Formele de comunicare umană

Formele de comunicare umană le delimităm după 2 criterii:a) natura și numărul participanților

b) natura și specificul instrumentelor sau mijloacelor de obiectivare a mesajelor

După primul criteriu delimităm 3 forme :-comunicarea intrapersoanală

-comunicarea interpersoanală

-comunicarea în cadrul grupurilor

Comunicarea intrapersoanală a fost neglijată pe motivul că aici este greu să se facă o delimitare între cei doi termeni ai relației de comunicare și anume emițător și destinatar.Modelul cibernetic al comunicării însă și psihoterapia bazată pe el a readus în atenție această formă de comunicare fiind considerată cea mai importantă cale de auto-reglare.

Obiectivul acestei forme de comunicare îl constituie auto-modelarea , auto-finisarea , auto-perfecționarea.Posibilitatea realizării ei este dată de capacitatea conștiinței umane de a se divide , de a se dedubla și de a se decentra,unitatea eului putând fii scindată în două entități ,dintre care una în poziție de observator și de observator critic , iar cealaltă în ipostaza de obiect.Prin prisma schemei comunicării pe baza acestei scindări putem să delimităm în interiorul nostru o componentă în calitate de emițător și una de destinatar.Ca și în relația comunicării interpersonale pozițiile celor doi termeni pot fi interșanjabile , fiecare trecând din rolul de destinatar în cel de emițător și invers.

Această schemă de auto-comunicare se structurează începând cu vârsta de 3 ani, când se poate vorbii și de constituirea schemei funcționale a conștiinței de sine.Pe baza acestei scheme copilul devine capabil să se auto-relaționeze , să se auto-raporteze la sine așa cum se raportează la opersoană din afara lui.Copilul devine capabil să treacă din ipostaza de el , de obiect , în ipostaza de eu , de subiect.Eul devine astfel o entitate funcțională supraordonată care funcționează pe baza conștiinței de sine și care se poate funcțional metamorfoza și scinda în observator și observat.Putem observa că pînă la vârsta de 5-6 ani comunicarea cu sine la copil este foarte prezentă și ea se realizează în formă exteriorizată (dialogul cu voce tare)și putem să înregistrăm mesajele care se vehiculează ,mesaje prin care copilul se auto-apreciază , auto-mobilizează , auto-gratulează , se auto-proiectează făcându-și planuri și proiecte în care se transpune ca agent , ca subiect și în același timp adoptă față de sine și o poziție critică în cadrul dialogului cu el însuși elaborând expresii și mesaje cu caracter de avertizare , de amenințare , de blamare , de sancționare .După vârsta de 5 ani acest auto-dialog ani se transferă sau trece din planul exteriorizat în plan interiorizat , el realizându-se în principal cu ajutorul limbajului intern.

La adult auto-comunicarea devine o modalitate esențială de auto-definire ,auto-delimitare , auto-montare în raporturile cu lumea.Nu există persoană normală care să nu realizeze cu ea însăși în

plan intern conversație, dialog în concordanță cu diferitele evenimente și experiențe de viață pe care le trăiește.

Auto-comunicarea în concordanță cu modelul cibernetic de reglare poate fi considerată ca principala modalitate și formă de psihoterapie .Este un mijloc esențial de auto-dezvoltare persoanală

Comunicarea interpersoanală se realizează între două persoane care se află în același contex spațio-temporal față în față.În cadrul acestei relații se delimitează două niveluri psihologice de angajare în comunicare:-un nivel impersonal în cadrul căruia schimbul de mesaje nu presupune o apropiere și o legătură relaționa-afectivă între interlocutori , ci pur și simplu existența și funcționarea unor reguli de conviețuire socială.Se realizează în contexte instituționalizate în care participanții la comunicare se succed , se schimbă între ei , iar raporturile între emițător și destinatar sunt oarecum prestabilite , determinate normativ(ex. când mergem la cumpărături)

-comunicarea la cel de al doi-lea nivel personal presupune stabilirea unei relații mediate psiho-afectiv și o minimă cunoaștere psihologică între interlocutori.

În al doi-lea rând relația interpersonală presupune existența posibilității la interlcutori de a-și anticipa reciproc reacțiile și răspunsurile . Strategiile de comunicare interpersonală nu sunt guvernate de reguli și norme generale așa cum sunt strategiile comunicării impersonale, ci de reguli individuale , astfel de pildă deosebirile de temperament și de profil psihologic care apar între interlocutorii noștrii ne obligă să îi tratăm diferențiat discutând cu fiecare altfel.Într- o relație interpersoanală avansează cunoașterea psihologică reciprocă și corespunzător se lărgește deschiderea reciprocă în dezvăluirea și emiterea unor aspecte mai profunde ale mesajelor care sunt vehiculate.În acest caz se vorbește de existența unor ferestre denumite ferestrele JOHARII .Avem doi interlocutori Ași B și fiecare posedă în structura lui 2 ferestre , una intunecată sau ascunsă și o fereastră luminată ;ce se scoate la suprafață în cursul relației de comunicare este cuprins în ferestrele luminate ;ce nu se scoate este cuprins în cele întunecate .Mărimea acestor ferestre nu este rigidă ,ci flexibilă , pe măsură ce într-o relație de comunicare ne apropiem și ne cunoaștem mai mult , se constată o îngustare asupra ferestrelor întunecate și o creștere a celor luminate , deci cu cât ești mai apropiat de interlocutor , cu atât comunicarea se desfășoară mai concret .Un rol esențial într-o relație de comunicare îl joacă încrederea și sinceritatea reciprocă dintre interlocutori.

Pornind de la aceste considerente schema relației de comunicare interpersonală se va îmbogății cu elemente suplimentare față de schema tip . Se fac unele divizări în interiorul celor doi termeni (E și R), dupa ideea reciprocității pozițiilor (E și R -- R și E; competența și performanța, respectiv performanța și competența).Zgomotul acționează asupra performanței. Avem de asemenea un autofeedback pentru fiecareparticipant și un feedback general prin care se reglează întreaga comunicare. Autofeedback-ul seleagă de performanță iar feedback-ul general se leagă de efectele generale ale comunicării. Maiapar două elemente principale, C1 și C2, care reprezintă experiențele individuale specifice ale

interlocutorilor care se implică în calitate de factori mediatori în derularea relației de comunicare.

Prin competență comunicațională trebuie să înțelegem ansamblul cunoștințelor lingvistice interacționale și culturale internalizate de vorbitorul nativ al unei limbi care îi permite să se manifeste în mod adecvat în context comunictiv specific, în competență intră și componenta mimico-gestuală.Performanța este modul în care fiecare dintre noi reușim să valorificăm competența , adică acel ansamblu de cunoștințe pe care le-am interiorizat în urma unui process de învățare și care ne permite să ne adecvăm la diverse acte comunicative.Cunoașterea interpersonală urmărește 6 obiective principale :1.cunoașterea interioară /auto-cunoașterea- bazată pe invitația la reciprocitate pe care o presupune sinceritatea comunicatorilor , destăinuirea unor secrete persoanle în sens reciproc având garanția că respectivul interlocutor păstrează pentru sine aceste secrete.2.cunoașterea lumii exterioare –toată activitatea noastră de cunoaștere se realizează prin actul de comunicare –comunicarea cu lumea externă –schimb de informații , noutăți , audieri de diferite prelegi, conferințe , etc.3.stabilirea și menținerea de relații semnificative cu alte ființe umane în scopul satisfacerii unor nevoi fundamentale precum solidaritatea , colaborarea , prietenia sau dragostea 4.persuadarea interlocutorului , influențarea sau schimbarea opiniilor , convingerilor , credințelor , atitudinilor sau chiar a conduitei acestuia .Acest obiectiv devine esential într-o serie de domenii precum educația , propaganda politică , etc.5.ajutorarea semenilor-fie în plan cognitiv prin consiliere , informare , învățare ,fie în plan afectiv prin consolare , susținere , asistență psihologică.6.jocul și distracția-comunicarea îndeplinește o funcție ludică, în acest caz fiind folosite diferite tipuri de scenarii , strategii și mesaje (ex.bancurile).Exprimarea unor dorințe/nevoi , îndeplinește un rol de detensionare , de relaxare ; dimpotriva neexteriorizarea atrage după sine creșterea tensiunii interioare și creșterea focarelor psihopatogene , așa se face că în unele situații simți nevoia să strigi în gura mare.Condițiile comunicării interpersonale eficiente-se spune în general că o comunicare interpersonală doar în rare cazuri se realizează în condiții optime și poate fi considerată eficientă .Sunt autori care susțin că de cele mai multe ori comunicarea interpersonală se realizează printre interlocutori fără să îi afacteze în mod semnificativ .Conditiile: a) franchețea/sinceritatea în relația de comunicare –stare opusă fățărniciei , falsității , minciuniib)solicitudinea –stare caracterizată prin disponibilitatea de a venii în întâmpinarea nevoilor și așteptărilor interlocutorului c)empatia –este o abilitatea specific umană de transpunere psihologică a popriului eu în psihologia celuilalt (împărtășirea emoțiilor celuilalt).d)atitudinea pozitivă care înseamna –părere favorabilă despre interlocutor și să fie explicită , o bună stimă de sine a interlocutorului și sentiment pozitiv față de comunicarea însășie)egalitatea –nu egalitate de statut , ci de rol , de participare la dialog –adoptarea nivelului exprimării la nivelul interlocutorului.(armonizarea).Asemănarea constituie un factor care sporește eficiența comunicării , deosebirea fiind un factor negativ .Asemănarea nu trebuie să semene identitate dar nici diferențe semnificative , diferențe ce pot să fie minimalizate sau depășite.

Variabilalele psihofiziologice ale comunicării interpersonal

Comunicarea interpersonală reprezintă expresia personalităţii interlocutorilor că întreg concretizata într-o mare diversitate de tipuri şi de particularităţi psihofiziologice. Tipurile sunt expresia specificului origanizarii şi dinamicii celor trei subsisteme principale ale structurii personalităţii şi anume: subsistemul biofizic sau bioconstitutional; subsistemul psihic şi subsistemul sociocultural.

Fiecăruia din aceste 3 subsisteme îi corespunde o anumită tipologie specifică, care se constituie că premiza favorabilă în grade diferite desfăşurării relaţiei de comunicare interpersonală. Astfel, subsistemului biofizic sau bioconstitutional îi corespund tipologiile bioconstitutionale şi fiziologice.

În literatura psihologică de specialitate au fost elaborate mai mutle scheme de clasificare a tipurilor bioconstitutionale şi fiziologice, astfel cele mai importante sunt considerate schemele elaborate de către neuropsihiatrul austriac Kretschmer, de psihofiziologul American Sheldon şi de fiziologul rus Pavlov. Krestchmer, pe baza analizei îndelungate a relaţiilor de corespondenţă dintre caracteristicile comportamentului pacienţilor psihiatrici şi trăsăturile bioconstitutionale reflectate în raporturile dintre cele 3 segmente principale ale trunchiului respectiv: segmentul anterior cefalic; segmentul toracic şi abdominal; a identificat existenţa a trei tipuri bioconstitutionale de bază sau principale şi anume:

Tipul astenic la care predomina în plan comportamental segmentul anterior sau cefalic

Tipul atletic la care predomina în plan comportamental caracteristicile segmentului osteo-muscular toracic

Tipul picnic la care predomina trăsăturile segmentului abdominal

În plan comportamental tipul astenic se caracterizează prin următoarele trăsături: interiorizare, tendinţa de izolare şi de limitare a contactelor cu lumea exterioară, tendinţa spre abstractizare şi auto-analiza. Este tip puternic interiorzat ;în relaţia de comunicare interpersonală, el se va manifesta rezervat, prudent, rece, distant. Dpdv psihiatric el este un schizotip fiind predispus la tulburări de tip schizofrenic.

Cel de al doilea tip, tipul atletic, în plan comportamental se manifesta prin tendinţa spre aventură, acţiune, agresivitate şi dominantă. Corespunzător în relaţia de comunicare interpersonală, el va tinde să deţină controlul asupra interlocutorului, să îşi impună opinia şi punctul de vedere şi să-l subordoneze sau să-l subjuge. Este tipul care doreşte ca interlocutorul să devină dependent de el.

Cel de al treilea tip, tipul picnic se caracterizează în plan comportamental prin jovialitate, exubertanta, instabilitate emotional-afectiva şi deschidere în raport cu interlocutorul. El doreşte să acapareze afecţiunea şi suportul interlocutorului în relaţia de comunicare. Datorită instabilităţii emotional-afecive, însă el nu îşi menţine constantă atitutdinea şi poziţia în relaţia de comunicare oscilând între deschidere şi închidere. Comportamentul său caracterizandu se prin ceea ce se numeşte ciclotimie.

Aceasta biotipolgie a lui Krestchmer a circulat fără retuşuri aproape 50 de ani. Către sfârşitul primei jumătăţi a secolului 20 însă psihologul American Sheldon a revenit asupra criteriilor de clasificare pe are le utilizase Kretschmer, le-a considerat limitate şi insuficient de operante pentru acoperirea tipologiei în plan normal. Criteriile lui Krestchmer au fost stabilite pe baza studierii comportamentului pacienţilor psihiatrici. În locul crietriilor stabilite de Krestchmer, predispoziţia spre o tulburare psihiatrică sau alta, Sheldon a stabilit drept crietriu aşa numitele membrane embriogenetice, cele din care derivă şi se dezvoltă principalele organe şi sisteme ale organismului uman. Aceste membrane sunt endoderma, mezoderma şi ectoderma. Din endoderma derivă organele şi sistemele viscerale. Din mezoderma derivă sisemul osteo-muscular, iar din ectoderma derivă organele de simţ şi sitemul nervos. Şi atunci, corespunzător acestor trei membrane , Sheldon a stabilit existenţa a trei tipuri principale : tipul endomorf, la care în plan comportamental predomina funcţiile organelor şi aparatelor viscerale şi de aceea acest tip a fost denumit visceroton, corespunzător membranei mezoderma , tipul mezomorf , este tipul somatoton, la care în plan comportamental predomina funcţiile sistemului osteomuscular. Şi în sfârşit, tipul ectomorf,a fost denumit cerebroton, la el predominând funcţiile organelor de simţ senzoriale şi cerebrale. Prin analogie, aceste trei tipuri sheldoniene se pun în corespondenta celor trei tipuri krestchmeriene: tipul visceroton, endomorf se pune în corespondenta tipului picnic; tipul somatoton, mezomorf, se pune în corespondenta tipului atletic, iar tipului ectomorf cerebroton, se pune corespondenta tipul astenic. Potrivit lui Sheldon, nu avem de a face cu tipuri absolut pure, aşa cum consideră Krestchmer, ci cu tipuri mixte în care predomina funcţional un tip sau altul. El a stabilit o scală de ponderare sau de reprezentare a celor trei tipuri în structura unui individ , a unei personalităţi, scalate de la 1 la 7. ( 7= ponderea cea mai mare, 1 = ponderea cea mai mică).

Ca urmare, şi în plan comportamental, trăsăturile vor fi distribuite în grade diferite între cele trei tipuri de bază. Cu cât însă unul din tipurile de bază, va avea coeficientul de reprezentare cel mai scăzut, cu atât trasaturilecomportamentale specifice lui, vor avea o frecvenţă mai mică în dinamica comportamentului. De aici rezultă faptul că, spre deosebire de tipologia lui Kretschmer care absolutiza tipurile de bază pure, limitând aria de diversificare a tablourilor comportamentale în plan individual , tipologia lui Sheldon, relativizând aceste tipuri de bază, şi introducând noţiunea de tip bioconstitutional mixt cu dominante…..asigura acoperirea diversităţii reale a tablourilor comportamentale în plan individual şi a manifestărilor în cadrul relaţiei de comunicare interpersonală. Vom putea spune totuşi că în funcţie de dominant tipului de bază, relaţia de comunicare interpersonală este favorizată, stimulată sau limitată redusă. De exemplu, în cazul unei dominante ceerebrotone disponibilitatea de comunicare interpersonale va fi semnificativ redusă în raport cu dominantă viscerotona, care este cea mai deschisă spre comunicare şi spre stabilirea relaţiilor şi contactelor cu cei din jur; la mijloc ca şi disponibilitate spre comunicare se situează tipul mezomorf. Bioconstitutional cele trei tipuri sunt reprezentate schematic în felul următor:

Pavlov a considerat că în stabiliraea tablourilor comportamentale, esenţială este activitatea sistemului nervos şi nu raporturile dimensionale sau metrice dintre componentele structurale ale corpului cap-trunchi-abdomen-membre etc.

El a introdus aşa numitul principiu al nervismului potrivit căruia orice manifestare, orice reacţie a individului atât animal cât şi uman, este realizată şi controlată de către sistmul nevos. De asemenea, toate raportulrile organismului individual cu mediul înconjurător sunt de asemenea controlate şi dirijate de sisemul nervos. Şi atunci, criteriul cel mai obiectiv şi adecvat de stabilire a tipurilor biologice şi comportamentale corespunzătoare trebuie găsite la nivelul sistemului nervos. El a desprins şi idetificat aşa numitele proprietăţi funcţionale generale înnăscute determinate biogenetic ale sistemului nervos. Aceste proprietăţi natural înnăscute sunt în număr de trei şi anume:

forţa sau intentistatea proceselor nervoase fundamentale : excitaţia şi inhibiţia; pe baza acestei proprietăţi, a valorilor pe care le ia ea, Pavlov a desprins 2 tipuri generale de sistem nervos şi anume: tipul puternic şi tipul slab. În plan comportamental, tipul puternic se exprimă în capacitatea generală de lucru cu capul a individului. Capacitatea de concentrare, intensiunea, profunzimea concentrării şi durata ei, rezistenta crescută la acţiunea stimulilor puternici, stresanţi, psihotraumatizanti. Sensibilitate generală relativ redusă, şi rezistenţa crescută la acţiunea diferitelor substanţe farmaco-dinamice. Tipul slab de sistem nervos se concretizează în capacitate scăzută de lucru, fatigabilitate rapidă în cazul unor solicitări mai mari, mai puternice şi de lungă durată, capacitate scăzută de concentrare cu predispoziţia spre distractibilitate. Nivel ridicat al sensibilităţii şi al emoţionalităţii; impresionabilitate mare, rezistenta scăzută la acţiunea factorilor stresanţi, psihotraumatizanti, rezistenta scăzută la acţiunea diverselor substanţe farmaco-dinamice.

Echilibrul sau balanţa ; raportul de forţe dintre excitaţie şi inhibiţie.Pe baza acestei proprietăţi Pavlov a identitficat existenţa a 3 tipuri generale de sistem nervos: tipul echilibrat la care cele 2 forţe E şi I poseda aceeaşi forţă energetică, tipul neechilibrat excitabil, la care predomina energetic forţa excitaţiei , tipul neechilibrat inhibat, la care predomina forţa inhibiţiei. În plan comportamental, tipul echilibrat se comportă adecvat cu intensitata şi durata solicitărilor şi adecvat dinamicii schimbării acestora. Tipul excitabil se caracterizează pe plan comportamental prin rapiditate, nerăbdare, instabilitate în desfăşurarea activităţii, distractivitate şi tendinţa de trecere rapidă de la o activitate la altă activitate. Tipul inhibat este tipul cu perioade lungi de reacţie la acţiunea solicitărilor, tipul care trece cu dificultate de la o formă de activitate la alta, tipul la care predomina pasivitatea, indiferenţă în raport cu activitatea şi cu iniţiativa. După Pavlov, cele 3 tipuri le găsim prezente la toată scara animal în afară de om, la care nu întâlnim în mod normal decât 2 tipuri şi anume: tipul echilibrat şi tipul excitabil . Numai în cazuri patologice la om pot să apară stări de inhibiţie prelungită care să domine existenţa individului .Asemena

stări, de pildă, le întâlnim în depresii profunde şi într-o formă a schizofreniei denumită schizofrenie hebefrenică.

Proprietatea flexibilităţii sau mobilităţii pe baza căreia Pavlov a identificat existenţa a două tipuri generale de sistem nervos: tipul mobil şi tipul inert. Mobilitatea se măsoară şi se evaluează pe baza unor criterii temporale şi ea se va exprima astfel în următorii indicatori: durata perioadelor de latenţă la acţiunea diverşilor stimuli din afară; durata închiderii sau stabilirii aşa numitelor conexiuni sau legături temporale; durata achiziţiei sau memorării unor materiale noi; durata comutării sau trecerii de la activitatea iniţială la activitatea următoare; durata adaptării la schimbarea conditilor. Tipul mobil se va caracteriza prin viteza mare de reacţie, perioadă scurtă de stabilire a noilor conexiuni temporale, rapiditate în memorarea sau fixarea unor noi informaţii, rapiditate în comutarea de la activitatea iniţială la cea următoare şi facilitate, rapiditate în adaptarea la noile condiţii şi situaţii. Tipul inert se va caracteriza prin valori opuse celor care caracterizează tipul mobil: lentoare şi dificultate în stabilirea noilor legături, trecerea de la o activitate la alta şi mai ales în adaptarea la noile situaţii. Pavlov a considerat că cele trei proprietăţi nu există izolat una de alta, ci ele se combină şi interacţionează dând naştere la tipuri globale supraordonate. Cele care trebuie luate în considerare, în clasificarea de tip bioconstitutioal fizioligic. Prin combinarea acestor trei trăsături Pavlov a depsrins şi delimitat existenţa a 4 tipuri globale supraordonate de sistem nervos:

Tipul puternic, echilibrat, mobil = sangvinic – sociabilitate, comunicativitate, moderaţie, autocontrol, rezistenta ridicată la efort, adaptabilitate la nou

Tipul puternic, echilibrat, inert= flegmatic – puţin sociabil, taciturn, capacitate mare de lucru, dificultăţi în adaptarea la nou, dificultăţi de comutare

Tipul puternic, neechilibrat-excitabil=coleric- sociabilitate, comunicativ, necontrolat, capacitate de lucru, dezordonat, instabilitate emoţională, tendinţa de dominare, agresivitate

Tipul slab=melancolic- interiorzat, centrat pe el, sensibil, lipsit de iniţiativă proprie, rezistenta scăzută la situaţii conflictuale sau dificile şi este dependent de cei din jur, necesitând ocrotire.

Aceste tipuri globale de sistem nervos susţin după Pavlov întreg ansamblul trăsăturilor dinamico-energetice ale comportamentului nostru care se evidenţiază şi condiţionează relaţiile interindividuale, interpersonale. Ca atare, el a considerat că acest ansamblu de trăsături dinamico-energetice alcătuiesc ceea ce numim noi temperamentul. Şi atunci a pus în corespondenta fiecare asemenea tip global cu un anumit tip de temperament. El a considerat utilă şi operanta schema de clasificare a temperamentelor pe care a stability-o Hypocrate ( sangvinic, flegmatic, coleric, melancolic). Aceasta clasificare a temperamentelor nu are o semnificaţie valorică ci are o semnificaţie funcţională.

Trăsăturile tipologce de bază ale personalităţii care derivă din structura noastră bioconstitutionala, indiferent că punem accent pe raporturile dintre segmentele corporale sau pe

sistemul nervos, reprezintă variabile importante care influenţează şi condiţionează dinamica relaţiei de comunicare interpersonală şi gradul de completitudine şi de eficientă a ei. Cea mai bună comunicare se realizează între persoane care aparţin aceluiaşi tip biofiziologic şi mai slabă comunicarea devine între personae care aparţin unor tipuri diferite.

Tipul psihologic are la baza raportul dintre diferite funcţii psihice şi vectorul de orientare al acestora. Cea mai cunoscută clasificare psihologică este cea realizată de către Jung. El a stabilit doi poli de dinamică sau de orientare a funcţiilor şi activităţilor psihice şi anume: polul extern şi polul intern. Orientarea către polul extern a fost denumită extraversie, iar orientarea către polul intern, introversie; iar ca funcţii psihice bazale, Jung a considerat senzaţia, sentimentul său afectivitatea, intuiţia şi gândirea. Aceste funcţii se combină între ele pe axa celor doi poli putând avea astfel o gândire, o senzaţie, un sentiment şi o intuiţie orientate spre polul intrerior, o gândire, un sentiment, o intuiţie şi o senzaţie orientate spre polul exterior. Se desprind tipul extravert şi tipul introvert. Tipul extravert se caracterizează prin orientarea funcţiilor psihice de bază spre lumea exterioară. Persoanele care aparţin acestui tip se deschid spre cei din jur, cauta contactele cu ei , intra uşor în relaţie de comunciare şi disponibilitate de autodezvăluire, de confesiune. Prin aceasta ei caută să câştige confirmare de sine şi suport din partea celor din jur. După Jung, dpdv psihologic, persoanele care aparţin tipului extravert sunt insuficiente lor însele şi cauta deci completare şi suport în afara lor.

Tipul introvert se caracterizează prin direcţionarea functilor psihice de bază spre lumea lor interioară, spre universul lor propriu. Aceasta face că ei să aibă tendinţa de a se închide în raport cu lumea din jur, de a evita stimulările şi contactele din afară, găsind suportul de rezistenţă în ele însele. Dpdv comunicaţional, abilităţile cele mai dezvoltate şi relevante le posedă tipul extravert. Tipul introvert se caracterizează prin tendinţa de evitare şi limitare, pe cât posibil , a comunicării cu cei din jur. Cu aceştia este dificil să stabileşti contacte comunicaţionale trebuind să recurgi la efort şi strategii speciale de scoatere din ele însele şi a atragrere a atenţiei spre exterior. Cum nu există tipuri pure, cele două dimensiuni se pot distribui, astfel că gradele de intro şi extraversiune vor fi încadrate pe o plajă foarte întinsă de trepte şi de nivele. Avem un nivel adânc, profund, maxim al introversiunii, întâlnit în depresia profundă. Extraversia exagerată o întâlnim în stările maniacale exaltate. În situaţii normale avem de a face cu tipuri moderat interiorizarte şi moderat exteriorizate.

Tipologia socioculturală a fost stabilită prima dată de către psihologul german Spranger şi apoi de către Allport. Aceasta tipologie ia drept criteriu de clasificare atitutdinea faţă de valorile existente în interiorul societăţii, al mediului socio-cultural.În raport cu valoarea şi intensitatea acestei atitutdini au fost evideniate şi stabilite următoarele tipuri socioculturale şi de personalitate:

Tipul teoretic la care dominant este atitudinea faţă de descoperirea adevărului, faţă de obiectivitate şi faţă de raţional. Reprezentanţii acestui tip preţuiesc deci valorile intelectuale, teoretice şi sunt acaparaţi în activitatea lor de asimilarea şi dezvoltarea acestor valori.

Tipul economic la care dominantă este atitudinea de preţuire a ceea ce este util , a bunurilor materiale şi a afacerilor. –oameni de afaceri

Tipul estetic la care atitudinea dominantă este aceea spre armonie, experienta senzorială nemijloita, simetrie, ordine şi frumusete- creatori de artă

Tipul social la care se evidenţiază că dominant atitudinea deschisă şi pozitivă faţă de oameni, dragostea faţă de aceştia, disponibilitatea de stabilire şi întreţinere a relaţiilor interpersonale pozitive, filantropice şi disponibilitatea de a realiza şi a obţine prietenia şi altruismul.

Tipul politic la care valoarea dominantă este puterea de unde derivă tendinţa spre ascendentă şi control asupra celorlalţi , activităţile desfăşurate fiind pretext pentru competiţie, luptă şi posibile surse de obţinere a superiorităţii

Tipul religios la care valoarea dominana o constituie unitatea cu divinitatea. Se delimitează două subtipuri: tipul mistic-imanent, care caută unitatea cu divinitatea în experienţele de viaţă, în participarea la ele; şi tipul mistic-transcedental care caută unitatea cu divinitatea prin retragerea din viaţa cotidiană trecând la ascetism ( monahismul)

Dpdv al comunicării concluzia care reiese din această clasificare este aceea că eficientă şi stabilitatea devin şi se realizează cu atât mai bine şi mai favorabil cu cât interlocutorii aparţin aceluiaşi tip, iar tema comunicării face parte din trăsătura care le este lor dominantă. Prin aceasta se cree ază aşa numitele spaţii comunicaţionale particulare, închise în care relatile se stabilesc între interlocutori de acelaşi tip.

O tipologie psihologică specifică, mai aparte, provine din direcţia neopsihanalizei graţie contribuitei lui Karen Horney, fostă discipolă a lui Freud. Aceasta tipologie ia ca premise şi ca punct de plecare, dinamica stărilor profunde, inconştiente care se structurează şi realizează cu precădere în decursul micii copilării. Aceasta dinamică se structurează cu precădere în funcţie de caracterul relaţiilor dintre părinţi şi copii. În funcţie de regimul de tratament pe care părinţii îl aplica copilului şi stările emoţionale pe care copilul le încearcă în raport cu un anumit gen sau altul de regim de tratament. Luând în considerare această premise Horney stabileşte trei tipuri de personalitate şi anume

tipul complezent sau dependent care se caracterizează prin orientarea spre relaţie, spre afiliere prin sentiment de inferioritate şi stima de sine scăzută. Acest tip de personalitate apare atunci când regimul de tratare a copilului este represiv coercitiv

tipul agresiv orientat împotriva relaţiei, cu tendinţa de dominare cu nevoie de succes, recunoaştere socială, spirit competitiv şi rezistenţa scăzută la frustraţii; acest tip de personalitate apare în cadrul unor regimuri contradictorii de tratament ale copilului.

Tipul detaşat care se caracterizează prin detaşare afectivă în relaţie, neimplicare, prin trebuinţă de autorealizare prin tendinţa spre izolare, şi rezistenţa la schimbări. Acest tip de personalitate se

structurează în cazul în care copilul este tratat cu indiferenţă, când este neglijat sau desconsiderat.

Ulterior, aceste trei tipuri au fost convertite în alte tipuri cu următoarele denumiri: tipul orientat spre oameni, care manifesta tendinţa de deschidere, comunicare, de a veni în întâmpinarea celor din jur, tip sociabil integrabil. Al doilea este tipul orientat împotriva oamenilor ( against people)care are tendinţa de a riposta, de a domina şi chiar tendinţa distrcutiva în raport cu cei din jur. Al treilea tip, tipul orientat spre fugă de oameni ( moving away) tipul care evita contactele şi stabileşte bariere de netrecut.

Atitudine si pozitia in relatia de comunicare osciland intre deschidere si inchidere, comportamentul sau caracterizandu-se prin ceea ce se numeste ciclotimie(perioade de exuberanta, veselie, disponibiltate urmate de perioade de cadere, drepresie)

Aceasta bio topologie a lu Kretschmer a circulat fara retusuri aproape 50de ani. Catre sf primei jumatati a sex XX psihologul american Sheldon a revenit asupra criteriilor de clasificare pe care le utilizase Kretschmer, le-a considerat limitate si insufiecent de operante pt acoperirea tipologiei in plan normal, criteriile lui Kretschmer au fost pe baza analizei comportamentului pacientilor psihiatrici.

In locul criteriilor stabilite de Kr. Shaeldon a stabilit drept criteriu membranele ... cele din care deriva si se dezvolta principale organe si sisteme ale organismului uman. Aceste membrane sunt endoderma – deriva organele si sistemele viscerale

mezoderma – deriva sistemul osteo muscular

ectoderma - organele de simt si sistemul nervos

Sheldon a stabilit – tipul endomorf la care in plan comportamental predomina funtiile organelor si aparatelor viscerale si de aceea acest tip a fost denumit visceroton; corespunzator membranei mezodorma tipului mezomorf ii este tipul somatoton, la care in plan comportamental predomina functiile sistemului osteomuscular

Tipul ectomorf a fost denumit cerebroton la el predominand functiile organelor de simt, senzoriale si cerebrale.

Prin analogie aceste 3tipuri sheldoniene se pun in corespondenta cele 3tipuri kretschme.

Tipul somatoton, mezomorf – tipul atletic

Ectomorf, cerebroton se pune in corespondenta tipul astenic

Potrivit lui Sheldon nu aveam de a face cu tipuri absolut pure ci cu tipuri mixte in care predomina functional un tip sau altul si el stabilit o scala de ponderare sau de reprezentare a celor 3tipuri in structura unui individ, a unei personalitati, scala de la 1 la 7

Endomor mezomorf Ectomorf

Toate la un individ: En =6 M=4 Ec = 2. => predominant En

Ca urmare si in plan comportamental trasturile vor fi distribuite in grade diferite intre cele 3tipuri de baza. Cu cat insa unul din tipurile de baza va avea coef de reprezentare cel mai scazut cu atat trasaturile compotamentale specifice lui vor avea o frecventa mai mica in dinamica comportamentului => faptul ca spre deosebire de tipologia lui Kr care absolutiza tipurile de baza pure, limitand aria de diversificare a tablourilor comportamentale in plan individual, tipologia lui Sh relativizand aceste tipuri de baza si introducand notiunea de tip bioconstitutional mixt, cu dominante de un gen sau altul, asigura acoperirea diversitatii reale a tablourilor comportamentale in plan individual si a manifestarilor in cadrul relatie de comunicare interpersonala.

Vom putea spune totusi ca in functie de dominanta tipului de baza relatia de comunicare interpersonala este favorizata, stimulata sau limitata redusa, de ex in cazul unei dominante cerebrotone disponibilitatea de C interpersonala va fi semnificativ redusa in raport cu dominanta viscerotona, care este cea mai deschisa spre C si spre stabilirea relatiilor si contactelor cu cei din jur. La mijloc se situeaza componenta mezomorfa.

Bioconstitutional cele 3 tipuri sunt repr astfel.

Endomorf – dezvoltarea proeminenta pe orizontala(rotofei) – mai deschisi in relatia de C

Mezomorf – dezvoltarea puternica a trunchilui, a umerilor a sistemului osteomuscular

Ectomorf – inalt, subtire cu trunchiul aplatizat si cu o slaba dezvoltare a sistemului muscular

Pavlov a considerat ca in stabilirea tablourilor comportamentale esentiala este activitatea sistemului nervos si nu raporturile dimensionale sau metrice dintre componentele structurale ale corpului(cap, trunchi abdomen etc). El a introdus principiul nervismului – orice manifestare a individului(animal sau uman) e realizata si controlata de catre sistemul nervos. De asemenea toate raporturile organismului individual cu mediul inconjsunt de asemenea controlate si dirijate de sist nervos. Atunci criteriul cel mai obiectiv si adecvat de stabilire a tipurilor biologice si comportamentale corespunzatoare tb gasite la nivelul sistemului nervos. El a indentificat propritatile functionale generale innascute determinate biogenetic ale sistemului nervos. Aceste propr naturale innascute sunt in nr de 3: - forta sau intensitatea proceselor fundamentale(excitatia si inhibitia). Pe baza acestei propr a valorilor pe care le ia ea, Pavlov a desprins 2 tipuri generale de sistem nervos:

- tipul puternic – in plan comportamentual se exprima in capacitatea generale de lucru cu capul a individului. Capacitate de concentrare, profunzimea si durata concentrarii; rezistenta la

actiunea stimulilor puternici stresanti traumatizanti; sensibilitate generala relativ redusa si rezistenta crescuta la actiune diferitelor substantelor farmaco-dinamice(droguri, alcool, cafea)

- tipul slab(de sistem nevo) – se reflecta in: - capacitate scazuta de lucru

- fatigabilitate rapida in cazul unor solicitari mai puternice si de lunga durata

- capacitate scazuta de concentrare cu predispozitia spre distractivitate

- nivel ridicat al sensibilitatii si al emotionalitatii

- impresionabilitate mare, rezistenta scazuta la actiunea factorilor stresanti

- rezistenta scazuta la actiunea diverselor substante farmaco dinamice

Cea de a doua proprietate generala a fost considerate echilibrul sau balanta, raportul de forte dintre excitatie si inhibitie. Pe baza acestei propr Pavlov a indentificat existenta a3tipuri:

- tipul echilibrat la care cele 2procese nervoase poseda aceeasi forta energetica- tipul neechilibrat excitabil la care predomina energetic forta excitatie- tipul neechilibrat inhibat la care predomina forta inhibitiei

in plan comportamental tipul echilibrat se comporta adecvat cu intensitatea si durata solicitarilor si adecvat dinamicii schimbarii acestora

tipul excitabil se caracterizeaza pe plan comportamental prin rapiditate, nerabdare instabilitate in desfasurarea activitatii, distractivitate si tendinta de trecere rapida de la o activitate la alta. El nu poate sa stea prea mult in aceeasi actiune.

Tipul inhibat este tipul cu perioade lungi de reactie la actiunea solicitarilor, trece cu dificultate de la o forma de activitate la alta, predomina pasivitatea, indiferenta in raport cu activitatea si cu initiativa.

Dupa pavlov cele 3 tipuri le gasim prezente la toata scara animala in afara de om, la care nu intalnim in mod normal decat 2tipuri: - tipul echilibrat

- tipul excitabilNumai in cazuri patologice la om pot sa apara stari de inhibitie prelungita care sa domine existenta individului. Asemenea stari le intalnim in depresii si intr o forma a schizofreniei denumita sch. hebrefenica.

A 3ª propr a fost propr flexibilitatii sau mobilitatii pe baza careia Pavlov a identificat existenta a 2tipuri generale de sistem nervos: tipul mobil si tipul inert;

Mobilitatea se masoara si se evalueaza pe baza unor criterii temporare(de timp) si se va exprima stfel in urmatorii indicatori:

-durata perioadelor de latenta la actiunea diversilor stimuli din afara

-durata inchiderii sau stabilirii conexiunilor temporare

- durata achizitiei, memorarii unor materiale noi

- durata comutarii, trecerii de la activitatea initiala la activitatea urmatoare

- durata adaptarii la schimbarea conditiilor

Tipul mobil se caract prin perioada de latenta scurta(viteza mare de reactie), perioade scurte de stabilire a noilor conexiuni sau legatiru temporare, rapiditate in memorarea sau fixarea unor noi informatii, rapiditate in comutare de la activitatea initiala la activitatea urmatoare si facilitate in adaptarea la noile conditii si situatii

Tipul inert se carcat prin valori opuse celor care carat tipul mobil : lentoare si difiultate in stabilirea noilor legaturi, trecerea de la o activitate la alta si mai ales adaptarea la noile situatii

Pavlov a considerat ca cele 3propr nu exista izolat una de alta, ci ele se combina si interactioneaza din nastere la tipuri globale supraordonate. Cele care tb luate in considerare in clasificarea de tip bioconstitutional fiziologi. Prin combinarea acetor trasaturi pavlov .... exista e 4tipuri de sistem nervos:

1) tipul puternic, echilibrat, mobil2) tipul puternic, echilibrat, inert3) tipul puternic, neechilibrat, excitabil4) tipul slab – pe toate directiile

aceste tipuri globale de sistem nervos sustin dupa pavlov interg ansamblul trasaturilor dinamico energetice ale comportamentului nostru, care se evidentiaza si conditioneaza relatiile interidividuale interpersonale

......................

A pus un tip global .......

Pentru 1) corespunde sangvin – trasaturi: sociabilitate, comunicativitate, moderatie, autocontrol, capacitate ridicata de lucru, adaptabilitate la nou

2) – flegmatic: putin sociabil, taciturn, capacitate de lucru f mare, nu se adapteaza la nou, dificultati de comutare

3) – coleric: sociabilitate, comunicativ, necontrolat , capacitate de lucru dar o foloseste dezordonat, instabilitate emotionala, tendinta de dominare, agresivitate

4) – melancolic: interiorizat, centrat pe el, sensibil, lipsit de initiativa proprie, rezistenta scazuta la situatii conflictuale, dependent de cei din jur necesitand ocrotire.

Trasaturile tipologice de baza ale personalitatii care deriva din structura noastra bioconstitutionala reprezinta variabile importante care influenteaza si conditioneaza dinamica relatie de C interpersonala si gradul de completitudine si de eficienta a ei. Cea mai buna C se realizeaza intre persoane care apartin aceluiasi tip biofiziologic si mai slaba C devine intre persoane care apartin unor tipuri diferite.

Tipul psihologic ia la baza raportul dintre diferite functii psihice si vectorul de orientare al acestora. Cea mai cunoscuta clasificare psihologica e cea realizata de catre karl Iung. El a stabilit 2poli de dinamica sau de orientare a functiilor si activitatilor psihice: - polul extern

- polul internOrientarea catre polul extern = extraversie

Aceste functii se combina intre ele pe axa celor 2poli putand avea asfel o gandire, o senzatie, un sentiment orientate spre polul exterior, o gandire, un sentiment si o senzatie orientate spre polul interior

2 tipuri mari psihologice1)Extravert se caract prin orientarea functiilor psihice de baza spre lumea exterioara. Persoanle care apartin acestui tip se deschid spre cei din jur, cauta contactele cu ei, intra usor in relatie de C si disponibilitate de autodezvaluire de confesiune prin aceasta ei cauta sa castige confirmare de sine si suport din partea celor din jur. Dupa iung dpdv psihologc persoanele care apartin tipului extravert sunt insuficiente lor insele si cauta deci completare si suport in afara lor

2) introvert se caract prin directionarea functiilor psihice de baza spre lumea lor interioara. Aceasta face ca ei sa aiba tentinta de a se inchide in raport cu lumea din jur, de a evita stimularile si contactele din afara, gasind suportul de rezistenta in ele insele. Dpdv comunicational abilitatile cele mai dezvoltate si relevante le poseda tipul extravert. Tipul introvert se caracterzeaza prin tendinta de evitare si limitare pe cat posibil a C cu cei din jur. Cu ei e greu sa stabilesti contacte comunicationale trebuind sa recurgi la efort si strategii pt a atrage atentia spre exterior.

Cum nu exista tipuri pure cele 2dimensiuni se pot distribui a.i. gradele de intro si extraversiune vor fi incadrate pe o plaja f intinsa de trepte si de nivele. Avem un nivel adanc al

interioritatii(depresia profunda). Extraveria exagerata se intalneste in starile maniacal exaltate(sunt in permanenta verva, veselie).

In situatii normale avem de a face cu tipuri moderat interiorizate si moderat exteriorizate

Tipologia socio culturala a fost stabilita de catre psihologul german Spranger si confirmat ulterior de catre ps american Allpot. Aceasta tipologie ia drept criteriu atitudinea fata de valorile existente in ineriorul societatii al mediului socio cultural si in raport de valoarea si intensitatea acestei atitudini au fost stabilite urmatoare tipuri:

1) tipul teoretic la care dominanta este atitudine fata de descoperirea adevarului fata de obiectivitate si fata de rational. Reprezentatii acestui tip pretuiesc valorile intelectuale teoretice si sunt acaparati in activitatea lor de asimilarea si dezvoltarea acestor valori

2) tipul economic la care dominanta e atitudinea de pretuire a ceea ce este util, a bunurilor materiale si a afacerilor

3) tipul estetic la care dominanta e atitudinea indreptata spre armonie, experienta senzoriala nemijlocita, simetrie, ordin si frumos.

4) Tipul social se evidentiaza atitudinea deschisa si pozitiva fata de oameni, dragostea fata de acestia disponibilitatea de stabilire si intretinere a relatiior interpersonale pozitive, filantropice si disponibilitatea de a realiza si a obtine prietenie si altruismul

5) Tipul politic la care valoarea dominanta e puterea de unde deriva tendinta spre ascendenta si control asupra celorlalti, activitatile desfasurate fiind pretexte pt competitie, lupta, si posibile surse de obtinere a superioritatii

6) Tipul religios la care valorea dominanta o constituie unitatea cu divinitatea si se delimiteaza 2 subtipuri: - tipul mistic imanent care cauta unitatea cu divinitatea in experientele de viata in participarea la ele si tipul mistic transcedental care cauta unitatea cu divinitatea prin retragerea din viata cotidiana trecand la ascetism

Dpdv al C => eficienta si stabilitatea devin si realizeaza cu atat mai bine si mai favorabil cu cat interlocutorii apartin aceluiasi tip iar tema C face parte din trasatura care le este lor dominanta. Astfel se creeaza spatiile comunicationale particulare inchise in care relatiile stabiliesc intre interlocutori de acelasi tip sociocultural.

O tipologie psihologica specifica provine din directia neopsihanalizei gratie contributie lui karen hornei, foasta discipola a lui freud. Aceasta tipologie ia ca premiza dinamica starilor profunde inconstiente care se structureaza si se realizeza cu precadere in decursul micii copilarii. Aceasta dinamica se structureaza cu precadere in functie de caracterul relatiilor dintre parinti si copii. In functie de regimul de tratament pe care parintii il aplica copilului si starile emotionale pe care copilul le incearca in raport cu un anumit gen sau altul de regim, de tratament.

Hornei stabileste initial 3tipuri de pers:

1) complezent(dependet) care se caracaterizeaza prin orientarea spre relatie, spre afiliere prin sentiment de inferioritate si stima de sine scazuta. Acest tip de personalitate apare atunci cand regimul de tratare a copilul este represiv coecitiv

2) agresiv – orientat impotriva relatie, cu tentinta de dominara, cu nevoi de succes, recunoasere sociala, spirit competitiv si rezistenta scazuta la frustratii. Acest tip apare in cadrul unor regimuri contradictorii cand un parinte zice una iar altul zice alta

3) detasat – se caract prin detasare afectiva in relatie, neimplicare prin trebuinta de autorealizare. Prin tentindta spre izolare si resitenta la schimbari. Acest tip se structureaza in cauzl in care copilul este tratat cu indiferenta. Cand este neglijat sau desconsiderat.

Ulterior aceste 3tipuri au fost convertite in altele, cu alte denumiri:

1) tipul orientat spre oameni, manifesta dorinta spre comunica, de a veni in intampinarea celor din jur, tip sociabil, intergrabil

2) tipul orientat impotriva oamenilor, are tendinta de a riposta, domina si tentinda distructiva3) tipul orientat spre fuga de oameni, intoare spatele, doreste sa evite contactele