1.1. FUNCTIILE CONTABILITATII DE GESTIUNE

1. Determinarea, calculul costurilor standard prestabilite, bugetate aceste costuri trebuie stabilite inainte de lansarea in fabricatie a unui produs.2. Inregistrarea efectiva analitica ci curenta a costurilor efectuate. Se face pe baza de documente justificative si se da posibilitatea compararii informatiilor cu cele din contabilitatea financiara. Reprezinta inregistrari propriu-zise de costuri pe elemente de cheltuieli.3. Functia de analiza, comparare si determinare de rezultate analitice. Se compara costurile prestabilite cu cele efective, obtinand astfel rezultatele analitice. Functia poate fi realizata numai cu conditia existentei celorlalte doua.

CLASIFICAREA CHELTUIELILOR CARE FORMEAZA COSTUL DE PRODUCTIE Dupa natura lor:Cheltuielile de exploatareCheltuielile financiare Cheltuielile extraordinare Dupa omogenitatea continutului lor:Cheltuielile simpleCheltuielile complexeDupa importanta lor in procesul de productie:Cheltuielile de bazaCheltuielile de regie Dupa modul de repartizare in costul produselor, lucrarilor si serviciilor:Cheltuielile directe Cheltuielile indirecte

- regia fixa de productie, formata din cheltuielile indirecte de productie care sunt relativ constante indiferent de volumul activitatii productive (amortizarea utilajelor, intretinerea sectiilor si utilajelor, cheltuieli de conducere si administrare a sectiilor);- regia variabila de productie, care cuprinde cheltuielile indirecte de productie ce variaza in functie de volumul activitatii productive (cheltuielile indirecte cu consumul de materiale si forta de munca).4. Dupa destinatia lor, cheltuielile de productie se grupeaza pe articole de calculatie. COSTURI MEDII SI COSTURI MARGINALECosturile medii se obtin prin raportarea cheltuielilor totale la volumul total de activitate.

Costurile marginale sunt costurile aferente ultimului lot de produse adaugat. Mai sunt denumite si costuri diferentiale..In corelarea dintre costurile medii si costurile marginale se disting aceleasi 3 zone de evolutie: zona 1 degresiva este zona in care atat costurile medii cat si cele marginale scad; zona 2 de proportionalitate este zona in care costurile marginale se aproprie cel mai mult de costurile medii, rezultand chiar o intersectare grafica; zona 3 progresiva este zona in care atat costurile medii cat si cele marginale cresc, dar costurile marginale au o crestere accentuata.

Costul diferentiat total CTD = Ct1 - Ct0

Costul diferentiat unitar sau marginal

Ct1 costul total dupa adaugarea ultimul produs sau lotCt0 costul total inainte de adaugarea ultimul produs sau lotQ1 productia dupa adaugarea ultimului produs sau lotQ0 productia inainte de adaugarea ultimului produs sau lot.0QCh zona degres.zona prog.zona optimacost mediucost marginal

PRINCIPIILE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII DE GESTIUNE

a. Principiul separarii cheltuielilor care privesc productia de cele care nu privesc productia. Acest principiu spune ca se impune o sepaare a evidentei cheltuielilor care privesc productia ( se refera la obiectul de activitate ) de cele care nu privesc productia (se refera al cheltuielile cu caracter cultural, social, sportiv).b. Principiul separarii cheltuielilor cu caracter productiv de cele cu caracter neproductiv. Obiectul contabilitatii de gestiune il reprezinta cheltuielile care privesc productia. Acestea, la randul lor, vor fi separate in cheltuieli cu caracter productiv si cheltuieli cu caracter neproductiv (nrebuturi, pierderi, depasiri de costuri)..c. Pricipiul separarii cheltueililor in spatiu. Potrivit acestui principiu, orice cheltuiala este atasabila unui anumit centru de responsabilitate ( loc de desfasurare a activitatii). In functei de locul care a generat cheltuiala se stabileste si responsabilitatea.d. Principiul separarii cheltuielilor in timp. Acst principiu presupune stabilirea unei legaturi intre momentul efectuarii cheltuielilor si momentul realizarii productiei.e. Principiul documentarii conform caruia orixe cheltuiala inregistrata in contabilitatea financiara trebuie sa fie consemnata intr-un document justificativ.

FILIERA LOGICA A INREGISTRARILOR CONTABILE

1. Inregistrarea productiei neterminate la inceputul lunii ( repunea se cheltueili a productiei neterminate) cunoscuta sub denumirea de destocaj in contabilitatea financiara.

921= 901

Nota: In cazul in care productia neterminata la sfarsitul lunii precedente ramane cu sold ( nu se inchide contul 933), articolul contabil va fii:

921=933921 cheltuielile activitatii de baza933 costul productiei in curs de executie2. Colectarea cheltuielilor ocazionate in cursul lunii (criteriul de colectare este destinatia cheltuieilor)

%= 9019219229239249253. Decontarea prestatiilor reciproce intre sectoarele auxiliare. Secontarea se face pe baza de documente justificative in functie de prestatiile reciproce:

922/ sectia beneficiara=922/ sectia furnizoare4. Decontarea cheltuielilor auxiliare catre sectiile sau sectoarele beneficiare sau produsele beneficiare.

%=922921 - prestatia se identifica pe produs923 - prestatia se identifica pe sector 924 de activitate sau centru de 925 responsabilitate

Dupa aceasta operatiune contul 922 se inchide.

5. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie se face cu ajutorul procedeului suplimentarii, iar baza de repartizare o reprezinta cheltuielile cu materiile directe sau manopera directa sau total cheltuieli directe sau pot fi baze diferentiate pentru fiecare fel sau categorie de cheltuiala directa.

921=923

Dupa aceasta operatiune de realizeaza:- se obtine costul de productie;- se inchide contul 923.

.

6. Repartizarea cheltuielilor generale si de administratie se aplica procedeul suplimentarii, iar baza de repartizare o reprezinta, de regula, costul de productie.

921=924

Dupa aveasta operatiune se realizeaza:- se obtine costul complet;- se inchide contul 924.

7. Repartizarea cheltuielilor de desfacere baza de repatizare o reprezinta costul complet sau costul de productie sau poate fi alt criteriu de repartizare (cantitatea). Procedeul utilizat este procedeul suplimentarii.

921=925

Dupa aceasta operatiune se realizeaza :- se obtine costul complet comercial;- se inchide contul 925.

8. Inregistrarea la cost prestabilit a productiei terminate, finite, fabricate, obtinute.

931=902Costul prestabiliat se determina prin metoda standard-cost. Inregistrarea productiei terminate se face in momentul efectiv al obtinerii acesteia. 9. Inregistrarea la cost efectiv a productiei terminate (decontarea costului efectiv al productiei terminate).902=921

10. Inregistrarea diferentelor dintre costul prestabilit si cel efectiv.

+ sau - 903=902

- cu plus se inregistreaza diferentele nefavorabile - cu minus se inregistreaza diferentele favorabileCostul prestabilit al productiei terminate 931Diferente pentru productia terminate + sau 903

Costul efectiv al productiei terminate 921 902

Contul 902 se inchide dupa aceasta operatiune.In contabilitatea financiara se inregistreaza :

348=711diferente nefavorabile711=348diferente favorabile348 diferente de pretEx. Cost prestabilit 100 Cost efectiv 120 Diferenta nefavorabila 20Venitul prestabilit 100

Diferente nefavorabila 20Cheltuielile efective 120 Contul de rezultate

11. Inregistrarea la cost efectiv a productiei neterminate la sfarsitul lunii.

933=921

12. Interfata dintre costul productiei si cheltueilile efectuate- se realizeaza o comparatie dar si o legatura intre o masa de cheltuieli si aceasi masa de cheltuieli repartizate pe produse, dar la nivel de cost prestabilt si la nivel de diferente.Se face referire la productia terminata sau obtinuta.

901=%931 cost prestabilit la productai terminata903 + sau diferente dintre costul efectiv si costul costul prestabiliat efectiv

Dupa aceasta operatiune se inchid conturile 931 si 903.

13. Inchiderea conturilor ( cheltuieli aferente productiei neterminate) interfata dintre cheltuielile efective si costuri privind productias neterminata.

901=933

PROCEDEE DE CALCULATIE A COSTURILOR

CATEGORII DE PROCEDEE: procedee de determinare si delimitare a costurilor pe purtator si pe sectoare procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte; procedee de separare a cheltuielilor variabile si fixe procedee de calcul al costului productiei de fabricatie interdependenta; procedee de calcul al costului unitar.

Procedeele de determinare si delimitare a cheltuielilor pe purtator si pe sectoare au drept scop determinarea cheltuielilor in momentul efectuarii acestora si in functie de posibilitatile de identificare pe purtator de cost ( cheltuieli directe) sau pe sectoare de activitate ( cheltuieli indirecte).

a. Procedeul ponderarii cantitatilor cu preturile se aplica pentru determinarea acheltuielilor cu materiile prime, materialelor (bonul de consum sau factura), energie, combustibil dar si pentru cheltuieli salariale.Relatia de calcul este: pentru cheltuieli materiale :

Chm= cantitate * pret

pentru cheltuieli cu manopera :

Chman = timp * tarif

b. Procedeul aplicarii de cote proncetuale la o valoare absoluta. Se utilizeaza pentru determinarea cheltuielilor cu contributiilor, pentru amortizari dar si pentru alte cheltuieli.Relatia de calcul este:Ch = Baza de calcul * x%

Ex. Chcas = Salarii brute * 22%

c. Procedeul repartizarii de cote in raport cu numarul perioadelor de gestiune la care se refera. Se utilizeaza indeosebi pentru cheltuielile aferente mai multor perioade de gestiune ( cheltuieli anticipate).

N numarul perioadelor de gestiune

d. Procedeul statistico-experimental se aplica ndeosebi in antecalcul, atunci cnd anumite cheltuieli nu sunt cunoscute si pentru care se fac anumite studii sau experimente. Ulterior, pe msura ce acestea devin efective se fac ajustrile necesare.

PROCEDEE DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR INDIRECTE.

Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte. Se utilizeaz un singur procedeu, respectiv procedeul suplimentarii, dar aplicat sub mai multe forme si variante. Acestea au drept scop repartizarea cheltuielilor indirecte pe purttor de cost, lund in considerare particularitatile fiecrei cheltuieli de rapartizare si a bazei de repartizare.

a. Procedeul suplimentarii in forma clasica, acesta avand mai multe variante:- varianta coeficientului unic ( global)- varianta coeficientilor diferentiati- varianta coeficientilor selectivi.

b. Procedeul cifrelor relative de structura ( coeficientului unic sau global)

PROCEDEE DE SEPARARE A CHELTUIELILOR IN VARIABILE SI FIXE

Procedeele utilizate sunt:- procedeul celor mai mici patrate- procedeul punctelor de maxim si de minim- procedeul analitic.

1. reiterarii sau procedeul calculelor iterative.Intru-cat o sectie auxiliara efectueaza anumite cheltuieli pentru obtinerea unei anumite cantitati de produs si cedeaza ( transfera) unei alte secti o parte din produse ( care reprezinta o anumite pondere din total) va deca si cheltuieli in aceasi pondere.Pe masura ce o sectie auxiliara primeste de la celelalte anumite cheltuieli, va deda ulterior aceasi pondere si din acestea. Reiterarile continua pana cand cheltuielile care urmeaza a fi redate devin nesemnificative. 2. Procedeul algebric.Procedeul algebric pleaca de la premisa ca o sectie pentru a realiza anumite produse, genereaza anumite cheltuieli proprii, dar are nevoie si de anumite cantitati de produse de la alte sectii. Pentru aceasta se stabileste un sistem de n ecuatii ( dat de numarul de sectii ) cu n necunoscute ( necunoscutele fiind costurile unitare ale produselor din cadrul fiecarui centru de responsabilitate).

1.3. Procedee de calcul a costului unitar

Procedee:1. Procedeul diviziunii simple2. Procedeul cantitativ3. Procedeul indicilor (coeficientilor) de echivalenta4. Procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal;5. Procedeul valorii reziduale (ramase) sau procedeul resturi.

3.5.1. Procedeul diviziunii simple

Procedeul diviziunii simple se aplica in intreprinderile cu productie de masa (ciment, carbune, energie electrica, energie termica).Costul unitar se obtine dupa relatia:

Si in acest caz evidenta cheltuielilor se tine pe centre de responsabilitate, pe produs si pe articol de calculatie.

3.5.2. Procedeul cantitativ

Procedeul cantitativ se foloseste atunci cand din procesul de fabricatie se obtin produse cuplate, colaterale si care au valori de intrebuintare apropriate.Totodata, apar diferente intre cantitatea fabricata si cea utilizata efectiv, intru-cat pot aoare pierderi pe timpul pastrarii sau depozitatii. Se utilizeaza indeosebi in intreprinderea chimica si petrochimica.

Exemplu : In urma unui proces chimic se obtin trei produse colaterale A, B, C. Cheltuielile totale de productie sunt de 50.000.000 um. Cantitatea fabricata si utilizata se prezinta astfel:PRODUSqfqu

A2.0001.500

B1.4001.300

C800600

Total4.2003.400

1.

2.

3.5.3. Procedeul indicilor de echivalenta ( coeficientului de echivalenta)

Se aplica atunci cand din procesul de productie majoritatea produselor sau cel putin doua dintre acestea sunt considerate principale.Totodata mai trebuie indeplinita una din urmatoarele doua conditii:- din acelasi consum de materiale si cu acelasi consum de forta de munca se obtin produse finite diferite si care difera prin unul sau mau multi parametrii cantitativi ( indici directi);- atunci cand din acelasi consum de materiale sar cu cheltuieli de prelucrare diferite se obtin produse diferite, diferentierea fiind facuta de unul sau mai multi parametrii de ordin calitativ ( indici inversati). Indicii inversati sunt aplicati numai pentru cheltuielile de prelucrare.

Criterii de clasificare a indicilor:

1. Dupa numarul parametrilor prin care se face diferentierea produselor, indicii se imparat in :- simplii produsele difera printr-un singur parametru;- complecsi - produsele difera prin doua sau mai multi parametrii;- agregati sau serii multiple de indici de echivalenta.

2. Dupa modul de calcul:- indici calculati ca raport direct- indici calculati ca raport invers sau indici inversati.

Combinand cele doua criterii de clasificare se regasesc cu posibilitati de aplicare, urmatoarele categorii de indici:1. Indici de echivalenta simplii calculati ca raport direct;2. Indici de echivalenta complecsi calculati ca raport direct;3. Indici de echivalenta simplii calculati ca raport invers ( indici inversati)4. Serii multiple de indici de echivalenta

Exemplu:

Cheltuielile totale generate de procesul de fabricatie sunt de 80.000.000 um. Se fabrica 3 produse A, B, C care difera printr-un singur parametru, respectiv lungimea produsului.Cantitatile fabricate si marimea parametrilor se prezenta astfel:1. Stabilirea parametrului prin care difera produsele si determinarea marimii parametrilor.ProdusulqiP(L) - lungimea

A1.4001

B2.4004

C3.0002

2. Calculul indicilor Se alege drept baza produsul B ( nu conteaza care este ales)

3. Calculul produsului echivalent

uc unitate conventionala

Qe = 350 + 2.400 + 1.500 = 4.250 uc4. Determinarea costului pe unitate conventionala ( uc )

5. Determinarea costului pe unitatea fizica de produs ( uf )

2. Indici de echivalenta complecsi calculati ca raport direct se aplica atunci cand doi sau mai multe produse sunt considerate principale, cand este indeplinita prima conditie iar produsele difera prin doua sau mai multi parametrii, toti fiind de ordin cantitativ.Etapele sunt similare cu cele de mai sus dar coeficientul de echivalenta se determina potrivit relatiei:

- parametrii j

- parametrii j pentru care difera produsele

Exemplu:Cheltuielile totale de productie sunt de 80.000.000 um. Se obtin trei produse A, B, C care difera prin 3 parametrii, toti de ordin cantitativ, respectiv lungine, latime, inaltime. Cantitatile fabricate si marimile parametrilor se prezinta astfel:

1. Se considera drept baza proba B

Produsulgj(uf)L ( lungime)l(latime)I (inaltime)

A1.000210.4

B1.500110.2

C2.20060.50.1

2. Calculul indicilor

3. Calcululul produselor echivalente

uc

uc

uc

qe = 4.000+1.500+3.300 = 8.800

4. Determinarea costului pe unitate conventionala

um/uc

5. Determinarea costului unitar efectiv

CtuA = 9.091*4=36.364 um/ufCtuB = 9.091*1= 9.091 um/ufCtuC = 9.091*1.5 = 13.637 um/uf

3. Indici de echivalenta simplii calculati ca raport invers se aplica atunci cand produsele sunt considerate de baza, este indeplinita a doua conditie, iar produsele difera printr-un singur parametru care este de ordin calitativ (calitatea sau finetea produsului)Intotdeauna se alege drept baza produsul de calitate superioaa (are parametrul cu marimea cea mai mica).Etapele sunt similare cu cele de mai sus, dar indicii se calculeaza potrivit relatiei:

Cheltuielile se impart in doua categorii :- cheltuieli materiale care se regasesc in raport direct fata de cantitatea fabricata, costul unitar pentru materiale fiind determinat potrivit relatiei:

- cheltuieli de prelucrare pentru care se aplica indicii inversati, costul unitar al produselor va fi determinat prin insumarea celor doua costuri unitare partiale:

Ctumat raport directCtuprelucrate raport inversat indici inversati

Exemplu:

In procesul de fabricatie au loc cheltuieli totale de 120.000.000 lei, din care:- cheltuieli materiale 40.000.000 lei- cheltuieli de prelucrare 80.000.000 lei.Parametrul prin care diferea produsele este finetea produselor. Cantitatile fabricate si marimea se prezinta astfel:

1. ProdusulqiP - finetea

A1.4001

B2.4004

C3.0002

Chmat = 40.000.000 um

1.400+2.400+3.000 = 6.800

um/uf (kg)

Ctuprelucrare = 80.000.000 um indici inversati

2. Calculul coeficientilorProdusul ales drept baza este obligatoriu produsul A deoarece are calitatea superioara 1.

3. Calculul produsului echivalent

Qe = 1.400+600+1.500=3.500 uc

4. Calculul costului unitar

5. Costul unitar al prelucrarii pe unitatea fizica de produs este:

CtupA= 22.854*1=22.857 um/uc

CtupB um/uc

CtupC um/uc

6. Determinarea costului unitar efectiv pe produs ( material + prelucrare )

Ctuj = Ctumatj + Ctupj

CtuA = 5.882+22.857 = 28.739 um/uf

CtuB = 5.882+5.714 = 11.596 um/uf

CtuC = 5.882 + 11.428,50 = 17.310,50 um/uf

4. Indicii de echivalenta agregati sau serii multiple de indici echivalentiCheltuielile sunt structurate pe feluri sau categorii de cheltuieli ( materile, de prelucrare, generale, de desfacegre, etc) si pentru fiecare fel de cheltuiala se aplica o anumita serie de indici calculati, dupa caz, prin una din regulile de mai sus.

4. Procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produslui principal

Se aplica atunci cand din procesul de fabricatie se obtin produse secundare si principale. Se utilizeaza in industria petrolului, in agricultura dar si in industria alimentara. Echivalarea intre produsel secundar si cel principal se face nu pe baza de indici ci pe baza unui echivalent cunoscut si general valabil pentru sectorul respectiv de activitate:

1 tone petrol = 1000 m3 gaz sondaETAPE:

1. Echivalarea cantitativa teoretica a produsului secundara cu produsul principal:

unde

qs/p cantitatea de produs secundar transformata teoretic in produsul principalQs cantitatea fizica de produs secundarE echivalentu;

2. Determinarea cantitatii teoretice totale de produs principal

Qt/p = Qp + qs/p unde

Qp cantitatea fizica de produs principal

3. Calculul costului pe unitatea teoretica de produs principal

4. Determinarea costului unitar efectiv al produsului principal

Ctup = Ctut/p5. Determinarea costului unitar al produsului secundar

Exemplu:

Cheltuielile totale generate de procesul de productie sunt de 200.000.000 um.Se obtin:- produsul principal petrol 500 t = Qp- produsul secundar gaz de sonda 100.000 m3 Echivalentul 1 tona petrol = 1000 m3 gaz sonda

Rezolvare:1. Echivalarea cantitativa teoretica a produsului secundara cu produsul principal:

Determinarea costului unitar

2. Determinarea cantitatii teoretice totale de produs principal

Qt/p = Qp + qs/p = 500+100=600 ut

3. Calculul costului pe unitatea teoretica de produs principal

4. Determinarea costului unitar efectiv al produsului principal

Ctup = Ctut/p = 333.333 um/ut

5. Determinarea costului unitar al produsului secundar

5. Procedeul valorii ramase sau a valorii reziduale ( procedeul restului)

Se utilizeaza atunci cand din procesul de productie se obtin produse principale si produse reziduale destinate valorificarii sau utilizarii in procesul de productie.Costul unitar al produsului principal se obtine potrivit relatiei: