv al geopoliticii.

Un rol prioritar îl dobândesc scrierile cu caracter geografic şi politic când

societatea românească depăşeşte pragul modernităŃii şi conştiinŃa unităŃii de neam

transformă idealul realizării unităŃii naŃionale în proiecŃie geopolitică esenŃială.

53

Spiritul „balcanic” dominator şi dominant în sfera intelectualităŃii din sud-

estul Europei a funcŃionat permanent, cu reverberaŃii şi în prezent, blocând accesul

operei unor gânditori de valoare pe piaŃa de idei occidentale, rămânând fie

îngropată în colbul istoriei, fie având slabe sau tardive ecouri şi recunoaşteri în alte

zone geografice. Este cazul unor gânditori români ale căror remarcabile contribuŃii

ştiinŃifice n-au fost suficient puse în lumină suficient sau au fost eludate cu/sau fără

de voie. Domnul cărturar Dimitrie Cantemir (1673-1723), este un nume care a

intrat în conştiinŃa ştiinŃifică europeană încă din timpul vieŃii sale, fiind onorat cu

titluri şi recunoaşteri academice. Cu o zestre intelectuală ce îl plasează în rândul

enciclopediştilor şi cu preocupări care îl înscriu în rândul istoricilor, filosofilor,

literaŃilor, politicienilor, Dimitrie Cantemir are deschideri şi spre geopolitică,

proiectele sale istorice de anvergură europeană şi naŃională apropiindu-l de

construcŃiile politico-juridice imaginate de Voltaire sau Montesquieu.

Cantemir intuieşte că Europa se apropia de momentul când trebuia să intre

într-un nou ciclu istoric al evoluŃiei sale. El îşi dă seama că rivalităŃile şi marile

curente de civilizaŃie europene se intersectează pe trei axe (Nord-Sud, Nord-Nod şi

Est-Vest) şi că civilizaŃia şi cultura europeană sunt în ascensiune, justificând

aspiraŃia spre integrare a românilor în trendul continental.

În lucrarea sa din 1716, «Historia incrementorum atque decrementorum

Aule Othomanice», D. Cantemir, valorificând rezultatele cercetărilor sale

anterioare («Monarchiarum physica examinatio», 1714) şi ale unor cărturari cu

excepŃională experienŃă politică, a identificat factori şi cauze «naturale» şi

«mentale» ale «creşterii şi descreşterii» Imperiului Otoman, în special, şi a

imperiului ca spaŃiu civilizaŃional, în general. Devansând cercetările lui G.B. Vico

(«Principii ale filosofiei istoriei», 1725) şi ale lui Montesquieu («ConsideraŃii

privind cauzele măririi romanilor şi a decadenŃei lor», 1734), Cantemir a ajuns la

concluzia că dinamica socio-culturală a imperiului ca «societate», ca spaŃiu

civilizaŃional este fundamental influenŃată de compunerea a două traiectorii ale

mişcării «civilizaŃiei»: una geografic-circulată (în sensul acelor de ceasornic), alta

54

simbolic onduliformă (creştere şi descreştere). Imperiul, ca «spaŃiu civilizaŃional»,

creşte şi descreşte, iar ca «civilizaŃie», migrează. Descreşterea Imperiului Otoman,

a concluzionat Cantemir, este solidară cu ascensiunea Europei nordice şi, implicit,

a Rusiei. În centrul Europei, «prinŃul moldovean» a sesizat că rivalităŃile politice şi

curentele de civilizaŃie se intersectează după mai multe axe şi că, în acest context,

civilizaŃia şi cultura europeană sunt în ascensiune.

Cantemir a ajuns la concluzia că Moldova, în special, şi populaŃia de pe

teritoriul vechii Dacii, în general, va putea intra pe curba ascendentă a ciclului

istoric european, având disponibilităŃi pentru a dezvolta o civilizaŃie normală şi

europeană. Proiectul istoric cantemirian, centrat pe ideile unităŃii, latinităŃii şi

continuităŃii poporului român pe teritoriul Daciei istorice, a vizat obŃinerea

independenŃei şi intrarea într-un ciclu normal de dezvoltare, înŃeles ca parte a

noului ciclu european de dezvoltare.

Proiectul istoric, pe care Cantemir l-a conceput pentru întreg poporul român

trăitor pe pământul Daciei istorice, a vizat, ca primă etapă de realizare, schimbarea

politicii externe a Moldovei. În sprijinul acestei schimbări el aducea patru

argumente: 1. Ascensiunea rusă; 2. Lăcomia otomană; 3. Dreptul românilor la

sprijin european; 4. Calculul politic.

InvitaŃia cercurilor academice berlineze de a prezenta Moldova într-o lucrare

cuprinzătoare i-a oferit lui Cantemir prilejul să scrie nu doar o «sociografie», ci şi

să argumenteze proiectul său istoric. În «Descrierea Moldovei», el a pus în

constrast posibilităŃile Ńării cu realitatea decăderii ei şi a identificat, drept principala

cauză a decăderii sale, ruperea continuităŃii dezvoltării normale. Părăsirea tradiŃiei

şi ruperea de surse a celorlalte două provincii româneşti a cauzat fragmentarea

civilizaŃiei poporului român şi întreruperea continuităŃii dezvoltării lor normale. El

era convins, şi era în măsură să argumenteze, că, în rezolvarea «problemei

europene» şi a «problemei orientale», Dacia putea conta ca factor de echilibru

(«Hronicul vechimei romano-molodo-vlahilor»). SoluŃia propusă de el era reluarea

tradiŃiei: reconstituirea unităŃii politico-teritoriale, reafirmarea latinităŃii limbii,

55

reinstaurarea monarhiei absolute, revigorarea vieŃii bisericeşti, întărirea micii

boierimi. Proiectul cantemirian se prezenta ca soluŃie pentru viitor. Revenirea la

tradiŃie, într-o Europă unitară civilizaŃional (dominată de figurile majestuoase ale

lui Ludovic al XIV-lea, Frederich Wilhelm I, Petru I, Leopold al II-lea), se putea

face, sugera Cantemir, prin sincronizarea formelor politice. Monarhia ereditară şi

«organizarea oastei celei mari» erau concepute de domnul mondovean drept

mijloace ale reintrării în istorie.

Forma de stat viabilă pentru Moldova era, conform proiectului istoric

cantemirian, monarhia erediară, adecvată obiceiurilor străbune de organizare

politică; forma de guvernământ, pe care a promovat-o după 1710, a fost

despotismul luminat. Monarhia absolută era apreciată de Cantemir drept cheie a

succesului modernizării structurilor juridice şi economice, a moralizării

societăŃii” 33.

Astfel, cărturarii români, în formule proprii, trebuiau să dea răspuns

provocărilor epocilor pe care le traversau, provocări resimŃite dureros, date fiind

interesele divergente ale marilor puteri. „ApariŃia” Rusiei la graniŃele Moldovei

măreşte numărul competitorilor pentru dominarea spaŃiului românesc, a căui

importanŃă geopolitică pentru Răsăritul şi Centrul Europei era cunoscută. De la

Cantemir şi până în prezent aspiraŃia dominatoare a ruşilor, care prin ocuparea

teritoriilor româneşti le deschide perspectiva controlării Balcanilor şi apoi a Mării

Negre, a provocat războie „locale”, multe desfăşurate în spaŃiul românesc, urmate

de ocuparea temporară a unor zone întinse ale Ńărilor române sau de lungă durată,

după construirea statului român unitar, cum au fost Basarabia, Nordul Bucovinei şi

łinutul HerŃa (din 1940).

Dinamica echilibrului european, din care decurgeau şansele sau neşansele

românilor de a previziona desfăşurările de forŃe şi consecinŃele lor asupra evoluŃiei

istorice îi preocupă în continuare pe intelectualii şi politicienii români. Îi preocupă,

în acelaşi timp, să identifice şi modalităŃile prin care românii puteau contracara

33 Istoria sociologiei româneşti (coord. Ştefan Costea), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998, pp. 21-23.

56

aspiraŃiile cotropitoare ale statelor puternice sau cum şi cu ce mijloace se putea

realiza unificarea teritoriilor locuite de populaŃia românească într-un stat care să le

asigure independenŃa, demnitatea umană şi munca în propriul lor beneficiu.

Teoria echilibrului între antiteze (Ioan Heliade-Rădulescu) dă expresie

acestor preocupări, ca şi unele din ideile sau teoriile lui Ion Ghica∗, Nicolae

Bălcescu∗∗, Ion C. Brătianu∗∗∗, Mihai Eminescu∗∗∗∗ etc.

Ideea de spaŃiu (în înŃeles geografic) este prezentă, după cum se observă, în

scrierile lor, cum este prezentă şi raportarea spaŃiului la problematica stabilităŃii,

în termeni istorici şi politici.

În această fază, când istorici, jurişti sau literaŃi îi suplinesc pe geografi în

formularea unei idei sau teze cu deschideri geopolitice, exprimarea deschisă a

relaŃiei spaŃiu geografic politica statului român apărea ca o provocare la adresa

imperiilor învecinate, în condiŃiile în care românii din provinciile aflate sub

dominaŃia lor aspirau la independenŃă şi unire cu Paria Mamă. Am putea afirma că

toŃi cei manŃionaŃi şi alŃii se constituie, într-un fel sau altul, în precursori ai

geopoliticii româneşti.

Prin Simion MehedinŃi (1869-1963), personalitate ştiinŃifică de mare

prestigiu, se pun baezle învăŃământului geografic din România şi deopotrivă a

şcolii de geopolitică.

După terminarea studiilor liceale şi universitare în Ńară „Simion MehedinŃi îşi

continuă studiile în străinătate, graŃie unei burse pentru studiul geografiei

acordată la iniŃiativa lui Al. Odobescu şi Titu Maiorescu, cu sprijinul SocietăŃii

∗ În contextul internaŃional marcat de interese contradictorii şi de tendinŃe de „cotropiri şi readucerea unor popoare la starea de inferioritate şi de umilire”, apare necesitatea ca fiecare naŃiune să caute „să devie mare şi puternică, ca să-şi poată apăra cu succes existenŃa; fiecare trebuie să poată conta pe sine însuşi, iar nu să se lase la îndurarea şi dreptatea celorlalŃi”. CondiŃia pentru realizarea unei astfel de aspiraŃii era refacerea unităŃii statale, care are caracter defensiv (de „apărare”) (Ion Ghica, Opere, vol. I, ESPLA, Bucureşti, 1956, p. 27). ∗∗ Capacitatea de apărare a unuii stat este determinată de unitatea naŃională (în sens etnic) [Nicolae Bălcescu, Opere, tomul I, partea a 2-a (ediŃia G. Zone), FundaŃia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, Bucureşti, 1940, p. 138]. ∗∗∗ „A doua cestiune este a naŃionalităŃilor, care adecă sunt poporaŃiunile, ce prin omogenitatea lor, prin geniul lor comun, prin energia manifestării lor, construiesc acele persoane morale ce se numesc naŃiuni, şi care, printr-acesta chiar, sunt nişte elemente destul de vitale şi de tari ca să serve de bază unei organizări a Europei, ca astfel societatea europeană să dobândească adevărtatul său echilibru” (Ion C. Brătianu, Discursuri, vol I, Bucureşti, 1927, p. 213). ∗∗∗∗ Puterea, în viziunea lui Eminescu, are un conŃinut istoric; ea este întotdeauna în funcŃie de mediul în care se exercită. În România, forŃa otomană a impus românilor schimbarea modului lor de adaptare (Mihail Eminescu, în Mica enciclopedie. Sociologi români, Editura Expert, Bucureşti, 2001, p. 180).

57

Geografice Române. Astfel, Simion MehedinŃi îşi completează studiile la Paris,

avându-i aici ca profesori pe Himly şi P. Vidal de la Blanche, la Berlin, unde îl

audiază pe Richthofen şi la Leipzig, unde îl are ca profesor pe Fr. Ratzel,

întemeietorul antropogeografiei. În paralel cu geografia, studiază şi filosofia şi

alte ştiinŃe. Îşi pregăteşte şi susŃine teza de doctorat la Leipzig, astfel că în anul

1899 S. MehedinŃi îşi ia doctoratul, teza sa fiind distinsă cu calificativul magna

cum laude. Trece examenul de doctorat sub auspiciile lui Fr. Ratzel [....]

Începând cu anul 1892, S. MehedinŃi publică în «Convorbiri Literare»

articole cu o tematică diversă: politică, organizare şcolară, educaŃie populară etc.

[....]

Revenit în Ńară după studiile în străinătate, S. MehedinŃi este, pentru câteva

luni, profesor la Liceul internat din Iaşi. În anul 1900 se înfiinŃează prima catedră

de geografie la Facultatea de Litere şi Filosofie a UniversităŃii din Bucureşti,

facultate la care Ńineau cursuri N. Iorga, D. Onciul, Gr. Tociulescu, O.

Densuşianu etc. La 7 mai 1900, S. MehedinŃi este numit profesor suplinitor la

această catedră nou înfiinŃată de geografie. Începând cu anul 1901 este trecut la o

nouă treaptă a ierarhiei universitare: agregat universitar. Acest an coincide, de

asemenea, cu debutul îndelungatei şi prodogioasei sale activităŃi de elaborare a

manualelor de geografie pentru aproape toate clasele şi gradele de şcoli, prin

Geografia celor cinci continente pentru cursul secundar şi Geografie fizică

pentru clasa a V-a secundară. În anul 1903 este numit profesor definitiv. La

deschiderea anului universitar 1904-1905 vorbeşte despre antropogeografia şi

întemeietorul ei Fr. Ratzel, care, de altfel, va cunoaşte lumina tiparului în acelaşi

an. (1904) [...]

În anul 1915, S. MehedinŃi devine membru al Academiei Române.

DeŃine în repetate rânduri funcŃia de parlamentar în guvernul Marghiloman

(5 martie-24 octombrie 1918); este ministru al instrucŃiei publice şi cultelor,

ocazie cu care contribuie decisiv la Legea eforiilor şcolare, schimbată mai târziu

în Legea comitetelor şcolare.

58

Printre numeroasele articole care îi apar în «Buletinul SocietăŃii Geografice

Române», «B.S.R.G.», în anul 1916 este publicat şi acela cu titlul Chestia

orientală din punct de vedere geografic şi etnografic, care se dovedeşte a fi o

interesantă abordare etnosociologică a problemei. La fel de utile vor fi, din acest

punct de vedere, şi lucrările Caracterizarea etnografică a unui popor prin

munca şi uneltele sale (1920 – discurs de recepŃie la Academia Română, retipărit

în 1936), un studiu deosebit de valoros în ceea ce priveşte cunoaşterea satului

românesc, Premise etnografice la istoria Românilor, apărut în anul 1922, şi

Vechimea poporului român şi legătura cu elementele alogene (1925). Aşadar,

pe lângă prodigioasa sa activitate geografică, S. MehedinŃi are şi o contribuŃie

majoră în opera sociologică românească aflată la începuturile ei, prin aceste

studii de etnografie şi antropogeografie care confereau o caracterizare lucidă a

poporului român, a locului său în istorie şi în spaŃiul său de existenŃă.

În anul 1934-1935, S. MehedinŃi Ńine cursul de doctrină etnografică. În 1935

apare lucrarea Der Zusammenhang der rumänischen Landschaft mit dem

rumänischen Volke. Cu Antropogeografia, tipărită în 1937, S. MehedinŃi încheie

bogata sa activitate de elaborare a manualelor şcolare. În acelaşi an, Societatea

«Soveja» (societate a studenŃilor în geografie, înfiinŃată de S. MehedinŃi şi

colaboratorii săi, Vintilă Mihăilescu şi Ion Conea, în 1927) îşi încheie activitatea

datorită retragerii lui S. MehedinŃi, mentorul ei de fapt. De asemenea, anul

universitar 1937-1938 este ultimul an în care S. MehedinŃi mai Ńine un curs

universitar.

În anul 1939 se tipăreşte Trilogia ştiin Ńei: cercetător, erudit, savant,

lucrare cu caracter filosofic, sinteză a tot ce a scris şi gândit S. MehedinŃi despre

cultură şi educaŃie. În 1940, apare ultima lucrare din domeniul antropogeografiei

regionale, Ce este Transilvania (tradusă şi în limbile germană, franceză şi

italiană) [...]

S. MehedinŃi se numără printre oamenii de ştiinŃă români de la sfărşitul

secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea care, deşi de o anumită

59

formaŃie, au avut preocupări mult mai largi, interdisciplinare, dezvoltând astfel o

operă multilaterală de o importanŃă specifică.

Pe lângă această contribuŃie însemnată la defnirea conceptelor de civilizaŃie

şi cultură şi la clarificarea interrelaŃionării lor, S. MehedinŃi are în lucrările sale

şi interesante puncte de vedere relativ la problema naŃiunii şi a statului. În

încercarea de a defini naŃiunea, S. MehedinŃi pune accent pe lmbă, artă şi cultură.

El insistă în afirmaŃia că naŃiunea este «înfiripată şi asigurată prin cultură».

NaŃiunea, susŃine S. MehedinŃi, presupune o limbă comună şi un teritoriu comun,

dar şi o factură psihică comună a oamenilor, exprimată în caracterul naŃional al

culturii, în tradiŃiile şi obiceiurile comunităŃii respective «Cei doi stâlpi pe care se

reazămă viaŃa naŃională a unui popor sunt limba şi arta», afirmă S. MehedinŃi.

NaŃiunea ca entitate distinctă trebuie păstrată, în concepŃia lui S. MehedinŃi,

pentru că ea, ca «realitate concretă», este «cea mai naltă potenŃă a societăŃii».

«Îngrijind de naŃiunea ta – arată S. MehedinŃi – ai apuca singura cale raŃională ca

să ajuŃi progesul omenirii, care nu e altceva dectâ suma tuturor naŃiunilor» (citate

extrase din „Poporul”, 1913).

Statul este definit de S. MehedinŃi ca «opera cea mai însemneată în istorie,

temei al culturii fiecărui popor», iar idea statului naŃional este «un postulat de la

sine înŃeles, ca şi concepŃia morală în viaŃă şi concepŃia ştiinŃifică despre lume». S.

MehedinŃi susŃine importanŃa cultivării tradi Ńiilor naŃionale, ca şi a menŃinerii

deosebirilor statatele şi naŃionale. NaŃionalismul este, în concepŃia sa, o

«credinŃă», o «virtute». Deoarece o naŃiune poate exista şi înflori având între

graniŃele sale chiar unele elemente eterogene, «noi ca români, suntem datori să

vedem minorităŃile aşa cum sunt; iar minorităŃile sunt datoare, la rândul lor, să

vadă pe români, nici mai buni dar nici mai răi de cum sunt» (Vechimea

poporului român şi legăturile lui cu elemente alogene, 1925). Am ajuns, în acest

fel, la un punct interesant în prezentarea concepŃiei şi contribuŃiilor [...] ale lui S.

MehedinŃi, punct deopotrivă contestat şi apreciat. Este vorba despre concepŃia lui

S. MehedinŃi despre formarea poporuluii român, despre poporul român în general,

60

despre caracteristicile sale, despre locul său în istorie dar, mai ales, în spaŃiul

geografic pe care îl ocupă. În special prin studierea ortodoxiei româneşti, S.

MehedinŃi dezvoltă o întreagă abordare sociologică a poporului român şi a

psihologiei sale, ca şi o perspectivă geopolitică aspura locului şi locului în istorie.

Ceea ce astăzi se numeşte «românism», arată S. MehedinŃi, adică esenŃa

firii noastre ca neam, nu este altceva decât vechiul dacism, peste care s-a altoit

doctrina mai nouă a creştinismului din cauze geografice, etnografice şi istorice,

altoirea aceasta a fost scutită de o atingere prea directă atât cu orientul bântuit de

erezii, încă din primele secole ale erei creştine, cât şi cu occidentul, unde Biserica

Papală s-a amestecat mereu în treburile politice. În urma acestei relative izolări,

arată S. MehedinŃi, creştinismul românesc a rămas cu o înfăŃişare mai arhaică şi

scutită de compromisuri cu viaŃa laică.

Tocmai acest arhaism al său atestă vechimea creştinismului românesc şi a

poporului român. Acest popor caraptic, demonstrează S. MehedinŃi, a dovedit

întotdeauna o maturitate sufletească dobândită printr-o lungă experienŃă istorică.

Trei lucruri sunt importante în acest context: I.- vechimea neamuluui carpatic

(autohtoniii Daciei reprezintă una din cele mai vechi populaŃii din Europa); al II-

lea – nivelul superior al civilizaŃiei carpatice (încă din secolul al VII-lea Î.Chr.

dacii erau «plugari temeinici, podgoreni bogaŃi, pescari harnici, mineri de aur

vestiŃi»; al III-lea – înălŃimea culturii lor (deşi nu aveau temple, palate şi opere de

artă, dacii aveau o privire asupra vieŃii de o seriozitate şi o adâncime uimitoare, o

religiozitate şi o atitudine faŃă de moarte interesante).

Maturitatea poporului român, spune S. MehedinŃi, a făcut ca toată istoria sa

să nu existe, ca în restul Europei, războie confesionale sau persecuŃii legate de

credinŃe religioase ale cuiva. S. MehedinŃi combate pe toŃi aceia care au

considerat că această lipsă de războaie confeionale s-ar datora «nepăsării şi

fatalismului care sunt notele cele mai limpezi şi lămurite care se pot desprinde din

sufletul şi caracterul nostru» (D. Drăghicescu); sau că poporul român ar fi ateu -

«românul nu are numic sfânt, el nu respectă nici o valoare spirituală în faŃa

61

instinctelor logice» (M. Ralea); sau, şi mai radical, că «omul din popor aproape

nu are dorinŃe pentru sufletul lui, e prea trudit de munca lui zilnică pentru

câştigarea exitenŃei, ca să mai aibă şi dorinŃa de a se întreba care este rostul lui în

lume» (V. Pârvan). S. MehedinŃi consideră aceste afirmaŃii ca fiind «simplicări

naive, nişte erori posibile şi vulgare». Adevărul pe care îl ia în considerare S.

MehedinŃi este acela că «românii n-au avut niciodată aplicare spre ceartă în

prejurul dogmelor [...]. Noi, românii, n-am avut nevoie de Luther, de Calvin sau

de Loyola sau de alŃii sa să înŃelegem doctrina lui Isus; ne-a fost de ajuns tradiŃia

din bătrâni şi firea noastră, ajutată la început şi de învăŃăturile lui Zamolxe, care

ne făcuseră aproape creştini înainte de creştinism» (Creştinismul românesc.

Adaos la caracterizarea etnografică a poporului român, 1941).

Poporul român, spune S. MehedinŃi, a vut întotdeauna o rezervă faŃă de

conştiinŃa altora, iar cauzele acesteia sunt atât externe (geografia şi istoria), cât

mai ales temperamentul rasei autohtone. DiscreŃia poporului român nu înseamnă

«nepăsare», «lipsă de gânduri», «opacitate pentru cugetarea metafizică» (aşa cum

unii cercetători «pripiŃi» l-au caracterizat), ci ea izvorăşte dintr-o reală omenie

(humanitas) şi are cauze mult mai adânci.

S. MehedinŃi reliefează o serie de aspecte semnificative pentru ortodoxia

românească şi, implicit, pentru psihologia poporului român. Faptul că Isus a

pătruns adânc în folclorul naŃional, în legende şi alte creaŃii ale sufletului

românesc, ale poporului, fără amestecul cărturarilor, este, o dovadă, crede S.

MehedinŃi, că folclorul religios este cu adevărat foarte semnificativ pentru

judecarea sufletului românesc. Floclorul românesc, cu mici excepŃii, exprimă în

totalitate încrederea poporului român în biruinŃa finală a Binelui asupra Răului,

deci optimismul acestui popor. Închipuirea sa despre divinitate este una specială,

cu totul diferită de a altor popoare. Pe când zeii păgânilor aveau o mulŃime de

slăbiciuni omeneşti, iar Iehova era înfăŃişat de evrei plin de asprime şi de

răzbunare, Dumnezeu înfăŃişat de folclorul românesc are o aureolă de pace,

blândeŃe şi lumină, el este întruchipat într-un bătrân înŃelept şi bun, care este atât

62

de milos faŃă de fapturile sale încât se coboară El însuşi pe pământ să vadă ce mai

fac oamenii şi să le vină în ajutor. De asemenea, pentru români, Maica Domnului

este bunătatea întrupată. Dar şi mai caracteristic pentru psihologia poporului

român, arată S. MehedinŃi este altceva: «împlinirea unei metamorfoze fără

pereche la alte popoare: Venera, cea mai «lumeaŃă» dintre toate zânele şi zeiŃele

păgâne s-a întrupat, în folclorul poporului român, în Sfânta Vineri, o călugări Ńă

cucernică, trăind undeva la marginea pământului, gata tot timpul să-l ajute pe

Făt-Frumos când răutatea oamenilor şi a zmeilor îi puneau viaŃa în pericol”. S.

MehedinŃi consideră că numai un popor «cu adevărat adânc la suflet ar fi putut

realiza o astfel de transfigurare – a lui Venus în biserică! – o dovadă palpabilă a

smereniei sale » [...]

Trebuie amintită [...] abordarea aceleiaşi problematici a naŃiunii, poporului

şi societăŃii româneşti din perspectiva şcolii geopolitice a lui Ratzel, la care a fost

format. Din această perspectivă, S. MehedinŃi susŃine că funcŃia primordială a

pământului şi a populaŃiei din regiunea CarapŃilor este apărarea răspântiei de

drumuri a Europei apusene şi meridionale de înaintarea Europei stepice, sub

influenŃa popoarelor asiatice. România a îndeplinit acest rol în istorie deoarece,

consideră S. MehedinŃi, CarpaŃii formează ultima piedică geografică a Europei

peninsulare; aici este ultimul teritoriu cu climă, faună şi floră mediteraneană;

românii reprezintă latinitatea cea mai răsăriteană, formând o insulă în marea de

slavi; în plus, acest teritoriu coincide cu graniŃa de Est a catolicismului. Dincolo

de Nistru, toate aceste elemente dispar – nu sunt munŃi, clima este exclusiv

continentală, flora şi fauna au caracter complet de stepă. În aceste condiŃii, spune

autorul «era firesc să se nască între Tisa, Dunăre, Mare şi Nistru un popor

mărginaş, apoi un stat deosebit. România este cetatea cea mai înaintată a Europei

în faŃa Asiei. Nistrul nu desparte două state, ci două lumi» (România, 1935-1937).

Dat fiind contextul acestui tip de abordare din perspectivă geopolitică, dar

şi contextul politic şi istoric în care această abordare a fost realizată, S. MehedinŃi

63

a criticat, în toate împrejurările, ideile comuniste şi sistemul comunist instaurat de

sovietici [...].

Părerea sa, declarată în diverse împrejurări, era ceea că ideile lui Marx

erau utopice, iar când se referea la concepŃia lui C. Dobregeanu Gherea, afirma

că: «nu negăm însemnătatea factorului economic [...], însă cel mai mare izvor de

energie în orice Ńară este omul». Referindu-se la revoluŃia socialistă, S. MehedinŃi

foloseşte termenul de «cataclism», determinat de «eroarea marxisrtă a războiului

intern». S. MehedinŃi rămâne până la sfârşitul vieŃii refractar socialismului şi

comunismului, sistem văzut de o influenŃă păgubitoare structurată din afară prin

imigranŃi. S. MehedinŃi a considerat întotodeauna concepŃia despre socialism ca

fiind o concepŃie cu caracter distructiv, datorită negării ideilor religioase, a

tradiŃiilor naŃionale ale statului etc.

Aşadar, venind dinspre o ştiinŃă prea puŃin conectată cu ştiinŃele sociale –

geografia -, S. MehedinŃi dezvoltă, sub influenŃa unei perspective geografice, o

concepŃie [...] valoroasă şi foarte interesantă, sintetizată de ideile şi lucrările sale

nu numai asupra socialului, dar şi din etnografie, pedagogie şi geopolitică (ştiinŃe

având largi tangenŃe cu sociologia). Opera multilaterală a lui S. MehedinŃi merită,

astfel, atenŃie în orice abordare analitică sau sintetică în domeniile etnografiei,

pedagogiei, geopoliticii, filosofiei şi, bineînŃeles, sociologiei”34

Simion MehedinŃi, în buna tradiŃie a vârfurilor intelectualităŃii române de a

avea o pregătire şi viziune multidisciplinară, generează filonul gândirii ştiinŃifice

geopolitice româneşti, printr-o complexă determinare: academică, publicistică

(lucrări, studii, articole), popularizatoare (în alte medii, în afara învăŃământului şi

cercetării).

Printre cele mai importante lucrări editate de profesorul Simion MehedinŃi se

numără:

• łările locuite de români – 1903;

34 Simona Ştefănescu, Simion MehedinŃi, în Mică enciclopedie. Sociologi români, Editura Expert, Bucureşti, 2001, pp. 311-315, 317.

64

• Antropogeografia şi întemeietoril ei. Fr. Ratzel – 1904;

• Chestiunea orientală din punct de vedere geografic şi etnografic –

1916;

• Le pays et le peuple roumai – 1927;

• Cadrul antropogeografic al Ardealului – 1928;

• Antropogeografia – 1927;

• România. 1935-1937 – 1937;

• România la marginea continentului. O problemă geopolitică

românească şi europeană – 1941.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Istoria sociologiei româneşti (coord. Ştefan

Costea), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998, pp. 21-23, 311-315, 317.

BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă

2. I.C. Brătianu,

Discursuri, vol. I, Bucureşti, 1927.

65

VI. ŞCOLI NA łIONALE DE GEOPOLITIC Ă (3)

Continuator al operei profesorului MehedinŃi şi, în acelaşi timp,

personalitatea cu cele mai consistente şi valoroase contribuŃii la dezvoltarea

studiilor geopolitice în România este Ion Conea (1902-1974).

Atât el, cât şi Anton GolopenŃia, M. Popa-Vereş, Sabin Manuilă şi alŃii au

neşansa de a traversa, în plină forŃă creatoare, o epocă care le restricŃionează

cercetările, estompând contribuŃii ce se anunŃau substanŃiale teoretic, metodologic

şi aplicativ.

Ion Conea, ca şi magistrul său, Simion MehedinŃi, are studii universitare în

domeniul geografiei (la facultatea cu acest profil din Bucureşti, pe care o alsolvă în

1922. SusŃine în 1934 doctoratul în geografie cu lucrarea „łara Loviştei, studiu de

geografie istorică”, care se bucură de un ecou deosebit. N. Iorga o publică în

„Revista Istorică”, este tipărită şi în „Buletinul SocietăŃii de Geografie” (1935) şi

premiată de Academia Română la recomandarea lui I. Simionescu în acelaşi an.

Simion MehedinŃi, George Vâslan şi Nicolae Iorga îi influenŃează hotărâtor

traectoria profesională. Se preocupă intens de studiile de geografie istorică şi

toponomie geografică, fiind deschizăor de drumuri în aceste domenii. FormaŃia

intelectuală pluridisciplinară îl apropie şi de sociologie. Devine membru al

Institutului Social Român şi al echipelor de cercetări monografice de teren; este

colaborator la „Arhiva pentru ŞtiinŃa şi Reforma Socială” şi „Sociologie

Românescă”. Cea mai importană realizare, în urma cercetărilor sociologice de

teren, o reprezintă monografia satului transilvănean Clopotiva, în două volume

(1940), elaborată după sistemul folosit la monogafia consacată satului Nerej.

Desfăşoară o activitate didactică intensă la Facultatea de Geografie din Bucureşti

(1925-1950). Din 1946 este cercetător la Institutul de Geografie al Academiei.

Ion Conea pune în lumină posibilităŃile cercetărilor interdisciplinare

(geografie, istorie, sociologie). Demonstrează prin studiile sale, că stăpânirea

66

concretă şi profundă a izvoarelor istorice, corelată cu realităŃile timpului său, poate

să conducă la concluzii noi, relevatore şi, uneori surprinzătoare. Este cel care pune

temeiul geografiei istorice, împreună cu alŃi geografi, studiind complex sub aport

cartografic, etnografic, toponomastic, istoric şi social, fie arii restrânse, fie spaŃii

geosociale întinse. Pentru istorici, ipotezele sale rezultate din cercetările complexe

de teren, mai ales asupra începuturilor organizării statale a łării Româneşti, sunt

deosebit de valoroase. Demonstrează că un nume de localitate sau de alt reper

geosocial ascunde fapte şi întâmplări uneori nebănuite şi capitale pentru

înŃelegerea evoluŃiei comunităŃii respective. În Profile toponimice prin CarpaŃii

Meridionali aduce argumente şi probe clare prin care susŃine cât de importantă este

explicaŃia geoistorică a unor fenomene sociale. Prin studiile asupra łării Lovi ştei –

spaŃiu geoscial deosebit de important pentru existenŃa românilor -, el extinde

cercetările sale asupra unui areal vast, afirmând, prin deshiderile interpretative noi,

necesitatea extinderii investigaŃiilor de acest tip la scara întregului teritoriu

naŃional. În acest scop, ca unul dintre echipierii de marcă ai Şcolii sociologice de la

Bucureşi, în viziunea integratoare gustiană, el elaborează (împreună cu Emil Popa)

planul general de studiere geofizică şi geoistorică a localităŃilor şi zonelor. Spre

finalul carierei sale extinde cercetările şi asupra zonei Vrancei, cercetări

nevalorificate însă publicistic.

Este evident că apropierea de sociologie şi integrarea sa efectivă în echipele

de monografişti din epoca interbelică îi deschid alte orozonturi intelectuale. De

altfel, studiul care îl consacră ca geopolitician este publicat în „Sociologie

Românească”, revistă iniŃiată şi condusă de profesorul Dimitrie Gusti.

Referitor la acest aspect, academicianul Vladimir Trebici, aprecia:

„Semnificativ este faptul că primele studii consacrate «geopoliticii» apar în revista

«Sociologie Românească» a profesorului D. Gusti şi poartă semnătura lui Ion

Conea şi Anton GolopenŃia. Primul venea dinspre geografie, al doilea dinspre

sociologie. Dar Ion Conea [...] nu era numai geograf; remarcabilele sale studii de

geografie istorică şi cele de sociologie (amintim monumentala sa monografie

67

Clopotiva) îl definesc şi ca pe un avizat istoric, sociolog şi etnolog, în timp ce

Anton GolopenŃia a ilustrat statistica şi demografia, în afară de sociologie şi istorie.

Aceste studii sunt strânse în volum şi publicate în 1939, la Craiova, sub titlul

Geopolitica. În 1941 ia fiinŃă «Geopolitica şi Geoistoria» - ultimul număr este din

1944, martie-aprilie. Comitetul de direcŃie îi are ca membri pe: Gheorghe Brătianu,

dr. Sabin Manuilă, Mircea Vulcănescu, Ion Conea şi Anton GolopenŃia. Este – am

fi tentaŃi să spunem – un eşantion reprezentativ al ştiinŃelor care prezidează

geopolitica: istoria, geografia, sociologia, filosofia, demografia, statistica. Dacă ar

trebui să ne referim la înaintaşi, spiritele tutelare ale geopoliticii româneşti sunt: N.

Iorga, S. MehedinŃi, D. Gusti.

Printre colaboratorii revistei îi întâlnim pe Simion MehedinŃi, Vintil ă

Mihăilescu, Constantin Brătescu, Gheorghe Brătianu, Dr. Sabin Manuilă, Dr. D.C.

Georgescu, Sextil Puşcariu, în afară de Ion Conea, Anton GolopenŃia şi M. Popa-

Vereş.

Studiile publicate de oamenii de ştiinŃă români pe teme de geopolitică ne

permit să identificăm un caracter original al acestor preocupări, adaptate

specificului istoriei şi geografiei României. Nu este importantă definiŃia potrivit

căreia « geopolitica este ştiinŃa fenomenului internaŃional, urmărit şi explicat în

determinarea lui geografică», principalul constă în orientarea studiilor şi finalitatea

lor. S-a vorbit de « vaduri geopolitice», N. Iorga caracteriza România ca « stat de

necesitate europeană», Vintilă Mihăilescu vorbea de « România, Ńară de răspântie».

Nu spusese cronicarul că am fost aşezaŃi « în calea răutăŃilor?» S-a vorbit – şi se va

vorbi – de poziŃia României între Occident şi Orient («Suntem la porŃile

Orientului»), dar s-a demonstrat că o asemenea situare este benefică (Anton

Dumitriu: Occident şi Orient), pentru ca astăzi să se recunoască rolul important pe

care îl juca România, prin poziŃia sa geopolitică şi stabilitatea ei, într-o zonă atât de

neliniştită. Dar, în concepŃia românească, era vorba mai ales de demonstraŃia

ştiinŃifică a drepturilor istorice asupra teritoriului naŃional, de necesitatea

68

colaborării cu statele vecine, promovarea înŃelegerii, obiective urmărite, de altfel,

şi de politica statului român.

În această concepŃie, geopolitica avea şi o mare importanŃă educativă. Pentru

Ion Conea, geopolitica « este geografie aplicată. O scriu oamenii de ştiinŃă. Ar

trebui s-o înveŃe: diplomaŃii, oamenii de stat, regii» (suntem în 1937!). Pentru

Gheorghe Brătianu: « Suntem, prin poziŃia noastră pe glob, dar şi prin cele ce

poartă faŃa şi ascund măruntaiele pământului nostru, ca o stână carpatică la un vad

de lupi. Ciobanii, drept aceea, trebuie să aibă ghioaca bună toŃi şi... să doarmă cât

mai puŃin. Se înŃelege, deci: un stat cu o astfel de situaŃie, în care te urmează în tot

locul vânturile, valurile, dator este, el, cel dintâi, să cunoască această situaŃie, să-şi

dea permanent seama de toate, bune şi rele...» (1941). Dacă astăzi se vorbeşte

despre educaŃie şi conştiinŃă ecologică, promotorii geopoliticii formulau

necesitatea unei « conştiinŃe» geopolitice la scară naŃională”35.

În studiul tipărit în „Sociologie Românească” Ion Conea se referea la „jocul

dintre state” ca mediu politic planetar pe care geopolitica ca „ştiinŃă a zilei” era

chemată să-l studieze.

Într-un alt studiu, tipărit câŃiva ani mai târziu (1944)∗, universitarul

bucureştean demonstra cum trebuia interpretată sub raport geopolitic poziŃia

României – ca zonă (spaŃiu) tampon între Europa estică, germanică şi romanică şi

alta vestică, slavă36.

Anton GolopenŃia (1909-1951) este una din victimile regimului totalitar

comunist din România. El moare în închisoare la vârsta de 42 de ani, când, după

unele aprecieri din epocă şi de mai târziu, dacă mai trăia, se poiecta ca unul dintre

cei mai străluciŃi reprezentanŃi ai geopoliticii, demografiei şi sociologiei româneşti.

Studiile universitare le face la Bucureşti, obŃinând două licenŃe „una în

drept, în 1930, şi a doua în filosofie, în 1933. Cu spijinul prof. D.Gusti, obŃine

35 Vladimir Trebici, Anton GolopenŃia staticianul şi demograful, în Anton GolopenŃia, Opere, vol. II, pp. 21-22. ∗ O poziŃie geopolitică, în „Geopolitica şi Geoistoria”, an III, nr. 3. 36 Dragoş Frăsineanu, Op. cit, p. 56.

69

postul de bibliotecar la Seminarul de Sociologie, Etică şi Politică al UniversităŃii

din Bucureşti (1930), În aceeaşi perioadă participă la înfiinŃarea Institutului Social

Român, apoi este director de cabinet al lui D. Gusti, pe când acesta deŃinea

portofoliul de ministru al instrucŃiunii, cultelor şi artelor (1932-1933). Recomandat

de Tudor Vianu, Emanoil BucuŃa şi Aurel Popescu (secretar general la Ministerul

Industriei), în noiembrie 1933 obŃine o bursă Rockfeller pentru studii în Germania.

La Berlin, urmează cursurile lui N. Hartmann, W. Sombart, E. Spranger (1933-

1934). Din mai 1934 se află la Leipzig, unde audiază cursurile lui Hans Freyer,

Wach ş.a. şi participă la seminariile lui Gehlen. În septembrie 1934 bursa se

prelungeşte cu încă un an. Prezintă în cadrul seminarului lui Hans Freyer un

ansamblu al problemelor româneşti (noiembrie 1934), după care, în primăvara

anului 1935, pleacă la Hamburg pentru a studia, împreună cu prof. Walther (de

formaŃie americană), probleme de sociologie urbană, şi cu etnograful Thiberius,

probleme de etnografie şi etnologie. Efectuează o călătorie de studii şi la Freiburg,

încercând « să cunoască şi partea apuseană a Germaniei». În noiembrie 1935

primeşte o bursă Humboldt, la care renunŃase Ştefania Cristescu (membră a

echipelor studenŃeşti de cercetare, viitoarea lui soŃie). SusŃine teza de doctorat cu

tema « Die Information der Staatsführung und die überlieferte Soziologie»

(Informarea conducerii statului şi sociologia tradiŃională), la 27 noiembrie 1936,

având ca referenŃi pe Hans Freyer şi Gehlen. La sfârşitul anului 1936 se înapoiează

în Ńară; conduce Seminarul de politică la Facultatea de Filosofie a UniversităŃii din

Bucureşti, după care este redactor la revista « Sociologie Românească». Cercetează

împreună cu o echipă de monografişti, procesul de « orăşenizare» la Cornova

(1931). Coordonează activitatea de cercetare desfăşurată de echipele regale

studenŃeşti (1937-1939), conduce campania de cercetare monografică de la Căianul

Mic (Someş), unde înfiinŃează o cooperativă, susŃine conferinŃe în cadrul

Institutului Social Român. În aprilie 1940 este numit inspector general la Institutul

de Statistică, calitate în care participă la întocmirea chestionarelor pentru

recensământul din următorul an, iar în august acelaşi an, face parte din grupul celor

70

„25 fruntaşi ardeleni”, convocaŃi la Ministerul Afacerilor Străine, pentru

întocmirea lucrărilor necesare delegaŃiei române la Viena. După impunerea

Dictatului, încearcă să se sinucidă. La sfârşitul anului 1940 este numit directorul

Oficiului de Studii al Institutului de Statistică, la care angajează specialişti, în

special din Cluj, aflaŃi în evacuare după ocuparea unei părŃi a Transilvaniei de către

unguri. IniŃiază şi realizează o campanie de inventariere a românilor de peste Bug

(până la Bazinul DoneŃului), în 1942-1943. În urma investigaŃiilor redactează un

amplu raport de cercetare, organizează o expoziŃie şi seturi de materiale

documentare privind viaŃa şi condiŃiile românilor din zonele cercetate. La începutul

anului 1947 este numit responsabil (cu rang de ministru) pentru lichidarea

Ministerului NaŃionalităŃilor, participă apoi ca expert-responsabil de arhivă în

cadrul delegaŃiei române la ConferinŃa de Pace de la Paris;în august 1947 este

numit director general al Istitutului de Statistică al României, în care lucrează până

la 16 ianuarie 1950, când este arestat pentru „vina” de a fi fost membru al

„agenturii spionajului anglo-american” în România. Se îmbolnăveşte de

tuberculoză şi moare în închisoarea Jilava”∗.

„Henri H. Stahl scria că Anton GolopenŃia era o sinteză a mai multora dintre

cei ce s-au ilustrat în perioada începând cu deceniul '30. Din parte-ne, vom observa

că, în acelaşi timp, GolopenŃia sintetiza mai multe discipline şi preocupări, nu ca

enciclopedist, ci stăpânind-o temeinic pe fiecare în parte. Este o caracteristică

comună a tinerei generaŃii care a dat strălucire perioadei interbelice [...] Este

generaŃia care şi-a făcut educaŃia în perioada României Mari şi a fost ataşată

idealurilor acesteia. Pe toŃi îi caracterizează interesul multidisciplinar şi pasiunea

de a studia realitatea românească, de a contribui la transformarea societăŃii

româneşti. Altfel spus, erau stăpâniŃi, fără ostentaŃie, de dragoste pentru poporul

român şi plini de râvnă pentru viitorul acestuia.

∗ Cf. Mică enciclopedie. Sociologi români, p. 214.

71

Anton GolopenŃia este un reprezentant strălucit al acestei generaŃii. A dat

mult în scurta-i viaŃă – a murit la 42 de ani – şi a ilustrat mai multe discipline,

printre care şi geopolitica.

Contactul lui A. GolopenŃia cu geopolitica datează din perioada studiilor de

doctorat. Am amintit că în teza sa este citat R. Kjellén cu două opere

fundamentale. În notele şi recenziile publicate de A. GolopenŃia în Ńară în această

perioadă se dovedeşte un observator atent nu numai al sociologiei şi istoriei sociale

din Germania, ci şi al politicii, inclusiv al geopoliticii.

Primul studiu consacrat problemelor geopolitice este cel publicat în

«Sociologie Românescă» (1936)37. Vom regăsi în el o serie de idei din teza de

doctorat a lui A. GolopenŃia, dezvoltate şi adaptate la realitatea românească.

«Cercetările concrete ale ştiinŃelor sociale – enunŃă A. GolopenŃia – au rostul

să documenteze hotărârile celor ce conduc naŃiunea...» (p. 108). Ca atare, ele

trebuie să servească fundamentării politicii interne şi externe a naŃiunii. Este

imediat introdusă teza: «NaŃiunea nu se confundă cu unitatea net conturată

cuprinsă între graniŃele statului ei» (p. 109). Este vorba, deci, despre «consângeni»

«Grupurile de cosângeni de peste granieŃle statului pot deveni meterezele acestor

graniŃe, dacă sunt aşezate lângă ele şi termenul de legătură cu naŃiunea străină care

le adăposteşte, în caz că sunt mai depărtate». Este definiŃia minorităŃii naŃionale, pe

care o auzim frecvent în timpurile noastre. În primul rând, este necesară o

informaŃie cât mai amănunŃită despre «grupurile de consângeni de peste hotare,

despre cetăŃenii răspândiŃi în străinătate» (p. 110). Pe de altă parte, existenŃa

politică atârnă fără încetare de un număr de Ńări străine. În această categorie intră:

vecinii şi Marile Puteri. Corolarul primei teze: «Cercetările concrete ale ştiinŃelor

sociale pot contribui la conducerea politicii externe a naŃiunii propii, informând

asupra conaŃionalilor de peste hotare şi asupra statelor vecine şi a Marilor Puteri»

(p. 112). Pentru a fundamenta nevoia de a stabili potenŃialul politic al unei naŃiuni,

A. GolopenŃia îl citează pe R. Kjellén (cu cele două lucrări fundamentale),

37 [ContribuŃia ştiinŃelor sociale la conducerea politicii externe, în „Sociologie Româneească”, II, 5-6 (mai-iunie), p. 193-196.]

72

subliniind că trebuie corelate «însuşirile de ordin politic ale teritoriului, mişcarea

populaŃiei, starea ei economică şi starea socială şi autoritatea guvernului» (p.115).

Tot aici A. GolopenŃia discută concepŃia generalului Haushofer care dă o

interpretare restrictivă a geopoliticii.

Contestarea lui A. GolopenŃia în privinŃa unor asemenea cercetări la noi este

pesimistă: ele nu au fost întreprinse deloc.

Reproducem integral îndemnul lui A. GolopenŃia: «Sociologii, economiştii,

staticienii ar trebui să înceapă să consacre o parte din cercetările concrete şi

studiului situaŃiei românilor de peste hotare şi de pretutindeni în lume ca şi

studiului statelor şi al Marilor Puteri, cu care e în raporturi permanente statul

român» (p. 117).

După ştiinŃa noastră, primul deziderat nu s-a realizat nici până astăzi. A.

GolopenŃia însă va fi încercat să facă ceva: studiul românilor din Timoc, ancheta

privind pe românii de la Est de Bug şi altele.

Explicit, concepŃia lui A. GolopenŃia despre geopolitică a fost expusă într-un

material din 1938, înmănuncheat apoi, într-o carte, împreună cu studiile lui I.

Conea şi M. Popa-Vereş38. Formularea relativă din titlu trebuie interpretată ca o

rezervă a lui A. GolopenŃia: el nu era de acord ca geopolitica să fie considerată

disciplină geografică.

Punctele de vedere de la care porneşte A. GolopenŃia sunt: teoria lui R.

Kjellén, pe de o parte, şi definiŃia dată de I. Conea geopoliticii, cu care A.

GolopenŃia nu este de acord.

R. Kjellén, care consideră statul ca «formă vie», propune, cum am arătat

anterior, o sinteză a disciplinelor care au ca obiect statul: geopolitica, demopolitica,

ecopolitica, sociopolitica şi cratopolitica. Obiectiv de studiu ar fi unitatea

indisolubilă dintre Ńară (geografia politică), neam şi populaŃia (reseologie şi

demologie), structura economică, socială şi guvern (legislaŃie, drept, economie,

[38 Este vorba de articolul Însemnare cu privire la definirea preocupării ce poartă numele de geopolitică, publicat iniŃial în Anuarul festiv al SocietăŃii studenŃilor în geografie „Soveja”, anii 1937-1938. Începând cu 1937, A. GolopenŃia a funcŃionat ca profesor asistent onorific la Catedra de Sociologie, Etică şi Politică a UniversităŃii din Bucureşti, Ńinând seminare pentru studenŃii în geografie, istorie şi filologie.]

73

sociologie şi politică). A. GolopenŃia este mai apropiat de concepŃia lui Kjellén,

după cum se poate vedea din teza sa de doctorat. ConcepŃia lui I. Conea i se pare

restrictivă şi unilaterală, deşi sub unele aspecte A. GolopenŃia este de acord cu ea.

Obiectivul de cercetare – după I. Conea – ar fi „regiunile răspântii de pe faŃa

planeteri”. Geopolitica este concepută ca «ştiinŃă geografică».

Reluând textele din articolul « ContribuŃia ştiinŃelor sociale...», A.

GolopenŃia îşi expune propria sa concepŃie, sintetizată în 11 puncte. Deşi

materialul va fi reprodus integral în volumul I al Operelor, considerăm util să le

enumerăm aici. Nu se foloseşte expresia de «geopolitică», ci aceea de «preocupare

geopolitică»:

1. Preocuparea zisă geopolitică este întâi de toate informativă.

2. Ea este cercetare.

3. Obiectul îl constituie potenŃialul statelor. Acesta este rezultanta

conformaŃiei tuturor factorilor constitutivi pentru un stat: a teritoriului, a

neamului, a populaŃiei, a economiei acestuia, a structurii lui sociale, a

culturii lui, a modului cum e guvernat, a modelului săi politic. Concluzia

lui A. GolopenŃia: «Cecetarea geopolitică nu este numai geografică; ori

numai economică, ori numai politică etc., ci este concomitent geografică,

demografică, economică, socială, culturală, politică» (p. 105 s.n.).

4. Destinatarii acestei cercetări sunt conducătorii unui anume stat şi pătura

care conlucrează la conducere.

5. Criteriul de selectare îl constituie importanŃa în mediul politic la statului.

6. Fiind cercetare, preocuparea zisă geopolitică presupune teoria. Ea

lămureşte împrejurările concrete ale unui stat, folosind zestrea de

constatări generale cu privire la teritoriu, neam, populaŃie, economie,

structură socială, guvernare, mediu politic, pe care o cuprind geografia

74

politică, etnologia şi demologia39 (p. 105), economia politică, sociologia,

teoria politică.

7. Cercetarea geopolitică este continuă; ea este reluată permanent, zi de zi,

aşa cum este reluat buletinul meteorologic.

A. GolopenŃia încheie această prezentare cu o propunere practică: «...

concentrarea ştiinŃelor ce privesc aspecte singuratice ale statului în aceeaşi şcoală

superioară. Ea ar putea familiariza în egală măsură cu noŃiunile şi metodele

geografiei politice, ale etnologiei şi demologiei, ale economiei poltice, ale

sociologiei, ale ştiinŃelor culturii...»(p. 107).

Modernitatea acestei concepŃii este evidentă; anticipând, vom spune că ea

este şi de o actualitate surprinzătoare. Demersul este integrator, amintind

interpretările sistematice de mai târziu. Modernă este şi pledoaria pentru o

informaŃie sistematică şi rapidă, indispensabilă conducerii statului.

De acum înainte va fi practic imposibil de a clasifica studiile lui A.

GolopenŃia în sociologice, demografice, istorice sau chiar geografice. Ele sunt

întotdeauna pluridisciplinare”∗

DistincŃia dintre GolopenŃia şi Conea privind încadrarea geopoliticii în

sistemul ştiinŃific (reamintim, primul o consideră ştiinŃă socială, al doilea ştiinŃă

geografică) este de nuanŃă şi nu de esenŃă, ambii având contribuŃii valoroase la

dezvoltarea şcolii sociologice româneşti, care se remarcă prin originalitate,

profesionalism şi raŃionalitate.

Pentru GolopenŃia, ca membru activ al echipelor de monografişti din

perioada interbelică, geopolitica avea menirea să studieze prioritar potenŃialul

statului sau, mai exact, puterea reală a acestuia, în înŃeles de: teritoriu, populaŃie,

putere economică, amplasamentul pe marile axe de circulaŃie, structură socială,

mod de guvernare şi mediul politic în general, cultură. Cu alte cuvinte, analizele şi

39 [Termenul de „demologie” a fost propus de sociologia germană în locul celui de „demografie”. Nu a rezistat însă. După cel de-al doilea război mondial, alături de „Bevölkerungslehre” şi „Bevölkerungswissenschaft”, s-a impus tot mai mult „Demographie”.] ∗ Cf. Vladimir Trebici, Op. cit., pp. 22-25.

75

interpretările geopolitice trebuiau realizate în perspectivă geografică, demografică,

economică, politică, socială şi culturală.

Potrivit aprecierilor sale, geopolitica se cerea să fie mobilă, în permanenŃă să

fie în măsură să furnizeze informaŃii şi cunoştinŃe despre tendinŃe sau situaŃii. Deci

„trebuie să fie informativă şi continuă, tinzând să devină un adevărat buletin

meteorologic, rezultatele fiind naŃionale”40.

Perioada interbelică este marcată şi de alte contribuŃii notabile ale

geopoliticii româneşti: apariŃia primelor reviste de profil, implicarea şi a altor

publicaŃii ştiinŃifice în demersul susŃinerii geopoliticii („Sociologie Românească”),

elaborarea, pe lângă lucrările de autori, şi a unor volume reprezentative realizate în

colectiv, cum este şi Unitatea şi funcŃiile pământului şi poporului românesc

(autori: C. Brătescu, V. Mihăilescu, N.Al. Rădulescu şi V. Tufescu), organizarea

de conferinŃe, dezbateri şi reuniuni ştiinŃifice etc.

Pentru aceeaşi perioadă este notabilă uriaşa mobilizare de forŃe sub

patronajul Şcolii sociologice de la Bucureşti, conduse de profesorul Dimitrie

Gusti (1880-1955), care a avut ca rezultat monografierea a zeci de localităŃi. Este

un material uriaş care aşteaptă să fie valorificat, aşa cum a fost valorificată

documentarea în editarea monumentalei lucrări „Enciclopedia României”.

Se cuvine, de asemenea, să amintim studiile doctorului Sabin Manuilă, unele

rămase în manuscris, cum sunt şi cele adresate mareşalului Ion Antonescu (1882-

1946), susŃinător al studiilor sociologice şi geopolitice.

După încheierea războiului, geopolitica intră într-un con de umbră. Motivele

au fost deja invocate. Din 1960, când termenul de geopolitică reintră în circuit

public, prezentat însă în cele mai sinistre interpretări de către dicŃionare,

enciclopedii etc., geopolitica reapare la „suprafaŃă”. Perioada 1960-1990 este însă

puŃin studiată, deşi sunt simptome demne de a fi luate în seamă.

40 Dragoş Frăsineanu, Op. cit., p. 56.

76

Post comunismul este echivalent cu renaşterea geopoliticii în adevăratul

înŃeles al cuvântului, dat fiind noul context socio-politic, când presiunea politico-

ideologică care se exercita asupra ei dispare.

77

VII . GEOPOLITICA ÎN PERSPECTIVA – REALIT ĂłILOR ISTORICE ŞI

ACTUALE ROMÂNE ŞTI (1)

Din „inventarul” – de termeni care definesc spaŃii geografice, nu lipsesc cei

referitori la continente, regiuni, zone etc. ConştiinŃa individuală şi colectivă realiza,

încă cu mult timp înaintea zorilor lumii moderne, distincŃia dintre local, zonal şi

continental. Şi dacă distincŃia funcŃiona, era de înŃeles că românii conştientizau

apartenenŃa la spaŃiul european, atât în sens geografic, cât şi în sens uman. Prin

constituŃie etnică, prin valori spirituale şi culturale, prin poziŃia pe care o deŃinea în

spaŃiul social, prin mentalităŃi şi comportamente şi prin viziunea asupra „lumilor”

mai apropiate sau mai îndepărtate comunitatea românească a avut dintotdeauna un

destin european.

7.1. „Religia” conştientizării apartenenŃei „vetrei originare”

Ca europeni, românii sunt plasaŃi într-un spaŃiu pe care îl revendică şi care a

intrat în conştiinŃa politică europeană. ApartenenŃa la un teritoriu este

fundamentală pentru orice comunitate umană, inclusiv pentru comunitatea

românească, dar modul cum este perceput „spaŃiul lor vital” este diferit.

Românii consideră că teritoriul lor le-a aparŃinut dintotdeauna, viziune

asemănătoare sau identică cu cea exprimată de majoritatea etniilor europene, dar

cu privire la prorpiul lor spaŃiu de locuire. Este evident că, dincolo de argumentele

ştiinŃifice, în joc intră şi o componentă politică importantă, pe care o recu-noaştem,

dar asupra căreia nu insistăm. Ne interesează însă latura socială, mai exact

consecinŃele în plan psihosocial ale unei asemenea viziuni, deoarece

conştientizarea vechimii şi a perpetuării locuirii unui spaŃiu devine, în asemenea

contexte socio-politice, o autentică religie, a cărei forŃă constă în crearea unui spirit

coeziv, permanent alimentat de memoria istorică, dublat de resuscitarea continuă a

78

puterilor lăuntrice morale şi spirituale ale românilor. „Religia conştiinŃei locului”

devine un factor primordial al existenŃei etnice a blocului românesc.

Foarte adesea şi fundamental, desigur, se invocă dreptul istoric al românilor

la propriul lor teritoriu, dar istoricii şi juriştii, când îl invocă, îi dau înŃeles de drept

natural, dată fiind prioritatea locuirii acestuia de către strămoşii lor îndepărtaŃi.

Primordialitatea trebuie susŃinută şi argumentată şi altfel.

Comunitatea care se naşte şi evoluează pe unul şi acelaşi spaŃiu geografic

perpetuează conştiinŃa acestui fapt. Primordialitatea, adânc întipărită prin

mecanismele memorării şi transmiterii ei din generaŃie în generaŃie, s-a constituit

într-un argument de la sine înŃeles, tratat ca atare de numeroşi spe-cialişti, fără să

fie însă analizată şi în perspectivă psiho-socială .

Să ne imaginăm ce s-a întâmplat cu mii şi mii de ani în urmă, după un

scenariu care este, de altfel, cunoscut: condiŃiile de mediu se schimbă şi fac

posibilă declanşarea procesului de antropogeneză (dacă acceptăm teoria

evoluŃionistă); procesul este de lungă durată şi se desfăşoară limitat, numai la

nivelul unor zone restrânse, proces care este identificat în spaŃiul românesc ca

debutând cu aproximativ 1 milion de ani înainte de Hristos; încă din timpul acestui

proces se constituie grupuri humanoide care ocupă temporar un perimetru;

„locuirea” se extinde pe măsura creşterii demografice şi a măririi spaŃiilor propice

vieŃii fiin Ńei umane; caracterul sezonier al ocupării unor spaŃii se diminuează, apar

comunităŃi sedentare, al căror număr este în creştere, generalizând şi perpetuând

statornicia comunităŃilor.

Scenariul se desfăşoară pe o lungă perioadă de timp, iar aspectul esenŃial îl

constituie identificarea mecanismelor ce declanşează apariŃia conştiinŃei

individuale şi colective privitoare la spaŃiu şi la dreptul de a-l revendica.

Detaşarea de lumea animală este dificilă, plină de neprevăzut şi de capcane

pentru fiinŃa umană în devenire, cum dificilă este şi adaptarea la mersul biped.

Devenirea umană închide ciclul evolutiv când fizionomia tipului de Neanderthal

sau a celui definit ca fiind Homo sapiens, se apropie de cea actuală şi când poziŃia

79

verticală este susŃinută de o conformaŃie specifică: arcuirea corespunzătoare a

bazinului, apropierea membrelor inferioare şi deplasarea (mişcarea picioarelor) pe

axa de simetrie a corpului. Această fază încheie procesul de antropogeneză şi

deopotrivă asigură o deplină libertate de mişcare omului, în condiŃii optime

(dispare nesiguranŃa, braŃele se eliberează complet şi nu se mai utilizează ca puncte

de sprijin, etc.)

Pe durata acestui proces nu sunt îndeplinite condiŃiile pentru conştientizarea

importanŃei teritoriului, ca element esenŃial al vieŃuirii, ipoteză susŃinută şi de

vestigiile arheologice, atât pe plan european, cât şi autohton.

La Schela Cladovei, aşezare de pe teritoriul municipiului Drobeta Turnu

Severin, ilustrativă pentru cultura cu acelaşi nume (cca. 8000-6500 î.Hr.), unele

mărturii arheologice (şanŃul de apărare, îndeosebi, dar şi inventarul casnic) indică o

posibilă locuire, care depăşeşte caracterul sezonier, şi, prin urmare, indică faptul că

avem de a face cu un nou tip de comportament social.

O civilizaŃie de factură sedentară, denumită „vechea civilizaŃie europeană”

(Marija Giumbutas) se generalizează începând aproxi-mativ cu mileniul şapte

înainte de Hristos pe un vast areal, care cuprinde şi spaŃiul tradiŃional românesc.

Timp de aproape patru milenii, modul de viaŃă al comunităŃilor europene se

generalizează treptat, devenind sedentar, cu toate atributele şi efectele unei astfel

de existenŃe. În perimetrul viitor românesc se identifică numeroase localităŃi de tip

rural, a căror existenŃă presupune începutul unui proces de evaluare a rolului

„locului” pe care îl ocupă comunităŃile respective. Este şi „momentul” (prezumtiv,

desigur) al debutului transmiterii din generaŃie în generaŃie a ideii de apartenenŃă la

vatra satului, apoi, prin extensie, la zona limitrofă etc. Deşi importanŃi, factorii care

influenŃează evoluŃia comunităŃilor autohtone nu pot să alunge din memorie

conştiinŃa primordialităŃii, a primilor „stăpâni” ai spaŃiului, „moşii şi strămoşii

îndepărtaŃi”, care funcŃionează ca un adevărat referenŃial valoric în comparaŃie cu

„veneticii străini” şi, deopotrivă, ca un suport moral în contextul în care forŃa

80

anihila dreptul istoric, aşa cum s-a întâmplat în desele şi prea lungile dominaŃii

imperiale.

Cuceritorii străini nu dizlocă din mentalul autohtonilor conştiinŃa ancestrală

„a primului descălecat”, a primordialităŃii populării propriului teritoriu de către

„moşii şi strămoşii” lor, teritoriu care este şi expresia voinŃei colective a

comunităŃilor româneşti. ForŃa acestei conştiinŃe va depăşi mentalităŃile şi

comportamentele senioriale ale „marilor europeni”, impunând – este adevărat

târziu – recunoaşterea „dreptului istoric” al românilor la propriul teritoriu. Era una

din izbânzile memoriei colective româneşti, care impunea Europei recunoaşterea

spaŃiului carpato-danubiano-pontic ca fiind al lor şi care crea mai târziu condiŃiile

împlinirii unităŃii naŃional-teritoriale, când conştiinŃa istorică a întâietăŃii locuirii

propriului pământ îşi găsea o firească şi aşteptată împlinire.

7.2. Jocul factorilor şi condiŃiilor istorice în spaŃiul Sud-Est european

„Europa unită” a fost şi este mai mult o aspiraŃie decât o realitate. Dacă în

prezent tentativele au consistenŃa unei voinŃe politice, pare-se mai articulate pe

fapte, decât pe vorbe, cu cât coborâm în istorie divizarea bătrânului continent apare

tot mai pregnantă.

„Apusul” sau „răsăritul” n-au sensul singular al unor „banale” puncte

cardinale; ele invocă primordial comunităŃile umane care sunt plasate în orizontul

celor două extreme continentale. În orizont geo-politic, arealul răsăritean cuprinde

comunităŃile estice propriu-zise (orientale) – bulgară, română, ungară, cehă,

slovacă, poloneză, ucrainiană, rusă, belorusă, precum şi pe cele Sud-Estice

(meridionale) – albaneză, bosniacă, croată, greacă, macedoneană, slovenă, sârbă şi

muntenegră. Acest bloc multietnic este plasat în Sud-Estul continentului (după

istorici) sau mai este apreciat, după plasarea lui în spaŃiul european, drept zonă

centrală şi estică (în viziunea politologilor).

Perimetrul Sud-Est european, comparativ cu alte zone, are un trend istoric

sinuos, cu avansuri socio-economice, dar şi cu stagnări şi chiar regrese. Factorii

81

esenŃiali care concură la diferenŃierea socie-tăŃilor sud-est europene, îndeosebi de

cele occidentale, sunt de natură geopolitică (a), politică (b), economică (c), culturală

(d) şi spirituală (e).

a) Extremitatea estică a continentului, care îl separă de Asia, din

considerente politice, a avut un caracter fluctuant. Geografia continentală

(întinderea Europei în răsărit se opreşte la MunŃii Urali şi Marea Caspică) nu a

coincis cu politica continentală. S-au vehiculat teoretic şi s-au statornicit graniŃe

arbitrare, care au fost opozante aspiraŃiilor comunităŃilor din acest perimetru şi s-au

răsfrânt negativ asupra condiŃiei lor umane.

Europa industrială şi Europa agrară („teoria” celor două europe vehiculată în

perioada interbelică şi datorată lui Delaisi), „Europa celor două viteze”, lansată mai

recent, Europa Capitalistă şi Europa comunistă, reflectă în plan ideatic şi pragmatic

diferenŃe esenŃiale de mentalităŃi şi comportamente care s-au tradus şi se traduc în

plan geo-politic („Europa unită” sau „Uniunea Europeană” în prezent).

ConcepŃiile „separatiste” îşi au originile în Vestul continentului şi nu apar

întâmplător. CondiŃii favorabile populaŃiilor din Occident creează terenul

configurării acestora: sunt substanŃial mai numeroase decât cele din părŃile

orientale şi meridionale, deŃin o suprafaŃă cu o întindere superioară şi sunt ferite de

agresiunile etniilor asiatice. CondiŃiile istorice îi „ridică” pe occidentali încă din

faza genezei lor, condiŃii care sunt gestionate în propriul beneficiu cu sânge rece,

raŃional şi eficient. Decalajele între cele două „lumi” europene au surse şi

mecanisme cunoscute şi recunoscute de altfel, care le-au declanşat şi apoi le-au

întreŃinut.

b) RaŃiunea forŃei şi nu forŃa raŃiunii au primat în raporturile statornicite

între societăŃile europene. Mai bine motivate demografic, ferite de fluctuaŃiile

datorate penetrărilor asiatice şi mai pragmatice, comunităŃile occidentale impun

politica continentală. Expansiunea lor în spaŃiile extraeuropene este secondată de

tendinŃe asemănătoare spre centrul şi răsăritul Europei, tendinŃe frânte multă vreme

de velei-tarismele dominatorii ale imperiilor Ńarist şi otoman. Ciocnirile de interese

82

dintre „puternicii” din Europa şi cei din afara acesteia, ca şi rivalităŃile din lumea

occidentală permeabilizează graniŃele, le şterg sau le refac potrivit propriei lor

voinŃe, cum, „şterg” de pe hartă state sau le reîncheagă (romanii desfiinŃează statul

dac condus de Decebal – 106; Polonia este împărŃită între puterile timpului şi

desfiinŃată ca stat în 1772, 1793 şi 1795, pentru a fi recunoscută, din nou, în 1918,

ca entitate statală distinctă etc.), transferă populaŃii dintr-o zonă în alta, practică

politici discriminatorii sau, mai grav, instrumentează strategii de ştergere a

identităŃii naŃionale a unor masive grupuri etnice (austriecii, ruşii şi ungurii faŃă de

populaŃiile dominate).

„VecinătăŃile”, care întotdeauna au constituit deschideri spre regional,

continental şi universal, pentru români, bulgari, sârbi, alba-nezi etc. şi-au închis

orizonturile, devenind, zone de ostilităŃi, cu toate că încorporau mii şi mii de

conaŃionali. Acest aspect, puŃin studiat de cercetătorii români, are o semnificaŃie

socială deosebită, relevată, cu forŃa explicativă ce-l caracteriza, de Anton

GalopenŃia: „În relaŃia unei naŃiuni, mai intervin, pe lângă vecini, şi câteva naŃiuni

care, datorită forŃei lor, sunt oarecum omniprezente şi în situaŃia de vecine ale

tuturor naŃiunilor, chiar şi a celor cu care nu se hotărnicesc. Aceste naŃiuni, care

constituie un fel de «aristocraŃie în lumea statelor» (Kjellén), sunt Marile Puteri

(subl. în text – n.n.). În timp de pace, diplomaŃia lor e efectiv prezentă pretutindeni,

iar în timp de război, armata, flota şi aviaŃia lor. Prin vecini şi Marile Puteri, fiecare

naŃiune e în contact cu aproape întreg restul statelor de pe glob. Căci fiecare vecin

e în funcŃie de vecinii săi, iar aceştia de vecinii lor şi aşa până la ultimul cerc de

state. Iar fiecare Mare Putere e în funcŃiune, cum am spus, de toate statele şi cu atât

mai mult de toate celelalte Mari Puteri”41

Vremelnic sau de durată, dacă judecăm „vecinătăŃile” în raport de cele

relevate de GalopenŃia, „aristocraŃia în lumea statelor” pentru comunitatea

românească s-a materializat în Imperiul Roman, Ungaria, Imperiul Otoman,

Polonia, Imperiul Habsburgic, Imperiul łarist (şi succesoarea acestuia – U.R.S.S.),

41 Anton GolopenŃia, Opere complete, vol. II, p. 529.

83

Imperiul Austro-Ungar – în sensul autentic al vecinătăŃii, sau Marea Britanie,

FranŃa, Germania (anterior Prusia), Italia (în epoca modernă şi contemporană),

S.U.A. – în sensul influenŃei exercitate de către acestea.

Desigur, problema vecinătăŃii sau a vecinilor cum o defineşte GalopenŃia

este mult mai complexă şi se înscrie într-o analiză ce trebuie aprofundată (Ilie

Bădescu), inclusiv într-un sens pe care îl avansează P.P. Negulescu, dar care

trebuie corectat, deoarece analiza sa este anterioară declanşării celei de a doua

conflagraŃii mondiale. „Se va zice însă, poate, - susŃine acesta – că statele

europene, cele mici mai ales, care se simt direct ameninŃate, se tem prea mult, nu

numai pentru independenŃa, ci şi pentru existenŃa lor, şi teama aceasta le face să

exagereze primejdiile la care se cred expuse”42. RealităŃile dramatice care au

constituit fundalul perioadei dementei dezlănŃuiri belicoase în 1939 îi infirmă, din

păcate, optimismul. Vecinii, din nefericire, dar absolut pragmatic, trebuie priviŃi şi

analizaŃi, înainte de a imagina un demers, într-o viziune cuprinzătoare şi raŃională.

Factorii politici generează efecte, imediate, profunde şi extrem de penetrante

în toate domeniile, influenŃând evoluŃia societăŃilor Sud-Est europene, în plan

geopolitic, demografic, economic, social, cultural, spiritual etc.

c) Expansiunea teritorială are o puternică motivaŃie economică, fie că

este vorba de revărsările barbare asupra spaŃiului de sud-est al Europei, fie că avem

de a face cu dominaŃii imperiale. Politicile economice ale dominatorilor străini au

avut, fără excepŃie, caracter spoliator. Se manifestă, totuşi, unele diferenŃe între

orientările ruşilor şi turcilor şi cele ale ungurilor şi habsburgilor. Interese

economice ale ultimilor au concurat la stimularea activităŃii industriale în câteva

provincii sau zone care aparŃineau altor etnii (Cehia, Slovenia, CroaŃia, Banatul,

Transilvania etc.). Exploatarea colonială a resurselor naturale, folosirea mâinii de

lucru ieftine, migrarea capitalului spre metropole şi nu reinvestirea lui în

provinciile dominate unde a fost obŃinut etc. sau deposedările forŃate ale populaŃiei

de bunuri (în timp de război, dar şi în vreme de pace), mergându-se până la jafuri

42 P.P. Negulescu, Destinul omenirii, vol. I, EdiŃia a doua revăzută şi adăugită, FundaŃia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol al II-lea”, Bucureşti, 1939, p. 41.

84

calificate, au contribuit la menŃinerea sau adâncirea unui substanŃial decalaj

economic între metropole şi „colonii”, degradarea vieŃii mate-riale a „supuşilor”,

perpetuarea şi extinderea, în straturile Ńărăneşti îndeosebi, a analfabetismului şi

inculturii, modificarea lentă a struc-turilor sociale, creşterea în ritm scăzut a

populaŃiei urbane şi manifes-tarea aproape imperceptibilă a procesului de

orăşenizare, degradarea stării de sănătate a populaŃiei ş.a.m.d.

d) SpaŃiile Sud-Estice au fost coridoare de trecere aproape perma-nente,

fie pentru populaŃiile migratoare, fie pentru armatele puterilor aflate în conflict,

care, în afara succesiunii tipurilor dominatorii, creează o stare de permanentă

incertitudine şi insecuritate populaŃiei. NesiguranŃa şi condiŃiile, uneori draconice,

impuse de autorităŃile imperiale instrucŃiei copiilor şi tineretului aparŃinând

grupurilor etnice minoritare înglobate în structurile lor statale au constituit factori

importanŃi în frânarea procesului de învăŃare şi în creşterea ratei analfabetismului

populaŃiei dominate. Intelectualii, în situaŃii conflic-tuale interne sau în condiŃii de

război cu alte state, deveneau des victime ale exceselor autorităŃilor habsburgice,

ungureşti sau ruseşti, mulŃi, pentru a nu cădea pradă furiei lor oarbe, luând calea

străinătăŃii.

Sărăcia, resursele financiare limitate sau lipsa lor, starea econo-mică precară

a comunităŃilor din această parte a continentului au făcut ca actul de cultură să fie,

în esenŃă, un apostolat, cărturărimea cu dragoste de neam fiind cea care a salvat

comunităŃile acestei zone să nu decadă în abisul inculturii.

e) Mozaicul confesional, ca efect al compoziŃiei multi-etnice a spaŃiului

la care facem referire, a constituit un element care n-a încurajat iniŃiative majore de

contracarare a pericolelor la care au fost expuse comunităŃile aflate în cuprinderea

acestuia. Cele trei mari religii – ortodoxă, catolică şi musulmană – s-au aflat într-o

perma-nentă dispută, susŃinând iniŃiative ale factorilor politici. Două din puterile

ortodoxe ale lumii – Biserica Rusă şi Biserica Română – s-au plasat pe poziŃii

divergente în condiŃiile expansionismului rusesc. MajorităŃile catolice sau romano-

catolice din Cehia, Polonia, CroaŃia, Slovenia şi Slovacia au intrat în impact cu

85

politica Ungariei romano-catolice, creând un alt şi substanŃial spaŃiu de contradicŃii

intercon-fesionale şi interetnice. Atât catolicismul, cât şi ortodoxismul numai în

situaŃii limit ă au conlucrat împotriva extinderii lumii islamice în Europa.

Formele agresive de penetrare a catolicismului în unele spaŃii care primiseră

deja ortodoxismul (Serbia, Transilvania, Banatul, Bucovina) arată o altă

dimensiune a conflictelor interconfesionale. Atacul asupra spiritualităŃii unei

comunităŃi devine mai grav decât desfăşurarea unei armate, fiindcă este agresată şi

pusă în pericol una din componentele esenŃiale ale forŃei sale morale şi, deopotrivă,

unul din factorii fundamentali de menŃinere a unităŃii etnice şi culturale. Asumarea

liberă, fără constrângeri a religiei, este calea regăsirii spiritualităŃii autentice a unei

comunităŃi. Numai într-o asemenea înŃelegere superioară liniile de demarcaŃie trase

între ortodoxism şi catolicism se puteau estompa şi chiar anihila. Aceste linii n-au

însemnat numai delimitări confesionale, ci şi separaŃii evidente de natură culturală

şi civilizaŃională, economică şi socială.

O supoziŃie lansată cu multe decenii în urmă de Eugen Lovinescu, şi reluată

mai recent şi de alŃi autori, incită la reflecŃii prin perspectiva tulburătoare pe care o dă

vieŃii spirituale româneşti. „Dacă tragice împrejurări istorice – releva Lovinescu – nu

ne-ar fi statornicit pentru multă vreme în atmosfera morală a vieŃii răsăritene – suflet

roman în viguros trup iliro-trac – noi am fi putut intra de la început, ca şi celelalte

popoare latine, în orbita civilizaŃiei apusene. CondiŃiile istorice ne-au orientalizat însă;

începând încă din veacul al XV-lea, am suferit apoi, mai ales în păturile conducătoare,

o moleşitoare influenŃă turcească, de la îmbrăcămintea efeminată a şalvarilor, a

anteriilor şi a işlicelor, până la concepŃia fatalistă a unei vieŃi pasive, ale cărei urme se

mai văd încă în psihea populară; am cunoscut, în sfârşit, degradarea morală, viŃiile

corupŃia regimului fanariot; şi pentru a-şi forma o conştiinŃă cetăŃenească şi un

sentiment patriotic, clasele superioare au suferit, până în pragul veacului trecut,

acŃiunea dizolvantă a celor trei împărăŃii vecine”43.

43 Eugen Lovinescu, Istoria civilizaŃiei române moderne, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1972, pp. 67-68.

86

Aceşti factori, pe care îi considerăm esenŃiali, nu numai că au contribuit la

crearea unor decalaje substanŃiale între societăŃile „răsăritene” şi cele „apusene”,

dar au influenŃat major cursul evoluŃiei lor istorice. Perioadele reale de avans sunt

sufocate de stagnări şi chiar regrese în domenii vitale: economie, finanŃe, cultură,

nivel de instrucŃie, starea de sănătate a populaŃiei, evoluŃia demografică etc.

7.3. „Controlul” resurselor naturale

Natura a fost darnică pentru români. Solul şi subsolul au creat condiŃii

pentru o economie prosperă, comerŃ intens şi un nivel calitativ ridicat existenŃial.

Solul are o compoziŃie superioară pe suprafeŃe considerabile, fiind unul din

cele mai fertile din spaŃiul european. Câmpia Română, în lungime de aproximativ

600 de kilometri şi cu o lăŃime medie de 100 de kilometri, are ca dominantă

cernoziomul, care depăşeşte 10 m grosime, sol excelent pentru practicarea unei

agriculturi intensive şi a grădinăritului. În zonele colinare şi precarpatice,

preponderente sunt solurile brune şi brun-roşcate, medii favorabile culturilor

cerealiere, asociate cu viticultura, pomicultura şi cultivarea legumelor.

Solurile de bună calitate au făcut ca, încă din vechime, românii să concureze

cu succes pe pieŃele europene şi asiatice cu produse specifice zonei temperat-

continentale. Aspectul în sine are o relevanŃă particulară. Românii n-au fost

ameninŃaŃi niciodată, chiar în cele mai dramatice perioade ale existenŃei lor, să

piară ca efect al lipsei de hrană. Pământul roditor din care s-au înfruptat atâŃia

năvălitori, le-au asigurat minimul necesar traiului. Este de înŃeles că singur

pământul, oricât de generos ar fi el, nu poate dărui hrana omului. CondiŃiile

climaterice îl pot pune în evidenŃă. Cu unele excepŃii, ciclul vegetativ cu valoare

alimentară este încurajat în dezvoltarea sa de precipitaŃii sub formă de ploi sau de

zăpadă, de regulă în două reprize. Prima, la începutul verii, a doua, tradiŃional în

octombrie, dar cu tendinŃe tot mai vizibile de „amânare” pentru noiembrie sau

decembrie. Nu lipsesc nici anii secetoşi, dar, în general. solul este irigat de

precipitaŃii, care asigură creşterea vegetaŃiei. Clima moderat continentală este cea

87

care reglează natura, cantitatea şi perioadele în care se produc precipitaŃiile.

Nivelul pluviometric diferenŃiat este determinat de unele nuan-Ńări

climaterice. În vestul teritoriului românesc sunt resimŃite influen-Ńele oceanice, în

sud-vest cele mediteraneene, iar în est „impulsurile” anticiclonului euroasiatic.

VegetaŃia, sensibilă la variaŃiile climatice, reflectă particularită-Ńile

reliefului, aşa după cum se observă din cele relevate. FâneŃele şi pădurile se

încadrează în acest ambient vegetativ, fiind răspândite pe întreg teritoriul locuit de

români, preponderent însă în zonele colinare şi montane. Solicitările agriculturii,

viticulturii şi pomiculturii, uneori excesive, au determinat degradări progresive ale

fondului forestier, cu efecte din ce în ce mai pregnante asupra nivelului

precipitaŃiilor, gradului de poluare, temperaturilor medii anuale sau sezoniere etc.

Masa lemnoasă, alcătuită din esenŃe căutate pe pieŃe externe, constituie o

importantă resursă naturală a României, care, în contextul degradării galopante

actuale, riscă să devină un produs natural trecut la pasiv.

Pădurile adăpostesc o faună de o mare varietate şi bogăŃie, pre-zentând un

interes deosebit pentru vânători. În trecut, pădurile adăpos-teau bourul, zimbrul,

castorul (brebul), azi dispăruŃi şi există pericolul dispariŃiei ursului, căprioarei,

râsului, cerbului carpatin, dacă se continuă practica braconajului sau a vânatului

iraŃional. Fauna animalieră şi piscicolă, precum şi bogăŃia faunistică a Deltei

alcătuiesc resurse semnificative pentru locuitorii zonelor limitrofe.

VegetaŃia primeşte importante cantităŃi de apă prin reŃeaua hidrografică,

dispusă radial, care „irigă” întinse suprafeŃe ale României. Dunărea, Nistrul, apele

interioare, lacurile şi bălŃile alcă-tuiesc un sistem hidrografic cu funcŃii şi resurse

remarcabile. Penuria, gravă în numeroase zone ale Terrei, este mai puŃin resimŃită

în perimetrul locuit de români. Râurile interioare, lacurile şi bălŃile alcătuiesc o

reŃea care irigă întreg pământul românesc şi facilitează apariŃia, perpetuarea şi

dezvoltarea aşezărilor umane de tip rural sau urban; de asemenea, oferă

posibilitatea creşterii animalelor.

Dunărea şi unele râuri interioare, mai ales Oltul, au un potenŃial energetic de

88

primă dimensiune, pus în exploatare mai ales în ultimele decenii, prin utilizarea

căderilor de apă. O resursă energetică ce înre-gistrează o creştere substanŃială în

utilizarea ei este Marea Neagră, din adâncurile căreia se extrage petrol.

Dunărea, pe întreaga ei lungime de 1075 Km, cât are de la intrarea în

România şi până la vărsare, este navigabilă, fiind astfel o cale de comunicare

extrem de importantă.

Fauna şi flora apelor oferă românilor, precum şi unor animale pe care le

cresc resurse de hrană. Peştii constituie principala bogăŃie a apelor. De la varietăŃi

„populare”, precum roşioare, caraşi sau guvizi, apele adăpostesc şi specii gustate

cu zgârcenie, cum sunt: păstrăvii, cegile, morunii, nisetrii sau sturionii.

Delta Dunării, un paradis al păsărilor, unic în Europa pentru farmecul şi

bogăŃia ei, este un loc căutat atât de pescari, cât şi de vânători pentru vietăŃile

plutitoare, raŃe şi gâşte sălbatice îndeosebi, şi deopotrivă pentru animale mici care

trăiesc în înfrăŃire cu apele. Stuful, răchita şi alte resurse vegetale ale Deltei

reprezintă materii prime pentru industrie.

De-a lungul Dunării, din zona PorŃilor de Fier înspre vărsare, se află un şir

de bălŃi şi gârle, provocate de inundaŃii în zona denumită Balta de către localnici.

Această zonă, prin desecări, s-a micşorat foarte mult.

Subsolul românesc este la fel de generos ca şi solul. Ambele însă şi-au

diminuat considerabil resursele. Nici unul dintre dominatorii străini n-a ostenit

atunci când a fost să smulgă cât mai multe din bogăŃiile pământului românesc.

Ungurii, pe lângă aurul şi argintul Transilvaniei, cu care şi-au construit

impozantele edificii ale Budapestei, ne-au frânt Ńara în două, tocmai atunci când

locuitorii ei o vroiau mare, liberă şi întreagă şi au forŃat pe mulŃi români să ia calea

pribegiei; turcii, pe lângă grâne, lemn şi aur, ne-au luat falnici feciori pentru oaste

şi preafrumoase domniŃe pentru plăcerile trecătoare ale beilor, paşilor sau

sultanilor; austriecii, pe lângă Transilvania şi Banat, pe care le exploatează

sistematic, mai iau şi Bucovina, inaugurând falsul istoric în documente diplomatice

care privesc pe români; ruşii „gustă” din nestematele Basarabiei, dar rad totul când

89

se retrag, precum lăcustele, văduvind clădirile până şi de tocurile de la uşi şi

geamuri, iar germanii nu „iartă” de pe lista de rechiziŃii de la populaŃie nici măcar

fulgii de gâscă…

Principalele resurse ale subsolului sunt petrolul, gazul metan, cărbunii,

metalele neferoase (aurul, argintul) bauxita, mercurul, cuprul, zincul, plumbul,

minereurile radioactive, manganul, sarea etc. Aceasta din urmă, deşi în cantităŃi

impresionante, are o concentraŃie de iod sub limita admisibilă, făcând necesară

tratarea ei pentru a atinge parametrii normali la consumul alimentar. Exploatate de

multe milenii, acestor bogăŃii li se adaugă în cantităŃi considerabile materiale de

construcŃie (pietre, argile refractare, gipsuri, nisipuri, marmură), ape minerale,

caolin ş.a.

Estimările asupra cantităŃilor sau volumului unora dintre resursele naturale,

cum este şi cazul petrolului sau gazelor naturale, s-au modificat în ultima vreme, în

urma unor noi cercetări. Cel puŃin la petrol, investigaŃiile realizate cu mijloace

ultramoderne, conduc la concluzia că în subsolul românesc există, în afara celor

ştiute, o rezervă de ŃiŃei şi gaze de mari proporŃii, este adevărat, situată la mare

adâncime.

Resursele naturale sunt indispensabile vieŃuirii unei colectivităŃi umane.

Lipsa sau puŃinătatea lor implică eforturi considerabile pentru procurarea strictului

necesar asigurării existenŃei oamenilor; diversi-tatea şi bogăŃia resurselor, din

contră, creează condiŃii favorabile comunităŃilor care se află într-o asemenea

fericită situaŃie, cum a fost şi cea geto-dacă şi succesoarele acesteia, daco-romană

şi română.

Paradoxal, românii, comparativ cu etniile înconjurătoare, deşi

s-au aflat în situaŃia de a beneficia de aproape tot ce poate oferi natura, n-au

realizat performanŃe deosebite în domeniul economic precum şi în altele, ca reflex

al subdezvoltării. Dimitrie Drăghicescu (1875-1945), Grigore Antipa (1867-1944)

şi C. Rădulescu-Motru (1868-1957) – pentru a ne referi doar la câteva personalităŃi

90

ştiinŃifice româneşti – au încercat să găsească răspuns în cercetarea „firii neamu-

lui” –, unele dintre răspunsuri fiind preluate de Eugen Lovinescu. „Firea neamului”

– rezultată a confluenŃelor Orientului şi Occidentului pe un fond uman receptiv şi

predispus la influenŃe – este expresia concentrată a unei evoluŃii îndelungi şi

complexe. Desigur, „firea omului” – particularizăm noi – a jucat un rol şi încă unul

important în utilizarea şi gestionarea resurselor naturale, iar anume trăsături de

caracter sau predispoziŃii care n-au fost suficient de puternice şi motivate nu puteau

şi nu aveau cum să asigure o angajare totală în utilizarea bogatei zestre naturale.

Spunem aceasta gândindu-ne doar la un aspect – pe lângă atâtea altele, dar care a

fost de primă dimensiune: limitarea şi uneori chiar interdicŃia de a valorifica

propriile resurse minerale de către administraŃia de ocupaŃie (ungurii, la scurtă

vreme după cucerirea Transilvaniei, deposedează pe români de saline, care, la

vremea respectivă, aveau nu numai valoare alimentară, ci erau o autentică monedă

de schimb; habsburgii „rechiziŃionează” exploatările vechi de cărbune şi aur; ruşii,

după al doilea război mondial, prin celebrele „Sovhozuri”, expediază întreaga

producŃie de cărbuni în U.R.S.S., precum şi producŃia altor ramuri industriale etc.).

Sentimentul de frustrare, incertitudinea şi teama pentru ziua de mâine, în

contextul în care dinamica schimbării dominatorilor era alertă uneori, au fost

motivaŃii serioase în deteriorarea interesului faŃă de exploatarea resurselor şi mai

ales faŃă de valorificarea lor. Aceleaşi motive au stat la baza păstrării secretului

asupra descoperiri unor noi resurse energetice, minereuri neferoase etc., inclusiv în

perioada dictaturii comuniste, pentru ca „interesul” manifestat faŃă de România să

nu ajungă la cote alarmante şi să motiveze noi intervenŃii în forŃă ale ruşilor.

Resursele naturale ocupă primul loc într-o ierarhizare sui generis a

elementelor majore de atractivitate exercitate asupra expansioniştilor străini,

urmate fiind, de resursele umane, ca forŃă productivă, în special, şi de poziŃia geo-

strategică a teritoriului.

Resursele n-au constituit numai un element important care a asigurat

„substanŃa” necesară existenŃei populaŃiei româneşti şi a alogenilor, ci şi un factor

91

ce a influenŃat considerabil distribuŃia sa în teritoriu, formele de coagulare socială,

relaŃiile intergrupale sau intercomunitare, unele mentalităŃi, comportamente şi

obiceiuri. În acelaşi timp însă, deşi calitativ şi cantitativ mult superioare altor

resurse pe care le aveau la dispoziŃie populaŃiile din spaŃiile înveci-nate, ele au

constituit, într-un fel, şi un izvor serios de adversităŃi cu puternicii Europei, ceea ce

a creat un sentiment de insatisfacŃie şi îngrijorare. BogăŃiile pe care le dăruia natura

erau, astfel, apreciate inclusiv drept cauze imediate ale nenorocirilor care s-au

abătut asupra comunităŃii româneşti.

92

VIII . GEOPOLITICA ÎN PERSPECTIVA REALIT ĂłILOR ISTORICE ŞI

ACTUALE ROMÂNE ŞTI (2)

8.1. Geografia variabilă a spaŃiului românesc. EvoluŃia volumului şi

structurii populaŃiei

Pe Terra nu mai există de mult „spaŃii albe” sau teritorii ale nimănui. Fiecare

perimetru aparŃine unei comunităŃi umane, aşa după cum, tradiŃional, spaŃiul

carpato-danubiano-pontic aparŃine românilor. Limitele acestui spaŃiu diferă însă de

la o perioadă istorică la alta, în raport de presiunea factorilor exogeni. La început,

pământul românesc coincide ca întindere cu aria de răspândire a strămoşilor

autohtonilor, după care se restrânge treptat, lăsând, în afara unor fruntarii, mutate

succesiv, o masă importantă a acestei populaŃii. Ca să nu creăm con-fuzii, operăm

cu două sintagme distincte: spaŃiul românesc de locuire (sau spaŃiul social), în

înŃeles de perimetru geografic pe care este răspândit elementul româ-nesc, şi

teritoriul românesc, în accepŃiune geopolitică, delimitat de graniŃe tradiŃionale,

recunoscute tacit, sau de fruntarii statornicite prin tratate internaŃionale.

Arealul răspândirii elementului preromânesc este mult mai mare decât

teritoriul statului român, în toate fazele sale evolutive.

Întrebarea este de când se poate lua în calcul acest areal? Deşi răspunsul,

formal, este relativ simplu de dat, o schematizare excesivă poate conduce la

interpretări nedorite. Acesta este motivul pentru care zăbovim mai mult asupra lui.

SpaŃiul în care iau naştere românii este populat de pitecantropi – în evoluŃie

spre homo sapiens – încă din primele faze ale antropo-genezei. Este prematur a

socoti, încă de atunci, că respectivul spaŃiu avea o identitate şi, cu atât mai mult, un

posesor. Chiar şi mai târziu, când după 2400-2300 î.Hr. indo-europenii migratori

se amestecă cu populaŃia autohtonă, este riscant să afirmăm că erau trasate

contururile spaŃiului social românesc. Despre un areal eurasiatic se poate discuta,

93

bine înŃeles, cu reŃinere, fără a provoca interogaŃii sau suspiciuni. Ajungem, astfel,

pe un teren unde câteva lămuriri sunt necesare.

Un spaŃiu geografic nu poate deveni ab initio o posesiune de drept sau un

teritoriu atribuit, revendicat, etc. CondiŃia sine qua non pentru ca un spaŃiu

geografic să ajungă în situaŃia de a fi teritoriu aparŃinător unei etnii este ca

populaŃia respectivă să conştientizeze că pământul este indispensabil propriei

existenŃe şi, deopotrivă, să se fixeze în conştiinŃa publică a populaŃiilor învecinate

ideea că teritoriul pe care se află este în stăpânirea acesteia. Cu alte cuvinte, am

avea de a face cu transformarea cadrului natural în spaŃiu social sau, cu ceea ce

demonstrează istoricii, apariŃia vetrei originare de formare şi dez-voltare a unui

popor.

Locuitorii de acum 2000 de ani î.Hr. ai spaŃiului social românesc în devenire

percep, în forme primare, importanŃa teritoriului pe care-l ocupă. Suntem în epoca

de constituire a vetrei de locuire a tracilor, din care, ulterior, iau naştere geto-dacii.

Caracterul sedentar al triburilor traco-geto-dace, ocupaŃiile spe-cifice unei

populaŃii acomodată şi integrată mediului natural şi exploatarea intensivă a

bogatelor resurse naturale accelerează procesul de conştientizare spaŃială şi

delimitare teritorială. În epoca bronzului, acest proces este bine conturat. Puternice

uniuni tribale ocupă spaŃii etno-culturale distincte, cum sunt cele din Câmpia

Munteană şi nord-estul Bulgariei; Sud-Estul Transilvaniei şi podişul transilvan;

podişul central moldovenesc; Nordul Moldovei; Oltenia; Banatul; Crişana; Ungaria

de nord-est şi estul Slovaciei etc.

MutaŃii demografice de amploare au loc, ulterior, într-o substan-Ńială epocă

istorică. Ele influenŃează pe tracii bazinului carpato-danubiano-pontic şi pe cei

aflaŃi în afara acestui spaŃiu, dar nu dizlocă blocul tracic, ceea ce are importanŃă

decisivă în permanen-tizarea acestuia pe un teritoriu bine delimitat. Aspectul în

sine are relevanŃă deosebită în planul accelerării conştientizării raportului om-

spaŃiu şi al perceperii însemnătăŃii teritoriului ca element esenŃial de vieŃuire

individuală şi colectivă.

94

Triburile culturii Basarabi (după denumirea localităŃii de lângă Calafat unde

au fost identificate urme materiale aparŃinând acestei culturi), ocupă întreg spaŃiul

carpato-danubiano-pontic şi unele regiuni învecinate. La Răsărit ating aliniamentul

Nistrului: la sud, până la MunŃii Haemus (Balcani); la Vest, răsfrângeri sunt

identificate în zona Şopron (Ungaria) şi Carintia (Austria); la Sud-Vest, în zona

Bazinului Drinei (Serbia).

În acest spaŃiu populat de traci, încep să se individualizeze geto-dacii. Ne

aflăm în Hallstattul mijlociu (850/800-650/600 î. Hr.), în „epoca fierului”,

favorabilă unei culturi materiale avansate.

„Blocul dacic” nord-dunărean şi implicit cel geto-dac, în ansamblul lui,

rezistă intemperiilor istorice, cum au fost presiunea şi expansiunea sciŃilor, după ce

aceştia depăşesc aliniamentul Niprului (sec. VI î.Hr.), infiltrările agathyrşilor în

zona bazinului superior al Mureşului (a doua jumătate a sec. al VI-lea) sau ale

singinilor, populaŃie de origine iraniană (sfârşitul aceluiaşi secol). Este epoca în

care începe să se contureze mai pregnant „teritoriul” unor uniuni tribale, care se

accentuează în secolele următoare. Aceste „teritorii” (încă greu de estimat ce

întindere aveau), cum este şi cel al puternicei uniuni tribale a geŃilor din spaŃiul

carpato-nistrean (a doua jumătate a sec. al IV-lea î.Hr.) reflectă un proces avansat

de conştientizare a importanŃei ariei de locuire. Este pasul hotărâtor către reunirea

teritorială şi constituirea propriului stat dac, ca unitate politică, administrativă şi

teritorială a lumii geto-dace, ca realitate geopolitică, distinctă de întreg spaŃiul

înconjurător. Din acest moment, intrăm în faza „organizării statale” în istoria

socială a românilor, care le conferă o identitate inconfundabilă. O dată cu statul

organizat şi condus de Burebista (sec. I î.Hr.) se conturează, în linii esenŃiale,

spaŃiul de locuire al protoromânilor, precum şi elementele de construcŃie ale

viitoarelor Ńări române.

Primul stat dac are dimensiunile unui imperiu, cuprinzând – în afara

viitoarelor teritorii româneşti – spaŃii la est de Nistru (în Ucraina actuală), la sud

de Dunăre (în Bulgaria actuală), la vest (Ungaria şi parŃial fosta Cehoslovacie).

95

Este maxima extensie teritorială pe care o atinge o structură statală, fie

preromânească, fie românească.

De la Burebista spre epoca contemporană întinderea formaŃiu-nilor statale

româneşti are tendinŃă descrescătoare, cu scurte perioade de stagnare.

Statul dac condus de Decebal – al II-lea regat dacic – este mai mic ca

predecesorul, micşorându-şi suprafaŃa îndeosebi pe coordonata Est-Vest.

În evul mediu se consacră definitiv nu numai denumirile unor spaŃii geo-

politice româneşti (Muntenia, Moldova, Transilvania, Banatul şi Dobrogea), dar şi

imaginea întinderii lor în spaŃiu. Muntenia („Valahia”, „Transilvania”, „Ugro-Vlahia”,

„Mauro-Vlachia”, „Kara Vlaska”, „Kara Iflak”), mai întinsă la început, prin

includerea în componenŃa sa a unor părŃi din Transilvania (Făgăraş, Severin, Almaş),

Basarabia (Chilia), Moldova până peste Prut (Vrancea-Putna spre Trotuş) şi Dobrogea

(parŃial), se stabilizează teritorial având o suprafaŃă de aproximativ 77.000 km.p.

Moldova (uneori denumită şi „Bogdania”; foarte rar chiar „Valahia”) în graniŃe

istorice (inclusiv Basarabia şi Bucovina) măsura cca 93.000 km.p. Transilvania

(„Ardeal”; denumită de unguri „Erdely” şi de populaŃia de origine germană-

„Siebenbürgen”) se întinde pe o suprafaŃă de peste 100.000 km.p., Dobrogea, („łara

dintre Dunăre şi Mare”) pe 10.020 km.p. şi Banatul pe aproape 19.000 km.p.

O dată definitivate, structurile politico-administrative româneşti, pe măsura

avansului spre modernitate, sunt cercetate cu mijloace şi instrumente care elimină

aproximările (aspect pe care-l sesizăm şi în 1930, când se aduc unele corecŃii 1a

suprafaŃa totală a Ńării) şi fixează limite spaŃiale bine determinate. Astfel, după

măsurătorile efectuate în 1930 suprafaŃa pe provincii era următoarea: Banatul –

18.715 km.p. (având 3 judeŃe, 7 oraşe, 589 sate şi 211.000 de clădiri); Basarabia –

44.422 km.p. (având 9 judeŃe, 17 oraşe, 1848 sate, 586.000 clădiri); Bucovina –

10.442km.p. (5 judeŃe, 15 oraşe, 342 sate, 188.000 clădiri); Crişana-Maramureşul –

21.338 km.p. (4 judeŃe, 8 oraşe, 912 clădiri); Dobrogea – 23.262 km.p. (4 judeŃe,

18 oraşe, 729 sate, 163.000 clădiri); Moldova – 38.058 km.p. (13 judeŃe, 29 oraşe

2843 sate, 594.000 clădiri); Muntenia – 52.505 km.p. (12 judeŃe, 28 oraşe, 3.358

96

sate, 996.000 clădiri); Oltenia – 24.078 km.p. (5 judeŃe, 16 oraşe, 1999 sate,

374.000 clădiri) şi Transilvania – 62.229 km.p. (16 judeŃe, 34 oraşe, 2590 sate

722.000 clădiri).

A fost însă să fie ca rotundul României realizat în 1918, cu jertfa atâtor

generaŃii de luptători, să dispară o dată cu statornicirea unei noi „ordini europene”,

dictate de regimuri extremiste. Teritoriul României se micşorează, pierzându-se

Basarabia, nordul Bucovinei şi łinutul HerŃa (6.300 km.p. şi respectiv 400 km.p.),

Transilvania nord-estică (43.492 km.p.) şi Cadrilaterul (7.776 km.p.).

După încheierea celui de al doilea război mondial, Transilvania nord-estică

revine la România, restul teritoriilor rămânând în afara hotarelor statului român. De

la 295.049 km.p., cât avea în 1930, supra-faŃa României Mari, după 1946, se

ajunge la o întindere de 237.500 km.p., „Ajustată” rămâne şi suprafaŃa Republicii

Moldova, care, în prezent are o suprafaŃă de 33.700 km.p., comparativ cu 44.482

cât avea „Basarabia Veche”∗.

Geografia variabilă a teritoriului românesc are efecte deosebite asupra

societăŃii autohtone, efecte care sunt mult mai profunde decât cele relevate până în

prezent. SpaŃiul social – care ne interesează – este supus permanent din 106 şi până

în 1859 unei presiuni specifice dominaŃiei unor etnii asupra alteia, pe întreaga sa

întindere, iar din 1859 parŃial. Timpul istoric favorabil evoluŃiei românilor în

∗ Basarabia şi problema Transnistreană, aşa am putea denumi generic această situaŃie particulară. Mai puŃin ştiut este că, la 12 octombrie 1924, la Sesiunea a III-a a Comitetului Executiv Central al C.C. al P.C. (b) Ucrainean se votează legea cu privire la crearea R.S.S. Moldoveneşti Autonome în cadrul R.S.S. Ucrainene. „Republica ” are în componenŃa ei 11 raioane de pe malul stâng al Nistrului, cu o suprafaŃă totală de 8.434 km2 şi o populaŃie de 545.000 de locuitori. Capitala „Republicii” este Balta, iar din 1929, Tiraspolul. „Fătul” creat pe pământ ucrainean, este procreat la Kremlin cu obiective politico-strategice bine determi-nate. Numai că acest „făt” confirmă şi, deopotrivă, recunoaşte existenŃa unei mase compacte româneşti şi dincolo de Nistru. În 1940, ruşii se grăbesc să dea dezlegare misterului care învăluie crearea „fătului moldovenesc” în 1924, imediat ce reocupă Basarabia, şi ocupă, pentru prima dată, nordul Bucovinei şi Ńinutul HerŃa, în virtutea înŃelegerii germano-sovietice din august 1939. La 2 august 1940 se adoptă legea cu privire la constituirea R.S.S. Moldoveneşti, cu statut de republică unională. Noua „republică” are o suprafaŃă de 34.000 km2 şi o populaŃie de 2,7 milioane locuitori. Crearea noii „republici” încalcă însă normele de drept internaŃional şi chiar ConstituŃia stalinistă din 1936, în sensul că deşi aceasta prevedea posibilitatea acceptării aderării unei republici la U.R.S.S., nu prevedea însă „varianta” constitu-irii ad-hoc a unei republici din teritorii ocupate prin forŃă. La 2 august, deci, ia naştere noua „republică”, dar nu oricum, ci în manieră tipic rusească. Nordul şi sudul Basarabiei sunt rupte din trupul acesteia şi transferate Ucrainei, primind în dar, în schimb, o parte din fosta R.S.S. Moldovenească de dincolo de Nistru, cu capitala la Tiraspol. „Noua” Basarabie creată de Moscova cuprinde 6 raioane din „vechea” Basarabie – BălŃi, Bender, Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca – şi 6 raioane ale fostei R.S.S. Moldoveneşti cu capitala la Tiraspol, pe malul stâng al Nistrului: Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, RâbniŃa, Slobozia şi Tiraspol. Sudul şi nordul Basarabiei, nordul Bucovinei şi łinutul HerŃa intră în componenŃa R.S.S. Ucrainene. Basarabia de astăzi este creaŃia sovietică din 1940, pe care „noua” şi „democratica” Rusie o îndreaptă spre federalizare.

97

propriul lor spaŃiu social este anterior anului 106, iar în perspectiva teritoriu-lui

tradiŃional, numai între 1918-1940.

Compresia teritorială a spaŃiului recunoscut şi acceptat ca fiind românesc de

către comunitatea internaŃională a generat mutaŃii sociale profunde şi în rândul

populaŃiei româneşti care a rămas în afara spaŃiului carpato-danubiano-pontic.

ConfiguraŃia şi mărimea teritoriului românesc generează şi alte tipuri

comportamentale ale „vecinilor” apropiaŃi sau mai îndepărtaŃi. Cele două regate

dacice conduse de Burebista şi Decebal, au impus respect lumii înconjurătoare,

inclusiv celei mai teribile forŃe militare a antichităŃii – Imperiul Roman –, căruia i-

au trebuit nu mai puŃin de 150 ani ca să le supună şi să le destrame.

Imaginea regatelor dacice a rămas întipărită în conştiinŃa politică europeană

ca izvor de vitalitate, bogăŃie şi vitejie şi s-a manifestat în forme dintre cele mai

neaşteptate. Monarhi europeni, în semn de mare distincŃie, se considerau urmaşi ai

dacilor, iar alŃii aveau în intenŃie reconstituirea, la gurile Dunării, a unei „noi

Dacii”.

Expresie a respectului pe care îl degaja forŃa este şi schimbarea, o vreme, a

atitudinii lumii europene faŃă de România Mare, realizată în 1918. Schimbarea

atitudinii, evident în contextul lansării princi-piului autodeterminării naŃiunilor de

către preşedintele american Woodrow Wilson, este rezultanta poziŃiei de putere

mijlocie pe care o dobândeşte statul român prin mărirea teritoriului şi creşterea

numă-rului populaŃiei.

Factorul uman este cel care clădeşte şi dă viabilitate edificiului social şi,

deopotrivă, are calitatea singulară de a pune în valoare poten-ŃialităŃile propriului

său spaŃiu social. PopulaŃia are însă şi alte reguli de evoluŃie, deşi este condiŃionată

de numeroşi factori, inclusiv de cei naturali. „Dimensiune a istoriei”44, populaŃia se

afirmă în plan social sub o dublă înfăŃişare: cantitativă şi calitativă.

În perspectivă cantitativă accentul cade pe factorul numeric, evoluŃia

societăŃilor explicându-se, în mare măsură, prin numărul populaŃiei, de care

44 Marcel Reinhard, Histoire et demographie, în „Revue Historique”, t. 203, 1974, p. 194

98

depinde, într-o considerabilă măsură, bogăŃia şi forŃa lor. Fără o anumită densitate

a populaŃiei, organizarea adminis-trativă şi dezvoltarea economico-culturală sunt

de neconceput. Fapte politice însemnate, fenomene economice hotărâtoare pentru

evoluŃia societăŃii nu pot fi înŃelese cu adevărat fără să se Ńină seama de factorul

uman.

ÎnfăŃişarea calitativă priveşte aspecte multiple, variate, legate de trăsăturile

somatice, caracteristicile psihico-morale, faptele culturale ale diferitelor societăŃi

umane45.

Comportamentul general pozitiv al românilor conduce la înregistrarea unui

volum relativ însemnat al populaŃiei, în comparaŃie cu etniile înconjurătoare.

Istoricul Vasile Pârvan apreciază masa dacilor ca fiind de aproximativ 1 milion de

suflete: „TradiŃia literară antică acordă regatului geto-dacic al lui Burebista o forŃă

ofensivă de 200.000 de soldaŃi (Strabr., 305), ceea ce face – după sistemul de

mobilizare barbar – cam a cincea parte a populaŃiei totale, care altfel

s-ar fi ridicat la circa un milion de locuitori. Având în vedere desimea aşezărilor

preistorice din regiunea carpato-danubiană, această cifră nu e exagerată în plus, ci

mai degrabă modestă” 46.

După pulverizarea statului dac condus de Burebista, chiar dacă forŃa

demografică scade, volumul populaŃiei este apreciabil. Acelaşi Vasile Pârvan,

prelucrând sursele istoricilor romani, constată că, în viziunea acestora, dacii

reprezentau, în continuare, „cel mai puternic şi mai primejdios dintre popoarele

de la Dunărea mijlocie şi de jos”47.

Este posibil ca în lunga „noapte” a năvălirilor populaŃiilor noma-de, numărul

daco-românilor şi apoi al românilor să fi cunoscut diminuări pentru ca, apoi, să

înregistrăm creşteri sensibile. Pe acest temei, se pare, românii opun o rezistenŃă

considerabilă ungurilor, începând cu veacul al IX-lea, iar mai târziu turcilor, în

expansiunea lor asupra spaŃiului românesc.

45 Ibidem, pp. 196-197. 46 Vasile Pârvan, Getica, Bucureşti, 1926, p. 75. 47 Ibidem, p. 94.

99

O dată cu primele infiltrări ungureşti, sau mai târziu, îşi fac apariŃia

comunităŃile secuilor precum şi cele ale populaŃiei de sorginte germană. Secuii se

statornicesc în spaŃiul românesc, probabil, înce-pând cu primele incursiuni ale

urmaşilor lui Attila, mai întâi în Bihor, apoi în zona Târnavelor, iar mai târziu în

perimetrul SubcarpaŃilor răsăriteni. PopulaŃia de origine germană pătrunde în

Transilvania şi în Banat ulterior, în „valuri” succesive: flandresii între 1192-1196,

teutonicii puŃin mai târziu, iar ultimii, dar şi cei mai numeroşi, sunt saxonii, care

colonizează zonele învecinate Sibiului, Târnavei Mari, łării Bârsei. Este un

„aport” demografic alogen, care se adaugă celui unguresc în creştere.

Amplificări demografice, care substanŃializează volumul popu-laŃiei

româneşti, sunt dovedite în veacurile XIII-XV de mărimea suprafeŃelor cultivate,

diversitatea şi intensitatea activităŃilor de natură economică, înmulŃirea populaŃiei

târgurilor şi oraşelor, dar şi de stabilitatea structurilor rurale, al căror aport

demografic este esenŃial. După unele estimări, la jumătatea veacului al XV-lea,

cele trei Ńări române aveau aproximativ 3 milioane de locuitori, după cum urmează:

Transilvania şi Banatul – 1.200.000, łara Românească – 700.000 şi Moldova –

300.000.

Dobrogea, pentru care aproximările volumului populaŃiei pentru această

perioadă sunt riscante, este, împreună cu Transilvania şi Banatul, provincia istorică

românească care majorează aportul demo-grafic cu alogeni prin aşezarea, alături de

autohtoni, a unor grupuri de evrei, armeni, greci şi bulgari. Există, de asemenea,

începând din veacurile al XV-lea şi al XVI-lea, şi o comunitate etnică tătărească,

ce se măreşte numeric prin colonizările practicate de Poartă.

Sub raport demografic, veacurile ce urmează se pare că nu sunt aşa

favorabile românilor. Cifra 3 milioane (sau puŃin peste aceasta) evocă o relativă

stagnare demografică, ale cărei determinaŃii trebuie căutate în războaie şi în

distrugerile pe care acestea le provoacă, în luptele politice între diverse „partide”

boiereşti, în fiscalitatea excesivă şi condiŃia umană extrem de precară ce

restricŃionează comporta-mentul demografic tradiŃional al românilor. Iată pentru

100

ce, la finele veacului al XVIII-lea, Ńările române aveau tot atâta populaŃie cât au

avut şi în urmă cu un veac şi jumătate. După această dată, potrivit statisticilor,

volumul populaŃiei din teritoriile româneşti tradiŃionale se amplifică. Astfel, în

România Veche, de la 3.917.541 de locuitori, înregistraŃi la catagrafia din 1860, se

ajunge la sporirea considerabilă a numărului de locuitori: 6.045.481, în 1900 şi la

7.897.311 de locuitori, în 1915. La 1841, în Transilvania erau înregistraŃi

2.017.510 de locuitori, la 1900 – 5.527.249. Pentru Banat, datele statistice ne

indică, pentru 1774, o populaŃie de 375.740 de suflete, iar pentru Bucovina, la

aceeaşi dată, o masă etnică de 75.000 persoane (în 1910, locuitorii Bucovinei

atingeau cifra de aproape 800.000). Basarabia avea în 1856, 990.274 de locuitori,

în 1875 – 1.466.497, iar în 1916 – 2.521.687.

În preajma primului război mondial, volumul total al populaŃiei româneşti

din cele cinci provincii istorice era de aproape 16,5 de locuitori.

Anul 1918 stă sub semnul refacerii blocului românesc în interiorul graniŃelor

fixate de tratatele de pace postbelice. Reîntregirea favorizează creşterile

demografice, amplificând, până la izbucnirea celei de a doua conflagraŃii mondiale,

volumul populaŃiei româneşti. Repere demografice esenŃiale sunt următoarele: în

1926 – 17.153.932 de locuitori; în 1930 – 18.052.000; 1938 – 19.750.004.

Sub raportul numărului de locuitori, România, în 1930, se plasa pe locul 8,

din 35 de state europene, fiind depăşită în ordine descrescătoare de U.R.S.S.,

Germania, Anglia, FranŃa, Italia, Polonia şi Spania.

Cotropirile din 1940, diminuează potenŃialul demografic al României. De la

aproximativ 20 milioane locuitori, cât se presupune că avea România în 1939, după

septembrie 1940, în graniŃele de atunci ale statului român mai rămăsese o populaŃie

care se cifra la 13.535.757 de locuitori. Acest moment reprezintă o cumpănă în

volumul popu-laŃiei româneşti cuprinsă între hotarele fluctuate de atunci ale

statului român. O parte din populaŃie revine la matcă în 1944 (transilvănenii căzuŃi

sub dominaŃia horthystă), dar alta este pierdută în imensitatea anacronicului colos

bolşevic învecinat (basarabenii, bucovinenii din nordul provinciei şi locuitorii

101

Ńinutului HerŃa). La aceste pierderi se adaugă sacrificiul uman al românilor în

războiul din răsărit, ca şi în războiul din apus (numai în vest, cca. 170.000 de morŃi

şi răniŃi); deportările în Siberia atât din rândul basarabenilor aflaŃi în România (cca.

100.000 de persoane) cât şi din rândul locuitorilor de origine română din

Basarabia, Bucovina şi HerŃa (peste 100.000 de persoane); asasinatele în masă în

nordul Bucovinei şi în Basarabia, după recupe-rarea lor de către ruşi; deportările în

Rusia a soldaŃilor şi ofi Ńerilor români dezarmaŃi şi declaraŃi prizonieri după 23

august 1944; retor-siunile comuniste, care au produs mii de victime şi altele.

După 1944, volumul populaŃiei româneşti, la nivelul graniŃelor stabilite prin

Tratatul de Pace de la Paris din 1947, evoluează astfel: 17.489.450 de locuitori, în

1956 (recensământul populaŃiei din 21 februarie), 19.103.163 de suflete

(recensământul din 15 martie), 20 milioane, în 1969 (estimativ, când volumul

populaŃiei este dublul celui înregistrat în februarie 1891), 21.559.416, în 1977

(recensământul din 5 ianuarie), 22.810.000 de locuitori în 1992 (recensământul din

7 ianuarie), 22.656.000 (în 1996).

Ca orice etnie, românii nu sunt cuprinşi toŃi în graniŃele statului istoric, în

configuraŃia lui de la 1918.

O parte din ei au fost dezlipiŃi prin forŃă şi se află în structuri statale

învecinate; o alta se găseşte împrăştiată în statele înconjură-toare şi, în sfârşit, o

altă parte, care a luat drumul străinătăŃii, este dispersată în cele patru zări ale lumii:

din Australia în Canada, din Suedia în Italia, din Maroc în Africa de Sud. În mod

firesc, toŃi cei aflători în afara hotarelor României din 1918 s-au înmulŃit numeric,

sporind forŃa vitală a etnosului românesc.

CondiŃia fundamentală pentru o asemenea performanŃă demo-grafică o

constituie însă depăşirea momentelor critice pe care le tra-versează în prezent

România.

PopulaŃia nu este – şi nu are cum să fie – distribuită uniform în teritoriu.

CondiŃiile de mediu, factori socio-economici, interesele per-sonale şi de grup

ş.a.m.d. fac oamenii să prefere o zonă sau o locali-ate. Sunt, desigur, şi alte cauze

102

importante care determină preferinŃele zonale sau locale. DistribuŃia în teritoriu a

populaŃiei este însă o realitate şi ea rezultă din tabelul următor:

Vechiul Regat

Transilvania Banat Bucovina Basarabia Dobrogea

1918 7.904.1041 5.246.2712 ------------ 800.000 2.344.800 ------------

1926 7.897.3111 5.487.9662 ------------ 811.721 2.956.934 ------------

1930 7.981.779 4.608.405 934.958 853.609 2.864.402 815.475

1937 8.794.696 4.872.834 939.629 910.997 3.110.654 906.588

19403 9.116.032 2.372.717 935.359 350.386 ------------ 524.691

1941 9.347.347 2.374.941 957.957 336.215 ------------ 519.297

19424 9.420.804 2.397.222 952.557 796.722 2.771.876 522.358

19565 9.705.276 5.036.441 1.195.871 915.912 ------------ 635.950

1966 11.034.359 5.271.955 1.471.185 607.169 ------------ 712.164

1977 11.826.531 5.905.674 1.594.680 634.002 ------------ 863.228

1992 15.046.6366 6.088.300 ------------ 1.625.064 ------------ ------------

1. Cuprinde şi populaŃia din Dobrogea. 2. Cuprinde şi populaŃia din Banat. 3. DistribuŃia populaŃiei după cesiunile teritoriale din iunie-septembrie 1940. 4. DistribuŃia populaŃiei după recucerirea teritoriilor răsăritene. 5. DistribuŃia populaŃiei după pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei şi łinutului HerŃa în 1944. 6. Cuprinde şi populaŃia Dobrogei şi a părŃii sudice a Bucovinei.

Din cifrele de mai sus rezultă câteva aspecte relevante în pers-pectiva

distribuŃiei populaŃiei în teritoriu.

Vechiul Regat, în accepŃiunea de Valahia (Muntenia) şi Moldova, dar cu

distincŃia că aceasta este înjumătăŃită prin ocuparea părŃii răsări-tene cuprinsă între

Prut şi Nistru în 1812 de către ruşi, asigură masa demografică cea mai substanŃială

din volumul total al populaŃiei. DiferenŃa dintre Vechiul Regat şi următoarea

provincie (Transilvania), sub raportul contribuŃiei demografice la volumul total al

populaŃiei, este în creştere: de la 2,6 milioane de locuitori în 1918, la 5,9 în 1977 şi

peste 6,2 milioane în 1991.

„Stabilitatea” Vechiului Regat în cursul ascensional demografic este şi o

consecinŃă a faptului că, în majoritatea sa (cu excepŃia părŃii răsăritene a Moldovei

– Basarabia şi sudul Dobrogei – Cadrilaterul), populaŃia provinciei trăieşte mai de

timpuriu în propriul său stat (1859, spre deosebire de toate celelalte teritorii

româneşti care suportă rigorile dominaŃiei imperiale austro-ungare sau ruseşti).

Aportul demografic al Basarabiei – al 3-lea în ordinea mărimii – în condiŃii

normale de vieŃuire a basarabenilor în propria comunitate românească (până la

103

1812, între 1918-1940 şi 1941-1944), este important. Rata natalităŃii este ridicată

(în regimul dominaŃiei sovietice fertilitatea românilor de dincolo de Nistru era cea

mai ridicată din cadrul gulagului multietnic), sporind energic volumul populaŃiei

româneşti. Politica rusească de implantări cu ruşi sau rusofoni, de deportări în

Siberia, asasinate în masă şi, mai nou „războaie locale” (conflictul „Noii

Basarabii” cu Transnistria) sporeşte masa alogenilor în Basarabia şi forŃează pe

mulŃi români să-şi decline apartenenŃa la propria etnie. Presiunile şi ameninŃările

proferate în trecut de Moscova şi colaboraŃioniştii ei din Basarabia sunt

reactualizate, concomitent cu o susŃinută campanie de inducere în conştiinŃa

publică a originii etnice distincte a „moldovenilor” de români.

Din cifrele cuprinse în tabel rezultă încă două aspecte de natură demografică

care nu pot fi trecute sub tăcere. După 1918, masa populaŃiei româneşti din

Bucovina şi Dobrogea se substanŃializează până la declanşarea conflagraŃiei

mondiale în 1939, după care urmează un curs descrescător. Separarea nordului

Bucovinei şi a Cadrilaterului de cele două tradiŃionale provincii româneşti, în

1940, prin „trecerea” lor la U.R.S.S. şi, respectiv, la Bulgaria, privează România

(ca şi în cazul Basarabiei) de un potenŃial demografic semnificativ. Procesele

demografice din cele două teritorii româneşti, separate de Ńară, se derulează sub

presiunea unor factori politici şi administrativi, care se repercutează dramatic şi

masiv asupra grupurilor etnice româneşti. În nordul Bucovinei, românii sunt

„vânaŃi”, maltrataŃi şi omorâŃi, sunt supuşi constant unei politici de

deznaŃionalizare forŃată, ceea ce scade considerabil numărul lor în raport cu

alogenii∗, politică ce se regăseşte şi în sudul Dobrogei, cedat Bulgariei, mai puŃin

însă practica asasi-natelor în masă.

PărŃile celor două provincii rămase în componenŃa statului român, după o

perioadă de „acomodare” la realităŃile româneşti postbelice, îşi găsesc cadenŃa sub

∗ În ianuarie şi aprilie 1941 au loc masacre la Lunca şi Fântâna Albă, în urma cărora pier peste 25.000 de români; în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 au loc deportări în masă ale populaŃiei româneşti, urmate de altele în vara anului 1944 şi în perioada 1946-1947; localităŃi, precum łinŃeni, Prisaca, Buci, Frunza, dispar de pe hartă; foamea artificială din 1947 provocată de autorităŃile ucrainene decimează populaŃia românească; obligativitatea tinerilor bucovineni, absolvenŃi de şcoli tehnico-profesionale, de a muncii în alte „republici” (în deceniul 1950-1960), con-duce la înstrăinarea lor ş.a.

104

raportul aportului demografic, urmând un firesc şi tradiŃional curs ascensional al

populaŃiei româneşti.

DistribuŃia în teritoriu a populaŃiei româneşti, judecată în dinamica ei

trecută şi prezentă, ne conferă un argument în plus în susŃinerea ideii

complementarităŃii condiŃiilor şi factorilor contribu-tivi la existenŃa şi perpetuarea

românilor.

La factorii externi agresivi, cu efecte degenerative asupra fondului etnic

autohton, românii răspund într-un mod particular, dar eficace: adoptă un

comportament demografic activ, prolix, mărind volumul populaŃiei în zonele

interioare, mai ferite, fără a neglija „ariergărzile”, supuse presiunilor năvălitorilor

străini (Basarabia, Bucovina, Banatul, Dobrogea). Am putea face o analogie între

acest tip de comportament şi strategia militară a românilor, conturată încă de pe

vremea confruntărilor dintre daci şi romani: retragerea spre interior şi fortificarea

zonelor submontane şi montane. Este neîndo-ielnic că asemenea practici n-au un

caracter întâmplător. Se presupune că ele sunt rezultanta logică a cunoaşterii şi

utilizării adecvate a formelor de relief de către români, a relaŃiei dintre pământul

românesc şi oamenii care locuiesc pe el.

ForŃa demografică a românilor, astăzi diminuată (să sperăm tem-porar!), este

un element natural de supravieŃuire extrem de important. Trecutul o demonstrează

cu prisosinŃă. Ce soartă ar fi avut românii în condiŃiile manifestării agresive a

panungurismului, panslavismului, pangermanismului sau a dominaŃiei otomane în

absenŃa acestei forŃe demografice nu este greu de bănuit; în împrejurările în care

creşterea numerică a populaŃiei nu ar fi suplinit rapid pierderile din confrun-tările

aspre cu adversarii, românii ar fi avut, probabil, o situaŃie de neinvidiat.

Compensarea permanentă a pierderilor creează stabilitate şi rezistenŃă elementului

românesc, a cărui distribuŃie în teritoriu este unitară, cu unele excepŃii, fapt ce

asigură preponderenŃa sa în raport cu grupurile etnice minoritare.

O privire asupra raportului dintre autohtoni şi alogeni, în perspectiva

istorică, ne oferă imagini sugestive.

105

Transilvania, primul teritoriu românesc care s-a confruntat cu un dominator

străin după configurarea definitivă a etnicului românesc, ar fi trebuit să prezinte de

la început un evantai multietnic, cu tendinŃe descrescătoare ale blocului românesc.

TendinŃele sunt, desigur, o realitate, dar parŃială şi numai în zonele puternic

agresate de unguri. În rest, elementul românesc rezistă cu succes presiunii alogene,

cedând cu greu în timp şi în proporŃie redusă populaŃiei ugrofinice. În secolele XI-

XII preponderenŃa românilor este evidentă. „Registrul de dijme papale” din anii

1332-1337 consemnează că din 89 de sate supuse la plata unor astfel de dijme, 64

erau româneşti, iar restul de 25 erau populate cu elemente alogene, fără să se

specifice însă şi cuantumul populaŃiei româneşti48.

Exemple de acest gen sunt numeroase. Presiunea demografică a românilor este

o realitate care nu poate fi ignorată. Mai mult, aceasta impune încă „regulile

jocului”. Astfel, în Dieta transilvană din 1291, convocată la Alba Iulia, nu se

consemnează prezenŃa unor reprezentanŃi ai populaŃiei maghiare din provincie. Un

document de atunci menŃionează doar pe „nobilus Saxonibus, Syculis et Olachis”49.

Peste cinci sute de ani, când ungurii dobândiseră suficientă experienŃă în

„opera” de deznaŃionalizare şi când habsburgii devin noii stăpâni ai Transilvaniei,

Banatului şi Bucovinei, statisticile prezintă un grup etnic românesc compact,

viguros şi prolific. Românii, potrivit studiului statistic întocmit de Ioan Inochentie

Clain, în 1733, sunt majoritari în mediul rural: din 2.078 de comune, ei populează

integral 1.249 şi, parŃial, 371, restul de 458, nefiind studiate de recenzent.

Ascensiunea demografică a elementului românesc continuă spre disperarea

dominatorilor. Geograful italian Lazzaro Spallanzani menŃionează că, în 1787, din

cei 1.577.515 locuitori ai Transilvaniei, românii ating cifra de 1 milion. La

începutul secolului nostru, decalajul dintre români şi restul populaŃiilor alogene din

Transilvania se măreşte. Statisticianul austriac J.A. Damian consemna: „Între

48 Ştefan Pascu, Răscoalele Ńărăneşti în Transilvania. I. Epoca voievodatului, Cluj, 1974, p. 61. 49 Aurel Decei, Situation des Roumaines de Transilvanie au XIII et XIV siècle,, în „Revue de Transilvanie”, Tome VI, nr. 2, 1940, p. 2.

106

naŃiunile mai vechi, românii ocupă netăgăduit, în privinŃa numărului, locul cel

dintâi. Numărul lor se poate aprecia la 4/7 din întreaga populaŃie”50.

Locuitorii Transilvaniei, repartizaŃi pe grupuri etnice, au următoarea

distribuŃie în anii 1841-1842, după cum relevă unele surse engleze:1.287.340 –

români; 260.170 – maghiari; 260.000 – secui; 250.000 – saşi; 60.400 – alŃii.

Ungurii sunt în inferioritate numerică nu numai în Transilvania, dar şi pe teritoriul

Ungariei şi Transilvaniei luate la un loc; din cele 17 milioane de unguri sau

maghiarizaŃi cu forŃa, 5 milioane sunt slavi (cehi, slovaci, sloveni, croaŃi, sârbi,

ruteni), 2,5 milioane – români, 2 milioane – germani51.

Decalajul demografic dintre unguri şi autohtoni se accentuează cu cât

avansăm spre 1918. Transilvania se află pe primul loc în topul ratei natalităŃii din

Imperiul Austro-Ungar, situaŃie care fortifică poziŃia românilor. De la 51%, cât

reprezintă populaŃia românească din totalul locuitorilor Transilvaniei în anul 1900,

se ajunge la 53,8%, în 1910, apoi la 57% în preajma izbucnirii primului război

mondial.

În 1912 (data cea mai apropiată de declanşarea primului război mondial)

structura etnică a populaŃiei transilvănene şi bănăŃene, luată împreună, relevă

aspectele ce urmează: români – 3.535.120 (56,1%); unguri şi secui – 1.200.755

(19,1%); şvabi, saşi, germani – 730.962 (2,6%); sârbi şi croaŃi – 292.782 (4,6%);

evrei – 232.292 (3,6%); ruteni – 164.694 (2,6%); armeni, Ńigani – 105.969 (1,7%);

slovaci – 43.098 (0,6%); alŃii – 105.969 (1,7%).

Aportul demografic al celorlalte provincii se înscrie în aceeaşi parametrii, cu

unele nuanŃe locale, determinate de particularităŃi ale evoluŃiei istorice.

În Banat, colonizările cu populaŃie de origine germană şi infil-tr ările cu alte

elemente etnice alogene, relativ mai importante decât în alte spaŃii de locuire

românească, nu schimbă esenŃa şi caracteristicile demersului demografic. În 1763,

românii deŃin 60% din populaŃia provinciei, peste trei ani 57,3%, iar în 1768, când

50 J.A. Damian, Darstellung der Oesterreichische Monarhie nach den statistischen Beziehugen, vol. II B, Wien, 1804, pp. 40-41. 51 Fr. Brown, Hungary the Rebellion of the slavonie, Wallachien an German Hungarias against the Magyars, Printed by Bolles and haugton, Cambridge, 1851, pp. 25-35.

107

contele Clary execută conscripŃia (recensământul populaŃiei) în Banat (inclusiv în

cel „sârbesc”) elementul unguresc lipseşte cu desăvârşire. Pe grupe etnice,

structura etnică a populaŃiei Banatului ne oferă următoarea imagine: 183.450 –

români; 78.450 – sârbi; 43.201 – germani, italieni şi francezi; 8.683 – bulgari;

5.272 – Ńigani; 363 – evrei (Francisc Grisellini, 1926, p. 109).

Evantaiul etnic al Banatului cunoaşte unele modificări, mai ales în secolul

al XIX-lea, când procentul alogenilor se precipită luând un curs ascensional, fără

a modifica însă esenŃial raportul dintre români şi minoritari.

Bucovina este o altă provincie istorică masiv infuzată cu populaŃie străină.

Spre deosebire de Banat, implantările cu alogeni modifică treptat raportul

demografic în zonă. În 1774, anul în care Bucovina era împinsă în braŃele

habsburgilor, românii erau majoritari: 63.000, faŃă de 8.400 ruteni şi 526 evrei (la

un total de aproximativ 75.000 de locuitori). După mai puŃin de patru decenii (în

1910), deşi românii îşi dublează numărul, nu mai deŃin primul loc în ierarhia

grupurilor etnice. Astfel, ei au un volum de 273.354 suflete, faŃă de 305.101 ruteni

şi 102.000 evrei. Chiar dacă rezultatele recensă-mântului din 1910 sunt contestate,

numărul real al românilor fiind mai mare, realitatea este că alogenii, începând cu

acel moment, sunt în proporŃie majoritară faŃă de românii indigeni (după calculele

lui Stefanelli, de pildă, românii erau cu 5.666 mai puŃini decât rutenii şi nu cu

31.847, cum înregistra conscripŃia amintită).

SituaŃia începe să se schimbe cu cât ne apropiem de izbucnirea primului

război mondial. În timpul tratativelor de pace de la Paris, potrivit statisticilor,

structura etnică a populaŃiei bucovinene era următoarea: 272.952 – români;

218.918 – ruteni; 153.280 – germani; 44.757 – alŃii.

Pe teritoriul Basarabiei evoluŃia demografică a românilor este mai

accelerată. Se pare că răspunsul populaŃiei româneşti autoh-tone, faŃă de

duritatea politicii antiromâneşti a ruşilor, este mărirea ratei fertilităŃii.

Datele statistice pentru anul 1812, care reprezintă „momentul” smulgerii

Basarabiei din trupul Moldovei de către ruşi, chiar dacă sunt controversate, ele

108

indică preponderenŃa clară a elementului românesc autohton. La numai cinci ani

distanŃă de la extinderea dominaŃiei ruseşti asupra părŃii răsăritene a Moldovei

(cunoscută de atunci sub denumirea de Basarabia), compoziŃia etnică a populaŃiei

indică o superioritate evidentă a românilor: 419.240 de persoane, din 482.630

locuitori, cât avea provincia la data respectivă. Alogenii, în număr de numai

63.390, pe naŃionalităŃi, în ordine descrescătoare, au, cu excepŃia rutenilor (30.000)

şi a evreilor (19.130), un volum neînsem-nat: lipoveni – 6.000; greci – 3.200;

armeni – 2.650; bulgari – 1.205; găgăuzi – 1.205.

Dominatorii ruşi nu reuşesc să schimbe echilibrul demografic în favoarea

lor, cu obiectivul plasării românilor pe poziŃii de inferioritate. În 1918, când

Basarabia se uneşte cu România, aproape 70% din populaŃia fostei gubernii ruseşti

este de origine română. DistribuŃia etnică este elocventă: la un total de 2.728.000

de locuitori, românii însumează 1.808.000 de persoane, ucrainenii – 278.000,

evreii – 267.000, bulgarii – 135.000, germanii – 75.000, găgăuzii – 74.000, ruşii –

51.000, polonezii – 10.000, Ńiganii – 10.000, grecii – 4.500 etc.

EvoluŃia demografică în Dobrogea stă sub semnul aceleiaşi trăinicii a

elementului autohton românesc. Statistica pe care o întocmeşte Marele Stat Major

Rus în timpul războiului din 1877-1878 evocă superioritatea elementului etnic

românesc. Românii sunt în număr de 19.700, în timp ce bulgarii cuprind 10.125 de

persoane şi lipovenii 3.200. Românii îşi menŃin preponderenŃa în continuare. La

finele primului război mondial, în provincie sunt 3.556 de familii româneşti, 2.877

bulgăreşti, 1.124 ruseşti, 1.101 lipovene ş.a.

Vechiul Regat – la care vor „veni” celelalte provincii româneşti – până în

momentul Marii Uniri era un stat „monocolor” în pers-pectiva structurii etnice.

Singură populaŃia evreiască avea un număr mai important de persoane, celelalte

naŃionalităŃi fiind nesemnificative sub raport numeric. Astfel, evreii reprezentau

9% din totalul populaŃiei României, situaŃie care-i plasa într-o poziŃie mai bună, în

comparaŃie cu alte grupuri etnice evreieşti din Europa (În Ungaria evreii repre-

109

zentau 3,4% din totalul populaŃiei, în Cehoslovacia – 2,5%, în Regatul Marii

Britanii – 2%, în FranŃa – 1%, în Italia – 0,3% etc.).

Este firesc ca, după 1918, în structura etnică a populaŃiei României să

înregistrăm schimbări relativ importante. Masa româ-nilor se amplifică, dar şi a

cetăŃenilor de altă origine etnică. Există acum un mozaic multietnic minoritar,

preluat de la foştii dominatori imperiali, care nu modifică, însă, caracterul unitar

şi compact al blocului românesc.

Recensământul din 1930, realizat sub patronajul a două somităŃi ştiinŃifice –

profesorul Dimitrie Gusti şi doctorul Sabin Manuilă – oferă o oglindă fidelă a

structurii pe grupe etnice a celor 18.052.000 locuitori ai României Mari. 71,9% din

volumul populaŃiei este reprezentat de autohtoni (12.981.324 de locuitori), restul

de 28,1% de minoritari, după cum urmează: maghiari – 1.426.000 (7,9%); germani

– 745.000 (4,1%), evrei – 725.000 (4%), ruteni, ucraineni – 582.000 (3,2%), ruşi –

407.000 (2,3%), bulgari – 365.000 (2%), Ńigani – 262.000 (1,5%), turci – 154.000

(0,9%), găgăuzi – 105.000 (0,6%), cehi, slovaci – 51.500 (0,3%), sârbi, croaŃi,

sloveni – 50.800 (0,3%), polonezi – 48.100 (0,3%), greci – 25.000 (0,1%), armeni

– 13.400 (sub 0,1%), alŃii – 78.300 (peste 3%) (Dr. S. Manuilă, D.C. Georgescu,

1937, pp. 50-51).

Procentul de 28,1% minoritari, în relaŃie cu 9%, cât reprezenta populaŃia

evreiască înainte de 1918, indică, fără îndoială, un considerabil spor. El trebuie

judecat însă în două contexte distincte: naŃional şi internaŃional.

În orizont naŃional, raportat la totalul populaŃiei României, el are o anume

relevanŃă, pe care strategiile politice româneşti pe termen mediu şi lung îl iau în

calcul. Masa de etnici minoritari, cu puŃine excepŃii, era dispersată la nivelul

întregului perimetru naŃional, potrivit politicii de implantări practicată de foştii

dominatori şi în raport de propriile sale interese individuale sau de grup.

„Imaginile” pe care le oferim în continuare sunt concludente, cu atât mai mult cu

cât acestea se fixează pe fiecare provincie istorică românească, luată separat.

110

În Banat existau: 428.875 cetăŃeni aparŃinând minorităŃilor (în ordine:

germani – 223.167, maghiari – 97.839, sârbi, sloveni – 40.503, Ńigani – 17.919,

cehi, slovaci – 14.096, evrei – 11.248 etc.); Basarabia: 1.253.645 (în ordine: ruşi –

351.912, ruteni, ucraineni – 314.211, evrei – 204.858, bulgari – 163.726, găgăuzi –

98.172, germani – 81.089 ş.a.); Bucovina: 473.318 (ruteni, ucraineni – 236.130,

evrei – 92.492, germani – 75.533, polonezi – 30.570, huŃani – 12.437 şi alŃii);

Crişana-Maramureş: 546.339 (maghiari – 320.795, evrei – 88.825, germani –

87.259, cehi, slovaci – 23.580, ruteni, ucraineni – 23.509, Ńigani – 15.895 etc);

Dobrogea: 454.903 (bulgari – 185.279, turci – 150.773, ruşi – 27.426, tătari –

22.092, germani – 12.581); Moldova: 247.964 (evrei – 158.421, Ńigani – 32.194,

maghiari – 20.964, germani – 8.098 ş.a.); Oltenia: 37.910 (Ńigani – 22.239,

germani – 3.442, evrei – 3.305, maghiari – 2.557 etc.) şi în Transilvania:

1.365.269 (maghiari – 934.642, germani – 253.426, evrei – 78.626, Ńigani – 75.342

ş.a.).

Este un fenomen demografic firesc ca, în urma migrărilor inte-rioare,

fluctuaŃiei ratei fertilităŃii şi a mortalităŃii etc., să înregistrăm modificări zonale în

masa acestei populaŃii. TendinŃa generală demografică este ascensională pentru

populaŃia românească şi descrescătoare pentru populaŃia de altă origine etnică.

Principalul factor al măririi decalajului dintre cele două grupuri etnice îl reprezintă

„for Ńa vitală” a elementului românesc şi nu politica naŃionalistă a guvernelor

României, cum încearcă unii istorici unguri să releve în scrierile lor mai vechi sau

mai recente.

Caracterul riguros ştiinŃific al recensământului din decembrie 1930 este

conferit şi de faptul că înregistrarea populaŃiei s-a făcut pe trei categorii de criterii,

adoptate după trei ani de intense dezbateri academice: obiective (religie şi

cetăŃenie), cvasiobiective (limba vorbită) şi subiective (propria declaraŃie de

apartenenŃă etnică). Ultimul dintre acestea, după părerea unuia dintre artizanii

recensământului,

dr. Sabin Manuilă, are o semnificaŃie deosebită deoarece se cunoaşte proporŃia

111

acelei populaŃii care se declară ca aparŃinând grupului românesc cu care se simte

identificată pe de-a-ntregul.

Cifrele pe care le-am prezentat şi care sunt extrase din statisticile oficiale ale

vremii ne propun, ele însele, unele constatări. Procentul de aproape 72 % populaŃie

românească, are fără tăgadă semnificaŃia sa majoră: românii constituie un bloc

naŃional puternic, reflex al unei istorii care, chiar aşa nefastă cum a fost ea, le-a

precipitat deznădejdea şi revolta în comportamentele existenŃiale pragmatice, le-a

sudat aspiraŃiile şi trebuinŃele într-un solidarism naŃional şi social funcŃional, mai

ales în momente de răscruce.

Cei 28 % minoritari reprezintă o „comunitate” multietnică, alcă-tuită din

neamuri variate, distribuite neomogen în teritoriu şi chiar cu serioase reŃineri în

apropierea unora de altele. „Este caracteristic faptul că – subliniază acelaşi

Manuilă – între minorităŃile noastre etnice nu s-a putut închega nici un fel de

legătură de colaborare economică, culturală sau politică. Chiar legăturile care

există astăzi (1939 – n.n.) între diferitele grupuri de aceleaşi minorităŃi etnice sunt

slabe sau inexistente. Astfel, ramurile germanilor – saşi, şvabi, germani basara-

beni sau dobrogeni –, abia recent s-au constituit în organizaŃie naŃională care nu are

o soliditate organică. Ungurii cu secuii, legaŃi mai strâns printr-o legătură de

continuitate istorică, nu sunt sudaŃi integral şi nu au aproape deloc legături cu

ciangăii. Bulgarii din Cadrilater, din Dobrogea Veche, din Basarabia şi din Banat

trăiesc cu totul independent unii de alŃii, deşi în statistici apar într-o singură cifră.

Acelaşi lucru se petrece cu turcii şi tătarii din Dobrogea, precum şi cu Ńiganii şi cu

găgăuŃii din Basarabia”.

Raportul dintre populaŃia românească şi minoritari, judecat la întreaga

suprafaŃă a teritoriului românesc, s-a modificat datorită ratei natalităŃii , care îi

plasează pe români pe primul loc în Europa în mari perioade istorice. În 1931

natalitatea era de 33,4 % la mia de locuitori (procent depăşit doar de Iugoslavia,

care avea 33,6 % pentru aceeaşi perioadă). În toŃi anii următori România deŃine

primul loc european: 1932 cu 35,9 %, 1933 – 32,1 %, 1934 – 32,4 %, 1935 – 30,7

112

%, 1936 – 31,5 %, 1937 – 30,8 %, 1938 – 29,6 %. În perioada următoare, contextul

geo-politic modifică mişcarea naturală a populaŃiei, situaŃie care se menŃine o

vreme şi în regimul comunist – „epoca Dej”. Sporul natural cunoaşte o creştere

bruscă în perioada imediat următoare, ca efect al interdicŃiei întreruperii sarcinii în

epoca ceauşistă, pentru ca apoi să cunoască o perioadă de stagnare şi în final

regres.

Structura pe sexe şi grupe de vârstă a populaŃiei oferă unele date relevante.

PopulaŃia de sex masculin, în 1930, reprezenta 49,2 % din total, în 1966 – 49 %, în

1977 – 49,3 %, iar în 1992 – 49,1 %. Între cele două grupe ale populaŃiei –

masculină şi feminină – există un relativ echilibru, excedentul sexului frumos fiind

nerelevant. Este adevărat, în plan zonal (în special în Oltenia) excedentul

populaŃiei feminine este mai mare, în comparaŃie cu alte zone.

Procentajele se schimbă în favoarea bărbaŃilor când ne raportăm la populaŃia

activă. Un singur exemplu, dar care este reprezentativ pentru perioada interbelică.

În 1930, din 10,5 milioane total populaŃie activă, 5,7 milioane erau bărbaŃi (54,5

%) şi 4,7 femei (45,5%). După 1944, în condiŃiile când populaŃia feminină este

forŃată să renunŃe la preocupările casnice pentru a lucra în „câmpul muncii”,

decalajul procentual se micşorează progresiv, manifestând tendinŃe de egalizare.

După 1989, asistăm la deprecierea progresivă a factorului feminin angajat, forŃa de

muncă masculină fiind de preferat de către agenŃii economici de stat sau particulari.

Această tendinŃă este de aşteptat ca şi în viitor să se menŃină, economia de piaŃă

avându-şi propriile sale legi.

„ForŃa vitală” a românilor se releva în trecut ca şi în prezent şi prin

distribuŃia populaŃiei pe grupe de vârstă. În trecut, majoritar, locuitorii erau

cuprinşi în grupele de la 15 la 54 de ani (10.009.117 de persoane), iar în cadrul

acestora preponderente erau cele până la 29 de ani (5.327.788 de persoane), aşa

cum evidenŃiază recensământul din 1930. Rezultă un disponibil foarte important

pentru activităŃi lucrative în diverse domenii. După 1989, se înregistrează o

„îmbătrânire” pro-gresivă a populaŃiei şi ca efect a scăderii ratei fertilităŃii.

113

Din cele prezentate, importante de reŃinut sunt următoarele:

• Conştientizarea importanŃei relaŃiei om – spaŃiu este un proces de

lungă durată şi complex.

• Sedentarizarea constituie elementul fundamental care determi-nă

apariŃia sentimentului de apartenenŃă la un anume teritoriu.

• Păstrarea şi perpetuarea în memoria colectivă a ideii de pri-

mordialitate a locuirii şi organizării unui perimetru geografic repre-zintă un

referenŃial important în discernerea vechimii apartenenŃei şi locuirii unui teritoriu

de către o populaŃie.

• Plasarea unei comunităŃi, în spaŃiul sud-est european trebuie judecată

în raport de o multitudine de factori şi condiŃionări istorice care i-au influenŃat

evoluŃia.

• Resursele naturale ale etniilor mici (sub raportul forŃei demo-grafice) pot

conduce la relaŃii tensionate cu vecinii sau la rapturi teritoriale.

• „Geografia variabilă” a teritoriului românesc a constituit unul din

factorii importanŃi care au determinat modificări majore în viaŃa comunităŃii

naŃionale.

• Comportamentul demografic al populaŃiei româneşti este expresia

condiŃiilor istorice şi existenŃiale ale locuitorilor.

8.2. „Un nou început”- un imperativ pentru geopolitica românească actuală

Locul şi rolul României în Europa şi în lumea în galop spre globalizare pot

şi trebuie definite mai clar şi hotărât, utilizând instrumentele pe care le pune la

dispoziŃia specialiştilor şi politicienilor geopolitica. Schimbările de după '89

reclamă noi abordări, bazate pe studii sistematice şi intense, la care sunt invitaŃi să

participe nu numai geopoliticienii, ci şi alŃi oameni de ştiinŃă, al căror aport este

necesar şi aşteptat.

114

„Elementele geopolitice de referinŃă ale spaŃiului românesc sunt date, pe de

o parte, de structura geografică diversă, dar unitară a teritoriului şi, pe de altă

parte, de poziŃia noastră în SE-ul Europei, la o încrucişare de drumiri

transeuropene (direcŃionate către estul Mediteranei şi Orientul Apropiat), dar şi de

interferenŃa, peste noi, a unor influenŃe şi interese nord-slave, germane, austro-

maghiare şi turceşti. Aceste elemente au dăinuit din totdeauna, schimbătoare au

fost doar interesele celor din jur mai de departe, ca şi rolul şi modul cum statul sau

populaŃia românească reacŃionau faŃă de aceste influenŃe sau chiar intervenŃii.

Asemenea schimbări, privind structurile geopolitice din arealul ce interesa şi

România, au avut loc şi după 1989, când, urmare a prăbuşirii lagărului sovietic, se

creează o nouă situaŃie şi structură geopolitică europeană şi chiar mondială.

Aspecte «fierbinŃi» au îmbrăcat acum schimbările din fosta Iugoslavie şi din unele

Ńări ale C.S.I., dar şi România a fost prinsă în vâltoarea restructurărilor geopolitice,

simŃind dogoarea venită dinspre focarele iugoslav şi trasnistrean sau alte influenŃe

strecurate cu oarecare subtilitate din exterior către minorităŃile etnice de la noi.

Scopul abordărilor geopolitice, indiferent de forma sub care se fac, îl

reprezintă stăpânirea sau obŃinerea unor avantaje pe/sau pentru un anume teritoriu.

ÎnŃelegerea rolului pe care îl joacă asemenea teritorii sau elemente de teritoriu,

pentru fiecare dintre cei interesaŃi, în diferite situaŃii sau conjuncturi geopolitice ne

dă posibilitatea de a aborda cu abilitatea necesară astfel de probleme, pentru a nu

dăuna, în viitor, intereselor Ńării şi naŃiunii.

Rezumându-ne la elemente geografice de bază ale teritoriului românesc,

vom începe cu rolul carpaŃilor Româneşti. Acest cerc de munŃi formează coloana

vertebrală a unităŃii structural-geografice a spaŃiului românesc. Fără CarpaŃi nu

poate fi conceput Statul «rotund» al României şi unitatea naŃională de 90% a

românilor. Are cineva din afară interese asupra lor? Sigur că da. Este vorba de o

serie de drumuri europene transcarpatice folosite de mulŃi europeni. Aceasta este o

problemă de tranzit, de înŃelegeri sau neînŃelegeri între parteneri, uşor de rezolvat.

115

Dar, de-a lungul istoriei, s-au făcut simŃite şi dorinŃe de cucerire a spaŃiului

intercarpatic, până spre cumpăna apelor, din partea statului maghiar. Sub forme

variate, şi subtil mascate, asemenea intentii au apărut şi după 1989. Ce poate

însemna, de exemplu, conturarea unui areal (regiune) situat la graniŃa dintre

Polonia, Ucraina, Ungaria şi România, unde la discuŃii din partea noastră au fost

invitate două judeŃe «din Transilvania» (Maramureş şi Satu Mare) şi nu Statul? Şi

aceasta în condiŃiile în care România a fost refuzată să facă parte din Trilaterala de

la Vişegrad (Ungaria-Polonia-Cehoslovacia). Ideea înlocuirii statului român cu

«regiuni» era transparentă. Se poate face şi o trimitere la un articol al lui Kocsis

Käroly52.

Dunărea este un al doilea element geopolitic românesc, dar şi o axă

economică majoră a Europei. Crearea canalului Rin – Main – Dunăre – Marea

Neagră a crescut importanŃa ei şi mai mult. Prin cei 1075 km, fluviul este în bună

parte românesc, de aceea Ńara noastră se defineşte „Carpato-danubiană”. România

joacă un rol fundamental în navigaŃia pe Dunăre şi nici un aranjament în acest sens

nu se poate face fără ea. Interesele sunt însă multiple, depăşind adesea Europa.

Dar tot istoria ne-a dovedit că unele „puteri”, foste sau şi actuale, nu

totdeauna doresc aici o Românie puternică şi mare, care, ca pivot dunărean, să

poată impune o stabilitate geopolitică în regiune. Ele navighează, adesea, cu mai

mult profit prin ceaŃă. Noi însă profităm mai mult în condiŃii clare de stabilitate,

prin înŃelegere. Nu ne trebuie nici blocaje cu barje, nici poduri surpate, nici

deversări de poluanŃi, căci ne păgubesc enorm, dar construim cu plăcere, împreună

sau nu cu vecinii, baraje, ecluze, poduri şi canale pentru scurtarea drumurilor.

Totodată, în noile condiŃii, solicităm un nou statut dunărean.

Marea „pontică” , al treilea element geopolitic românesc, scăpat de ipoteca

sovietică, a dat posibilitatea statelor riverane să-şi armonizeze mai bine interesele

economice, strategice şi ecologice. Ele au format o comunitate a Mării Negre ai

cărei pivoŃi şi promotori sunt România, care stăpâneşte comunicaŃia cu Dunărea, şi

[52 Chaning ethnic, religious and political pattern in the Carpatho-Balkanian Region. Societas Geographica Hungarica. Földrajzi Közlemények CXV, Kótet 1991, 3-4, pp. 165-189.]

116

Turcia, stăpână a Bosforului, ieşirea spre Marea Mediterană. Şi această nouă

structură a Mării Negre a fost concepută să ducă la o tot mai mare stabilitate

geopolitică în zonă. România este interesată direct în această «mică piaŃă comună

pontică» atât economic, dar şi pentru propria-i securitate şi pentru stabilitatea în

zonă.

Dar rolul geopolitic al celor trei elemente geografice româneşti, care sunt în

acelaşi timp şi europene, se regăseşte natural într-o simfonie unitară de geopolitică

românească. Aceasta se cere a fi dirijată în permanenŃă de oameni politici

experimentaŃi, iar fiecare dintre noi trebuie să ne cunoaştem în orice moment locul

şi partitura. Nu vrem ca simfonia noastră să vină în dezacord cu cea europeană, ba

din contră. Dar nici nu dorim ca, eventual, de dragul unor integrări impuse, să ni se

ciuntească orchestra pentru a completa altele ce se cred mai europene decât noi.

Pentru o totală armonizare va trebui, însă, ca şi noi să învăŃăm mai bine

lecŃiile şi dedesubturile geopoliticii, adevăratul ei obiect. Un fel de non-exemplu în

acest sens îl constituie un simpozion Ńinut la Sinaia (1992) sub nemele de „noile

structuri geopolitice din lume”, desfăşurat cu fast şi publicitate, dar din care, zicem

noi, a lipsit „geo” şi a rămas numai „politica”, deci numai o jumătate de obiect.

Or, în cazul României, tocmai structura „geografică” i-a determinat

unitatea de sistem spaŃial, impusă apoi şi economicului şi etnicului şi în final

Statului. NeînŃelegerea acestui fapt lipseşte geopolitica noastră de suportul său

teritorial-geografic”53.

53 George Posea, România. Geografie şi geopolitica, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1999, pp. 17-19.

117

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Florian Tănăsescu, Istorie socială, Editura FundaŃiei România de

Mâine, Bucureşti, 2007, pp. 95-125. 2. George Posea, România. Geografie şi geopolitica, Editura

România de Mâine, Bucureşti, 1999, pp. 17-19.

BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă

3. Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu,

Geopolitica, Bucureşti, 2001, pp. 21şi urm.

4. Vladimir Trebici, Anton GolopenŃia statisticianul şi demograful, în Anton GolopenŃia, Opere, vol. II, pp. 21-22.