formele limbajului.docx

7/23/2019 Formele limbajului.docx

1/34

Definirea limbajului

Limbajul reprezinta principalul instrument de formare si informare a omului. Fara comunicarea

verbala nu s-ar fi putut acumula si generaliza experienta scolara; nu s-ar fi putut dezvolta diferite

forme ale constiintei sociale (arta, stiinta).Limbajul face parte din mecanismele reglatoare

ale psiicului uman,el fiind mijlocul dominant de comunicare pentru fiinta umana.

L!"#$%&L este activitatea individuala de folosire a limbii pentru comunicare'(.erza,*+) L!"#$ este un instrument de comunicare elaborat de societate.

/rimele studii eviden0iaz1 reperele care caracterizeaz1 cre2terea 2i dezvoltarea copiilor 3n

general, indiferent de limba pe care o vorbesc 2i indiferent de cultura din care provin4 g5nguritul

din prima jum1tate de an, rostirea primelor cuvinte 3ntre 2i * luni, combina0ii de cuvinte la

3nceputul celui de-al treilea an de via01 2i construc0ii gramaticale 3n jurul v5rstei de 6-7 ani.

8egularitatea acestor acizi0ii indiferent de limba matern1 a copiilor conduc la ideea unui proces

de maturizare similar cu rostogolitul, mersul sprijinit 2i mersul 3n picioare. Faptul c1 o asemeneastadialitate este prezent1 la toate culturile demonstreaz1 c1 acele componente 3nn1scute ale

limbajului sunt foarte specifice. lementele 3nn1scute ale limbajului sunt at5t de specifice 3nc5t

copiii parcurg traseul normal al acizi0iei limbajului, ciar 2i 3n condi0iile 3n care mediul 3n care

tr1iesc nu le ofer1 modele de vorbire ($t9inson, 8ita L., $ti9inson, 8.:., mit, #em,


2/34

concreta a limbii, in cadrul procesului complex al limbajului.? (Lingvistica generala si comparata,

pag.7@)

arsta prescolara are o deosebita importanta in dezvoltarea limbajului si ridicarea gandirii pe

trepte mai inalte de generalizare si abstractizare. !n evolutia psiica a copiilor prescolari, o

pondere deosebita o are gandirea care este determinata de constituirea si utilizarea reprezentarilor

dar in buna masura de dezvoltarea limbajului.

!nsusindu-si limba, copilul dobandeste mijlocul prin care poate realiza comunicarea in

forme superioare cu cei din jur si poate sa cunoasca pe deplin realitatea obiectiva. Lipsa de

comunicare prin limbaj determina stagnarea in dezvoltarea personalitatii, modifica natura

relatiilor cu realitatea inconjuratoare, determina singularitatea copilului. :u ajutorul limbajului

sunt formate si organizate sisteme in care sunt integrate cunostintele, ceea ce determina o

complicare a conditiilor interioare si de formare a personalitatii copilului.

mil erza arata ca ?exista o relatie stransa intre limbaj, invatare si evolutia

personalitatii copilului, in sensul ca, in copilarie comunicarea verbala pune amprenta asupra

dezvoltarii psihice a omului, asupra capacitatii sale interioare, intelectuale, si personalitatii

sale fiind la randul sau, influentat de acesta.?

/articularitatile limbajului copilului depind de o serie de factori intelectuali si

extraintelectuali. $ctivitatea de comunicare prin intermediul diferitelor tipuri de activitati

didactice duce la dezvoltarea vorbirii care la randul sau, faciliteaza insusirea cunostintelor.

Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizeaza in conditiile intensificarii activitatii de

intercomunicare ale unui proces de formare, a unui proces de formare a limbajului interior, de

memorare verbala si activizare a vocabularului.

:opiii trebuie sa dobandeasca inca de la varsta prescolara capacitatea de a comunica cucei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil impresiile, ideile, ceea ce va constitui o baza in

activitatea scolara si apoi in viata sociala de mai tarziu. !nsusindu-si limba, copilul dobandeste

mijlocul prin care poate realiza comunicarea cu cei din jur in forme superioare, poate ajunge la

cunoasterea tot mai deplina a realitatii obiective. /e masura ce isi insuseste vorbirea copilul

poate fi educat mai usor prin intermediul cuvantului ce contribuie la educrea lui intelectuala.


3/34

Daca la inceputul vietii sale, pana la insusirea vorbirii copilul i-a contact cu mediul

inconjurator mai ales prin actiunea directa a mediului inconjurator exterior asupra organelor de

simt, la varsta prescolara, cand copilul incepe sa manuiasca limbajul, cunoasterea directa se

realizeaza la un nivel mai inalt fiind insotita de explicatiile, sublinierile si concluziile adultului.

/rin cuvant il invatam pe copil sa se straduiasca mintal, sa gaseasca un raspuns la intrebarile

adresate. !n acest mod se contribuie la dezvoltarea concomitenta a gandirii si limbajului, la

cresterea capacitatilor de cunoastere, la largirea sferei de cunoastere, la dezvoltarea

vocabularului, la marirea posibilitatilor de exprimare.

Limbajul se dezvolta treptat, prezentand diferite particularitati ce trebuie sa constituie un

gid in dezvoltarea gandirii copiilor. emnificativ este faptul ca in procesul cunoasterii, limbajul

devine pentru copil un instrument de comunicare si exprimare a impresiilor traite, a gandurilor siemotiilor, a dorintelor si intereselor, ca si un mijloc de dobandire a cunostintelor.

?Intrebarile numeroase pe care copilul le adreseaza adultului sublinieaza prezenta

intereselor cognitive primare, a elementelor gandirii cauzale, a dorintei de a cunoaste si intelege

fenomenele lumii inconjuratoare.?

La varsta prescolara limbajul capata noi valente si ii permite copilului sa realizeze relatii

cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psiica, sa-si exprime ideile si starileinterioare dar si sa inteleaga si sa acumulze informatii. /rin intermediul limbajului copilul isi

dezvlta propria experienta si mai cu seama invata din experienta altora. Din punct de vedere

psiologic, momentul important pentru dezvoltarea ulterioara a sistemului verbal il constituie

recunoasterea, intelegerea si pronuntarea primelor cuvinte de catre copil.

Folosind limba ca un mijloc puternic de educatie intelectuala, morala si estetica,

eductaoarea realizeaza instruirea si educarea copiilor, le dezvola vorbirea necesara in procesul de

comunicare, si de cunoastere a vietii inconjuratoare si in acelasi timp le perfectioenazaexprimarea corectandu-le pronuntia, le imbogateste vocabularul si ii ajuta sa-si insuseasca in

mod practic structura gramaticala a limbii.


4/34

/rescolaritatea este perioada unei proeminente si intensive receptivitati, mobilitati si

flexibilitati psiice, facand posibila dezvoltarea si perfectionarea limbajului ca o necesitate a

pregatirii copilului pentru scoala, pentru viata.

Formele limbajului

An evolu0ia copilului perioada de p5n1 la *< B * luni relev1 o capacitate crescut1 de a

3n0elege limbajul adultului, care se manifest1 prin faptul c1 r1spunde la comunicare sau cerin0e

simple, ceea ce dovede2te apari0ia limbajului pasiv.An construc0ia lui un rol fundamental are

mama, 3n principal, care-2i verbalizeaz1 multe dintre ac0iunile desf12urate 3n prezen0a copilului,

modific5ndu-2i vorbirea 3n sensul simplific1rii, folosirii unor construc0ii familiare, elementare(un veritabil jargon infantil) pe care copilul tinde 2i este ciar 3ncurajat s1 3l imite (papa este mai

u2or de reprodus dec5t cuv5ntul m5ncare sau pr5nz). Creptat, prin imita0ie, copilul produce

primul cuv5nt (pa-pa, ta-ta) din sunete repetitive 2i, puternic 3ncurajat de adult, 32i l1rge2te

competen0a lingvistic1. De la cuv5ntul fraz1 (olofraz1) el articuleaz1 verb 2i substantiv (reau

ursule0, m1mica vine), pentru ca apoi s1 apar1 formele flexionare 2i articolele (&ite un c10elu2),

dup1 care apar 3ntreb1rile simple (ce E, unde E, c5nd E, cum E, 2i mai ales de ce E), apoi se

introduc frazele simple din mai mult de o propozi0ie (u am b1ut lapte, 2i ursule0ul a b1ut lapte)

pentru ca 3n faza a cincea s1 apar1 propozi0iile legate prin elemente de rela0ie 2i subordonare

("aia, care locuie2te acolo, merge la gr1dini0a noastr1). Dezvoltarea ulterioar1 a acestui limbaj

activ se face, dup1 #ron, (cit. in. GaHes 2i Irrell, *++), prin 3mbog10irea continu1 a

vocabularului. Limbajul activ are dou1 modalit10i4 oral i scris. $tunci c5nd semnalele sonore

sunt destinate altcuiva (au adres1), vorbim de limbajul extern, opusul lui fiind limbajul pentru

sine (autoadresat, asonor 2i imperceptibil din afar1) numit limbaj intern.Limbajul pasiv va

r1m5ne 3ntotdeauna o baz1 a limbajului activ, deoarece are o sfer1 mai mare dec5t acesta, fiind

implicat 3n 3nv10area limbilor str1ine, dar 2i 3n citire, lectura func0ion5nd prin receptarea vizual1

2i 3n0elegerea mesajelor scrise.

Limbajul oralpoate fi colocvial, dialogat sau monologat 2i este limbajul de baz1, prezent la to0i

subiec0ii normali, prin intermediul lui constituindu-se citirea, scrierea 2i limbajul intern. l se

desf12oar1 3ntr-o situa0ie dat1, presupune participarea unuia (dialog) sau mai multor interlocutori


5/34

(colocviu), are un pregnant caracter adresativ, beneficiaz1 de o puternic1 sus0inere expresiv1. An

desf12urarea limbajului dialogat exist1 o alternarea a rolurilor de emi01tor-receptor, ceea ce

antreneaz1 pe r5nd participan0ii. Fiind posibile complet1ri 2i reveniri, aceea2i idee circul1 prin

mai multe min0i, ceea ce duce la 3mbog10irea cunoa2terii prin comunicare. /rescurt1rile,

comut1rile de sens, folosirea unor sensuri aluzive sau contextuale, bazate 2i pe patrimonii

comune de experien01 (repertorii comune) fac specificul acestui tip de comunicare. For0a

considerabil1 a limbajului dialogat rezid1 din multitudinea resurselor paraverbale sau nonverbale

pe care acesta le mobilizeaz1, din implicarea simultan1 a elementelor relevante cognitiv 2i

afectiv.$cest tip de limbaj este viu, bogat, spontan, expresiv satisf1c5nd nevoi complexe ale

celor intra0i 3n dialog4 nevoia de a se informa, de a persuada, de a prelua controlul, de a se

afirma, de a se clarifica etc.

Limbajul monologat presupune un auditoriu 3n fa0a c1ruia vorbim, expunem o idee, iar

comunicarea trebuie atent preg1tit1 3n prealabil, pentru a avea cursivitate 2i a transmite lucruri

valoroase, interesante. l presupune un efort de dedublare anticipativ1 (s1 te pui 3n mintea

auditoriului 2i s1 anticipezi ecoul, dar 2i problemele ce ar putea fi ridicate de acesta). Form1

predilect1 a teatrului, monologul se construie2te dup1 legea efectului, se bazeaz1 pe o dozare

atent1 a mesajelor verbale 2i neverbale, utilizeaz1 scema dialogului 2i a conversa0iei prin aceea

c1 are un permanent fee.dbac9 3n reac0ia mimic1, pantomimic1 sau sonor1 a publicului.

/resupun5nd elaborare prealabil1, coeren01, corectitudine gramatical1, claritate, o aten0ie mobil1,

pentru a citi reac0ia publicului 2i a ajusta rapid discursul, monologul este un examen greu de

trecut, c1ci el necesit1 exerci0iu, experien01, sim0 psiologic 2i o anumit1 retoric1. :5nd

monologul se desf12oar1 3n absen0a unui public, vorbim de solilocviu, prezent mai ales la copii,

3nainte de apari0ia limbajului intern, uneori la b1tr5ni, 3n anumite boli psiice sau la cei care 32i

preg1tesc monologurile publice (actorii).

An limbajul colocvial sunt implica0i mai mult de doi participan0i, comunicarea dintre ei f1c5ndu-

se 3n re0ele de tipuri diferite (lan0, triungi, circular, radial, 3n furc1 etc.) forma re0elei,

configura0ia ei 3n timp, fiind determinat1 de pozi0ia 2i rolurile fiec1rui membru din grup.

Limbajul scris apare odat1 cu 3nceperea 2colarit10ii, perfec0ion5ndu-se paralel cu aceasta, dar 2i

mult timp dup1 aceea. ste mult mai preten0ios dec5t cel oral, necesit5nd o perioad1 lung1 de


6/34

formare, asistat1 de persoane calificate (institutoare, profes orii de limba rom5n1 2i limbi str1ine,

3n special).

Jedispun5nd de contextul situa0ional, de func0iile de sus0inere ale expresivit10ii 2i de

posibilitatea de a reveni pentru corecturi 2i complet1ri, limbajul scris este strict, normatgramatical, este concis, sistematizat 2i clar, pentru a facilita lectura (scrisul este descifrat cu mai

mult efort dec5t vorbirea). Fiind mai elaborat, mai preten0ios, limbajul scris pune mai bine 3n

eviden01 capacitatea de g5ndire a unei persoane, bog10ia interioar1 2i stilul s1u. Dac1 limbajul

oral 0ine cont de context 2i de situa0ie, cel scris 0ine cont de destina0ia sa, 3n func0ie de care se

organizeaz1, pentru a permite eviden0ierea unor ra0ionamente riguroase, sisteme de cuno2tin0e,

foarte indicativepentru nivelul de cultur1 2i de nivelul de inteligen01 al persoanei. &neori

receptorul mesajului scris este necunoscut, vine dinspre viitor, de unde 2i grija suplimentar1

privind elaborarea sa (scripta manent').

Limbajul intern este limbajul pentru sine, se dezvolt1 din limbajul oral prin interiorizare, dar 2i

prin maturizarea reprezent1rilor asociate func0iei simbolice, dup1 7B@ ani. ste asonor, centrat pe

3n0elesuri, pe idei 2i imagini, este extrem de condensat 2i economic, deoarece substituie grupurile

de cuvinte prin imagini 2i reduce succesivitatea la simultaneitatea, de unde marea sa vitez1 de

lucru. l re0ine v5rfurile de semnifica0ie 2i 3n special ac0iunile sau calit10ile esen0iale (este

puternic predicativ). Dezvoltat din limbajul oral 2i scris, limbajul intern devine forul intim al

acestora, el proiect5ndu-le, organiz5ndu-le 2i coordon5ndu-le din interior, de aceea el este

considerat ramp1 de lansare a limbajului extern. !nteriorizarea sa face ca el s1 capete atributele

g5ndirii conceptuale4 este centrat pe semnifica0ie, foarte comprimat, rapid, tematizat, pun5nd 3n

rela0ie 3n0elesurile cu expresivitatea verbal1, de unde marea sa importan01. 3gots9i a considerat

c1 limbajul intern este un centru al 3ntregului limbaj datorit1 constituind ecoul intern al vorbirii

2i scrierii celuilalt, el particip1 la ascultarea, 3n0elegereafunc0iilor multiple 3ndeplinite4

autoregleaz1 activitatea psiic1 intern1, efectu5nd opera0iile mintale prin care se constituie 2i

interpretarea mesajelor recep0ionate; cuplat cu imagina0ia elaboreaz1 proiectele anticipative ale

ac0iunii voluntare sau alera0ionamentele (este implicat 3n textura intim1 a ideilor); preg1te2te,

organizeaz1 2i lanseaz1 conduitele externe, 2i cu at5t mai mult limbajul vorbit inten0ionalit10ii;

sau scris.


7/34

Funcii bazale ale limbajului

Imbredane (*+7*), citat de /opescu-Jeveanu (*+) propune o ierarie a func0iilor limbajului

plec5nd de la cele mai primitive 2i spontane spre formele mai elaborate 2i mai tipic umane.

Funcia afectiva limbajului const1 3n exprimarea spontan1 sau semi-inten0ionat1 a emo0iilor 2i

a impulsurilor, sub forma intona0iilor, a modific1rilor de timbru, mimic1 2i gesticula0ie, p5n1 la

strig1t 2i interjec0ie, ca 3n st1rile de mare 3nc1rc1tur1 emo0ional1. ste o func0ie a limbajului care

se leg1 de formele mai primitive de expresie, la care limbajul evoluat a ad1ugat nuan0e 2imodul1ri specifice. /rin acestea putem citi aspectele implicite ale comunic1rii, uneori mai greu

decodificabile dec5t cele explicite. /reciz1m c1 orice comunicare implic1, pe l5ng1 mesajul

principal (cel mai adesea de natur1 informa0ional-cognitiv1) un con0inut afectiv, atunci c5nd

inten0ion1m s1 influen01m conduita cuiva, s1 ob0inem ceva, s1 declan21m o scimbare de

conduit1. /rin aceast1 func0ie apare o rezonan01 emo0ional-afectiv1 3ntre locutor 2i interlocutor.

De aici deriv1 cu siguran01 funcia persuasiv a limbajului, care presupune deliberat

convingerea, influen0area sau modificarea comportamentului celuilalt. ste o func0ie ce intervine

3n toate tipurile de tranzac0ii umane ca un element important de convingere. An psioterapie

sugestia folose2te aceast1 permeabilizare afectiv1 creat1 prin limbaj pentru a genera o scimbare

de optic1 sau de atitudine a clientului. Gipnoza, de exemplu, nu poate fi 3n0eleas1 2i utilizat1 3n

afara conceptului de sugestie 2i sugestibilitate. :omponentele afectiv1 2i sugestiv1 a limbajului

sunt evidente de la v5rste mici, ap1r5nd 3n interiorul rela0iei mam1-copil. $mbele sunt

eviden0iabile 2i 3n cazul limbajelor foarte elaborate ale artei, unde componenta afectiv1 2i

cognitiv1 formeaz1 un aliaj pus 3n slujba exprim1rii inefabilului.

Funcia ludica limbajului apare de timpuriu 3n jocul copilului, care dezvolt1 pl1cerea de a fi

cauz1 ac0ion5nd nu numai asupra obiectelor, ci 2i asupra cuvintelor care le 0in locul. ste larg

acceptat faptul c1 limbajul expresiv (cel pe care 3l produce copilul efectiv) 2i cel impresiv (cel pe

care acesta 3l 3n0elege) au sfere extrem de diferite, ultimul fiind mult mai larg. Limbajul activ

(produs) se na2te efectiv din cel pasiv (3n0eles). Func0ia ludic1 exprim1, pe de o parte, contribu0ia


8/34

acumul1rilor incon2tiente 3n geneza limbajului infantil, 2i, pe de alt1 parte, rolul elementelor

implicite ale cuvintelor implicate 3n acest proces (rima, alitera0ia, asonan0ele etc.). La adult

jocurile de cuvinte, replica spiritual1, pl1cerile rafinate ale rebusismului, imaginile poetice vor

prelua de la v5rsta copil1riei dou1 caracteristici fundamentale4 ideea de joc cu cuvintele 2i

contribu0ia sensurilor conotative, secundare, depozitate 3n incon2tient, care ofer1 de multe ori o

combinatoric1 la distan01, surprinz1toare prin marele ei poten0ial de creativitate.

Funcia reglatorie i autoreglatorierezult1 din utilizarea limbajului 3ntr-un context situativ

specific, prin care ac0iunea proprie sau a celorlal0i este planificat1, condus1 2i controlat1 prin

formule concise 2i energice. /rin aceast1 func0ie, limbajul adapteaz1 ac0iunea la 3mprejur1ri,

modul5nd intensitatea eforturilor 2i imprim5ndu-le un anumit ritm, de unde caracterul s1u

evaluativ sau imperativ. valuativ, pentru c1 se compar1 ac0iunea prezent1 cu cea proiectat1

anticipativ 2i imperativ pentru c1 3mbrac1 forma ordinelor, 3ndemnurilor sau a aprob1rii-dezaprob1rii. $cestea se pot referi la conduita proprie, dar 2i la a celorla0i. :5nd se refer1 la

conduita altora, limbajul este un eficace mijloc de interven0ie pentru a aplana conflicte, pentru a

scimba atitudinile celorlal0i 2i a scimba percep0ia de sine prin mai buna valorizare de c1tre

membrii grupului.

Funcia reprezentativsubstituie obiectelor, fenomenelor sau rela0iilor formule verbale sau alte

categorii de semne. Dac1 unii autori accentueaz1 pe caracterul comunicativ 2i pe cel expresiv al

limbajului, /iaget insist1 pe caracterul reprezentativ al acestuia. /rin perfec0ionarea sistemelor de

tratare a informa0iilor, subiectul 32i construie2te mai 3nt5i imaginile mentale (reprezent1rile), apoi

simbolurile acestora (grafice, iconice, cifrice sau comportamentale), la sf5r2it ap1r5nd semnele

(cuvintele), pe care se bazeaz1 de fapt limbajul. An accep0iunea lui Imbredane funcia dialectic

a limbajului este aceea prin care el intervine 3n construirea 2i analiza combina0iilor simbolice,

forma cea mai elaborat1 fiind algebra. pre deosebire de func0ia reprezentativ1 (predominant

imaginativ1), func0ia dialectic1 este posibil1 doar la sf5r2itul stadiului opera0iilor formale, ceea ce

face posibile ra0ionamentele ipotetico- deductive, tipice cunoa2terii conceptuale, abstracte.laborarea la nivel categorial a limbajului 32i pune amprenta asupra tuturor celorlalte func0ii, pe

care le dezvolt1 2i rafineaz1. sen0ial acestei func0ii este c1 ea formuleaz1, dar 2i rezolv1

conflictele cognitive, contradic0iile logice, d5nd +7 coeren01 discursului ra0ional al 2tiin0ei. De

aceea aceast1 func0ie ar putea fi numit1, mai simplu, func0ia cognitiv1 a limbajului. xist1 2i alte

func0ii ale limbajului.


9/34

Func0iile esen0iale ale limbajului

A. Funcia comunicativ

Func0ia comunicativ1, de transmitere de informa0ii este caracteristica cea mai important1 2i cea

mai specific uman1 a limbajului. sen0ialmente comunicarea pune 3n leg1tur1 (vezi figura de mai

sus) un emi01tor () cu un receptor (8), care 32i transmit unul altuia informa0ii sub forma unui

mesaj ("), folosind un canal de comunicare (:), pe care informa0ia este codificat1 la emi01tor 2i

decodificat1 la receptor. mi01torul 32i formuleaz1 ideea, g5ndurile, st1rile afective, sub forma

mesajului care, pentru a putea trece prin canalul de comunicare, trebuie codificat 3ntr-un format

comun, cel pu0in 3n parte. $ceasta presupune c1 repertoriul emi01torului se suprapune par0ial

peste cel al receptorului. $cest cod comun interiorizat este de obicei limba, 3mpreun1 cu

mijloacele ei de expresie verbal1 (intona0ia, accentul, frazarea, adic1 expresivitatea paraverbal1)sau nonverbal1 (mimica, gesturile, mi2carea 2i atitudinea corpului, organizarea spa0ial1 a

comportamentului). &nit10ile de informa0ie ale mesajului transmis pe canalul de comunicare

declan2az1 func0ionarea organelor de sim0 ale receptorului, care prime2te mesajul sub o form1

distorsionat1. Din cauza pertuba0iilor sau a zgomotelor de pe canal, dar 2i din cauza repertoriilor

care se pot suprapune prea pu0in, decodificarea este 2i ea doar par0ial adecvat1. xist5nd o

diferen01 3ntre semnifica0ia inten0ionat1 de emi01tor 2i cea efectiv perceput1 de receptor este

nevoie de un proces de autoreglare a comunic1rii. $cesta este feedbac9-ul, prin care emi01torul

32i ajusteaz1 mesajele emise pentru a atinge principalul scop al comunic1rii, acela de a fi c5t mai

bine 3n0eles. :omunicarea verbal1 presupune nu numai scimbul de informa0ii codificate cu

ajutorul limbii, ci ea veiculeaz1 3n paralel 2i con0inuturi emo0ional-afective, cum ar fi acordul

sau dezacordul, acceptarea sau respingerea, concordan0a sau discordan0a opiniilor. $ceste

eleemente se reflect1 3n conduita celor care comunic1 2i trebuie 2i ele decodificate. :omunicarea

verbal1 se bazeaz1 pe cel mai specific mijloc de transmitere a informa0iilor, limbajul, care nu este

doar un simplu mijloc de transmitere, ci 2i un tip special de conduit1 care implic1 activit10i foarte

diverse4 vorbire, ascultare, scimb de idei, re0inere, reproducere, traducere a mesajelor sonore.

a se subsumeaz1 conduitelor simbolice (desen, scris, limbaj, gesticula0ie). :uvintele fac

posibil1 nu numai comunicarea, ci 2i dezvoltarea global1 a intelectului uman, ele fiind locul unde

reprezentarea 2i cogni0ia fuzioneaz1 3ntr-o dimensiune comun1, cea semantic1. An procesul

3nsu2irii limbajului se formeaz1 g5ndirea logic1 prin 3n0elegerea rela0iilor, a implica0iilor, a


10/34

corela0iilor pe care le conserv1 no0iunile, judec10ile 2i ra0ionamentele, superpozabile cuvintelor,

propozi0iilor 2i frazelor gramaticale.

B. Funcia expresiv$ceasta se refer1 la m1sura 3n care forma limbajului (sau expresia) se

adecveaz1, corespunde con0inutului comunicat. xpresivitatea transmite 2i o atitudine asubiectului fa01 de ceea ce el comunic1, dar 2i fa01 de interlocutor. 8egistrul expresiv al vorbirii

este de o inegalabil1 complexitate, dintre elementele lui intensitatea, frecven0a 2i organizarea

temporal1 fiind fundamentale. $stfel, prin intona0ie, care este un fenomen sonor unitar,

intensitatea emisiei sonore, cuplat1 cu tonalitatea sunetului, imprim1 mesajului o expresivitate

specific1. $2a cum sus0ine /opescu-Jeveanu (op. cit., p. 6), intona0ia nu este numai un mijloc

de facilitare a + comunic1rii ci 2i un mijloc de 3mplinire a ei', mijloacele expresive 2i 3n primul

r5nd intona0ia alc1tuind un cod specific limbajului oral'. $ceasta pentru c1 prin intona0ie

sensurile 2i semnifica0iile mesajului pot fi variate, nuan0ate sau scimbate complet. &n loc

important revine 2i accentului, care scoate 3n eviden01 elementul cognitiv sau afectiv cel mai

relevant al mesajului. Irganizarea temporal1, tempoul sau ritmul individual al vorbirii sunt

importante elemente de expresivitate verbal1. xpresivitatea vorbirii nu se rezum1 doar la

mijloacele fonetice, ci are 3n vedere 2i bog10ia vocabularului, gradul de adecvare la situa0ie al

cuvintelor alese care, pe l5ng1 semnifica0ia de baz1, au sensuri conotative care se precizeaz1 doar

3n func0ie de context. Dintre mijloacele sintactice ale expresivit10ii verbale lungimea propozi0iilor

sau a frazelor joac1 un rol important 3n definirea stilului personal. An timp ce frazele scurte

imprim1 dinamism 2i claritate limbajului, cele lungi pot fi foarte adecvate atunci c5nd se caut1

exprimarea unei viziuni nuan0ate 2i de ansamblu asupra unei teorii sau probleme, sau atunci c5nd

situa0ia (s1rb1toare, evocare festiv1 etc.) o impune. untem de acord cu opinia exprimat1 de

/opescu- Jeveanu (*+)4 orice combina0ie este posibil1, dar optimumul de expresivitate nu se

disociaz1 de norma 3n0eleapt1 a m1surii' (p. 77), ceea ce presupune ca ea s1 se desf12oare cu

respectarea spiritului limbii. xpresivitatea comunic1rii fundamenteaz1 un capitol aparte al

acesteia, o zon1 de 3nt5lnire 3ntre afectivitate 2i limbaj, comunicarea nonverbal1, careacompaniaz1, sus0ine 2i 3nt1re2te, dar uneori este 3n dezacord cu cea verbal1. :odurile neverbale

nuan0eaz1, faciliteaz1 2i contextualizeaz1 comunicarea verbal1, fiind adev1rate limbaje implicite,

care interfereaz1 cu mijloacele verbale explicite. An ordine ontogenetic1, mimica este primul tip

de limbaj descifrat de copil, prin asocierea sa cu st1rile de satisfacere sau nonsatisfacere a unor


11/34

trebuin0e elementare. &nele dintre elementele acestui limbaj nonverbal au o codificare social1

mai strict1, altele mai elastic1 2i mai pu0in specific1.

C$/L DKILC8!! L!"#$%&L&!

*. Lala0iunea B /reg1tirea prelingvistic1 Antre > 2i @ luni copilul 3ncepe s1 produc1 sunete

asem1n1toare silabelor. Debuteaz1 perioada g5nguritului, 3n care copilul 32i va exersa capacit10ile

de expresie cu o bucurie din ce 3n ce mai clar1 timp de aproape un an 2i jum1tate. :iar 2i dup1

pronun0area primelor cuvinte, lala0iunea continu1, ceea ce sugereaz1 cercet1torilor faptul c1

aceast1 etap1 este una important1, de preg1tire a producerii limbajului. De asemenea, eviden0elereferitoare la lala0iunea copiilor surzi proveni0i din p1rin0i cu surditate, arat1 c1 aceasta este cu

siguran01 o etap1 important1 3n deprinderea limbajului ($. #irc, 7).


12/34

cuvinte sunt pronun0ate cu o surprinz1toare acurate0e fa01 de altele care sufer1 unele

transform1ri'. %oaca cu sunetele poate fi considerat1 o perioad1 3n sine, ea produce o mare

bucurie copilului 2i este de fapt momentul unui continuu exerci0iu al capacit10ilor sale

fonologice. An aceast1 perioad1 apare jargonul extins, care deriv1 din lala0iune 2i cuprinde

cuvinte ale limbii vorbite 3n jurul copilului, dublate de o mimic1 dedicat1, totul pe un fond clar al

inten0ionalit10ii comunic1rii ("enHu9, "enn, Nilber, *+@). /ronun0ia copiilor se 3mbun1t10e2te

sim0itor 3n perioada pre2colar1 ca urmare a matur1rii aparatului fonoarticulator 2i a exerci0iilor

active ale copilului. La intrarea 3n 2coal1, pronun0ia copilului este aproape corect1 3n cele mai

multe cazuri.

>. Dezvoltarea codului lingvistic cuprinde 4

B dezvoltare semantic1;

B dezvoltarea sintactic1.

Dezvoltarea semantic1 presupune realizarea coresponden0ei 3ntre concept 2i eticeta verbal1.

:opiii sunt angaja0i 3ntr-un efort cognitiv considerabil, const5nd 3n conectarea conceptelor cu

eticetele lor verbale dup1 o foarte scurt1 familiarizare cu 3n0elesul acestora. Irdinea acizi0iilor

verbale arat1 o conexiune important1 3ntre dezvoltarea cognitiv1 2i cre2terea vocabularului. :a

urmare, obiectele sunt printre primele eticetate verbale, 3n timp ce ac0iunile 2i atributele

persoanelor sau obiectelor ajung mai t5rziu s1 fie numite.

Dezvoltarea sintactic1 prive2te acizi0iile vorbirii corecte din punct de vedere gramatical. /rimul

episod al acestei dezvolt1ri este stadiul cuv5ntului fraz1 sau propozi0ie, cel al olofrazelor.

:ercet1torii care sus0in existen0a acestui moment ca fiind distinct 3n dezvoltarea limbajului

consider1 c1 fraza-cuv5nt transmite un 3n0eles de sine st1t1tor. $cest cuv5nt-fraz1 este de cele

mai multe ori 3nso0it de o mimic1 aferent1 2i de o anume intona0ie. $l0i cercet1tori (#loom, *+>)

resping ideea cuv5ntului-fraz1, argument5nd prin lipsa elementelor de sintaxa din repertoriulcopilului. /rimele cuvinte combinate 3n propozi0ii sunt 3n consecin01 primul pas spre sintax1.

orbirea telegrafic1, concis1 2i eliptic1 este cea a propozi0iilor de tipul tata sus', masina

merge', mama apa', unde lipsesc articolul, verbul 2iMsau alte elemente ale construc0iei

gramaticale. xerci0iul propozi- 0iilor din dou1 cuvinte este avanpremiera gramatical1, c1ci

copilul pare s1 3ncerce s1 descifreze formula de a2ezare a cuvintelor. L5ng1 acela2i subiect


13/34

mama', el 2tie acum s1 a2eze o mul0ime de cuvinte produc5nd alte propozi0ii. orbirea

complex1 apare 3ntre < 2i > ani, prin apari0ia propozi0iilor simple. /rintr-un tudiu !ntercultural,

s-a demonstrat c1 propozi0ia de tipul substantivOverbOatribut, caracteristic1 pentru limba

englez1, nu este tipic1 pentru toate limbile. ("aratsos, *+>), copiii folosind ordinea cuvintelor

caracteristic1 pentru limba la care sunt expu2i 3n mediu.

6. Dezvoltarea capacit10ilor metalingvistice apare relativ t5rziu la copii 2i se refer1 la capacitatea

de a privi dinafar1 2i de a reflecta asupra limbajului ca sistem. $ceast1 capacitate presupune

cunoa2terea explicit1 a limbajului la diferite niveluri, respectiv la nivel fonetic (de exemplu,

desp1r0irea 3n silabe), la nivel semantic (3n0elegerea sinonimiei), la nivel sintactic (judec10ile

gramaticale), de2i copilul devine capabil de a enun0a propozi0ii simple 3nainte de a le putea

evalua corectitudinea gramatical1. $ctivitatea metalingvistic1 este asociat1 activit10ii 2colare 2i

se exerseaz1 3n acest context.

:$D8&L CI8C!: PJ8$L /8!!JD DKILC$8$ L!"#$%&L&!

D#&C&L :I"/CJQLI8 D :I"&J!:$8 L$ :I/!L :ercet1rile pun 3n eviden01 o

competen01 de comunicare timpurie a copiilor care pare a fi preg1tit1 biologic. :omunicarea ca

scimb de informa0ii de manier1 verbal1 sau nonverbal1 face ca expresia verbal1 s1 fie doar una

din componentele comunic1rii. /rimele 3ncerc1ri de comunicare ale copilului sunt de natur1

nonverbal1 2i se produc 3n secven0e interactive 3ntre copil 2i un adult (Courrette 2i Puideti,


14/34

care ajut1 la spargerea codului lingvistic al limbii vorbite 3n preajma lor (#er9, Laura, ., *++,

p. >6). :u timpul, 3n jurul v5rstei de *=M** luni, aceast1 abilitate se diminueaz1 pe m1sur1 ce

copilul este axat pe producerea limbajului. Dar producerea limbajului nu arat1 o imagine

complet1 a ceea ce poate copilul 3n zona comunic1rii 2i a limbajului. "ajoritatea studiilor privind

limbajul se axeaz1 pe ceea ce produce copilul de la sunete p5n1 la cuvinte. ste 3ns1 necesar1 o

distinc0ie 3ntre ceea ce copiii 3n0eleg din limbaj (compreensiune) 2i ceea ce copii produc

(limbajul pe care ei 3l folosesc). :ercet1rile au demonstrat (Poldin-"eado, eligman, *+@)

diferen0a 3ntre masa vocabularului folosit de copii 2i cel 3n0eles de ace2tia, respectiv, copiii

3n0eleg semnifica0ia unui cuv5nt mult 3nainte de a fi capabili s1-l 2i pronun0e sau utilizeze.

Deoarece producerea cuvintelor este mult mai dificil1 2i mai complex1, e2ecul 3n a produce

cuvinte nu demonstreaz1 lipsa 3n0elegerii cuv5ntului. :opiii pot r1spunde unor instruc0iuni

complicate ca de exemplu4 $du-mi juc1ria', /une juc1ria pe mas1', mult 3nainte de a ficapabili s1 construiasc1 singuri propozi0iile respective sau ciar 3nainte de a pronun0a acele

cuvinte fie 2i separat. $ceasta atrage aten0ia 3n evaluarea competen0elor de limbaj ale copilului s1

fie luate 3n considera0ie ambele aspecte, at5t cel al producerii limbajului, c5t 2i cel al

compreensiunii care poate ++ cuprinde decalaje foarte mari la unii copii care manifest1 3n mod

spontan o mai mare rezerv1 sau precau0ie 3n a pronun0a cuvinte.

DKILC$8$ L!"#$%&L&! La 3nceputul acestei perioade, c1tre v5rsta de > ani, limbajul

este 3n plin1 expansiune 2i au loc progresele spectaculoase privind construc0ia frazei. Dac1

dezvoltarea fonologic1 este aproape 3nceiat1, *=+ vocabularul va cre2te exponen0ial 2i se va

dezvolta sintaxa, devenind din ce 3n ce mai complex1. !mportante pentru 3nv10area limbajului

sunt cel pu0in trei secven0e de dezvoltare interdependente4 dezvoltarea cognitiv1 (capacitatea de a

recunoa2te, identifica, discrimina 2i manipula), dezvoltarea capacit10ii de a discrimina 2i 3n0elege

vorbirea pe care o aude de la ceilal0i din apropiere 2i dezvoltarea abilit10ii de a produce sunete 2i

succesiuni de sunete ale vorbirii care corespund din ce 3n ce mai exact structurilor vorbirii

adul0ilor (:arroll, *++, p. 6). e dezvolt1 latura fonetic1 a limbajului, de2i, datorit1 unorparticularit10i ale aparatului fonator, ale analizatorului verbo-motor 2i ale celui auditiv, pronun0ia

nu este 3nc1 perfect1. unt posibile omisiuni (c5nd este vorba de mai multe consoane al1turate),

substituiri (loc' 3n loc de joc' s1u sase' 3n loc de 2ase'), inversiuni de sunete (se refer1 la

scimbarea ordini fonemelor din cuvinte4 pentru' 3n loc de pentru') (Polu, erza, Klate, *++>,

p. ). La intrarea 3n 2coal1, copiii pronun01 aproape toate sunetele, erorile fiind din ce 3n ce mai


15/34

rare. olumul vocabularului cre2te de la un vocabular mediu de ==-== de cuvinte la > ani, la

*.=== de cuvinte, la 6 ani, p5n1 la -6 ani, cele de loc, iar cele de timp par s1 fie ultimele acizi0ii, 3ntre 6 2i 7 ani (Courrette 2i

Puidetti,


16/34

leg1tura ei nemijlocit1 cu ac0iunea concret1. La 3nceput, limbajul intern este mai pu0in

automatizat, restr5ngerea lui are loc 3n consecin0a activit10ii 2colare. :oncomitent cu dezvoltarea

limbajului are loc 2i dezvoltarea celor mai importante func0ii ale sale, 2i anume4 func0ia de

comunicare, de fixare a experien0ei cognitive 2i de organizare a activit10ii (&rsula Tciopu, *+@>,

p. @= de copii, cu v5rste 3ntre aproape < ani 2i p5n1 la @ ani) copiii simt nevoia de a vorbi pentru

ceilal0i, de a intra 3n rela0ie cu ceilal0i prin limbaj, de a utiliza limbajul pentru a comunica

g5ndurile proprii 2i ciar de a folosi limbajul pentru a coopera.


17/34

:ea mai mare bucurie a parintilor este aceea de a-si vedea copiii sanatosi, cu Uvorbirea siscrierea frumos curgatoare si limpede ca cristalul' asa cum a gandit si marele !on :reanga, celcare s-a daruit copiilor ca nimeni altul.

Dezvoltarea limbajului si asimilarea limbii materne nu trebuie privita ca o sarcina cerevine numai limbii romane si activitatilor incluse in acest obiect de studiu. $tat latura lexicala,semantica, cat si cea gramaticala se realizeaza prin intermediul tutuor activitatilor si factorilor

adiacenti procesului instructiv-educativ.

/ornind de la acest considerent, trebuie subliniat faptul ca limba vorbita in situatiiobisnuite de viata trebuie sa fie conform regulilor limbii culte.

!n cadrul acestei preocupari, autoarea isi propune sa vina in sprijinul munciieducatoarelor cu modele didactice si indrumari metodice axate pe unele aspecte esentiale aleacestui vast si complex domeniu de activitate.

!n realizarea lucrarii de fata autoarea a avut in vedere necesitatea apofundarii elementelor

teoretice metodologice ce formeaza si orienteaza munca instructiv educativa.

$utoarea realizeaza in aceasta lucrare imbinarea aspectului de cunoastere B validatastiintific cu cel de actiune practica directa.

I serie de idei, teze si principii psiopedagogice avansate in studiile cu caracter teoretic,sunt materializate in instrumente de lucru pentru dezvoltarea vorbirii copiilor, pentru integrarea


18/34

lor in activitati cu caracter complex, pentru a le crea nevoia de a se exprima prin cel mai precismod de expresie, limbajul verbal.

$utoarea a considerat ca prin mijloacele de realizare a activitatilor de educatie alimbajului (povestiri, memorizari, jocuri didactice) se poate ajunge la dezvoltarea, precizarea si

activizarea vocabularului, la dezvoltarea si educarea spiritului de observatie, a fanteziei siimaginatiei creatoare, atat de necesare in activitatea scolara, in viata.

Rolul si importanta limbajului

in formarea personalitatii umane

?Limbajul, o forma specifica de activitate umana, realizat prin intermediul limbii si al

tuturor resurselor ei, asigura comunicarea intre oameni si intre copii de gradinita. Forma debaza, naturala si concreta a limbajului este vorbirea, adica realizarea verbala a procesului de

comunicare. Vorbirea este unul din aspectele limbajului, cel mai important, este forma concreta

in care se manifesta limba. Vorbirea este deci actul de folosire individuala si concreta a limbii,

in cadrul procesului complex al limbajului.? (Lingvistica generala si comparata, pag.7@)

$tat limba, cat si vorbirea au caracter social, cu deosebire ca, in procesul comunicarii,vorbirea capata o forma individuala. Limba presupune vorbirea si invers.

/rocesul vorbirii are o baza sociala, pentru ca vizeaza, in primul rand, intelegereainterumana. /roblema functiilor este de prima importanta la definirea esentei limbii.

Functiunea principala si specifica limbii, destinatia ei in societate este aceea de a servi camijloc de comunicare.

Legata de comunicare este si functia dominatica; limba serveste ca instrument algandirii, al exprimarii, obiectivizarii, exteriorizarii ideilor.

I alta functie a limbii este cea expresiva. orbitul comunica nu numai o idee, un gand, cisi anumite informatii cu privire la propria persoana; recurgand pentru aceasta indeosebi laintonatie, apoi la procedeele morfologice, sintaxei si lexicului.

?Limba este mijlocul universal de exprimare si transmitere a ideilor si sentimentelor, laindemana tuturor vorbitorilor? (Lingvistica generala si comparata, pag.7+).

!n anii petrecuti de copil la gradinita, sub influenta procesului de invatamant la careparticipa copilul, are loc o asimilare rapida a diferitelor aspecte ale limbii; dezvoltandu-se astfelnoi functii si forme a limbajului. $ici copilul vorbeste mai mult cu alti copii despre ceea ce a


19/34

vazut, a auzit, a facut, a gandit. !n acest fel trece treptat de la limbajul situativ la limbajulcontextual (de comunicare, care are un rol preponderent fata de primul), iar pe masura ce copilulexploreaza lumea inconjuratoare, el depaseste tot mai mult limitele experientei desprinzandu-sede influenta momentului prezent.

Dezvoltarea vorbirii si invatarea corecta a limbajului constituie o preocupare permanentadin partea educatoarelor.

!n gradinita, parcurgand cele patru grupe, copiii dobandesc un bagaj de cunostinte, iarvorbirea devine mai bogata, mai clara, mai corecta, asigurand dezvoltarea intensa a gandirii.

$stfel, intreaga exprienta instructiv-educativa din gradinita atesta posibilitatea si utilitateacultivarii limbajului oral, in stransa legatura cu dezvoltarea vorbirii, efectuandu-se exercitii depronuntie si de exprimare.

$ccentul principal in aceasta privinta este pus pe activitatile de comunicare, pe dialogulliber, pe formarea deprinderilor de exprimare ordonata a gandurilor, de insusirea treptata astructurii gramaticale a limbii.

/entru a favoriza educarea conduitei verbale a prescolarilor este necesar ca activitateaeducativa sa fie facuta in asa fel incat acestia sa fie stimulati sa participe in mod activ laactivitati, atat verbal cat si mental. Luand in consideratie complexitatea actului pedagogic decultivare a limbii si limbajului prin procesul de invatamant, este necesar sa exemplificam, cuobiectivele la care ne-am orientat, activitatea de imbogatire a vocabularului si de formare a uneiconduite verbale a copiilor prescolari.

$ceste obiective sunt4

perceperea si pronuntarea clara a tuturor sunetelor si a grupurilor de sunete ale limbiiromane, integrate in cuvinte;

sporirea zestrei lexicale si activizarea noilor acizitii;

plasticizarea exprimarii prin selectii sinonimice, grupari antonimice si diferentieriomonimice;

folosirea cuvintelor si expresiilor invatate, in mod creator, in imbinari si combinatiipersonale;

cultivarea deprinderii de folosire corecta a limbii romane.


20/34

:onsideram ca este necesar sa facem precizarea ca dezvoltarea limbajului si asimilarealimbii materne nu trebuie privita ca o sarcina ce revine numai limbii romane, ci si activitatilorincluse in acest obiect de studiu.

$tat latura lexicala, cat si latura semantica si cea gramaticala se realizeaza prin

intermediul tuturor activitatilor si factorilor adiacenti procesului instructiv-educativ.

/ornind de la acest considerent, trebuie sa subliniem ca limba vorbita in situatii obisnuitede viata trebuie sa fie conform regulilor limbii culte. !n afara acestei cerinte fundamentale,exista, in planul de invatamant, activitati care sprijina in mod direct dezvoltarea limbajului siimbogatirea vocabularului.

Ibiectivele stabilite pentru fiecare activitate indica metoda de baza, caile si modalitatilecare pot fi folosite.

vident aceste delimitari, nu trebuie luate la modul absolut. De regula, in cadrul aceleiasiactivitati, unele metode alterneaza din considerente bine cunoscute. $stfel, se stie, ca observareaunor obiecte sau lectura dupa imagini sunt corelate cu convorbirea. &na din activitatile prin carese imbogateste si se activizeaza vocabularul este observarea. :u ajutorul ei prescolarul isiformeaza unele reprezentari despre obiectele si fenomenele lumii obiective, cu insusirea lor curelatiile in care se afla; verbalizeaza rezultatele observarii, se exprima in termeni adecvaticontinutului cognitiv, isi fixeaza in vocabular o terminologie specifica.

$ctivitatile de memorizare au ca obiective dominante atat dezvoltarea capacitatii dememorare a unor continuturi informationale cat si a unor structuri lexicale si gramaticalespecifice.

:onvorbirile sunt activitati care vizeaza formarea capacitatii de participare la dialogullimitat de doua persoane, apoi multiplicat, iar jocurile didactice au ca obiectiv evaluareaprogresului copiilor in acizitiile lexicale.

$ctivitatile care urmaresc, cu precadere, formarea capacitatilor de audiere, reproducereaunui continut de idei, dupa o expunere libera sau dupa o lectura, sunt povestirile.

ducatoarei ii revine rolul de a sugera copiilor, in raport cu varsta lor, acele activitaticare sa capteze interesul acestora, sa le trezeasca nevoia de a se exprima prin cel mai precis mod

de expresie, limbajul verbal. :opiii sunt avizi de cuvinte, sonoritatile ii amuza, insa ei cantarescrolul acestora.

/roblema limbajului la varsta prescolara a facut obiectul a numeroase studii si cercetaricare au reliefat importanta lui in procesul comunicarii copilului cu persoanele din jur, inactivitatea de cunoastere, in dezvoltarea proceselor psiice, precum si in dezvoltarea vorbiriireproductive in procesul comunicarii cu cei din jur, in asa fel incat copilul sa-si exprime cu


21/34

usurinta dorintele, impresiile, gandurile, sa redea in mod inteligibil, cursiv si logic o poveste, unbasm cunoscut, o intamplare sau un fapt trait, auzit la altii sau imaginat de el.

!n cadrul activitatilor de educatie a limbajului, in cei >-6 ani de gradinita, are loc odezvoltare si perfectionare a limbajului sub aspect fonetic, lexical si gramatical.

/erfectionarea limbajului copiilor de varsta prescolara reprezinta o importanta deosebita,atat pentru integraea copiilor in scoala, cat si pentru dezvoltarea intregii personalitati.

Folosind limba ca mijloc de educatie4 intelectuala, morala, estetica, educatoarea ledezvolta vorbirea necesara in procesul de comunicare si de cunoastere a vietii inconjuratoare siin acelasi timp le perfectioneaza exprimarea, corecteaza pronuntia, imbogateste vocabularul siajuta pe copii sa-si insuseasca in mod practic structura gramaticala a limbii romane. Limba estemijloc de pastrare si transmitere a tezaurului stiintei si culturii, este ? intaiul mare poem al unuipopor? cum spunea Lucian #laga.

?Ca fenomen social, limba nu este statica, imobila, ea se dezvolta, se imbogateste si secomplica nu numai din punct de vedere al structurii lexicale si gramaticale dar si al sensului si

semnificatiei sale, manifestandu-se ca un sistem deschis multiplelor influente ce actioneaza in

dezvoltarea sa.?

Limba este ?tezaurul cel mai de pret pe care il mostenesc copiii de la parinti, depozitulcel mai sacru lasat de generatiile trecute si care trebuie sa fie pastrat cu sfintenie de generatiile

care-l primesc. a este cartea de noblete, testimoniu de nationalitate al unui neam. ?

Particularitatile psiho-fzice ale limbajului la varsta prescolara

Limbajul reprezinta principalul instrument de formare si informare a omului. Fara

comunicarea verbala nu s-ar putut acumula si generaliza experienta scolara; nu s-ar

putut dezvolta diferite forme ale constiintei sociale (arta, stiinta).

Limbajul comunica experienta social-umana, astfel ca, odata cu insusirea vorbirii se

asimileaza si esenta celor concentrate si conservate prin notiunile ajunse la un anumit nivel

de uzanta sociala, devenind astfel componente ale procesului individual de gandire.

!arsta prescolara are o deosebita importanta in dezvoltarea limbajului si ridicarea

gandirii pe trepte mai inalte de generalizare si abstractizare. "e stie ca in evolutia psi#ica a

copiilor prescolari, o pondere deosebita o are gandirea care este determinata de constituirea

si utilizarea reprezentarilor dar in buna masura de dezvoltarea limbajului.

$n literatura psi#ologica, limbajul este denit drept o forma specic umana, care

consta in esenta in folosirea limbajului in procesul de comunicare si gandire.


22/34

$nsusindu-si limba, copilul dobandeste mijlocul prin care poate realiza comunicarea in

forme superioare cu cei din jur si poate sa cunoasca pe deplin realitatea obiectiva. Lipsa de

comunicare prin limbaj determina stagnarea in dezvoltarea personalitatii, modica natura

relatiilor cu realitatea inconjuratoare, determina singularitatea copilului. %u ajutorul

limbajului sunt formate si organizate sisteme in care sunt integrate cunostintele, ceea ce

determina o complicare a conditiilor interioare si de formare a personalitatii copilului.

&mil !erza arata ca exista o relatie stransa intre limbaj, invatare si evolutia

personalitatii copilului, in sensul ca, in copilarie comunicarea verbala pune amprenta asupra

dezvoltarii psihice a omului, asupra capacitatii sale interioare, intelectuale, si personalitatii

sale ind la randul sau, inuentat de acesta.

'articularitatile limbajului copilului depind de o serie de factori intelectuali si

extraintelectuali. ctivitatea de comunicare prin intermediul diferitelor tipuri de activitati

didactice duce la dezvoltarea vorbirii care la randul sau, faciliteaza insusirea cunostintelor.

ezvoltarea vorbirii copiilor se realizeaza in conditiile intensicarii activitatii deintercomunicare ale unui proces de formare, a unui proces de formare a limbajului interior,

de memorare verbala si activizare a vocabularului.

Limbajul copiilor se dezvolta substantial sub in*uenta adultilor cu care stabileste

relatii de comunicare din ce in ce mai complexe. pariti limbajului interior face ca

raspunsurile pe care le formuleaza copilul sa e rezultatul unei formulari anterioare ale

gandirii anticipate.

$n dezvoltarea limbajului, insusirea structurii gramaticale a limbii reprezinta o conditie

esentiala realizata prin activitatile din gradinita. %aracteristicile varstei prescolaresublinieaza faptul ca, desi anumite particularitati de varsta egate de pronuntarea sunetelor

dispar, apar alte dicultati odata cu dezvoltarea posibilitatilor de formare a propozitiilor.

%opiii trebuie sa dobandeasca inca de la varsta prescolara capacitatea de a comunica

cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil impresiile, ideile, ceea ce va constitui o baza

in activitatea scolara si apoi in viata sociala de mai tarziu. $nsusindu-si limba, copilul

dobandeste mijlocul prin care poate realiza comunicarea cu cei din jur in forme superioare,

poate ajunge la cunoasterea tot mai deplina a realitatii obiective. 'e masura ce isi insuseste

vorbirea copilul poate educat mai usor prin intermediul cuvantului ce contribuie la educrea

lui intelectuala.

aca la inceputul vietii sale, pana la insusirea vorbirii copilul i-a contact cu mediul

inconjurator mai ales prin actiunea directa a mediului inconjurator exterior asupra organelor

de simt, la varta prescolara, cand copilul incepe sa manuiasca limbajul, cunoasterea directa

se realizeaza la un nivel mai inalt ind insotita de explicatiile, sublinierile si concluziile

adultului. 'rin cuvant il invatam pe copil sa se straduiasca mintal, sa gaseasca un raspuns la

intrebarile adresate. $n acest mod se contribuie la dezvoltarea concomitenta a gandirii si


23/34

limbajului, la cresterea capacitatilor de cunoastere, la largirea sferei de cunoastere, la

dezvoltarea vocabularului, la marirea posibilitatilor de exprimare.

Limbajul se dezvolta treptat, prezentand diferite particularitati ce trebuie sa

constituie un g#id in dezvoltarea gandirii copiilor. "emnicativ este faptul ca in procesul

cunoasterii, limbajul devine pentru copil un instrument de comunicare si exprimare a

impresiilor traite, a gandurilor si emotiilor, a dorintelor si intereselor, ca si un mijloc de

dobandire a cunostintelor.

Intrebarile numeroase pe care copilul de adreseaza adultului sublinieaza prezenta

intereselor cognitive primare, a elementelor gandirii cauzale, a dorintei de a cunoaste si

intelege fenomenele lumii inconjuratoare.

La varsta prescolara limbajul capata noi valente si ii promite copilului sa realizeze

relatii cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psi#ica, sa-si exprime ideile si

starile interioare dar si sa inteleaga si sa acumulze informatii. 'rin intermediul limbajuluicopilul isi dezvlta propria experienta si mai cu seama invata din experienta altora. in punct

de vedere psi#ologic, momentul important pentru dezvoltarea ulterioara a sistemului verbal

il constituie recunoasterea, intelegerea si pronuntarea primelor cuvinte de catre copil.

%apacitatea de a utiliza simbolurile verbale constituie momentul crucial in

dezvoltarea gandirii si psi#icului in general. %ercetarea atenta si profunda a limbajului

copilului prescolar este necesara si pentru intelegerea modului cum se organizeaza si se

dezvolta intreaga activitate psi#ica.

%omportamentul verbal implica intotdeauna constiinta al carui control se desfasoara

dar la randul sau, el exercita in*uenta asupra constiintei. +elatia este specica si

dependenta de gradul de normalitate psi#ica si al limbajului, de varsta. La copiii cu intelect

normal se manifesta cu multa nete, in timp ce la copiii cu intelect normal, dar cu tulburari

de vorbire sunt decitare nu numai modul de transmitere a ideilor, a gandurilor, dar si

modalitatea de receptionare a ideilor altora, fapt ce se datoreaza tocmai #andicapurilor de

vorbire. atorita acestui aspect adaptarea copilului cu tulburari de limbaj la conditiile

comunicarii, receptionarii si xarii ideilor se face intr-un mod decitar.

supra copiilor cu intelect normal si asupra acelora cu intelect normal dar cu tulburari

de limbaj pot exercitate in*uente instructiv-educative nelimitate. $n*uentele educative

exercitate, trebuie sa tina seama de plasticitatea intelectuala a copiilor de a diversica si

receptiona in mod personal. radul de dezvoltare intelectuala joaca un rol #otarator in

denirea nivelului pe care il atinge limbajul. %u cat copilul dovedeste o mai mare capacitate

mentala, cu atat comportamentul verbal se caracterizeaza prin nete, suplete, complexitate

si superioritate.


24/34

$mposibilitatea de a comunica cu cei din jur prin limbaj aduce la o stagnare in

dezvoltrea personalitatii copilului, ar modica relatiile lui cu oamenii , cu realitatea

inconjuratoare, l-ar izola si daca ar lipsit de in*uenta instructiv-educativa speciala, l-ar

impiedica sa se pregateasca pentru participarea la viata sociala.

Folosind limba ca un mijloc puternic de educatie intelectuala, morala si estetica,

eductaoarea realizeaza instruirea si educarea copiilor, le dezvola vorbirea necesara in

procesul de comunicare, si de cunoastere a vietii inconjuratoare si in acelasi timp le

perfectioenaza exprimarea corectandu-le pronuntia, le imbogateste vocabularul si ii ajuta sa-

si insuseasca in mod practic structura gramaticala a limbii.

'rescolaritatea este perioada unei proeminente si intensive receptivitati, mobilitati si

*exibilitati psi#ice, facand posibila dezvoltarea si perfectionarea limbajului ca o necesitate a

pregatirii copilului pentru scoala, pentru viata.

Directiile dezvoltarii limbajului la varsta prescolara

&ducatia limbajului, a vorbirii corecte in limba romana, avand in vedere importanta

deosebita care i se acorda in invatamantul prescolar cat si in intregul sistem de invatamant,

ocupa un loc prioritar in programa.

&ducatia copiilor prescolari are un rol marcant pentru intreaga lor viata. Aceasta nu

pentru ca programa educatiei copiilor din gradinita este dedicata copiilor si generatiilor ce

vor gestiona o noua etapa de dezvoltare a progresului general, social intr-o lume ce va

avea alte dimensiuni decat cele de azi, dimensiuni in care vor alte- rosturi si rostiri -,

pentru ca in copilarie se pun bazele personalitatii si o inta vie devine persoana, om!, si

pentru ca in conditiile eterne ale educatiei, copilul prescolar are de parcurs toate drumurile

vietii de ecare zi, drumuri ce duc de azi pe maine, de a le pava cu o noua forma de

intelegere a dragostei de viata, a respectarii drepturilor omului.

'rograma pentru invatamantul prescolar asigura latura instrumentala a activitatii

noastre si ne da posibilitatea sa luram creativ, sa asiguram designul ecarei activitati, tinand

seama de specicul grupei.

$nvatamantul romanesc cunoaste o continua transformare si renovare, in mod

deosebit, sub aspectul continutului, metodologiei si al strategiei de lucru.

$ntedisciplinaritatea se impune ca una dintre directiile principale ale renovarii

activitatii din invatamant, in ansamblul sau, si, in mod deosebit, in continutul acestuia si a

strategiilor aplicative de lucru.


25/34

ceasta se impune ca o necesitate si in invatamantul prescolar, pentru realizarea

sarcinilor majore ce-i stau in fata in pregatirea copilului pentru integrarea cu succes in

activitatea scolara.

$n viziunea unui invatamant interdisciplinar, copiii ar putea sa dobandeasca o privire

de ansamblu asupra vietii si universului, sa asimileze mai temeinic valorile fundamentale si

sa distinga mai usor scopurile de mijloace. %ontinutul programei instructiv-educative din

invatamantul prescolar este prezentat intr-o conceptie unitara, cuprinzand obiective,

continuturi, mijloace de realizare pentru toate categoriile de activitate. %orelarea dintre

activitati este posibila deoarece, obeictivele stabilite pentru ecare tip de activitate in parte

nu constituie un impediment intrucat exista obiective comune mai multor categorii de

activitati.

'unerea in evidenta, in cadrul procesului instructiv-educativ a elementelor

pregatitoare, a premizelor comune mai multor activitati si a conexiunilor dintre aceste

activitati, va conduce la o sporire a ecientei invatarii, la o crestere a capacitatii de aplicarea cunostintelor si la o amplicare a transferului de idei si de metode de invatare, de la o

activitate la alta, in perspectiva invatamantului primar si a altor trepte de invatamant.

$n cadrul enumerarii continuturilor cu privire la activitatile de educatie a limbajului,

in ultima parte se impune sa se stipuleze urmatoarele sa se puna accent pe problemele de

topica, pe formarea limbajului conceptual si pe imbogatirea vocabularului cu neologisme, la

grupa pregatitoare. cest obiectiv rezolva privind formarea *uiditatii vorbirii cu consecinta

directa asupra *exibilitatii gandirii.

Fiecare educatoare are raspunderea de a destina intr-adevar toate actiunile copiilorprin organizarea si pregatirea temeinica a acestora, pe baza cunoasterii profunde a

psi#ologiei copilului. %u toate ca trasaturile psi#ice sunt caracteristice elevului, totusi unele

premize ale acestei trasaturi pot asigurate inca din gradinita, ele reprezentand o conditie

necesara a trecerii de la un joc la invatatura sistematica ca activitate de baza.

na dintre aceste premise o reprezinta educatia limbajului la toti prescolarii dar mai

ales la cie din grupa mare. La invatarea de tip scolar, la toate obiectele de invatamant, nu

pot concepute rezultate reale fara ca elevii sa nu dispuna de capacitatea de a se exprima.

$n actualele conditii, la aceste activitati trebuie avute in vedere obiective precum

exersarea organului fonator al vorbirii pentru asigurarea unei pronuntii clare; a unei pronuntii

corecte a sunetelor si grupurilor de sunete; dezvoltarea capacitatilor de diferentiere

perceptiva, fonetica; imbogatirea vocabularului; formarea priceperilor si deprinderilor de

exprimare orala corecta; simularea capacitatii copiilor in exprimare.


26/34

esigur aceste obeictive se vor realiza in primul rand in activitati comune dar trebuie

acordata si o atentie sporita si activitatilor cu grupuri mici de copii si individuale acestea

permitand tratarea diferentiata cu rezultate mult mai bune.

Specifcul educarii vorbirii corecte la varsta prescolara

$ntelegerea treptata a educatiei prescolare in concordantele educatiei permanente

sau prelungite s-a impus gandirii si practicii pedagogice contemporane, datorita mutatiilor

profunde si accelerate ce au loc in structurile sociale in intreaga viata.

"esi e veche de cand lumea, educatia are de solutionat tot timpul probleme noi pe

care societatea omeneasca in ansamblu si anumite grupuri sociale, le pun in anumite stadii

de dezvoltare. %onceptia moderna asupra educatiei prescolare presupune folosirea din timp

a invatarii dirijate si spontane considerand invatarea drept scopul principal al dezvoltarii

inteligentei copilului si baza procesului de socializare.

$n practica invatamantului romanesc s-a abordat problematica potentialului creativ

specic varstei prescolare in cadrul unui sistem instructiv-educativ bine structurat, unde

copilul sa aiba dreptul sa-si formeze personalitatea si din proprie experienta.

La varsta prescolara, copilul dobandeste cele mai profunde, durabile si productive

insusiri psihice ale individualitatii proprii, o intensa receptivitate, sensibilitate si exibilitate

psihica.

&ste cunoscuta importanta deosebita pe care o are vorbirea in dezvoltarea

multilaterala dar mai ales in dezvoltarea intelectuala a copiilor prescolari. / contributie

remarcabila in domeniuo cercetarilor orientate spre dezvoltarea comunicarii orale la copii a

avut-o 0atiana %azacu, in special in lucrarea 1 Dialogul la copii,ale carei rezultate in

cercetarea acestui domeniu le gasim implementate in proiectarea si desfasurarea

activitatilor instructiv-educative in gradinita, in special, a activitatilor care contribuie la

dezvoltarea componentelor fonetice, lexicale, si morfosintactice ale limbajului, precum si

rolul elementelor neverbale in realizarea omunicarii eciente. 'si#ologii au demonstrat ca

viata afectiva complexa a copilului de varsta prescolara are o larga determinare asupra

dezvoltarii limbajului si a vorbirii si ca facandu-se apel la valoarea afectiva a mesajului,

comunicarea este mai deplina.

%#iar pentru un copil cu o vorbire anormala ete necesara o in*uenta sistematica in

dezvoltarea auzului fonematic, in imbunatatirea perceptiei auditive, in formarea abilitatii de

a distinge cuvintele din propozitii, de a imparti cuvintele in silabe si de a pronunta corect

sunetele in insusirea practica a raporturilor gramaticale, sub aspect morfologic si sintactic,

in formarea unei exprimari clare, corecte, a ideilor, in dezvoltarea capacitatilor de a sesiza

semnicatia cognitiva a cuvintelor si propozitiilor incat sa poata folosi un vocabular din ce in


27/34

ce mai bogat, in formarea ritmului de vorbire corespunzator continutului si deprinderii de a

respecta pauzele, intonatia si accentul.

$n conditiile unei educatii corecte, catre varsta de 2 ani copilul isi insuseste in linii

mari pronunctia fonemelor din limba materna. 0otusi, nu sunt rare cazurile in care si copiii de

virsta mai mare manifesta unele dicultati articulatorii. $n perioada prescolara se continua

perfectionarea laturii fonetice a limbajului.

/data cu asimilarea fondului lexical, copilul isi insuseste si semnicatia cuvintelor

adica notiunile care se sc#imba, se imbogatesc, se precizeaza treptat pe masura acumularii

experientei si a perfectionarii operatiilor gandirii.

n alt aspect important in evolutia limbajului la aceasta varsta il constituie

desavarsirea structurii gramaticale. La sfarsitul perioadei prescolare, copilul stapaneste

practic pricipalele forme si categorii gramaticale ale limbii materne.

Formarea deprinderilor de exprimare corecta la varsta prescolara

'erioada prescolara se caracterizeaza prin cele mai profunde, durabile si profunde

transformari ale psi#icului, ale individualitatii, perioada de intensa dezvoltare psi#ica.

ceasta este perioada unei intense receptivitati, sensibilitati si *exibilitati psi#ice

divergente cea mai importanta etapa psi#ogenetica, datorita progreselor remarcabile in

toate planurile, in special in sfera datelor informationale, a proceselor cognitive, afective,

volitive, a trasaturilor de personalitate ale copilului.

'rocesele cognitive facilizeaza cunoasterea, inregistrarea care incorporeaza si forme

mai evoluate de simbolizare in care actioneaza integratorii verbali ( alimente, pasari, *ori,

fructe).

%opilul prescolar trebuie sa e nu numai un simplu ascultator al celor transmise de

educatoare in cadrul diferitelor activitati din gradinita, ci un factor activ invatand prin

actiune. stfel copilul isi va imbogati vocabularul activ, se va familiariza cu structurile

gramaticale, cu vorbirea monologata si dialogata. 0oate acestea raspund procesului de

invatare din scoala.

%uvintele nu sunt altceva decat simboluri a caror percepere permite copilului sa-si

aduca aminte de actiunile prelungite cu ocazia observarilor. %opilul prescolar nu invata

reguli gramaticale, nu cunoaste denitii, nu stie ce este substantivul, verbul, declinarea dar

respecta in vorbire aceste reguli gramaticale avand in jur modele de vorbire, este antrenat

sa le cunoasca prin jocuri si exercitii, este corectat cand greseste.


28/34

ctivitatile de povestire au stat in centrul atentiei mele datorata valorii lor etice si

estetice si in*uentelor exercitte asupra personalitatii scolarului in devenire. La inceput am

urmarit sa folosesc acele procedee care sa asigure insusirea constienta si activa a povestilor,

sa inlesneasca capacitatea de a respecta episoadele cu succesiunea lor logica, sa-i

familiarizeze cu o exprimare corecta, coerenta, expresiva, cu folosirea expresiilor literare,

specic povestilor.

'rin crearea de povestiri dupa imagini cu inceput dat, sau dupa modelul educatoarei,

pe langa dezvoltarea imaginatiei creatoare, am cautat sa actionez asupra exprimarii corecte

tocmai prin aceste exercitii de creatie (compozitie). $n prezentarea povestilor am folosit

procedeul ilustrarii continutului cu ajutorul siluietelor. +epovestirile le-am organizat pe tema

de sinteza ca #arnicia, bunatatea, dreptatea etc., prin care copiii s-au desprins din text,

reusind sa gaseasca note comune unei categorii de personaje cuprinse in multe povesti, sa

le caracterizeze folosind mijloace proprii de exprimare.

/ alta modalitate pe care am utilizat-o in scopul formarii si dezvoltarii deprinderilorde exprimare corecta in vederea citit-scrisului in clasa $, a fost si convornirea ca forma de

activitate, prin intermediul careia se trece progresiv de la exercitiile simple si de la vorbirea

in propozitii scurte, la exprimarea independenta, in texte din ce in ce mai complicate.

Aspect onetic

$n ultimul timp invatamantul romanesc a cunoscut importante mutatii in plan

calitativ, gradinitei revenindu-i sarcina de a pregati cat mai bine copilul prescolar pentru

scoala. Formarea deprinderilor necesare citit-scrisului in clasa $ este un proces complex si de

durata, care nu poate conceput fara o munca pregatitoare sustinuta in directia dezvoltariilimbajului, a comunicarii in general.

$n realizarea aspectului fonetic al limbajului, al vorbirii copiilor s-a avut in vedere

doua coordonate dezvoltarea auzului fonematic si corectarea pronuntiei copiilor.

&ste bine cunoscut faptul ca la varsta prescolara sistemul fonetic este inca in

formare, in special la copiii de la grupa mica. rticularea corecta a sunetelor limbii materne

are o in*uenta directa asupra insusirii corecte a deprinderii de citit-scris.

%itirea si scrierea se intemeieaza pe asocierea sunetelor verbale rostite (foneme) cu

literele scrise sau citite (grafeme) si este posibila numai prin asocierea semnelor grace cu

corespondentele lor fonetice si invers.

$n vederea gasirii celor mai potrivite metode si procedee de prevenire si corectare a

defectelor de vorbire, am cautat sa descopar cauzele cre le-au generat. m analizat cauzele

ce determina tulburarile de vorbire ce au la baza afectiuni organice si am constatat ca

acestea pot inlaturate prin eliminarea acestora insotita de aplicarea unor mpsuri corective


29/34

speciale. &ducatoarei ii revine importanta sarcina nu doar de a corecta ceea ce s-a format

gresit si de a preveni, pe cat posibil producerea acestor greseli si a defectelor de articulare a

sunetelor, la copiii prescolari.

$n acest sens, am folosit un program de exercitii si jocuri esalonat pe grupe de varsta.

/ articulare clara si inteligibila necesita organe puternice de pronuntare, sucient de

elastice, care sa permita efectuarea unor miscari coordonate rapid si extrem de diferentiate,

fara a insotite de un efort fonator desc#iderea si inc#iderea gurii, um*area si sugerea

simultana a ambilor obraji, imitarea surasului, miscari ritmice de proiectare a limbii in afara

cavitatii bucale.

upa ce copiii si-au insusit miscarile de articulatie verbale, se pot asocia si exercitii

de limitare a unor sunete utilizand din plin anomatopeele (zborul albinitei, c#emarea pisicii,

sunetul telefonului, scartaitul usii, sunetul soneriei). 3ajorittea exercitiilor au fost preluate

din programa, manuale, literatura de specialitate, pe care le-am adaptat nevoilor aparute in

munca de prevenire si corectarea vorbirii ; altele au fost create. cestea au fost incluse injocurile si activitatile la alegerea copiilor, in activitatile comune si in programul distractiv. 0ot

in scopul emiterii corecte a unor sunete se pot folosi jocurile muzicale asociate cu framantari

de limba.

'aralel cu dezvoltarea aparatului fonator, am acordat o atentie deosebita cresterii

fondului principal de cuvinte, ce denumesc obiecte utilizate de copil in activitatea cotidiana,

fenomene, actiuni, claitati ale obiectelor. %opiii sunt pusi sa verbalizeze actiunile intreprinse,

sa faca motivatii.

La aceatsa varsta se urmareste exersarea auzului fonematic in scopul perfectionariiperceperii auditive si distingerii sunetelor, a pronuntiei corecte a ecarui sunet si a

cuvintelor, perfectionarea laturii fonetice a limbajului in sensul pronuntarii cu claritate,

exactitate si siguranta a sunetelor si grupurilor de sunete.

$n cadrul activitatilor de memorizare, de povestire, de lectura dupa imagini, c#iar

daca nu sunt activitati speciale de dezvoltarea auzului fonematic, educatoarea urmareste

acest lucru folosind urmatoarele procedee

repetarea intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit de catre copii, fara sa li

se atraga atentia in mod special asupra acestui lucru, dar scotand in evidenta forma

lui corecta si sunetele cre au suferit modicari ;

repetarea intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit de catre copil,

atragandu-le atentia asupra modului corect de pronuntare ;


30/34

repetarea de catre copil intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit. cest

procedeu se foloseste in cazul in care copiii au retinut bine structura sonora a unor

cuvinte invatate si totusi au posibilitatea de a le pronunta corect.

0onul cu care se atrage atentia asupra pronuntiei nu trebuie sa e niciodata ridicat, ci un

ton cald, apropit de copil. Folosindu-se in mod sistematic si adecvat procedeele de mai sus,

copiii incep sa devina constienti ca fac diverse greseli atunci can vorbesc, ca urmare a acetei

constientizari asculta mai atenti felul cum pronunta educatoarea, marindu-si pe zi ce trece

posibilitatile de diferentiere a sunetelor limbii, de utocontrol al limitei verbale si de

producere verbala corecta.

$n ceea ce priveste aspectul fonetic ne-am orientat spre

pronuntarea corecta a tuturor sunetelor limbii romane potrivit modului de articulare;

intonatia acestora in functie de asezarea in cuvant sau in silaba;

perfectionarea discernamantului auditiv in sesizarea sunetelor in ansamblul

cuvantului sau in grupuri silabice;

deprinderea de formare a cuvintelor din sunete initiale date;

ameliorarea si inlaturarea unor deciente de pronuntie a sunetelor (omisiuni,

inversiuni, inlocuiri, prelungiri).

ctivitatile de dezvoltare a vorbirii desfasurate cu grupa de prescolari sunt destinate

sa-l pregateasca pe copil pentru trecerea la perioada preabecedara, pentru ca in

corectitudinea cititului si scrisului un rol deosebit il are calitatea auzului fonematic.

Aspect gramatical

in punct de vedere gramatical, varsta prescolara se caracterizezaa prin folosirea

nedecvata a formelor gramaticale. La aceasta varsta, copilul incepe sa depaseasca faza

limbajului situativ, desprinzandu-se de in*uientele momentuuli prezent, si-si dezvolta din ce

in ce mai mult capacittea de a folosi limbajul contextual, intensicandu-se functia

intelectuala, care consta in planicarea mintala si reglarea activitatilor practice.

%opilul prescolar nu invata structurile gramaticale, nu stie si nu cunoaste denitii, nu

stie ce este substantivul, verbul, declinarea, dar, in vorbire respecta aceste reguli, pentru ca

are in jur modelul de vorbire, este antrenat sa-l cunoasca prin diferite activitati din gradinita,

este corectat atunci cand greseste.

atorita acestui fapt modelul de vorbire din jurul sau trebuie sa e corect, adultul

trebuie sa aiba o exprimare ingrijita, sa respecte regulile gramaticale dupa care este


31/34

structurata vorbirea. rmarind, la copii, educarea unei vorbiri corecte din punct de vedere

gramatical, in toate relatiile de comunicare, exprimam clar, precis, in termeni simpli, fara sa

ne coboram la un nivel infantil. e asemeni, educatoarea trebuie sa vorbeasca rar, sa

pronunte clar cuvintele pentru ca prescolarii sa poata sesiza structura sonora a lor.

%opiii trebuie sa ajunga sa foloseasca constructii corecte din punct de vedere

gramatical. stfel vor obisnuiti

sa foloseasca corect terminatiile cazurilor substantivelor, mai ales genitivul si dativul,

formele articulate si nearticulate ale substantivelor la singur si plural;

sa sc#imbe formele verbale dupa persoana, timp, numar si mai ales sa

foloseasca corect trecutul si viitorul verbelor cunoscute;

sa acorde substantivele cu cuvintele care le insotesc, asa redea in vorbire anumite

grade de comparatie;

sa foloseasca corect forme variate de pronume personale si de politete, sa realizeze

acordul acestora cu unele parti de propozitie;

sa foloseasca corect cuvintele de legatura uzuale (conjunctii si prepozitii);

sa construiasca propozitii simple si dezvoltate, c#iar unele fraze.

'entru realizarea acestor obiective, am folosit ca mijloace de realizare lecturi dupa

imagine, jocuri didactice, povestiri, memorizari, convorbiri.

&xprimarea copilului prescolar abunda in dezacorduri intre subiect si predicat. na

din cauzele acestor dezacorduri trebuie cautata in insucienta analiza a raporturilor de

corespondenta intre actiune si subiectul actiunii. / alta cauza a dezacordurilor consta in

preluarea formei pe care a intrebuintat-o antevorbitorul, fara a o mai adapta in vederea unei

replici corecte. e asemeni, daca limbajul care se vorbeste in jurul copilului este defectuos,

in lipsa unui model corect, copilul continua sa faca dezacorduri.

n mijloc ecient de realizare a unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical

este convorbirea. $n activitatea de convorbire, intrebarile puse de educatoare, solicita pe

copil sa-si reaminteasa si sa selecteze cunostintele, sa foloseasca cele mai adecvate operatii

ale gandirii si sa le aplice in functie de contextul discutiei. $n unele activitati de convorbire,

materialul intuitiv poate crea o atmosfera favorabila discutarii unor aspecte cunoscute de

copii.

$mbogatirea cunostintelor ar avea un caracter pasiv, daca educatoarea nu l-ar

invata pe copil sa le soloseasca, sa patrunda in esenta fenomenelor si proceselor in vederea


32/34

descoperirii legaturilor dintre ele si totodata sa le comunice intr-o ordine logica. $n cadrul

acestora, m folosit pocedee cre sa asigure insusirea constienta si activa a povestilor, care

sa-l ajute pe copil sa desprinda principalele momente ale ei, sa-l familiarizeze cu o vorbire

corecta din punct de vedere gramatical.

&xista o multitudine de metode si procedee care duc la sporirea contributiei

activitatilor de dezvoltare a vorbirii in vederea realizarii aspectului structurii gramaticale, la

insusirea corecta a limbii romane de catre arescolari, ecare educatoare avand posibilitatea

sa aleaga, sa creeze.

Aspect lexical

%opilul isi insuseste de la ce ami frageda varsta limba materna, limba in care

vorbesc adultii din jurul sau. 'e baza ei se asigura comunicarea copilului cu adultii, prin

intermediul ei dobandesc cunostinte si isi impartasesc experienta, gandurile si dorintele lor.

0otodata, insusirea limbii materne permite largirea orizontului de cunostinte ale copiilor,atat pe baza experientei personale cat si pe baza asimilarii experientei sociale.

'rocesul de in*uientare a vorbirii copiilor si imbogatirii vocabularului incepe inca de

la grupa mica, tinandu-se seama de caracterul concret al limbajului, dicultatilor de

pronuntie, vocabular redus, gandire concreta, atentie instabila, memorie involuntara.

$mbogatirea vocabularului copiilor cu cuvinte noi (substantive, verbe, adjective,

pronume, numerale, conjunctii etc.) se realizeaza concomitent cu predarea de cunostinte

despre obiectele si fenomenele din mediul inconjurator. 4oile cuvinte se transmit copiilor pe

baza materialului intuitiv, prezentandu-li-se obiectele pe care le desemneaza cuvintele

respective sau explicand continutul lor pe baza reprezentarilor pe care ei le poseda.

%uvantul insusit in stransa legatura cu obiectul sau fenomenul pe care-l desemneaza

nu va ramane pentru copil so simpla expresie sonora, ci va contribui la formarea unor

reprezentari precise si clare despre obiectele si fenomenele respective. $mbogatirea

vocabularului prescolarilor merge in pas cu cunoasterea realitatii.

$mbogatirea vocabularului cu verbe care denumesc actiuni pe care le indeplinesc

copiii am realizat-o prin jocul didactic #e face Andrei$ 'a parcursul desfasurarii jocului am

urmarit ca prescolarii sa construiasca propozitii, utilizand corect verbele la prezent, sa-si

imbogateasca vocabularul cu cuvinte care exprima actiuni, sa poata sa perceapa diferentiat

miscarile si sa faca legatura intre actiiuni si obiectul cu care se poate efectua aceasta.

4ivelul atins de dezvoltarea vorbirii copiilor prescolari este determinat nu numi de

posibilitatile mentale, dar si de nivelul socio-cultural in care traiesc. $mbogatirea experientei

copilului se poate realiza cu ajutorul lecturilor dupa imagini, ce cuprind imagini clare ale


33/34

obiectelor si fenomenelor, imagini cu actiuni umane, imagini ale pasarilor si animalelor,

imagini sugestive.

eci, in atentia noastra, ca educatoare, trebuie sa stea aspectul semantic al

dezvoltarii vorbirii-explicand mereu intelesul cuvintelor folosite.

Fiecare activitate din gradinita isi are partea ei de contributie la imbogatire

vocabularului si dezvoltarea vorbirii copiilor. 'erceperea cuvantului simultan cu

contemplarea vie formeaza precizia in exprimare si da imaginilor coloritul lor concret,

corespunzator realitatii. 'rin activitatea cu obiectele, copilul descopera relatiile dintre ele,

asemanari si deosebiri, face comparatii si trage concluzii. !ocabularul copilului la sfarsitul

perioadei prescolare este de aproximativ 5666 de cuvinte, carora copiii le cunosc sensul,

ceea ce inseamna ca ei stapanesc lexicul de baza al limbii romane. /data cu asimilarea

fondului lexical, copilul isi insuseste si semnicatia cuvintelor, adica notiunile care se

sc#imba, se imbogatesc si se precizeaza treptat pe masura acumularii experientei si

perfectionarii operatiilor gandirii.

Metode si procedee olosite pentru

reglarea ritmului vorbirii

%olaborrea dintre gradinita si scoala a dus la o mai buna cunoastere de catre

educatoare a cerintelor necesare integrarii in clasa $, a greselilor tipice pe care le fac

prescolarii in perioada preabecedara, precum si la initierea si intensicarea unor actiuni

menite sa previna formarea unor deprinderi gresite de pronuntie, de citire, de scriere.

"tudiindu-se greselile tipice de citire si scriere s-a constatat ca majoritatea dintre ele

se datoresc unei ponuntii incorecte, insucientei dezvoltari a sensibilitatii analizatorilor,

spiritului de observatie slab dezvoltat, neexiersarii operatiilor gandirii, lateralitatii

nedenitesi nedezvoltate suciente a mainilor.

'ronuntia incorecta poate determinata, la randul ei, de nedezvoltrea auzului

fonematic, astfel copilul confunda auditiv-fonetic scuz, scuj, pcu b, d cut. &a poate

determinata si de insucienta maturizarii aparatului vorbirii, deoarece nu s-au efectuat la

timp exercitii corespunzatoare.

%orectarea la timp a decientelor functionale de pronuntie contribuie la micsorarea

volumului de greseli de citire si scriere.

n procedeu ecace pentru reglarea ritmului vorbirii si a respiratiei este recitarea

unor versuri din ce in ce mai lungi, determinandu-i pe copii sa respecte pauzele indicate de

punctuatie. 'entru eliminarea dicultatilor intampinate in general, la prescolari, in folosirea


34/34

unor cuvinte mai lungi sau cu structuri fonetice mai grele si a unor poezii care cuprind

asemenea cuvinte, am initiat jocuri de silabe, g#icitori, numaratori.

'rima conditie a exprimarii consta in respectarea pauzelor dintre sintagme si

propozitii. stfel, copiii sunt incatati sa-si coordoneze miscarile respiratorii in raport cu

necesitatea acestor pauze, efectuand inspiratiile la inceputul pronuntarii propozitiilor sau in

pauzele dintre sintagme. $n decursul expiratiei, cuvintele au fost rostite de necesitatile de

pronuntare a vocalelor.

'rocedand cu tot tactul pedagogic necesar, educatoarea va stimula, intr-un fel sau

altul, activitatea verbala a copilului, deoarece numai in acest fel se pot preveni si corecta

unele defecte de vorbire.

/ educare corecta a vocii si vorbirii copilului necesita o aplicare a unui sistem bine

c#ibzuit, cu exercitii motrico-muzicale, care urmaresc formarea simtului ritmului, dezvoltarea

supletei aparatului fonator si a intregului corp.

!orbirea corecta, expresiva a educatoarei si a celorlalte persoane cu care vine in

contact prescolarul, constituie unul din mijloacele principale de educare a limbajului si de

corectare a defectelor de pronuntie. ezvoltarea pronuntiei corecte, a vorbirii corecte

trebuie sa e o preocupare permanenta a educatoarelor.

formele limbajului.docx

Documents