Fisa psihopedagogica a elevului

Fisa de caracterizare psihopedagogica este rezultatul gruparii si sistematizarii datelor in legatura cu elevul, oferind o posibilitate evaluarii obiective a acestuia. Fisa psihopedagogica cuprinde informatii elementare referitoare la structura psihologica a elevului, precum si la conditiile sociale si situatia scolara a acestuia, avand ca rol principal cunoasterea particularitatilor psiho-individuale ale elevului. Asadar, este un instrument practic de cunoaştere psihologica, deosebit de folositor, pentru a urmări evoluţia , conduita elevului, în mod programat, în timp – fie pe o perioadă de un an în raport cu o disciplină de învăţământ sau pe alte segmente de timp, fie pentru un întreg ciclu şcolar, gimnaziu sau liceu.

Realizarea unei cunoasteri adecvate si profunde a elevului este esentiala in activitatea pedagogica, ea constituind baza de constructie si directionare a proceselor de formare individualizate. Astfel, fisa este un produs concentrat, capabil sa furnizeze informatii organizate asupra elevului, asupra factorilor care i-au determinat evolutia si, pe aceasta baza, sa dea orientare asupra perspectivelor sale de dezvoltare. Componenta centrala a fisei psihopedagogice o reprezinta caracterizarea psihologica a elevului, care prezinta structurile sale psihice dominante – particularitati ale psihomotricitatii, ale proceselor cognitive, afective si reglatorii, ale personalitatii. Fisa cuprinde, de asemenea, aspecte sociologice ale dezvoltarii elevului (mediul familial, scolar), aspecte psihosociale (particularitati psiho-comportamentale in grup, natura relatiilor cu colegii) si aspecte pedagogice (situatia scolara si sportiva).

Exista mai multe metode de investigatie prin care profesorii pot obtine informatiile necesare completarii acestei fise :

Una dintre metodele cele mai utile de cunoastere este observatia, atat spontana, intamplatoare, dar mai ales sistematica, organizata pe perioade mai lungi de timp. Observand atent modul de manifestare al fiecarui elev in diferitele activitati in care este implicat, profesorul va putea sesiza caracteristici legate de stilul de lucru, de disciplina, constiinciozitate, capacitate de autocontrol, de adaptare, perseverenta, initiativa, de temperament si aptitudini. De asemenea, caracteristicile integrarii sociale pot fi observate prin analiza comportamentului elevului in grup: care este rolul sau in grupurile de elevi si natura relatiilor cu ceilalti.

Convorbirea reprezinta metoda prin care profesorii pot avea acces la structurile psihologice, motivationale, mai profunde ale copiilor, care nu dispun de capacitatea de a se exprima intotdeauna foarte usor.

Comunicarea eficienta cu elevii asigura atat cunoasterea profunda a acestora, cat si posibilitatea influentarii si modelarii optime a dezvoltarii lor prin procesele instructiv-educative.

Informatiile asupra mediului familial pot fi obtinute si prin contactarea familiei elevului. Convorbirile cu parintii si cu alti membri ai familiei, observarea caracteristicilor familiei (componenta, atmosfera, coeziune, nivel cultural si economic) evidentiaza anumite aspecte ereditare, de mediu si educatie, care au o influenta deosebita asupra personalitatii copilului.

Evaluarea unor indicatori ai capacitatii psihomotrice a elevilor este deosebit de importanta, furnizand profesorilor informatii despre nivelul de dezvoltare psihologica si motrica a copilului si constituind baza educatiei motrice, esenta a pregatirii fizice, tehnice si tactice in sport. 

Datele referitoare la situatia scolara presupun studiul documentelor scolare (catalogul, caietul dirigintelui) si studiul produselor activitatii elevilor (lucrari, compuneri, diferite creatii literare, tehnice etc.). Acestea ofera informatii referitoare la interesele copiilor, preferintele pentru anumite domenii, aptitudinile lor, dar si informatii despre particularitatile proceselor intelectuale (inteligenta, memorie, imaginatie) si ale caracterului (raportarea la sarcina, constiinciozitate, perseverenta, initiativa).

Aprecierile privind structurile psihologice deosebit de complexe, dificil de evaluat prin metode subiective, precum observatia sau convorbirea, si anume nivelul inteligentei sau particularitatile senzorial-perceptive, necesita din partea studentului sau profesorului o pregatire psihologica avansata si utilizarea unor instrumente specializate. Apelul la un psiholog calificat (psiholog scolar) este necesar.