Anne Rice

Vremea Îngerului

Volumul - 1 Seria Cântecele Serafimului

Anne RiceAngel Time, 2009

© Editura, AnToate drepturile rezervate

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României:ţ

RICE, ANNE Cântecele serafimului / Anne Rice;

trad.: Iulia Arsintescu. - Bucureşti: Leda, 2011

ISBN 978-973-102-366-3

Vol. 1: Vremea îngerului. - 2011. -ISBN 978-973-102-367-0

Versiune ebook: 1.0

1

Lua i seama s nu dispre ui i pe vreunul din aceştia mici;ţ ă ţ ţ c v spun Eu vou c îngerii lor din ceruri pururea v dă ă ă ă ă fa a Tat lui Meu, care este în ceruri.ţ ă

- Evanghelia dup Matei, 18:10 (Versiunea Bartolomeuă Valeriu Anania)

Tot aşa, v-o spun Eu vou , bucurie se face înainteaă îngerilor lui Dumnezeu pentru un p c tos care seă ă poc ieşte.ă

- Evanghelia dup Luca, 15:10 (Versiunea Bartolomeuă Valeriu Anania)

C îngerilor S i le va porunci pentru tine ca s te p zească ă ă ă ă în toate c ile tale; pe mâini te vor în l a ca nu cumvaă ă ţ piciorul t u s iă ă ţ -l izbeşti de piatr . - Psalmul 90:11-12ă (Versiunea Bartolomeu Valeriu Anania)

2

3

CAPITOLUL UNU

Umbre de disperare

Semnele rele s-au ar tat înc de la început.ă ăÎntâi de toate, nu voiam s lucrez la Mission Inn. M-aş fiă

dus cu drag inim oriunde în ar , dar nu la Mission Inn. Şiă ă ţ ă înc în apartamentul nup ial, chiar în camera aceea,ă ţ camera mea. Ghinion pân peste cap, miă -am spus.Dar şeful meu, Justi iarul, nu avea cu niciun chip de undeţ

s ştie, atunci când miă -a încredin at treaba, c Mission Innţ ă era locul unde m duceam când nu voiam s fiu Luckyă ă Vulpoiul, când nu voiam s fiu asasinul lui.ăMission Inn era o parte din buc ica aceea mic de lumeăţ ă

unde nu m deghizam. Când mergeam acolo, eram pur şiă simplu eu, înalt de un metru nou zeci şi trei, blond şi tunsă scurt, cu ochi cenuşii - un om ca atâ ia al ii, care nuţ ţ seam n cu nimeni în mod special. Nici m car nu mă ă ă ă oboseam s port protez ca să ă ă-mi schimb vocea când mergeam acolo. Nici m car nuă -mi b team capul să ă-mi pun ochelarii, care îmi ascundeau identitatea oriunde altundeva, mai pu in la mine în apartament şi la mine în cartier.ţAcolo eram exact cine sunt, deşi eu sunt exact omul care

se deghizeaz atât de complicat atunci când execut ceeaă ă ce îi cere Justi iarul s execute.ţ ăAşa c Mission Inn era al meu, al unui “nimeni”, şi la felă

era şi apartamentul nup ial, numit apartamentul Amistad,ţ cel de sub cupol . Iar acum mi se ceruse să ă-l mânjesc sistematic. Nu pentru altcineva, ci pentru mine, desigur. N-aş fi f cut niciodat ceva menit s d uneze hoteluluiă ă ă ă Mission Inn.O cl dire uriaş , o construc ie fantezist din Riverside,ă ă ţ ă

California, Mission Inn reprezenta locul unde g seamă deseori refugiu şi se întindea extravagant şi acaparator pe

4

dou cvartale. Acolo puteam s m prefac, timp de o zi,ă ă ă dou , trei, c nu mai eram c utat de FBI, de Interpol sau deă ă ă c tre Justi iar, puteam s scap de mine şi de conă ţ ă ştiin aţ mea.Europa devenise de mult vreme nesigur pentru mine,ă ă

datorit securit ii crescute la toate punctele de control şi aă ăţ faptului c serviciile care reprezentau legea şi visau să ă pun mâna pe mine hot râser c eu eram autoă ă ă ă rul tuturor crimelor nerezolvate din dosarele lor.Dac îmi doream atmosfera atât de drag din Siena sauă ă

Assisi, din Viena ori Praga şi din toate acele locuri unde nu mai puteam merge, o c utam la Mission Inn.ăNu putea fi toate aceste oraşe, desigur. Dar îmi asigura un

paradis unic şi m trimitea înapoi în lumea mea steă ril cuă spiritul revigorat.Nu era singurul loc unde puteam s fiu nimeni, dar era celă

mai bun şi aici veneam cel mai des.Mission Inn nu se afla departe de “locuin a” mea, dac oţ ă

pot numi aşa. De obicei, m duceam acolo dintră -un impuls şi atunci când puteau să-mi dea apartamentul meu. Îmi pl ceau şi celelalte camere, în special Apartaă mentul Patronului, dar aveam r bdare şi aşteptam s stau înă ă Amistad. Iar uneori m c utau la unul dintre multele meleă ă telefoane mobile special ca s m anun e c apartaă ă ţ ă mentul poate fi al meu.Deseori r mâneam chiar şi o s pt mân la Mission Inn. Îmiă ă ă ă

luam cu mine l uta, uneori chiar cântam un pic. Şiă întotdeauna aveam un teanc de c r i de citit, de obicei c r iă ţ ă ţ de istorie, despre Evul Mediu sau epoca dinainte, despre Renaştere, despre Roma antic . Citeam ore în şir în apară -tamentul Amistad, sim induţ -m neobişnuit de în siguran .ă ţăDe la hotel m duceam în locuri speciale.ăDeseori, nedeghizat, conduceam pân la Costa Mesa, înă

apropiere, s ascult orchestra Pacific Symphony. Îmi pl ceaă ă contrastul, îmi pl cea s schimb arcadele de stuc şiă ă clopotele ruginite de la hotel cu minunea imens deă

5

plexiglas reprezentat de Segerstrom Concert Hali, cu încân-t toarea sa cafenea roşie de la etajul întâi.ăÎn spatele uriaşelor ferestre ondulate, restaurantul părea

s pluteasc în spa iu. Când mâneam acolo, sim eam că ă ţ ţ ă într-adev r pluteam prin spa iu şi prin timp, desprins deă ţ toate lucrurile urâte şi rele, miraculos de singur.Nu demult ascultasem în sala aceea de concerte Ritualul

prim veriiă de Stravinsky. Îmi pl cea. Îmi pl cea nebuă ă nia care zvâcnea în muzic . Îmi revenise în minte momentulă când am auzit-o prima oar , cu zece ani în urm - înă ă noaptea când îl cunoscusem pe Justi iar. M f cuse s mţ ă ă ă ă gândesc la via a mea, la tot ceea ce se întâmplase deţ atunci, cum alunecasem într-o lume în care aşteptam să sune telefonul, fapt care însemna, de fiecare dat , că ă cineva fusese însemnat şi trebuia s m duc dup el.ă ă ăNu ucideam niciodat femei, dar asta nu însemna c nu oă ă

f cusem înainte s devin vasalul, şerbul Justi iarului - sauă ă ţ cavalerul lui, în func ie de punctul de vedere al fiecţ ăruia. El m numea cavalerul lui. Eu m gândeam la munca mea înă ă termeni mai resping tori şi nimic nu reuşise, în timpulă acestor zece ani, s m familiarizeze cu ea.ă ăDeseori conduceam de la Mission Inn chiar pân laă

misiunea San Juan Capistrano, mai la sud şi mai aproape de coast , alt loc secret unde m sim eam necunoscut, uneoriă ă ţ chiar fericit.San Juan Capistrano chiar este o misiune. Nu şi Mission

Inn. Mission Inn este doar un omagiu adus arhitecturii şi moştenirii misiunilor. Dar San Juan Capistrano este un lucru veritabil.La Capistrano, hoin ream prin uriaşa gr din p trat , prină ă ă ă ă

chiliile deschise şi vizitam îngusta, întunecoasa capelă Serra - cea mai veche capel catolic din California.ă ăIubeam capela aceea. Îmi pl cea pentru c era singuraă ă

biseric de pe toat coasta unde se ştia c slujise binecuă ă ă -vântatul Junipero Serra, marele franciscan. Poate c maiă

6

slujise şi în alte biserici. De fapt, sigur o f cuse. Dar aceastaă era singura despre care se ştia cu siguran .ţăAm fost de câteva ori în nord ca s vizitez misiunea dină

Cârmei, s m uit la chilia micu pe care o recon- struiseră ă ţă ă acolo şi i-o atribuiser lui Junipero Serra şi s meditez laă ă simplitatea ei: un scaun, un pat îngust, o cruce pe perete. Tot ce-i trebuia unui sfânt.Mai exista şi San Juan Bautista, cu refectoriul şi muzeul ei -

şi toate celelalte misiuni atât de conştiincios restaurate.Când eram copil, am vrut pentru o vreme s m facă ă

c lug r, dominican, de fapt, iar misiunile dominicane şi celeă ă franciscane din California se amestecau în mintea mea, pentru c erau amândou ordine ale milosteniei. Leă ă respectam deopotriv şi o p rticic din mine înc maiă ă ă ă nutrea vechiul vis.Înc mai citeam c r i istorice despre dominicani şiă ă ţ

franciscani. Aveam o biografie veche a lui Toma D'Aquino p strat din vremea şcolii, plin de însemn ri f cute atunci.ă ă ă ă ă întotdeauna m-a liniştit s citesc istorie. S citesc istorieă ă însemna s m scufund în vremuri sfârşite în pace. La fel şiă ă misiunile. Reprezentau insule ale altor vremuri.Dar cel mai des vizitam capela lui Serra de la San Juan

Capistrano.Nu mergeam acolo ca să-mi amintesc devo iunea pe careţ

o nutrisem când eram copil. Aceasta disp ruse penă tru totdeauna. Voiam pur şi simplu s p şesc pe potecileă ă str b tute demult. Sau poate c doream pur şi simplu să ă ă ă calc pe p mânt sfânt, s m mişc prin locuri menite peleă ă ă -rinajului şi sfin eniei, pentru c acum nu mai puteam s mţ ă ă ă gândesc la aşa ceva.Îmi pl cea acoperişul cu bârne al capelei Serra şi peă re ii eiţ

întuneca i, picta i. M sim eam liniştit în penumţ ţ ă ţ bra din untru, unde str lucea doar aurul icoanei, doar conturulă ă auriu al altarului umplut cu statui şi cu sfin i.ţDesigur, icoana aurie, sau catapeteasma, cum i se spune

adesea, nu fusese aici în zilele timpurii ale franciscanilor.

7

Ap ruse mai târziu, în timpul restaur rii, îns mie bisericaă ă ă mi se p rea cât se poate de adev rat . Exista în ea Sfântaă ă ă împ rt şanie. Iar Sfanta împ rt şanie, indiă ă ă ă ferent de credin a mea, nu putea fi decât “adev rat ”.ţ ă ăCum aş putea explica?Îngenuncheam întotdeauna în semiîntuneric, pentru multă

vreme, şi întotdeauna aprindeam o lumânare înainte să plec, deşi n-aş putea s spun pentru cine sau pentru ce.ă Uneori şopteam: “în memoria ta, Jacob, şi a ta, Emily.” Dar nu era o rug ciune. Nu mai credeam în rug ciuni mai multă ă decât credeam în amintire.M închinam ritualurilor şi monumentelor, semnelor cuă

în eles. M închinam istoriei din c r i, din cl diri, din picturiţ ă ă ţ ă - şi în acelaşi timp credeam în pericol, şi credeam în uciderea unor oameni oriunde şi oricând îmi cerea st pânulă meu s o fac, st pân pe care în adâncul inimii mele îlă ă numeam simplu Justi iarul.ţUltima dac când m dusesem la misiune - acum maiă ă

pu in de o lun - petrecusem un timp neobişnuit de lungţ ă plimbându-m prin gr dina ei enorm .ă ă ăNu mai v zusem niciodat atâtea feluri de flori în acelaşiă ă

loc. Existau trandafiri moderni, cu form peră fect , şiă trandafiri din trecut, deschişi precum cameliile, existau viţă cu flori în form de trompet , rochi aă ă ţ -rândunicii, verbin şiă cele mai mari tufe de iasomie albastr pe care leă -am v zută în via a mea. Existau floareaţ -soarelui şi portocali şi margarete, şi te puteai plimba prin toat aceast bog ieă ă ăţ pe o mul ime de alei largi şi proasp t pavate.ţ ăAm mers cu r bdare printre chiliile ferecate, încântat deă

pere ii vechi înc rca i neuniform cu flori. Îmi pl cea sţ ă ţ ă ă privesc lumea stând sub arcade. Arcadele rotunjite erau semnul reprezentativ al misiunii şi erau reprezentative şi pentru Mission Inn.La Capistrano îmi pl cea în mod special faptul c plaă ă nul

misiunii copia un proiect monastic vechi, reprodus de m n stiri peste tot în lume, şi c Toma D'Aquino, sfântul peă ă ă

8

care-l veneram când eram copil, petrecuse probabil multe ore hoin rind printră -o gr din la fel de p trat , cu arcadeă ă ă ă rotunde, cu alei netede şi cu inevitabil la fel de multe flori.De-a lungul istoriei, c lug rii respectaser iar şi iar aceă ă ă laşi

plan, ca şi cum c r mizile însele şi mortarul să ă -ar fi putut în l a cumva în fa a r ului din lume şi iă ţ ţ ă -ar fi putut p straă oarecum în siguran , pe ei şi c r ile pe care le scriau.ţă ă ţSt tusem mult vreme în picioare lâng ruina uriaşeiă ă ă

biserici principale de la Capistrano.O distrusese un cutremur în 1812, iar în locul ei răm sese,ă

plin de gropi şi far acoperiş, un sanctuar însp iă ă mânt toră de mare de nişe goale. M uitasem la buc ile de c r miziă ăţ ă ă şi de ciment care rezistaser întâmpl tor ici şi colo ca şiă ă cum ar fi avut un în eles pentru mine, un fel de în eles ca alţ ţ Ritualului prim veriiă , ceva menit s aib deă ă -a face cu ruina propriei mele vie i.ţEram un om scuturat de un cutremur, un om paralizat de

disonan e. Asta ştiam. M gândeam mereu la asta,ţ ă încercam s m desprind de orice continuitate. Încercam să ă ă accept ceea ce p rea s fie soarta mea. Dar nuă ă -i uşor, dacă nu crezi în soart .ăLa ultima mea vizit , vorbisem cu Dumnezeu în capelaă

Serra şi îi spusesem cât de mult îl uram pentru c nu exist .ă ă I-am spus cât de otr vitoare era iluzia c el ar exista, ceă ă nedreptate le facea astfel muritorilor, mai ales copiilor, şi cât de mult îl detestam din cauza asta.Ştiu, ştiu, nu are sens ce spun. Am f cut o mul ime deă ţ

lucruri far sens. S fiu asasin şi doar atât nu are niciună ă sens. Probabil chiar din aceast cauz m învârteam înă ă ă aceste locuri, din ce în ce mai des, far s port vreunaă ă dintre numeroasele mele m şti.ăŞtiam c citeam c r i de istorie ca şi cum miă ă ţ -aş fi imaginat

c un Dumnezeu se amestecase în istorie nu numai o dată ă ca s ne salveze de noi înşine, dar nu creă deam deloc asta, iar mintea mea era plin de tot felul de poveşti despreă

9

epoci diverse şi numeroase personaje faimoase. De ce ar fi procedat altfel un ucigaş?Pentru c nimeni nu poate fi ucigaş în fiecare clip a vie iiă ă ţ

lui. Din când în când, mai r zbate câte o urm deă ă umanitate, câte un lic r de normalitate, indiferent cu ceă te-ai ocupa.Aşa c eu aveam c r ile mele de istorie şi vizitele în aceleă ă ţ

câteva locuri în stare s m transporte în timpurile despreă ă care citeam cu atâta entuziasm înc p ânat, um- plânduă ăţ -mi mintea cu poveşti cât s nu poat fi golit uşor şi s seă ă ă ă întrebe despre ea îns şi.ăDar trebuia să-i ar t lui Dumnezeu pumnul pentru lipsa deă

sens a tuturor acestor lucruri. Iar mie asta îmi facea bine. El nu exista cu adev rat, dar eu îl puteam crea în acest mod,ă înfuriindu-m , şi îmi pl ceau momentele de conversa ie cuă ă ţ acela care pe vremuri însemnase pentru mine atât de mult, iar acum îmi inspira doar mânie.Când ai fost crescut catolic, probabil c ritualurile î iă ţ

r mân toat via a. Tr ieşti întră ă ţ ă -un fel de teatru al min ii dinţ care nu po i ieşi. Toat via a por i în spate dou mii de ani,ţ ă ţ ţ ă pentru c ai crescut conştient c apar ii acelor ani.ă ă ţCei mai mul i americani consider c lumea a început înţ ă ă

ziua când s-au n scut ei, dar catolicii se duc înapoi pân laă ă Bethleem şi mai departe, iar evreii fac la fel, chiar şi cei mai pu in religioşi dintre ei, şi îşi aduc aminte Exoţ dul şi f g duielile lui Abraham dinainte de el. Niciodat nă ă ă -am putut s m uit la stelele nop ii sau la nisipul unei plaje fară ă ţ ă s m gândesc la promisiunile f cute de Dumă ă ă nezeu lui Abraham în leg tur cu neamul lui şi, indifeă ă rent ce am crezut s-au n-am crezut vreodat , Abraham r mâneă ă p rintele neamului c ruia înc îi apar in, far vreo vin sauă ă ă ţ ă ă vreun merit din partea mea.Am să- i înmul escţ ţ s mân aă ţ cât stelele din cer şi cât

nisipul de la malul m riiă .

10

Aşa c particip m în continuare la dramele din teatrulă ă min ii noastre, chiar şi atunci când nu mai credem în publicţ sau în regizorul piesei.Am râs gândind aşa ceva, în timp ce meditam în capela

Serra, am râs tare ca un nebun în timp ce îngenuncheam acolo, bolborosind în penumbra dulce şi cl tinând din cap.ăCeea ce m înfuriase la ultima vizit era faptul c treă ă ă -

cuser zece ani de când lucram pentru Justi iar.ă ţEl îşi amintise aniversarea, vorbise pentru prima oară

despre o aniversare şi m gratificase cu un dar uriaş înă bani, virat deja în contul din Elve ia, prin care îmi primeamţ banii de cele mai multe ori.Cu o sear înainte, îmi spusese la telefon:ă- Dac teă -aş cunoaşte mai bine, Lucky, iţ -aş da ceva mai

mult decât nişte bani reci. Dar tot ce ştiu este c mai cân iă ţ la l ut , şi c atunci când erai copil cântai mereu. Miă ă ă -ai povestit despre asta. Dac nu iă ţ -ar fi pl cut atât de multă l uta, probabil c nici nu neă ă -am fi întâlnit vreodat . I i daiă ţ seama cât de mult timp a trecut de când ne cunoaştem? Mereu sper c vei trece peă -aici şi vei avea cu tine şi l uta.ă Când ai s-o faci, am s te rog s cân i pentru mine, Lucky.ă ă ţ La naiba, Lucky, nici m car nu ştiu unde locuieşti!ăEra un subiect pe care îl aducea în discu ie mereu - faptulţ

c nu ştia unde locuiesc; cred c se temea, în adână ă cul sufletului s u, c nu aveam încredere în el, c munca meaă ă ă rodea treptat dragostea pe care i-o purtam.Dar aveam încredere în el. Şi îl iubeam. Nu iubeam pe

nimeni altcineva pe lume, doar pe el. Numai c nu voiam să ă ştie nimeni unde locuiesc.Nic ieri nu m sim eam acas şi schimbam des locuă ă ţ ă in a.ţ

Nu luam nimic cu mine din cas în cas , doar l uta şi toateă ă ă c r ile. Şi, desigur, câteva haine.ă ţÎn epoca aceasta, a internetului şi a telefoanelor mobile,

era atât de uşor s fii de neg sit. Şi atât de uşor să ă ă întâmpini pe cineva cu o voce pl cut , întră ă -o perfect linişteă electronic .ă

11

- Po i s dai de mine oricând, zi şi noapte. Trebuia sţ ă ă-i aduc aminte mereu. Nu are importan unde locuţă iesc. Nu conteaz nici pentru mine, aşa c de ce ar conta pentruă ă tine? Şi, cândva, s-ar putea să- i trimit o înregisţ trare cu mine cântând la l ut . înc m mai pricep, vei fi surprins.ă ă ă ăChicotise. Îi convenea, atâta vreme cât r spundeam laă

telefon.- Te-am dezam git vreodat ? lă ă -am întrebat.- Nu, şi nici eu nu te voi dezam gi, miă -a r spuns. Dar miă -ar

pl cea s te pot vedea mai des. La naiba, ai putea fi la Parisă ă chiar acum, sau la Amsterdam.- Nu sunt, i-am r spuns. Ştii bine. Punctele de conă trol sunt

prea fierbin i. Sunt în Statele Unite înc de la acel 11ţ ă septembrie. Sunt mai aproape decât crezi şi am s trec să ă te v d curând, dar nu chiar acum, şi poate chiar vom ieşi să ă cin m în oraş. Vom sta şi noi întră -un restaurant, ca oamenii. Dar zilele astea nu vreau s ne întâlnim. Vreau s fiuă ă singur.Nu primisem nicio misiune la aniversare, aşa c am putută

r mâne la Mission Inn şi s plec cu maşina la San Juană ă Capistrano a doua zi de diminea .ţăNu era deloc nevoie să-i spun c aveam un apartament înă

Beverly Hills, într-un loc liniştit şi plin de vegeta ie, pentruţ c anul viitor puteam fi în Palm Springs sau în deşert. Şi nuă era nevoie nici să-i spun c nu trebuia s m deghizez înă ă ă acest apartament, sau chiar în cartier, aflat la doar o oră distan de Mission Inn.ţăÎnainte, nu ieşeam niciodat far s m deghizez cât deă ă ă ă

cât, şi mi-am dat seama de schimbare cu o linişte rece. Uneori m întrebam dac mă ă -ar l sa să ă-mi iau c r ile cuă ţ mine, în cazul în care aş fi ajuns vreodat la închisoare.ăHotelul Mission Inn din Riverside, California, reprezenta

singura constant din via a mea. Eram în stare s traverseză ţ ă ara cu avionul numai ca s dau apoi o fug la Riverside.ţ ă ă

Pentru c hotelul era locul unde voiam cu adev rat s mă ă ă ă aflu.

12

În seara aceea, Justi iarul continuase conversa ia.ţ ţ- Cu ani în urm , iă ţ -am cump rat toate înregistră ările cu

muzic de l ut f cute vreodat şi cel mai bun instrumentă ă ă ă ă din lume. Plus toate c r ile pe care i le doreai. La naiba,ă ţ ţ am scos unele chiar din biblioteca mea. Înc mai citeşti totă timpul, Lucky? Ştii c ar trebui s ai parte de mai multă ă ă şcoal , Lucky. Poate c ar fi trebuit s m ocup mai mult deă ă ă ă tine.- Şefule, î i faci griji degeaba. Am mai multe c r i acumţ ă ţ

decât mi-ar trebui vreodat . De dou ori pe lun las o cutieă ă ă plin pe la câte o bibliotec . M simt foarte bine aşa.ă ă ă- Dar ce-ai zice de un apartament de lux pe undeva,

Lucky? Sau de nişte c r i rare? Trebuie s fie ceva ce să ţ ă ă- iţ pot d rui, în afar de bani. Un ă ă penthouse ar fi frumos şi sigur. Cu cât stai mai sus, cu atât eşti mai în siguran .ţă- Sigur şi în cer? l-am întrebat. De fapt, apartamentul meu

din Beverly Hills chiar era un penthouse, numai c toată ă cl direa avea doar cinci etaje. Exist doar dou moduri înă ă ă care po i ieşi dintrţ -un penthouse, şefu', i-am spus. Iar eu nu vreau s fiu b gat la cutie. Nu, mul umesc.ă ă ţM sim eam îns destul de sigur în apartamentul meu deă ţ ă

la ultimul etaj din Beverly Hills, cu pere ii tapeta i cu c r iţ ţ ă ţ din toate timpurile de dinaintea secolului XX.Ştiam de mult vreme de ceă -mi pl cea istoria. Pentru că ă

istoricii fac totul s sune atât de coerent, de plin de sens,ă de complet. Iau un secol întreg şi îi impun un în eles, oţ personalitate, un destin - ceea ce este, bineîn eles, oţ minciun .ăDar m mângâia, în singur tatea mea, s citesc astfel deă ă ă

scrieri, s m gândesc c secolul al XIV-lea fusese “oă ă ă oglind îndep rtat ”, ca s parafrazez un titlu faimos, să ă ă ă ă cred c am putea înv a din epoci întregi ca şi cum ar fiă ăţ avut continuitate special pentru noi.Era bine s citesc în apartamentul meu. Era bine s citescă ă

la Mission Inn.

13

Îmi pl cea apartamentul meu din mai multe motive, îmiă pl cea s m plimb, simplu şi nedeghizat, prin cartieă ă ă rul liniştit şi t cut şi s m opresc la hotelul Four Seasonsă ă ă pentru micul dejun sau pentru prânz.Au fost d i când măţ -am cazat la Four Seasons numai ca să

fiu într-un loc complet diferit, aveam şi acolo un apartament favorit cu o mas lung din granit şi un pian mare, negru.ă ă Îmi venea s cânt la pian în apartamentul acela, şi uneoriă chiar cântam din gur , cu fantoma vocii pe care oă avusesem cândva.Cu ani în urm , crezusem c voi cânta toat via a mea.ă ă ă ţ

Muzica fusese cea care îmi ucisese dorin a de a fi c lug rţ ă ă dominican - muzica şi probabil faptul c , pe m sur ceă ă ă creşteam, voiam s fiu cu fete şi voiam s fiu un om deă ă lume. Dar muzica şi farmecul absolut al l utei îmiă r v şiser cel mai mult sufletul de doisprezece ani. Cred că ă ă ă m sim eam superior oric rei trupe de garaj formate deă ţ ă puştani atunci, când cântam la minunata l ut .ă ăL sasem, îns , în urm toate aceste lucruri, le l sasem înă ă ă ă

urm de zece ani - l uta era acum doar o amintire - şi iată ă ă c sosise aniversarea, iar eu nuă -i spuneam Justi iaţ rului adresa.- Ce-aş putea să- i dau? îşi pleda el cauza în continuare.ţ

Ştii, acum câteva zile am ajuns, absolut din întâmplare, într-un magazin de c r i rare. Bântuiam prin Manhattan. Ştiiă ţ cum bântui eu. Şi am v zut o minunat carte meă ă dieval .ă- Şefule, iţ -am r spuns deja, nu vreau nimic, am spus. Şiă

am închis telefonul.În ziua urm toare, dup telefon, iă ă -am vorbit despre asta

non-existentului Dumnezeu în capela Serra, la lumina roşie a candelei de la icoan , povestinduă -i ce monstru devenisem, un soldat f r r zboi, un lunetist precis f r oă ă ă ă ă cauz precis , un cânt re care nu cânt niciodat . Ca şiă ă ă ţ ă ă cum lui Dumnezeu i-ar fi p sat.ăPe urm am aprins o lumânare.ă

14

- Pentru nimicnicie, am spus, c ci asta devenise via aă ţ mea. Iat o lumânare... pentru mine.ăCred c aşa ceva am rostit. Nu sunt sigur. Ştiu c amă ă

vorbit mult prea tare, pentru c lumea să -a întors şi s-a uitat la mine. Iar asta m-a surprins, pentru c lumea rareori mă ă bag în seam .ă ăPân şi deghiz rile mele încearc s m fac anonim şiă ă ă ă ă ă

neînsemnat.M deghizez cu oarecare consecven , deşi m îndoiesc că ţă ă ă

şi-a dat seama cineva. P r negru unsuros, ochelariă întuneca i, o şapc de baseball, o geac de piele ca deţ ă ă pilot, un picior tras, dar niciodat acelaşi.ăAjunge atât ca s devin un om pe care nuă -l vede nimeni,

înainte s m duc acolo ca mine însumi, am folosit trei sauă ă patru deghiz ri şi la recep ia de la Mission Inn, preă ţ cum şi trei sau patru nume diferite. A mers de minune. Când adev ratul Lucky Vulpoiul să -a prezentat sub numele de Tommy Crane, nimeni n-a dat cel mai mic semn c lă -ar recunoaşte. M pricepeam prea bine s m deghizez.ă ă ă Pentru agen ii care m vânau, eram un ţ ă modus operandi, nu un om cu chip.La acea ultim vizit , am ieşit din capela Serra furios şiă ă

confuz, sim induţ -m mizerabil, şi mă -am mai uşurat doar petrecându-mi ziua în pitorescul or şel San Juan Capistranoă şi cump rând o statuet a Fecioarei din magazinul deă ă suveniruri al misiunii, înainte s se închid .ă ăNu era o statuet obişnuit . Era o figurin cu Iisus copil,ă ă ă

f cut nu doar din ipsos, ci şi din pânz îmbibat cu ipsos.ă ă ă ă P rea îmbr cat şi moale, deşi nu era. Era îmă ă ă br cat şiă ă dur . Şi înduioş toare. Micu ul Iisus avea o personalitateă ă ţ puternic , cum inea c pşorul înclinat întră ţ ă -o parte, iar Fecioara îns şi era doar un chip ca o lacrim , cu dou mâiniă ă ă ieşind din veşmântul elegant alb cu auriu. Dup momentulă respectiv, am aruncat cutia în maşin şi nu mă -am mai gândit la ea.

15

De fiecare dat când mergeam la Capistrano - şi ultimaă oar nu reprezentase o excep ie - ascultam slujba înă ţ bazilica nou , reconstruit în locul marii biserici transă ă -format în ruine în 1812.ăBazilica mare m impresiona foarte mult şi m linişă ă tea. Era

construit în stil roman şi, ca multe alte biserici romane,ă era plin de lumin . Arcade rotunde peste tot. Pere i picta iă ă ţ ţ superb.Pe peretele altarului exista alt catapeteasm de aur, unaă ă

care o facea pe cea din capela Serra s par m runt . Şiă ă ă ă aceasta era veche, adus de pe B trânul Continent, la felă ă ca şi cealalt , şi acoperea peretele pân la o în l ime moă ă ă ţ -numental . Te copleşea lucirea ei aurie.ăNu ştia nimeni, dar trimiteam bani bisericii din când în

când, deşi rareori sub acelaşi nume. Trimiteam banii prin poşt şi m distram inventând numele pentru semnă ă ătur .ă Banii ajungeau unde trebuie, asta era important.Patru sfin i îşi aveau nişele cuvenite în catapeteasţ m -ă

Sfântul Iosif, cu inevitabilul s u crin, marele Sfânt Franciscă din Assisi, binecuvântatul Juni'pero Serra, inând o micţ ă machet a misiunii în mâna stâng , şi un nouă ă -venit, după ştiin a mea, binecuvântatul Kateri Tekakwitha, un sfântţ indian.Dar în timpul slujbei m absorbea complet centrulă

altarului. Un Hristos crucificat lucios, cu mâinile şi picioarele acoperite de sânge, iar deasupra lui, chipul b rbos al luiă Dumnezeu Tat l, aflat sub razele aurii pornite dintră -un porumbel alb. Ansamblul reprezenta Sfânta Treime - deşi probabil c un protestant nu şiă -ar fi dat seama - cu cele trei personaje prezentate literal.Dac te gândeşti c numai Iisus să ă -a transformat în om ca

s ne salveze, atunci figura lui Dumnezeu Tat l şi Sfan ulă ă ţ Duh în chip de porumbel te pot descump ni şi tulbura. Dară Fiul lui Dumnezeu, singurul, avea trup.Indiferent de interpret ri, ansamblul m minuna şi mă ă ă

bucura. Nu-mi p sa dac fusese reprezentat literal sauă ă

16

sofisticat, mistic sau profan. Era splendid, str lucitor şi mă ă liniştea să-l v d, chiar şi atunci când clocoteam de ur . Mă ă ă alina faptul c al i oameni în jurul meu îl venerau, c eramă ţ ă într-un loc sacru sau într-un loc unde lumea vine ca s fie înă prezen a sacrului. Nu ştiu. Reuşeam sţ ă-mi scot din minte toate acuza iile pe care mi le aduceam şi s m uit pur şiţ ă ă simplu la ceea ce se afla în fa a mea, exact la fel cum facţ când duc la îndeplinire o treab şi m preă ă g tesc s curm oă ă via .ţăCând ridicam privirea din stran c tre acest crucifix, eraă ă

ca şi cum aş fi dat peste un prieten pe care înc mai eramă furios şi i-aş fi spus: “Iată-te din nou, s ştii c înc suntă ă ă mânios pe tine!”În partea de jos a muribundului Iisus, se afla preasfânta lui

mam , sub înf işarea Fecioarei din Guadalupe, pe care amă ăţ admirat-o întotdeauna.La ultima mea vizit , petrecusem ore în şir uitânduă -m laă

acest perete aurit.Nu era vorba despre credin . Era vorba despre art . Artaţă ă

uitat a credin ei, arta interzis a credin ei. Era excesiv, eraă ţ ă ţ flagrant şi oarecum liniştitor, chiar dac spuneam înă continuare: “Nu cred în tine, n-am să- i iert niciodat c nuţ ă ă eşti adev rat.”ăÎn acea ultim dat , dup slujb , am scos rozariul pe careă ă ă ă

îl port mereu cu mine de când eram copil, dar nu ca să meditez la acele mistere vechi, care nu mai înseamn nimică pentru mine. M-am pierdut pur şi simplu într-o incanta ie:ţ Bucură-te, M rieă , cea plină de har, de parcă aş crede că exişti. Roagă-te pentru noi, acum, acum şi-n clipa mor iiţ noastre, amin, oare eşti vreodată acolo?Dup cum v da i seama, cu siguran nu sunt singurulă ă ţ ţă

asasin pl tit de pe aceast planet care se duce la slujb .ă ă ă ă Dar eram unul dintr-o minoritate redus care chiar o ascultaă cu aten ie, murmurând r spunsurile şi uneori chiar cântândţ ă imnurile. Uneori m duceam chiar şi la împ rt şanie,ă ă ă îmbibat în p cat de moarte şi sfid tor, îngenuncheam peă ă

17

urm cu capul plecat şi m gândeam: ă ă Acesta este iadul. Acesta este iadul. Şi iadul va fi mai r uă decât atât.Au existat întotdeauna criminali, mai mari sau mai mici,

care s-au dus la slujb cu familiile şi au condus eveă nimente sfinte. Nu trebuie s v povestesc eu despre capul mafiotă ă f cut celebru de un film, care se duce la prima comuniune aă fiicei sale. Oare nu procedeaz to i la fel?ă ţEu nu aveam familie. Nu aveam pe nimeni. Nu eram

nimeni. M duceam la slujb pentru mine însumi, care eramă ă nimeni. În dosarele de la FBI şi de la Interpol se spune despre mine: este nimeni. Nu ştie nimeni cum arat , deă unde vine sau unde îşi va face apari ia data viitoare. Nuţ ştiau nici m car dac lucram pentru un singur om.ă ăCum am mai spus, pentru ei reprezentam un modus

operandi şi le luase ani ca să-l defineasc , studiind deghiă -z rile vagi surprinse incert de camere de supraveghere,ă nimic definibil în cuvinte precise. De multe ori descriau loviturile mele f r s în eleag mai nimic din ceea ce seă ă ă ţ ă petrecuse cu adev rat. Dar în aceast privin nu se înşeă ă ţă -laser : eram nimeni.ăŞi lucram pentru un singur om, pentru şeful meu, cel pe

care în adâncul sufletului meu îl numeam Justi iarul. Nuţ -mi trecuse nicio clip prin cap s lucrez pentru altciă ă neva. Şi nimeni altcineva nu-mi încredin ase vreo misiune, nici nu arţ fi avut cum.Probabil c Justi iarul era Dumnezeu Tat l cel b rbos dină ţ ă ă

altar, iar eu, fiul s u însângerat. Sfântul Duh era spiritulă care ne lega împreun , pentru c eram lega i, cuă ă ţ certitudine, iar eu nu m gândisem s trec peste porună ă cile Justi iarului.ţEste o blasfemie. Şi ce dac ?ăCum aflasem despre aceste lucruri aflate în dosarele

poli iei şi ale agen iilor? Iubitul meu şef avusese întotdeaţ ţ -una rela iile lui, şi chicoteam împreun la telefon despreţ ă informa iile furnizate pe aceste canale.ţ

18

El ştia cum ar t. În noaptea când neă -am întâlnit, acum zece ani, fusesem eu însumi. Dar faptul c ani în şir nu maiă d duse ochii cu mine îl descump nea.ă ăÎns m g sea întotdeauna când m suna, iar dac mă ă ă ă ă ă

descotoroseam de telefoane, îl c utam eu să ă-i spun noile numere. M ajutase la început s fac rost de acte false, deă ă paşapoarte, carnete de conducere şi aşa mai departe. Dar de mult vreme ştiam cum să ă-mi procur singur ce-mi trebuia şi cum să-i p c lesc pe furnizori.ă ăJusti iarul ştia cţ ă-i sunt loial. Nu trecea o s pt mân fară ă ă ă

să-l sun, fie c el îmi telefona sau nu. Uneori sim eam bruscă ţ cum mi se taie r suflarea când îi auzeam vocea, numaiă pentru c mai era acolo, pentru c soarta nuă ă -l luase de lâng mine. La urma urmei, când un singur om reprezintă ă toat via a ta, cariera, aştept rile, ei bine, chiar ajungi să ţ ă ă- iţ fie fric s nuă ă -l pierzi.- Lucky, aş vrea s stau la taclale cu tine, spunea elă

uneori. Ştii, cum st team în primii doi ani. Vreau s ştiuă ă povestea ta.Râdeam cât mai încetişor cu putin .ţă- Îmi place cum î i sun vocea, şefu', îi spuneam.ţ ă- Lucky, m-a întrebat el odat , m car tu î i ştii povestea?ă ă ţAsta chiar m-a f cut s râd, dar nu de el, ci de tot.ă ă- Ştii, şefu', i-am spus de mai multe ori, mi-ar pl cea şi mieă

să- i pun nişte întreb ri, de exemplu cine eşti cu adev rat şiţ ă ă pentru cine lucrezi. Dar nu te întreb, nu-i aşa?- Ai fi surprins s afli, r spunsese el. iă ă Ţ -am mai spus nu o

dat , puştiule, c lucrezi pentru b ie ii buni.ă ă ă ţŞi aşa am l sată -o.B ie iiă ţ buni. Adic o gaşc de tipi buni sau o organiă ă za ieţ

bun ? Cum aş fi putut afla? Şi ce mai conta, dac atâtaă ă timp cât executam întocmai ce-mi cerea, eu nu aveam cum s fiu bun?ăDar puteam visa, din când în când, c şeful era de parteaă

bun a lucrurilor, legitimat cumva de guvern, cur at, ceeaă ăţ ce m-ar fi f cut un fel de infanterist, mă -ar fi justificat.

19

De asta reuşeam să-l numesc Justi iarul şi sţ ă-mi spun: La urma urmei, poate-i de la FBI, sau poate că- i agent Interpol şi lucrează în această arţ ă. Poate că facem ceva folositor. Dar nu credeam cu adev rat. Ucideam. Cu asta mă ă ocupam. Nu aveam vreun motiv, era o meserie. Omoram oameni. Ii omoram far avertisment şi far vreo explica ie.ă ă ţ Poate c Justi iarul primea vreuna din partea b ie ilor buni,ă ţ ă ţ dar la mine cu siguran nu ajungea.ţă- Nu te temi de mine, nu-i aşa, şefu'? l-am întrebat odat .ă

C sunt cam întră -o doag şi întră -o zi am s te vând, sau amă s vin dup tine. Pentru c nu trebuie să ă ă ă- i fie fric de mine,ţ ă şefu'. Sunt ultimul om de pe lumea asta care s-ar atinge de vreun fir din p rul t u.ă ă- Nu m tem de tine, b iete, nu, miă ă -a r spuns. Dar îmi facă

griji pentru tine. Îmi fac griji, pentru c erai doar un puştiă când te-am luat. M întreb... cum reuşeşti s dormiă ă noaptea. Eşti cel mai bun om al meu şi uneori pur şi simplu mi se pare prea uşor s te sun şi tu să ă-mi r să punzi întotdeauna, şi lucrurile s mearg perfect, iar eu să ă ă trebuiasc s rostesc atât de pu ine cuvinte.ă ă ţ- î i place s vorbeşti, şefu', aşaţ ă -i? Este una dintre

caracteristicile tale. Mie, nu. Dar să- i spun ceva. Nuţ -i uşor. Este palpitant, dar nu-i niciodat uşor. Şi uneori mi se taieă respira ia.ţNu-mi aduc aminte ce-a mai avut de spus dup această ă

mic m rturisire, doar c a mai vorbit mult vreme, ad uă ă ă ă ă -gând, printre altele, c îi întâlnea periodic pe to i ceilal iă ţ ţ care lucrau pentru el. îi vedea, îi cunoştea, îi vizita.- Nu se va întâmpla la fel şi cu mine, şefu', l-am asigurat.

Ce auzi la telefon este tot ce ai.Iar acum trebuia s duc la îndeplinire o treab la Missionă ă

Inn.Telefonul m trezise noaptea trecut în apartamentul meuă ă

din Beverly Hills. Şi îl uram.

20

21

CAPITOLUL DOI

Despre dragoste şi devotament

Cum am mai spus, la hotelul din Riverside numit Mission Inn nu a existat niciodat o misiune adev rat , precum ceaă ă ă de la San Juan Capistrano.Hotelul reprezenta visul unui om, uriaş, plin de grădini şi

de pergole, de chilii în stilul misiunilor, cu o capel pentruă c s torii plin de o multitudine de elemente gotice, inclusivă ă ă uşi grele din lemn în arcade, statui ale Sfântului Francisc în nişe, chiar şi clopotni e, plus cel mai vechi clopot cunoscutţ de creştin tate. Reprezenta un congloă merat de elemente care sugera toate misiunile, de la un cap t la cel lalt ală ă Californiei. Însemna un tribut adus lor şi lumea considera uneori hotelul mai ame itor şi chiar mai miraculos decâtţ adev ratele misiuni. Mission Inn era inepuizabil de plin deă via , de cald şi îmbietor, r suna de voci vesele, de voieţă ă bun şi de râsete.ăLa început fusese un labirint, b nuiesc, dar noii proă prietari

îl organizaser şi acum avea tot ceea ceă -i trebuie unui hotel de elit .ăÎns tot te mai puteai r t ci cu uşurin în el, colin-ă ă ă ţă

dându-i numeroasele pridvoare, urcând şi coborând ne-num rate sc ri, trecând din patio în patio, sau pur şi simpluă ă încercând să- i g seşti camera.ţ ăOamenii creeaz asemenea ansambluri extravagante deă

locuit pentru c au viziune, dragoste de frumos, speă ran e şiţ visuri.La începutul serii, Mission Inn era însufle it de oameniţ

ferici i, de mirese care se fotografiau la balcoane, de familiiţ colindând vesele terasele, de restaurante luminate şi însu-fle ite de petreceri, de piane cântând, de triluri de voci,ţ poate chiar şi de câte un concert în salonul de muzic . Eraă

22

molipsitor de festiv, m acapara şi, pentru o scurt vreme,ă ă m liniştea.ăÎmp rt şeam dragostea de frumos a proprietarilor loă ă cului,

precum şi dragostea pentru exces, dragostea şi viziunea care apropiau extremele de divinitate.Dar eu nu aveam planuri şi nici visuri. Eu eram strict un

mesager, întruparea unui scop, du-te şi fâ asta, nu eram om.Îns eu, cel far cas , cel far nume, cel far visuri, mă ă ă ă ă ă

întorceam iar şi iar la Mission Inn.Probabil îmi pl cea pentru c era rococo şi far sens. Nuă ă ă

numai c reprezenta un tribut adus tuturor miă siunilor din California, dar d duse tonul arhitectural şi pentru o parteă din oraş. Existau clopote pe felinarele de pe str zile dină jurul hotelului. Existau cl diri publice ridicate în acelaşi stilă al misiunilor. Îmi pl cea cum crease continuitate în modă conştient. Era în întregime inventat, la fel cum şi eu eram inventat. Era un amestec de lucruri, la fel cum şi eu eram un amestec, cu numele accidental de Lucky Vulpoiul.M sim eam întotdeauna bine când p şeam pe sub arcadaă ţ ă

intr rii, numit campanarioă ă 1, datorit nenumă ăra ilorţ clopo ei. Îmi pl ceau ferigile uriaşe şi palmierii înal i, cuţ ă ţ trunchiurile sub iri înf şurate cu lumini e scliţ ă ţ pitoare. Îmi pl ceau straturile cu petunii str lucitoare care str juiauă ă ă peretele din fa .ţăDe fiecare dat când veneam aici, petreceam mult vremeă ă

în înc perile publice. Str b team adesea uriaşul holă ă ă scufundat în penumbr , ca s vizitez statuia de marmură ă ă alb reprezentând un b iat roman care îşi scoate un ghimă ă -pe din picior. Interiorul întunecos m liniştea. Îmi pl ceauă ă râsetele şi veselia familiilor. M aşezam întră -unui din foto-liile mari şi confortabile, respiram praful şi m uitam laă oameni. Îmi pl cea aerul de prietenie molipsitoare a locului.ăN-am ezitat niciodat s m aventurez pentru prânz înă ă ă

restaurantul de la Mission Inn. Terasa era minunat , cuă

1 Nume dat pereţilor cu mai multe clopote, în misiunile catolice din California.

23

ziduri scunde şi compartimente rotunde pe mai multe niveluri, iar eu îmi puneam în bra e un num r din ţ ă New York Times, ca s citesc cât timp mâneam sub una dină nenum ratele umbrele roşii.ăNici interiorul restaurantului nu se dovedea mai pu inţ

ispititor, cu pere ii joşi acoperi i de lespezi de un albastruţ ţ str lucitor, cu arcadele bej de deasupra pictate artistic cuă vi r sucit . Tavanul casetat era pictat ca un cer albastru,ţă ă ă cu nori şi chiar cu p s rele. Uşile rotunjite din interior, cuă ă mul i montan i, erau lambrisate cu oglinzi, iar uşileţ ţ asem n toare care d deau spre teras aduceau în untruă ă ă ă ă str lucirea soarelui. Sporov iala pl cut a celorlal i seă ă ă ă ţ auzea ca apa gâlgâind dintr-o fântân .ăH l duiam pe coridoarele întunecate, pe modele difeă ă rite

de covor pr fuit.ăM opream în atrium în fa a capelei Sfântului Francisc,ă ţ

plimbându-mi ochii peste rama bogat ornat a uşii, oă reproducere turnat în beton a stilului Chur- rigueresque.ă Vederea inevitabil a unor preg tiri de nunt somptuoase şiă ă ă aparent eterne îmi umplea inima, m bucurau ospe eleă ţ aşternute pe mesele cu fe e albe, cu argint ria frecat , şiţ ă ă lumea entuziast care participa la ele.ăUrcam pe cea mai înalt verand şi m rezemam deă ă ă

balustrada verde de fier, uitându-m în jos la terasa resă -taurantului şi, peste ea, la imensul ceas Niirnberg. Deseori aşteptam clopotul ceasului s bat , la fiecare sfert de or .ă ă ă Voiam s v d figurinele mari din nişa de dedesubt cumă ă înainteaz încet.ăExist o rela ie puternic între mine şi ceasuri. Cândă ţ ă

omoram pe cineva, întotdeauna îi opream şi ceasul. C ci ceă altceva fac ceasurile, decât s m soare cât timp mai avemă ă s facem ceva cu noi înşine, s descoperim în ună ă ă trul nostru ceva ce nu ştiam c se g seşte acolo?ă ăCând omoram oameni, m gândeam deseori la fană toma

din Hamlet. M gândeam cât de trist i se lamenă teaz elă fiului:

24

M-am stins nespovedit, ne-mp rt şit...ă ă

Şi de p cateă -n pârg; la judecată

Trimis cu catastiful ne-ncheiat.2

M gândeam la astfel de lucruri de fiecare dat cândă ă meditam asupra vie ii şi a mor ii, ori a ceasurilor. Nu existaţ ţ niciun loc la Mission Inn - de la salonul de muzic sau celă chinezesc, pân la cel mai mic cotlon - de care s nu fiuă ă deplin îndr gostit.ăPoate că-l pre uiam datorit tuturor ceasurilor şi cloţ ă potelor

far vârst , sau pentru cât de meşteşugit fusese alc tuită ă ă din lucruri atât de diferite, care ar fi putut scoate din min i oţ persoan riguroas .ă ăÎn ce priveşte apartamentul Amistad, apartamentul

nup ial, îl alegeam pentru tavanul lui boltit, pictat cu unţ peisaj cenuşiu şi cu porumbei care se ridicau prin cea aţ fad spre cerul albastru, în a c rui parte superioar se aflaă ă ă o cupol octogonal din vitralii. Chiar şi arcada rotundă ă ă tipic era prezent în apartament - între sufragerie şiă ă dormitor, şi în forma uşii grele, duble, deschise spre verand . Cele trei ferestre înalte care înconjurau patul erauă şi ele în form de arcad .ă ăDormitorul avea un şemineu masiv din piatr cenuşie,ă

rece, gol şi negru pe din untru, dar far îndoial un cadruă ă ă minunat pentru nişte fl c ri imaginare. Iar eu amă ă imagina ie bogat . De aceea eram un ucigaş atât de bun.ţ ă M puteam gândi la multe feluri în care să ă-mi fac treaba şi apoi s dispar.ăDraperii grele acopereau cele trei ferestre pân în p mânt,ă ă

înconjurând patul antic cu baldachin. Avea un c p tâi înaltă ă din lemn întunecat sculptat adânc şi nişte stâlpi solizi la picioare. Patul m facea de fiecare dat s m gândesc laă ă ă ă New Orleans.

2 Fragment din Hamlet de William Shakespeare, traducere de Dan Duţescu.

25

New Orleans însemnase pe vremuri “acas ”, c miă ă nul b iatului din mine mort acolo. Iar acel b iat nuă ă -şi permisese niciodat luxul s doarm întră ă ă -un pat cu baldachin.Dar asta se întâmpla în altă arţ ă Şi-n plus, muierea a

murit.De când devenisem Lucky Vulpoiul, nu m mai întorsesemă

în New Orleans şi nici nu-mi imaginam c m voi întoarce,ă ă aşa c nu aveam s m culc vreodat în paturile str vechiă ă ă ă ă cu baldachin ale acelui oraş.În New Orleans z ceau îngropa i mor ii mei imporă ţ ţ tan i, nuţ

cei ucişi de mine pentru Justi iar.ţCând m gândeam la mor ii importan i, m gândeam laă ţ ţ ă

p rin ii mei, la fr iorul meu Jacob şi la surioara mea Emily,ă ţ ăţ to i îngropa i acolo, far ca eu s am cea mai mic ideeţ ţ ă ă ă unde anume s-ar fi putut afla.Îmi amintesc discu ii despre o parcel în vechiul cimitirţ ă

Sfântul Joseph de pe Washington Avenue, în cartierul r uă famat. Bunica era îngropat acolo. Dar eu nu fusesemă niciodat la mormânt, ca s miă ă -l pot aminti. Iar pe tata probabil c îl îngropaser chiar lâng închisoarea undeă ă ă fusese înjunghiat.Tata a fost un poli ist de doi bani, un so de doi bani şi unţ ţ

tat de doi bani. A fost ucis la dou luni dup ceă ă ă -şi începuse condamnarea pe via . Nu. Nu ştiam unde s g sesc unţă ă ă mormânt pe care s las nişte flori pentru oriă care dintre ei, iar dac aş fi putut duce florile, nă -ar fi fost la mormântul lui.Bun. V pute i imagina, aşadar, cum a fost când Justiă ţ iarulţ

m-a anun at c urm toarea mea misiune trebuia s seţ ă ă ă desf şoare la Mission Inn.ăSă-l omor pe cel desemnat însemna să-mi mânjesc

consolarea, locul unde m relaxam, locul meu de delir, loculă meu sigur. Locul unde sim eam New Orleansul inânduţ ţ -mă în bra e, poate numai pentru c hotelul era vechi, patinat,ţ ă lipsit de sens şi pitoresc în mod deliberat sau accidental.Îmi oferea mie pergolele lui acoperite cu vi , nenuţă -

m ratele ghivece toscane cu lev n ic , priboi şi portocali,ă ă ţ ă

26

porticurile sale lungi, pavate cu teracot roşie. Îmi ofereaă nesfârşitele balustrade de fier şi modelul lor cu cruci şi clopote. Îmi oferea numeroasele fântâni, statuetele cenuşii de îngeri de deasupra uşilor apartamentelor, chiar şi nişele goale din pere i sau fantezistele clopotni e. Îmi ofereaţ ţ contrafor ii portan i din jurul celor trei ferestre careţ ţ înconjurau camera aceea de sub cupol .ăŞi îmi oferea clopotele care sunau mereu aici. Îmi oferea la

fereastr vederea mun ilor din dep rtare, uneori acoperi iă ţ ă ţ de z pad str lucitoare.ă ă ăŞi îmi d dea restaurantul acela confortabil de întuă necos,

unde puteai primi cea mai bun mâncare din afara Newă Yorkului.Ei bine, ar fi putut fi vorba despre o lovitur la misiă unea

San Juan Capistrano - ar fi fost şi mai r u -, dar acela nuă reprezenta locul unde m întind adesea ca s dorm în pace.ă ăJusti iarul vorbea întotdeauna afectuos cu mine şiţ

presupun c acesta era felul lui de a vorbi. Îmi spuă sese:- Omul este elve ian, bancher, spal bani, este încurat cuţ ă

ruşii, nici nu- i vine s crezi în ce afaceri murdare suntţ ă implica i, şi trebuie lichidat în camera lui de hotel.ţIar aceasta era... camera mea.N-am l sat s se simt nimic.ă ă ăDar, far s scot un sunet, am înjurat şiă ă -am rostit o

rug ciune. ă Ajută-mă, Doamne. Nu în locul acela.Ca s o spun mai simplu, m n p dise o presim ireă ă ă ă ţ

proast , sim eam c voi c dea.ă ţ ă ăMi-a venit în minte cea mai stupid dintre rug ciuni, ceaă ă

care m înfurie cel mai r u de fiecare dat :ă ă ă

Înger, îngeraşul meu, Ce mi te-a dat Dumnezeu, Totdeauna fii cu mine Şi mă-nva s fac bine.ţă ă

Sim eam c m cuprinde sl biciunea, ascultânduţ ă ă ă -l pe Justi iar. Sim eam c voi muri. Nu conteaz . Transformţ ţ ă ă ă totul în durere, mi-am spus. Transform totul în presiune şiă î i va fi bine.ţ

27

La urma urmei, mi-am adus aminte, una dintre valorile mele supreme este credin a c lumea ar fi mai bun dacţ ă ă ă aş muri. Un lucru bun pentru to i cei pe care nu am apucatţ înc s îi distrug.ă ăCe anume face oameni de felul meu s continue zi de zi?ă

Ce spune Dostoievski despre asta cu vorbele Marelui Inchizitor? F ră ă o concep ieţ fermă despre rostul vie iiţ , omul n-ar consim iţ să tr iască ă mai departe.La naiba! Doar ştim cu to ii c Marele Inchizitor esteţ ă

nelegiuit şi se înşal .ăOamenii continu s tr iasc şi în circumstan eă ă ă ă ţ

insuportabile, eu o ştiam prea bine.- De data aceasta trebuie s par un atac de cord, a spusă ă

şeful. Nu transmitem niciun mesaj, doar îl elimin m. Aşa că ă las telefoanele şi laptopurile la locul lor. Las totul aşaă ă cum g seşti, asigură ă-te numai c tipul a murit. Sigur,ă femeia nu trebuie s te vad . Dac o elimini şi pe ea, î iă ă ă ţ distrugi acoperirea. Femeia este doar o târla scump .ă- Şi ce caut cu ea în apartamentul nup ial? am întrebat.ă ţ

Pentru c apartamentul Amistad era unul nup ial.ă ţ- Ea vrea s se m rite. A încercat la Vegas, nă ă -a reuşit,

acum îl preseaz s o fac în capela din locul acela n să ă ă ă -truşnic unde vin oamenii s se c s toreasc . Este un fel deă ă ă ă reper, locul sta. Nuă - i va fi greu sţ ă-i g seşti sau s g seştiă ă ă apartamentul nup ial. Este construit sub o cupol , îl po iţ ă ţ repera din strad , înainte de a intra s arunci o privire. Ştiiă ă tu ce ai de f cut.ăŞtii tu ce ai de f cută .Asta însemna o deghizare, o metod de apropiere, aleă -

gerea otr vii pentru sering , apoi dispari ia, în acelaşi fel înă ă ţ care îmi croisem drum în untru.ă- Uite ce ştiu deja, spuse şeful. B rbatul r mâne înă ă

apartament; femeia iese la cump r turi. Aşa să ă -a întâmplat la Vegas, cel pu in. Ea pleac în jur de zece diminea a,ţ ă ţ dup ce strig la el o or şi jum tate. Poate c ia prânzul.ă ă ă ă ă Poate c bea ceva, dar nu conta pe asta. Trebuie s intriă ă

28

imediat dup ce iese ea. El va avea dou calculatoare şiă ă poate înc dou telefoane mobile. Faci ce ai de f cut. Nuă ă ă uita. Atac de cord. Nu conteaz dac echipamentul seă ă opreşte.- Aş putea desc rca informa ia de pe telefoane şi de peă ţ

computere, am spus. M mândream cu priceperea mea şiă ştiam s adun orice fel de component decodabil . Această ă ă ă pricepere fusese cartea mea de intrare la Justi iar acumţ zece ani, plus o uluitoare lips de mil . Dar pe atunciă ă aveam optsprezece ani. Nu-mi d deam seama exact că ă eram absolut nemilos.Acum tr iam cu asta.ă- E prea uşor să-şi dea seama cineva, mi-a spus. Şi vor

în elege c a fost un asasinat la comand . Nuţ ă ă -mi pot permite. Lasă-le, Lucky. F cum iă ţ -am spus. Este vorba despre un bancher. Dac nuă -l tragi repede pe dreapta, odat se urc întră ă -un avion spre Zurich şi d m de belea.ăN-am spus nimic.Uneori transmiteam mesaje cu aceste lovituri, alteori

ap ream şi disp ream ca o pisic pe alee, iar acum aşa voiaă ă ă s fie.ăPoate c era o binecuvântare, mă -am gândit. Nu se va vorbi

despre o crim printre angaja ii singurului loc unde g seamă ţ ă alinare.El râse cu râsul lui obişnuit.- Ei? N-ai de gând s m întrebi?ă ăI-am dat r spunsul meu obişnuit:ă- Nu.Se referea la faptul c nuă -mi p sa de ce dorea să ă-l ucid pe

acest tip anume. Nu-mi p sa cine era b rbatul. Nu mă ă ă interesa s ştiu cum îl cheam .ă ăÎmi p sa numai c ă ă el îmi d duse o treab .ă ăDar el m presa de fiecare dat cu aceast întrebare, iară ă ă

eu îi r spundeam de fiecare dat c nu m intereseaz .ă ă ă ă ăRuşi, bancheri, sp l ri de bani - mereu acelaşi cadru, dară ă

nu un motiv. Era un joc pe care îl jucam din prima noapte

29

când îl întâlnisem, sau când îi fusesem vândut ori oferit, indiferent cum ar fi putut descrie cineva şirul acela complicat de evenimente.- Nu are g rzi de corp, nu are asisten i, miă ţ -a spus apoi.

Este singur. Dar chiar dac ar ap rea cineva, ştii s teă ă ă descurci. Ştii cum s procedezi.ă- Deja am început s m gândesc. Nuă ă - i face griji.ţA închis telefonul far să ă-şi ia “la revedere”.Îmi displ cea toat treaba. Sim eam c ceva e în neă ă ţ ă regul .ă

Nu râde i. Nu vreau s spun c la toate celelalte asasinateţ ă ă sim isem c totul este aşa cum trebuie. Spun doar c aiciţ ă ă era ceva periculos pentru echilibrul meu şi ca urmare ceva ce m putea doborî.ăDac nu reuşeam s fiu în stare s m mai întorc acolo şiă ă ă ă

s dorm în pace sub cupol ? De fapt, probabil c aşa urmaă ă ă s se întâmple. Tân rul cu ochi decolora i care uneoriă ă ţ aducea cu el o l ut nu avea s mai apar vreoă ă ă ă dat , oferindă bacşişuri de dou zeci de dolari şi zâmbind c lduros tuturor.ă ăPentru c o alt variant a aceluiaşi tân r, temeinică ă ă ă

deghizat, adusese moartea în inima întregului vis.Dintr-odat mi se p rea o nebunie c îndr znisem s fiuă ă ă ă ă

eu însumi acolo, c încercasem s cânt încetişor la l ută ă ă ă sub acel acoperiş boltit, c m întinsesem în pat ca s mă ă ă ă uit la baldachinul tapi at, cţ ă-mi pironisem privirea o or sauă mai mult la cupola cu cer albastru.Pân la urm , l uta îns şi era o leg tur cu b iatulă ă ă ă ă ă ă

disp rut din New Orleans, şi poate c vreun v r cu sufletă ă ă mare înc m mai c uta. Avusesem veri cu suflet mare şi îiă ă ă iubisem. Iar cânt re ii la l ut sunt rari.ă ţ ă ăPoate venise timpul s detonez bomba înainte s o facă ă ă

altcineva.Dar nu, nu fusese nicio greşeal .ăMeritase s cânt la l ut în înc perea aceea, s trec uşoră ă ă ă ă

degetele peste coarde şi s parcurg melodiile careă -mi pl ceau.ă

30

Cât lume ştie ce este aceea o l ut sau cum sun ea?ă ă ă ă Poate c au v zut l ute în picturile Renaşterii, dar nici nu leă ă ă trece prin cap c asemenea obiecte mai exist şi azi. Nuă ă -mi p sa. Îmi pl cea atât de mult s cânt în apartaă ă ă mentul Amistad, încât nu-mi p sa dac m auzeau sau m vedeauă ă ă ă chelnerii de la room service. Îmi pl cea enorm, la fel cumă Îmi pl cea s cânt la pianul negru de la hotelul Foură ă Seasons din Beverly Hills. Nu cred c am cântat vreo notă ă în propriul meu apartament. Nu ştiu de ce. M uitam laă l ut şi m gândeam la îngerii cu l ute de pe felicit rileă ă ă ă ă colorate de Cr ciun. M gândeam la îngerii ag a i deă ă ăţ ţ crengile pomului de Cr ciun.ăînger, îngeraşul meu...Cândva, la naiba, poate cu doar dou luni în urm , laă ă

Mission Inn, am compus o melodie pentru această rug ciune veche, foarte renascentist , foarte obsedant .ă ă ă Numai c eram singurul obsedat de ea.ăIar acum trebuia s m gândesc la o deghizare ca să ă ă-i

p c lesc pe nişte oameni care mă ă -au v zut nu doar o dat ,ă ă iar şeful spunea c treaba trebuie f cut acum. Cine ştie,ă ă ă poate c fata îl convingea s o ia de nevast chiar mâine.ă ă ă Mission Inn se pricepea la genul acesta de magie.Aveam un garaj în los angeles, asem n tor celui pe care îlă ă

p stram şi în New York: patru autoutilitare, una purtândă inscrip ia unei firme de instala ii, una a unei floţ ţ r rii, unaă vopsit în alb cu o lumin roşie deasupra, semă ă ănând unei ambulan e speciale, plus o camionet uzat , cu resturiţ ă ă ruginite în spate. Sunt maşini la fel de transparente pentru privitor ca faimosul avion invizibil al lui Wonder Woman. Un sedan oarecare, lovit şi zgâriat, atrage aten ia mai mult. Şiţ întotdeauna conduc doar pu in mai repede decât ar trebui,ţ cu fereastra coborât şi cu cotul gol scos pe geam, astfelă încât nu m bag în seam nimeni. Uneori fumez, doar atâtă ă ă cât s miros pu in.ă ţ

31

32

CAPITOLUL TREI

P cat de moarte si misteră

De data aceasta, am folosit maşina flor riei. Era cea maiă bun alegere, far îndoial , mai ales când vine vorbaă ă ă despre un hotel unde turişti şi oaspe i se amestec liber, seţ ă mişc liber, intr şi ies la întâmplare, şi unde nimeni nu teă ă întreab unde te duci sau dac ai cheia unei camere.ă ăCeea ce se potriveşte tuturor hotelurilor şi spitalelor este o

atitudine decis , o mişcare ferm . Cu siguran c seă ă ţă ă potrivea şi la Mission Inn.Nimeni nu bag în seam un brunet l os cu inscripă ă ăţ ia uneiţ

flor rii pe buzunarul c m şii sale verzi, cu o geant jegoasă ă ă ă ă de pânz pe un um r, care duce un buchet modest de criniă ă într-un vas de lut învelit în folie, şi nimănui nu-i pas că ă intr f când doar un semn scurt din cap portarilor, dacă ă ă aceştia catadicsesc să-şi ridice privirea. Ad uga i la perucă ţ ă o pereche de ochelari cu rame groase, care de obicei Îmi schimbau complet expresia. Iar proteza de pe cerul gurii mă facea s sâsâi impecabil.ăM nuşile pentru gr din rit pe care le purtam ascună ă ă deau

mult mai importantele m nuşi de cauciuc. Geanta de pânză ă de pe um r mirosea a turb . ineam ghiveciul cu crini ca şiă ă Ţ cum ar fi fost o pâine. P şeam şchiop tând uşor dină ă genunchiul stâng şi cl tinânduă -mi capul, ca de obicei, ceva ce să-şi poat aminti careva atunci când nuă -şi aminteşte nimic. Am aruncat o igar întrţ ă -unui dintre straturile de flori de pe aleea principal . Cineva putea s observe şi asta.ă ăAveam dou seringi ca să ă-mi fac treaba, dar nu era nevoie

decât de una. Aveam un pistol prins de glezn , subă pantalon, deşi gândul c aş putea să ă-l folosesc m îngroă zea şi, pentru orice eventualitate, aveam în reverul c m şiiă ă mele apretate, cu inscrip ia companiei, o lam lung şiţ ă ă

33

sub ire de plastic, destul de dur şi de ascu it cât s taieţ ă ţ ă ă gâtul cuiva sau să-i scoat ochii.ăLama de plastic era arma pe care o puteam folosi cel mai

uşor dac se iveau dificult i, dar nu a fost nevoieă ăţ niciodat . Sângele m îngrozea. M îngrozea cruzimea lui.ă ă ă Detest cruzimea sub orice form . Îmi place ca lucruă rile să fie perfecte. În dosare, m numesc Perfec ionistul, Omulă ţ Invizibil, Ho ul din Noapte.ţContam în întregime pe sering ca s duc sarcina la înă ă -

deplinire, desigur, pentru c efectul dorit era atacul deă cord.Era una dintre acele seringi care se vând la liber şi sunt

folosite de diabetici, cu un ac minuscul, pe care mul i niciţ nu l-ar fi sim it. Iar otrava con inea o mare cantitate din altţ ţ reactiv care se vinde la liber, menit să-l scufunde pe b rbată în com înainte ca otrava propriuă -zis să ă-i opreasc inima.ă Orice urm din amândou serurile disă ă p rea din organism înă mai pu in de o or . O autopsie nţ ă -ar fi descoperit nimic.Absolut toate combina iile chimice pe care le foloseamţ

erau din substan e vândute far re et în orice farmacie dinţ ă ţ ă ar . Este uluitor câte po i înv a despre otr vuri, când vreiţ ă ţ ăţ ă

cu adev rat s faci r u unor oameni şi nuă ă ă - i mai pas ce aiţ ă devenit ori dac iă ţ -a mai r mas vreo f râm de inim sauă ă ă ă vreun strop de suflet. Aveam cel pu in dou zeci de otr vuriţ ă ă la dispozi ie. Cump ram medicamente în cantit i mici dinţ ă ăţ farmaciile din suburbii. Uneori foloseam frunze de oleandru, iar oleandri cresc peste tot în California. Ştiam cum să folosesc otrava din ricin.Lucrurile au mers cum pl nuisem.ăAm ajuns la nou şi jum tate. P r negru, ochelari cu ramă ă ă ă

neagr , m nuşi murdare mirosind a tutun.ă ăAm luat liftul mic şi zgomotos pân la ultimul etaj îmă -

preun cu doi oameni care nici m car nu miă ă -au aruncat o privire, apoi am mers pe coridorul şerpuit pân am ieşită afar , am trecut prin gr din şi am ajuns la balustradaă ă ă

34

verde de deasupra cur ii. M-am rezemat de balustrad şiţ ă m-am uitat la ceas.Tot ce era aici îmi apar inea. La stânga era veranda lungţ ă

cu dale roşii, fântâna dreptunghiular , cu jeturile ei ca nişteă cupe, înc perea din cap t, masa şi scaunele din fier subă ă umbrela verde, chiar în fa a uşilor duble ale terasei.ţFir-ar! Cât de mult îmi pl cea s stau la soare, în brizaă ă

r coroas a Californiei, la masa aceea. M-am sim it puternică ă ţ ispitit s dau naibii misiunea, s m aşez la mas până ă ă ă ă când inima va înceta să-mi mai bat nebuneşte şi pe urmă ă pur şi simplu s plec, l sând în urm ghiveciul cu floriă ă ă pentru cine o fi vrut să-l îngrijeasc .ăM-am plimbat apatic în sus şi în jos pe verand , miă -am

f cut de lucru şi în rotond , în jurul sc rilor în spiral , ca şiă ă ă ă cum aş fi c utat o uş cu un num r anume, sau c scândă ă ă ă pur şi simplu gura la lucruri, ca oricine se plimb pe undevaă la întâmplare. Cine spune c un curier nu poate s se uite laă ă ce-i în jur?În cele din urm , doamna din apartamentul Amistad a ieşită

şi a trântit uşa. Geant mare, roşie, de lac şi pantofiă decupa i cu tocuri înalte, plini de paiete şi aur, fustţ ă mulat , mâneci suflecate, p r blond fâlfâind. Frumoas şiă ă ă costisitoare, f r îndoial .ă ă ăSe mişca repede, ca şi cum ar fi fost furioas , probabilă

chiar era. M-am apropiat mai mult de camer .ăPrin fereastra sufrageriei apartamentului, în spatele

perdelelor albe, am v zut conturul înce oşat al bancheă ţ rului, aplecat deasupra computerului de pe birou, f r s bage deă ă ă seam c m uit la el, probabil deja plictisit c turiştiiă ă ă ă tr geau cu ochiul prin perdele toat diminea a.ă ă ţVorbea la un telefon micu , cu un dispozitiv vârât înţ

ureche, şi în acelaşi timp b tea în taste.ăM-am apropiat de uşa dubl şi am b tut.ă ăL-a început n-a r spuns. Pe urm a venit furios la uş , aă ă ă

deschis-o cât se poate de larg, s-a uitat la mine şi a zis:- Ce vrei?

35

- Din partea conducerii, domnule, cu complimente, am spus, cu voce r guşit , proteza facânduă ă -m s pronună ă ţ cuvintele cu greutate. Am ridicat crinii. Erau crini frumoşi.Pe urm am trecut pe lâng el îndreptânduă ă -m spre baie,ă

murmurând ceva despre ap , c le trebuie ap , iar tipul,ă ă ă ridicând din umeri, s-a întors la birou.Baia, deschis , era goal .ă ăPutea fi cineva în compartimentul strâmt al toaletei, dar

m îndoiam, şi nu am auzit niciun sunet semniă ficativ.Ca s fiu sigur, am intrat acolo dup ap şi am dat druă ă ă mul

robinetului c zii.ăNu, nu era nimeni acolo.Uşa spre verand r m sese larg deschis .ă ă ă ăB rbatul vorbea la telefon şi lovea mereu tastaturaă

calculatorului. Puteam vedea pe ecran o cascad deă numere.P rea s vorbeasc german , dar nă ă ă ă -am în eles decât c îlţ ă

irita cineva şi c era sup rat pe lume în general.ă ăUneori, bancherii sunt cele mai uşoare inte, mţ -am gândit.

Cred mereu c uriaşa lor avere îi protejeaz . Rareoriă ă folosesc g rzi de corp.ăM-am dus c tre el şi am pus florile în centrul mesei,ă

f când abstrac ie de resturile r mase de la micul dejun.ă ţ ă Nu-i pasa c m aflam în spatele lui.ă ăMi-am întors pentru o clip privirea de la el şi mă -am uitat

în sus, la cupola bine cunoscut . M-am uitat la pinii picta iă ţ cu bej la baza ei. M-am uitat la porumbeii care se ridicau printre nori spre cerul albastru. Am aranjat florile. Îmi pl cea parfumul lor. Am inspirat adânc şi miă -a revenit o vag amintire, un loc liniştit şi pl cut unde mirosul floriloră ă plutea mereu în aer. Unde era locul? Parc mai conteaz ?ă ăDintr-odat , uşa spre verand să ă -a mişcat şi prin ea s-a

sim it briza proasp t . Acum oricine trecea pe acolo puteaţ ă ă vedea patul şi cupola, dar nu pe el şi nici pe mine.M-am apropiat repede de scaun şi i-am injectat în gât

treizeci de mililitri din otrava mortal .ă

36

F r s se uite, a dus mâna spre locul în ep turii, ca şiă ă ă ţ ă cum ar fi vrut s alunge o insect , pentru c aşa fac to i,ă ă ă ţ întotdeauna, iar eu am spus, în timp ce strecuram seringa în buzunar:- Domnule, nu ave i un bacşiş pentru un am rât deţ ă

comisionar?S-a întors. Eram mai înalt decât el şi miroseam a tutun şi a

turb .ăOchii lui reci ca ghea a mţ -au fixat furioşi. Apoi, brusc, fa aţ

a început s i se schimbe. Mâna stâng iă ă -a alunecat de pe tastatura computerului, iar cu dreapta a început s bâjbâieă dup casca din ureche. Casca a c zut. Apoi a l sat să ă ă ă-i cadă şi mâna. Telefonul a alunecat de pe birou, iar mâna stângă i-a alunecat pe picior.Avea fa a inert şi moale şi toat furia de pe ea dispţ ă ă ăruse.

A respirat adânc şi a încercat s se sprijine cu stânga deă birou, îns nă -a nimerit marginea. Dar pe urm a reuşită cumva s ridice mâna spre mine.ăMi-am scos repede m nuşile de gr dinar. N-a b gat deă ă ă

seam . Nu era în stare s mai bage de seam mare lucru.ă ă ăA încercat s se ridice, dar nă -a reuşit.- Ajută-m , a şoptit.ă- Da, domnule, am spus. Sta i aici pân v trece.ţ ă ăApoi, cu mâinile în m nuşile de cauciuc, am închisă

calculatorul şi l-am întors uşor în scaun, dup care a c zută ă inert în fa , cu capul pe birou.ţă- Da, a spus el în englez . Da.ă- Nu v sim i i bine, domnule, am spus. Vre i s chem ună ţ ţ ţ ă

doctor?M-am uitat în sus şi în jos pe veranda goal . Eram exact înă

partea opus fa de masa neagr din fier şi am remarcată ţă ă pentru prima oar c ghivecele toscane cu muşcate movă ă aveau în ele şi arbuşti înal i de hibiscus. Era un soareţ minunat acolo.El încerca să-şi recapete suflul. Aşa cum am spus, detest

cruzimea. Am luat telefonul hotelului şi, far s formeză ă

37

vreun num r, am voră bit în receptorul mort. Aveam nevoie de un doctor imediat.El inea capul întors întrţ -o parte. I-am v zut ochii închişi.ă

Cred c a încercat s vorbeasc din nou, dar nu a reuşit să ă ă ă scoat o vorb .ă ă- Vin îndat , domnule, iă -am spus. Aş fi putut pleca atunci,

dar, aşa cum am mai afirmat, detest orice form deă cruzime.În momentul acela, b rbatul deja nu mai vedea pe nimeniă

prea limpede. Probabil chiar nu mai vedea nimic. Dar mi-am amintit un lucru pe care îl afli mereu prin spitale, faptul că “auzul dispare ultimul”.Îmi spuseser asta atunci când bunica era pe moarte, iară

eu voiam s m uit la televizor în camera mea şi mamaă ă plângea cu sughi uri.ţÎn cele din urm , b rbatul a închis ochii. Am fost sură ă prins

c a reuşit s o fac . Mai întâi iă ă ă -a închis pe jumătate, apoi de tot. Gâtul lui era plin de cute. Nu p rea s mai respire şiă ă m rul lui Adam nu se mai ridica.ăM-am uitat din nou în spatele lui, printre perdele, spre

verand . La masa neagr , între dou ghivece toscane, seă ă ă aşezase un b rbat şi p rea s se uite int la noi.ă ă ă ţ ăŞtiam c nu putea p trunde cu privirea prin perdele, de laă ă

distan a aceea. Tot ce putea vedea era albea a lor,ţ ţ eventual o umbr . Nuă -mi p sa.ăMai aveam nevoie doar de câteva clipe, apoi puteam pleca

în siguran , cu conştiin a faptului c îmi îndepliţă ţ ă nisem sarcina.Nu am atins telefoanele sau calculatoarele, dar am f cută

în minte un inventar al obiectelor. Dou telefoane mobileă pe birou, aşa cum indicase şeful. Un telefon fix, mort pe podea. V zusem telefoane şi în baie. Şi mai exista ună computer, poate al doamnei, nedeschis, pe masa din fa aţ şemineului, între scaunele cu sp tar.ăÎi d deam timp b rbatului s moar în timp ce m uitam înă ă ă ă ă

jur, dar, cu cât r mâneam mai mult în înc pere, cu atâtă ă

38

începeam s m simt mai r u. Nu tremuram, dar mă ă ă ă sim eam îngrozitor.ţStr inul de pe teras nu m deranja. Lasă ă ă ă-l s se uite. Las'ă

s se uite direct în înc pere.ă ăM-am îngrijit s întorc crinii în direc ia potrivit şi am ştersă ţ ă

câ iva stropi de ap c zu i pe mas .ţ ă ă ţ ăPân acum, b rbatul murise sigur. Am sim it c mă ă ţ ă ă

cuprinde o disperare deplin , un sentiment absolut deă goliciune, şi de ce n-aş fi sim it?ţM-am dus să-i iau pulsul. Nu l-am g sit. Dar înc mai tr ia.ă ă ă

Am sim it imediat ce iţ -am atins încheietura.Am încercat s ascult dac respir şi, spre nepl cuta meaă ă ă ă

surpriz , am auzit r suflarea slab a altcuiva.ă ă ăA altcuiva.Nu putea fi a tipului de pe verand , deşi acela contiă nua să

se uite direct în înc pere. A trecut o pereche. Apoi un tipă singur, uitându-se în jur şi în sus, care a apucat-o spre rotond .ăProbabil nervii mei erau de vin pentru r suflarea aceea.ă ă

Se auzise chiar lâng urechea mea, ca şi cum cineva miă -ar fi şoptit ceva. Înc perea e de vin , miă ă -am zis, m sim eamă ţ tulburat pentru c o iubeam atât de mult, iar urâ eniaă ţ crimei îmi sfâşia sufletul.Sau poate înc perea oftase de mil . Îmi doream s fie aşa.ă ă ă

Îmi doream s plec.ăApoi nefericirea mea a devenit şi mai adânc , aşa cum seă

întâmpl adeseori în astfel de ocazii. Numai c de dataă ă aceasta sim eam totul mai puternic, mult mai puternic, şi înţ mintea mea r suna o voce la care nu m aşteptam.ă ăDe ce nu i te al turiă ? Ştii că vrei să pleci şi tu unde se

duce el. Ar trebui să sco iţ pistolul pe care-l ii laţ gleznă chiar acum şi să- i propteşti eavaţ sub b rbieă . Tragi direct în sus. S-ar putea să iţ se împr ştieă creierii pe tavan, dar în cele din urmă vei muri şi totul va deveni negru, chiar mai negru decât acum, şi vei fi desp r ită ţ de to iţ pentru vecie, desp r ită ţ de mama, de Emil, şi Jacob, de tata, de tat lă t uă

39

cel fară nume, şi de to iţ ceilal iţ precum el, pe care i-ai ucis personal şi f ră ă milă. Fă-o. Nu mai aştepta. Fă-o.Nu era nimic deosebit în aceast depresie sfâşietoare, înă

aceast dorin sfâşietoare de a pune cap t la tot, înă ţă ă aceast sfâşietoare şi paralizant dorin de a ridica pistolulă ă ţă şi de a proceda exact aşa cum spunea vocea. Neobişnuită era, îns , claritatea vocii. O sim eam parc mai degrab înă ţ ă ă spatele meu, decât în untrul meu, Lucky vorbind cu Lucky,ă aşa cum se întâmpla deseori.Afar , str inul să ă -a ridicat de la mas şi lă -am urm rit cu ceaă

mai pur uluial cum intr pe uşa deschis . S-a oprită ă ă ă în untru, sub cupol , uitânduă ă -se la mine cum st team înă spatele muribundului.Era un tip înalt, aproape impresionant, cu o coam de p ră ă

moale, negru, ochi albaştri şi cu un chip deosebit de atr g tor.ă ă- Acest b rbat este bolnav, domnule, am spus imeă diat,

împingând tare cu limba în protez . Cred c are nevoie deă ă un doctor.- Este mort, Lucky, a spus str inul. Şi nu da asculă tare vocii

din capul t u.ăTotul a venit atât de neaşteptat, încât nici n-am ştiut ce să

fac sau ce s spun. Dar nici nu terminase bine de rostită cuvintele, c vocea din mintea mea a izbucnit din nou.ăPune cap tă la tot. Uită de pistol şi de mizeria pe care o

face. Mai ai încă o seringă în buzunar. Inten ioneziţ să te laşi prins? Via aţ ta este un iad acum. Gândeşte-te cum va fi la închisoare. Seringa. Fă-o imediat.- Ignor vocea, Lucky, a spus str inul. Emana din el oă ă

imens generozitate. Se uita la mine cu o concentrare careă p rea devo iune, iar instinctul îmi spunea c simte iubire.ă ţ ăLumina s-a schimbat. Pesemne c un nor descoperiseă

soarele, pentru c lumina din camer a devenit str luciă ă ă -toare şi l-am v zut cu neobişnuit claritate, deşi eramă ă foarte obişnuit s observ şi s in minte oamenii. Aveaă ă ţ

40

în l imea mea şi m privea cu evident tandre e, chiar cuă ţ ă ă ţ îngrijorare.Imposibil.Când ştii c ceva este în mod clar imposibil, ce faci? Ceă -ar

fi trebuit s fac eu atunci?ăAm vârât mâna în buzunar şi am sim it seringa.ţAşa. Foarte bine. Nu pierde ultimele minute pre ioaseţ din

oribila ta existenţă, încercând să- i daiţ seama cine-i staă . Nu vezi că Justi iarulţ te-a atras în cursă?- Nu-i aşa, a spus str inul. S-a uitat la b rbatul mort şiă ă

chipul i s-a topit într-o expresie de profund am r ciune,ă ă ă apoi mi s-a adresat iar şi mie. Este momentul s pleciă ă de-aici cu mine, Lucky. E momentul s auzi ce am să ă- iţ spun.Nu eram în stare de un gând coerent. B t ile inimii îmiă ă

r sunau în urechi, iar cu degetul am împins încetişoră capacul de plastic de pe acul seringii.Da, pune cap tă tuturor contradic iilorţ lor, capcanelor lor şi

minciunilor lor, pune cap tă puterii lor nesfârşite de a te folosi. Învinge. Hai, acum!- S vin acum? am şoptit. Cuvintele se desprinseseră ă

singure din furia min ii mele. Oare de ce mţ -am gândit la asta, să vin acum!- Nu te-ai gândit tu, a spus str inul. Nu vezi c seă ă

str duieşte din r sputeri s ne înving pe amândoi? Lasă ă ă ă ă seringa în pace.P rea tân r şi p timaş, şi se uita la mine irezistibil deă ă ă

afectuos, dar nu exista nimic tân r în el, iar soarele c deaă ă pe el minunat şi tot ce era legat de el p rea atr g tor fară ă ă ă efort. Am observat, cu oarecare frenezie, c purta ună costum gri simplu şi o cravat de m tase albastr , foarteă ă ă frumoas .ăNimic special în toate acestea, în schimb chipul şi mâinile

lui erau speciale. Iar expresia lui te îmbia şi era iert toare.ăIert toareă .

41

De ce s-ar fi uitat cineva, oricine, la mine în felul acela? Şi totuşi, aveam sentimentul c m cunoştea, m cunoşă ă ă tea chiar mai bine decât m cunoşteam eu însumi. Parc ar fiă ă ştiut totul despre mine, şi abia atunci mi-am dat seama că îmi spusese pe nume de trei ori.Pentru c îl trimisese Justi iarul, cu siguran . Pentru că ţ ţă ă

fusesem atras în curs , cu siguran . Aceasta trebuia s fieă ţă ă ultima mea misiune dat de Justi iar, iar el era asasinul maiă ţ bun în stare s pun cap t vie ii asasinului vechi, devenită ă ă ţ insuficient de misterios pe cât ar fi trebuit.Atunci p c leşteă ă - l, fă-o imediat.- Chiar te cunosc, a spus str inul. Î i cunosc toat via a. Şiă ţ ă ţ

nu m-a trimis Justi iarul, a râs el uşor. Sau nu cel pe care îlţ numeşti tu astfel, Lucky, ci altul care merită acest nume, ca s zic aşa.ă- Ce doreşti?- S vii cu mine. S r mâi surd la vocea din mintea ta. Aiă ă ă

ascultat prea mult aceast voce.ăAm stat s m gândesc. Cum să ă ă-mi explic toate astea? Nu

era doar tensiunea de a m afla în apartamentul meu dină Mission Inn, nu, nu ajungea atât. Probabil c era de vină ă otrava, poate c absorbisem ceva din ea atunci când oă preparasem, poate c , în ciuda m nuşilor duble, nuă ă procedasem exact aşa cum trebuia.- Eşti prea deştept pentru aşa ceva, a spus str inul.ăAi de gând să te laşi să înnebuneşti? Atunci când î iţ st înă

puteri să întorci spatele la tot?M-am uitat în jurul meu. M-am uitat la patul cu coloane;

m-am uitat la binecunoscutele lui draperii maro-închis. M-am uitat la şemineul uriaş, aflat acum exact în spatele str inului. M-am uitat la toate piesele de mobilier şi laă obiectele din înc pere, atât de bine ştiute. Cum ar fi putută nebunia s lase totul atât de clar? Cum ar fi putut crea oă iluzie atât de limpede? Dar, desigur, b rbatul nu era aici, euă nu vorbeam cu el. Iar chipul lui cald şi îmbietor nu era decât o pl smuire a min ii mele vrednice de mil .ă ţ ă

42

El a râs din nou, încetişor. Dar cealalt voce se afla laă post.Nu cumva să- l laşi să- i iaţ seringa. Dacă nu vrei să mori în

camera asta, atunci, la naiba, ieşi afară. G seşteă un colţ undeva în hotel, îl cunoşti ca pe buzunarul t uă , şi pune cap tă la tot o dată pentru totdeauna.Timp de o secund pre ioas am fost convins c b rbatulă ţ ă ă ă

va disp rea şi mă -am dus c tre el. Dar a r mas la fel de solidă ă şi de palpabil ca mai înainte. S-a tras cu un pas înapoi şi mi-a f cut semn c ar fi trebuit s plec cu el.ă ă ăŞi brusc m-am trezit stând pe verand , în lumina soaă relui,

iar culorile din jurul meu erau miraculos de vii şi de calme, şi nu se sim ea niciun fel de grab , nu tic ia niciun ceas.ţ ă ăL-am auzit închizând uşa camerei, apoi m-am uitat la el

cum st tea lâng mine.ă ă- S nu vorbeşti cu mine, iă -am spus furios. Nu ştiu cine

eşti, ce vrei sau de unde vii.- Tu m-ai chemat, a spus, cu vocea lui egal şi pl cut . M-ă ă ă

ai chemat şi în trecut, dar niciodat atât de disperat cumă m-ai chemat acum.Am avut din nou senza ia c emana dragoste, plus oţ ă

infinit cunoaştere şi în elegere a ceea ce eram.ă ţ- Te-am chemat?- Te-ai rugat, Lucky. Te-ai rugat îngerului t u p ziă ă tor, iar

îngerul t u p zitor miă ă -a transmis rug ciunea mie.ăÎmi era cu neputin s accept aşa ceva. Dar mţă ă -a izbit

imediat faptul c Justi iarul nu avea de unde s ştie despreă ţ ă rug ciunile mele, nu avea cu niciun chip cum s ştie ce eraă ă în mintea mea.- Eu ştiu ce este în mintea ta, a spus str inul. Fa a lui eraă ţ

la fel de liniştit şi de încrez toare ca mai înainte.ă ăExact aşa, încrez toare, ca şi cum nu ar fi avut niciună

motiv s se team de mine, sau de vreuna din armele peă ă care le aveam, sau de vreun gest necugetat pe care l-aş fi putut face.

43

- Te înşeli, a spus încet, apropiindu-se de mine. Există gesturi necugetate pe care n-aş vrea s le faci.ăNu-l recunoşti pe diavol când îl vezi? Nu- i daiţ seama că ai

de-a face cu Tat lă Minciunilor? Poate că există diavoli speciali pentru oameni ca tine, Lucky, nu te-ai gândit?Am c utat din nou cu mâna seringa din buzunar, dar amă

tras-o imediat înapoi.- Diavoli speciali, este posibil, a spus str inul, dar şi îngeriă

speciali. Ştii asta din ce-ai înv at demult. Oamenii specialiăţ au îngeri speciali, iar eu sunt îngerul t u, Lucky. Am venită să- i ofer o cale de ieşire şi nu trebuie, în niciun caz nuţ trebuie s atingi seringa aceea.ăVoiam s spun ceva, dar mă -a copleşit disperarea ca şi cum

cineva m-ar fi înf şurat întră -un giulgiu, deşi niciodat nă -am fost înf şurat întră -un giulgiu. Pur şi simplu asta a fost imaginea care mi-a venit în minte.Aşa vrei să mori, nebun, închis într-o celulă, cu oameni

torturându-te ca să stoarcă de la tine orice informa ieţ ? Pleacă de aici. Du-te. Du-te într-un loc unde po iţ să- i puiţ pistolul sub b rbieă şi apasă tr gaciulă . Ai ştiut încă din clipa când ai venit în acest loc, în această cameră, că aşa se va întâmpla. Era limpede că aceasta va fi ultima ta crimă. De aceea ai şi adus o seringă în plus.Str inul a izbucnit în râs ca şi cum nu mai reuşea s seă ă

ab in .ţ ă- Se foloseşte de toate mijloacele, a spus el încet. Nu-l

asculta. N-ar fi ridicat vocea astfel, dac nă -aş fi fost eu aici.- Nu vreau s vorbeşti cu mine, mă -am bâlbâit eu.O pereche tân r se îndrepta spre noi pe verand .ă ă ăNe-au ocolit, trecând cu privirea peste zidul de piatr şiă

peste uşile grele. Cred c admirau şi ei florile.ă- Sunt muşcate mov, a spus str inul, uitânduă -se la

ghivecele din jurul nostru. Iar ei ar vrea s se aşeze laă aceast mas , aşadar ceă ă -ar fi s plec m?ă ă- Am s plec, am spus furios, dar nu pentru c spui tu.ă ă

Habar n-am cine eşti. Dar să- i spun ceva. Dac teţ ă -a trimis

44

Justi iarul, ar fi bine s te preg teşti de lupt , penţ ă ă ă tru c amă de gând s te dobor înainte s dispar.ă ăAm luat-o spre dreapta şi am început s cobor sc rile înă ă

spiral ale marii rotonde. M-am mişcat iute, amu indă ţ inten ionat vocea din capul meu, pe m sur ce p şeamţ ă ă ă treapt dup treapt pân am ajuns jos. L-am g sită ă ă ă ă aşteptându-m acolo.ă- Înger, îngeraşul meu, a şoptit el. Se rezema de zid, cu

bra ele încrucişate, o siluet adunat , dar apoi sţ ă ă -a îndreptat şi s-a inut dup mine, în timp ce eu încercam s mţ ă ă ă îndep rtez cât mai repede cu putin ,ă ţă- Fii sincer cu mine, am şoptit. Cine eşti?- Nu cred c eşti preg tit s m crezi, a spus el, la fel deă ă ă ă

pl cut şi de amabil ca de fiecare dat . Aş faceă ă -o mai degrab când ne întoarcem la Los Angeles, dar, dacă ă insişti...M-am sim it brusc sc ldat în sudoare. Miţ ă -am smuls proteza

din gur şi m nuşile de cauciuc. Leă ă -am împins în buzunar.- Ai grij , dac sco i capacul seringii, teă ă ţ -am pierdut, a spus

el, tr gânduă -se mai aproape. Se mişca la fel de repede ca mine şi de-acum aproape c ajunsesem pe aleea din fa aă ţă hotelului.Ştii ce este nebunia. Ai v zută -o. Nu-l b ga înă seamă. Dacă

îi dai crezare, eşti terminat. Urcă-te în maşină şi dispari de aici. G seşteă un loc undeva la marginea drumului. Pe urmă, ştii ce ai de jucut.Sentimentul de disperare aproape c m orbea. M-amă ă

oprit. Eram sub campanario. Nici c ar fi putut exista un locă mai pl cut. Iedera se c rase peste clopote şi lumea seă ăţă intersecta cu noi pe alee, la stânga şi la dreapta. Puteam auzi râsetele şi zarva din restaurantul mexican de al turi.ă Puteam auzi ciripitul p s rilor în copaci.ă ăSt tea în picioare al turi de mine şi m privea concenă ă ă trat,

m privea aşa cum miă -aş fi dorit s m priveasc un frate,ă ă ă numai c eu nă -am niciun frate, fr iorul meu a murit cuăţ

45

mult , foarte mult vreme în urm . ă ă ă Din vina mea. Crima originară.Sim eam cum m p r seşte suflarea. Pur şi simplu mţ ă ă ă ă

p r sea. M-am uitat fix în ochii lui şi am v zut din nouă ă ă dragoste, dragoste veritabil , şi acceptare, iar apoi, foarteă încet, cu grij , el miă -a pus mâna pe bra ul drept.ţ- Bun, am şoptit. Tremuram. Ai venit s m omori pentruă ă

c teă -a trimis el. Crede c sunt un asasin terminat şi nu maiă d doi bani pe mine.ă- Nu, nu şi nu.- Atunci sunt deja mort? Mi-am injectat cumva otrava fară

s ştiu? Asta să -a întâmplat?- Nu, nu şi nu. Eşti cât se poate de viu şi eu vreau s r mâiă ă

astfel. Maşina nu-i decât la vreo cincisprezece metri de aici. Le-ai spus s o lase lâng intrare. Scoate bonul de parcareă ă din buzunar şi fa ceea ce trebuie s faci.ă- M aju i s des vârşesc asasinatul, iă ţ ă ă -am spus furios. Te

prefaci c eşti un înger, dar aju i un ucigaş.ă ţ- B rbatul din apartament să -a dus, Lucky. Îngerii lui sunt

acum cu el. Eu nu mai pot face nimic. Am venit pentru tine.Îl înconjura o nemaipomenit frumuse e pe când rosteaă ţ

aceste cuvinte, şi o bun voin de parc ar fi fost cumva înă ţă ă stare s pun ordine în aceast lume spart în buc i.ă ă ă ă ăţEram furios.Nu-mi ieşisem din min i. Şi nu credeam c Justi iarul ar fiţ ă ţ

putut g si un asemenea tip de asasin nici dac ar fi c utată ă ă o sut de ani.ăAm p şit cl tinânduă ă -m şi iă -am întins tichetul de parcare

unui b iat care aştepta, punând deasupra şi o bancnot deă ă dou zeci de dolari, apoi am urcat în maşin .ă ăS-a urcat lâng mine, bineîn eles. P rea s nu bage deă ţ ă ă

seam praful şi mizeria de peste tot, resturile de turb , deă ă ziare şi tot ce mai adunasem ca s fac camioneta s arateă ă ca de muncitor.Am b gat în vitez , am întors scurt şi mă ă -am îndreptat

c tre autostrad .ă ă

46

- Ştiu ce s-a petrecut, am spus peste vuietul aerului cald şuierând prin ferestrele deschise.- Şi anume ce?- Te-am inventat. Eşti conceput de mine. Şi asta este o

form de nebunie. Tot ce trebuie s fac ca să ă ă-i pun cap tă este s m izbesc cu maşina întră ă -un zid. Nimeni nu va fi r nit, în afar de mine şi de tine, o iluzie, un lucru creat deă ă mine pentru c am ajuns cumva la cap tul unui drum. Dină ă cauza camerei aceleia, pesemne. Ştiam c aşa se vaă întâmpla.A râs încet, doar ca pentru sine, şi a r mas cu ochii a inti iă ţ ţ

la drum. Apoi, dup o clip , a spus.ă ă- Mergi cu o sut şaptezeci şi cinci la or . Ai s fii oprit.ă ă ă- Pretinzi sau nu c eşti un înger? lă -am întrebat.- Chiar sunt un înger, mi-a r spuns, uitânduă -se în

continuare înainte. Încetineşte.- Ştii, am citit de curând o carte despre îngeri, i-am spus.

Îmi plac c r ile astea.ă ţ- Da, ai o adev rat bibliotec în care nu mai crezi şi peă ă ă

care n-o mai consideri sfânt . Şi erai un b iat atât de bun,ă ă în şcoala iezuit .ăDin nou am sim it c r mân far aer.ţ ă ă ă- Oh, eşti un asasin straşnic, dacă-mi arunci aşa ceva în

fa , am spus. Ce mai asasin!ţă- N-am fost şi nu voi fi niciodat asasin, miă -a r să puns calm.- Dup ziua de azi, eşti cel pu in complice.ă ţA râs din nou, încetişor.- Dac rostul meu ar fi fost s previn crima, aş fi facută ă -o, a

r spuns. Ai citit, aminteşteă - i, c îngerii sunt în principalţ ă mesageri, aceasta este misiunea lor de baz , ca s zic aşa.ă ă Asta nu-i nicio surpriz , dar în mod evident constituie oă surpriz c am fost trimis ca mesager pentru tine.ă ăUn blocaj de circula ie neţ -a f cut s încetinim, apoi abia să ă ă

ne târâm şi în cele din urm s ne oprim. M-am uitat int laă ă ţ ă el.

47

M-a copleşit liniştea şi am devenit conştient c udaă sem de transpira ie c maşa verde şi urât , picioarele înc nu mţ ă ă ă ă ascultau, iar cel cu care ap sam pe frân tremura.ă ă- Să- i spun ceţ -am aflat din cartea aceea despre îngeri, am

rostit. Trei sferturi din timp, inteivin în accidentele de circula ie. Cu ce v ocupa i voi mai precis înainte deţ ă ţ apari ia automobilelor? Am abandonat cartea punân- duţ -mi aceast întrebare.ăA râs.Din spatele meu s-a auzit un claxon. Traficul a început să

se mişte, la fel şi noi.- Este o întrebare cât se poate de legitim , a spus el, maiă

ales dac citeşti exact cartea aceea. Nu conteaz cu ceă ă ne-am ocupat înainte. Ce conteaz acum este ce putemă face împreun .ă- Şi nu ave i niciun nume.ţGoneam din nou, dar nu mai repede decât maşinile de pe

ultima band din stânga.ă- Po i sţ ă-mi spui Malchiah, a zis el binevoitor, dar te asigur

c niciun serafim din ceruri nuă - i va m rturisi vreodatţ ă ă numele lui adev rat.ă- Serafim? Vrei s spui c tu eşti un serafim?ă ă- Am nevoie de tine pentru o misiune special şi î i oferă ţ

şansa de a i folosi toat priceperea ca s m aju i, pe mineţ ă ă ă ţ şi pe to i oamenii care ne roag s intervenim chiar acum.ţ ă ăAm r mas cu gura c scat . Am sim it un şoc. Sem na cuă ă ă ţ ă

felul în care creştea r coarea brizei pe m sur ce neă ă ă apropiam de Los Angeles şi de coast .ăL-ai inventat tu. Loveşte parapetul. Nu te l sa prostit deă

cineva pl smuit de mintea ta bolnav .ă ă- Nu m-ai inventat tu, a spus el. Nu- i dai seama ce seţ

petrece?Disperarea amenin a sţ ă-mi înece cuvintele. Este o prefă-

c torie. Ai omorât un om. Meri i s mori şi s se aştearnă ţ ă ă ă asupra ta uitarea.

48

- Uitarea? a murmurat str inul. Apoi a ridicat vocea să ă acopere vântul. Crezi c te aşteapt uitarea? Crezi c nuă ă ă -i vei mai vedea niciodat pe Emily şi pe Jacob?ăEmily şi Jacob!- Nu-mi pomeni de ei, am spus. Cum îndr zneşti să ă-mi

vorbeşti despre ei! Nu ştiu cine eşti, nu ştiu ce eşti, dar nu vorbi despre ei. Dac teă -a creat imagina ia mea, atunciţ dispari!De data aceasta, râsul lui a p rut nevinovat şi ascu it.ă ţ- Oare de ce n-am ştiut c aşa se va întâmpla cu tine? aă

spus. S-a întins şi mi-a pus uşor pe um r mâna lui moale.ă Ar ta melancolic, trist, apoi ca şi cum ar fi c zut pe gânduri.ă ă- Nu m-am gândit la asta, a spus, ca şi cum ar fi

murmurat. P rea s se uite în jur, la parapetele acoperiteă ă de ieder şi la zgârieă -norii de sticl din zare. Exact asta esteă ideea, Lucky. S crezi în mine. Ceă -ai avea de pierdut?- De unde ai aflat despre fratele meu şi despre sora mea?

l-am întrebat. De unde le ştii numele? Ai f cut nişte leg turiă ă şi vreau s ştiu cum ai reuşit.ă- Orice altceva decât explica ia evident ? C sunt cel careţ ă ă

sus in c sunt? A oftat. Era exact oftatul pe careţ ă -l auzisem în apartamentul Amistad chiar lâng urechea mea. Când aă vorbit din nou, avea o voce mângâietoare, î i cunosc via aţ ţ înc de când te aflai în pântecele mamei.ăAsta era mai presus decât orice aşteptare şi imediat

mi-am dat seama clar, nespus de clar, c era mai presusă decât orice mi-aş fi imaginat.- Chiar eşti aici, nu-i aşa?- Sunt aici ca să- i spun c totul se poate schimba pentruţ ă

tine. Sunt aici ca să- i spun c po i înceta s mai fii Luckyţ ă ţ ă Vulpoiul. Sunt aici ca s te duc întră -un loc unde po i începeţ s fii persoana care ai fi putut s fii... dac anumite lucruriă ă ă nu s-ar fi întâmplat. Sunt aici ca să- i spun... S-a oprit.ţAjunsesem la garaj şi, dup ce am deschis uşa cuă

telecomanda, am parcat încet şi sigur în untru.ă

49

- Spune-mi ce ai să-mi spui, am zis. Ne priveam în ochi şi el p rea înconjurat de o linişte pe care frica mea nu o puteaă p trunde.ăÎn garaj era întuneric, str lucea vag doar un mic bec deă

gard şi mai intra ceva lumin pe uşa deschis . Era oă ă ă înc pere mare, întunecoas , plin de frigidere, dulapuri şiă ă ă mald re de haine pe care aş fi vrut sau ar fi trebuit s leă ă folosesc la misiuni viitoare.Mi s-a p rut dintră -odat un loc far sens, un loc pe careă ă

l-aş fi l sat far îndoial şi definitiv în urm .ă ă ă ăCunoşteam acest gen de înfl c rare. Era ca atunci cândă ă

eşti bolnav mult vreme şi dintră -odat i se limpeă ţ zeşte mintea şi te cuprinde buna dispozi ie, iar via a pare din nouţ ţ c merit tr it .ă ă ă ăEl st tea lâng mine perfect liniştit şi am v zut luă ă ă mina

reflectându-se în ochii lui ca dou lumini e mai mici.ă ţ- Creatorul te iubeşte, a spus încet, aproape vis tor. Suntă

aici s î i propun un nou drum, un drum menit s te ducă ţ ă ă spre acea dragoste, dac îl urmezi.ăAm continuat s tac. Trebuia s tac. Nu c aş fi fostă ă ă

epuizat de alarmarea care m copleşise. Mai degrab eramă ă golit de acest sentiment. Iar frumuse ea pur a acesteiţ ă posibilit i m subjuga, la fel cum m putea subjugaăţ ă ă frumuse ea muşcatelor mov, sau iedera atârnat deţ ă campanario, sau cl tinarea copacilor în vânt.ăAm v zut dintră -odat toate aceste lucruri, miă -au apărut cu

frenezie în minte în locul întunecos, mirosind a benzin , şiă n-am mai remarcat întunecimea din jur. Mai mult, garajul mi se p rea acum plin de o lumin palid .ă ă ăAm coborât încet din camionet . M-am dus c tre cap tulă ă ă

cel mai îndep rtat al garajului. Am scos din buzunar a douaă sering cu otrav şi am l sată ă ă -o pe bancul de lucru de acolo.M-am dezbr cat de c maşa cea verde şi urât şi de pană ă ă -

taloni, i-am aruncat într-un cazan mare plin cu kerosen. Am golit con inutul seringii deasupra hainelor chiar în timp ceţ ele se înnegreau de kerosen. Am abandonat în untru şiă

50

m nuşile. Apoi am aprins un chibrit şi lă -am aruncat deasupra.Focul a r bufnit periculos. Am aruncat pantofii de lucruă

în untru şi mă -am uitat cum se topeşte materialul sintetic. Am aruncat în fl c ri şi peruca şi miă ă -am trecut bucuros mâinile prin p rul scurt. Ochelarii. înc mai priveam prină ă ochelari. I-am scos, i-am rupt, i-am zvârlit şi pe ei în foc. Ardea tare. Toate obiectele fuseser sinteă tice şi se topeau sco ând doar fl c ri. Puteai s le miroşi. Foarte curând totulţ ă ă ă avea s dispar . Otrava disp ruse deja, cu siguran .ă ă ă ţăDuhoarea n-a r mas prea mult. Când focul să -a potolit, am

turnat iar kerosen şi l-am a â at din nou.ţ ţÎn str lucirea dezordonat a fl c rilor, mă ă ă ă -am uitat la

hainele mele obişnuite, aranjate ordonat pe un umeraş atârnat de perete.M-am îmbr cat încet, mai întâi c maşa, apoi pantaă ă lonii gri,

şosetele negre şi pantofii maro simpli, iar în cele din urm ,ă cravata roşie.Mi-am pus haina deasupra, m-am întors şi l-am v zută

acolo, în picioare, rezemat de maşin . Îşi încrucişase gleză -nele şi bra ele, iar în lumina slab p rea la fel de atr g torţ ă ă ă ă ca şi mai devreme şi avea pe chip aceeaşi expresie afectu-oas , plin de iubire.ă ăDisperarea adânc şi însp imânt toare dinainte mă ă ă -a

cuprins din nou, Iar voci şi far fantome, şi aproape că ă ă m-am întors de la el, jurându-mi s nuă -l mai privesc niciodat , indiferent unde sau sub ce form ar fi ap rut.ă ă ă- Se lupt din greu pentru tine, a spus. iă Ţ -a şoptit lucruri în

minte atâ ia ani, iar acum ridic vocea. El crede c te poateţ ă ă smulge din mâinile mele. Se gândeşte c dai crezareă minciunilor lui, chiar şi cu mine de fa .ţă- Cine este el? am întrebat.- Ştii cine este. Vorbeşte cu tine de mult , mult vreme.ă ă

Iar tu l-ai ascultat cu foarte mult aten ie. Nuă ţ -l mai asculta. Vino cu mine.- Vrei s spui c se d o b t lie pentru sufletul meu?ă ă ă ă ă

51

- Da, asta vreau s spun.ăAm început din nou s tremur. Nuă -mi era fric , dar trupuluiă

meu îi era. Eu eram calm, dar picioarele m l sau. Minteaă ă mea nu se mai supunea fricii, dar corpul meu resim eaţ impactul şi nu reuşea s i se împoă triveasc .ăAveam maşina acolo, un Bentley mic decapotabil, pe care

nu-l schimbasem de ani de zile.Am deschis uşa şi am urcat în maşin . Am închis ochii.ă

Când i-am deschis, el era lâng mine, aşa cum mă ă aşteptam. Am b gat maşina în marşarier şi am ieşit cuă spatele din garaj.Nu mai condusesem niciodat atât de repede prin centru.ă

M sim eam ca şi cum traficul mă ţ -ar fi c rat iute, ca un râu.ăÎn câteva minute intram pe str zile din Beverly Hills, apoiă

pe strada mea, str juit pe amândou p r ile de arbori deă ă ă ă ţ jacaranda plini de flori. Aproape toate frunzele verzi disp ruser deja, iar ramurile erau doldora de flori albastre,ă ă ale c ror petale acopereau şi trotuarul, şi pavajul str zii.ă ăNu m uitam la el. Nu m gândeam la el. M gână ă ă deam la

via a mea, m luptam cu disperarea crescând aşa cum seţ ă ă lupt cineva cu grea a şi m întrebam: “Dar dac esteă ţ ă ă adev rat, dac este chiar cine spune c este? Dac ar fi cuă ă ă ă putin cumva ca eu, omul care a f cut toate acele lucruri,ţă ă chiar s poat fi mântuit?”ă ăAm intrat în garajul blocului meu far s fi spus nimic şi,ă ă

aşa cum m aşteptam, el a coborât din maşin la fel caă ă mine şi a urcat în lift, al turi de mine, pân la etajul cinci.ă ăNu închid niciodat uşile de la balconul apartamenă tului

meu; am ieşit imediat pe terasa de beton şi m-am uitat în jos, la arborii jacaranda albaştri.Respiram alert, trupul meu resim ea greutatea eveniţ -

mentelor, dar mintea mi-o sim eam incredibil de limpede.ţCând m-am întors şi m-am uitat la el, era la fel de viu şi de

concret ca şi rândurile de jacaranda şi florile lor albastre. St tea în cadrul uşii şi m privea pur şi simplu, cu aceeaşiă ă

52

f g duin pe chip, f g duin de a m în eă ă ţă ă ă ţă ă ţ lege şi de a mă ierta.Am sim it nevoia s plâng, s m las înghi it de sl biţ ă ă ă ţ ă ciune,

s m las fermecat.ă ă- De ce? De ce ai venit aici pentru minei l-am întrebat. Ştiu

c teă -am mai întrebat, dar trebuie să-mi spui, să-mi povesteşti totul, de ce eu şi nu altcineva? Nu ştiu sigur dacă eşti real. Acum înclin s cred c da. Dar cum poate fiă ă mântuit unul ca mine?S-a apropiat de balustrada de ciment de lâng mine. S-aă

uitat în jos, la arborii albaştri. A şoptit:- Cât de perfect, cât de minunat...- Datorit lor locuiesc aici, iă -am r spuns, pentru că ă

înfloresc în fiecare an... Vocea mi s-a frânt. M-am întors cu spatele la arbori, pentru c aş fi început s plâng, dac iă ă ă -aş mai fi privit. M-am uitat spre camera mea de zi şi i-am v zut cei trei pere i acoperi i de c r i din podea pân înă ţ ţ ă ţ ă tavan. Am v zut şi o buc ic din hol, cu raftuă ăţ ă rile bibliotecii la fel de înalte.- Mântuirea este ceva ce omul trebuie s cear , a spus elă ă

lâng urechea mea. Ştii asta.ă- Nu pot s-o cer! am r spuns. Nu pot!ă- De ce? Pentru c nu crezi?ă- Mi se pare un motiv excelent, am spus.- Dă-mi şansa s te fac s crezi.ă ă- Atunci începe prin a-mi explica de ce eu.- Am venit dup tine pentru c am fost trimis, miă ă -a spus cu

voce egal , pentru c eşti cine eşti, pentru ce ai f cut şiă ă ă pentru ce eşti în stare s faci. Nuă -i o alegere întâmpl toare,ă crede-m . Am venit pentru tine, numai pentru tine, specială pentru tine. Toate hot rârile luate în cer sunt la fel. ă Sunt particulare. De aceea este cerul atât de vast cum este, iar tu ştii cât de vast este p mântul. Şi trebuie s te gândeştiă ă la cer, pentru o clip , ca la un loc care exist de veacuri, dină ă toate epocile şi pentru toate timpurile. Nu exist suflet înă lume care în cer s nu fie tratat ca un suflet aparte,ă

53

individual. Nu exist oftat sau cuvânt care s nu se aud înă ă ă cer.L-am ascultat. Ştiam ce voia s spun . M-am uitat în jos, laă ă

spectacolul copacilor. M-am întrebat ce-o sim i un copacţ când îşi pierde florile în b taia vântului, atâta vreme câtă florile sunt tot ce au. Ciud enia gândului măţ -a uimit. M-au trecut fiorii. Nevoia s plâng aproape c m copleşea. Dară ă ă m-am împotrivit. M-am for at sţ ă-l privesc din nou.- Î i cunosc toat via a, a spus el. Dac vrei, iţ ă ţ ă ţ -o voi

dovedi. De fapt, pare exact ce trebuie s fac ca s crezi cuă ă adev rat în mine. Nuă -mi pas . Trebuie s în elegi. Nu po iă ă ţ ţ hot rî dac nu în elegi.ă ă ţ- Ce s hot r sc? Despre ce vorbeşti?ă ă ă- Vorbesc despre îns rcinarea ta, iă ţ -am spus. S-a oprit,

apoi a continuat foarte binevoitor: Exist un mod în careă cine şi ce eşti poate fi folositor. Exist un mod în care esteă folositor fiecare am nunt din ceea ce eşti. Este oă îns rcinare care presupune s dai via , în loc s o iei, să ă ţă ă ă r spunzi rug ciunilor, în loc s le suprimi. Este şansa de aă ă ă face lucruri de o teribil importan pentru al ii, în timp ceă ţă ţ - iţ faci ie numai bine. Asta înseamn s faci bine, s ştii. Esteţ ă ă ă ca şi cum ai lucra pentru Justi iar, numai c vei crede înţ ă ceea ce faci cu toat inima şi cu sufletul t u întreg, întră ă -atât încât binele va deveni dorin a ta şi scopul t u.ţ ă- Vrei s m faci s cred c am un suflet? lă ă ă ă -am întrebat.- Sigur c ai. Ai un suflet nemuritor. O ştii prea bine. Aiă

dou zeci şi opt de ani şi asta înseamn c eşti foarte tân r,ă ă ă ă indiferent cine-i num r , şi te sim i nemuritor, cu toateă ă ţ gândurile şi dorin ele tale negre, dar nu reuşeşti s pricepiţ ă c partea aceea nemuritoare este partea adev rat dină ă ă tine, c orice altceva o s dispar cu timpul.ă ă ă- Ştiu toate astea, am şoptit. Le ştiu. Nu voiam s pară

ner bd tor. Spuneam adev rul şi eram uluit.ă ă ăM-am întors, far s ştiu exact ce vreau s fac, şi am intrată ă ă

în camera de zi a micului meu c min. M-am uitat din nou laă pere ii acoperi i de c r i. M-am uitat la biroul unde citeamţ ţ ă ţ

54

adesea. M-am uitat la cartea deschis pe husa lui verde.ă Ceva obscur, o carte de teologie şi ironia acestei întâmpl riă m-au izbit cu for .ţă- Ah, da, eşti bine preg tit, a spus el de lâng mine, deă ă

parc nu neă -am fi desp r it nicio clip .ă ţ ă- Acum ar trebui s cred c tu eşti noul Justi iar?ă ă ţEl a zâmbit. Am v zut mai mult cu coada ochiului.ă- Justi iarul, repet el încetişor. Nu. Nu sunt Justiţ ă iarul. Suntţ

Malchiah şi sunt serafim, iţ -am spus, şi am venit să- i oferţ şansa s alegi. Acesta reprezint r spunsul la rug ciunileă ă ă ă tale, Lucky, dar dac nu po i accepta aşa ceva, atunci să ţ ă zicem c este r spunsul la cele mai îndr ză ă ă ne e visuri aleţ tale.- Ce visuri?- În to i aceşti ani ai insistat mereu s crezi c Justiţ ă ă iarulţ

este de la Interpol. De la FBI. C este de partea b ie iloră ă ţ buni şi c tot ceă - i cere s faci este în numele binelui. Laţ ă asta ai visat mereu.- Nu conteaz şi o ştii prea bine. Am omorât nişte oameni.ă

Am transformat totul într-un joc.- Ştiu c aşa ai f cut, dar asta nu înseamn c nu ai nutrită ă ă ă

acel vis. Dac vii cu mine, nu vor mai exista niciun fel deă îndoieli, Lucky. Vei fi de partea îngerilor, cu mine.Ne-am uitat unul la altul. Tremuram. Nici vocea nu-mi era

prea ferm .ă- Dac ar fi adev rat, am spus, aş face orice, orice miă ă -ai

cere, pentru tine şi pentru Dumnezeu din cer. Aş suferi orice, dac ar fi nevoie.ăA zâmbit, dar foarte încet, ca şi cum s-ar fi uitat adânc

în untrul meu dup vreo îndoial , şi probabil şiă ă ă -a dat seama apoi c nu exista niciuna. Probabil miă -am dat seama şi eu c nu exista niciuna.ăM-am cufundat în fotoliul de piele de lâng canapea. S-aă

aşezat în fa a mea.ţ

55

- Acum am să- i povestesc via a ta, a zis el, nu pentru cţ ţ ă ar trebui, ci pentru c tu ai nevoie s o vezi. Abia dup ce oă ă ă vei vedea, m vei crede.ăAm încuviin at.ţ- Dac po i face asta, am spus jalnic, atunci voi credeă ţ

orice-mi spui.- Preg teşteă -te, a zis. îmi vei auzi vocea şi vei vedea tot ce

î i descriu, poate chiar mai viu decât ai v zut cevaţ ă vreodat , dar ordinea şi organizarea evenimentelor îmi vaă apar ine, iar uneori va fi mai greu de suportat decâtţ cronologia simpl . Este sufletul lui Toby O'Dare cel pe careă îl examin m, nu simpla istorie a unui tân r. Şi ine minte:ă ă ţ indiferent ce vei vedea şi ce vei sim i, voi fi aici cu tine. Nuţ te voi p r si nicio clip .ă ă ă

56

57

CAPITOLUL PATRU

Malchiah îmi dezv luie propria mea viaă ţă

CÂND ÎNGERII ÎŞI ALEG UN AJUTOR, nu încep întotdeauna cu începutul. Cercetând via a unei fiin e omeneşti, ei potţ ţ începe cu prezentul cel fierbinte, pot s mearg înapoi oă ă treime din timp, s se întoarc la începuturi şi s revin laă ă ă ă clipa prezent , pe m sur ce adun date şi ataşamentulă ă ă ă emo ional se înt reşte. Şi s nu crezi nicioţ ă ă dat pe cinevaă care- i va spune c noi nu ne ataş m emo ional.ţ ă ă ţEmo iile noastre sunt diferite, dar sim im. Nu ne uit mţ ţ ă

niciodat cu ochi reci la via sau la moarte. Nu interpretaă ţă greşit aparenta noastr senin tate. La urma urmei, noiă ă tr im întră -o lume condus de încrederea perfect înă ă Creator, dar suntem cât se poate de conştien i c fiin eleţ ă ţ omeneşti nu tr iesc la fel şi le comp timim din suflet.ă ăDar n-am putut s nu remarc, imediat ce am început să ă

cercetez via a lui Toby O'Dare ca b iat, îngrijorat şiţ ă împov rat de o mul ime de lucruri, c nimic nuă ţ ă -i pl cea maiă mult decât s se uite la televizor, noaptea târziu, la celeă mai brutale filme poli iste, care îi alungau din minteţ realit ile oribile ale propriei lumi, în timp ce focurile deăţ arm îi provocau mereu un catharsis, exact aşa cum îşiă doreau produc torii acelor filme. A înv at s citească ăţ ă ă devreme; îşi termina temele repede şi apoi citea nişte c r iă ţ numite “poveşti adev rate despre crime”, cufundânduă -se cu uşurin în proza bine scris din ţă ă Sânge şi bani sau Serpentina lui Thomas Thompson.3

De pe rafturile libr riei de pe Magazine Street din Newă Orleans, unde locuia, alegea c r i despre crima organizat ,ă ţ ă despre ucigaşi patologici, despre devian i hidoşi, deşi peţ

3 Thomas Thompson (1933-1982) — autor american de literatură comercială inspirată mai ales din crime şi scandaluri reale.

58

vremea aceea nu visa deloc, nici m car o clip , c întră ă ă -o zi va fi el însuşi subiect pentru astfel de poveşti.Nu putea suporta genul de roman are a r ului din ţ ă T cereaă

mieilor, îşi b tea joc de el. C r ile despre criă ă ţ minali adev ra iă ţ nu puteau fi scrise decât dup ce aceştia erau prinşi, iară Toby avea nevoie de aceast certiă tudine.Noaptea târziu, când nu putea dormi, se uita la poli iştii şiţ

criminalii de pe micul ecran, neatent la faptul c importantă ă în acele filme era comiterea crimei, şi nu sfânta furie şi ac iunile artificialţ -eroice ale locotenentului de poli ie sau aleţ detectivului genial.Dar acest gust timpuriu pentru poveştile despre criminali

este cel mai pu in important lucru în leg tur cu Tobyţ ă ă O'Dare, aşa c dă ă-mi voie s sar la povestea asupra c reiaă ă m-am fixat eu însumi atunci când am început să-l am în vedere.Toby nu a crescut dorindu-şi s fie ucigaş sau poli ist.ă ţ

Toby visa s devin muzician şi s scoat din nevoie micaă ă ă ă lui familie.Iar ce m-a atras la el nu a fost furia care-l mistuia de viu,

atunci ca şi acum. Nu, partea asta întunecat miă -a fost la fel de greu s o privesc pe cât îi este greu unui om să ă mearg întră -o iarn geroas , când ninsoarea îi biciuieşteă ă obrajii şi îi înghea degetele.ţăCe m-a atras la Toby a fost o bun tate limpede şi stră ă-

lucitoare, pe care nimic nu o putea ascunde complet, un sim viu al binelui şi r ului la care nu a renun at şi care nuţ ă ţ l-a înşelat niciodat , indiferent unde lă -a dus pe urm via a.ă ţDar s ne l murim: faptul c eu am ales un muritor pentruă ă ă

scopurile mele nu presupune c muritorul urma în modă obligatoriu s fie de acord s vin cu mine. Este destul deă ă ă greu s g seşti pe cineva ca Toby; să ă ă-l convingi s vin cuă ă tine este şi mai greu. A i fi tenta i s crede i c tenta iaţ ţ ă ţ ă ţ este irezistibil , dar nuă -i aşa. Oamenii se sustrag propriei salv ri cu mare regularitate.ă

59

Cu toate acestea, în ce-l priveşte pe Toby O'Dare, existau aceste dou aspecte care m îndemnau s nu mă ă ă ă îndep rtez de el şi să ă-l las în grija unui înger de rang mai mic.Toby s-a n scut în oraşul New Orleans, din str moşi deă ă

origine german şi irlandez . Avea şi ceva sânge italian, dară ă n-o ştia, iar stră-str bunica dinspre tat fusese evreic , dară ă ă nici asta nu ştia, pentru c se tr gea din oameni simpli şiă ă muncitori, care nu in niciodat însemn ri. Avea chiar şiţ ă ă ceva sânge spaniol, dinspre partea tat lui, datat dină perioada când Armada spaniol debarcase pe coastaă Irlandei. Deşi se pomenea uneori despre faptul c uniiă membri ai familiei aveau p r negru ca t ciunele şi ochiă ă albaştri, el nu-şi b tea capul cu asta. Nimeni din familie nuă vorbea vreodat despre descenden . La ei se vorbeaă ţă despre supravie uire.ţÎn istoria omenirii, genealogia apar ine celor boga i.ţ ţ

S racii se nasc şi mor far s lase urme.ă ă ăDoar acum, în anii cercet rilor ADN-ului, oamenii simpliă

s-au îndr gostit de amprenta lor genetic , deşi nu ştiu ce să ă ă fac mai apoi cu informa iile, dar o asemenea revolu ie seă ţ ţ petrece numai atunci când lumea vrea s în eleag ceă ţ ă -i cu sângele care-i curge prin vene.Cu cât Toby O'Dare devenea mai mult ucigaşul pl tit deă

mare faim secret , cu atât îi p sa mai pu in ce fuseseă ă ă ţ înainte şi cine existase înaintea lui. Aşa c , pe m sur ceă ă ă câştiga mijloacele materiale care ar fi f cut posibil investiă ă -garea propriului trecut, se îndep rta din ce în ce mai tareă de lan ul uman din care se tr gea. La urma urmei, distruţ ă -sese “trecutul”, atât cât îl ştia. De ce i-ar mai fi p sat ce seă întâmplase, cu mult vreme înainte s se fi n scut, unoraă ă ă meni i s se zbat în aceleaşi necazuri şi în aceeaşiţ ă ă mizerie?Toby a crescut într-un apartament, la numai câteva str ziă

dep rtare de bulevardele faimoase ale oraşului, iar înă locuin a aceea nu existau portrete ale str moţ ă şilor pe pere i.ţ

60

Îşi iubise bunicile, femei energice, mame a câte opt copii fiecare, dr g stoase, tandre şi cu mâinile b t torite. Dar eleă ă ă ă muriser când era foarte mic, p rin ii lui fiind mezinii lor.ă ă ţPe aceste bunici via a le uzase şi moartea leţ -a g sit reă -

pede, far mare dram , în saloane de spital.ă ăCu toate acestea, au urmat înmormânt ri uriaşe, cu veriă

de toate rangurile şi cu flori, iar oamenii le-au plâns, pentru c genera ia lor, a marilor familii, abia acum se stingea înă ţ America.Toby nu şi-a uitat niciodat verii, dintre care mul i să ţ -au

descurcat foarte bine far s comit vreo crim sau vreună ă ă ă p cat. Dar pân la vârsta de nou sprezece ani era completă ă ă desprins de ei.Totuşi, asasinul pl tit cerceta din când în când c sniă ă ciile

prospere şi îşi folosea priceperea în materie de computere ca s urm reasc o carier sau alta, de avoca i, judec toriă ă ă ă ţ ă sau preo i, din familiile înrudite cu el. Se jucase mult cuţ aceşti verişori, copil fiind, şi nu-şi uitase complet bunicile, care-l crescuser împreun .ă ăDin când în când, bunicile îl leg nau întră -un balansoar

mare de lemn, vândut curând dup moartea lor unuiă negustor de vechituri. Le ascultase cântecele str vechiă înainte ca ele s moar . Din când în când, cânta şi el fragă ă -mente: Te v dă , te v dă , M rieă , de după p l rieă ă ! sau dulcea, tulbur toarea balad ă ă Spune-i m tuşii Rhodieă , spune-i m tuşii Rhoă , că a murit gâscă cea b trână ă şi are pene pen-tru patul lui Mo.Şi apoi existau cântecele negrilor, preluate întotdeauna şi

de albi.Nu, scumpo, n-o s te joci singur în curte, nu te uita la ceiă ă

albi ce-au de zis. Pentru c sufletul t u este alb ca z padaă ă ă şi asta însuşi Dumnezeu a zis.Acestea erau cântece dintr-o gr din a spiritului disp rută ă ă ă

dup moartea bunicilor, iar la optsprezece ani, Toby aă întors spatele trecutului, cu excep ia cântecelor, desigur, şiţ a muzicii.

61

Acum zece ani, adic la optsprezece ani, a p r sit lumeaă ă ă aceea pentru totdeauna.A disp rut pur şi simplu din mijlocul tuturor celor care îlă

cunoşteau şi, chiar dac nimeni dintre b ie i, fete, m tuşi şiă ă ţ ă unchi nu l-a acuzat de nimic, au r mas sură prinşi şi nedumeri i.ţŞi l-au imaginat, nu far motiv, un suflet r t cit peă ă ă

undeva. Şi l-au imaginat nebun, un vagabond al str zii, ună idiot gângav cerşind de mâncare. Luase cu el o valiz deă haine şi l uta, dar nimeni nu lă -a mai v zut şi nă -a mai auzit de el.De-a lungul anilor, l-au c utat o dat sau de dou ori, dar,ă ă ă

cum îl c utau pe Toby O'Dare, un b iat absolvent al liceuluiă ă iezuit, cânt re la l ut , nă ţ ă ă -au avut nici cea mai mic şansă ă de a-l g si.ăUnul dintre verii lui a ascultat îndelung o înregistrare

f cut lui Toby pe când cânta la un col de strad . Dar Tobyă ă ţ ă n-a ştiut niciodat ; nu avea de unde. Aşadar, această ă c ldur posibil nu lă ă ă -a atins niciodat .ăAi putea spune c o parte din familie a sim it lipsa muziciiă ţ

deosebit de blânde a lui Toby O'Dare şi s-a îndurerat de pierderea b iatului atât de îndr gostit de instruă ă mentul s uă renascentist, gata s se opreasc şi să ă ă-i explice ce-i cu el oricui l-ar fi întrebat, motiv pentru care şi prefera s cânteă în col ul str zii la l ut şi nu la chitara starurilor rock.ţ ă ă ăCred c î i dai seama ce vreau s subliniez: a avut o faă ţ ă -

milie ca multe altele, to i acei O'Dare, O'Brien, McNamara,ţ McGowen şi ceilal i c s tori i cu ei.ţ ă ă ţDar în fiecare familie exist oameni r i, oameni slabi,ă ă

oameni care nu vor sau nu pot s in piept încerc riloră ţ ă ă vie ii şi care eşueaz spectaculos. îngerii lor p zitori plâng;ţ ă ă diavolii îi câştig şi danseaz de bucurie.ă ăDar numai Creatorul hot r şte ce se întâmpl pân laă ă ă ă

urm cu ei.ăLa fel s-a întâmplat cu mama şi cu tat l lui Toby.ă

62

Fiecare dintre cele dou rânduri de str moşi îi d ruise luiă ă ă Toby calit i uriaşe; talentul şi dragostea pentru muzicăţ ă reprezentau, cu siguran , darul cel mai impresionant.ţăDar Toby moştenise de la ei şi inteligen , precum şi unţă

irezistibil sim al umorului. Avea o imagina ie bogat , care îiţ ţ ă permitea s fac planuri, s viseze. Dovedea uneori şiă ă ă înclina ie mistic . Dorin a puternic de a deveni domiţ ă ţ ă nican, nutrit la vârsta de doisprezece ani, nu trecuse atât de uşoră la apari ia ambi iilor lumeşti, aşa cum sţ ţ -ar fi întâmplat cu alt adolescent.Toby nu a încetat niciodat s mearg la biseric , în cursulă ă ă ă

dificililor ani de liceu şi, chiar dac uneori se simă ea ispititţ s sar peste slujba de duminic , se gândea la fratele şi laă ă ă sora lui şi nu pregeta s le dea un exemplu bun.ăDac ar fi reuşit vreodat s sar peste vreo cinci geneă ă ă ă -

ra ii ca sţ ă-şi vad str moşii studiind Tora zi şi noapte înă ă sinagogile lor din Europa Central , poate c nu ar fi ajunsă ă ucigaşul care a devenit. Dac ar fi putut s mearg şi mai înă ă ă trecut, să-şi vad str moşii pictând în oraşul Siena dină ă Italia, probabil c ar fi avut mai mult curaj s îşi urmezeă ă proiectele cele mai dragi.Dar habar nu avea c astfel de persoane au existată

vreodat sau c , în ramura dinspre partea mamei, cuă ă genera ii în urm , existaser preo i anglicani martiriza iţ ă ă ţ ţ pentru credin a lor, în timpul lui Henric al VIII-lea, ori cţ ă stră-str bunicul dinspre partea tat lui vrusese şi el s seă ă ă fac preot, dar nu reuşise s fac atâta şcoal cât ar fiă ă ă ă trebuit.Aproape c nu exist muritor pe p mânt care s îşiă ă ă ă

cunoasc genealogia dinainte de aşaă -zisul Ev Mediu, şi numai marile familii pot p trunde prin straturile adânci deă timp şi s extrag de acolo exemple menite s inspire.ă ă ăCuvântul “inspira ie” nu este unul gol în cazul lui Toby,ţ

deoarece, în calitate de asasin pl tit, a fost întotdeaunaă inspirat. Iar mai înainte, a fost inspirat ca muzician.

63

Succesul lui ca ucigaş s-a datorat, nu în mic m sur ,ă ă ă faptului c , înalt şi ml diu, binecuvântat cu frumuse e cumă ă ţ era, nu sem na cu nimeni în mod special.ăDe la vârsta de doisprezece ani a avut mereu în tr să ăturile

sale semnul inteligen ei, iar când era îngrijorat, chipul îiţ devenea rece, cu o expresie limpede de suspiciune. Dar o îndep rta imediat, ca şi cum nu ar fi fost ceva ce dorea să ă arate şi pentru c nu voia s se scufunde în sine însuşi.ă ă Tindea s par liniştit, iar lumea lă ă -a considerat mereu remarcabil şi atr g tor.ă ăA ajuns la un metru şi nou zeci şi trei înainte s termineă ă

liceul, iar p rul blond a c p tat o nuan gri, în timp ceă ă ă ţă ochii cenuşii îi str luceau de concentrare şi de curiozitateă sincer , ad ugând dorin a de a nu sup ra pe nimeni.ă ă ţ ăSe încrunta des, iar dac ieşea la plimbare, o plimbare pură

şi simplu, îi putea p rea, unui observator oarecare, pu ină ţ îngrijorat, ca şi cum s-ar fi îndreptat c tre o întâlă nire important .ăSurprins, tindea s reac ioneze şi devenea neîncrez tor,ă ţ ă

dar se potolea aproape imediat. Nu voia s fie o persoană ă nefericit şi acr , deşi avusese, deă ă -a lungul timpului, motive bune, dar se împotrivise cu t rie.ăNu a b ut alcool niciodat , toat via a lui. A urât b utura.ă ă ă ţ ăÎnc din copil rie să ă -a îmbr cat frumos, mai ales penă tru că

mai to i copiii de la şcoala primar din cartier se îmbr cauţ ă ă în acest fel, iar el dorea s le semene, şi nu avea nimică împotriv s primeasc de la verii lui haine pu in purtate,ă ă ă ţ mai ales sacouri bleumarin, pantaloni sport şi tricouri polo în culori pastelate. Aceste haine însemnau moda din centrul oraşului New Orleans, iar lui îi pl cea s o descopere şi s oă ă ă cultive. De asemenea, încerca s voră beasc la fel ca ei şi aă reuşit, treptat, s elimine din vorbiă rea lui semnele puternice ale s r ciei şi ale traiului greu, care marcaser întotdeaunaă ă ă lament rile, zeflemeaua şi amenin rile tat lui s u. Voceaă ţă ă ă mamei fusese îns far accent şi pl cut , iar el îi sem na laă ă ă ă ă vorb cel mai mult din toat familia.ă ă

64

A citit Manualul oficial al studentului, nu ca pe o satir , ciă ca pe un set de reguli demn de respectat. Şi a înv at cumăţ s caute în magazinele cu lucruri la mâna a doua servietaă de piele potrivit .ăC tre şcoala parohial Sfântul Nume al lui Iisus, meră ă gea

pe minunatele str zi înverzite ale liniei de tramvai Sfântulă Charles, iar casele frumos şi proasp t zugr vite îl umpleauă ă de dorin e vagi şi vis toare.ţ ăPalmer Avenue era strada lui preferat , iar pe atunci i seă

p rea c , dac ar putea locui cândva întră ă ă -una din casele acelea albe cu dou etaje, atunci ar cunoaşte fericireaă deplin .ăA venit în contact cu muzica foarte devreme, la Con-

servatorul Loyola. Sunetul l utei a fost acela care, la ună concert public cu muzic renascentist , lă ă -a determinat să renun e la dorin a fierbinte de a se dedica preo iei.ţ ţ ţS-a transformat din b iat de altar în înv cel imediat ce aă ăţă

întâlnit o profesoar binevoitoare, dispus să ă ă-i dea lec ii peţ degeaba. L uta lui scotea sunete de o puritate în stare să -o uimeasc . Degetele i se mişcau repede şi transmitea prină cântec o emo ie excelent , iar profesoara se minuna câteţ ă melodii putea s cânte pe de rost, inclusiv cântecele peă care le-am men ionat mai sus şi care îl obsedau. Uneoriţ cânta cu bunicile lui în minte. Interpreta cu mare dex-teritate cântece populare, conferindu-le un sunet cu totul nou şi iluzia virtuozit ii.ăţLa un moment dat, unul dintre profesori i-a pus lui Toby în

mân înregistr rile bineă ă -cunoscutului cânt re Roy Orbison,ă ţ iar el şi-a dat seama repede c poate cânta melodiile maiă lente ale acestuia şi reuşea s le confere cu l utaă ă sonoritatea dulce pe care Orbison o reuşea cu vocea. Curând ştia toate baladele înregistrate vreodat de muziă -cianul american.Pe m sur ce transforma muzica popular conform stiluluiă ă ă

propriu, înv a pentru fiecare melodie şi câte o piesăţ ă clasic , aşa c putea trece de la un gen la altul, transă ă -

65

mi ând la un moment dat frumuse ea rapid şi contaţ ţ ă gioasă a lui Vivaldi, apoi, imediat, melancolia dureroas a luiă Orbison.Avea o via plin , cu studiu dup şcoal , apoi cu cerin eleţă ă ă ă ţ

specifice programei liceului iezuit. Aşadar, nu-i era greu să se p streze aproape de fetele şi b ie ii boga i pe care îiă ă ţ ţ cunoştea, deoarece mul i îi pl ceau foarte mult, dar eraţ ă hot rât s nuă ă -i lase vreodat s intre în apartaă ă mentul neîngrijit unde locuia, cu doi p rin i be ivi, în stare fiecareă ţ ţ să-l umileasc far speran .ă ă ţăA fost un copil preten ios şi, mai târziu, un ucigaşţ

preten ios. Dar adev rul este c a crescut cu fric , un ghemţ ă ă ă de secrete, un copil mereu însp imântat de urâă enie şiţ violen .ţăMai târziu, ca ucigaş pl tit, tr ind cu sufletul la gur , aă ă ă

l rgit limitele pericolului, amintinduă -şi cu amuzament dramele televizate iubite odinioar , cu sentiă mentul c tr iaă ă acum ceva mult mai glorios şi mai întunecat decât v zuseă vreodat pe ecran. Deşi nu a recunoscut niciodat , seă ă sim ea oarecum mândru de r ul la care se pricepea. Poateţ ă c lui îşi cânta mereu melodia disper rii, dar sub ea seă ă ascundea o vanitate bine dezvoltat .ăAvea, pe lâng pasiunea vân torii, o caracteristic preă ă ă -ioas care îl diferen ia complet de ucigaşii mai m run i:ţ ă ţ ă ţ

nu-i p sa dac tr ieşte sau moare. Nu credea în iad, pentruă ă ă c nu credea în rai. Nu credea în diavol, pentru c nuă ă credea în Dumnezeu. Deşi îşi amintea credin a ardent ,ţ ă uneori hipnotic din copil rie, deşi o respecta mai multă ă decât şi-ar fi putut imagina cineva, ea nu-i înc lzea sufletulă câtuşi de pu in.ţReluând, şi-a dorit la început s devin preot, şi nu să ă -a

dezis niciodat . Chiar şi atunci când cânta la l ut , se rugaă ă ă continuu s poat produce muzic minunat , iar uneoriă ă ă ă n scocea melodii noi pentru rug ciunile care îi pl ceau.ă ă ăMerit men ionat c la un moment dat a dorit chiar să ţ ă ă

devin sfânt. Şi a dorit, indiferent cât era de tân r, să ă ă

66

în eleag întreaga istorie a bisericii sale, bucuros în specialţ ă s citeasc despre Toma D'Aquino. Profesorii lui p reau să ă ă ă pomeneasc mereu acest nume, iar când un preot iezuit aă venit de la universitatea din apropiere s le vorbească ă elevilor, le-a spus o poveste despre Toma, care lui Toby i-a r mas mereu în memorie.ăLe-a spus cum marele teolog Toma a fost binecuvântat, în

ultimii s i ani, cu o viziune care lă -a f cut s se întoarcă ă ă împotriva operei sale timpurii, marea scriere Summa Theologica. “Este atâta pleav ”, le spunea sfântul celor ceă încercau, în van, să-l conving s o continue.ă ăSe gândea la aceast poveste chiar şi în ziua când neoă -

bosita mea privire s-a oprit asupra lui. Dar nu ştia dac eraă un adev r sau doar o frumoas închipuire. Multe lucruriă ă spuse despre sfin i nu erau adev rate. Cu toate acestea,ţ ă faptul nu p rea niciodat o problem .ă ă ăUneori, în anii de nemiloas profesie de mai târziu, cândă

obosea s cânte la l ut , ar fi vrut să ă ă ă-şi noteze gândurile despre aceste amintiri, care pe vremuri însemnaser atâtă de mult pentru el. Se gândea la o carte menit s şochezeă ă lumea: Jurnalul unui ucigaş pl tită . O, ştia c şi al iiă ţ scriseser astfel de memorii, dar ei nu erau Toby O'Dare şiă nu continuau s citeasc teologie atunci când nu omorauă ă bancheri la Geneva sau Ziirich. Nu erau Toby O'Dare şi nu reuşiser , cu rozariul în buzunar, s se strecoare înă ă Moscova şi în Londra destul cât s comit patru crimeă ă strategice în doar şaizeci şi dou de ore. Nu erau Tobyă O'Dare, care visase odinioar s in sfânta slujb pentruă ă ţ ă ă mul imi.ţAm spus c nuă -i p sa dac moare sau dac tr ieşte.ă ă ă ă

Da iţ -mi voie s explic: nu accepta misiuni sinucigaşe. Îi plă ă-cea prea mult s r mân în via , deşi nu recunoştea nicioă ă ă ţă -dat . Şi nici cei pentru care lucra nu doreau să ă-i fie g sită corpul la locul vreuneia dintre misiunile comandate.Dar nu-i p sa, cu adev rat, dac moare ast zi sau mâine.ă ă ă ă

Şi nutrea convingerea c lumea, chiar dac nu era decâtă ă

67

t râmul realit ii materiale şi vizibile, ar fi devenit mai bună ăţ ă far el. Uneori dorea cu adev rat s moar . Dar acesteă ă ă ă perioade nu durau prea mult, iar muzica, mai presus de orice, îl scotea din aceast stare.ăZ cea în apartamentul lui scump, ascultând melodiileă

vechi şi lente ale lui Roy Orbison, nenum ratele înregisă tr riă cu cânt re i de oper din biblioteca lui ori înregistră ţ ă ările cu muzic scris special pentru l ut în perioada Renaşterii,ă ă ă ă când l uta însemna un instrument atât de popular.ăOare cum ajunsese cine era, un om ascuns, care aduna în

b nci bani care nuă -i trebuiau, care omora oameni al c roră nume nu îl ştia, care p trundea în cele mai solide fort re eă ă ţ construite de c tre victimele lui, aducânduă -le moartea în rol de chelner, de doctor în halat alb, de şofer al unei maşini închiriate sau de vagabond al str zii, izbinduă -se ca beat de b rbatul pe careă -l în epa cu acul fatal al seringii sale?ţR ul din el mă -a f cut s tremur, în m sura în care un îngeră ă ă

poate tremura, dar binele str lucitor din el mă -a atras întru totul.Dar hai s ne întoarcem la anii timpurii, când fusese Tobyă

O'Dare, cu un frate şi o sor mai mici, Jacob şi Emily - laă vremea când se str duia s reziste în cel mai sever dintreă ă liceele din New Orleans, cu burs de studii complet ,ă ă desigur, în vreme ce lucra şaisprezece ore pe s pt mână ă ă cântând pe strad pentru ca mama lui şi cei mici s aibă ă ă hran , alimente şi s poat ine un apartaă ă ă ţ ment unde nu intra nimeni în afara familiei.Toby pl tea facturile. El umplea frigiderul. El vorbea cuă

proprietarul apartamentului atunci când urletele mamei îl trezeau pe vreun vecin. El cur a voma de pe jos, el stingeaăţ focul când uleiul încins din tigaie izbucnea în fl c ri, iar eaă ă ipa, cu p rul arzând.ţ ăCu alt so , mama lui poate c ar fi fost tandr şi iubiţ ă ă toare,

dar b rbatul ei ajunsese la închisoare când ea eraă îns rcinat cu ultimul copil, şi nu reuşise s treac nicioă ă ă ă dată peste asta. Poli ist îns rcinat s vâneze prostituatele de peţ ă ă

68

str zile Cartierului Francez, omul sfârşise înjunghiat înă închisoarea Angola.Toby avea doar zece ani când se întâmplase.Ani în şir, ea a b ut pân când c dea lat şi r mâneaă ă ă ă ă

întins pe duşumeaua goal , murmurând numele so ului ei:ă ă ţ “Dan, Dan, Dan.” Nimic din ce facea Toby nu reuşea vreodat s îi aduc alinare. El îi cump ra rochii fruă ă ă ă moase, îi aducea coşuri cu fructe sau dulciuri. O vreme, pân să ă mearg cei mici la gr dini , reuşise s se îmbete numaiă ă ţă ă seara, şi izbutea chiar să-şi in copiii suficient de cura i câtţ ă ţ s poat merge la slujba de duminic .ă ă ăÎn zilele acelea, Toby se uita cu ea la televizor, împ ră -

t şind împreun pasiunea pentru poli iştii sp rg tori de uşi,ă ă ţ ă ă în stare s pun mâna pe cei mai deprava i criminali.ă ă ţDar imediat ce copiii începuser s mearg bine sină ă ă guri,

mama lui ajunsese s bea toat ziua şi s doarm toată ă ă ă ă noaptea, în timp ce Toby devenise b rbatul casei şi îiă îmbr ca grijuliu în fiecare diminea pe Jacob şi pe Emily, îiă ţă ducea la şcoal devreme, ca s aib timp s ajung şi el laă ă ă ă ă cursurile iezui ilor şi, eventual, s îi r mân timp sţ ă ă ă ă-şi facă temele.La vârsta de cincisprezece ani, studia deja l uta şiă

compozi ia de doi ani, Jacob şi Emily îşi f ceau temele înţ ă camera de al turi, iar profesoara înc îi d dea lec ii graă ă ă ţ -tuite. “Ai mare talent”, îi spunea profesoara, îndemnându-l s se ocupe şi de alte instrumente, care lă -ar fi putut ajuta mai târziu s îşi câştige existen a.ă ţDar Toby ştia c nu putea avea timp pentru aşa ceva, că ă

trebuia să-i înve e pe Jacob şi pe Emily cum s aib grij şiţ ă ă ă cum s se poarte cu mama lor cea beat , c trebuia s steaă ă ă ă în fiecare sâmb t şi duminic pe str zile Cartieruluiă ă ă ă Francez, inând cutia l utei deschis la picioare în timp ceţ ă ă cânta, strângând orice b nu câştiga ca s adauge cevaă ţ ă pensiei m runte r mase dup tat l s u.ă ă ă ă ăDe fapt, nici nu exista vreo pensie, dar Toby n-a spus asta

nim nui. Existau doar ajutoare discrete din partea familieiă

69

şi sumele regulate strânse de ceilal i poli işti, unii nici maiţ ţ r i, nici mai buni decât tat l lui Toby.ă ăIar Toby trebuia s adune bani pentru orice “în plus” sauă

“dr gu ”, pentru uniformele de care aveau nevoie fratele şiă ţ sora lui, pentru juc riile pe care ar fi trebuit s le aib înă ă ă apartamentul lor mizerabil, atât de detestat de Toby. Şi, deşi îngrijorat clip de clip de ce ar putea face mama luiă ă acas şi de priceperea lui Jacob de a o face s tac atunciă ă ă când o apuca furia, Toby se sim ea foarte mândru de cumţ cânta şi de atitudinea trec torilor, care nu uitau să ă-i lase bancnote mai mari în cutia l utei.ăDeşi studiul serios al muzicii mergea încet, Toby tot mai

visa s intre la Conservator, atunci când urma să ă împlineasc vârsta potrivit , şi s poat cânta întră ă ă ă -un restaurant, ca s aib un venit stabil. Niciunul dintre plaă ă nuri n-ar fi fost imposibil, iar el tr ia cu gândul la viitor, în timpă ce se str duia disperat s fac fa prezentului. Cu toateă ă ă ţă acestea, când cânta la l ut , când facea destui bani ca să ă ă poat pl ti uşor chiria şi s cumpere de mână ă ă care, avea un sentiment de bucurie şi de triumf solid.Nu a încetat niciodat s încerce să ă ă-şi înveseleasc şi să ă-şi

linişteasc mama, s o asigure c lucrurile vor merge maiă ă ă bine decât mergeau, c durerea ei se va vindeca şi c întră ă -o zi vor locui într-o cas adev rat , în suburbii, c vor avea oă ă ă ă curte în spate pentru Emily şi Jacob şi o peluz în fa , plusă ţă toate celelalte lucruri pe care le ofer o via normal .ă ţă ăUndeva în adâncul min ii lui nutrea credin a c , întrţ ţ ă -o zi,

când Jacob şi Emily aveau s fie mari şi c s toă ă ă ri i, cândţ mama lui se va fi vindecat cu ajutorul banilor câştiga i deţ el, s-ar putea gândi din nou la seminar. Nu putea uita ce însemnase odat pentru el s slujeşti în biseric . Nu puteaă ă ă uita ce însemna s iei ostia în mâini şi s spui:”Acesta esteă ă trupul meu”, transformând-o astfel în chiar carnea Domnului Iisus Hristos. De multe ori, atunci când cânta sâmb ta după ă-amiaza, se întorcea la muzica liturgic , înă stare s încânte audien a în mişcare continu la fel de multă ţ ă

70

ca bine-cunoscutele melodii ale lui Johnny Cash şi Frank Sinatra. Era un muzician al str zii cu o apari ie specific ,ă ţ ă far p l rie şi sub ire, îmbr cat în sacou de lân bleumarină ă ă ţ ă ă şi pantaloni de lân negri, şi chiar aceste tr s turi îiă ă ă confereau un avantaj sublim.Cu cât devenea mai bun, în stare s interpreteze far efortă ă

orice melodie cerut şi sco ând tot ce putea da instruă ţ -mentul, cu atât îl iubeau mai mult turiştii şi localnicii. Curând a început s recunoasc , în unele seri, spectatoriă ă regula i, care nu uitau sţ ă-i lase bancnote mari.Cânta şi un imn modern: “Eu sunt pâinea vie iiţ , cine vine

cu Mine nu va fl mânziă niciodată... “ Era un imn însufle itor,ţ unul care avea nevoie de toat priceperea şi de toată ă abilitatea lui de a uita orice altceva atunci când cânta, iar cei aduna i în jurul lui îl r spl teau întotdeaţ ă ă una. Tr gea cuă ochiul în jos şi vedea banii meni i sţ ă-i asigure liniştea timp de o s pt mân sau chiar mai mult. Şi îi venea s plâng .ă ă ă ă ăCânta, de asemenea, melodii inventate de el, varia- iuniţ

dup teme ascultate în înregistr rile de la profesoar .ă ă ă esea laolalt arii de Bach şi Mozart, uneori Beethoven şiŢ ă

al i compozitori c rora nu le inuse minte numele.ţ ă ţLa un moment dat a început să-şi noteze compozi iile.ţ

Profesoara urma să-l ajute s le copieze aşa cum trebuie.ă Muzica pentru l ut nu se scrie la fel ca muzica obişnuit .ă ă ă Se scrie în tabulatur , indicând mai degrab pozi iileă ă ţ degetelor, decât notele. Asta îi pl cea în mod special. Dară adev rata teorie a muzicii şi scrierea ei reprezentau pentruă el o dificultate. M car dac ar fi putut înv a destul cât să ă ăţ ă predea muzic , întră -o bun zi, se gândea, fie şi copiilor mici,ă şi tot ar fi reprezentat pentru el o via posibil .ţă ăDestul de curând, Jacob şi Emily au ajuns în stare s seă

îmbrace singuri şi ar tau deja gravi ca nişte adul i, la fel caă ţ şi el, luând singuri tramvaiul Sfântul Charles c tre şcoal şiă ă neaducând niciodat pe nimeni acas , pentru c fratele loră ă ă le interzisese. Înv aser s spele, săţ ă ă ă-şi calce c m şile şiă ă bluzele pentru şcoal , s ascund banii de mama lor şi să ă ă ă-i

71

distrag aten ia, atunci când o apuca furia şi începea să ţ ă fac toat casa buc i.ă ă ăţ- Dac trebuie să ă-i turna i pe gât, turna iţ ţ -i, le spunea Toby,

pentru c adev rul este c uneori numai b utura reuşea să ă ă ă ă o opreasc pe mama lor s tune şi s fulgere.ă ă ăAm observat toate acestea eu însumi.Am întors paginile vie ii lui şi miţ -am potrivit lumina ca să

le citesc pe cele mai bune.L-am iubit.Am v zut mereu pe biroul lui ă Cartea de rug ciuniă , iar

al turi o alt carte, din care citea uneori pentru pura luiă ă pl cere, iar uneori leă -o citea şi fra ilor s i.ţ ăAceast carte era ă îngerii, de Fr. Pascal Parente. O găsise în

aceeaşi libr rie de pe Magazine Street, de unde lua şiă c r ile cu masacre şi criminali sângeroşi, şi o cump raseă ţ ă împreun cu o biografie a sfântului Toma D'Aquino, scrisă ă de G. K. Chesterton, pe care se str duia din când în când să ă o în eleag , deşi era dificil .ţ ă ăA i putea spune c tr ia o via în care ce citea era la felţ ă ă ţă

de important ca şi ce cânta la l ut , iar toate laolalt erauă ă ă la fel de importante ca mama, ca Jacob şi ca Emily.Îngerul s u p zitor, mereu disperat să ă ă-l conduc pe caleaă

cea dreapt în cele mai haotice vremuri, p rea pus înă ă încurc tur de combina ia pasiunilor din sufletul lui Toby,ă ă ţ dar eu nu am venit ca s stau cu ochii pe acel înger, ci peă Toby, în niciun caz pe îngerul care se str duia din greu să ă in aprins în inima lui Toby flac ra credin ei, menit sţ ă ă ă ţ ă ă-i

salveze la un moment dat pe to i ai lui.ţÎntr-o zi de var , în vreme ce Toby citea la el în pat, să -a

întors pe burt , a deschis stiloul şi a subliniat acesteă cuvinte:În ce priveşte credin a, trebuie s inem minte c îngeriiţ ă ţ ă

nu sunt înzestra i cu charisma cunoaşterii secretelor inimii,ţ nici a ac iunilor viitoare hot râte în baza liberei voin e;ţ ă ţ acestea sunt prerogative exclusiv divine.

72

Îndr gise aceast fraz şi îndr gise atmosfera de misteră ă ă ă care îl înv luia când citea cartea.ăRealitatea este c nu voia cu adev rat s cread c îngeriiă ă ă ă ă

nu au suflet. V zuse undeva, odat , o pictur veche repreă ă ă -zentând crucificarea, unde îngerii de deasupra plângeau, şi îi pl cea s cread c îngerul p zitor al mamei lui plână ă ă ă ă gea şi el când o vedea beat şi dezn d jduit . Nu voia s ştie că ă ă ă ă ă îngerii nu au inimi şi c nu cunosc tainele inimii, dar întregă conceptul îl fascina, iar îngerii îl fascinau şi ei, şi vorbea cu propriul lui înger ori de câte ori putea.Îi înv a pe Emily şi Jacob s îngenuncheze în fiecare searăţ ă ă

şi s spun str vechea rug ciune:ă ă ă ăÎnger, îngeraşul meu, Ce mi te-a dat Dumnezeu,

Totdeauna fii cu mine Şi mă-nva s fac bine.ţă ăLe cump rase chiar un tablou cu un înger p zitor. Era ună ă

tablou destul de comun, şi v zuse el însuşi un exemplar peă când înv a în şcoala primar . Îl înr mase cu ce g sise laăţ ă ă ă magazin şi îl atârnase în înc perea împ r it de to i trei, elă ă ţ ă ţ şi Jacob într-un pat etajat, iar Emily lâng pereteleă îndep rtat, întră -un p tu care putea fi strâns diminea a.ă ţ ţAlesese pentru reproducere o ram aurie ornamentat şi îiă ă

pl cea lacul de pe ea, col urile împodobite cu frunze şiă ţ marginea lat care desp r ea imaginea de tapetul decoă ă ţ lorat al c m ru ei.ă ă ţÎngerul p zitor era uriaş şi feminin, cu plete aurii şi cu aripiă

albe mari m rginite cu albastru, şi purta o mantie pesteă tunica încre it şi alb ; veghea asupra a doi copii, unţ ă ă b ie el şi o feti , care îşi croiau drum împreun peste ună ţ ţă ă pod periculos, plin de sp rturi.ăOare câte milioane de copii au v zut aceast pictur ?ă ă ă- Uite, le spunea Toby lui Emily şi lui Jacob, atunci când

îngenuncheau pentru rug ciunile de noapte. Pute i vorbiă ţ oricând cu îngerul vostru p zitor.ăLe povestea cum vorbise el cu propriul înger, mai ales în

nop ile petrecute în centru, când bacşişurile nu preaţ mergeau:

73

- I-am spus: Adu-mi mai mult lume şi el, desigur, miă -a adus.Insista cu povestea, deşi Jacob şi Emily râdeau amândoi.Dar Emily l-a întrebat dac nu să -ar putea ruga şi îngerului

p zitor al mamei lor, ca s o opreasc s se mai îmbeteă ă ă ă atât de tare şi atât de des.Asta l-a şocat pe Toby, pentru c el nu rostise nicioă dată

cuvântul “îmb tat” sub acel acoperiş. Nuă -l rostise niciodată nic ieri, nici m car în fa a confesorului s u. Şi se minuna că ă ţ ă ă Emily, în vârst de numai şapte ani la momentul acela, ştiaă totul. Cuvântul i-a transmis un fior întunecat şi le-a spus fr iorului şi surioarei lui c via a nu va fi mereu aşa, c vaăţ ă ţ ă avea el grij ca lucrurile s mearg tot mai bine.ă ă ăInten iona s se in de cuvânt.ţ ă ţ ăLa liceul iezuit, Toby a ajuns repede în fruntea clasei.

Cânta cincisprezece ore în şir, sâmb ta şi duminica, numaiă ca s câştige destul cât s nu fie nevoit s cânte şi în zileleă ă ă de şcoal şi să ă-şi poat urma educa ia muzical .ă ţ ăLa şaisprezece ani, s-a angajat la un restaurant, lucrând în

serile de sâmb t şi duminic şi, deşi câştiga ceva maiă ă ă pu in, ştia c poate conta pe banii aceia.ţ ăCând era nevoie, servea la mese şi primea bacşişuri bune.

Dar lumea voia mai ales să-i aud muzica neobişă nuit , lucruă care îl bucura.De-a lungul anilor, a ascuns banii în diferite locuri din

apartament - în m nuşile din sertar, sub o scândur desă ă -prins din duşumea, sub salteaua lui Emily, sub piciorulă plitei de g tit, chiar şi în frigider, înveli i în folie.ă ţîntr-un weekend bun câştiga sute de dolari, iar dup ce aă

împlinit şaptesprezece ani, Conservatorul i-a oferit o bursă complet , ca s studieze muzica serios. Izbândise.ă ăEra cea mai fericit zi din via a lui şi să ţ -a întors acas plină

de nout i.ăţ- Mam , am reuşit, am reuşit, a spus el. Totul va fi maiă

bine, te asigur.

74

Cum nu-i l sase mamei bani pentru b utur , ea îi luaseă ă ă l uta şi o f cuse nd ri de col ul mesei.ă ă ţă ă ţA r mas far aer. A sim it c va muri. S-a întrebat dac nuă ă ţ ă ă

s-ar putea s moar chiar atunci, refuzând s mai respire. Iă ă ă s-a f cut r u şi să ă -a aşezat pe scaun, cu capul plecat şi cu mâinile între genunchi; a ascultat-o pe mama lui bântuind prin apartament, oftând, murmurând şi blestemând urât pe to i cei pe care îi considera vinova i pentru ceea ceţ ţ devenise, certându-se cu mama ei, apoi bolborosind “Dan, Dan, Dan”, iar şi iar şi iar.- Ştii ce mi-a dat taică-tu? ipa ea. Ştii ce miţ -a adus de la

muierile alea din centru? Ştii cu ce m-a l sat?ăCuvintele l-au îngrozit pe Toby.Apartamentul pu ea a b utur . Toby îşi dorea s moar .ţ ă ă ă ă

Dar Emily şi Jacob trebuiau s se întoarc în orice clip . Aă ă ă dat fuga la magazinul din col şi a cump rat o sticl deţ ă ă bourbon, deşi era înc minor, a adusă -o acas şi a obligată -o s bea, înghi itur cu înghi itur , pân a în eă ţ ă ţ ă ă ţ penit pe saltea.Dar dup aceea, blestemele şi înjur turile să ă -au înte it, înţ

timp ce copiii se dezbr cau de hainele de şcoal , le strigaă ă cele mai groaznice cuvinte cu putin . Ca şi cum ar fiţă bântuit-o un diavol. Dar nu era un diavol. B utura îi m cinaă ă creierul, iar el ştia.Profesoara de demult i-a d ruit o l ut nou , unaă ă ă ă

pre ioas , mult mai scump decât cea spart .ţ ă ă ă- Te iubesc pentru asta, i-a spus el şi a s rutată -o pe

obrazul pudrat, iar ea l-a asigurat din nou c întră -o zi îşi va face un nume cu l uta aceea, c va avea propriile luiă ă înregistr ri.ă- Iartă-m , doamne, să -a rugat el, îngenunchind în Biserica

Sfântului Nume, uitându-se la altarul înalt şi întunecat. Aş vrea ca mama s moar . Dar nu pot să ă ă-mi doresc aşa ceva.La sfârşitul s pt mânii, cei trei copii au cur at apartaă ă ăţ -

mentul de sus şi pân jos, ca de obicei. In acest timp,ă mama lor z cea beat , ca o prin es înl n uit de o vraj ,ă ă ţ ă ă ţ ă ă cu gura c scat , cu fa a destins şi tân r , cu respira iaă ă ţ ă ă ă ţ

75

îmbibat de alcool aproape dulce, ca de sherry. încet, Jacobă a şoptit: - S raca mama cea beat .ă ăVorbele l-au şocat pe Toby, la fel cum îl şocase Emily când

spusese ceva asem n tor.ă ăLa jum tatea ultimului an de liceu, Toby să -a îndrăgostit de

o fat evreic de la Newman School, un liceu la fel de bună ă ca şi cel iezuit. O chema Liona şi venise la iezui i, o şcoalţ ă exclusiv de b ie i, ca s cânte întră ţ ă -un muzical pentru care îşi f cuse timp şi Toby. Când a rugată -o s -l înso easc laă ţ ă balul de absolvire, a spus da imediat. A r mas copleşit. Eraă o frumuse e brunet , cu o minunat voce de sopran , careţ ă ă ă îl cucerise complet.În orele de dup bal, au stat în curtea frumoasei ei caseă

din centru, de pe Nashville Avenue. În gr dina cald şiă ă parfumat , el a r bufnit şi iă ă -a povestit despre mama lui. Ea a manifestat doar compasiune şi în elegere. Înainte de zori,ţ s-au strecurat în casa de oaspe i a familiei şi sţ -au iubit. N-a vrut ca ea s ştie c era prima dat , dar când ea iă ă ă -a m rturisit, a recunoscut şi el.ăI-a spus c o iubea. Ea a început s plâng şi iă ă ă -a m ră turisit

c nu cunoştea pe nimeni ca el.ăCu p rul lung şi negru, cu ochii întuneca i, cu vocea eiă ţ

mângâietoare şi cu puterea de a-l în elege imediat, eaţ p rea tot ce şiă -ar fi putut dori. Avea o for pe care el oţă admira enorm şi ceva ce sem na cu o inteligen efervesă ţă -cent . Se temea îngrozitor c ar puteaă ă -o pierde.În c ldura prim verii, Liona venea cu el atunci când cântaă ă

pe Bourbon Street; îi aducea sticle reci de Coca-cola şi st tea la numai câ iva paşi distan , ascultânduă ţ ţă -l. Doar studiul o inea deoparte. Era deşteapt şi avea un minuţ ă nat sim al umorului. Îi pl cea sunetul l utei şi îl în eţ ă ă ţ legea de ce pre uia atât instrumentul, pentru tonul unic şi formaţ minunat . Lui îi pl cea vocea ei (mult mai bun decât a lui)ă ă ă şi curând au încercat duete. Ea ştia mai ales cântece de pe Broadway şi asta i-a îmbog it lui reperăţ toriul semnificativ, iar atunci când aveau timp, cântau împreun .ă

76

Într-o dup -amiaz - dup ce mama lui fusese bine pentruă ă ă o oarecare vreme - a adus-o pe Liona acas , iar ea nă -a reuşit, oricât s-a str duit, s îşi ascund şocul inspirat deă ă ă apartamentul supraaglomerat şi de obiceiurile de be iv aleţ ă mamei, care fuma şi juca solitaire pe masa din buc t rie. Elă ă şi-a dat seama c lui Emily şi lui Jacob le era ruşine. Jacobă l-a întrebat, dup aceea:ă- Toby, de ce ai adus-o aici, când mama este aşa? Cum ai

putut face asta?Amândoi, şi fratele, şi sora lui, l-au privit ca şi cum ar fi

fost un tr d tor.ă ăÎn seara aceea, dup ce Toby a terminat de cântat peă

Royal Street, Liona a venit să-l întâlneasc şi au stat iar deă vorb oreă -n şir, dup care să -au strecurat din nou în casa întunecat de oaspe i.ă ţDar Toby se sim ea din ce în ce mai ruşinat c îşi înţ ă -

credin ase tainele cuiva. Şi, în adâncul sufletului, sim ea cţ ţ ă nu era demn de Liona. Tandre ea şi c ldura ei îl z p ceau.ţ ă ă ă Credea, de asemenea, că-i un p cat s fac dragoste cu ea,ă ă ă atâta timp cât nu exista nicio şans s se poat c s toriă ă ă ă ă vreodat . Nutrea atâtea îngrijor ri, încât pur şi simplu nuă ă -i venea s o curteze. Se temea foarte tare c Lionei îi eraă ă mil de el.ăA venit apoi perioada examenelor şi niciunul dintre ei nu a

mai avut timp să-l caute pe cel lalt.ăÎn seara înmân rii diplomelor, mama lui Toby a început să ă

bea de la ora patru, aşa c în cele din urm el iă ă -a cerut să r mân acas . Nu putea suporta gândul s o vad laă ă ă ă ă şcoal , cu lenjeria ivinduă -i-se de sub poale, cu rujul mânjit şi obrajii prea roşii, cu p rul ca o încâlceal de gâ e. Aă ă ţ încercat o vreme să-i pieptene p rul, dar ea lă -a lovit cu palma în mod repetat pân când el, scrâşnind din din i, aă ţ apucat-o de încheieturi şi i-a strigat: - înceteaz , mam !ă ăEa a început s plâng cu suspine, ca un copil. Jacob şiă ă

Emily erau îngrozi i.ţ

77

Mama a continuat s plâng , cu capul înfundat în bra e, peă ă ţ masa din buc t rie, în timp ce el să ă -a dezbr cat de haineleă bune. Nu s-a dus nici el la ceremonia de absolvire. Iezui iiţ puteau să-i trimit diploma prin poşt .ă ăDar era furios, mai furios decât fusese vreodat , şi pentruă

prima dat în via a lui iă ţ -a spus be iv şi târfa. Urla şiţ ă tremura de mânie.Emily şi Jacob hohoteau în camera lor.Mama a început s zbiere. Striga c vrea s se omoare. S-ă ă ă

au b tut ca s nu apuce un cu it de buc t rie.ă ă ţ ă ă- Opreşte-te, opreşte-te, i-a spus el, cu din ii încleşţ ta i.ţ

Bine, am să- i aduc blestemata de b utur .ţ ă ăŞi a ieşit dup o duzin de beri, o sticl de vin şi una deă ă ă

bourbon. Acum ea avea provizia îndestulat pe care atâtaă şi-o dorea.Dup ce a b ut o bere, mama lă ă -a rugat s se întind lângă ă ă

ea în pat. Bea vinul cu înghi ituri mari. ipa şi îi zicea s seţ Ţ ă roage cu ea.- Este o sete în sânge, a spus ea.El n-a r spuns nimic. O dusese de mai multe ori laă

întâlnirile Alcoolicilor Anonimi. Nu st tuse niciodat niciă ă m car un sfert de or .ă ăÎn cele din urm , să -a aşezat al turi de ea. Şi au spusă

împreun rug ciuni. Cu voce joas , far s dramatizeze şiă ă ă ă ă far s se plâng , iă ă ă -a povestit c tat l ei, un b rbat pe careă ă ă nu îl cunoscuse, murise din cauza b uturii, la fel ca tat l lui,ă ă mai înainte. I-a povestit despre to i acei unchi disp ru iţ ă ţ pentru c erau be ivi.ă ţ- Este o sete în sânge, a spus ea din nou. O sete în sânge,

de nepotolit. Trebuie s stai cu mine, Toby. Treă buie s spuiă din nou rug ciunile cu mine. Doamne, Dumnezeule,ă ajută-m , ajută ă-m , ajută ă-m .ă- Ascult , mam , iă ă -a spus el. Voi câştiga din ce în ce mai

mult din muzic . Vara asta voi cânta la un restaurant cuă norm întreag . Toat vara voi câştiga bani în fiecareă ă ă

78

sear , şapte zile pe s pt mân . î i dai seama ce înseamnă ă ă ă ţ ă asta? Voi câştiga mai mult ca niciodat .ăA continuat, pe m sur ce ochii ei se stingeau şi vinul oă ă

ame ea.ţ- Mam , voi absolvi Conservatorul. Voi fi în stare s predauă ă

muzic . Poate c voi fi în stare chiar s înregisă ă ă trez un disc, cândva, cine ştie. M voi pricepe să ă-i înv pe al ii. Trebuieăţ ţ numai s ai r bdare, mam . S crezi în mine.ă ă ă ăEa se uita la el cu ochi ca de sticl .ă- Uite, peste o s pt mân voi avea suficien i bani cât să ă ă ţ ă

chem o femeie, s spele şi să ă-i ajute pe Jacob şi Emily la teme. Voi munci tot timpul. Voi cânta afar , înainte s seă ă deschid restaurantul. I-a pus o mân pe um r, iar ea aă ă ă schi at un zâmbet strâmb. Sunt b rbat acum, mam , aţ ă ă spus. Am s reuşesc!ăPe ea o cuprindea încet somnul. Trecuse de ora nou .ăOare îngerii chiar nu cunosc tainele inimii? Am plâns, în

timp ce-l ascultam şi îl priveam.El a continuat s vorbeasc în timp ce ea dormita, despreă ă

cum se vor muta din apartamentul acela înghesuit.Emily şi Jacob se vor duce în continuare la aceeaşi şcoal ,ă

îi va duce el cu maşina pe care o va cump ra. Deja puseseă ochii pe una.- Mam , când voi cânta prima dat la Conservator, vreauă ă

s vii acolo. Vreau ca tu şi Emily şi Jacob s fi i în loj . Nu vaă ă ţ ă dura mult, pân atunci. M ajut şi profeă ă ă soara mea. Am să cump r bilete pentru noi to i. Mam , am de gând s facă ţ ă ă lucrurile cum trebuie, în elegi? Mam , am sţ ă ă- i aduc unţ doctor, un doctor care ştie ce s fac .ă ăÎn somnul ei de be iv, ea murmura:ţ- Da, drag , da, drag , da, drag .ă ă ăPe la ora unsprezece, i-a mai dat o bere şi ea a adormit

lemn. I-a l sat vinul al turi. A verificat ca Emily şi Jacob să ă ă fie în pijama şi i-a învelit, apoi şi-a pus smochingul negru şi c maşa pe care le cump rase pentru absolvire. Erau,ă ă bineîn eles, hainele lui cele mai bune. Le cump rase far sţ ă ă ă

79

stea pe gânduri, conştient ce impresie putea face pe strad , sau chiar în cel mai bun restaurant.ăS-a dus apoi în centru, ca s cânte pe bani.ăPeste tot în oraş se d deau petreceri pentru absolă ven ii deţ

la iezui i. Nu şi pentru Toby.ţS-a aşezat foarte aproape de cele mai faimoase baruri de

pe Bourbon Street, a deschis cutia l utei, a început să ă cânte. Şi-a scufundat sufletul în cea mai trist litanie despreă nenoroc scris vreodat de Roy Orbison. Curând a începută ă s plou peste el cu bancnote de dou zeci de dolari.ă ă ăCe spectacol reprezenta, deja înalt ca acum şi atât de bine

îmbr cat fa de muzicienii zdren roşi ai str zii aşeza i iciă ţă ţă ă ţ şi colo, sau cerşetorii care morm iau pur şi simplu pentruă m run iş, sau fa de rufosul, dar talenă ţ ţă tatul dansator de step.A cântat “Danny Boy”4 de cel pu in şase ori pentru oţ

singur pereche, iar ei iă -au dat o bancnot de o sut deă ă dolari, pe care el a strecurat-o în portofel. A cântat toate piesele pe gustul mul imii pe care le ştia, şi când aplauţ dau în alt parte, începea el, b iatul cu l uta, şi se adunau to iă ă ă ţ în jurul lui. Şi-a scos orice altceva din minte, cu excep iaţ muzicii.Când s-au ivit zorii, s-a dus în catedrala Sfântul Louis. S-a

rugat cu psalmul atât de iubit din Biblia bunicii:“Mânuieşte-m , Dumnezeule, c pân la suflet mă ă -au

n p dit apele. în adâncul noroiului mă ă -am afundat, şi nimic de care s m in, intrată ă ţ -am în adâncurile m rii şi furtunaă m-a copleşit. Ostenit-am strigând, gâtlejul mi-a amor it, deţ la n dejdea mea spre Dumnezeul meu, ochii mei au ajunsă s sl beasc .”ă ă ă 5

În cele din urm , a şoptit: - Doamne sfinte, pune cap tă ă acestei dureri! Avea acum peste şase sute de dolari pentru

4 Baladă de Frederic Weatherly, asociată în special comunităţii irlandeze.

5 Biblia, Psalmul 68, versiunea Bartolomeu Valeriu Anania.

80

facturi. Era mai mult decât de ajuns. Dar ce conta, dac nă -o putea salva pe ea?- Doamne, Dumnezeule, s-a rugat. Nu vreau s moar , îmiă ă

pare r u c mă ă -am rugat s moar mama. Sfinte Stă ă ăpâne, salveaz-o.O cerşetoare s-a apropiat de el pe când ieşea din cate-

dral . Era îmbr cat s r c cios şi morm ia c are nevoieă ă ă ă ă ă ă ă de medicamente ca s salveze un copil bolnav. Ştia că ă minte. O v zuse de multe ori şi o auzise îng imând aceeaşiă ă poveste. A privit-o lung, apoi i-a f cut semn s tac ,ă ă ă fluturând din mân şi zâmbind, şi iă -a dat dou zeci de dolari.ăDeşi mort de oboseal , a pornit pe jos prin Cartierulă

Francez, ca s nu cheltuiasc niciun ban pe taxi, apoi să ă -a dus cu tramvaiul Sfântul Charles spre cas , privind în gol peă geam.Voia cu disperare s o întâlneasc pe Liona. Ştia c seă ă ă

dusese de cu sear să ă-l vad la absolvire - împreun cuă ă p rin ii, de fapt - şi ar fi vrut să ţ ă-i explice de ce nu fusese acolo.Şi-a adus aminte c îşi f cuser planuri pentruă ă ă

după-aceea, dar acum totul p rea îndep rtat şi era preaă ă obosit ca s se gândeasc ceă ă -i va spune când va vorbi, în cele din urm , cu ea. Se gândea la ochii ei mari, la spiritulă viu şi la inteligen a ascu it pe care nu le ascundea, la râsulţ ţ ă ei sonor. Se gândea la toate tr s turile ei minunate,ă ă conştient c , odat liceul terminat, urma s o piard cuă ă ă ă siguran . Avea şi ea burs tot la Conservator, dar cum ar fiţă ă reuşit s in piept tuturor tinerilor care urmau, inevitabil,ă ţ ă s o înconjoare?ăAvea o voce superb , iar în spectacolul de la iezui i p ruseă ţ ă

o stea înn scut , îndr gostit de scen , acceptândă ă ă ă ă gra ioas , dar încrez toare în sine, aplauzele, florile şiţ ă ă complimentele.Nu în elegea nici m car de ceţ ă -şi b tuse capul cu el. Şiă

sim ea c ar fi trebuit s se retrag , s o lase liber , deşiţ ă ă ă ă ă aproape că-i venea s plâng când se gândea la ea.ă ă

81

In timp ce tramvaiul scâr âia şi z ng nea urcând dealul,ţ ă ă şi-a îmbr işat l uta şi chiar a a ipit o clip , sprijinit de ea.ăţ ă ţ ă Dar s-a trezit tres rind la sta ia lui şi să ţ -a dat jos, împleticindu-şi picioarele pe caldarâm.Imediat ce a intrat în apartament, şi-a dat seama c cevaă

nu era în regul .ăI-a g sit pe Jacob şi pe Emily îneca i în cad . Iar ea, cuă ţ ă

venele de la încheieturi t iate, z cea moart în pat, cuă ă ă sângele împr ştiat pe cearşaf şi pe jum tate din pern .ă ă ăS-a uitat lung vreme la trupurile fratelui şi surorii lui. Apaă

din cad se mai scursese, dar pijamalele r m seseră ă ă ă îmbibate de ap . Jacob era plin de vân t i. Probabil c seă ă ă ă împotrivise din r sputeri. Dar fa a lui Emily, la cel lalt cap tă ţ ă ă al c zii, era neted şi perfect , cu ochii închişi. Poate c niciă ă ă ă nu se trezise, atunci când mama ei o îneca, în ap eraă sânge. Şi era sânge şi pe scurgere, de care probabil că Jacob îşi sp rsese capul atunci când ea îl împinsese în jos.ăCu itul de buc t rie z cea lâng mama. Îşi ciopâr ise deţ ă ă ă ă ţ -a

dreptul mâna stâng , atât de adânci f cuse r nile, dară ă ă sângerase pân la moarte din amândou încheieturile.ă ăToate acestea se întâmplaser cu ore în urm , eraă ă

convins.Sângele se uscase sau era înc lipicios.ăCu toate acestea, l-a ridicat pe fratele lui din cad şi aă

încercat s îi insufle via . Fratele lui avea trupul rece caă ţă ghea a, sau aşa p rea. Şi era ud.ţ ăN-a îndr znit s îşi ating mama sau sora. Mama z cea cuă ă ă ă

pleoapele pe jum tate închise, cu gura deschis . P rea dejaă ă ă golit de sânge, ca o coaj . O coaj , şiă ă ă -a spus, exact aşa. S-a uitat la rozariul din balta de sânge. Era sânge peste tot pe duşumeaua vopsit .ăPeste aceast viziune lamentabil domnea mirosul de vin.ă ă

Mirosul de mal din bere. Afar se auzeau trecând maşini.ţ ă Pe strada urm toare se auzea huruitul tramvaiului.ăToby s-a dus în camera de zi şi a r mas mult vreme cuă ă

l uta în poal . Cum de nu se gândise c se putea înă ă ă tâmpla

82

aşa ceva? De ce-i l sase pe Jacob şi pe Emily sină guri cu ea? Doamne sfinte, cum de nu-şi d duse seama c urma s seă ă ă întâmple una ca asta? Jacob nu avea decât zece ani. Cum, în numele cerului, îl l sase Toby s pă ă ă easc asemeneaţ ă nenorocire?Nu era decât vina lui. Nu avea nicio îndoial . Da, seă

gândise c ea şiă -ar fi putut face r u singur şi, Dumnezeuă ă să-l ierte, poate chiar se rugase pentru asta în catedral .ă Dar aşa ceva? S moar fratele şi sora lui? I să ă -a t iat dină nou respira ia. S-a gândit o clip c poate nu va mai respiraţ ă ă niciodat . S-a ridicat în picioare şi abia atunci a reuşit să ă trag din nou aer în piept, cu un oftat mut.ăS-a uitat cu indiferen la apartamentul meschin, cuţă

mobila desperecheat şi urât , cu masa veche de stejar şiă ă scaunele ieftine tapi ate cu pânz cu flori, şi toat lumea luiţ ă ă i s-a p rut murdar , cenuşie; a sim it c îl cuprinde frica,ă ă ţ ă apoi o groaz crescând .ă ăInima îi bubuia. S-a uitat la reproducerile ieftine cu flori şi

rame urâte - nişte prostii cump rate chiar de el - înşirate peă tapetul de pe pere ii apartamentului. S-a uitat la perdeleleţ sub iri, cump rate tot de el, şi la jaluzelele albe, ieftine, deţ ă la ferestre.Nu a vrut s intre în dormitor şi s vad tabloul cu îngerulă ă ă

p zitor. Sim ea c , dac lă ţ ă ă -ar fi v zut, lă -ar fi sfâşiat în buc i.ăţ Ştia c nu se va mai uita niciodat în via a lui la aşa ceva.ă ă ţTriste ea iţ -a urmat durerii. Triste ea a venit când nu a maiţ

putut suporta durerea. A acoperit fiecare obiect pe care îl privea, iar no iuni precum c ldur şi dragoste i se p reauţ ă ă ă acum ireale sau imposibil de atins vreodat , aşa cum st teaă ă atunci în mijlocul urâ eniei şi al dezasţ trului.Într-un moment sau altul din orele urm toare a auzită

robotul telefonului. Îl c uta Liona. El ştia c nă ă -ar putea r spunde. Ştia c nă ă -ar putea s o mai vad vreodat , sau să ă ă ă mai stea de vorb cu ea, sau să ă-i povesteasc ce să -a întâmplat.

83

Nu s-a rugat. Nici nu i-a trecut prin minte. Nici nu i-a trecut prin minte s vorbeasc cu îngerul lui, sau cu Dumnezeu,ă ă c ruia i se rugase cu o or şi jum tate în urm .ă ă ă ăNu avea să-i mai vad niciodat în via pe fratele şi peă ă ţă

sora lui, sau pe mama, sau pe tata, sau pe altcineva cunoscut. La asta se gândea. Erau mor i, mor i în modţ ţ irevocabil. Nu credea în nimic. Dac ar fi venit cineva la elă în acel moment, aşa cum încerca îngerul lui s fac , şi iă ă -ar fi spus: îi vei vedea din nou, l-ar fi scuipat cu furie.A r mas toat ziua în apartament cu familia moartă ă ă

înşirat în jur. A l sat deschise uşile de la baie şi de la doră ă -mitor, pentru c nu voia ca trupurile celor mor i s fieă ţ ă singure. I se p rea lipsit de respect.ăLiona l-a mai sunat înc de dou ori, iar ultima oar el eraă ă ă

pe jum tate a ipit şi nă ţ -a fost sigur dac a auzită -o cu adev rat sau nu.ăÎn cele din urm a adormit pe canapea, iar când a deschisă

prima oar ochii, uitase ce se întâmplase şi să -a gândit că to i sunt vii şi lucrurile decurg ca de obicei. Apoi adev rulţ ă l-a izbit cu for a unui baros.ţŞi-a pus sacoul şi pantalonii de stofa kaki şi a împachetat

toate hainele bune. Le-a strâns în valiza pe care o lua mama lui la spital cu ani în urm , atunci când n ştea. Aă ă adunat to i banii din ascunz tori.ţ ăŞi-a s rutat fr iorul. S-a aplecat, suflecânduă ăţ -şi mânecile,

peste cad şi a depus o s rutare, cu vârful degetului, peă ă obrazul surioarei sale. Apoi şi-a s rutat mama pe um r. Aă ă v zut din nou rozariul. Nu se ruga când a murit. Pur şiă simplu r m sese acolo, prins în cutele cearşafului, uitat.ă ăL-a luat, s-a dus în baie şi a l sat apa de la chiuvet să ă ă

curg peste el pân când să ă -a cur at. L-a uscat cu unăţ prosop şi l-a b gat în buzunar.ăTo i p reau cu adev rat mor i acum, goli i de orice. Nuţ ă ă ţ ţ

miroseau înc , dar erau mor i. I-a atras aten ia rigiă ţ ţ ditatea fe ei mamei sale. Trupul lui Jacob, pe podea, era uscat şiţ încre it.ţ

84

A dat s plece, dar să -a întors pân la birou. Voia s ia cu elă ă dou c r i. A luat cartea de rug ciuni, apoi a luat carteaă ă ţ ă numit ă Îngerii, de Fr. Pascal Parente.Am remarcat acest lucru. L-am remarcat cu cel mai mare

interes.Am observat felul în care a aranjat aceste c r i valoă ţ roase

pentru el în valiza umflat . S-a gândit şi la alte c r iă ă ţ religioase îndr gite, inclusiv la ă Vie ileţ sfin ilorţ , dar nu mai avea loc pentru ele.A mers cu un tramvai pân în centru şi, din fa a priă ţ mului

hotel, a luat un taxi spre aeroport.Doar o singur dat iă ă -a trecut prin minte s cheme poli iaă ţ

şi s anun e ce se întâmplase. Dar să ţ -a sim it apoi atât deţ furios, încât a alungat ideea din minte.A plecat la New York. Nimeni nu te poate g si în New York,ă

credea el.În avion îşi îmbr işa l uta de parc ar fi putut s i seăţ ă ă ă

întâmple ceva. Se uita pe fereastr şi durerea lui era atâtă de profund , încât nu p rea posibil ca în via s mai existeă ă ţă ă vreodat m car un strop de bucurie.ă ăNu mai însemna nimic pentru el nici m car s mură ă mure

melodiile pe care îi pl cea cel mai mult s le cânte. Ină ă urechi auzea un vuiet, de parc dracii din iad ar fi urlat oă muzic oribil special ca să ă ă-l scoat din min i. Vorbeaă ţ singur, în şoapt , ca să ă-i fac s tac . Şiă ă ă -a strecurat mâna în buzunar, a g sit rozariul şi a rostit cuvintele rug ciunii,ă ă dar far s mediteze la misterul ei. “Bucură ă ă-te, M rie”,ă şoptea el, “... acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Am in.” A cestea sunt doar cuvinte, s-a gândit. Nu îşi putea imagina eternitatea.Când stewardesa l-a întrebat dac vrea ceva r coritor deă ă

b ut, el a r spuns: “O să ă ă-i îngroape cineva.” Ea i-a adus o cola cu ghea .ţăN-a dormit deloc. Zborul pân la New York dura doar două ă

ore şi jum tate, dar avionul să -a mai învârtit mult pân să ă aterizeze.

85

S-a gândit la mama lui. Ce-ar fi putut s fac ? Unde ar fiă ă putut s-o duc ? C utase locuri, doctori, o solu ie, ceva, ună ă ţ mod de a câştiga timp pân când urma s fie în stare s îiă ă ă salveze pe to i. Poate c nu se mişcase destul de repede,ţ ă nu fusese destul de deştept. Poate c ar fi trebuit să ă vorbeasc şi cu profesorii de la şcoal .ă ăNu mai conta acum, şi-a spus.Se f cuse sear . Cl dirile uriaşe şi întunecate din parteaă ă ă

de est a Manhattanului p reau infernale. Zgomotul peră -manent al oraşului îl buim cea. II urm rea în taxiul rapid, îlă ă izbea Ia semafoare. In spatele geamului desp r itor deă ţ plastic, şoferul i se p rea o stafie.ăÎn cele din urm , cioc nind în geam, iă ă -a spus b rbaă tului că

are nevoie de un hotel ieftin. Se temea c şoferul lă -ar putea crede un copil şi l-ar putea preda vreunui poli ist. Nuţ -şi d dea seama c , înalt de un metru nouă ă ăzeci şi trei şi cu expresia încruntat de pe chip, nu ar ta deloc a copil.ă ă Hotelul nu s-a dovedit atât de prost pe cât se aştepta.Hoin rind pe str zi ca să ă ă-şi caute o slujb , se gândea laă

lucruri rele. Purta l uta cu el.ăSe gândea la după-amiezile când, mic fiind, se întorcea

acas şi îşi g sea amândoi p rin ii be i. Tat l lui era ună ă ă ţ ţ ă poli ist r u şi toat lumea o ştia. Nimeni din familia mameiţ ă ă nu-i putea ine piept. Doar propria lui mam se certa mereuţ ă cu el, cerându-i s se poarte mai bine cu nevasta şi cuă copiii.Chiar mic fiind, Toby ştia c tat l s u le brutaliza peă ă ă

femeile pierdute din Cartierul Francez, silindu-le să-i acorde favorurile lor înainte de a le “elibera”. Îl auzise l udânduă -se altor poli işti, veni i la poker şi la bere. Îşi poţ ţ vesteau unii altora astfel de întâmpl ri. Când ceilal i îi spuseser c ară ţ ă ă trebui s fie mândru c are un b iat ca Toby, tataă ă ă r spunsese:ă- Cine, zâna-zânelor de colo? Feti a mea? Din când înţ

când, foarte beat, tat l îl lua peste picior, cerânduă -i s arateă ce are între picioare. Uneori, Toby îi aducea o sticl sauă

86

dou de bere din r citor, atunci când tata b use prea multă ă ă şi dormita cu bra ele încrucişate pe mas .ţ ăToby se sim ise bucuros când tat l lui a intrat la închiţ ă -

soare. Fusese întotdeauna grosolan şi rece şi avea o faţă roşie, far form . Era r u şi urât şi ar ta r u şi urât. Tână ă ă ă ă ărul chipeş din fotografii se transformase într-un be iv obez, cuţ obrajii roşii şi vocea r guşit . Toby se sim ise bucuros cândă ă ţ îl înjunghiaser . Şi nuă -şi aducea aminte nicio înmormântare.Mama lui Toby fusese întotdeauna dr gu . Iar în zileleă ţă

acelea, fusese şi bun . Vorbele ei favorite erau “b iatulă ă meu scump”.Toby îi sem na la chip şi purt ri şi nu încetase nicioă ă dat să ă

se mândreasc cu asta, indiferent ce se întâmplase. Seă mândrea mereu cu în l imea lui şi cu felul în care seă ţ îmbr ca şi storcea bani de la turişti.ăAcum, mergând pe str zile New Yorkului, încercând să ă

ignore vuietul care-l înso ea la fiecare mişcare, încercândţ s se strecoare printre oameni f r s se izbeasc de ei, seă ă ă ă ă gândea iar şi iar: Nu i-am ajuns niciodată, niciodată. Nimic din ce-am f cută nu i-a ajuns. Nimic. Nimic din ce f cuseă vreodat nu fusese de ajuns pentru nimeni, poate cuă excep ia profesoarei de muzic . Se gândea acum la ea şi arţ ă fi vrut s o poat suna ca să ă ă-i spun cât de mult o iubeşte.ă Dar ştia c nă -o va face.Ziua lung şi posomorât din New York să ă -a transformat

brusc în sear . Lumini vesele să -au aprins peste tot. Firmele magazinelor s-au umplut şi ele de lumini. Zeci de perechi se mişcau repede spre cinematografe sau s li de spectacol. Nuă i-a fost greu să-şi dea seama c se afla în Theater District şiă îi pl cea s se uite în vitrinele restauă ă rantelor. Dar nu-i era foame. Simplul gând la mâncare îl întorcea pe dos.Când uşile teatrelor s-au închis, Toby şi-a scos l uta, aă

aşezat în fa a lui cutia c ptuşit cu pluş verde şi a începutţ ă ă s cânte. inea ochii închişi şi gura pe jum tate deschis .ă Ţ ă ă Cânta cea mai complicat şi mai sumbr muzic de Bach peă ă ă care o ştia şi, din când în când, z rea scurt cum se adunauă

87

bancnotele în cutie şi auzea aplauzele celor opri i s îlţ ă asculte.Acum avea şi mai mul i bani.ţS-a întors în camera lui şi a hot rât c îi place. Nuă ă -i p saă

c pe geam se vedeau doar acoperişuri şi o alee umed jos.ă ă Ii pl ceau tâmpl ria patului şi m su a mic , îi pl ceaă ă ă ţ ă ă televizorul mare, un progres evident fa de cel la care seţă uitase în to i aceşti ani în apartamentul lor. Iar în baieţ g sea prosoape albe, curate.ăIn seara urm toare, la recomandarea unui taximetrist, să -a

dus în Little Italy. A cântat pe strad între dou restauă ă rante aglomerate de acolo. De data aceasta, a interpretat melodiile de oper pe care le ştia. A cântat emo ionantă ţ ariile Madamei Butterfly şi ale altor eroine ale lui Puccini. A încercat şi un potpuriu de Verdi.Un chelner a ieşit dintr-un restaurant şi i-a cerut s plece.ă

Dar cineva l-a întrerupt pe chelner. Un tip voinic, cu şorţ alb.- Cânt din nou, iă -a spus b rbatul. Avea p r negru bogat,ă ă

doar pu in înc run it la tâmple. S-a leg nat în fa şi înţ ă ţ ă ţă spate cât timp Toby a cântat Boema, alegând cele mai sfâşietoare arii.A trecut apoi la cântecele mai vesele din Carmen. B ră batul

l-a aplaudat, şi-a şters mâinile de şor şi lţ -a aplaudat din nou.Iar Toby a cântat toate cântecele emo ionante pe care leţ

ştia.Mul imea se aduna, pl tea, se îndep rta din nou. B rţ ă ă ă batul

durduliu a r mas să ă-l asculte tot timpul.Îi aducea aminte iar şi iar s strâng banii din cutie şi s îiă ă ă

ascund . Iar banii se tot adunau.ăCând s-a sim it prea obosit ca s mai cânte, Toby aţ ă

început s strâng .ă ă- Stai o clip , b iete, iă ă -a spus durduliul. Şi i-a cerut să

interpreteze cântece napolitane, pe care Toby nu le mai

88

cântase, dar pe care le ştia dup ureche, aşa c nu iă ă -a fost greu.- Ce faci aici, fiule? l-a întrebat b rbatul.ă- Caut o slujb , a spus Toby, orice fel de slujb , sp lă ă ă ător de

vase, chelner, orice, nu-mi pas , doar s fie de lucru.ă ăS-a uitat la b rbat. Purta pantaloni buni şi o c maş alb ,ă ă ă ă

desf cut la gât şi cu mânecile suflecate deasupra coatelor.ă ă Avea o fa c rnoas şi moale, pe care se vedea bun tatea.ţă ă ă ă- Î i dau eu o slujb , a spus b rbatul. Hai în untru, î iţ ă ă ă ţ

aranjez ceva s m nânci. Ai cântat toat seara.ă ă ăPân la sfârşitul s pt mânii avea un mic apartament laă ă ă

etajul doi al unui hotel din centru şi un set de acte false unde scria c are dou zeci şi unu de ani (adic poate să ă ă ă serveasc vin) şi se numeşte Vincenzo Valenti, pentru că ă aşa sugerase bunul italian care îl angajase.B rbatul se numea Alonso. Restaurantul ar ta minunat.ă ă

Avea ferestre uriaşe spre strad , lumini str lucitoare, iară ă printre mese, chelnerii, cu to ii studen i, cântau oper . Tobyţ ţ ă era cânt re ul la l ut de lâng pian.ă ţ ă ă ăEra bine, foarte bine pentru Toby, care nici nu voia să-şi

aduc aminte c fusese vreodat Toby.ă ă ăNu mai auzise niciodat voci atât de bune.ăIn multe seri, când restaurantul se umplea de petreceri

prieteneşti, când opera curgea dulce, când putea cânta straşnic la l ut , se sim ea aproape bine şi nu voia ca uşileă ă ţ s se închid şi s ias pe pavajul ud.ă ă ă ăAlonso avea inim bun , zâmbea, şi îl pl cea în modă ă ă

special pe Toby - pentru el, Vincenzo.- Ce n-aş da, îi spunea lui Toby, să-mi pot vedea m cară

unul dintre nepo i.ţAlonso i-a dat lui Toby un pistol mic cu mâner de sidef şi

l-a înv at cum s trag cu el. Tr gaciul se declanşa uşor.ăţ ă ă ă Era doar pentru protec ie. I-a ar tat şi unde inea gloan eleţ ă ţ ţ în buc t rie. Toby era fascinat de aceste pistoaă ă le, iar când Alonso l-a dus pe aleea din spatele restaurantului şi l-a

89

l sat s trag , iă ă ă -au pl cut sentimentul şi sunetul asurzitoră reverberat de zidurile de pe amândou p r ile.ă ă ţAlonso i-a dat de lucru lui Toby la nun i şi la petreţ ceri de

logodn , lă -a pl tit bine, iă -a cump rat un costum italienescă bun, iar de câteva ori l-a trimis la mese private, la doar câteva str zi distan de restaurant. Oamenii considerauă ţă l uta elegant .ă ăCasa de întâlniri unde cânta era un loc frumos, dar îl facea

pe Toby s nu se simt în largul lui. Deşi multe dintreă ă femeile de acolo erau b trâne şi de treab , existau şiă ă câteva tinere, la care veneau b rba i. St pâna locului seă ţ ă numea Violet, avea vocea grav şi r guşit , se machia tareă ă ă şi le trata pe celelalte ca pe copiii ei sau ca pe nişte surori mai mici. Lui Alonso îi pl cea s stea acolo cu orele şi să ă ă vorbeasc cu Violet. Vorbeau de obicei italieneşte, uneori şiă englez , şi p reau adânc lega i de vremuri de demult, înă ă ţ care existau motive s crezi c fuseser iubi i.ă ă ă ţAcolo se jucau şi c r i, iar uneori se s rb toreau zile deă ţ ă ă

naştere, mai ales ale b rba ilor şi femeilor mai în vârst ,ă ţ ă dar cele tinere îi zâmbeau lui Toby cu în eles.ţOdat , ascuns dup un paravan pictat, a cântat la l ută ă ă ă

pentru un b rbat care f cea dragoste cu o femeie, iară ă b rbatul iă -a provocat durere. Ea l-a lovit, iar el a p lmuită -o.Alonso a fluturat din mân când iă -a spus.- Ea face mereu aşa, i-a explicat el, de parc nă -ar fi fost

implicat şi comportamentul b rbatului. Alonso o numea peă fat Elsbeth.ă- Ce fel de nume-i sta? a întrebat Toby.ăAlonso a ridicat din umeri.- Rusesc? Bosniac? De unde s ştiu eu? a zâmbit el. Toateă

au p r blond. B rba ii le iubesc. A fugit din Rusia, asta potă ă ţ să- i spun sigur. Aş fi norocos dac nu lţ ă -aş vedea pe tic losă c vine iar şi la ea.ă ăToby a început s o plac pe Elsbeth. Vorbea cu un accentă ă

care putea fi rusesc, iar odat iă -a spus că-şi inventase singur numele şi, cum Toby îşi spunea acum Vincenzo, aă

90

sim it o oarecare simpatie. Elsbeth era foarte tân r . Tobyţ ă ă n-ar fi b gat mânaă -n foc c trecuse de şaisprezece ani.ă Machiajul o facea s arate mai b trân şi mai lipsit deă ă ă ă prospe ime. Dar duminica diminea a, doar cu pu in ruj, eraţ ţ ţ frumoas . Fuma nişte ig ri negre pe scara de incendiu şiă ţ ă st teau de vorb .ă ăAlonso îl lua uneori pe Toby acas , s m nânce o fară ă ă furie

de spaghete cu el şi cu mama lui. Locuiau în Brooklyn. La restaurant, Alonso servea mâncare din nordul Italiei, pentru c asta dorea lumea, dar în ceă -l privea, lui îi plăceau chiftelele şi sosul roşu. Fii lui tr iau în California. Fiica luiă murise la paisprezece ani din cauza drogurilor. I-a ar tată odat o fotografie a ei şi atât.ăRânjea şi flutura din mân când venea vorba despreă

b ie i.ă ţMama lui Alonso nu vorbea englezeşte şi nu s-ar fi aşezat

niciodat la mas . Turna vinul, strângea farfuriile şi st teaă ă ă lâng plit , cu bra ele încrucişate, privinduă ă ţ -i pe b rba i cumă ţ m nânc . O facea pe Toby s se gândeasc la bunicile lui.ă ă ă ă Fuseser femei asem n toare, care st teau deoparte cândă ă ă ă mâncau b rba ii. Ce amintire vag ...ă ţ ăAlonso şi Toby s-au dus de câteva ori la Metropolitan

Opera, dar Toby n-a l sat s se vad ce revela ie a repreă ă ă ţ -zentat pentru el s asculte una dintre cele mai mari trupeă de pe glob, s stea pe un loc bun lâng un b rbat care ştiaă ă ă povestea şi muzica pe de rost. Toby sim ea în acele oreţ ceva ce sem na perfect cu fericirea.ăToby mai fusese la oper în New Orleans, cu profeă soara lui

de la Conservator. îi ascultase pe elevii de la Loyola cântând oper şi fusese mişcat de dramatismul lor. Dară Metropolitan Opera era infinit mai impresionant .ăS-au dus şi la Carnegie Hali şi au ascultat muzic simă -

fonic .ăFericirea aceea era o emo ie subtil , întins ca un voalţ ă ă

transparent peste lucrurile pe care şi le amintea. Voia s seă

91

bucure când se uita peste sala cea mare şi asculta muzica uimitoare, dar nu îndr znea s se încread în altceva.ă ă ăLa un moment dat, i-a spus lui Alonso c are nevoie de ună

colier frumos ca s iă -l trimit unei femei.ăAlonso a râs şi a cl tinat din cap.ă- Nu, este vorba despre profesoara mea de muzic , a spusă

Toby. M-a înv at pe gratis. Iar acum am strâns dou mii deăţ ă dolari.- Las treaba în seama mea, a spus Alonso.ăColierul ar ta tr snet. Alonso lă ă -a pl tit. N-a vrut s iaă ă

niciun sfan de la Toby.ţToby i l-a expediat femeii pe adresa de la Conservator,

pentru c era singura pe care o avea. Nu a trecut adresaă expeditorului pe pachet.Într-o dup -amiaz , să ă -a dus la catedrala Sfântul Patrick şi a

stat acolo o or , uitânduă -se la altarul principal. Nu credea în nimic. Nu sim ea nimic. Cuvintele psalmilor atât de iubi iţ ţ nu-i mai veneau în minte.În timp ce pleca, în timp ce z bovea în hol uitânduă -se

înapoi ca spre o lume c reia nuă -i mai apar inea, un poliţ istţ dur a silit o pereche s plece pentru c se îmbr işa. Tobyă ă ăţ s-a uitat la el, iar poli istul iţ -a f cut semn şi lui s plece. Dară ă Toby a scos rozariul din buzunar, iar poli istul a încuviin atţ ţ din cap şi s-a îndep rtat.ăÎn mintea lui, se considera un ratat. Lumea lui din New

York nu era real . Nu reuşise să ă-i p streze în via peă ţă fratele, pe sora, pe mama lui şi îşi dezam gise tat l.ă ă Zâna-zânelor.Cu vremea, în Toby a început s fiarb mânia, dar nu oă ă

îndrepta împotriva nim nui.ăÎngerii au probleme s în eleag aceast mânie, întrucâtă ţ ă ă

ceea ce subliniase Toby mai demult în cartea lui Pascal Parente era adev rat.ăNoi, îngerii, nu sim im ce simte inima. Dar eu miţ -am dat

seama cu mintea ce sim ea Toby; miţ -am dat seama de pe chipul şi de pe mâinile lui, chiar şi din felul cum cânta la

92

l ut , mai întunecat, cu o veselie for at . L uta, cu tonurileă ă ţ ă ă ei adânci, a c p tat un sunet mai melancolic. Se amestecauă ă în ea am r ciune şi veselie, dar durerea nu şiă ă -o putea desc rca aici.ăÎntr-o sear , şeful lui, Alonso, a venit la micul apartaă ment

de hotel al lui Toby. Avea pe um r un rucsac mare din piele.ăLocul i-l subînchiriase chiar Alonso lui Toby şi se afla la

marginea Micii Italii. În ce-l privea pe Toby, locul îi plăcea, chiar dac ferestrele d deau spre nişte ziduri, mobila eraă ă de calitate, chiar destul de elegant .ăToby a fost surprins s deschid uşa şi s dea cu ochii deă ă ă

Alonso. Alonso nu venea aici niciodat . Alonso poate că ă-l aducea acas cu taxiul dup ce mergeau la oper , dar nuă ă ă urca niciodat cu el.ăAlonso s-a aşezat şi a cerut vin.Toby a trebuit s ias şi s cumpere. Nu inea nicioă ă ă ţ dată

b utur în apartament.ă ăAlonso a început s bea. A scos din hain un pistol mare şiă ă

l-a l sat pe masa din buc t rie.ă ă ăAlonso i-a spus lui Toby c trebuia s înfrunte o for careă ă ţă

nu-l mai amenin ase vreodat înainte: mafio ii ruşi îi voiauţ ă ţ restaurantul şi afacerea de catering şi deja îi luaser casaă de întâlniri.- Ar vrea şi hotelul sta, a spus el, dar înc nu ştiu c esteă ă ă

al meu.Un grup mic de ruşi se dusese în casa unde Toby cântase

pentru juc torii de c r i şi pentru doamne. îi împuşcaseră ă ţ ă pe b rba i plus înc patru fete şi femei, iar pe restul leă ţ ă alungaser , aducând în loc propriile lor fete.ă- N-am v zut niciodat atâta r utate, a spus Alonso.ă ă ă

Prietenii mei nu m sus in. Ce prieteni am şi eu? Cred că ţ ă prietenii mei sunt în tab ra lor. Cred c prietenii mei mă ă -au vândut. Altfel cum ar permite s mi se întâmple una caă asta? Nu ştiu ce s fac. Şi prietenii mei m înviă ă nuiesc pe mine.

93

Toby s-a uitat la pistol. Alonso i-a ridicat piedica şi l-a împins înapoi pe mas .ă- Ştii ce-i sta? Trage mai multe gloan e decât po i să ţ ţ ă- iţ

imaginezi.- Au omorât-o pe Elsbeth? a întrebat Toby.- Au împuşcat-o în cap, a r spuns Alonso. Au împuşă cat-o în

cap! a început s strige Alonso. Elsbeth era motiă vul pentru care veniser b rba ii, iar prietenii îl avertizaser pe Alonsoă ă ţ ă ce nebunie faceau, el şi Violet, oferindu-i fetei ad post.ă- Au împuşcat-o pe Violet? a întrebat Toby.Alonso a început s suspine.ă- Da, au împuşcat-o şi pe Violet. Plângea far s se maiă ă

poat controla. Au împuşcată -o mai întâi pe Violet, o femeie b trân ca ea. De ce s fac una ca asta?ă ă ă ăToby a stat s se gândeasc . Nu se gândea la filmeă ă le cu

crime v zute odinioar la televizor, sau la c r ile despreă ă ă ţ crime adev rate pe care le citise. Se gândea cu propriileă gânduri la cei care triumfau în aceast lume şi la cei careă nu, la cei puternici şi descurc re i şi la cei slabi.ă ţII vedea pe Alonso cum se îmbat . Detesta asta.ăToby s-a gândit îndelung, apoi a spus:- Trebuie s le faci tu lor ceea ce încearc ei să ă ă- i fac ie.ţ ă ţAlonso l-a privit şi a izbucnit în râs.- Sunt un om b trân, a spus. Iar tipii ştia m vor omorî.ă ă ă

Nu m pot pune cu ei! N-am tras în via a mea cu un pistolă ţ ca sta.ăA continuat s vorbeasc mereu în timp ce bea vin,ă ă

devenind tot mai beat şi mai furios, explicându-i c avuă sese mereu grij de “lucrurile de baz ”: un restaurant bun, oă ă cas sau dou unde b rba ii s se poat relaxa, s poată ă ă ţ ă ă ă ă juca jocuri de c r i, s g seasc o companie pl cut .ă ţ ă ă ă ă ă- Proprietatea imobiliar îi intereseaz , a oftat Alonso.ă ă

Dac vrei s ştii. Asta urm resc. Ar fi trebuit s plec naibiiă ă ă ă din Manhattan. Dar acum este prea târziu. Sunt terminat.Toby îl asculta atent.

94

Gangsterii ruşi se mutaser în “cas ” şi veniser cu acteleă ă ă ei de proprietate la restaurant. Aveau cu ei şi actele de proprietate ale restaurantului. Alonso, profitând de aglomera ia de la cin şi fiind în siguran înconjurat deţ ă ţă mul ime, refuzase s le semneze.ţ ăEi se l udaser cu avoca ii care le întocmiser actele şi cuă ă ţ ă

oamenii de la b nci care lucrau pentru ei.ăAlonso trebuia s semneze c le transfer afacerea. Iiă ă ă

promiteau în schimb c , dac semneaz actele, îi vor da oă ă ă parte din profit şi nu-i vor face niciun r u.ă- Să-mi dea o parte din propria mea cas ? a bolboă rosit

Alonso. Şi casa nu-i destul pentru ei. Vor şi restaurantul deschis de bunicul meu. Asta vor cu adev rat. Vor veni şiă dup acest hotel imediat ce vor afla de el. Miă -au spus c ,ă dac nu semnez, se va ocupa avocatul lor de acte, iar mieă nu-mi va g si nimeni trupul, niciodat . Au spus c pot faceă ă ă la restaurant ce au f cut şi în cas . Pentru poli işti puteauă ă ţ aranja s par un jaf. Miă ă -au spus: “I i condamni oamenii laţ moarte, dac nu semnezi!” Ruşii ştia sunt nişte monştri.ă ăToby chibzui ce s-ar fi întâmplat dac gangsterii ar fiă

ap rut noaptea la restaurant, ar fi tras obloanele şi ar fi ucisă to i angaja ii. S-a înfiorat sim ind moartea apropiin- duţ ţ ţ -se foarte tare de el.F r s spun o vorb , şiă ă ă ă ă -a imaginat trupurile lui Jacob şi

Emily. Emily cu ochii deschişi sub ap .ăAlonso a mai b ut înc un pahar de vin. Slav Domă ă ă nului,

s-a gândit Toby, cump rase zece sticle din cel mai bună cabernet.- Dup ce mor, a spus Alonso, dac o g sesc pe mama?ă ă ăO t cere posomorât a coborât asupra lui.ă ăPuteam să-i v d al turi îngerul p zitor, aparent impaă ă ă sibil,

dar str duinduă -se să-l linişteasc . Puteam vedea şi al iă ţ îngeri în camer . Puteam să ă-i v d şi pe cei de parteaă întunericului.Alonso s-a posomorât. La fel şi Toby.

95

- Imediat ce voi semna actele, a spus Alonso, imediat ce vor intra legal în proprietatea restaurantului, m vor omorî.ă S-a întins dup hain şi a mai scos un pistol la fel de mare.ă ă I-a explicat c era o arm automat şi c putea trage încă ă ă ă ă mai multe gloan e decât prima. Îi voi lua cu mine, jur! aţ ad ugat.ăToby nu l-a întrebat de ce nu se duce la poli ie. Ştia dejaţ

r spunsul la întrebare: nici în New Orleans oamenii nuă aveau încredere în poli ie, când se iveau asemeneaţ probleme. La urma urmei, chiar tat l lui Toby fusese ună poli ist be iv şi corupt. Nu avea de ce sţ ţ ă-l întrebe.- Fetele pe care le-au adus, a spus Alonso. Sunt nişte

copile, sunt sclave, doar nişte copii. Nu m va ajuta niă meni, a continuat. Mama va r mâne singur . Nu m poate ajutaă ă ă nimeni.Alonso a verificat înc rc torul celui deă ă -al doilea pistol. A

spus c va omorî câ i va putea, dar Toby nu credea c va fiă ţ ă în stare. Se îmb tase deja foarte tare.ă- Nu, n-am s pot să -o fac, a spus Alonso. Trebuie s scapă

cumva, dar nu exist cale de sc pare. Vor actele, vor să ă ă aib proprietatea legal. Au oamenii lor la banc , proă ă babil au oamenii lor şi la biroul care elibereaz autoriza ii deă ţ func ionare.ţS-a întins spre rucsac, a scos toate actele şi le-a întins pe

mas . A scos şi cele dou c r i de vizit pe care i leă ă ă ţ ă l saser ruşii. Actele erau cele înc nesemnate de Alonso.ă ă ă Reprezentau garan ia c va muri.ţ ăAlonso s-a ridicat, s-a dus împleticindu-se în dormitor -

singura înc pere care mai exista în apartament - şi a c zută ă ca secerat. A început s sfor ie.ă ăToby a studiat tot ce înşirase el pe mas . Cunoştea foarteă

bine casa - uşa din spate, ieşirea de incendiu. Cunoştea adresa de pe cartea de vizit a avocatului, sau mai degrabă ă ştia cum s ajung la cl dire; ştia unde se afl banca, deşiă ă ă ă numele oamenilor de acolo nu-i spuneau nimic, desigur.

96

O viziune glorioas lă -a cuprins pe Toby, sau poate ar trebui s îl numesc Vincenzo. Sau să ă-i spun deja Lucky? Avusese întotdeauna imagina ie bogat şi capacitatea de a vizualiza,ţ ă iar acum intuia un plan şi un mare salt înainte din via a peţ care o ducea. Dar însemna un salt înspre întuneric.S-a dus în dormitor. L-a scuturat de um r pe b trân.ă ă- Au ucis-o pe Elsbeth?- Da, au ucis-o, a oftat b rbatul. Celelalte fete să -au ascuns

sub pat. Dou au sc pat. I-au v zut pe b rba i omorândă ă ă ă ţ -o pe Elsbeth. F cu din palm un pistol şi imit zgomotulă ă ă glontelui din buze. Sunt un om mort.- Chiar crezi?- O ştiu. Vreau s ai tu grij de mama. Dac apar b ie iiă ă ă ă ţ

mei pe-aici, s nu vorbeşti cu ei. Mama va primi to i baniiă ţ mei. S nu vorbeşti cu ei.ă- Aşa am s fac, a spus Toby. Dar nu era un r spuns laă ă

solicitarea lui Alonso. Era o simpl confirmare a gână dului s u.ăToby s-a dus în camera cealalt , a luat cele dou pisă ă toale

şi a ieşit pe uşa din dos a cl dirii. Aleea era îngust şi oă ă m rgineau zidurile unor cl diri de cinci etaje. Pe cât puteaă ă să-şi dea seama, ferestrele erau acoperite. A studiat fiecare pistol. Le-a încercat. Gloan ele au zburat cu asemeneaţ for , încât lţă -au zgâl âit şi lţ -au şocat.Cineva a deschis o fereastr şi iă -a strigat s fac linişte.ă ăA urcat înapoi în apartament şi a pus pistoalele în rucsac.B trânul preg tea ceva de mâncare. I-a pus lui Toby înă ă

fa o farfurie cu ou . Apoi sţă ă -a aşezat şi el la mas şi aă început s înmoaie pâine pr jit în ou.ă ă ă- Pot s-o fac, a spus Toby. Pot să-i omor.Şeful s-a uitat la el. Avea ochii mor i, la fel cum erau peţ

vremuri ochii mamei. B trânul a b ut jum tate de pahar deă ă ă vin şi s-a întors în dormitor. Toby s-a dus şi s-a uitat la el. Mirosul îi aducea aminte de mama şi de tata. Privirea lucioas şi moart a b rbatului îl facea pe Toby s seă ă ă ă gândeasc la mama lui.ă

97

- Aici sunt în siguran , a spus b trânul. Nimeni nu ştieţă ă aceast adres . Şi nuă ă -i notat nic ieri în restauă ă rant.- Bun, a spus Toby. Era uşurat s-o afle, mai ales c nuă

îndr znise s întrebe.ă ăÎn orele mici ale nop ii, pe când ceasul cel nou tic ia peţ ă

poli a lui din buc t rioar , Toby a studiat actele, apoi aţ ă ă ă vârât c r ile de vizit în buzunar.ă ţ ăL-a trezit din nou pe Alonso şi a insistat să-i descrie pe

oamenii întâlni i, iar Alonso a încercat, dar în cele din urm ,ţ ă Toby şi-a dat seama c era prea beat.ăAlonso a mai b ut vin, A mâncat coaja uscat a uneiă ă

buc i de pâine pr jit . A mai cerut pâine, unt şi vin, iarăţ ă ă Toby i-a dat din toate.- Stai aici şi nu te gândi la nimic pân când m întorc, iă ă -a

spus Toby.- Eşti doar un copil, a spus Alonso. Nu po i s faci nimic.ţ ă

Dă-i de ştire mamei. Atât î i cer. Spuneţ -i s nu le telefonezeă b ie ilor de pe coasta de vest. Spuneă ţ -i c nă -are decât să-i ia naiba.- R mâi aici şi fa cum iă ţ -am spus, a zis Toby. Toby era

deosebit de însufle it. F cea planuri. Avea anumite visuri.ţ ă Se sim ea superior tuturor for elor adunate în jurul lui şi alţ ţ lui Alonso.Dar Toby era şi furios. Furios c toat lumea îl consiă ă dera

un copil incapabil s fac ceva. S-a gândit la Elsbeth. S-aă ă gândit la Violet, cu igara între buze, împ r ind c r i laţ ă ţ ă ţ masa verde din cas . S-a gândit la fetele care şuşoteau peă sofa. S-a gândit iar şi iar la Elsbeth.Alonso s-a uitat la el.- Sunt prea b trân ca s fiu înfrânt în felul sta, a spus.ă ă ă- La fel şi eu, a spus Toby.- Tu ai optsprezece ani, a spus Alonso.- Nu, a spus Toby. A cl tinat din cap. Nu este adev rat.ă ăÎngerul p zitor al lui Alonso st tea al turi de el şiă ă ă -l privea

cu am r ciune. Ajunsese la limita puterilor sale. Îngerul luiă ă Toby era însp imântat.ă

98

Niciunul dintre îngeri nu putea face nimic. Dar nu renun auţ s încerce. Leă -au sugerat lui Toby şi lui Alonso c ar puteaă fugi, c ar puteaă -o lua pe mam din Brooklyn şi s se urceă ă într-un avion spre Miami. Să-i lase pe mafio i s aib ceţ ă ă -şi doresc.- Ai dreptate c te vor ucide imediat dup ce semă ă nezi

actele, a spus Toby.- N-am unde s m duc. Cum să ă ă-i spun mamei? a întrebat

b trânul. Aş putea să -o împuşc pe mama, ca s nu sufere. Aşă putea s o împuşc, pe urm s m împuşc şi pe mine şiă ă ă ă sta ar fi sfârşitul.ă- Nu! a spus Toby. Stai aici aşa cum iţ -am spus.Toby a dat drumul unei înregistr ri cu ă Tosca, Alonso a

început s cânte odat cu ea şi curând să ă -a pus pe sfor it.ăToby s-a dus la multe str zi distan , a intrat întră ţă -o far-

macie şi a cump rat vopsea neagr de p r, nişte ochelariă ă ă întuneca i cu rame negre, nu foarte frumoşi, dar la mod şi,ţ ă de la o tarab de pe West Fiftyă -sixth Street, o serviet careă p rea scump , iar de la alt vânz tor, un ceas Rolex fals.ă ă ăS-a dus apoi în alt drogherie şi a mai cump rat o serie deă ă

articole, m run işuri neb gate în seam de nimeni: proă ţ ă ă teze din acelea de plastic pe care oamenii şi le pun între din iţ când dorm şi o mul ime de bran uri din cauciuc şi plastic. Aţ ţ mai cump rat o pereche de foarfeci, o sticl de lac deă ă unghii transparent, o pil de unghii. S-a oprit iar şi la altă ă ă tarab , pe Fifth Avenue, şi a cump rat câteva peă ă rechi de m nuşi din piele fin . M nuşi frumoase. A mai cump rat ună ă ă ă fular galben din caşmir. Era frig şi se sim ea bine cu el înţ jurul gâtului.Se sim ea puternic, mergând pe strad , se sim eaţ ă ţ

invincibil.Când s-a întors în apartament, Alonso îl aştepta îngrijorat,

iar acum Callas cânta Carmen.- S ştii c miă ă -e fric s plec, a spus Alonso.ă ă- Aşa şi trebuie, a spus Toby. A început să-şi pilească

unghiile şi s le dea cu lac.ă

99

- Ce naiba faci? l-a întrebat Alonso.- Înc nu sunt sigur, a spus Toby, dar am b gat de seamă ă ă

în restaurant c b rba ii cu unghiile f cute sunt remarca i,ă ă ţ ă ţ în special de femei.Alonso a ridicat din umeri.Toby a ieşit din nou s aduc ceva de mâncare şi câtevaă ă

sticle dintr-un vin excelent, ca s mai reziste înc o zi.ă ă- S-ar putea s fi început deja s omoare lumea de laă ă

restaurant, a spus Alonso. Ar fi trebuit să-i previn pe to i sţ ă plece de-acolo. A oftat şi şi-a l sat capul greu în palme. N-ăam încuiat restaurantul. Dac se duc acolo şiă -i împuşc peă to i?ţToby doar a dat din cap.Apoi a ieşit, a mers vreo dou str zi şi a telefonat laă ă

restaurant. N-a r spuns nimeni. Era un semn teribil.ă Restaurantul ar fi trebuit s fie aglomerat pentru cin , iară ă personalul s se gr beasc acum s r spund la telefon caă ă ă ă ă ă s preia rezerv rile.ă ăToby s-a gândit ce în elept fusese cţ ă-şi p strase apară -

tamentul secret, c nu se împrietenise decât cu Alonso, că ă nu avusese încredere în nimeni, aşa cum nu avusese nici când era mai mic.S-au ivit din nou zorii. Toby a f cut duş şi şiă -a vopsit p rulă

în negru.Şeful dormea îmbr cat, în vârful patului.ăToby a îmbr cat costumul italienesc bun cump rat deă ă

Alonso, apoi a ad ugat accesoriile, astfel încât nu maiă sem na deloc cu el.ăProteza de plastic îi schimba complet forma gurii. Ochelarii

negri cu rame groase d deau chipului s u o expresieă ă str in . M nuşile erau frumoase, gri ca peneă ă ă le de porumbel. Şi-a înf şurat fularul galben în jurul gâtului. Apoiă a îmbr cat deasupra pardesiul negru din caşmir.ăŞi-a înfundat mai multe bran uri în pantofi ca s par maiţ ă ă

înalt decât era, dar nu cu mult. A pus cele dou armeă automate în serviet şi pistoletul lui în buzunar.ă

100

S-a uitat la rucsacul şefului. Era din piele neagr , foarteă fin. Aşa c lă -a aruncat pe um r.ăS-a dus la fosta cas a lui Alonso înainte s r sar soaă ă ă ă rele.

I-a deschis o femeie pe care nu o mai v zuse nicioă dat . I-aă zâmbit şi l-a invitat în untru. Nu se mai vedea nimeniă altcineva.A scos arma automat din serviet şi a împuşcată ă -o, apoi

l-a împuşcat pe b rbatul ap rut în fug pe hol. I-a împuşcată ă ă pe oamenii care s-au n pustit în jos pe sc ri. I-a împuşcată ă pe to i cei ivi i în b taia focului ca şi cum nu leţ ţ ă -ar fi venit să cread ce se întâmpla.ăA auzit ipete la etaj şi a urcat, p şind peste cadavre, şi aţ ă

împuşcat prin uşi, sp rgând g uri mari în ele, pân când să ă ă -a l sat liniştea.ăA r mas la cap tul culoarului şi a aşteptat. Un b rbat aă ă ă

ieşit cu grij , sco ând mai întâi o arm , apoi um rul. Tobyă ţ ă ă l-a împuşcat imediat.Au trecut dou zeci de minute. Poate mai mult. Nu maiă

mişca nimic în cas . A trecut încet prin fiecare camer . Erauă ă to i mor i.ţ ţA adunat toate telefoanele mobile pe care le-a g sit şi leă -a

pus în rucsacul negru. A luat şi laptopul care era acolo, deşi era ceva mai greu decât şi-ar fi dorit. A t iat fireleă computerului principal şi ale liniei telefonice terestre.În timp ce pleca, a auzit pe cineva plângând şi vorbind cu

vocea joas , plin de jale. A izbit uşa cu piciorul şi aă ă descoperit o fat foarte tân r , blond , cu ruj roşu, c zută ă ă ă ă ă în genunchi şi cu un telefon mobil la ureche. Când l-a v zut,ă a sc pat îngrozit telefonul. A cl tinat din cap şi lă ă ă -a implorat într-o limb necunoscut lui.ă ăA omorât-o. A c zut instantaneu şi a r mas întins acolo,ă ă ă

aşa cum r m sese maică ă ă-sa întins pe salteauaă însângerat . Moart .ă ăA ridicat telefonul. O voce r guşit întreba:ă ă- Ce se-ntâmpl acolo?ă

101

- Nimic, a şoptit el. Fata a înnebunit. A închis cu zgomot clapeta telefonului. Sângele îi curgea fierbinte prin vene. Toby se sim ea puternic.ţA trecut din nou foarte repede prin toate camerele. A g sită

un b rbat r nit care gemea şi lă ă -a împuşcat. A g sit o femeieă sângerând de moarte şi a împuşcat-o şi pe ea. A strâns şi mai multe telefoane. Rucsacul se umflase.Pe urm a ieşit, a mers pe jos câteva str zi şi apoi a luată ă

un taxi.L-a dus în partea de nord a oraşului, la biroul avocatului

care aranjase transferul propriet ii.ăţPrefacându-se c şchioap t şi oftând ca şi cum servietaă ă ă

ar fi cânt rit prea mult, iar sacul de pe um r lă ă -ar fi b gat înă p mânt, a intrat în birou.ăFemeia de la recep ie abia descuiase uşa şi, zâmbind, iţ -a

explicat c şeful ei înc nu venise, dar trebuia s piceă ă ă dintr-o clip întră -alta. I-a spus c fularul galben ar taă ă minunat.El s-a l sat s cad pe canapeaua de piele şi, sco ân- duă ă ă ţ -şi

cu grij m nuşile, şiă ă -a masat fruntea, ca şi cum l-ar fi sup rat o durere teribil de cap. Ea lă ă -a privit cu afec iune.ţ- Ce mâini frumoase, a spus, ca nişte mâini de muzician.El a râs în barb . A spus, şoptind:ă- Tot ce vreau este s m întorc în Elve ia.ă ă ţEra foarte surescitat. Ştia c sâsâie când vorbeşte, dină

cauza protezei de plastic. Sâsâitul îl facea s râd , dar doară ă în sinea lui. Nu fusese niciodat atât de exuberant în toată ă via a lui. Întrţ -o frac iune de secund , i sţ ă -a p rut c a în elesă ă ţ vechea vorb “seduc ia r ului”.ă ţ ăFemeia i-a oferit cafea. El şi-a tras m nuşile la loc.ă- Nu, a r spuns, altfel nă -am s mai dorm în avion. Vreau să ă

dorm cât trec Atlanticul.- Nu reuşesc s v recunosc accentul. De unde este?ă ă- Elve ian, a şoptit el, sâsâind far efort datorit buc ii deţ ă ă ăţ

plastic din gur . Abia aştept s m întorc acas . Detestă ă ă ă acest oraş.

102

Un zgomot brusc din strad lă -a f cut s tresar . Era ună ă ă motostivuitor care începea treaba pe un şantier de construc ii. Zgomotul se repeta şi facea biroul s tremure.ţ ăEl a tres rit de durere, iar ea iă -a spus cât de r u îi p rea că ă ă

trebuia s îndure aşa ceva.ăA sosit avocatul.Toby s-a ridicat, impresionant de înalt, şi a şoptit în acelaşi

fel sâsâit:- Am venit s v v d întră ă ă -o chestiune important .ăAvocatul s-a speriat imediat şi l-a l sat pe Toby la el înă

birou.- Uita i, m mişc cât pot de repede, a spus el, dar bţ ă ătrânul

italian este nebun. Şi înc p ânat. Şeful dumneaă ăţ voastră vrea s fac minuni. A început s caute printre hârtiile de peă ă birou. Iat ce am g sit. Are o proprietate la numai câtevaă ă str zi de restaurant, iar locul valoreaz milioane.ă ăToby aproape c a izbucnit din nou în râs, dar să -a ab inut.ţ

A luat actele din mâna avocatului, s-a uitat la adres , careă era cea a hotelului lui, apoi le-a vârât în serviet .ăAvocatul împietrise.De afar se auzeau bubuituri şi lovituri, ca şi cum ar fi fostă

aruncate în strad nişte materiale grele. Toby să -a uitat pe fereastr şi a v zut o macara mare, alb .ă ă ă- Sun la banc , a şoptit Toby, luptânduă ă -se cu sâsâi- tul. Şi

vei afla despre ce vorbesc.Din nou a râs în sinea lui. Iar avocatului i s-a p rut că ă

z reşte un zâmbet, aşa c a format imediat un num r laă ă ă telefonul mobil. Pe urm a înjurat.ă- Voi chiar crede i cţ ă-s vreun fel de Einstein.Apoi fa a i sţ -a schimbat. Persoana de la banc r să ă punsese.Toby a luat mobilul din mâna avocatului.- Vreau s ne vedem, a rostit în telefon. Vreau s neă ă

vedem, dar nu la banc . Vreau s m aştep i.ă ă ă ţLa cel lalt cap t, b rbatul a consim it imediat. Numă ă ă ţ ărul de

pe cadran era identic cu cel de pe una dintre c r ile deă ţ

103

vizit din buzunarul lui Toby. Toby a închis telefonul şi lă -a strecurat în serviet .ă- Ce faci? a întrebat avocatul.Toby sim ea cţ ă-l controleaz total. Se sim ea invină ţ cibil. Un

impuls romantic trec tor lă -a f cut să ă-i spun :ă- Eşti un mincinos şi un ho .ţA scos pistoletul din buzunar şi l-a împuşcat. Zgomotul a

fost înghi it de bubuielile şi zorn ielile din strad .ţ ă ăS-a uitat la laptopul de pe birou. Nu-l putea l sa acolo. L-aă

îndesat cu chiu cu vai în rucsac, al turi de celelalte obiecte.ăAcum era foarte înc rcat, dar era puternic şi avea umeriă

largi şi zdraveni.S-a uitat la b rbatul mort şi şiă -a dat seama c râdea iar. Seă

sim ea minunat. Se sim ea formidabil. Se sim ea aşa cumţ ţ ţ se sim ise când se imaginase cântând la l ut pe o scenţ ă ă ă faimoas . Numai c acum era mai bine.ă ăEra delicios de ame it, Ia fel de ame it ca atunci când seţ ţ

gândise prima oar la astfel de lucruri, la fragmente şiă buc i de lucruri urm rite la televizor în filme cu crime, sauăţ ă g site ocazional în c r i, şi a trebuit să ă ţ ă-şi dea silin a ca sţ ă nu râd şi s se mişte repede.ă ăA luat to i banii din portofelul b rbatului, vreo mie cinciţ ă

sute de dolari.În anticamer iă -a zâmbit afectuos femeii tinere.- Ascult , a spus, aplecânduă -se peste biroul ei. Vreau să

pleci chiar acum. Aşteapt , ştii, nişte persoane.ă- Ah, da, ştiu, a spus ea, încercând s par atotcu-ă ă

nosc toare, foarte ascult toare şi foarte liniştit . Cât timpă ă ă trebuie s dispar?ă- Toat ziua, iaă - i liber toat ziua, a spus Toby. Nu,ţ ă

crede-m , aşa vrea el. I-a dat câteva bancnote de dou zeciă ă de dolari din banii avocatului. Ia un taxi pân acas .ă ă Relaxează-te. Şi sun mâineă -diminea , ai în eles? Nu veniţă ţ pân nu telefonezi.ăFemeia era fermecat de el.ă

104

A ieşit împreun cu el pân la lift, extaziat s fieă ă ă ă împreun cu un tân r atât de înalt, un tân r atât de misă ă ă -terios şi de ar tos, el ştia asta, iar ea iă -a spus din nou că fularul galben ar ta senza ional. A v zut c şchioap t , dară ţ ă ă ă ă s-a pref cut c nu observ .ă ă ăÎnainte ca uşile liftului s se închid , el a privită ă -o prin

lentilele întunecate, zâmbindu-i la fel de str lucitor cum îiă zâmbea ea, apoi i-a spus:- Gândeşte-te la mine ca la Lordul Byron.Toby a mers pe jos cele câteva str zi pân la banc , dară ă ă

s-a oprit la câ iva metri de intrare. Mul imea tot maiţ ţ numeroas aproape că ă-l împingea într-o parte. S-a apropiat de perete şi a format num rul bancherului la telefoă nul furat de la avocat.- Vino afar acum, a spus, sâsâind deja cu pricepere, înă

timp ce se uita peste mul ime la intrarea b ncii.ţ ă- Sunt deja afar , a spus b rbatul, r guşit şi furios. Undeă ă ă

naiba eşti tu?Toby l-a remarcat uşor când l-a v zut vârânduă -şi telefonul

în buzunar.A r mas acolo, uitânduă -se uimit la viteza cu care se mişca

lumea în ambele direc ii. Vuietul traficului era asurţ zitor. Bicicletele treceau în tromb prin şirul leneş de camioane şiă taxiuri. Zgomotul se rostogolea în sus pe pere i de parc arţ ă fi vrut s urce la cer. Claxoanele urlau şi aerul era plin deă fum cenuşiu.S-a uitat în sus la felia de cer far pic de str lucire, z rită ă ă ă

printr-o sp rtur în zidurile marelui oraş, şi să ă -a gândit la el însuşi, s-a gândit c nu fusese niciodat atât de viu. Nuă ă sim ise o asemenea vigoare nici în bra ele Lionei.ţ ţA format num rul din nou, de data aceasta urm rindă ă

soneria şi uitându-se dup cel lalt b rbat, aproape pierdută ă ă în masa mereu mişc toare de oameni, aşteptânduă -l să r spund .ă ăDa, acesta era omul, solid, cu p r c runt, cu fa a roşie deă ă ţ

furie. Victima a p şit pe trotuar.ă

105

- Cât vrei s mai stau aici? a l trat cel lalt în telefon. S-aă ă ă întors şi s-a apropiat de peretele de granit al b ncii, aă r mas în stânga uşii rotative şi a început s se uite în jur cuă ă r ceal .ă ăB rbatul se uita la to i cei care treceau pe lâng el, cuă ţ ă

excep ia tân rului sub ire aplecat în fa , care şchiop ta caţ ă ţ ţă ă şi cum rucsacul de pe um r şi servieta ar fi fost prea grele.ăPe acest tân r nici nu lă -a b gat în seam .ă ăImediat ce Toby a ajuns în spatele lui, l-a împuşcat pe

b rbat în ceafa. A strecurat repede pistolul înapoi în haină ă şi cu mâna dreapt lă -a ajutat s alunece lâng perete până ă ă pe pavaj, cu picioarele întinse în fa . Toby a îngeţă nuncheat al turi plin de solicitudine.ăI-a scos batista de in din buzunar şi i-a şters fa a. B rbatulţ ă

murise, era evident. Apoi, far s se fereasc de mul imeaă ă ă ţ oarb , iă -a luat telefonul, portofelul şi un carne el dinţ buzunarul de la piept.Niciunul dintre trec tori nu să -a oprit, nici m car cei nevoi iă ţ

s p şeasc peste picioarele întinse ale bancherului.ă ă ăO amintire l-a str fulgerat pe Toby. Şiă -a v zut fratele şiă

sora, uzi şi mor i în cad .ţ ăA alungat hot rât aceast amintire. Şiă ă -a spus c nu aveaă

niciun sens. A împ turit batista cât de bine a putut cu oă singur mân înm nuşat şi a întinsă ă ă ă -o peste fruntea umedă a b rbatului.ăA mers pe jos trei str zi înainte s ia un taxi, şi lă ă -a oprit la

alte trei str zi de apartamentul lui.ăToby a urcat, cu degetele tremurându-i pe pistolul din

buzunar. A cioc nit la uş şi a auzit vocea lui Alonso:ă ă- Vincenzo?- Eşti singur? a întrebat el.Alonso a deschis uşa şi l-a tras în untru.ă- Unde ai fost, ce-ai p it?ăţSe uita la p rul negru, la ochelarii fumurii.ăToby a cercetat apartamentul, apoi s-a întors spre Alonso

şi i-a spus:

106

- Sunt mor i cu to ii, cei care te sup rau. Dar nu sţ ţ ă -a terminat. N-am avut timp s ajung la restaurant şi nu ştiuă ce s-a întâmplat acolo.- Am fost eu, a spus Alonso. Mi-au împuşcat to i oamenii şiţ

au închis locul. Dar ce naiba vrei s zici?ă- Ah, a spus Toby, atunci nu-i r u.ă- Ce naiba înseamn c sunt mor i cu to ii? a întrebată ă ţ ţ

Alonso.Toby i-a povestit tot ce s-a întâmplat.- Trebuie s m duci la nişte oameni în stare s pună ă ă ă

cap t lucrurilor, a spus apoi. Trebuie s m duci la prieteniiă ă ă care nu te-ar fi ajutat. Acum te vor ajuta. Vor dori aceste calculatoare. Vor dori aceste telefoane mobile. Vor dori carne elul sta. Sunt informa ii aici, tone de informa iiţ ă ţ ţ despre criminali, despre ce urm resc şi despre cumă procedeaz .ăAlonso l-a privit mult vreme f r s vorbeasc , apoi să ă ă ă ă -a

l sat s cad în singurul fotoliu din înc pere şi şiă ă ă ă -a trecut degetele prin p r.ăToby a z vorât uşa b ii. P strase pistolul la el. A pus înă ă ă

dreptul uşii capacul greu de por elan al rezervorului de laţ closet şi a f cut un duş far s trag perdeaua, sp lân-ă ă ă ă ă du-se pân când toat vopseaua neagr din p r a dispă ă ă ă ărut. A sf râmat în buc i ochelarii. A adunat laolalt m nuşile,ă ăţ ă ă buc ile de ochelari şi fularul galben şi leăţ -a înf şurat întră -un prosop.Când a ieşit, Alonso vorbea la telefon. Era adânc scufundat

în conversa ie. Vorbea în italian sau în dialect sicilian,ţ ă Toby nu ştia sigur. înv ase câteva cuvinte la restaurant,ăţ dar şuvoiul vorbelor de acum era prea rapid.B rbatul a închis telefonul.ă- I-ai terminat, a zis. I-ai lichidat pe to i.ţ- Asta iţ -am spus şi eu, a zis Toby. Dar vor veni al ii. Nuţ -i

decât începutul. Informa ia din computerul avocatului esteţ inestimabil .ă

107

Alonso l-a privit mut şi uluit. Îngerul lui p zitor st tea cuă ă bra ele încrucişate şi urm rea totul cu triste e - sau aşa sţ ă ţ -ar putea descrie atitudinea lui în termeni omeneşti, îngerul lui Toby plângea.- Ştii pe cineva care m-ar putea înv a s folosesc acesteăţ ă

computere? a întrebat Toby. În cas şi la birou erau şiă desktopuri. N-am ştiut cum s le scot hard diskurile. Dataă viitoare ar trebui s ştiu cum s iau un hard. Toateă ă calculatoarele astea trebuie s fie doldora de informa ii.ă ţ Sunt şi numere de telefon, cel mai probabil cu sutele.Alonso a încuviin at din cap. Era uluit.ţ- Un sfert de or , a spus el.ă- Un sfert de or , ce? a întrebat Toby.ă- Într-un sfert de or vor fi aici şi vor fi cât se poate deă

bucuroşi s te cunoasc şi s te înve e tot ce pot.ă ă ă ţ- Eşti sigur? a întrebat. Dac mai înainte nu teă -ar fi ajutat,

de ce s nu ne omoare pur şi simplu pe amândoi?ă- Vincenzo, a spus Alonso. Eşti exact ceea ce ei nu au în

acest moment. Eşti exact ceea ce le trebuie. Pe obrajii b trânului au început s curg lacrimi. Fiule, crezi c teă ă ă ă -aş putea tr da? a spus. Î i sunt dator pentru vecie. Există ţ ă undeva copii ale acestor acte, dar i-ai omorât pe oamenii care se ocupau de ele.Apoi au coborât în strad . îi aştepta o limuzin neagr .ă ă ăÎnainte s se urce în maşin , Toby a aruncat prosopul cuă ă

resturile ochelarilor, fularul şi m nuşile gri întră -o lad deă gunoi, împingându-le adânc sub amestecul foşnitor de pahare de hârtie şi saci de plastic. Nu i-a pl cut mirosulă r mas pe mâna stâng . Avea cu el valiza şi l uta, precum şiă ă ă servieta şi rucsacul de piele cu calculatoare şi telefoane mobile.Nu-i pl cea cum ar ta maşina şi nă ă -ar fi vrut s urce în ea,ă

deşi v zuse multe asemenea maşini înaintând bar la bară ă ă seara pe Fifth Avenue şi târându-se prin fa la Carnegieţă Hali şi Metropolitan Opera.

108

Dar în cele din urm să -a strecurat în untru, dup Alonso, şiă ă s-a aşezat fa în fa cu doi b rba i tineri, aşeza i peţă ţă ă ţ ţ cealalt banchet de piele neagr .ă ă ăAmândoi erau aprig de curioşi. Erau palizi, blonzi, aproape

sigur ruşi.Toby aproape c să -a oprit din respirat, la fel ca atunci când

mama lui îi sf râmase l uta. inea mâna pe pistolul dină ă Ţ hain . Nimeni dintre ceilal i nu avea mâna în buzuă ţ nar. Toate mâinile erau la vedere, cu excep ia mâinii lui Toby.ţS-a întors şi s-a uitat la Alonso. M-ai tr dată .- Nu, nu, a spus unul dintre b rba ii din fa , cel maiă ţ ţă

vârstnic dintre ei, iar Alonso a zâmbit de parc tocă mai auzise o arie muzical perfect . B rbatul vorbea ca ună ă ă american, nu ca un rus.- Cum ai reuşit s-o faci? l-a întrebat tân rul blond. Şi el eraă

american. Nu-i nici m car ora unsprezece.ă- Mi-e foame, a spus Toby. inea liniştit pistolul în buzunar.Ţ

Întotdeauna mi-am dorit s m nânc la Russian Tea Room.ă ăIndiferent dac urma s moar sau nu, r spunsul lă ă ă ă -a f cută

pe Toby s se simt deosebit de deştept. Şi era adev rat.ă ă ă Dac urma s aib parte de ultima lui mas , voia s fie laă ă ă ă ă Russian Tea Room.Cel mai vârstnic dintre b rba i a râs.ă ţ- Ai grij s nu ne omori, b iete, a spus, ar tând c treă ă ă ă ă

buzunarul lui Toby. Ar fi o prostie, pentru c inten ioă ţ n m să ă te pl tim cu mai mul i bani decât ai v zut în via a ta. A râs.ă ţ ă ţ Te vom pl ti cu mai mul i bani decât am v zut ă ţ ă noi în via aţ noastră. Şi, desigur, te vom duce la Russian Tea Room.Au oprit maşina. Alonso a coborât.- De ce pleci? l-a întrebat Toby. Sim ea din nou frica aceeaţ

far aer şi a încleştat mâna pe pistolet, aproape sfâşiindă buzunarul.Alonso s-a aplecat şi l-a s rutat. I-a apucat capul în palme,ă

l-a s rutat pe ochi şi pe buze, apoi iă -a dat drumul.- Nu m vor pe mine, a spus. Te vor pe tine. Teă -am vândut

lor, dar pentru binele t u. În elegi? Eu nu pot s fac ceea ceă ţ ă

109

po i face tu. Nu putem continua la fel, tu şi cu mine. Teţ -am vândut lor pentru propria ta protec ie. Eşti b iatul meu. Veiţ ă fi mereu b iatul meu. Dar acum duă -te cu ei. Pe tine te vor, nu pe mine. Du-te. Eu o iau pe mama şi plec m la Miami.ă- Dar acum nu mai este nevoie, a protestat Toby. Po i sţ ă- iţ

recape i casa. Po i sţ ţ ă- i recape i restaurantul. Am avut euţ ţ grij .ăAlonso a cl tinat din cap, iar Toby să -a sim it imediat unţ

prost.- Fiule, cu ce mi-au pl tit, acum sunt bucuros s plec, aă ă

spus Alonso. Mama va vedea ce frumos este la Miami şi va fi mul umit . I-a luat din nou fa a în palme şi lţ ă ţ -a s rutat.ă Mi-ai adus noroc. De fiecare dat când vei mai cântaă cântecele acelea vechi napolitane, s te gână deşti la mine.Maşina s-a pus în mişcare.Au luat prânzul la Russian Tea Room, iar în timp ce Toby

mânca pui Kiev aproape cu l comie, b rbatul mai vârstnică ă i-a spus:- Îi vezi pe oamenii de acolo? Sunt poli işti din New York.ţ

Iar cel care st cu ei este de la FBI.ăToby nu s-a uitat. Îl privea doar pe tipul care vorbea, încă

avea pistolul la îndemân , deşi nuă -i pl cea greutatea lui.ăŞtia c ar fi putut, dac voia, să ă ă-i împuşte pe amândoi

b rba ii de lâng el şi probabil pe înc unul dintre ceilal i,ă ţ ă ă ţ înainte s pun mâna pe el. Dar nu inten iona s încerceă ă ţ ă aşa ceva, deocamdat . Urma s se iveasc alt moment, maiă ă ă bun.- Lucreaz pentru noi, a ad ugat mai vârstnicul. Neă ă -au

urm rit de când am plecat de la tine. Şi ne vor ură m riă ieşind din oraş, pân la destina ie. Aşa c relaxează ţ ă ă-te. Suntem foarte bine proteja i, te asigur.ţŞi astfel a devenit Toby ucigaş pl tit. Astfel a devenit Tobyă

Lucky Vulpoiul. Dar mai este pu in pân la transţ ă formare.În noaptea aceea, întins în pat într-o cas mare de ar , laă ţ ă

multe mile dep rtare de oraş, să -a gândit la fata care se l sase în genunchi şi ridicase palmele împreunate. S-aă

110

gândit cum îl implorase în vorbe care nu aveau nevoie de traducere. Avea fa a p tat de lacrimi. S-a gândit cum sţ ă ă -a îndoit, a cl tinat din cap şi a ridicat mâinile spre el.ăS-a gândit cum ar ta dup ce a împuşcată ă -o, cum z ceaă

acolo nemişcat , la fel ca fratele şi sora lui în cad .ă ăS-a sculat, s-a îmbr cat şi şiă -a luat pardesiul, p strândă

pistolul în buzunar, şi a coborât sc rile spre camera de zi aă casei mari, unde cei doi b rba i jucau c r i. Înc perea ar taă ţ ă ţ ă ă ca o peşter mare. Peste tot existau grupuri de piese deă mobilier aurite. Şi o mul ime din piele neagr . Ar ta ca unulţ ă ă dintre acele cluburi private vechi şi elegante din filmele alb-negru. Dar nu existau decât cei doi juc tori de c r iă ă ţ lumina i de un lampadar, deşi în c min ardea un foc,ţ ă înveselind pere ii cu sclipiri vesele.ţUnul dintre b rba i să ţ -a ridicat.- Vrei ceva? O b utur , poate?ă ă- Vreau s m plimb, a spus Toby.ă ăNu l-a oprit nimeni.A ieşit şi s-a plimbat în jurul casei.S-a uitat la frunzele din apropierea felinarelor. A remarcat

c ramurile golaşe ale copacilor erau acoperite cu gheaă ţă lucioas . A studiat acoperişul înalt de ardezie al casei. S-aă uitat la str lucirea luminii în ferestrele cu geamuri în formă ă de romburi. O cas din nord, conă struit s înfrunte z peziă ă ă mari şi o iarn grea, o cas cum ştia doar din fotografii,ă ă poate, dac le remarcase vreodat .ă ăA ascultat scâr âitul ierbii înghe ate sub paşii lui, a ajuns laţ ţ

o fântân care func iona, în ciuda frigului, şi să ţ -a uitat la jetul de ap înalt care se împr ştia în mul i stropi şi c deaă ă ţ ă în bazinul înghe at, ar tând în lumina slab ca şi cum ar fiţ ă ă fiert.Lumina venea de la o lamp din portic. Limuzina neagr seă ă

oprise acolo şi str lucea sub bec. Lumina venea şi de laă l mpile care flancau numeroasele uşi ale casei.ăLumina mai venea şi de la becule ele care str juiau numeţ ă -

roasele alei din gr din . Aerul mirosea a ace de pin şi aă ă

111

lemn ars. Avea o prospe ime şi o puritate pe care nu leţ sim ise niciodat în oraş. Totul era de o frumuse e deliţ ă ţ -berat .ăII f cea s se gândeasc la o var când mersese înă ă ă ă

vacan la Lake Pontchartrainţă 6 împreun cu doi colegiă boga i de la iezui i. Erau b ie i de treab , gemeni, şi ineauţ ţ ă ţ ă ţ la el. Le pl cea s joace şah şi le pl cea muzica clasic .ă ă ă ă Str luceau în spectacolele de la şcoal , unele atât de bineă ă f cute, încât venea s le vad toat lumea din oraş. Tobyă ă ă ă s-ar fi împrietenit cu b ie ii aceia, dar trebuia s p strezeă ţ ă ă secretul vie ii de la el de acas . Aşa c nu deveniser nicioţ ă ă ă -dat prieteni cu adev rat. În ultimul an de liceu, abia dacă ă ă mai st teau de vorb .ă ăÎns nu uitase niciodat casa lor minunat de lângă ă ă ă

Mandeville şi cât de frumos era mobilat , c mama loră ă vorbea o englez perfect şi c tat l lor avea câteva înreă ă ă ă -gistr ri cu nişte mari interpre i la l ut , pe care îl l sase să ţ ă ă ă ă le asculte într-o înc pere c reia îi spunea birou şi care eraă ă literalmente tapetat cu c r i.ă ă ţAceast cas de ar sem na cu casa aceea din Mană ă ţ ă ă -

deville.L-am urm rit. I-am urm rit fa a şi ochii şi am v zut aceleă ă ţ ă

imagini din amintirea şi din inima lui.Nu, îngerii nu în eleg cu adev rat inimile oamenilor. Esteţ ă

adev rat. Plângem la vederea p catului, a suferin ei, însă ă ţ ă nu avem inimi ca oamenii. Dar teologii care scriu aceste observa ii nu iau în considerare marea noastr inteligen .ţ ă ţă Putem observa şi pune laolalt un num r infinit de gesturi,ă ă expresii, schimb ri de respira ie, mişă ţ c ri, pentru ca apoi să ă tragem din toate concluzii profund mişc toare. Putemă cunoaşte am r ciunea, dac nu o putem sim i.ă ă ă ţMi-am format propria mea concep ie despre Toby,ţ

urm rinduă -l, şi am auzit muzica ascultat de el cu multă ă

6 Lake Pontchartrain este un lac cu apă sărată din sud-estul Louisianei, format prin închiderea unui estuar.

112

vreme în urm în casa din Mandeville, o înregistrare vecheă a unui cânt re evreu la l ut interpretând teme deă ţ ă ă Paganini. Şi l-am v zut r mânând sub pini pân cândă ă ă aproape c a înghe at de frig.ă ţS-a întors apoi încet spre cas . Nu putea dormi. Noapă tea

nu însemna nimic pentru el.Pe m sur ce se apropia de pere ii de piatr acoperi i cuă ă ţ ă ţ

ieder , să -a întâmplat un lucru straniu. A auzit venind din cas o muzic subtil şi pasionant . Cu siguran eraă ă ă ă ţă deschis o fereastr , altfel nă ă -ar fi reuşit s aud ceva atâtă ă de blând, de o frumuse e atât de eteric . Era vorba despreţ ă un fagot sau un clarinet, dar nu ştia sigur care anume dintre ele. Dar fereastra se afla chiar deasupra lui, înalt şiă de cristal, deschis c tre frig. De acolo venea muzica: oă ă not lung şi p trunz toare, apoi o melodie discret .ă ă ă ă ăS-a tras mai aproape.Sem na cu sunetul a ceva ce să -ar fi trezit la via , dar peţă

urm , melodiei solitarului instrument de suflat i să -au ad ugat alte instrumente, neprelucrate, ca şi cum o oră -chestr să -ar fi acordat, dar p strând o oarecare disciplin .ă ă Apoi muzica a r mas din nou doar a sufl torilor, înainte să ă ă se precipite din nou, s intervin întreaga orchestr , iară ă ă instrumentele de suflat s se însufle easc , s devin maiă ţ ă ă ă p trunz toare.ă ăToby a r mas în fa a ferestrei.ă ţMuzica a devenit brusc nebun . Viorile strigau şi tobeleă

bubuiau de parc o locomotiv ar fi urlat printră ă -o noapte f cut doar din sunete. Aproape c şiă ă ă -a dus mâinile la urechi, atât era de furtunos. Instrumentele ipau. Seţ tânguiau. Trompetele urlau, coardele se v itau ame itor,ă ţ timpanele bubuiau, totul p rea o nebunie.ăNu reuşea să-şi dea seama ce anume asculta. În cele din

urm , tunetul să -a oprit. A început o melodie mai do- moal ,ă mai blând , transcrierea muzical a singur t ii şi aă ă ă ăţ deştept rii.ă

113

St tea acum chiar lâng pervaz, cu capul plecat, cu degeă ă -tele la tâmple, ca şi cum ar fi vrut s opreasc pe oricineă ă s-ar fi interpus între el şi muzic .ăDeşi melodiile blânde şi haotice p reau c se între es, oă ă ţ

nelinişte neagr se sim ea dedesubt. Muzica să ţ -a înte it dinţ nou. Al murile urcau insuportabil. Forma întregului eraă amenin toare.ţăBrusc, întreaga compozi ie a p rut plin de ameninţ ă ă ri,ţă

preludiul şi recunoaşterea vie ii tr ite de el. Tot nţ ă -ar fi putut s spun ce ascult . Dar nu puteai avea încredere înă ă ă perioadele calme, în perioadele blânde şi liniştite, pentru că violen a st tea gata s r bufneasc la fel ca tobele şi caţ ă ă ă ă ipetele viorilor.ţMuzica a continuat la fel, coborând spre melodie şi

aproape linişte, ca s izbucneasc apoi întră ă -o violen deţă zgomote aproape industriale, atât de furioas şi de întuă -necat , încât aproape c îl paraliza.ă ăApoi s-a petrecut cea mai ciudat transformare. Muzica aă

încetat s mai fie un act de violen . A ă ţă devenit îns şiă orchestrarea vie ii lui, a suferin ei lui, a propriei lui vinoţ ţ v iiăţ şi frici.Ca şi cum cineva ar fi aruncat o plas acoperitoare pesteă

tot ceea ce devenise el şi peste felul în care distrusese lucrurile pe care le-ar fi vrut sfinte.Şi-a lipit fruntea de marginea rece ca ghea a a feţ restrei.Cacofonia dirijat a devenit insuportabil , iar când a crezută ă

c nu mai poate îndura, când aproape c şiă ă -a acoperit urechile, s-a oprit de tot.A deschis ochii. Într-o înc pere întunecoas , luminat doară ă ă

de fl c rile din şemineu, un b rbat st tea pe un scaun deă ă ă ă piele cu sp tar înalt şi îl privea. Focul se reflecta în ramaă argintie a ochelarilor b rbatului, în p rul lui alb şi scurt, peă ă buzele zâmbitoare.Cu mâna dreapt iă -a f cut apatic semn lui Toby s se ducă ă ă

spre intrare, iar cu stânga i-a indicat vino la mine.B rbatul de la uşa din fa iă ţă -a spus:

114

- Şeful vrea s te vad .ă ăToby a trecut printr-un şir de înc peri mobilate cu auriu şiă

catifea, cu draperii grele. Draperiile erau legate cu şnururi groase cu canafi aurii. Ardeau dou focuri, unul în ceea ceă p rea o bibliotec mare, iar cel lalt în înc perea urm toare,ă ă ă ă ă o camer de sticl alb în mijlocul c reia aburea un mică ă ă ă bazin cu ap albastr .ă ăÎn bibliotec - nu putea fi altceva, pentru c avea pe pere iă ă ţ

rafturi din podea pân în tavan - “Şeful” st tea aşa cum îlă ă v zuse Toby pe fereastr , pe un scaun din piele de vi el cuă ă ţ sp tar înalt.ăÎn înc pere totul era elegant. Biroul era negru şi bogată

sculptat. În stânga b rbatului exista un dulapă -bibliotecă special, cu siluete sculptate de ambele p r i ale uşilor.ă ţ Sculpturile îl intrigau pe Toby.Totul p rea german, ca şi cum piesele ar fi fost alese dină

mobilele Renaşterii germane.Covorul acoperea toat înc perea, o mare imens de floriă ă ă

întunecate, str juit cu auriu lâng rama lucioas aă ă ă ă pardoselii. Toby nu mai v zuse niciodat un covor f cut peă ă ă m sura unei camere, croit s înconjoare semi- coloaneleă ă care str juiau uşile duble şi sofaua din dreptul ferestrei.ă- Ia loc şi vorbeşte cu mine, fiule, a spus b rbatul.ăToby s-a aşezat pe scaunul din fa a lui. Dar nţ -a spus nimic.

Nu i-a venit nimic pe buze. Muzica înc îi reveră bera în urechi.- Am să- i descriu exact ce doresc eu s faci, a zisţ ă

b rbatul, apoi a început să ă-i spun .ăComplicat, da, aproape imposibil şi provocator de elegant.- Arme de foc? Armele sunt vulgare, a spus b rbatul. Aşaă

este mai simplu, dar nu ai decât o singur şans . A oftat.ă ă Înfigi acul în spatele gâtului, ori în mân , şi contiă nui să mergi. Ştii cum s continui s mergi, cu ochii a inti i înainteă ă ţ ţ ca şi cum nici m car nu teă -ai fi atins de cineva. Oamenii ştia vor bea, vor mânca, Iar nicio grij . Vor crede că ă ă ă

g rzile lor de afar îi ap r de pistolarii de care trebuie să ă ă ă ă

115

se team . Dar dac ai ezitat, gata, ai pierdut ocazia, iară ă dac te prind cu seringa...ă- Nu m vor prinde, a spus Toby. Nu par periculos.ă- Este adev rat, a spus b rbatul. A deschis bra ele ca şiă ă ţ

cum ar fi fost surprins. Eşti un b iat frumos. Nuă - i recunoscţ accentul. M-am gândit la Boston, dar nu. M-am gândit la New York, dar nu. De unde provii?Toby nu era surprins. Multe persoane cu str moşi irlandeziă

şi germani care locuiau în New Orleans aveau un accent greu de recunoscut. Iar Toby îşi cultivase vorbirea celor boga i, aşa c totul devenise şi mai confuz.ţ ă- Pari englez, german, elve ian, american, a spus b rbatul.ţ ă

Eşti înalt. Eşti tân r şi ai cei mai reci ochi pe care iă -am v zută vreodat .ă- Adic ar t ca tine, a spus Toby.ă ăB rbatul a tres rit din nou, dar a zâmbit.ă ă- Presupun c da. Dar eu am şaizeci şi şapte de ani şi tu nuă

ai nici m car dou zeci şi unu.ă ăToby a încuviin at din cap.ţ- De ce nu dai drumul pistolului din buzunar şi nu stai pur

şi simplu de vorb cu mine?ă- Pot s fac tot ce miă -ai cerut, a spus Toby. Şi sunt dornic

s-o fac.- Ai în eles, ai o singur şans .ţ ă ăToby a încuviin at.ţ- Dac o faci cum trebuie, nici nuă -şi va da seama. Nu va

muri decât dup cel pu in dou zeci de minute. Pân atunci,ă ţ ă ă tu vei pleca din restaurant cu pas normal, vei merge ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, iar noi te vom culege de pe drum.Toby se sim ea din nou deosebit de surescitat. Dar nţ -a

l sat s se vad . Muzica din capul lui nu înceta. Auzea dină ă ă nou prima mişcare major a coardelor şi a timpanelor.ăEu l-am urm rit şi miă -am dat seama ce însufle it era. Seţ

vedea în felul cum respir şi în febrilitatea din ochi, dară

116

b rbatul probabil c nă ă -a b gat de seam . Pentru o clip ,ă ă ă Toby a ar tat ca Toby, inocent, plin de planuri.ă- Ce mai vrei pentru aceast misiune, în afar de bani? aă ă

întrebat b rbatul.ăA fost rândul lui Toby s tresar . Iar chipul i să ă -a schimbat

dramatic. B rbatul şiă -a dat seama, a observat roşea a dinţ obrajii lui şi lucirea din ochi.- Vreau mai mult de lucru, a spus Toby. Multe misiuni. Şi

cea mai bun l ut pe care o po i g si.ă ă ă ţ ă- Cum ai ajuns aici? l-a întrebat b rbatul, f când din nouă ă

un gest cu palmele deschise. Cum ai ajuns s faci ce aiă f cut?ăEu ştiam r spunsul. Ştiam toate r spunsurile. Ştiam câtă ă ă

exuberan îl cuprinsese pe Toby; ştiam ce mare era lipsaţă de încredere fa de b rbatul din fa a lui, cât de mult îiţă ă ţ pl cea provocarea primit şi s duc la îndeplinire ceea ceă ă ă ă voia acesta, încercând apoi s r mân în via . La urmaă ă ă ţă urmei, de ce nu l-ar fi omorât Şeful dup ce îndeă plinea misiunea? Chiar aşa, de ce nu?Un gând r t citor iă ă -a st ruit în minte. Nu era prima dată ă

când Toby îşi surprindea dorin a de a muri. Aşadar, ce maiţ conta dac acest b rbat lă ă -ar fi ucis? Tipul n-ar fi fost crud. S-ar fi petrecut rapid şi gata, via a lui Toby O'Dare nţ -ar mai fi existat, şi-a imaginat el. A încercat să-şi imagineze, la fel ca nenum ra i al i oameni, ce înseamn s nu mai exişti. Laă ţ ţ ă ă cuprins disperarea, ca şi cum ar fi atins cea mai profundă coard a l utei, iar vibra iile acesteia ar fi continuat laă ă ţ nesfârşit.Dar entuziasmul s lbatic pentru misiune contrabaă lansa

disperarea, iar vibra ia ei constant iţ ă -a dat curaj.B rbatul p rea prietenos. Îns Toby nu avea cu adeă ă ă v rată

încredere în nimeni. În orice caz, merita s încerce.ă B rbatul era educat, încrez tor, cizelat şi, în felul lui, foarteă ă seduc tor. Calmul s u era seduc tor. Alonso nu fuseseă ă ă niciodat calm. Toby se pref cea c este calm. Dar nuă ă ă cunoştea cu adev rat în elesul cuvântului.ă ţ

117

- Dac nu m vei tr da, a spus Toby, voi face orice pentruă ă ă tine, absolut orice. Lucruri pe care al ii nu le pot face. S-aţ gândit la fata aceea care hohotea, se ruga, s-a gândit la bra ele ei întinse, la palmele care voiau sţ ă-l împing . Vreauă s ştii c voi face absolut orice. Dar va veni o vreme cândă ă nu m vei mai dori prin preajm .ă ă- Nu, a spus b rbatul. Îmi vei supravie ui. Este imperiosă ţ

necesar s ai încredere în mine. Ştii ce înseamnă ă “imperios”?Toby a încuviin at.ţ- Sigur c da, a r spuns. Iar pentru moment, nu cred că ă ă

am prea multe op iuni, aşa c da, am încredere în tine.ţ ăB rbatul a r mas pe gânduri.ă ă- Ai putea s te duci la New York, s duci treaba laă ă

îndeplinire şi apoi s nu te mai întorci.ă- Şi cum aş fi pl tit? a întrebat Toby.ă- Ai putea lua avansul şi apoi s dispari.ă- Aşa vrei s fac?ă- Nu, a spus b rbatul. A reflectat. Aş putea s te iubesc, aă ă

spus apoi în şoapt . Vorbesc serios. O, nu s te fac amantulă ă meu, nu asta vreau s zic. Nimic de genul sta. La vârstaă ă mea, ştii, nu mai conteaz dac sunt b ie i sau fete. Nuă ă ă ţ când sunt tineri, suavi, tandri şi frumoşi. Dar nu la asta mă refer. Aş putea chiar s te iubesc. Pentru c exist cevaă ă ă frumos la tine, la felul în care te ui i şi vorţ beşti, la felul în care te mişti printr-o înc pere.ăExact! Exact aşa gândeam şi eu. Şi în elegeam acum,ţ

în elegeam ceea ce se spune c îngerii nu în eleg, şi anuţ ă ţ me cum e cu cele dou inimi.ăM gândeam la tat l lui Toby şi cum obişnuia el să ă ă-i spună

“zâna-zânelor” ca să-l tachineze. M gândeam la spaima luiă şi la neputin a absolut de a iubi. M gânţ ă ă deam că frumuse ea supravie uieşte pe p mânt deşi spinii şiţ ţ ă nefericirea încearc mereu s o înghit . Dar gândurile meleă ă ă r mâneau în fundal. Conteaz ce se întâmpla cu ei.ă ă

118

- Vreau s v d c ruşii se retrag, a spus b rbatul. S-a uitată ă ă ă afar , chibzuind, cu degetele adunate o clip sub buza deă ă jos. Nu i-am luat niciodat în calcul pe aceşti ruşi. Nimeniă nu i-a luat. Nici m car nă -am visat c exist aşa ceva. Vreauă ă s zic c nu mi iă ă -am imaginat niciodat operând la atâteaă niveluri. Nu- i po i imagina ce lucruri fac, ce tic loşii, ceţ ţ ă tâlh rii. Influen eaz sistemul şi profit de el în toateă ţ ă ă felurile posibile. Aşa au f cut şi în Uniunea Sovietic . Aşaă ă tr iesc. Nu cunosc conceptul de lucru greşit. Pe urm apară ă nişte puşti necop i, veri îndep rta i ai cuiva, care vor sţ ă ţ ă pun mâna pe casa şi pe restaurantul lui Alonso. A scos ună zgomot dezgustat şi a cl tinat din cap. Stupid, a ad ugat.ă ăA oftat. S-a uitat la laptopul micu de pe m su a dinţ ă ţ

dreapta lui. Toby nu-l observase înainte. Era laptopul pe care îl luase el de la avocat.- ineŢ -i mereu departe de mine, a spus b rbatul, şi te voiă

iubi chiar mai mult decât te iubesc acum. Nu te voi tr daă niciodat . În câteva zile vei în elege c eu pur şi simplu nuă ţ ă tr dez pe nimeni şi de aceea sunt... În fine, cine sunt.ăToby a încuviin at.ţ- Cred c deja am în eles, a spus. Cum r mâne cu l uta?ă ţ ă ăB rbatul a dat din cap.ă- Cunosc lume, da, sigur. M voi interesa ce exist peă ă

pia . Am s cump r una pentru tine. Dar nu poate fi ceaţă ă ă mai bun . Cea mai bun dintre l ute ar fi prea ostentativ .ă ă ă ă Ar atrage vorbe. Ar l sa urme.ă- În eleg ideea, a spus Toby.ţ- L utele speciale le sunt doar împrumutate tineă rilor

solişti, ne le sunt date niciodat de tot, aşa cred. Şi suntă doar câteva în întreaga lume.- În eleg, a spus Toby. Nu sunt chiar atât de priceput.ţ

Vreau pur şi simplu s cânt la una bun .ă ă- iŢ -o voi da pe cea mai bun care poate fi cumă p rat fară ă ă

probleme, a spus b rbatul. Dar trebuie să ă-mi promi i unţ lucru.Toby a zâmbit.

119

- Sigur. Voi cânta pentru tine. Oricând doreşti.B rbatul a râs.ă- Spune-mi de unde vii, a întrebat din nou. Serios. Vreau să

ştiu. De obicei recunosc de unde se trag oamenii uite-aşa, a pocnit el din degete, dup felul cum vorbesc, indiferentă cât preg tire au, indiferent cât au muncit să ă ă-şi modifice accentul. Dar la tine nu-mi dau seama deloc. Spune-mi.- N-am să- i spun niciodat , a r spuns Toby.ţ ă ă- Nici dac am să ă- i spun c acum lucrezi de parteaţ ă

b ie ilor buni, fiule?ă ţ- Nu conteaz , a spus Toby. Crima este crim . Aproape că ă ă

a zâmbit. Po i s te gândeşti la mine c vin de nic ieri. Cţ ă ă ă ă sunt doar cineva ap rut la momentul potrivit.ăAm fost uluit. Exact aşa gândeam şi eu. C era cinevaă

ap rut la momentul potrivit.ă- Şi înc ceva, iă -a spus Toby b rbatului.ăB rbatul a zâmbit şi a desf cut bra ele.ă ă ţ- Întreabă-m .ă- Numele piesei muzicale pe care tocmai ai ascultat-o.

Vreau să-mi cump r şi eu un disc.ăB rbatul a râs.ă- E destul de uşor, a spus el. Ritualul prim veriiă , de Igor

Stravinsky.B rbatul îi zâmbea lui Toby de parc ar fi descoperit cevaă ă

nepre uit. La fel f ceam şi eu.ţ ăLa ora prânzului, Toby dormea profund şi îşi visa mama.

Visa c se plimbau amândoi printră -o cas mare şi frumoas ,ă ă cu tavane casetate. Iar el îi spunea ce grandios urma s fieă totul, c surioara lui se va duce la şcoala Suroă rilor Sfintei Inimi, iar Jacob la iezui i.ţNumai c era ceva în neregul în casa aceea spectacuă ă -

loas . Devenea labirintic , imposibil de în eles şi de locuit.ă ă ţ Pere ii se în l au ca nişte stânci, pardoselile se încliţ ă ţ nau. În camera de zi exista un ceas uriaş de la bunicul, iar în fa aţ lui, silueta papei, ca şi cum ar fi atârnat într-o spânzur toare.ă

120

Toby s-a trezit, singur, o clip speriat şi nesigur de locul înă care se afla. A început s plâng . A încercat s se ab in ,ă ă ă ţ ă dar s-a dovedit cu neputin . S-a r sucit şi şiţă ă -a îngropat fa aţ în pern .ăA v zută -o din nou pe fata aceea. A v zută -o z când moart ,ă ă

îmbr cat cu fusta scurt de m tase şi cu tocuri ridicol deă ă ă ă înalte, ca un copil care se îmbrac în hainele mamei. Înă p rul blond şi lung avea panglici.ăÎngerul p zitor şiă -a l sat mâna pe capul lui Toby. Îngerulă

lui p zitor lă -a l sat s vad ceva. L-a l sat s vad sufletulă ă ă ă ă ă fetei ridicându-se la ceruri, p strând forma trupului dină obicei şi din neştiin a faptului c acum nuţ ă -l mai îngr deauă asemenea leg turi.ăToby a deschis ochii. Plânsul lui a devenit şi mai violent,

iar coarda disper rii a r sunat mai tare ca oriă ă când.S-a ridicat şi a început s mearg . S-a uitat în valiza luiă ă

deschis . S-a uitat la cele dou c r i despre îngeri.ă ă ă ţS-a întins din nou pe pat şi a plâns pân a adormit, aşaă

cum fac copiii. Plângea şi spunea o rug ciune: “înger,ă îngeraşul meu, lasă-i pe b ie iiă ţ buni s m omoare maiă ă devreme sau mai târziu.”îngerul lui p zitor, auzind disperarea din această ă

rug ciune, auzind durerea şi suferin a adânc , să ţ ă -a întors cu spatele şi şi-a acoperit fa a.ţNu eu. Nu Malchiah. El este acela, m-am gândit eu.Deruleaz repede zece ani pân în momentul de unde amă ă

început. El este Toby O Dare pentru mine, nu Lucky Vulpoiul. Şi am venit pentru el.

121

122

CAPITOLUL CINCI

Cântecele serafimului

Dac am fost vreodat uluit în via a mea, nici nu să ă ţ -a comparat cu ce sim eam acum. Formele şi culorile dinţ camera mea de zi au început din nou s se disting dină ă cea a în care m scufundasem imediat ce Malchiah şiţ ă -a încetat relatarea.Mi-am revenit în sim iri, mţ -am aşezat pe canapea şi m-au

uitat în fa . Şi lţă -am v zut, cu o limpezime absolut : st teaă ă ă rezemat de peretele plin cu c r i.ă ţEram distrus, zdrobit, incapabil s vorbesc.ăTot ce-mi ar tase era atât de viu, de concret, încât încă ă

m împiedicam în încercarea de a m descoperi pe mineă ă cel din momentul prezent, sau de a m ancora solid în oriceă moment.Am r ciunea şi o remuşcare teribil mă ă ă -au f cut să ă-mi

întorc privirea de la el şi mi-am l sat încet fa a în palme.ă ţO f râm de speran în salvare m încuraja. În fundulă ă ţă ă

sufletului meu, am murmurat:- Iartă-m , Doamne, c mă ă -am desp r it de tine.ă ţDar în acelaşi moment în care formulam aceste cuvinte,

am sim it: Nu crezi asta. Nu o crezi, deşi el teţ -a dezv luit ieă ţ mai profund decât ai îndr znit vreodat s o faci tu însu i.ă ă ă ţ Dar nu crezi. iŢ -e fric s crezi.ă ăL-am auzit îndreptându-se spre mine, apoi m-am trezit din

nou cu el al turi.ă- Roagă-te pentru credin , miţă -a şoptit în ureche.Aşa am f cut.ăMi-a revenit în minte un vechi ritual.In după-amiezile urâte de iarn , când îmi era sil s mă ă ă ă

întorc acas de la şcoal , îi ad posteam pe Emily şi peă ă ă Jacob în biserica Sfântului Nume al lui Iisus şi m rugam:ă

123

Doamne, p strează ă-mi inima aprinsă de credinţă, pentru că-mi pierd credin aţ . Doamne, atinge-mi inima şi înfl c rează ă -o.Mi-au revenit în minte imaginile de atunci, la fel de

proaspete de parc leă -aş fi rostit ieri. Mi-am v zut contuă rul slab al inimii şi izbucnirea fl c rilor galbene. Amină ă tirii mele îi lipseau îns inevitabila culoare şi fiorul pe care mi leă relevase Malchiah. Dar m-am rugat cu toat fiin a. Imaginileă ţ vechi s-au stins, cu încetul, şi îmi amintesc numai cuvintele rug ciunii.ăNu eram singur, în sensul obişnuit al cuvântului. St teamă

în fa a lui Dumnezeu far s m mişc. Am avut câtevaţ ă ă ă viziuni scurte cu mine urcând o colin cu iarb fraged ,ă ă ă apoi v zând în fa a mea o figur înveşmântat în mantie, şiă ţ ă ă mi-a venit în minte vechiul gând: Aceasta este splendoarea lucrurilor; au trecut mii de ani, şi totuşi IIpo iţ urma atât de îndeaproape.- O, Doamne, îmi pare atât de r u, am şoptit. Îmi pare r uă ă

de toate p catele pentru care voi arde în iad, dar mai multă decât orice, mai mult decât orice, îmi pare r u c mă ă -am desp r it de tine.ă ţM-am l sat pe spate pe canapea şi mă -am sim it aluneţ -

când, periculos de aproape de a-mi pierde conştiin a, ca şiţ cum tot ce v zusem mă -ar fi lovit fizic, pe bun drepă tate, iar trupul meu nu era în stare s suporte loviturile. Cum deă puteam să-l iubesc atât de mult pe Dumnezeu, să-mi pară enorm de r u pentru c devenisem ceea ce devenisem, şiă ă totuşi s nu fiu în stare de credin ?ă ţăAm închis ochii.- Drag Toby, a şoptit Malchiah. Po i cunoaşte mă ţ ăsura

lucrurilor f ptuite de tine, dar nu po i în elege m suraă ţ ţ ă cunoaşterii Lui.Am sim it bra ul lui Malchiah înconjurânduţ ţ -mi umerii. I-am

sim it strânsoarea degetelor. Apoi miţ -am dat seama c seă ridicase şi i-am auzit paşii moi în timp ce traversa înc perea.ă

124

M-am uitat şi l-am v zut stând în fa a mea de cealaltă ţ ă parte a camerei, şi din nou i-am remarcat culoarea vie, forma distinct şi atr g toare. Emana o lumin subtil , dară ă ă ă ă cert . Nu eram sigur, dar mi se p rea c îi v zusem luminaă ă ă ă incandescent atunci când îmi ap ruse prima oar în fa ,ă ă ă ţă la Mission Inn. Nu reuşisem s miă -o explic, aşa c oă respinsesem pur şi simplu.Acum n-am mai respins-o. M-am minunat. Avea fa aţ

cuprins de fericire. P rea aproape vesel. Şi miă ă -am adus aminte ceva din psalmi, despre bucuria din cer atunci când sufletele noastre vinovate se c iesc.ă- Hai s trecem repede în revist restul evenimenă ă telor, a

spus ner bd tor. Şi de data aceasta niciun fel de imaginiă ă izbitoare nu i-au înso it cuvintele.ţ- Ştii prea bine cum au decurs lucrurile mai departe, a

spus. Nu i-ai dezv luit niciodat Justi iarului numele t uă ă ţ ă adev rat, indiferent cât a insistat, iar cu timpul, dup ceă ă agen iile de investiga ii teţ ţ -au numit Lucky, Justi iarul iţ ţ -a dat acelaşi nume. L-ai preluat şi tu, cu amar ironie, ducândă la îndeplinire misiune dup misiune, f r s stai vreodată ă ă ă ă degeaba, când ai în eles ce înseamn asta.ţ ăN-am spus nimic. Mi-am dat seama c m uitam la elă ă

printr-un v l sub ire de lacrimi. Cum îmi mai savuraă ţ sem disperarea! Fusesem un tân r care se îneca şi care se luptaă degeaba cu monstrul m rilor în timp ce valurile i seă închideau deasupra capului.- În primii ani, ai lucrat des în Europa. Indiferent de

deghiz ri, în l imea şi p rul blond iă ă ţ ă ţ -au folosit din plin. Ai p truns în b nci şi restaurante fine, în spitale şi în hoteluriă ă de lux. Nu ai mai folosit niciodat vreun pistol, pentru c nuă ă mai aveai nevoie. “ intaşul cu seringa”, aşa te numeauŢ rapoartele care- i detaliau triumfurile, întotţ deauna la destul vreme dup fapte. Degeaba parcurgeau imaginileă ă neclare cu tine.

125

Singur, te-ai dus la Roma şi ai hoin rit prin bazilica Sană Pietro. Ai luat-o spre nord, ai trecut prin Assisi, Siena şi Perugia, ai continuat cu Milano, Praga şi Viena.Ai c l torit odat în Anglia numai ca s vizitezi peisaă ă ă ă jul

sterp unde tr iser şi îşi scriseser marile c r i surorileă ă ă ă ţ Bronte; te-ai dus singur la spectacole dup piesele luiă Shakespeare. Te-ai învârtit prin Turnul Londrei, anonim şi pierdut printre ceilal i turişti. Ai tr it o via far marţ ă ţă ă tori. Ai tr it de unul singur o via perfect neimaginat de nimeni,ă ţă ă ă poate cu excep ia Justi iarului.ţ ţCurând ai încetat să-l mai vizitezi şi pe el. Nu- i p sa deţ ă

râsul lui uşor şi de remarcile agreabile, sau de felul firesc în care discuta despre ceea ce dorea s faci. La telefon, îlă puteai tolera; la mas , i se p rea insuă ţ ă portabil.Te-ai îndep rtat astfel şi de ultimul martor al existenă eiţ

tale şi l-ai transformat într-o fantom de la cap tul unei liniiă ă telefonice, eliberându-l din statutul de prieten pref cut.ăS-a oprit. S-a întors şi a trecut cu degetele peste c r ile deă ţ

pe raftul din spatele lui. P rea atât de concret, atât deă perfect, atât de inimaginabil.Cred c mă -am auzit icnind, sau poate c era un fel deă

în buşire care însemna plâns.ă- Aceste c r i şi c l toriile prin ar au devenit via a ta, aă ţ ă ă ţ ă ţ

spus cu aceeaşi voce joas , far grab , pentru c a devenită ă ă ă prea periculos pentru tine s mai rişti s treci vreo grani ,ă ă ţă şi te-ai stabilit aici, cu mai pu in de nou luni în urm ,ţ ă ă bucurându-te de lumina Californiei ca şi cum mai înainte ai fi tr it doar în înc peri întuneă ă coase.S-a întors.- Te vreau acum, a spus. Dar mântuirea ta este în mâinile

Creatorului, în credin a ta în El. Credin a se fr mânt înţ ţ ă ă tine. O ştii, nu-i aşa? Ai cerut mereu iertarea. Ai recunoscut întotdeauna acele fapte pe care i leţ -am revelat, le-ai admis de şaptezeci de ori mai mult. Ştii c Dumnezeu teă -a iertat?N-am fost în stare s r spund nimic. Cum ar fi putut iertaă ă

cineva lucrurile pe care le f cusem?ă

126

- Vorbim aici despre Dumnezeu cel Atotputernic, a şoptit el.- Am dorit iertarea, am şoptit. Ce pot s fac? am înă trebat.

Ce aş putea s fac eu ca s r scump r m car ceva dină ă ă ă ă toate acestea?- S devii ajutorul meu, a spus. Se devii instrumenă tul meu

uman şi s m aju i s îndeplinesc ce am de îndeplinit peă ă ţ ă p mânt.ăS-a rezemat de bibliotec şi a apropiat palmele, aşa cumă

ar fi facut-o orice om, într-un fel de turl sprijinit sub buzaă ă de jos.- Renun la aceast via goal pe care iţă ă ţă ă ţ -ai cl dită -o, a

spus, şi încredin eazţ ă-mi mie inteligen a ta, curajul,ţ abilitatea şi elegan a ta fizic . Eşti remarcabil de îndr zţ ă ă neţ acolo unde al ii ar fi timizi. Eşti deştept când al ii ar fi proşti.ţ ţ Iar eu pot folosi tot ceea ce eşti.Am zâmbit, c ci în elegeam ce vrea s zic . De fapt,ă ţ ă ă

în elegeam tot ce spunea.ţ- Ascul i vorbirea altor oameni cu urechea unui muţ zician, a

continuat el. Şi îndr geşti tot ce este armonios şi frumos.ă Cu toate p catele ei, inima ta este una educat . Eu pot să ă ă folosesc toate aceste calit i ca s r spund rugăţ ă ă ăciunilor pe care Creatorul m-a pus s le ascult. Am cerut un instrumentă uman ca s pot împlini lucrarea lui. Tu eşti acel instrument.ă Încrede-te în El şi în mine.Am sim it primul fior de fericire adev rat , dup ani şi aniţ ă ă ă

de zile.- Vreau s te cred, am şoptit. Vreau s fiu acest ină ă -

strument. Dar cred c , pentru prima dat în via a mea, îmiă ă ţ este sincer fric .ă- Nu, nu iţ -e fric . Nu ai acceptat înc iertarea Lui. Trebuieă ă

s ă crezi c El poate ierta un om ca tine. Şi a facută -o.Nu a aşteptat niciun r spuns.ă- Nu- i po i imagina universul care te înconjoar . Nu-I po iţ ţ ă ţ

vedea aşa cum îl vedem noi, din ceruri. Nu po i auziţ rug ciunile care se ridic de peste tot, în toate secolele, deă ă

127

pe toate continentele, din toate inimile. Este nevoie de noi, de mine şi de tine, în ceea ce pentru tine va fi o nou er ,ă ă dar nu şi pentru mine, c ci eu pot vedea anii care vor urmaă la fel de limpede ca pe cei de acum. Pentru c tu tr ieştiă ă într-un timp al naturii. Dar eu exist în timpul îngerilor, iar tu vei c l tori prin acest timp al turi de mine.ă ă ă- Timpul îngerilor, am şoptit. La ce s m aştept?ă ă- Privirea creatorului acoper toate timpurile, a vorbit elă

din nou. El ştie tot ce este, a fost sau va fi. El ştie tot ce ar putea exista. Iar el este înv torul nostru, în m sura înăţă ă care noi putem pricepe.Ceva se schimba complet în mine. Mintea mea se străduia

s priceap toate lucrurile pe care mi le dezv luise şi, dină ă ă cât teologie şi filozofie ştiam, nu puteam reuşi decât fară ă cuvinte.Mi-au revenit în minte câteva fraze ale Sfântului Augustin,

citate de Toma D'Aquino, şi le-am murmurat încet:- Deşi noi nu putem num ra infinitul, El îl poate în elege,ă ţ

deoarece cunoaşterea lui nu are limite.El zâmbea. Reflecta.În mine se petrecea acum o mare schimbare.Am r mas t cut.ă ăEl a continuat:- Nu pot mişca sensibilitatea celor care au nevoie de mine

aşa cum am mişcat-o pe a ta. Am nevoie de tine ca să p trunzi în lumea lor concret , ghidat de mine, un om la felă ă de uman ca ei, un b rbat la fel ca al i b rba i. Am nevoie să ţ ă ţ ă intervii, şi nu ca s aduci moartea, ci spre binele vie ii.ă ţ Dacă-mi spui c accep i, via a ta va întoarce spatele r uluiă ţ ţ ă şi se va scufunda în pericolul şi emo ia de a încerca s facţ ă ă doar ceea ce este indiscutabil bine.Pericol şi emo ie.ţ- Accept, am spus. Am vrut s repet, dar cuvântul p rea să ă ă

atârne în aer între noi. Am s fac orice - numai să ă-mi ar iăţ ce vrei de la mine, să-mi ar i cum săţ ă- i împliţ nesc voia. Arată-mi! Nu-mi pas de pericol. Nuă -mi pas de emo ii.ă ţ

128

Spune-mi ce este bine s fac şi o voi face. ă Doamne, Dumnezeule, cred că m-ai iertat! Şi dă-mi aceast şans !ă ă Sunt al t u.ăAm sim it o brusc şi neaşteptat fericire, o uşurare, apoiţ ă ă

o veselie.Imediat, aerul din jurul meu s-a schimbat.Culorile din jurul meu s-au estompat şi au devenit stră-

lucitoare. Mi se p rea c sunt scos din rama unui tablou, înă ă timp ce tabloul devenea tot mai mare şi mai difuz, sfârşind prin a se dizolva în jurul meu într-o cea subţă ire, farţ ă greutate şi far contur.ă- Malchiah! am strigat.- Sunt lâng tine, să -a auzit vocea lui.C l toream în sus. Ziua se topise întră ă -o întunecime moale

şi purpurie, dar întunecimea p rea plin de o lumină ă ă mângâietoare. S-a spart apoi într-un milion de puncte de foc.M-a acoperit un sunet inexprimabil de frumos. P rea să ă

m sus in la fel de sigur precum curen ii de aer care mă ţ ă ţ ă ridicau, la fel de sigur ca prezen a cald a lui Malchiah careţ ă m ghida, deşi nu vedeam nimic decât cerul înstelat, iară sunetul a devenit o not profund , minunat , aidomaă ă ă ecoului unui clopot mare de bronz.S-a stârnit un vânt iute, dar tonul de ecou l-a acoperit şi

apoi s-au auzit alte note, topite, vibrante, ca ieşite din multe clopote far greutate. Încet, muzica a topit completă în ea îns şi vuietul vântului, ca şi cum lă -ar fi înghi it, şi amţ sim it c aud un cântec mai fluid şi mai bogat decât oriceţ ă auzisem vreodat . Întrecea imnurile p mântului atât deă ă evident şi de indescriptibil, încât m-a p r sit orice sim ală ă ţ timpului. Nu puteam decât s m imaginez asculă ă tând perpetuu aceste cântece şi nu mai aveam deloc conştiinţă de sine.Doamne, Dumnezeul meu, dac teă -am p r sit vreoă ă dat ,ă

dac miă -am întors spatele de la tine... acum sunt al t u.ă

129

Stelele se înmul iser atât de tare, încât acum p reauţ ă ă nisipul m rii. De fapt, nu mai exista întuneric, doar stră ă-lucire, şi fiecare stea pulsa o lumin perfect irizat . Iară ă peste tot în jurul meu, deasupra, dedesubt, al turi, amă v zut ceea ce p reau a fi stele c z toare, trecând iute peă ă ă ă lâng mine far niciun zgomot.ă ăM sim eam far trup, în chiar mijlocul acestor lucruri, şiă ţ ă

nu aş fi vrut s le mai p r sesc niciodat . Apoi, brusc, ca şiă ă ă ă cum mi-ar fi spus-o cineva, mi-am dat seama c acele steleă c z toare erau îngeri. Am ştiută ă -o pur şi simplu. Am ştiut că sunt îngeri c l torind în sus şi în jos, la stânga şi la dreapta,ă ă c l toriile lor iu i şi inevitabile f când parte din es tura şiă ă ţ ă ţ ă din urzeala acestui t râm universal.ăIn ce m priveşte, eu nu c l toream cu aceeaşi vitez . Euă ă ă ă

hoin ream. Dar chiar şi acest cuvânt avea prea multă ă greutate pentru starea în care m aflam, complet far trup.ă ăÎncet, foarte încet, muzica minunat a condus spre altă

sunet. S-a insinuat iute, şi înc mai presant, un cor deă şoapte urcând de jos. Atâtea voci încete şi t inuite seă adunau în acest cor de şoapte, în timp ce se amesteca şi el cu muzica, încât p rea c toat lumea de dedesubt sau dină ă ă jurul nostru se adunase s şopteasc , iar eu auzeam oă ă multitudine de silabe, deşi se p rea c toate vocile transă ă -miteau aceeaşi implorare.M-am uitat în jos, uimit c aveam sim ul direc iei. Muzica aă ţ ţ

continuat s se diminueze şi mi să -a ar tat vederii o planetă ă concret , mare. M durea dispari ia muzicii. Sim eam că ă ţ ţ ă n-aş putea tr i far ea. Dar coboram c tre aceast planet ,ă ă ă ă ă şi am ştiut c ceea ce faceam era corect şi bine, aşa c nuă ă m-am mai împotrivit în niciun fel.Stelele mişc toare înc s getau încolo şi încoace, iar acumă ă ă

în mintea mea nu mai exista nicio îndoial c acestea erauă ă îngeri ascultând rug ciuni. Erau mesagerii activi ai luiă Dumnezeu, şi m-am sim it nem surat de privilegiat s fiuţ ă ă martor la goana lor, chiar dac cea mai eteric muzic peă ă ă care o ascultasem vreodat aproape c se f cuse disp rut .ă ă ă ă ă

130

Corul şoaptelor era vast şi reprezenta, în sine, un sunet perfect, deşi întunecat. Acestea sunt cântecele p mântului,ă m-am gândit destul de conştient, şi sunt pline de triste e,ţ de nevoie, de considera ie, de respect şi de venera ie.ţ ţAm v zut ap rând mase întunecate de teren, pistruiate deă ă

miliarde de lumini, şi str lucirea de satin a m rilor. Oraşeleă ă se vedeau ca mari pânze de lumin , ap rând şi disp rândă ă ă sub strat dup strat de nori cenuşii. Şi pe mă ăsur ceă coboram, am început s întrez resc configura ii şi mai mici.ă ă ţMuzica disp ruse de tot, deă -acum, şi numai corul de

rug ciuni îmi umplea urechile.ăPentru o frac iune de secund , miţ ă -au trecut prin minte o

mul ime de întreb ri, dar toate mi sţ ă -au limpezit dintr-odat .ă Ne apropiam de P mânt, ă dar într-un timp diferit.- Nu uita, mi-a şoptit încet la ureche Malchiah, Creatorul

cunoaşte toate lucrurile, din trecut şi din prezent, ce s-a întâmplat şi ce se va întâmpla, şi la fel de bine ce s-ar putea întâmpla.Eram absolut convins de adev rul spuselor sale, îmă bibat

de acest adev r, şi iar şi mă ă -a copleşit o uriaş recuă noştin ,ţă o recunoştin atât de mare, încât faceau s parţă ă ă neînsemnate toate emo iile pe care le încercasem conştientţ pân atunci. C l torisem cu Malchiah prin timpul îngeă ă ă rilor şi acum ne întorceam în timpul natural, şi m aflam înă siguran pentru c el m sprijinea.ţă ă ăMiliardele de puncte de lumin care se mişcau cu viteză ă

uluitoare se r reau acum, sau nu mi se mai ar tau privirii înă ă mod deliberat. Chiar sub noi, într-un izvor de rug ciuniă şoptite şi frenetice, am v zut un grup mare de acoperişuriă pline de z pad , ale c ror coşuri trimiteau în noapte fumulă ă ă lor roşiatic.Mirosul delicios de foc arzând mi-a ajuns la n ri.ă

Rug ciunile aveau acum cuvinte şi variau în intensitate, dară tot nu reuşeam să-mi dau seama ce spuneau.Mi-am sim it întregul trup c p tând din nou form , chiarţ ă ă ă

dac şoaptele continuau s m înv luie, şi miă ă ă ă -am dat

131

seama c hainele mele de mai înainte disp ruser . Acumă ă ă purtam ceva ce sem na cu o lân groas .ă ă ăDar nu-mi p sa de mine şi de cum eram îmbr cat. Eramă ă

prea captivat de ceea ce vedeam dedesubt.Mi s-a p rut c z resc un râu printre case, o panglică ă ă ă

argintie în întuneric, şi urma vag a ceva ce trebuia s fiă ă fost o catedral foarte mare, cu inevitabila ei form deă ă cruce. Undeva pe o în l ime se afla ceva ce p rea un castel.ă ţ ă Iar în rest, vedeam acoperişurile înghesuite laolalt , uneleă foarte albe, iar altele atât de înclinate, încât z padaă alunecase de pe ele.Ningea şi acum, z pada c dea cu o moliciune deliă ă cioas ,ă

pe care eu puteam s o aud.ăCorul şoaptelor suprapuse a devenit din ce în ce mai

sonor.- Se roag şi le este fric , am spus eu cu voce tare, şiă ă

imediat ce mi-am auzit vocea m-am închis în mine, ca şi cum n-aş fi existat în deschiderea aceea vast de cer. M-aă cuprins o r ceal . M-a înv luit aerul. Am sim it z pada peă ă ă ţ ă fa şi pe mâini. Voiam cu disperare s aud pentru ultimaţă ă oar muzica pierdut , şi, spre uimirea mea, am auzit ună ă ecou puternic al ei, apoi a disp rut.ăEram gata s plâng de recunoştin , dar trebuia s aflu ceă ţă ă

aveam de f cut. Nu meritam s ascult muzica aceea, înă ă timp ce m luptam cu lacrimile, mă -a copleşit ideea că puteam face ceva bun pentru aceast lume.ă- Se roag pentru Meir şi Fluria, a spus Malchiah. Se roagă ă

pentru to i evreii din oraş. Tu va trebui s devii r spunsul laţ ă ă rug ciunile lor.ă- Dar cum, ce trebuie s fac? mă -am str duit eu s articuleză ă

cuvintele, dar ajunsesem deja foarte aproape de acoperişuri, iar acum deja vedeam str zile şi potecileă locului, z pada care acoperea turnurile castelului, plusă acoperişul catedralei, la fel de str lucitor de parc să ă -ar fi z rit stelele prin ninsoare, f când tot or şelul s par foarteă ă ă ă ă simplu.

132

- Este seara devreme în oraşul Norwich, a spus Malchiah, cu vocea profund şi perfect , netulburat de coborâreaă ă ă noastr şi de rug ciunile careă ă -mi creşteau în urechi. S rb toarea Cr ciunului tocmai să ă ă -a terminat şi au început necazurile pentru evreime.Nu trebuia să-l rog s continue. Cunoşteam cuvântul,ă

“evreime” se referea la popula ia semit din Norwich şi dinţ ă zona micu dimprejurul oraşului, unde locuiau cu to ii.ţă ţCoborârea noastr a devenit mai rapid . Am v zută ă ă

într-adev r un râu, iar pentru o clip mi să ă -a p rut c v dă ă ă chiar rug ciunile ridicânduă -se, numai c cerul se îngroşa,ă acoperişurile p reau nişte stafii dedesubtul meu şi amă sim it din nou atingerea ud a ninsorii.ţ ăAm ajuns în cele din urm s trecem chiar prin oraş şi amă ă

descoperit curând c pot sta bine pe picioare. Eramă înconjura i de case din buşteni, care p reau s se apleceţ ă ă periculos în fa , ca şi cum sţă -ar fi preg tit s cad peste noiă ă ă în orice clip . Prin ferestrele înguste şi groase, lumina p reaă ă slab .ăDoar nişte fulgi mici se mai rostogoleau prin aerul rece.M-am privit în semiîntuneric şi am descoperit c eramă

îmbr cat ca un c lug r. Am recunoscut imediat veşmintele.ă ă ă Purtam tunic alb şi un scapular lung la fel de alb, plusă ă mantia neagr cu glug a unui dominican. In jurul talieiă ă aveam înnodat familiarul şnur împletit, dar scapularul lung îl acoperea. Peste um rul stâng îmi atârna o traist deă ă piele. Am fost uluit.Mi-am ridicat îngrijorat mâinile şi am descoperit c aveamă

tonsur , eram chel în creştet, cu un inel de p r tuns în jur,ă ă aşa cum purtau c lug rii în vremurile acelea.ă ă- M-ai transformat în ceea ce mi-am dorit s fiu întotă -

deauna, am zis. Un c lug r dominican. M sim eam maiă ă ă ţ emo ionat decât aş fi putut spune. Voiam s ştiu de ceţ ă purtam traista de piele pe um r.ă

133

- Ascult , a spus el, şi, deşi nu îl puteam vedea, vocea i să -a reverberat cu ecou de ziduri. P ream pierdu i în înă ţ tuneric. De fapt, el nu se z rea deloc. Eram singur.ăPuteam auzi din întuneric voci furioase, nu foarte departe.

Iar corul de rug ciuni se stinsese.ă- Sunt chiar lâng tine, a spus el.ăM-am sim it însp imântat pentru o clip , dar apoi iţ ă ă -am

sim it strânsoarea mâinii.ţ- Ascultă-m , a zis. Ceea ce auzi de pe strada cealalt esteă ă

o mul ime de oameni g l gioşi, iar timpul este scurt. Peţ ă ă tronul Angliei st regele Henry de Winchester, miă -a ex-plicat. Po i sţ ă- i dai seama astfel c suntem în anul 1257,ţ ă dar niciuna dintre aceste frânturi de informa ii nuţ - i va fi deţ niciun folos aici. Cunoşti aceste vremuri probabil la fel de bine ca orice persoan din secolul t u, le cunoşti aşa cumă ă ele nu se pot cunoaşte. Trebuie s ai grij de Meir şi deă ă Fluria, şi toat evreimea se roag pentru c Meir şi Fluriaă ă ă sunt în pericol şi, aşa cum bine în elegi, pericolul se poateţ întinde asupra întregii popula ii evreieşti din acest oraş.ţ Pericolul poate ajunge pân la Londra.ăEram absolut fascinat şi deosebit de însufle it, mai multţ

decât fusesem vreodat în via a mea comun . Cuă ţ ă noşteam aceste vremuri şi pericolul care îi înconjura peste tot pe evreii din Anglia.Îmi era şi foarte frig.M-am uitat în jos şi am v zut c purtam pantofi cuă ă

catarame. Sim eam c am ciorapi de lân . Slav Domnuţ ă ă ă lui c nu eram franciscan, obligat s merg descul sau numaiă ă ţ în sandale, m-am gândit, apoi m-a cuprins un fel de ame eal . Trebuia s termin cu prostiile şi s m gândesc laţ ă ă ă ă ceea ce aveam de f cut.ă- Exact, s-a auzit vocea familiar a lui Malchiah. Dar o să ă- iţ

plac ceea ce ai de f cut? Da, o să ă ă- i plac . Nu exist îngerţ ă ă al Domnului care s nu se bucure atunci când îi ajut peă ă muritori. Acum lucrezi cu noi. Eşti copilul nostru.- Oamenii aceştia m pot vedea?ă

134

- Categoric. Te v d şi te aud, tu îi vei în elege, iar ei te voră ţ în elege pe tine. Vei şti când s vorbeşti în fran uţ ă ţ zeşte, englezeşte sau ebraic şi vei în elege când i se va vorbi înă ţ ţ aceste limbi. Noi facem cu destul uşurin astfel de lucruri.ă ţă- Şi tu?- Voi fi mereu cu tine, aşa cum iţ -am spus. Dar numai tu

m vei putea vedea şi auzi. Nu încerca s voră ă beşti cu mine folosindu- i buzele. Şi nu m chema decât dac vei fi nevoitţ ă ă s-o faci. Acum du-te spre mul ime şi intr în mijlocul ei,ţ ă pentru c se transform în ceva de nedorit. Eşti un înv ată ă ăţ c l tor, vii în Anglia din Italia, prin Fran a, şi te cheamă ă ţ ă fratele Toby, ceea ce este destul de simplu de inut minte.ţEram deosebit de dornic să-mi duc treaba la îndeplinire.- Ce trebuie s mai ştiu în plus?ă- Încrede-te în calit ile tale, a spus el. În calit ile penăţ ăţ tru

care te-am ales. Eşti un bun vorbitor, chiar elocvent, şi eşti foarte conving tor atunci când trebuie s joci un anumit rol.ă ă Ai încredere în Creator şi ai încredere în mine.Auzeam cum vocile de pe strada cealalt cresc din ce în ceă

mai mult. B tea un clopot.ă- Trebuie s fie ora stingerii, am spus repede. Mină tea mea

alerga. Nu ştiam mare lucru despre acest secol şi m-am sim it din nou îngrijorat, dac nu chiar însp iţ ă ământat.- Este într-adev r ora stingerii, a spus Malchiah. Şi îi vaă

a â a pe scandalagii, pentru c sunt dornici s terţ ţ ă ă mine ce au început. Haide, du-te.

135

CAPITOLUL ŞASE

Misterul Leei

Mul imea era furioas şi p rea însp imânt toare, pentruţ ă ă ă ă c nu era câtuşi de pu in doar o adun tur de scandalagii.ă ţ ă ă Mul i aveau felinare, unii purtau f clii şi câ iva ineau înţ ă ţ ţ mâini lumân ri, iar majoritatea erau bogat înveşmânta i înă ţ catifea şi bl nuri.ăCasele de pe fiecare parte a str zii erau de piatr şi miă ă -am

adus aminte c primele case de piatr din Anglia fuseseră ă ă ridicate de evrei, dintr-un motiv întemeiat.Pe m sur ce m apropiam, puteam auzi vocea secret aă ă ă ă

lui Malchiah.- Preo ii în alb sunt de la m n stirea catedralei, a spus, iarţ ă ă

eu m-am uitat la cei trei b rba i în veşminte grele de lângă ţ ă intrarea în cas . Dominicanii sunt strânşi acolo în jurul luiă Lady Margaret, care este nepoata şerifului şi verişoara arhiepiscopului. Lâng ea, fiica sa Nell, o fat deă ă treisprezece ani. Ei îi acuz pe Meir şi pe Fluria c şiă ă -au otr vit feti a şi au îngropată ţ -o în tain . Nu uita,ă responsabilitatea ta o reprezint Meir şi Fluria, te afli aici caă să-i aju i pe ei.ţAş fi vrut să-i pun vreo mie de întreb ri. Îmi r m sese înă ă ă

minte afirma ia c un copil ar fi fost omorât. Şi doar ca prinţ ă cea am f cut leg tura: aceşti oameni erau acuţă ă ă za i exactţ de faptele pe care le comiteam eu de obicei.M-am strecurat în mijlocul mul imii; Malchiah dispţ ăruse, o

ştiam. R m sesem singur.ă ăÎn timp ce m apropiam, Lady Margaret b tea la uş . Eraă ă ă

îmbr cat impresionant, întră ă -o rob strâmt cu frunzeă ă decorative aplicate, tivit peste tot cu blan , iar deasupraă ă avea o mantie de blan , cu glug . Avea fa a p tat deă ă ţ ă ă lacrimi şi vocea sfâşiat .ă

136

- Ieşi i afar şi r spunde i! cerea ea. P rea absolut sincerţ ă ă ţ ă ă şi profund îndurerat . Meir şi Fluria, v cer s neă ă ă -o ar ta iă ţ chiar acum pe Lea, sau s r spunde i de ce nuă ă ţ -i aici. Nu vom mai îng dui minciunile voastre, v jur!ă ăS-a întors şi a l sat vocea să ă-i r sune deasupra mul imii.ă ţ- Nu ne mai îndruga i minciuni deşarte, cum c feti a aţ ă ţ

fost dus la Paris.ăMul imea a r spuns cu un cor aprobator.ţ ăI-am salutat pe dominicanii care înaintau spre mine şi

le-am spus c eram fratele Toby, un pelerin, c l tor prină ă ă multe inuturi.ţ- Ai sosit la timp, mi-a spus cel mai înalt şi mai im-

presionant dintre c lug ri. Sunt fratele Antoine, stare ul,ă ă ţ cum probabil ai aflat, dac ai trecut prin Paris, iar aceştiă evrei şi-au otr vit propria fiic pentru c a îndr znit s intreă ă ă ă ă în catedral în seara de Cr ciun.ă ăDeşi încercase s vorbeasc în şoapt , Lady Margaret lă ă ă -a

auzit şi a oftat, la fel ca şi Nell. Iar cei din jur au scos strig te aprobatoare.ăTân ra Nell era la fel de elegant îmbr cat ca şi mama ei,ă ă ă

dar infinit mai îndurerat . Cl tina din cap şi suspina.ă ă- Este vina mea, numai vina mea. Eu am dus-o la biseric .ăDintr-odat , preo ii în robe albe de Ia m n stire au începută ţ ă ă

să-l certe pe fratele care vorbise cu mine.- El este fratele Jerome, mi-a şoptit Malchiah, şi vei vedea

c se opune acestei campanii menite s fac iar dintră ă ă -un evreu un martir şi un sfânt.Am fost uşurat să-i aud vocea, dar cum puteam să-i cer şi

alte informa ii?ţL-am sim it împingânduţ -m în fa şi mă ţă -am trezit brusc cu

spatele lipit de uşa casei mari de piatr unde locuiau Meir şiă Fluria.- Ierta iţ -m , sunt str in de aceste locuri, am spus, şi voceaă ă

mi-a sunat în urechi cât se poate de natural, dar cum de sunte i atât de siguri c a avut loc o crim ?ţ ă ă

137

- Fata nu-i de g sit nic ieri, asta ştim, a r spuns Ladyă ă ă Margaret. Era, în mod cert, una dintre cele mai atr g toareă ă femei pe care le-am v zut în via a mea, chiar şi aşa, cuă ţ ochii înroşi i şi plini de lacrimi. Am luatţ -o pe Lea cu noi pentru c voia să ă-l vad pe pruncul Iisus, miă -a spus îndurerat , cu buza tremurând. Nu neă -am imaginat niciodat c proprii s i p rin i ar puteaă ă ă ă ţ -o otr vi şi iă -ar putea veghea moartea, cu inimi de piatr . Face iă ţ -i s ias . Face iă ă ţ -i s r spund .ă ă ăÎntreaga mul ime a început s strige aceleaşi cuvinte, iarţ ă

preotul înveşmântat în alb, fratele Jerome, a cerut s seă fac linişte.ăS-a uitat la mine.- Avem deja destui dominicani în acest oraş, a spus el. Şi

avem deja un martir perfect în catedral , Sfântul William.ă Evreii r i care lă -au ucis sunt mor i de mult şi nu au sc patţ ă nepedepsi i. Aceşti dominicani vor propriul lor sfânt, ca şiţ cum sfin ii noştri nu ar fi destul de buni.ţ- Pe Sfânta Lea vrem s o s rb torim acum, a spus Ladyă ă ă

Margaret, cu vocea ei r guşit şi tragic . Nell şi cu mineă ă ă suntem motivul pr buşirii ei. A oftat, şiă -a tras sufletul. To iţ ştim de Sfântul Hugh din Lincoln, şi de groz viile care...ă- Lady Margaret, aici nu suntem în Lincoln, a insistat

fratele Jerome. Şi nu avem dovezi precum cele descoperite la Lincoln, ca s credem c a avut loc o crim . S-a întorsă ă ă c tre mine. Dac ai venit s te rogi la mormântul Sfântuluiă ă ă William, eşti bine-venit, a spus. V d c eşti un frate educat,ă ă nu un cerşetor oarecare. I-a cuprins cu privirea pe ceilal iţ dominicani. Şi pot s v spun tuturor c Sfântul William esteă ă ă un sfânt adev rat, faimos în toat Anglia, în timp ceă ă oamenii aceştia nu au dovezi nici m car c fiica Fluriei, Lea,ă ă a fost vreodat botezat .ă ă- A îndurat botezul sângelui, a insistat fratele dominican

Antoine. Vorbea cu siguran a unui predicator. Oareţ suferin a Sfântului Hugh nu ne arat de ce anume sunt înţ ă stare evreii, dac nuă -i împiedic m? Feti a aceasta a murită ţ

138

pentru credin , a murit pentru c a p şit în biseric înţă ă ă ă ajunul Cr ciunului. Iar acest b rbat şi aceast femeieă ă ă trebuie s r spund , nu numai pentru p catul împotrivaă ă ă ă naturii de a-şi fi ucis sânge din sângele lor şi carne din carnea lor, dar şi pentru c au omorât un creşă tin, c ciă creştin a devenit Lea.ăMul imea iţ -a r spuns cu un vuiet aprobator, dar miă -am dat

seama c mul i dintre participan i nu credeau ceea ceă ţ ţ spunea.Ce anume ar fi trebuit s fac, şi cum? M-am întors, amă

cioc nit la uş şi am spus încet:ă ă- Meir şi Fluria, sunt aici ca s v ap r pe voi. V rog să ă ă ă ă-mi

r spunde i.ă ţNu ştiam dac m puteau auzi sau nu.ă ăP rea c între timp jum tate de oraş se al turase mulă ă ă ă imii,ţ

şi brusc s-a auzit, din clopotni a de al turi, b taia unuiţ ă ă clopot de alarm . Tot mai mult lume se aduna pe stradaă ă cu case de piatr .ăDar mul imea a fost curând tulburat de apari ia solda ilor.ţ ă ţ ţ

Am v zut un b rbat bine îmbr cat c lare, cu p rul albă ă ă ă ă fluturat de vânt, cu o sabie la şold. A intrat cu calul printre oameni şi s-a oprit la numai câ iva metri de uşa casei,ţ aducând cu el înc cel pu in cinci sau şase c l re i.ă ţ ă ă ţUnii au luat-o imediat Ia fug . Al ii au început s strige:ă ţ ă- Aresta iţ -i. Aresta iţ -i pe evrei. Aresta iţ -i!Al ii sţ -au strâns mai aproape, în timp ce b rbatul aă

desc lecat şi să -a apropiat de lumea adunat în fa a uşii,ă ţ trecând cu privirea peste mine far ca expresia s i seă ă schimbe.Lady Margaret a vorbit înainte ca b rbatul s fi apucat să ă ă

deschid gura.ă- Domnule şerif, ştii c evreii sunt vinova i, a spus ea. Ştiiă ţ

c au fost v zu i în p dure c rând o povar grea, fară ă ţ ă ă ă ă îndoial ca să ă-şi îngroape copila lâng stejarul cel mare.ăŞeriful, un b rbat voinic cu barba la fel de alb ca şi p rul,ă ă ă

s-a uitat dezgustat în jur.

139

- Opreşte imediat clopotul de alarm , iă -a strigat unuia dintre oamenii Iui.M-a m surat din nou din priviri, iar eu nu mă -am ferit.S-a întors apoi şi s-a adresat mul imii.ţ- Oameni buni, da iţ -mi voie s v aduc aminte c aceştiă ă ă

evrei sunt proprietatea în l imii sale Regele Henry şi, dacă ţ ă le provoca i vreun r u lor, casei lor sau proprieţ ă t ii lor, văţ ă voi aresta şi v voi considera pe deplin vinoă va i. Sunt evreiiţ regelui. Sunt vasali ai Coroanei. Acum pleca i deţ -aici. Ce dori i, s avem un martir evreu în fiecare localitate de peţ ă domeniu?Vorbele lui au stârnit un val de proteste şi de controverse.Lady Margaret l-a apucat imediat de bra .ţ- Unchiule, l-a implorat ea. Aici s-a petrecut un r uă

îngrozitor. Nu, nu-i vorba despre crimele laşe comise împotriva sfin ilor William sau Hugh. Dar r ul este la fel deţ ă mare. Pentru c am luată -o pe copil cu noi la biseric înă ă ziua de Ajun...- De câte ori trebuie s mai aud aceast poveste? iă ă -a

r spuns b rbatul. Am fost prieteni zi de zi cu aceşti evrei,ă ă iar acum ne întoarcem împotriva lor, pentru c o feti aă ţă plecat far să ă-şi ia r masă -bun de la dragii ei prieteni?Clopotul se oprise, dar strada era în esat de lume, iar mieţ ă

mi se p rea c unii se c raser chiar şi pe acoperişuri.ă ă ăţă ă- Duce iţ -v la casele voastre, a spus şeriful. S-a sunat oraă

stingerii. Este ilegal s r mâne i pe strad !ă ă ţ ăSolda ii lui încercau sţ ă-şi trag caii mai aproape, dar nuă

era uşor.Lady Margaret le-a f cut furioas semn cu mâna unoră ă

oameni anume s vin mai în fa şi au ap rut dintră ă ţă ă -o- dată doi inşi zdren roşi, amândoi duhnind a b utur . Purtauţă ă ă tunica simpl şi pantalonii de lân a celor mai mul i dintreă ă ţ cei aduna i în strad , numai c aveau bra ele înf şurate înţ ă ă ţ ă cârpe şi p reau amândoi ame i i de lumina tor elor şi deă ţ ţ ţ mul imea care se împingea şi se înghiontea ca sţ ă-i vad .ă

140

- Aceşti martori i-au v zut pe Meir şi pe Fluria meră gând în p dure cu un sac, a strigat Lady Margaret. I-au v zut lângă ă ă stejarul cel mare. Domnule şerif şi iubite unchi, dacă p mântul nă -ar fi înghe at, am fi avut deja trupul copilei,ţ scos de acolo unde l-au îngropat.- Dar nu sunt decât nişte be ivi, am spus eu, far s mţ ă ă ă

gândesc. Şi dac nu ave i cadavrul, cum pute i dovedi c aă ţ ţ ă avut loc o crim ?ă- Exact despre acest lucru este vorba, a spus şeriful. Iată

un dominican care nu este atât de nebun încât să transforme în sfânt o feti aflat acum la c ldur în Paris.ă ţă ă ă ă S-a întors spre mine. Fra ii t i sunt cei care au stârnitţ ă aceast tulburare. Fă ă-i s -şi vin în sim iri.ă ă ţDominicanii s-au înfuriat r u auzinduă -l, dar m-a izbit

altceva în comportamentul lor. Erau sinceri. Se vedea clar c ei credeau c au dreptate.ă ăLady Margaret a devenit agitat .ă- Unchiule, nu în elegi oare c eu sunt de vin ? Nu m potţ ă ă ă

da deoparte. Eu am fost aceea, împreun cu Nell, aici deă fa , care a dus copila la slujb , ca s vad proceţă ă ă ă siunile de Cr ciun. Noi iă -am explicat rug ciunile şi iă -am r spunsă nevinovatelor întreb ri...ă- Pentru care p rin ii au iertată ţ -o! a strigat şeriful. Există

cineva în evreime mai bine crescut decât Meir cel înv at?ăţ Tu, frate Antoine, ai înv at ebraica de la el. Cum po i s îiăţ ţ ă aduci astfel de acuza ii?ţ- Da, am înv at de la el, a spus fratele Antoine, dar îlăţ

cunosc şi ştiu c este slab, supus regulilor nevestei lui. Iară ea a fost mama renegatei...Mul imea a aprobat cu c ldur vorbele lui.ţ ă ă- Renegat ! a strigat şeriful. Nu ai de unde s ştii c şiă ă ă -a

renegat fiica! Pur şi simplu nu se ştie!Dar mul imea sc pase de sub control, iar el îşi d deaţ ă ă

seama.- Dar de ce eşti atât de sigur c feti aă ţ -i moart ? lă -am

întrebat pe fratele Antoine.

141

- I s-a f cut r u în diminea a de Cr ciun, a r spuns el. Deă ă ţ ă ă aceea. Fratele Jerome, aici de fa , ştie. Nu este numaiţă preot, este şi doctor. El a îngrijit-o. Au început s-o otr veasc chiar de atunci. A z cut la pat în agonie din ceă ă ă în ce mai grea, pe m sur ce otrava îi rodea stomacul, iară ă acum a disp rut far urm şi evreii au tupeul s spun că ă ă ă ă ă un v r deă -al ei a luat-o la Paris. Pe o vreme ca asta! Tu ai porni într-o asemenea c l torie?ă ăSe p rea c to i cei care îl ascultaser aveau ceva deă ă ţ ă

comentat în leg tur cu o asemenea ofens , dar am ridicată ă ă vocea şi am vorbit.- Eu am ajuns aici pe vremea aceasta, nu-i aşa? i-am

întrebat. Nu po i sus ine c a fost o crim , dac nu aiţ ţ ă ă ă dovezi. Faptele conteaz . Nu a existat un cadavru când aă fost vorba despre Sfântul William? In cazul Sfântului Hugh, nu a existat o victim ?ăLady Margaret le-a reamintit din nou tuturor c pă ământul

din jurul stejarului era înghe at.ţFeti a ei plângea straşnic.ţ- Nu am vrut să-i fac niciun r u. N-a dorit decât s asculteă ă

muzica. Îi pl cea muzica. Îi pl cea procesiunea. A vrut să ă ă-l vad pe prunc în iesle.ăVorbele ei au provocat suspine noi în rândul mul imii.ţ- Cum de nu i-am v zut pe verii veni i s o ia în această ţ ă ă

c l torie? neă ă -a întrebat fratele Antoine, pe mine şi pe şerif.Şeriful s-a uitat în jur, îngrijorat. A ridicat mâna dreapt şiă

le-a transmis oamenilor s i un semnal, iar unul dintreă aceştia s-a îndep rtat. Miă -a spus în şoapt :ă- Am trimis patru oameni s apere toat evreimea.ă ă- Cer cu t rie, lă -a întrerupt Lady Margaret, ca Meir şi Fluria

s r spund . De ce stau to i aceşti evrei p c toşi fereca i înă ă ă ţ ă ă ţ casele lor? Pentru c ştiu c noi avem dreptate.ă ăImediat a luat cuvântul fratele Jerome.- Evrei p c toşi? Meir, Fluria şi b trânul doctor Isaac?ă ă ă

Aceşti oameni pe care i-am considerat prieteni? Acum au devenit cu to ii p c toşi?ţ ă ă

142

I-a r spuns imediat fratele Antoine, dominicanul:ă- Le dator m foarte mult pentru veşminte, pentru potire,ă

pentru m n stire, a spus el. Dar nu ne sunt prieă ă teni. Sunt doar cei care ne împrumut bani.ăMul imea a început din nou s strige, dar sţ ă -a desp r it înă ţ

dou şi în lumina tor elor a p şit un b trân cu p r că ţ ă ă ă ărunt şi cu spatele încovoiat. Tunica şi hainele lui m tuă rau z pada.ă Avea la pantofi catarame fine din aur.Am v zut peticul galben din tafta prins de pieptul lui şiă

mi-am dat seama c era evreu. Era t iat în forma a două ă ă dintre semnele care anun au cele zece porunci, iar euţ m-am întrebat cum Dumnezeu a putut cineva vreodată să-şi imagineze c acesta era “semnul ruşinii”? Dar aşa îlă considerau, şi evreii din Europa fuseser sili i să ţ ă-l poarte ani în şir. Am v zut şi am în eles.ă ţFratele Jerome le-a cerut tuturor cu asprime să-i fac locă

lui Isaac, fiul lui Solomon, iar b trânul a ajuns aproape fară ă fric lâng Lady Margaret şi lâng uş .ă ă ă ă- Câ i dintre noi, a întrebat fratele Jerome, nţ -au venit la

Isaac pentru po iuni sau pentru vomitive? Câ i dintre noiţ ţ n-au fost vindeca i de ierburile şi de priceperea lui? I-amţ cunoscut ştiin a şi judecata. Ştiu bine c este un doctorţ ă priceput. Cum îndr zni i s nu asculta i ce are de spus?ă ţ ă ţB trânul a r mas hot rât şi nu a mai zis nimic pân cândă ă ă ă

s-au potolit toate strig tele. Preo ii în alb de la cateă ţ drală s-au apropiat şi mai mult de el, să-l p zeasc . În cele dină ă urm , b trânul a vorbit, cu voce profund şi cumva aspr .ă ă ă ă- Eu am îngrijit-o pe copil , a spus el. Este adev rat, aă ă

intrat în biseric chiar în seara de Cr ciun. Este adev rat, aă ă ă vrut s vad frumoasele procesiuni. A vrut s asculteă ă ă muzica. Da, a vrut toate acestea, dar s-a întors acas laă p rin i ca o copil la fel de evreic precum plecase. Eraă ţ ă ă doar o feti , uşor de iertat! S-a îmboln vit aşa cum seţă ă poate îmboln vi orice copil pe aceast vreme nemiloas , şiă ă ă curând temperatura a facut-o s delireze.ă

143

Ştiu de ce a suferit. A avut febr iliacă ă7. O durea tare aici, într-o parte. Ardea. Dar pân la urm , febra să ă -a potolit şi, înainte s p r seasc aceste inuturi ca s plece în Fran a,ă ă ă ă ţ ă ţ era din nou cea dinainte, iar eu am vorbit cu ea, la fel cum a vorbit şi fratele Jerome aici de fa , docţă torul vostru, deşi greu a i putea spune c nţ ă -am fost şi eu doctorul celor mai mul i dintre voi.ţFratele Jerome a încuviin at energic.ţ- Aşa este, v-am spus şi mai înainte. Am v zută -o înainte de

a pleca în c l torie. Se vindecase.ă ăÎncepeam să-mi dau seama ce se întâmplase. Probabil că

feti a suferise de apendicit , iar când apendicele se sparge,ţ ă durerea scade de la sine. Dar începeam şi s b nuă ă iesc că plecarea la Paris era o inven ie disperat .ţ ăB trânul nu terminase de vorbit.ă- Tu, domni Eleanor, i sţă -a adresat el fiicei lui Lady

Margaret. Nu i-ai adus tu flori? Nu ai v zută -o liniştit , bună ă de c l torie?ă ă- Dar n-am mai v zută -o de atunci, a strigat fata, şi nu mi-a

spus niciodat c se preg teşte de c l torie.ă ă ă ă ă- Tot oraşul era ocupat cu procesiunile neîntrerupte, era

ocupat cu reprezenta iile din pie e! a spus b trânul doctor.ţ ţ ă Şti i bine c asta v interesa, o şti i cu to ii. Dar noi nu amţ ă ă ţ ţ participat la aceste lucruri. Ele nu fac parte din via aţ noastr . Şi atunci au venit verii ei care au luată -o, iar voi nu a i observat nimic.ţŞtiam de-acum c b trânul nu relata adev rul, dar eraă ă ă

hot rât s spun ceea ce trebuia ca să ă ă ă-i protejeze nu doar pe Meir şi pe Fluria, ci întreaga lui comunitate.Câ iva tineri care şedeau în spatele dominicanilor şiţ -au

croit drum în fa , iar unul dintre ei lţă -a amenin at pe b trânţ ă şi l-a numit “evreu împu it”. Ceilal i au început apoi sţ ţ ă-l împing pe doctor întră -o parte, apoi în cealalt .ă- Înceta i, a strigat şeriful, şi leţ -a dat un semnal c l re ilor.ă ă ţ

Tinerii au fugit. Mul imea sţ -a ferit din calea cailor.

7 Ocluzie intestinală. (N.r.)

144

- Voi aresta pe oricine ridic mâna împotriva acestor evrei,ă a spus şeriful. Ştim cu to ii ce sţ -a întâmplat în Lincoln, atunci când lucrurile au sc pat de sub control! Evreii nu vă ă apar in, ei sunt proprietatea coroanei.ţB trânul tremura r u. Am întins mâna ca să ă ă-l liniştesc. S-a

uitat la mine şi i-am remarcat din nou dispre ul, demnitateaţ lui trecut , dar şi o recunoştin vag pentru c îlă ţă ă ă în elegeam.ţVuietul mul imii sţ -a înte it, iar fata cea tân r a început sţ ă ă ă

plâng jalnic.ă- Dac am putea avea m car o rochie deă ă -a Leei, s-a jelit

ea. Asta ar confirma ce s-a întâmplat, pentru c la simpla eiă atingere mul i sţ -ar putea vindeca.Ideea a fost primit uimitor de bine, iar Lady Margaret aă

insistat c ar putea, pesemne, g si în cas toate haineleă ă ă copilei, întrucât era moart şi nu plecase nic ieri.ă ăFratele Antoine, conduc torul dominicanilor, a ridicată

mâna şi a cerut r bdare.ă- Înainte s continua i, vreau s v spun o poveste, a zisă ţ ă ă

el, şi te rog, domnule şerif, s o ascul i şi tu.ă ţAm auzit în ureche vocea lui Malchiah:- Aminteşte- i c şi tu eşti predicator. Nuţ ă -l l sa s câştigeă ă

confruntarea.- Cu mul i ani în urm , a început fratele Antoine, un evreuţ ă

p c tos din Bagdad a fost surprins s afle c fiul lui să ă ă ă -a creştinat şi l-a aruncat pe b iat în fl c ri. Chiar când seă ă ă p rea c nevinovatul tân r avea s fie transformat înă ă ă ă cenuş , din cer a ap rut îns şi binecuvântata Fecioar . Eaă ă ă ă l-a salvat şi l-a scos nev t mat din foc. Iar fl c rile lă ă ă ă -au mistuit exact pe evreul p c tos, care a încercat să ă ă-i fac ună asemenea r u fiului s u devenit creştin.ă ăDup aceast pild , mul imea p rea gata s fac toată ă ă ţ ă ă ă ă

casa una cu p mântul.ă- Este o poveste veche, am strigat eu imediat, plin de

mânie, şi se povesteşte peste tot în lume. Numai c deă fiecare dat este vorba despre alt oraş şi despre alt evreu,ă

145

iar câ i dintre voi au v zut asemenea lucru cu ochii lui?ţ ă Oare de ce este lumea atât de dornic să ă-i dea crezare? am continuat eu, cât de tare am putut. V lupta i cu un misteră ţ aici, dar printre voi nu a coborât Sfânta Fecioar , nu ave iă ţ niciun fel de dovezi şi ar trebui s v opri i.ă ă ţ- Cine eşti tu, s vii şi s vorbeşti în ajutorul evreilor? aă ă

întrebat fratele Antoine. Cine eşti tu, s pui la îndoială ă cuvântul stare ului propriului t u ordin?ţ ă- Nu vreau s fiu lipsit de respect, am spus, dar această ă

poveste nu dovedeşte nimic şi nu are nicio leg tur cuă ă vinov ia sau nevinov ia din cazul de fa .ăţ ăţ ţăMi-a venit o idee. Am ridicat vocea cât de mult am putut.- Crede i cu to ii în sfântul vostru copil, am strigat. Sfântulţ ţ

William, al c rui mormânt se afl în catedrala voastr .ă ă ă Merge i la el acum şi cere iţ ţ -i s v îndrume. L sa iă ă ă ţ -l pe Sfântul William s v c l uzeasc faptele. Ruga iă ă ă ă ă ţ -v lui să ă descoperi i mormântul fetei, dac tot crede i întrţ ă ţ -atât că este moart . Oare nu ar fi sfântul cel mai potrivit mijlocitor?ă Nici nu v-a i putea dori ceva mai bun. Merge i la catedral ,ţ ţ ă cu to ii, acum.ţ- Da, da, a strigat fratele Jerome, aşa trebuie s facem.ăLady Margaret p rea destul de descump nit .ă ă ă- Sfântul William este cel mai potrivit, a spus fratele

Jerome, aruncându-mi o privire rapid . Cu o sut de ani înă ă urm , a fost el însuşi omorât de evreii din Norwich. Da, să ă mergem în biseric , s mergem la mormântul lui.ă ă- Merge i cu to ii la mormânt, a spus şeriful.ţ ţ- V spun vou , a vorbit fratele Antoine, c avem înc ună ă ă ă

sfânt aici, c avem dreptul s le cerem p rin ilor straieleă ă ă ţ r mase de la copil . Deja să ă -a s vârşit un miracol la stejarulă cel mare. Toate hainele r mase vor deveni relicve sfinte. Vă ă spun: s spargem uşile, dac este nevoie, şi s lu m acesteă ă ă ă haine.Mul imea devenea s lbatic . To i c l re ii sţ ă ă ţ ă ă ţ -au tras mai

aproape, încercând s o împr ştie sau s o fac s seă ă ă ă ă

146

retrag . Unii huiduiau, dar fratele Jerome a r mas ferm cuă ă spatele la cas , cu bra ele întinse, strigând:ă ţ- La catedral , la Sfântul William, acolo trebuie să ă

mergem.Fratele Antoine a trecut printre mine şi şerif şi a început să

bat în uş .ă ăŞeriful s-a înfuriat. S-a întors c tre uş .ă ă- Meir, Fluria, preg ti iă ţ -v . Am s v iau la castel, ca s vă ă ă ă ă

ap r. Dac va fi nevoie, voi duce la castel to i evreii dină ă ţ Norwich.Mul imea p rea dezam git , dar de fiecare parte existaţ ă ă ă

confuzie şi mul i strigau numele Sfântului William.ţ- Dar, a spus b trânul doctor evreu, dac îi ve i lua peă ă ţ

Meir, pe Fluria şi pe noi to i la castel, atunci aceşti oameniţ ne vor jefui casele şi ne vor arde c r ile sfinte. Te rog, teă ţ implor, ia-o pe Fluria, mama nefericitei fete, dar lasă-m să ă vorbesc cu Meir, poate c putem face nişte doă na ii, frateţ Antoine, pentru noua voastr m n stire. Evreii au fostă ă ă întotdeauna generoşi.Cu alte cuvinte, îl mituia. Dar vorbele au f cut miă nuni şi

i-au înmuiat pe to i cei care leţ -au auzit.- Da, ar trebui s pl teasc , a spus cineva. De ce nu? aă ă ă

ad ugat altul. Iar vestea a str b tut întreaga adunare.ă ă ăFratele Jerome a strigat tare c va conduce o proceă siune

c tre catedral şi c oricine se temea pentru soartaă ă ă sufletului s u nemuritor ar fi trebuit s îl urmeze.ă ă- To i cei cu felinare şi lumân ri, merge i în fa ca sţ ă ţ ţă ă

lumina i drumul.ţCum destui se g seau în pericol s fie c lca i în piă ă ă ţ cioare

de c l re i, cum fratele Jerome traversa cu paşi mariă ă ţ mul imea ca s se pun în fruntea ei, mul i lţ ă ă ţ -au urmat, iar al ii au început s se împr ştie.ţ ă ăLady Margaret nu s-a clintit şi s-a apropiat de bătrânul

doctor.- Nu i-ai ajutat şi tu? l-a întrebat Lady Margaret, privindu-l

fix în ochi. S-a întors, familiar, c tre şerif. N-a fost şi el,ă

147

dup cum singur a spus, p rtaş la toate acestea? Crezi că ă ă Meir şi Fluria sunt destul de deştep i cât s produc oţ ă ă otrav f r ajutorul lui? S-a r sucit din nou c tre b trân.ă ă ă ă ă ă Crezi c dac ai să ă ă-mi anulezi datoriile, m vei cump raă ă aşa, cu una, cu dou ?ă- Dac asta te va linişti şi te va face s te supui adeă ă v rului,ă

a spus b trânul, atunci, da, î i voi anula datoriile, pentru totă ţ necazul şi toat durerea pe care leă -ai suferit.Asta a f cută -o pe Lady Margaret s tac , dar numaiă ă

provizoriu. Avea mare grij s nu piard niciun avantaj.ă ă ăŞeriful a f cut imediat semn spre doi c l re i.ă ă ă ţ- Duce iţ -l pe Isaac, fiul lui Solomon, acas în siguă ran , aţă

spus el. Iar voi, ceilal i, duce iţ ţ -v cu preo ii la catedral şiă ţ ă ruga iţ -v .ă- S nu v fie mil de niciunul dintre ei, a insistat Ladyă ă ă

Margaret, deşi nu a mai ridicat vocea cât s o audă ă întârzia ii. Sunt vinova i cu to ii de numeroase p cate şiţ ţ ţ ă practic magia neagr cu c r ile lor, pe care le consideră ă ă ţ ă mai presus decât sfânta Biblie. Oh, numai eu sunt de vin ,ă pentru c miă -a fost mil de s rmana copil . Şi m doare să ă ă ă ă le fiu datoare oamenilor care au omorât-o.Solda ii I-au condus deoparte pe b trân, iar caii lor iţ ă -au

pus pe fug pe ultimii privitori. Am putut vedea limpede că ă cei mai mul i urmaser felinarele procesiunii.ţ ăI-am întins mâna lui Lady Margaret.- Doamn , iă -am spus, l sa iă ţ -m pe mine s vorbesc cu ei.ă ă

Nu sunt din acest loc. Nu fac parte din niciuna dintre taberele de aici. L sa iă ţ -m s v d dac pot descoperiă ă ă ă adev rul. Şi, v asigur, totul poate fi rezolvat la lumina zilei.ă ăS-a uitat la mine cu destul blânde e, apoi, obosit , aă ţ ă

încuviin at. S-a întors şi, împreun cu fiica sa, a urmatţ ă procesiunea care se îndrepta spre mormântul şi altarul Sfântului William. În timp ce se uita înapoi, cineva i-a întins o lumânare aprins , iar ea a luată -o, recunosc toare, şi şiă -a urmat drumul.

148

Solda ii c l ri iţ ă ă -au înso it pe ceilal i. Au r mas numaiţ ţ ă dominicanii, privindu-m ca şi cum aş fi fost un tr dă ă ător. Sau, mai r u, un impostor.ă- Iartă-m , frate Antoine, am spus. Dac voi g si dovezi că ă ă ă

aceşti oameni sunt vinova i, m voi înf iş în fa a ta.ţ ă ăţ ă ţC lug rul nu ştia cum s interpreteze aceste vorbe.ă ă ă- Voi, cei cu şcoal , crede i c le şti i pe toate, a spusă ţ ă ţ

fratele Antoine. Am studiat şi eu, deşi nu la Bologna sau Paris, cum probabil ai facut-o tu. Şi recunosc p catul atunciă când îl v d.ă- Aşa este. Î i promit, vei primi raportul meu, iţ -am r spuns.ăÎn cele din urm , dominicanii să -au întors şi s-au îndep rtat.ă

I-a înghi it întunericul.ţŞeriful şi cu mine am r mas la uşa casei de piatr , careă ă

p rea acum copleşit de c l re ii din jur.ă ă ă ă ţÎnc ningea, foarte încet, nu se oprise deloc în timpulă

înfrunt rii. Am v zut z pada curat şi alb , în ciuda mul imiiă ă ă ă ă ţ care fusese acolo, şi mi-am dat seama brusc că înghe asem.ţCaii solda ilor erau agita i în acest loc îngust. Dar tot maiţ ţ

soseau c l re i, unii dintre ei cu felinare, şi puteam auziă ă ţ ecoul copitelor lor pe str zile din apropiere. Nu ştiam cât deă mult se întindea cartierul evreilor, dar ei ştiau, cu siguran .ţă Abia acum mi-am dat seama c toate ferestrele din această ă parte a oraşului erau întunecate, cu excep ia ferestrelor deţ sus, unde locuiau Meir şi Fluria.Şeriful a b tut la uş .ă ă- Meir, Fluria, ieşi i afar , leţ ă -a cerut el. Pentru propria

voastr siguran , v iau cu mine. S-a întors şi miă ţă ă -a vorbit în şoapt . Dac va fi nevoie, îi voi lua pe to i şi îi voi ine laă ă ţ ţ castel pân când toat nebunia va înceta, altfel oamenii voră ă incendia tot oraşul Norwich numai ca s le dea foc evreilor.ăM-am sprijinit de uşa grea de lemn şi am spus cu voce

cald , dar puternic :ă ă- Vrem s v ajut m. Sunt un c lug r care crede înă ă ă ă ă

nevinov ia voastr . V rog, l sa iăţ ă ă ă ţ -ne s intr m.ă ă

149

Şeriful st tea şi se uita la mine.ăDintr-odat , să -a auzit drugul greu ridicându-se şi uşa s-a

deschis.

150

CAPITOLUL ŞAPTE

Meir si Fluria

O dung sub ire de lumin a scos la iveal un b ră ţ ă ă ă bat înalt şi brunet, care se uita la noi cu ochii adânci i în orbite pe oţ fa foarte alb . Purta o rob de m tase maro, cu obişnuitulţă ă ă ă semn galben aplicat pe piept. Pome ii lui înal i p reauţ ţ ă şlefui i, atât de întins le era pielea.ţ ă- Au plecat pentru moment, a spus încet şeriful. Lasă-ne să

intr m. Iar tu şi so ia ta preg ti iă ţ ă ţ -v s veni i cu mine.ă ă ţB rbatul a disp rut, iar şeriful şi cu mine neă ă -am strecurat

cu uşurin în cas .ţă ăL-am urmat pe şerif pe nişte sc ri înguste, bine lumiă nate şi

acoperite cu covoare, pân întră -o camer ar toas , unde înă ă ă fa a unui şemineu mare st tea o femeie gra ioas şiţ ă ţ ă frumoas .ăDou servitoare se foiau în penumbr .ă ăCovoare turceşti bogate acopereau pardoseala, iar to iţ

pere ii aveau tapet scump, deşi doar cu modeleţ geometrice. Dar cel mai pre ios ornament din înc pere eraţ ă femeia.Era mai tân r decât Lady Margaret. Boneta alb îiă ă ă

acoperea în întregime p rul şi îi scotea în eviden pieleaă ţă m slinie şi ochii c prui, adânci. Rochia pe care o purta eraă ă de un roz intens, cu mâneci bogate prinse în nasturi sub o tunic ce p rea esut cu fir de aur. Purta pantofi groşi şiă ă ţ ă i-am v zut mantia pe sp tarul scaunului. Era îmbr cat şiă ă ă ă preg tit se fie luat de acolo.ă ă ăLâng un perete se afla un dulap mare cu c r i, plin deă ă ţ

volume legate în piele, iar pe un birou simplu de lemn se îngr m deau registre şi pagini de pergament scrise. Câtevaă ă volume cu leg turi negre fuseser adunate întră ă -o parte a

151

biroului. Iar pe alt perete am v zut ceva ce sem na cu oă ă hart , deşi se afla prea departe de lumina focului ca să ă-mi dau seama cu certitudine.C minul însuşi era înalt şi focul luxuriant, iar scauă nele din

lemn bogat sculptat împr ştiate în jur erau acoperite cuă perne. Existau şi câteva banchete în penumbr , aranjate peă un rând, ca şi cum uneori ar fi venit s stea acolo înv cei.ă ăţăFemeia s-a ridicat în picioare şi a luat mantia cu glug deă

pe sp tarul scaunului. A vorbit încet şi liniştit.ă- Pot s v ofer nişte vin fiert înainte de a pleca, domnuleă ă

şerif?B rbatul ei p rea paralizat, se uita în jur ca şi cum nu ştiaă ă

ce s fac şi p rea să ă ă ă-i fie ruşine din aceast cauz .ă ăEra un b rbat ar tos dup toate standardele, cu mâiniă ă ă

sub iri şi frumoase şi cu o profunzime vis toare în priviri.ţ ă P rea nenorocit. Aproape far speran . Aş fi vrut cuă ă ţă disperare să-i inspir curaj.- Ştiu ce trebuie f cut, a spus femeia. M ve i lua la castelă ă ţ

ca s fiu în siguran .ă ţăÎmi amintea de cineva cunoscut, dar n-aş fi putut spune de

cine sau de ce, şi nu aveam timp pentru astfel de gânduri. Ea a vorbit din nou:- Am stat de vorb cu b trânii, cu rabinul sinagogii. Amă ă

vorbit cu Isaac şi cu fiii lui. Am fost cu to ii de acord. Meir leţ va scrie verilor noştri din Paris. Va ob ine de la fiica noastrţ ă o scrisoare care s dovedeasc faptul c se afl în via ...ă ă ă ă ţă- Nu va fi destul, a început şeriful. Este periculos ca Meir

s r mân aici.ă ă ă- De ce spui asta? întreb ea. Toat lumea ştie c nu vaă ă ă

pleca din Norwich far mine.ă- Este adev rat, a meditat el. Foarte bine.ă- Şi va scrie şi dup o mie de monede de aur pentruă

m n stirea dominican .ă ă ăŞeriful a ridicat mâinile cu în elegere şi a încuviin at.ţ ţ- Lasă-m s r mân aici, a spus încet Meir. Trebuie s scriuă ă ă ă

scrisorile şi s m sf tuiesc mai departe cu ceilal i.ă ă ă ţ

152

- Vei fi în pericol, a spus şeriful. Cu cât aduni mai repede nişte bani, fie şi de la evreii din oraş, cu atât va fi mai bine pentru tine. Dar uneori banii nu sunt de ajuns pentru a opri asemenea lucruri. Trebuie s trimi i dup fiica ta şi s oă ţ ă ă aduci acas .ăMeir a cl tinat din cap.ă- Nu vreau s o pun din nou pe drumuri pe o astfel deă

vreme, a spus, dar avea vocea nesigur şi eu am ştiut că ă min ea şi c îi era ruşine. O mie de monede de aur şiţ ă anularea cât mai multor datorii c tre noi. Eu nu împ rtă ă ăşesc priceperea neamului meu în a împrumuta bani, a continuat. Sunt un înv at, aşa cum ştii tu şi aşa cum ştiu şi fii t i,ăţ ă domnule şerif. Dar pot s stau de vorb cu toat lumea deă ă ă pe aici şi cu siguran vom ajunge la o sum ...ţă ă- Foarte probabil, a spus şeriful. Dar î i mai cer ceva,ţ

înainte de a- i asigura protec ia. Cartea voastr sfânt careţ ţ ă ă este?Meir, cinstit cum era, a devenit palid. S-a apropiat încet de

birou şi a ridicat un volum gros, legat în piele. Avea pe copert litere ebraice gravate în aur.ă- Tora, a şoptit el. S-a uitat nesigur la şerif.- Pune mâna pe ea şi jură-mi c eşti nevinovat de tot ce teă

acuz lumea.ăB rbatul ar ta ca şi cum ar fi urmat să ă ă-şi piard cunoşă -

tin a. Avea o expresie îndep rtat în privire, ca şi cum ar fiţ ă ă visat, iar visul se dovedea un coşmar.Voiam cu disperare s intervin, dar ce puteam s fac?ă ă

Malchiah, ajută- l.În cele din urm , inând cartea grea cu mâna stâng , Meiră ţ ă

a pus-o deasupra pe cea dreapt şi a vorbit, cu voceă tremurând :ă- Jur c niciodat în via a mea nu am f cut r u vreuneiă ă ţ ă ă

fiin e omeneşti şi c nu iţ ă -am f cut r u nici fiicei Fluriei, Lea.ă ă Jur c nu iă -am f cut r u în niciun fel, c am avut grij de eaă ă ă ă cu dragostea şi cu aten ia care i se cer unui tat adoptiv şiţ ă c ... este plecat dintre noi.ă ă

153

S-a uitat la şerif.Şeriful ştia şi el acum c fata era moart .ă ăDar a aşteptat doar o clip , apoi a încuviin at din cap.ă ţ- Haide, Fluria, a spus şeriful. S-a uitat la Meir. Voi avea

grij s fie în siguran şi s aib parte de tot ceă ă ţă ă ă -i trebuie. Voi avea grij ca solda ii s împr ştie vorba prin oraş. Voiă ţ ă ă vorbi eu însumi cu dominicanii. La fel şi tu, a ad ugat el,ă uitându-se la mine. Apoi i s-a adresat din nou lui Meir. Adun repede cât de mul i bani po i. Ob ine anularea câtă ţ ţ ţ mai multor datorii. Asta va costa toat comunitatea, dar nuă v ve i ruina.ă ţServitoarele şi so ia au coborât sc rile, iar şeriful leţ ă -a

urmat. Am auzit apoi pe cineva z vorând uşa în spaă tele lor.B rbatul să -a uitat acum la mine.- De ce vrei s m aju i? mă ă ţ -a întrebat. P rea atât deă

descurajat şi de deprimat cât poate fi un om.- Pentru c teă -ai rugat pentru ajutor, am r spuns, şi, dacă ă

voi putea fi r spunsul la rug ciunile tale, o voi face.ă ă- Î i ba i joc de mine, frate? mţ ţ -a întrebat.- Deloc, am r spuns. Dar fata, Lea. Este moart , nuă ă -i aşa?O clip lung abia dac mă ă ă -a privit. Apoi a tras scaunul din

spatele biroului şi s-a aşezat.M-am aşezat şi eu pe scaunul cu sp tar înalt din fa a lui.ă ţ

Ne uitam acum direct unul la cel lalt.ă- Nu ştiu de unde vii, a spus el în şoapt . Nu ştiu de ce amă

încredere în tine. Ştii la fel de bine ca şi mine c fra ii t iă ţ ă dominicani sunt cei care ne copleşesc cu învinuiri. S seă lupte s mai ob in un sfânt, aceasta este îndaă ţ ă torirea lor. De parc Sfântul William nă -ar bântui pentru totdeauna oraşul Norwich.- Cunosc povestea Sfântului William, am spus. Am auzit-o

deseori. Un copil crucificat de evrei în ziua de Paşte. Un pachet de minciuni. Şi un mormânt menit s atrag peleriniiă ă la Norwich.- S nu spui aşa ceva în afara acestei case, a zis Meir, sauă

altfel î i vor smulge membrele unul câte unul.ţ

154

- Nu sunt aici c s m cert cu ei. Sunt aici ca s te ajută ă ă ă să- i rezolvi problema. Spuneţ -mi ce s-a întâmplat şi de ce nu a i fugit.ţ- S fugim? a întrebat. Dac fugim, suntem consiă ă dera iţ

vinova i şi urm ri i, iar nebunia sţ ă ţ -ar întinde nu doar în Norwich, ci şi asupra evreilor care ne-ar oferi ad post.ă Crede-m , în aceast ar , o scânteie din Oxford poateă ă ţ ă aprinde un foc la Londra.- Da, sunt sigur c ai dreptate. Ce să -a întâmplat?Ochii i s-au umplut de lacrimi.- A murit, a şoptit el. De febr iliac . La sfârşit, duă ă rerea a

încetat, aşa cum se întâmpl deseori. Era liniştit .ă ăDar nu ardea numai pentru c o acopeream noi cuă

comprese reci. Iar atunci când şi-a primit prietenele, pe Lady Margaret şi pe Nell, doar p rea vindecat de febr .ă ă ă Diminea a devreme a murit în bra ele Fluriei, iar Fluria...ţ ţ Dar nu- i pot povesti totul.ţ- Este îngropat lâng stejarul cel mare?ă ă- Sigur c nu, a spus el cu dispre , iar be ivii aceia nuă ţ ţ

ne-au v zut niciodat ducândă ă -o acolo. Nu ne-a v zută nimeni. Am purtat-o în bra e, la piept, la fel de tandru ca peţ o mireas . Şi am mers prin p dure oreă ă -n şir, pân când amă ajuns la malul moale al unui pârâu, iar acolo am încredin atţ -o p mântului întră -un mormânt pu in adânc,ţ înf şurat doar întră ă -un giulgiu, şi ne-am rugat împreun ,ă acoperind-o cu p mânt şi pietre. Asta a fost tot ce am putută s mai facem pentru ea.ă- Exist cineva la Paris în stare s scrie o scrisoare care să ă ă

fie crezut aici? lă -am întrebat.S-a uitat în sus, ca înspre un vis, dar şi ca şi cum s-ar fi

minunat de abilitatea mea de a coopera cu el în minciun .ă- Cu siguran c exist o comunitate evreiasc acolo...ţă ă ă ă- Într-adev r, a spus. Noi trei am venit încoace chiar dină

Paris, pentru c eu am moştenit aceast cas şi baniiă ă ă datora i unchiului meu de aici. Da, exist o comunitate laţ ă Paris, şi exist şi un dominican care să -ar putea s vrea să ă

155

ne ajute, nu pentru c nu şiă -ar face scrupule s mint ,ă ă scriind o scrisoare în care s pretind c fata se afl înă ă ă ă via . Ar putea min i pentru c este prietenul nostru, vaţă ţ ă r mâne prietenul nostru şi va pleda pentru noi.ă- S-ar putea s fie tot ce ne trebuie. Acest dominican esteă

un înv at?ăţ- Str lucit, care a studiat cu cei mai buni profesori deă

acolo. Doctor în drept şi absolvent de teologie. Şi foarte recunosc tor nou pentru c iă ă ă -am f cut un serviciu foarteă neobişnuit. S-a oprit. Dar dac m înşel? Dac m înşelă ă ă ă complet şi se întoarce împotriva noastr ? Exist motive şiă ă pentru asta, cerul mi-e martor.- Po i sţ ă-mi explici?- Nu, nu pot.- Cum iţ -ai putea da seama dac va dori s v ajute sauă ă ă

dac se va întoarce împotriva voastr ?ă ă- Fluria îşi va da seama. Fluria va şti foarte bine ce s fac ,ă ă

şi doar Fluria î i va putea explica şi ie. Dac Fluria va spuneţ ţ ă c trebuie să ă-i scriu acestui om...S-a oprit din nou. Nu avea încredere în niciuna dintre

deciziile lui.- Dar nu pot să-i scriu. Sunt nebun s o cred. Dac vineă ă

încoace şi ne acuz şi el?ă- Ce fel de om este? am întrebat. Ce leg tur exist întreă ă ă

el, tine şi Fluria?- O, ai pus întrebarea-cheie, a r spuns.ă- Dar dac m duc chiar eu s vorbesc cu el? Cât durează ă ă ă

s ajung la Paris? Crezi c ai putea şterge destule datorii, aiă ă putea aduna destul aur, promi ânduţ -le c eu m voiă ă întoarce cu înc şi mai mul i bani? Vorbeşteă ţ -mi despre acest dominican. De ce crezi c vă -ar putea ajuta?Şi-a muşcat buza de jos. Ar ta ca golit de sânge. S-a l sată ă

pe spate în scaun.- Dar trebuie s m gândesc la Fluria, a murmurat el. Nuă ă

trebuie s permit aşa ceva, chiar dac asta neă ă -ar putea salva.

156

- Te referi la familia patern a fetei? am întrebat. Un bunic,ă poate? Este el speran a ta de a aduna moneţ dele de aur? Parc teă -am auzit pomenind c iă -ai fost tat adoptiv.ăA fluturat din mân .ă- Am o mul ime de prieteni. Banii nu reprezint oţ ă

problem . Pot ob ine banii. Îi pot procura de la Londra. Amă ţ pomenit Parisul numai ca s câştig timp şi pentru c amă ă pretins c Lea să -a dus acolo, iar o scrisoare din Paris ar putea s o confirme. Minciuni. Minciuni! A plecat capul. Dară acest b rbat... S-a oprit din nou.ă- Meir, acest doctor în drept ar putea reprezenta solu ia.ţ

Trebuie s ai încredere în mine. Dac acest domiă ă nican puternic ar veni încoace, ar putea prelua controlul acestei mici comunit i, oprind nebunia c ut rii unui nou sfânt,ăţ ă ă pentru c acesta este scopul care hr neşte focul, iar un omă ă educat şi deştept ar în elege lucrurile imediat. Norwich nuţ este Parisul.Avea chipul indescriptibil de trist. Nu putea vorbi. Era

sfâşiat.- Vai, n-am fost niciodat nimic altceva decât un om ală

c r ilor, a spus oftând. Nu sunt deloc deştept. Nu pot să ţ ă-mi dau seama ce ar face acest b rbat şi ce nu. Pot s adun oă ă mie de monede de aur, dar pe b rbatul acesta... M cară ă dac nu miă -ar fi luat-o pe Fluria.- Dă-mi permisiunea s vorbesc cu so ia ta, dac astaă ţ ă

doreşti, am spus. Scrie-i un bilet şerifului spunându-i c eştiă de acord s stau de vorb cu so ia ta între patru ochi. Mă ă ţ ă vor primi în castel. Şeriful şi-a format o impresie favorabilă despre mine.- Vei p stra secret tot ceă - i va spune, tot ce te va întreba,ţ

tot ce î i va dest inui?ţ ă- Da, dac aş fi un preot, dar nu sunt. Meir, ai încreă dere în

mine. M aflu aici pentru tine şi Fluria, pentru niciun altă motiv.A zâmbit în cel mai trist mod cu putin .ţă

157

- M-am rugat să-mi apar un înger al Domnului, a spus.ă Am scris poeme, m-am rugat. L-am implorat pe Domnul să-mi înfrâng duşmanii. Ce poet vis tor mai sunt şi eu!ă ă- Un poet, am spus, gândindu-m şi zâmbind. Aşa cumă

st tea în scaun, era la fel de elegant ca so ia lui, la fel deă ţ sub ire, ar ta întrţ ă -un fel pe care îl g seam mişc tor. Iară ă acum se desemnase pe sine cu acel cuvânt minunat, dar parc se ruşina de el.ăIar oamenii de afar îi puneau la cale moartea. Eram sigură

de asta.- Eşti un poet şi un om credincios, am spus. Te-ai rugat cu

credin , nuţă -i aşa?A încuviin at. S-a uitat la c r i.ţ ă ţ- Şi am jurat pe cartea sfânt .ă- Ai spus adev rul, am zis. Dar îmi d deam seama c oriceă ă ă

discu ie cu el nu avea s mai duc niciunde.ţ ă ă- Da, i-am spus, iar şeriful ştie de-acum.Era gata s cedeze lacrimilor.ă- Meir, nu avem timp acum s cânt rim aceste lucruri, amă ă

spus. Scrie biletul acela. Eu nu sunt nici poet, nici vis tor.ă Dar pot încerca s fiu îngerul Domnului. Haide, faă -o.

158

159

CAPITOLUL OPT

Nenorocirile unui popor

Ştiam destule despre aceast perioad din istorie câtă ă să-mi dau seama c oamenii nu se aventurau peă -afar înă mijlocul nop ii, mai ales pe ninsoare, dar Meir scriseseţ pentru mine o scrisoare elocvent şi urgent , explicân- duă ă -i şerifului, dar şi c pitanului g rzii, c ruia Meir îi spunea peă ă ă nume, c trebuie s o v d pe Fluria far întâră ă ă ă ziere. Îi scrisese o scrisoare şi Fluriei, pe care am citit-o, îndemnând-o s stea de vorb şi s aib încredere în mine.ă ă ă ăAm descoperit c am de urcat o pant abrupt pân laă ă ă ă

castel şi, spre dezam girea mea, Malchiah miă -a spus doar că-mi îndeplinesc frumos misiunea. Niciun fel de informa iiţ sau sfaturi pentru ce va urma.Când am fost primit, în cele din urm , în camera Fluă riei de

la castel, eram înghe at, ud şi epuizat.ţDar ceea ce am v zut mă -a revigorat imediat. Întâi de

toate, înc perea îns şi, situat sus, în cel mai puternic turnă ă ă al castelului, ar ta ca un palat, şi chiar dac Fluriei nu iă ă -o fi p sat prea tare de tapiseriile cu personaje, ele acopereauă peste tot pere ii de piatr , la fel cum covoare frumos esuteţ ă ţ acopereau pardoseala.Într-un candelabru înalt de fier ardeau o mul ime deţ

lumân ri, iar înc perea era pl cut luminat de ele şi deă ă ă ă focul din c min.ăDoar o singur camer îi fusese repartizat Fluriei,ă ă ă

evident, aşa c ne aflam în umbra patului ei enorm şiă înconjurat de draperii grele.Şemineul se afla în partea opus , sub o plac mare deă ă

piatr , iar fumul ieşea printră -o gaur direct prin acoperiş.ăPatul era ascuns de perdele stacojii, iar al turi existauă

scaune bogat sculptate pe care ne puteam aşeza - un lux,

160

desigur - şi o mas de scris pe care o puteam aranja întreă noi, pentru o discu ie mai familiar .ţ ăFluria s-a aşezat la mas şi miă -a f cut semn s iau loc peă ă

scaunul din fa a ei.ţÎn înc pere era cald, aproape prea cald şi, cu permiă siunea

doamnei, mi-am l sat pantofii s se usuce lâng foc. Miă ă ă -a oferit vin fiert, la fel ca şerifului mai devreme, dar sincer să fiu nu eram sigur dac trebuie s primesc vin, dac voiam,ă ă ă şi de fapt nu voiam.Fluria a citit scrisoarea în care Meir îi cerea, în ebraic , să ă

mi se dest inuiasc şi s aib încredere în mine. A împ turită ă ă ă ă repede pergamentul tare şi a aranjat scrisoarea sub o carte cu coperte de piele de pe mas , mult mai mic decâtă ă volumele r mase acas .ă ăPurta aceeaşi bonet ca şi mai devreme, care îi acoă perea

perfect p rul, dar îşi scosese voalul lucrat cu grij şi tunicaă ă strâmt de m tase, iar acum avea pe umeri o cap de lână ă ă ă tivit cu blan , cu gluga l sat pe spate. Un v l alb simplu,ă ă ă ă ă cu margine aurie, îi atârna pe umeri şi pe spate.Am sim it din nou c îmi aduce aminte de cineva cunoscutţ ă

din via a mea, dar iar şi nu am avut timp sţ ă ă-mi duc gândul pân la cap t.ă ăA netezit scrisoarea.- Ceea ce î i voi spune va r mâne absolut între noi, aşaţ ă

cum m asigur so ul meu?ă ă ţ- Da, absolut. Nu sunt preot, sunt doar un frate. Dar î i voiţ

p stra m rturisirea secret la fel cum p streaz un preotă ă ă ă ă taina spovedaniei. Crede-m c am venit aici numai ca să ă ă v ajut pe voi. Gândeşteă -te la mine ca la r spunsul primită rug ciunilor tale.ă- La fel te descrie şi el, a spus ea gânditoare. Şi sunt

bucuroas s te consider astfel. Dar ştii tu ce a avut deă ă suferit poporul nostru în Anglia, de-a lungul multor ani?- Vin de departe, dar ştiu câte ceva, am r spuns.ăÎn mod evident, îi venea mai uşor s vorbeasc decât luiă ă

Meir. A stat pu in pe gânduri, dar a continuat.ţ

161

- Pe când aveam opt ani, a început ea, to i evreii dinţ Londra au fost închişi în Turn, pentru propria lor siguran ,ţă din cauza tulbur rilor stârnite de c s toria regelui cu reginaă ă ă Eleanor de Proven a. Eram la Paris atunci, dar am aflat, şiţ am avut şi noi necazurile noastre. Pe când aveam zece ani, într-o sâmb t , în timp ce to i evreii din Londra se aflau laă ă ţ rug ciune, cartea noastr sfânt , Talmudul, a fost sfâşiată ă ă ă în buc i şi ars în pia a public . Desigur, nu neăţ ă ţ ă -au luat toate c r ile. Au adunat doar ceă ţ -au v zut.ăAm cl tinat din cap.ă- Pe când aveam paisprezece ani, iar tat l meu, Eli, şi cuă

mine locuiam în Oxford, studen ii sţ -au revoltat şi ne-au jefuit casele, deoarece ne datorau multe c r i, împrumutateă ţ de la noi. Dac cineva... S-a oprit, apoi a continuat. Dac nuă ă ne-ar fi avertizat cineva, cei mai mul i şiţ -ar fi pierdut c r ile,ă ţ şi totuşi studen ii din Oxford continu s le împrumute de laţ ă ă noi şi s închiă rieze camere în case care ne apar in.ţAm f cut un gest ca să ă-mi ar t compasiunea. I-amă

îng duit apoi s continue.ă ă- Când aveam dou zeci şi unu de ani, a spus ea, evreiloră

din Anglia li s-a interzis s m nânce carne în timpul postuluiă ă mare, sau ori de câte ori nu le era îngăduit creştinilor. A oftat. Legile şi persecu iile împotriva noastr sunt cuţ ă adev rat prea numeroase ca s i le pot înşira pe toate. Iară ă ţ acum doi ani, în Lincoln, s-a petrecut cel mai teribil eveniment dintre toate.- Te referi la Sfântul Hugh. Am auzit mul imea poţ menind

de el. Ştiu câte ceva.- Ştii, sper, c faptele de care suntem acuza i nu au fostă ţ

decât o minciun . Imaginează ă- i c am fi putut lua un copilţ ă creştin, c lă -am fi încoronat cu spini, c iă -am fi g urită mâinile şi picioarele şi c neă -am fi b tut joc de el în chip deă Hristos. Imaginează- i. Şi c evreii din toat Anglia sţ ă ă -ar fi adunat ca s ia parte la acest ritual diavoă lesc! Şi totuşi, aşa se spune c am fi f cut. Dac un membru nefericit al raseiă ă ă noastre n-ar fi fost torturat şi silit s îi numeasc şi pe al ii,ă ă ţ

162

nebunia nu ar fi ajuns atât de departe. Regele însuşi a venit la Lincoln, l-a condamnat pe bietul Copin, cel care m rturisise aceste lucruri inimaginabile şi lă -a spânzurat, dar nu înainte de a-l târî prin tot oraşul legat de un cal.Am tres rit.ă- Mul i evrei au fost duşi la Londra şi încarcera i. Mul iţ ţ ţ

evrei au fost judeca i. Mul i evrei au murit. Totul pentru oţ ţ poveste inventat despre un copil schingiuit, iar copilulă însuşi este acum îngropat într-un mormânt înc şi maiă impresionant decât cel al Sfântului William din Norwich, care a avut onoarea de a fi subiectul unei poveşti asem n toare cu mul i, mul i ani mai înainte. Sfântul Hughă ă ţ ţ a ridicat toat Anglia împotriva noastr . Oamenii simpli iă ă -au transformat povestea în cântece.- Nu exist pe lumea aceasta niciun loc sigur pentru voi?ă

am întrebat-o.- M întreb şi eu, a r spuns. Eram la Paris împreun cuă ă ă

tata atunci când Meir mi-a propus s ne c s torim. Ină ă ă Norwich a existat mereu o comunitate solid , care a reuşită s supravie uiasc poveştii Sfântului William, iar Meir aă ţ ă moştenit averea unchiului s u de aici.ă- În eleg.ţ- Şi în Paris ne-au fost arse c r ile sfinte. Iar ce nă ţ -a ars a

fost împ r it franciscanilor şi dominicanilor...ă ţS-a oprit şi s-a uitat la rasa mea de c lug r.ă ă- Continu , te rog, am spus. S nu crezi c sunt câă ă ă tuşi de

pu in împotriva ta. Ştiu c ambele ordine stuţ ă diază Talmudul...Aş fi vrut să-mi aduc aminte mai multe dintre lucrurile pe

care le ştiam.- Spune-mi, ce s-a mai întâmplat?- Ştii c marele suveran, majestatea sa regele Ludovic, neă

ur şte, ne persecut şi neă ă -a confiscat propriet ile c săţ ă ă-şi finan eze Cruciada.ţ

163

- Da, ştiu toate aceste lucruri, am spus. Cruciadele i-au costat enorm pe evreii din toate oraşele, de pe toate domeniile.- Dar la Paris, înv a ii noştri, inclusiv cei din neamul meu,ăţ ţ

s-au luptat pentru Talmud atunci când ne-a fost luat. Au apelat la însuşi papa, iar papa a fost de acord c trebuieă deschis un proces. Povestea noastr nu este doar una deă nesfârşite persecu ii. Avem înv a ii noştri. Avemţ ăţ ţ momentele noastre de glorie. La Paris, cel pu in, profesoriiţ noştri au pledat elocvent pentru c r ile noastre sfinte,ă ţ pentru universalitatea lor şi pentru faptul c Talmudul nuă reprezenta o amenin are pentru creştinii care veneau înţ contact cu noi. Ei bine, procesul a fost în van. Cum mai puteau s studieze înv a ii noştri, dac le erau luateă ăţ ţ ă c r ile? Şi cu toate acestea, mul i oameni din Oxford sau deă ţ ţ la Paris doresc, în timpurile noastre, s înve e ebraica. Fra iiă ţ ţ din ordinul t u vor s înve e ebraica. Tat l meu a avută ă ţ ă mereu studen i creştini în jurul lui...ţS-a întrerupt. Ceva o afecta profund. Şi-a dus mâna la

frunte şi a început s plâng atât de brusc, încât mă ă -a luat pe nepreg tite.ă- Fluria, am spus, ab inânduţ -m de la orice fel de atingereă

mai familiar pe care ar fi putută -o considera nepotrivit .ă Cunosc toate aceste suferin e şi încerc ri. Ştiu c la Parisţ ă ă regele Ludovic a interzis cam ta şi iă -a dat afar din cetateă pe cei care n-au vrut s se supun . Ştiu de ce să ă -au apucat de aceast meserie cei din neamul t u şi ştiu c rezistă ă ă ă acum în Anglia numai pentru c este nevoie de ei, esteă nevoie ca să-i împrumute pe baroni şi ca s împrumuteă Biserica. Nu-i nevoie s pledezi pentru cauza poporului t uă ă în fa a mea. Spuneţ -mi doar ce ar trebui s facem ca să ă trecem peste nenorocirea c reia trebuie să ă-i facem faţă acum.S-a oprit din plâns. S-a c utat în buzunarele rochiei, a scosă

o batist de m tase şi şiă ă -a şters încet ochii.

164

- Iartă-m c mă ă -am lungit. Nu exist loc sigur pentru noi.ă La Paris lucrurile nu stau altfel, indiferent cât de mul iţ studiaz vechea noastr limb . Poate c unele aspecte aleă ă ă ă vie ii sunt mai uşoare la Paris, dar Norwich pare un loc maiţ paşnic, sau cel pu in aşa i sţ -a p rut lui Meir.ă- Meir a pomenit despre un b rbat din Paris care vă -ar

putea ajuta, am zis. Dar a spus c numai tu po i hot rî dacă ţ ă ă s apela i la el. Şi trebuie să ţ ă- i m rturisesc, Fluria, c ştiuţ ă ă faptul c fiica ta, Lea, este moart .ă ăA izbucnit din nou în lacrimi şi a întors capul, acoperindu-şi

fa a cu batista.ţAm aşteptat. Am r mas ascultând trosnetul focului înă

c min, am l sată ă -o s se potoleasc , apoi am spus:ă ă- Cu ani în urm , miă -am pierdut fratele şi sora. M-am oprit.

Dar tot nu cred că-mi pot imagina durerea unei mame care îşi pierde copilul.- Frate Toby, nu ştii nici pe jum tate durerea mea. S-aă

întors din nou spre mine, strângând tare batista în mân .ă Avea ochii blânzi, larg deschişi. A tras adânc aer în piept. Am pierdut doi copii. Iar în ce-l priveşte pe b rbatul dină Paris, cred c ar trece şi marea ca s m apere. Dar nu ştiuă ă ă cum ar putea reac iona aflând c Lea este moart .ţ ă ă- Nu te pot ajuta eu s iei o hot râre? Dac hot r şti să ă ă ă ă ă

m duc la Paris să ă-l caut pe acel om, o voi face.M-a studiat îndelung.- Nu te îndoi de mine, am spus. Sunt un r t citor, dară ă

crede-m c am ajuns aici din voia Domnului. Am fost trimisă ă s am grij de tine. Şi voi risca orice ca să ă ă-mi împlinesc menirea.A continuat s mediteze. De ce s m fi acceptat?ă ă ă- Zici c ai pierdut doi copii. Spuneă -mi ce s-a întâmplat. Şi

povesteşte-mi despre acel b rbat. Tot ceă -mi vei dest inuiă nu va fi folosit pentru a-i face r u nim nui, doar te va ajutaă ă s judeci mai bine totul.ă- Foarte bine, a zis ea. Î i voi spune întreaga poveste, şiţ

poate c aşa voi reuşi s m hot r sc, pentru c tragediaă ă ă ă ă ă

165

cu care ne confrunt m nu este una obişnuit şi niciă ă povestea mea nu este una obişnuit .ă

166

CAPITOLUL NOUĂ

M rturisirea Flurieiă

Acum paisprezece ani eram foarte tân r , foarte neă ă -chibzuit şi miă -am tr dat credin a şi pe to i cei dragi.ă ţ ţ Locuiam la Oxford pe atunci, unde tat l meu studia îmă -preun cu al i înv a i. Mergeam des la Oxford, pentru că ţ ăţ ţ ă tata avea studen i acolo, oameni care doreau s înve eţ ă ţ ebraica şi îl pl teau bine ca profesor.ăSe p rea c , pentru prima dat în vremea aceea, învă ă ă ă a iiţ ţ

doreau s studieze vechea noastr limb . Şi tot mai multeă ă ă documente din vremuri de demult ieşeau la iveal . Tata eraă un profesor foarte c utat, admirat deopotriv de evrei şi deă ă necredincioşi.Considera un lucru bun faptul c şi creştinii înv auă ăţ

ebraica. Se contrazicea cu ei pe teme de credin , darţă într-un fel prietenos.Ceea ce nu putea şti era c eu îmi d ruisem în întreă ă gime

inima unui tân r care tocmai termina de studiat Artele laă Oxford.Avea aproape dou zeci şi unu de ani, iar eu doar paisă -

prezece. Am dezvoltat o mare pasiune pentru el, destul cât să-mi tr dez credin a şi dragostea tat lui meu şi s renună ţ ă ă ţ la bun starea care mă -ar fi aşteptat. Iar tân rul acela mă ă iubea la fel de mult, atât de mult, încât a jurat s renun e Iaă ţ credin a lui, dac i sţ ă -ar fi cerut.Chiar acest tân r a fost cel care a venit s ne înştiină ă ezeţ

despre r zmeri ele din Oxford, şi am anun at la rână ţ ţ dul nostru cât mai mul i evrei, ca s poat fugi. Dac nu ar fiţ ă ă ă fost acest tân r, neă -am fi pierdut cea mai mare parte a bibliotecii, la fel ca şi alte bunuri de valoare. Tat l meu iă -a r mas recunosc tor, dar îl aprecia şi pentru mintea luiă ă iscoditoare.

167

Tata nu a avut b ie i. Mama a n scut doi gemeni, dar nu aă ţ ă supravie uit niciunul.ţNumele acestui tân r era Godwin, şi trebuie s ştii c tat lă ă ă ă

lui era un conte puternic şi bogat, foarte furios s afle că ă fiul s u se îndr gostise de o evreic , furios s aud că ă ă ă ă ă studiile îl aduseser în compania unei fete evreice pentruă care ar fi fost gata s renun e la tot.ă ţExistase o leg tur profund între conte şi Godwin.ă ă ă

Godwin nu era fiul cel mai mare, dar era favoritul tat lui, iară unchiul lui Godwin, mort far urmaşi, îi l sase moşteă ă nire în Fran a o avere cel pu in egal celei pe care fratele lui maiţ ţ ă mare, Nigel, urma s o moşteneasc de la tat l lor.ă ă ăDar acum tat l voia s se r zbune pe Godwin pentru c îlă ă ă ă

dezam gise.ăL-a trimis la Roma, ca să-l despart de mine şi ca s fieă ă

educat în sânul bisericii. L-a amenin at c va da la ivealţ ă ă faptul c îl sedusesem, aşa spunea el, dac mai rosteamă ă vreodat numele lui Godwin, sau dac Godwin nu plecaă ă imediat şi dac îmi mai rostea numele vreodat . Adev rulă ă ă este c b trânul conte se temea de dizgra ia în care ar fiă ă ţ c zut dac să ă -ar fi aflat c Godwin se îndr gostise de mine,ă ă sau dac acesta ar fi încercat s se c s toreasc în secret.ă ă ă ă ăÎ i imaginezi dezastrul care ar fi urmat dac Godwin sţ ă -ar fi

al turat comunit ii noastre. Mai existaser oaă ăţ ă meni converti i la credin a noastr , dar Godwin era fiul unui tatţ ţ ă ă mândru şi puternic. S nu mai vorbim de r zvr tiri!ă ă ă Existaser revolte pentru mai pu in lucru decât convertireaă ţ unui fiu de nobil la iudaism, mai ales în acele timpuri agitate, când eram mereu persecuta i.ţÎn ce-l priveşte pe tat l meu, el nu ştia de ce anume amă

putea fi acuza i, dar era la fel de îngrijorat pe cât era deţ furios. S m convertesc eu la creştinism ar fi fost deă ă neconceput pentru el, şi în curând a reuşit s fac s fie deă ă ă neconceput şi pentru mine.Sim ea îns c Godwin lţ ă ă -a tr dat. Godwin venise subă

acoperişul lui ca s studieze ebraica, s discute filozofie şiă ă

168

să-i stea la picioare, şi totuşi comisese netrebnicia de a o seduce pe fiica marelui profesor.Tata avea o sl biciune pentru mine, întrucât eram tot ceă

avea, şi a devenit furios pe Godwin.Godwin şi cu mine ne-am dat seama curând c dragosă tea

noastr era lipsit de orice speran . Urma s atragemă ă ţă ă oprobriul şi ruşinea, indiferent ce am fi f cut. Dac mă ă ă creştinam, aş fi fost excomunicat , moştenirea mea dină partea mamei ar fi fost confiscat , iar tata ar fi r masă ă abandonat la b trâne e, gând cu care nu m puteamă ţ ă împ ca. Dac să ă -ar fi convertit Godwin la iudaism, dizgra iaţ lui n-ar fi fost cu nimic mai prejos.Aşadar, a r mas hot rât ca Godwin s plece la Roma.ă ă ăTat l s u a l sat s se în eleag c nutrea înc planuriă ă ă ă ţ ă ă ă

mari pentru fiul lui, m car o mitr de episcop, dac nu chiară ă ă o p l rie de cardinal.ă ăGodwin avea rude printre clericii puternici de la Paris şi de

la Roma. Dar pentru el, leg mintele religioase reă prezentau o pedeaps sever , întrucât Godwin nu credea în niciun felă ă de Dumnezeu şi fusese un tân r om de lume.ăÎn timp ce eu îi iubeam inteligen a, umorul şi pasiuţ nea,

al ii îl admirau pentru cât vin putea s bea întrţ ă -o singură sear şi pentru priceperea lui la mânuirea s biei, la c l rieă ă ă ă şi la dans. De fapt, veselia şi farmecul lui, care mă seduseser pe mine, erau înso ite de o mare elocin şi deă ţ ţă dragostea pentru poezie şi muzic . Compusese multă ă muzic pentru l ut şi îmi cântase deseori la acestă ă ă instrument, atunci când tata se culca şi nu mai putea auzi ce facem noi în camera de jos.O via destinat Bisericii reprezenta ceva profundţă ă

neatr g tor pentru Godwin. Ar fi preferat, mai degrab , să ă ă ă plece în cruciad în ara Sfânt , s descopere acolo şi peă Ţ ă ă drum noi aventuri.Dar tat l lui nu inten iona să ţ ă-l echipeze pentru lupt şi aă

aranjat să-l trimit în Cetatea Sfânt sub controlul strict ală ă celor mai ambi ioşi dintre clericii familiei, cerânţ du-i să

169

promoveze în ierarhia ordinelor religioase, pentru că altminteri va fi renegat.Godwin şi cu mine ne-am întâlnit pentru ultima oar , iară

Godwin mi-a spus atunci c trebuia s nu ne mai vedemă ă niciodat . Nu d dea dou parale pe via a din rândul Biseă ă ă ţ -ricii. Unchiul lui de la Roma, cardinalul, avea dou amante.ă Pe al i veri îi considera ipocri i şi îi privea cu dispre .ţ ţ ţ- Este plin Roma de preo i p c toşi şi imorali, de episcopiă ţ ă ă

tic loşi, miă -a spus, iar eu voi deveni unul dintre ei. Ins cuă pu in noroc, voi reuşi în cele din urm s m al turţ ă ă ă ă crucia ilor, şi voi ob ine ceea ce îmi doresc. Dar nu te voiţ ţ avea pe tine. Nu o voi avea pe iubita mea Fluria.În ce m priveşte, ajunsesem să ă-mi dau seama c nu voiă

putea niciodat să ă-mi p r sesc tat l şi eram copleşit deă ă ă ă nefericire. Mi se p rea c nu voi putea tr i far draă ă ă ă gostea mea pentru Godwin.Cu cât vorbeam mai mult despre faptul c nu ne vomă

putea apar ine unul altuia, cu atât deveneam mai dezaţ -m gi i. Cred c în noaptea aceea, pericolul de a fugi îmă ţ ă -preun a fost enorm, dar nă -am facut-o.Godwin a venit cu un plan.Urma s ne scriem. Da, asta însemna din partea meaă

nesupunere fa de tata, far îndoial , şi însemna nesuţă ă ă -punere şi pentru Godwin, dar vedeam în scrisori mijlocul de a rezista voin ei p rin ilor. Scrisorile noastre, necunosţ ă ţ cute familiilor, trebuiau s ne ajute s le accept m cererile.ă ă ă- Dac aş şti c nu putem avea nici asta, a spus Godwin,ă ă

rev rsarea inimilor noastre în cuvinte, nu aş avea curajul să ă plec acum.Godwin s-a dus la Roma. Tat l s u a f cut pace cu el,ă ă ă

pentru c nu se îndura s p streze sup rarea. Iar Godwin aă ă ă ă plecat curând, far s ne mai lu m înc o dat r masă ă ă ă ă ă -bun.Tat l meu, înv at cum este, era deja pe jum tate orb,ă ăţ ă

ceea ce poate a contat pentru cât sunt de instruit , deşiă cred c aş fi fost oricum.ă

170

Ce vreau s spun este c mi se p rea uşor s p streză ă ă ă ă secretul scrisorilor, dar m gândeam c Godwin m va uitaă ă ă repede, absorbit de atmosfera uşuratic în care cuă siguran avea s se cufunde curând.ţă ăÎns tata mă -a surprins spunându-mi c ştia c Godwin îmiă ă

va scrie, şi a zis: “Nu- i voi interzice aceste scrisori, dar nuţ cred c vor fi foarte multe, iar tu nu faci decât să ă- iţ înrobeşti inima.”Amândoi ne-am înşelat teribil. Godwin mi-a scris din

fiecare oraş întâlnit în drum. Uneori primeam scrisori chiar de dou ori pe zi, trimise prin mesageri atât creştini, cât şiă evrei, iar eu r mâneam în camera mea ori de câte oriă aveam ocazia şi îmi puneam inima pe hârtie. Se p rea c ,ă ă de fapt, dragostea noastr creştea cu aceste scrisori şi că ă deveneam dou fiin e noi, profund legate una de cealalt ,ă ţ ă pe care nimic, absolut nimic n-ar fi putut s le despart .ă ăNu conteaz . Curând am avut motive de îngrijorare maiă

mari decât b nuisem. In dou luni, m sura iubirii meleă ă ă pentru Godwin a devenit evident şi a trebuit să ă-i m rturisesc tatei. Purtam copilul iubitului meu.ăPoate c alt b rbat mă ă -ar fi abandonat, sau mai r u. Dară

tata fusese mereu nebun dup mine. Eram singurul dintreă copiii lui care supravie uise. Şi cred c , deşi nu m rturisiseţ ă ă niciodat , îşi dorea cu t rie s aib un nepot. La urmaă ă ă ă urmei, ce conta pentru el dac tat l era creştin, atâtaă ă vreme cât mama era evreic ? Aşa c tata a pus la cale ună ă plan.Ne-am împachetat gospod ria şi neă -am mutat într-un

or şel, Rhineland, unde existau studen i pentru tata, dar nuă ţ aveam niciun fel de rude.Acolo, un rabin în vârst , admirator al scrierilor tateiă

despre marele înv tor evreu Rashi, a fost de acord s seăţă ă însoare cu mine şi s declare copilul n scut de mine dreptă ă al lui. A f cut asta dintră -o mare generozitate. A spus: “Am v zut atât de mult suferin pe lume. Voi fi tat l acestuiă ă ţă ă

171

copil, dac doreşti, şi nuă -mi voi cere niciodat privilegiile deă so , c ci sunt prea b trân pentru aşa ceva.”ţ ă ăI-am n scut Iui Godwin nu doar un copil, ci gemeni, două ă

fete frumoase, identice, atât de asem n toare, încât nici euă ă nu le puteam recunoaşte întotdeauna, aşa c trebuia s legă ă la glezna Rosei o panglic albastr ca s o deosebesc deă ă ă Lea.Ştiu c acum ai vrea s m întrerupi şi ştiu la ce teă ă ă

gândeşti, dar lasă-m s continui.ă ăB trânul rabin a murit înainte ca fetele s împlineasc ună ă ă

an. În ce-l priveşte pe tata, le iubea pe cele dou feti e, iară ţ eu mul umeam cerului c înc nu orbise de tot şi c puteaţ ă ă ă vedea cât de frumoase deveneau.Abia dup ce neă -am întors la Oxford mi-a m rturisit c seă ă

gândise la început s lase copiii în seama unei maă troane în vârst din Rhineland, dar c se r zgândise din dragosteă ă ă pentru mine şi pentru copile.I-am scris lui Godwin tot timpul cât am stat la Rhineland,

dar n-am suflat o vorb despre copii. Invenă tasem nişte motive vagi pentru deplasare - c avea de a face cuă achizi ia unor c r i greu de g sit în Fran a şi în Anglia, cţ ă ţ ă ţ ă tata îmi dicta mereu mie şi c avea nevoie de aceste c r iă ă ţ pentru tratatele care îi ocupau mereu mintea.Tratatele din mintea lui şi c r ile rare - toate acesteaă ţ

reprezentau un adev r simplu.ăDar în cele din urm neă -am întors în vechea noastr casă ă

din cartierul evreiesc din Oxford, în parohia Sfântul Aldate, iar tata a început din nou s ia studen i.ă ţÎntrucât dragostea mea pentru Godwin trebuia s r mână ă ă

secret pentru toat lumea, nimeni nu a ştiut nimic, şi să ă -a crezut c b trânul meu so murise în str iă ă ţ ă n tate.ăCât timp fuseser m pleca i, nu primisem niciuna dintreă ţ

scrisorile lui Godwin, aşa c m aşteptau o mul ime cândă ă ţ m-am întors acas . Am început s le desfac şi s le citescă ă ă cât timp bonele se ocupau de feti e, şi mţ -am tot contrazis

172

cu mine îns mi dac ar trebui să ă ă-i m rturisesc sau nu luiă Godwin despre fiicele lui.Trebuia, oare, să-i spun unui creştin c avea dou fiiceă ă

care urmau s fie crescute ca nişte evreice? Oare cum ar fiă reac ionat? Desigur, putea avea o mul ime de bastarzi laţ ţ Roma, ca acei b rba i cu care se întov r şea în via a luiă ţ ă ă ţ lumeasc şi pentru care nu manifesta decât dispre .ă ţDar adev rul este c nu voiam să ă ă-l fac s sufere şi nici să ă

îi m rturisesc suferin a îndurat de mine. Scrisorile noastreă ţ ă erau pline de poezie, de gânduri profunde, uneori desprinse de realitate, şi doream ca lucrurile s r mân la fel, pentruă ă ă c mi se p reau chiar mai adev rate decât via a de zi cu zi.ă ă ă ţ Nici m car miracolul existen ei feti elor nu reuşea să ţ ţ ă micşoreze credin a mea în via a pe care neţ ţ -o înf iş m înăţ ă scrisori. Nimic n-ar fi putut.Îns chiar în timp ce cânt ream hot rârea de a p stra cuă ă ă ă

sfin enie secretul, a sosit o scrisoare foarte surprinzţ ătoare de la Godwin, pe care aş vrea s iă ţ -o reproduc din memorie cât de bine pot. Am scrisoarea aici, de fapt, dar este foarte bine ascuns printre lucrurile mele, iar Meir nă -a v zut-oă niciodat , aşa c nu îndr znesc s o scot şi s iă ă ă ă ă ţ -o citesc. Dă-mi voie, de aceea, să- i relatez con inutul ei cu propriileţ ţ mele cuvinte.Cred c oricum cuvintele mele sunt deă -acum cuvintele lui

Godwin. Dar să- i povestesc.ţÎncepea din nou cu obişnuita trecere în revist a vie ii dină ţ

Cetatea Sfânt .ă“Dac ar trebui s m convertesc la credin a ta” scria el,ă ă ă ţ

“şi am fi so şi so ie aşa cum se cuvine, s raci şi feriţ ţ ă ci i,ţ asta ar ar ta cu siguran mai bine în ochii Domă ţă nului - dacă Dumnezeu exist - decât via a tr it aici de aceşti b rba i,ă ţ ă ă ă ţ pentru care Biserica nu este nimic altceva decât o surs deă putere şi un motiv de l comie.”ăContinua relatându-mi o întâmplare stranie.Fusese atras, se pare, de o bisericu liniştit , unde seţă ă

dusese de multe ori, r mânând cu spatele sprijinit de zidulă

173

rece de piatr , ca s vorbeasc dispre uitor cu Dumnezeuă ă ă ţ despre perspectiva posomorât de a deveni un preot ori ună episcop be iv şi afemeiat. “Cum ai putut s m trimi i aici”ţ ă ă ţ îl întreba el pe Dumnezeu, “printre seminarişti fa de careţă prietenii mei be ivi din Oxford par deţ -a dreptul nişte sfin i?”ţ Scrâşnea din din i în timp ce d dea glas rug ciunilor,ţ ă ă ajungând chiar să-l insulte pe Tat l Ceresc, reamintinduă -i că el, Godwin, nu credea în El şi îi considera biserica un edificiu de minciuni sfruntate.Continua apoi să-şi bat joc de Atotputernic. “Cum aşă

putea purta veşmintele bisericii tale, atâta vreme cât nutresc pentru tot ce v d numai dispre şi nu am nici ceaă ţ mai mic dorin s te servesc? De ce miă ţă ă -ai interzis dragostea pentru Fluria, când ea însemna un impuls pur şi dezinteresat al inimii mele tinere?”Dup cum î i po i da seama, tremuram citind această ţ ţ ă

blasfemie, iar el o aşternuse pe hârtie pe toat înainteă să-mi spun ce se întâmplase.ăÎntr-o sear anume, pe când continua cu acest gen deă

“rug ciuni” pentru Domnul, plin de ur şi de furie, bomă ă -b nind şi repetânduă -se, întrebându-l pe Dumnezeu de ce îl lipsise nu numai de dragostea mea, ci şi de dragostea tat lui s u, a ap rut lâng el un tân r şi a început, far vreoă ă ă ă ă ă introducere, s îi vorbeasc .ă ăLa început, Godwin l-a crezut pe tân r smintit, sau vreună

copil crescut prea înalt, pentru c era foarte frumos, la felă de frumos ca îngerii picta i pe ziduri, şi îi vorbea cu oţ sinceritate izbitoare.Pentru o clip , Godwin a crezut chiar c ar putea fi vorbaă ă

despre o femeie deghizat în b rbat, ceea ce nu era atât deă ă neobişnuit pe cât aş fi putut s cred, sublinia Godwin.ă Curând şi-a dat seama c nu era nicidecum vorba despre oă femeie, ci despre o creatur angelic .ă ăCum şi-a dat seama Godwin? Pentru c tân rul cuă ă noştea

toate vorbele rostite de Godwin şi îi vorbea acum direct

174

despre cele mai adânci dureri ale sale şi despre cele mai distructive inten ii.ţ“Peste tot în jur”, i-a spus îngerul, sau creatura, sau ce-o fi

fost, “nu vezi decât corup ie. Vezi cât de uşor este sţ ă promovezi în rândul bisericii, cât de simplu este s înve iă ţ vorbe numai ca s rosteşti vorbe, s doreşti doar de dragulă ă dorin ei. Ai tu însu i o amant şi te gândeşti sţ ţ ă ă- i mai ieiţ una. Ii scrii scrisori iubitei pe care ai p r - sită ă -o far s teă ă gândeşti c acestea iă -ar putea face r u ei, sau tat lui ei,ă ă care o iubeşte. î i blestemi soarta care teţ -a desp r it deă ţ Fluria şi te-a dezam git, şi o ii în continuare legat de tine,ă ţ ă indiferent dac asta este bine sau r u pentru ea. Vei tr i oă ă ă via goal şi nefericit , o via egoţă ă ă ţă ist şi desfrânat , doară ă pentru c i să ţ -a refuzat ceva pre ios? î i vei irosi orice şansţ ţ ă la onoare şi fericire pe aceast lume numai pentru c ai fostă ă la un moment dat dezam git?”ăGodwin şi-a dat seama chiar în clipa aceea de nebunia

faptelor sale. Şi-a dat seama c îşi construise via a pe furieă ţ şi ur . Uluit c b rbatul acela îi vorbea astfel, iă ă ă -a spus: “Ce pot s fac?” “Lasă ă-te în voia Domnului”, i-a r spuns omulă cel ciudat. “Dă-i lui toat inima ta, tot sufletul şi toat via aă ă ţ ta. Leap dă ă-te de ceilal i - de tovar şii t i egoişti,ţ ă ă îndr gosti i de aur Ia fel de mult ca tine, de tat l t u, careă ţ ă ă te-a trimis aici ca s devii corupt şi nefericit. Leap dă ă ă-te de lume, care a încercat s te fac un oareă ă care, în timp ce tu po i fi excep ional. Fii un preot ţ ţ bun, fii un episcop bun şi, înainte de a deveni oricare dintre aceştia, renun la toateţă bunurile tale, pân la cel din urm inel de aur, şi devino ună ă c lug r umil.”ă ăGodwin era mai mult decât uluit.“Devino c lug r şi î i va fi mult mai uşor s fii bun!” a spusă ă ţ ă

str inul. “Str duieşteă ă -te s devii sfânt. Ce altceva mai bună ai putea dobândi? Este alegerea ta. Nimeni nu- i poate furaţ o astfel de alegere. Doar tu singur o po i ignora şi po iţ ţ continua s tr ieşti în desfrâu şi mizerie, târân- duă ă -te din

175

patul amantei, ca să-i scrii purei şi sfintei Fluria, pentru că aceste scrisori sunt singurul lucru bun din via a ta.”ţPe urm , la fel de discret cum ap ruse, b rbatul celă ă ă

straniu a disp rut, topinduă -se în semiîntunericul bisericu ei.ţFusese acolo şi acum disp ruse.ăIar Godwin r mase singur în col ul rece al bisericii, cuă ţ

privirea a intit asupra lumân rilor.ţ ă ăMi-a scris c în acel moment lumina lumân rilor i să ă -a p rută

lumina soarelui care r sare, un lucru pre ios şi etern, ună ţ miracol croit de Dumnezeu, un miracol dezvăluit ochilor s iă pentru a-l ajuta s în eleag m re ia tuturor lucruriloră ţ ă ă ţ create de Dumnezeu atunci când îl crease pe el şi întreaga lume din jurul lui.“Voi încerca s devin un sfânt”, şiă -a jurat el în clipa aceea.

“Iubite Dumnezeule, ie î i dau via a mea. î i închin ie totţ ţ ţ ţ ţ ceea ce sunt, tot ceea ce pot deveni şi tot ceea ce pot face. M lep d de orice instrument al nemeră ă niciei.”Asta mi-a scris. Dup cum vezi, am citit scrisoarea deă

atâtea ori, încât am înv atăţ -o pe de rost.M-a anun at mai departe în scrisoare c exact în ziuaţ ă

aceea s-a dus la ordinul dominicanilor şi a cerut s fieă primit în rândul lor.L-au primit cu bra ele deschise.ţAu fost foarte încânta i c era educat, c ştia ebraicaţ ă ă

veche, şi au fost înc şi mai încânta i c avea o avere, înă ţ ă bijuterii şi materiale bogate, pe care s leă -o dea ca s fieă vândut în beneficiul celor s raci.ă ăLa fel ca Sfântul Francisc, s-a dezbr cat de toate haiă nele

luxoase pe care le purta, le-a dat bastonul cu m ciulie deă aur şi cizmele cu catarame de aur. Şi a primit de la ei o rasă uzat şi peticit .ă ăLe-a spus chiar c este gata s lase deoparte toată ă ă

înv tura şi s se roage în genunchi pentru tot restul vie ii,ăţă ă ţ dac asta ar fi dorit. Putea s îmb ieze leproşi. Putea să ă ă ă lucreze printre muribunzi. Putea s fac orice iă ă -ar fi cerut stare ul s fac .ţ ă ă

176

Dar stare ul a râs.ţ- Godwin, i-a spus el, un predicator trebuie s fie înv ată ăţ

ca s predice bine, indiferent dac o face în fa a celoră ă ţ boga i sau a celor s raci. Şi, mai presus de toate, noiţ ă suntem un ordin al predicatorilor. Educa ia ta repreţ zintă pentru noi o comoar . Prea mul i dintre cei care vor să ţ ă studieze teologia nu ştiu nimic despre art şi despre ştiin ,ă ţă dar tu ai deja aceste cunoştin e. Te putem trimite acum laţ Universitatea din Paris, s studiezi cu marele profesoră Albert de acolo. Nimic nu ne-ar face mai ferici i decât s teţ ă vedem în m n stirea noastr din Paris, scufundat adânc înă ă ă opera lui Aristotel, în scrierile celorlal i studen i, ca sţ ţ ă- iţ transformi elocin a în cea mai rafinat lumin spiritual .ţ ă ă ăDar asta nu-i tot ce mi-a dest inuit Godwin.ăA continuat cu o autoanaliz nemiloas , cum nu maiă ă

citisem vreodat din partea lui.ă“Tu m cunoşti perfect, iubita mea Fluria”, scria, “aceastaă

ar fi fost cea mai mare r zbunare posibil fa de tata, să ă ţă ă devin un c lug r cerşetor. De fapt, chiar tata leă ă -a scris imediat cunoştin elor lui de aici s m in captiv, s mţ ă ă ţ ă ă ă înconjoare cu femei pân când îmi voi veni în sim iri şi voiă ţ renun a la fantezia de a deveni cerşetor şi predicator laţ marginea drumului, îmbr cat în zdren e.”ă ţ“Te asigur, binecuvântato”, a scris el, “c nu să -a întâmplat

aşa. Sunt acum în drum spre Paris. Tata m-a renegat. Nu am niciun ban, cum n-am fi avut amândoi dac neă c s toream. Dar am Sfânta S r cie, ca s folosescă ă ă ă ă cuvintele lui Francisc, la fel de respectat de noi ca şi Dominic, fondatorul nostru, şi îl voi servi doar pe Domnul Dumnezeul meu, aşa cum îmi va ordona stare ul s o fac.”ţ ăŞi a mai scris în continuare: “Le-am cerut superiorilor mei

numai dou lucruri: primul, să ă-mi fie îng duit să ă-mi p streză numele Godwin, sau mai degrab s fiu numit din nouă ă Godwin, întrucât Domnul vrea s ne strige cu nume noiă când intr m în aceast lume; al doilea, să ă ă-mi fie îng duită să- i scriu ie. Trebuie s m rturisesc faptul c , pentru aţ ţ ă ă ă

177

ob ine ultima îng duin , a trebuit s le ar t superiorilorţ ă ţă ă ă unele dintre scrisorile tale, şi s-au minunat cât de în l toare şi pline de iubire sunt sentimentele tale, la felă ţă cum m minunez şi eu. Am primit ambele permisiuni, dară acum sunt fratele Godwin, scumpa mea sor , şi te iubesc caă pe una dintre cele mai blânde şi mai dragi dintre crea iileţ Domnului, şi numai cu cele mai pure gânduri.”Ei bine, am r mas uluit de aceast scrisoare. Curând amă ă ă

aflat c şi ceilal i r m seser ului i de transformarea luiă ţ ă ă ă ţ Godwin. Din fericire, mi-a scris el, verii lui l-au l sat în pace,ă considerându-l fie un sfânt, fie un imbecil, în niciunul din cazuri nefiindu-le de folos, şi i-au relatat tat lui s u c nicioă ă ă linguşire din lume nu l-ar putea convinge pe Godwin să renun e la via a de c lug r pe care şiţ ţ ă ă -o alesese.Am continuat s primesc regulat scrisori de la Godwin, laă

fel ca mai înainte. Acum deveniser cronica vie ii luiă ţ spirituale. In credin a lui proasp t descoperit avea şi maiţ ă ă multe lucruri în comun cu cei din neamul meu. Tân rulă iubitor de pl ceri care m fermecase se transformase acumă ă într-un om dedicat studiului, la fel ca tat l meu, şi cevaă imens şi complet indescriptibil îi f cea acum pe cei doi să ă se confunde în mintea mea.Godwin mi-a scris despre numeroasele cursuri la care a

participat - cum a devenit expert în Sfântul Dominic, fondatorul ordinului raselor negre, şi cum tot ceea ce ajunsese s tr iasc reprezenta dragostea pentru Domnulă ă ă în tot miracolul ei. Din scrisorile lui Godwin au disp rută toate judec ile tân rului care plecase pe vremuri la Romaăţ ă şi avea numai vorbe crude la adresa lui şi a celor din jur. Acest Godwin, în continuare Godwin al meu, îmi scria acum despre minunile care i se înf işeaz vederii peste tot undeăţ ă se uit .ăAcum te întreb: cum aş fi putut să-i m rturisesc acesă tui

Godwin, o persoan minunat şi sfânt , r s rit din tân rulă ă ă ă ă ă ă mugure pe care îl iubisem odinioar , c are dou copileă ă ă

178

care tr iesc în Anglia, crescute amândou ca s seă ă ă transforme în nişte fete evreice exemplare?Ce bine ar fi f cut o astfel de m rturisire? Şi cum ar fi fostă ă

afectat credin a lui ardent , iubitor cum era, dac ar fiă ţ ă ă ştiut c fiicele lui tr iesc în cartierul evreiesc din Oxford,ă ă departe de orice influen a credin ei creştine?ţă ţDup cum iă ţ -am zis, tat l meu nu miă -a interzis aceste

scrisori. La început se gândise c nu vor continua. Dar eleă au continuat s vin şi nu iă ă -am ascuns acest lucru, din mai multe motive.Tat l meu este un om înv at, şi nu numai c a stuă ăţ ă diat

comentariile asupra Talmudului şi pe marele Rashi, ci a şi tradus mult din acestea în francez , ca să ă-i ajute pe studen ii care doreau s le cunoasc , dar nu ştiau ebraica,ţ ă ă în care au fost scrise. Pe m sur ce orbea, îmi dicta din ceă ă în ce mai des mie, şi îşi dorea s traduc tot mai mult dină ă marele în elept evreu Maimonide m car în latin , dac nuţ ă ă ă în francez .ăNu m-a surprins c Godwin a început să ă-mi scrie în

leg tur cu aceste subiecte, despre cum marele profesoră ăToma din ordinul lui a citit ceva Maimonide în latin , iar el,ă

Godwin, ar vrea să-i studieze opera. Godwin ştia ebraica. Fusese cel mai bun student al tat lui meu.ăAşadar, de-a lungul anilor, i-am dezv luit tat lui meuă ă

scrisorile lui Godwin, iar frecventele comentarii ale tatei despre Maimonide şi chiar despre teologia creştin şiă -au g sit locul în scrisorile pe care i leă -am scris lui Godwin.Tat l meu nu miă -a dictat niciodat vreo scrisoare destinată ă

lui Godwin, dar cred c a ajuns să ă-l cunoasc mai bine şiă să-l iubeasc mai mult pe b rbatul despre care crezuse peă ă vremuri c iă -a tr dat ospitalitatea, aşa c îi acorda un fel deă ă iertare. Sau m car miă -o acorda mie. Şi în fiecare zi, dup ceă terminam să-l ascult pe tata predându-le studen ilor, dupţ ă ce îi transcriam medita iile, sau dup ce îi ajutam peţ ă studen i s o fac , m retr geam în camera mea ca sţ ă ă ă ă ă-i

179

scriu lui Godwin, relatându-i totul despre via a la Oxford şiţ discutând cu el o mul ime de alte subiecte.ţBineîn eles, cu timpul, Godwin a început s m înţ ă ă trebe: de

ce nu m-am m ritat? I-am oferit r spunsuri vagi, c grijaă ă ă fa de tata îmi ocupa tot timpul, sau, uneori, pur şi simpluţă c nu am întâlnit b rbatul menit să ă ă-mi devin so .ă ţÎn tot acest timp, Lea şi Rosa creşteau şi se transformau în

nişte feti e minunate. Dar te rog s m laşi o clip , pentruţ ă ă ă c simt pur şi simplu c nu voi putea conă ă tinua, dac nuă -mi plâng amândou fiicele.ăÎn acest moment a început s plâng , iar eu am ştiut că ă ă

n-aş fi putut face nimic ca s-o liniştesc. Era o femeie m ritat , o femeie evreic credincioas , aşa c nu puteamă ă ă ă ă îndr zni să ă-mi petrec bra ele în jurul ei. Nu era de aştepţ tat. De fapt, îmi era chiar interzis să-mi iau o asemenea libertate.Dar când s-a uitat în sus şi a v zut în ochii mei laă crimi,

lacrimi pe care nu le puteam explica, întrucât aveau leg tur cu tot ceea ce îmi povestise despre Godwin şiă ă despre sine îns şi, să -a mai liniştit pu in, şi a p rut s oţ ă ă linişteasc şi t cerea mea, aşa c a continuat.ă ă ă

180

CAPITOLUL ZECE

Fluria îşi deap n mai povesteaă ă

Frate Toby, dac te vei întâlni vreodat cu Godwin al meu,ă ă te va îndr gi. Dac Godwin nu este un sfânt, atunci poateă ă c nu exist sfin i. Şi cine este Atotpuă ă ţ ternicul, sl vit fie El,ă care mi-ar trimite acum un om ca Godwin, sau ca Meir, sau ca tine?Î i spuneam mai devreme c fetele înfloreau, creşteau înţ ă

fiecare an mai frumoase, mai devotate bunicului lor, bucurându-l în orbirea lui mai mult decât ar putea-o face nişte copii pentru un om care vede.Dă-mi voie să-l pomenesc aici şi pe tat l lui Godwin, numaiă

ca să- i spun c omul a murit dispre uinduţ ă ţ -l pentru decizia lui de a deveni c lug r dominican şi l sânduă ă ă -şi toată averea, desigur, fiului mai mare, lui Nigel. Pe patul de moarte, b trânul iă -a cerut lui Nigel să-i promit c nu va daă ă niciodat ochii cu fratele lui, Godwin, dar Nigel, om de lumeă şi deştept, a ridicat din umeri.Sau cel pu in aşa miţ -a relatat Godwin în scrisori, pentru că

Nigel, imediat ce a p r sit mormântul tat lui s u, a dată ă ă ă fuga în Fran a ca sţ ă-şi întâlneasc fratele, pe care îl iubea şiă de care îi era dor. Când m gândesc la acele scrisori, potă să- i spun c au fost pentru mine, în to i acei ani, ca apaţ ă ţ rece de b ut, chiar dac nuă ă -i puteam împ ră t şi cât bucurieă ă îmi aduceau Lea şi Rosa. Chiar dac ineam acest secretă ţ ascuns adânc în inima mea.Am devenit o femeie cu trei mari pl ceri în via , o femeieă ţă

care asculta trei mari melodii. Prima era învă tura zilnicţă ă oferit frumoaselor mele fiice. A doua era s citesc şi să ă ă scriu pentru iubitul meu tat , care se baza pe mine pentruă aceste fapte, chiar dac avea o mul ime de studen i dorniciă ţ ţ să-i citeasc , iar a treia melodie o reprezentau scrisorile deă

181

la Godwin. Aceste trei melodii se împleteau într-un mic cor care îmi mângâia, îmi educa şi îmi în l a sufletul.ă ţNu m judeca aspru c am inut secret existen a feteloră ă ţ ă ţ

fa de tat l lor. Aduţă ă - i aminte ce miz era în joc. Pentru c ,ţ ă ă deşi Nigel şi Godwin se împ caser şi îşi scriau regulat,ă ă dezv luirea mea nu putea aduce în jur decât dezastru.ăDar să- i spun mai multe despre Godwin. Îmi poţ vestea

totul despre cursurile şi dezbaterile lui. Nu putea s predeaă teologie decât dup ce ar fi împlinit treizeci şi cinci de ani,ă dar predica regulat unor mari mul imi la Paris şi avea chiarţ o audien fidel . Era mai fericit decât fusese oricând înţă ă via a lui şi spunea mereu c m vrea şi pe mine fericit ,ţ ă ă ă întrebându-m de ce nu mă -am m ritat.ăSpunea c la Paris iernile erau reci, la fel ca şi în Anglia, şiă

c m n stirea era friguroas . Dar nu se sim ise niciodată ă ă ă ţ ă mai vesel, nici atunci când avusese buzunarele pline şi şi-ar fi putut cump ra câte lemne ar fi dorit, sau orice mâncareă din lume.Când îmi scria toate acestea, sim eam c adev rulţ ă ă

nem rturisit m apas şi mai dureros, pentru c eu eramă ă ă ă atât de fericit cu feti ele pe genunchi.ă ţMi-am dat seama treptat c voiam ca Godwin s ştie.ă ă

Voiam s ştie c cele dou frumoase flori ale dragosteiă ă ă noastre înfloreau în siguran şi deveneau tot mai fruţă -moase, înconjurate de puritate şi de protec ie.ţCeea ce facea secretul şi mai dureros era faptul c Godwină

îşi continua cu ardoare studiile de ebraic şi c uneori aveaă ă dispute cu înv a i evrei din Paris, c mergea în casele lorăţ ţ ă s studieze împreun cu ei la fel cum, cu mult vreme înă ă ă urm , venise la noi, f când nenum rate drumuri de laă ă ă Londra la Oxford şi înapoi. Godwin ne iubea acum poporul mai mult decât oricând. Sigur c dorea să ă-i conving pe ceiă cu care avea dispute, dar le îndr gea min ile agere şi, maiă ţ presus de orice, vie ile cucernice, despre care spuneaţ adesea c lă -au înv at mai multe despre iubire decâtăţ

182

comportamentul unora dintre studen ii la teologie de laţ universitate.De mai multe ori am vrut să-i m rturisesc toat istoă ă ria, dar

acest gen de considera ii mţ -au oprit, aşa cum iţ -am spus. Mai întâi, Godwin ar fi fost profund nefericit dac ar fi aflată c m p r sise îns rcinat . In al doilea rând, pentru c ar fiă ă ă ă ă ă ă putut fi, ca orice tat creştin, îngriă jorat c dou fiiceă ă n scute din s mân a lui erau crescute ca evreice, nu atâtă ă ţ pentru c mă -ar fi judecat pe mine pentru ce am f cut, sauă pentru c să -ar fi temut pentru sufletele lor, ci pentru c ştiaă prea bine la ce persecu ii şi violen e era supus adeseaţ ţ poporul nostru.Acum doi ani, a aflat tot ce s-a întâmplat în cazul Sfântului

Hugh din Lincoln. Şi ne scriseser m cu franche e despreă ţ temerile pentru evreimea din Londra. Atunci când ni se aduc acuza ii întrţ -un loc, violen a poate izbucni oriunde. Uraţ fa de noi şi minciunile despre noi se pot r spândi ca oţă ă cium .ăAsemenea orori m obligau s p strez secretul. La ce bună ă ă

s ştie Godwin c fiicele sale erau amenin ate de r zmeri eă ă ţ ă ţ şi de crime? Ce ar fi putut face?Cel care m-a determinat în cele din urm s îi des-ă ă

t inuiesc totul a fost Meir.ăMeir ajunsese la noi în cas exact ca şi Godwin cu ani înă

urm , ca s studieze cu tat l meu. Aşa cum am maiă ă ă pomenit, orbirea tatei nu oprise venirea studen ilor. El areţ Tora scris în inim , cum obişnuim noi s spunem, şi după ă ă ă atâ ia ani de comentarii, cunoaşte la fel de bine şiţ Talmudul. Plus toate comentariile lui Rashi la Talmud.Rabinii de la sinagogile din Oxford veneau cu regularitate

la noi acas pentru a se consulta cu tata. De multe ori,ă oamenii îi cereau s le arbitreze disputele. Prietenii creştini,ă din care avea o mul ime, îi cereau sfatul în chestiuni simple,ţ iar uneori, când aveau nevoie de bani, cu legea dat acumă împotriva c m t riei, veneau s caute împreun o cale de aă ă ă ă ă se împrumuta far ca dobânda s fie ştiut sau s apar înă ă ă ă ă

183

acte. Dar nu despre astfel de lucruri vreau s vorbesc. Nuă mi-am administrat niciodat sină gur proprietatea.ăFoarte curând dup ce Meir a început s vina la tata, să ă -a

ocupat el de afacerile mele, aşa c nu a trebuit s mă ă ă gândesc la lucruri materiale.M vezi aici, îmbr cat bine, cu aceast bonet alb şi cuă ă ă ă ă ă

v l, şi nu po i remarca nimic care să ţ ă-mi tulbure imaginea de femeie bogat , cu excep ia peticului de tafta îns ilat peă ţ ă piept, care m însemneaz ca evreic , dar credeă ă ă -m cândă î i spun c rareori a trebuit s m gândesc la lucruriţ ă ă ă materiale.Ştii c noi suntem cei care îi împrumut m cu bani pe regeă ă

şi pe cei de pe domeniul lui. O ştii prea bine. Şi probabil ştii c , de când regele a scos în afara legii împruă mutul cu dobând , să -au g sit alte c i, şi c facem în continuare, înă ă ă numele regelui, o mul ime de hârtii penţ tru fiecare datorie.Ei bine, via a mea fiind devotat tat lui meu şi feteţ ă ă lor, nu

m-am gândit nicio clip c Meir ar putea să ă ă-mi cear mâna,ă deşi nu m-am putut împiedica s nu observ ceea ce ar fiă observat orice femeie, şi ceea ce sunt sigur c ai remarcată ă şi tu: faptul c Meir este un b rbat frumos, deosebit deă ă gentil şi cu mintea ager .ăCând mi-a cerut mâna, foarte respectuos, i-a explicat totul

tatei în termenii cei mai generoşi - c îşi dorea nu să ă-l lipseasc pe el de dragostea mea, ci mai degrab s neă ă ă invite pe to i s ne mut m în casa pe care tocmai oţ ă ă moştenise la Norwich. Avea multe cunoştin e şi multe rela iiţ ţ acolo, era prieten cu cei mai boga i evrei din Norwich, nuţ pu ini, dup cum po i sţ ă ţ ă- i dai seama doar uitânduţ -te la casele de piatr atât de bine ridicate. Ştii de ce neă construim casele din piatr . Nu trebuie să ă- i spun eu.ţTat l meu deja nu mai vedea aproape deloc. Putea să ă-şi

dea seama când r sare soarele şi ştia când se lasă ă întunericul, dar pe mine şi pe fetele mele ne recunoştea doar pe pip ite. Dac exista ceva ce îndr gea aproape la felă ă ă de mult ca pe noi, acel lucru era să-l înve e pe Meir şi s îiţ ă

184

ghideze lecturile. Pentru c Meir nu este doar un înv celă ăţă al Torei şi al Talmudului, un studios în ale astrologiei şi medicinii şi altor subiecte care îl interesaser pe tata înă trecut, Meir este şi poet, şi priveşte lucrurile din punctul de vedere al unui poet, vede frumuse e oriîncotro se uit .ţ ăDac Godwin să -ar fi n scut evreu, ar fi fost fratele geam nă ă

al lui Meir. Dar vorbesc prostii, pentru c Godwin este sumaă nenum ratelor înclina ii uluitoare pe care i leă ţ ţ -am relatat. Godwin intr întră -o înc pere de parc o mare de oameni lă ă -ar fi adus pe sus. Meir apare pe nesim ite, cu paşi ca deţ m tase. Seam n unul cu altul şi totuşi nu suntă ă ă asem n tori deloc.ă ăTata a consim it imediat s m m rit cu Meir şi da, a fostţ ă ă ă

de acord s se mute la Norwich, unde ştia c exist oă ă ă comunitate prosper de evrei şi c fusese pace de cevaă ă vreme. La urma urmei, oribila acuza ie adus evreilor de aţ ă -l fi ucis pe Sfântul William a fost adus acum aproape o sută ă de ani. Da, lumea îi viziteaz mormântul şi în exaltarea eiă ne priveşte cu fric , îns avem o mul ime de prieteni printreă ă ţ creştini, iar r nile vechi şi superficiale îşi pierd deseoriă ascu imea.ţDar puteam s intru în c snicia cu Meir far să ă ă ă-i spun

adev rul? Puteam să ă-i ascund un asemenea secret, că fiicele mele aveau un tat în via ?ă ţăNu puteam cere sfatul nim nui, sau cel pu in aşaă ţ

considera tata, şi a tot clocit problema, nedorind s m laseă ă s m dest inui pân când nuă ă ă ă -i întrez rea o rezolvare.ăCe crezi c am f cut? F r să ă ă ă ă-i spun tatei, i-am cerut sfatul

omului în care aveam cea mai mare încredere pe lumea asta, lui Godwin. Lui Godwin, care devenise un sfânt în via , tr itor printre fra ii din Paris, şi un mare savant alţă ă ţ ştiin ei lui Dumnezeu. I-am scris şi iţ -am pus întrebarea.I-am scris în ebraic , aşa cum f ceam adeseori, şi iă ă -am

istorisit întreaga poveste.“Fiicele tale sunt frumoase la minte, Ia inim şi la trup”,ă

i-am spus, “dar cred despre ele c sunt copiii unui tată ă

185

mort, iar secretul a fost p strat atât de bine, încât Meir,ă care m-a cerut de nevast , nici m car nuă ă -şi imaginează adev rul.ăAcum te întreb pe tine, cel aflat acum mai presus de

punctul în care existen a acestor copile sţ ă- i poat proţ ă voca durere sau îngrijorare, asigurându-te c pre ioasele fete auă ţ parte de cea mai binecuvântat aten ie, cum ar trebui să ţ ă m port cu Meir? Am dreptul să ă-i devin so ie f r s îiţ ă ă ă dest inuiesc tot adev rul?ă ăCum poate cineva p stra un astfel de secret fa de un omă ţă

care nu aduce în aceast unire decât tandre e şi bun tate?ă ţ ă Iar acum, c ai aflat şi tu, ce î i doreşti, în fundul sufletuluiă ţ t u, pentru fiicele tale? Acuză ă-m acum, dac doreşti, c nuă ă ă am reuşit să- i dest inuiesc faptul c aceste tinere farţ ă ă ă asem nare sunt fetele tale. Acuză ă-m acum, înainte de aă intra în c snicia cu acest b rbat.ă ă

iŢ -am spus tot adev rul acum şi simt o uşurare egoist ,ă ă dar şi o bucurie lipsit de egoism. Crezi c ar trebui s leă ă ă m rturisesc fetelor adev rul, la vârsta potrivit ? Şi cum să ă ă ă procedez acum cu acest om bun, cu Meir?”Am insistat s nu se gândeasc la şocul provocat lui deă ă

acest secret şi să-mi dea cel mai pios sfat în leg tur cuă ă felul în care ar trebui s procedez.ă“Fratele Godwin este cel c ruia îi scriu,” iă -am spus,

“fratelui d ruit întru totul lui Dumnezeu. De la el aştept ună r spuns, deopotriv în elept şi iubitor.” I-am mai spus şi că ă ţ ă m gândeam că ă-l dezam gesc, dar far s reuşesc să ă ă ă-mi dau seama dac lă -am protejat sau dac lă -am r nit.ăNu-mi mai aduc aminte ce altceva am scris. Probabil că

i-am relatat ce iu i la minte erau cele dou fete şi cât deţ ă mult progresaser cu studiul. I-am spus cu siguran c Leaă ţă ă era cea mai iute, în timp ce Rosa avea mereu ceva inteligent şi amuzant de spus. I-am spus c Lea dispreă uiaţ obiectele şi le considera neimportante, în timp ce pentru Rosa nu existau niciodat destule rochii sau destule v luri.ă ă

186

I-am spus c Lea îmi era devotat şi m asculta, în timp ceă ă ă Rosa d dea fuga la fereastr ori de câte ori i se interziceaă ă s ias din cas , fie la Oxford, fie la Londra.ă ă ăI-am spus c se reg sea întră ă -o mul ime de feluri înţ

amândou fetele, în disciplina şi evlavia Leei, în veseliaă molipsitoare şi râsul Rosei. I-am spus c tat l lor legal leă ă l sase fetelor propriet i importante şi c aveau să ăţ ă ă-l moşteneasc şi pe tat l meu.ă ăDup ce am expediat scrisoarea, am început s m tem că ă ă ă

l-am înfuriat şi l-am dezam git pe Godwin şi c poateă ă aveam să-l pierd pentru totdeauna. Chiar dac nu îl maiă iubeam la fel ca în tinere e şi nu mai visam la el ca b rbat,ţ ă îl iubeam din toat inima şi îmi pusesem toat inima înă ă fiecare cuvânt pe care-l scrisesem.Ei bine, ce crezi c să -a întâmplat?Trebuie s m rturisesc c nu aveam nici cea mai mică ă ă ă

idee ce anume se întâmplase, şi îmi treceau prin minte atât de multe lucruri, încât cu greu am l sată -o pe Fluria să continue. Pomenise faptul că-şi pierduse amândoi copiii. Vorbise cu mine plin de emo ie. Şi mult din aceast emo ieă ţ ă ţ trecuse şi asupra mea.

187

188

CAPITOLUL UNSPREZECE

Fluria îsi continu povestireaă

Dup dou s pt mâni, Godwin a venit la Oxford şi aă ă ă ă ap rut la uşa casei noastre.ăDesigur, nu era acel Godwin pe care-l cunoscusem odat .ă

Îşi pierduse neastâmp rul tinere ii, curajul acerb, dar leă ţ luase locul ceva infinit mai radios. Era b rbatul pe care îlă cunoşteam din scrisori. Vorbea blând şi cu modera ie, dar înţ acelaşi timp, cu o pasiune l untric greu de st pânit.ă ă ăL-am primit în untru, far s îl anun pe tata, şi am trimisă ă ă ţ

imediat dup fete.ăAcum mi se p rea c nu aveam de ales şi c trebuia s leă ă ă ă

m rturisesc c b rbatul acesta era, de fapt, tat l lor, şiă ă ă ă încet, cu blânde e, asta mţ -a îndemnat Godwin s fac.ă- N-ai f cut nimic greşit, Fluria, miă -a spus. Ai purtat atâ iaţ

ani o povar pe care ar fi trebuit s o împart cu tine. Teă ă -am l sat îns rcinat . Nici m car nu mă ă ă ă -am gândit la această posibilitate. Acum lasă-m să ă-mi v d fetele, te implor. Nuă trebuie să- i fie fric de mine.ţ ăLe-am l sat pe fete în untru, ca să ă ă-l cunoasc . Asta să -a

întâmplat acum mai pu in de un an, fetele aveauţ treisprezece ani.Am sim it o imens mândrie când leţ ă -am prezentat, pentru

c deveniser cât se poate de frumoase şi moşteniseră ă ă expresia radioas şi fericit a tat lui lor.ă ă ăLe-am explicat, cu voce tremurând , c b rbatul de faă ă ă ţă

era adev ratul lor tat , c era fratele Godwin, cel c ruia îiă ă ă ă scriam cu atâta regularitate, c pân în urm cu două ă ă ă s pt mâni nu ştiuse de existen a lor, dar acum abia aşteptaă ă ţ s le cunoasc .ă ăLea a fost şocat , dar Rosa iă -a zâmbit imediat lui Godwin.

A declarat, în felul ei irezistibil, c b nuise dintot- deaunaă ă

189

existen a unui secret legat de naşterea lor şi c era fericitţ ă ă s dea ochii cu adev ratul lor tat .ă ă ă- Mam , a spus ea, ce clip minunat !ă ă ăPe Godwin îl n p diser lacrimile.ă ă ăŞi-a apropiat de fiicele lui mâinile iubitoare şi le-a l sat peă

creştetele lor. Apoi a r mas plângând, copleşit, privinduă -le iar şi iar pe fetele din fa a lui, suspinând iar şi iar, farţ ă zgomot.Când tata şi-a dat seama cine era în cas , când serviă torii

mai în vârst iă -au spus c Godwin ştia deja despre fiicele luiă şi c ele aflaser despre el, tata a coborât şi a intrat înă ă înc pere, amenin ând c îl va omorî pe Godwin cu mâinileă ţ ă goale.- Oh, ai noroc c sunt orb şi nu te pot g si. Lea, Rosa, vă ă ă

poruncesc s m duce i direct la acest om.ă ă ţNiciuna dintre fete nu ştia ce s fac , iar eu am p şită ă ă

imediat între tata şi Godwin, implorându-l pe tata s seă linişteasc .ă- Cum îndr zneşti s te înfiin ezi aici? a întrebat tata.ă ă ţ iŢ -am tolerat scrisorile, din când în când iţ -am scris chiar şi

eu. Dar acum, cunoscându- i tr darea, te întreb cum aiţ ă îndr znit s te ar i sub acoperişul meu?ă ă ăţŞi pentru mine avea cuvinte la fel de grele.- I-ai dest inuit toate aceste lucruri far consimă ă ţământul

meu. Şi ce le-ai spus Leei şi Rosei? Ce ştiu de fapt aceste copile?Rosa a încercat imediat să-l calmeze.- Bunicule, a spus, am sim it mereu c suntem înconţ ă jurate

de un secret. Am cerut de mai multe ori, degeaba, însemn rile presupusului nostru tat , sau vreun obiect careă ă s niă -l aminteasc , dar nă -am avut parte decât de evidenta z p ceal şi durere a mamei. Acum ştim c acest b rbată ă ă ă ă este tat l nostru şi nu putem decât s ne bucur m. Este ună ă ă mare înv at, bunicule, şi am auzit pomeninduăţ -i-se numele toat via a noastr .ă ţ ăA încercat să-l îmbr işeze pe tata, dar el a împinsăţ -o.

190

Vai, era îngrozitor să-l v d aşa, privind orb în fa a lui,ă ţ strângând cu putere mânerul bastonului, sim induţ -se singur printre duşmani din carnea şi din sângele lui.Am început s plâng şi nu reuşeam s m gândesc la ce ară ă ă

trebui s spun.ă- Acestea sunt fiicele unei mame evreice, a zis tata, şi sunt

femei evreice care vor fi într-o zi mamele unor b ie i evrei,ă ţ iar tu nu vei avea nimic de-a face cu ele. Nu sunt de aceeaşi credin cu tine. Trebuie s pleci. S nuţă ă ă -mi înşiri poveşti despre sfin enia ta şi despre faima ta de la Paris.ţ Le-am auzit de prea multe ori. Eu ştiu cine eşti cu adev rat,ă omul care mi-a tr dat încrederea şi casa. Duă -te şi predică-le necredincioşilor care te consider un p c tos poc it. Eu nuă ă ă ă accept să-mi m rturiseşti p catele. Aş fi surprins s aflu c ,ă ă ă ă la Paris, nu vizitezi câte o femeie în fiecare noapte. Ieşi afar !ăNu-l cunoşti pe tata. Nu ştii cât de aprig poate fi mâniaă

lui. Cu greu aş putea reuşi să- i reproduc vorbele cu care lţ -a împuns pe Godwin. Şi totul în prezen a feteţ lor, care se uitau ba la mine, ba la tata, ba la c lug rul negru care c zuse înă ă ă genunchi şi întreba:- Ce pot s fac ca să ă- i cerşesc iertarea?ţ- Vino mai aproape, i-a r spuns tata, şi am s te bat cuă ă

toate puterile mele pentru r ul f cut casei mele.ă ăGodwin pur şi simplu s-a ridicat, s-a înclinat în fa a tatei,ţ

mi-a aruncat mie o privire plin de blânde e şi, uitânduă ţ -se cu triste e la fiicele lui, a dat s plece din cas .ţ ă ăRosa l-a oprit şi l-a înl n uit cu bra ele, inânduă ţ ţ ţ -l aşa cu

ochii închişi mult vreme - lucru pe care tata nuă -l putea vedea ori şti. Lea a r mas nemişcat , plângând, apoi a fugită ă din înc pere.ă- Ieşi afar din casa mea, a urlat tata. Iar Godwin să -a supus

neîntârziat.Eram teribil de însp imântat , întrebânduă ă -m ce voia să ă

fac şi unde se dusese, iar acum p rea c nuă ă ă -mi r mă ăsese

191

nimic altceva de f cut decât să ă-i m rturisesc lui Meiră întreaga poveste.Meir a venit în seara aceea. Era agitat. I se spusese că

avusese loc o ceart la noi în cas şi c un c lug r în rasă ă ă ă ă ă neagr fusese z rit plecând de aici foarte sup rat.ă ă ăM-am închis împreun cu Meir în biroul tat lui meu şi iă ă -am

m rturisit adev rul. I-am spus c nu ştiam ce se întâmplaseă ă ă dup discu ia din casa noastr . Se întorsese Godwin la Parisă ţ ă sau înc mai era în Oxford sau la Londra? Habar nu aveam.ăMeir s-a uitat îndelung la mine cu ochii lui blajini şi iubitori.

Apoi m-a surprins cu des vârşire.ă- Frumoas Fluria, a spus, am ştiut mereu c aceste feteă ă

sunt fiicele tale cu un iubit din tinere e. Crezi c existţ ă ă cineva în evreime care s nuă -şi aminteasc afec iă ţ unea ta pentru Godwin şi felul în care a rupt tat l t u leg tura cu elă ă ă în urm cu mul i ani? Nu vorbeşte nimeni deschis, dar toată ţ ă lumea ştie. Linişteşte-te, cel pu in în ce m priveşte. Ceţ ă trebuie s te îngrijoreze acum nu este fuga mea, fii sigur ,ă ă pentru c te iubesc ast zi la fel de mult cât teă ă -am iubit şi ieri, şi alalt ieri. Acum trebuie s ne îngrijoreze pe to i ceă ă ţ are de gând s fac Godwin.ă ăA continuat să-mi vorbeasc în acelaşi mod calm.ă- Un preot sau un c lug r acuzat c are copii cu o evreică ă ă ă

se poate confrunta cu grave consecin e. Ştii bine. La fel deţ grave consecin e o pot aştepta şi pe evreic , dacţ ă ă m rturiseşte c fiicele sale sunt şi ale unui b rbat creştin.ă ă ă Legea interzice astfel de lucruri. Coroana abia aşteapt să ă pun mâna pe bunurile celor care o încalc . Mi se pare că ă ă nu exist alt solu ie decât p strarea secretului.ă ă ţ ăAvea dreptate, într-adev r. Ne aflam în acelaşi impas înă

care fusesem Godwin şi cu mine pe vremea când eram iubi i, iar Godwin fusese trimis departe. Amândoi aveam totţ interesul s p str m secretul. Iar fetele mele, deştepte cumă ă ă erau, o în elegeau pesemne şi ele.ţMeir m-a liniştit imediat, aşa cum m linişteam adeseoriă

când citeam scrisorile lui Godwin, şi în acel moment de

192

remarcabil apropiere, pentru c despre asta era vorba, amă ă v zut blânde ea şi bun tatea înn scut ale lui Meir multă ţ ă ă ă mai limpede ca oricând.- Trebuie s aştept m s vedem ce va face Godwin, aă ă ă

repetat el. Ca s spun adev rul, Fluria, lă ă -am v zut pe acestă c lug r p r sind casa voastr şi mi să ă ă ă ă -a p rut un om modestă şi de treab . Am stat doar şi mă -am uitat, pentru c nuă voiam s intru, în caz c tat l t u ar fi fost în birou cu el.ă ă ă ă Aşa s-a întâmplat c lă -am v zut foarte bine când a ieşit.ă Avea fa a tras şi alb şi p rea s poarte o povar imensţ ă ă ă ă ă ă pe suflet.- Acum o por i şi tu, Meir, am spus.ţ- Nu, eu nu port nicio povar . Eu doar sper şi m rog caă ă

Godwin s nu doreasc s ia fetele de la tine, penă ă ă tru că acesta ar fi un lucru oribil şi îngrozitor.- Cum ar putea un c lug r să ă ă-mi ia fetele? am întrebat.Dar imediat ce am rostit întrebarea, s-a auzit o b taieă

puternic în uş , iar guvernanta, iubita mea Amelot, a venită ă să-mi spun c sosiser contele Nigel, fiul lui Arthur, îmă ă ă -preun cu fratele s u c lug r, fratele Godwin, c îi invitaseă ă ă ă ă în untru şi îi condusese în cea mai bun dintre înc peri.ă ă ăM-am ridicat s m duc la ei, dar înainte s m pot mişca,ă ă ă ă

Meir s-a înfiin at lâng mine şi mţ ă -a luat de mân .ă- Te iubesc, Fluria, şi vreau s fii so ia mea. ine minteă ţ Ţ

acest lucru şi ine minte c iţ ă ţ -am ştiut secretul far s miă ă -l spun nimeni. Am ştiut chiar şi c mezinul b trâă ă ă nului conte trebuia s fie iubitul în cauz . Credeă ă -m , Fluria, c te potă ă iubi necondi ionat şi c nu trebuie s r spunzi acum cereriiţ ă ă ă mele în c s torie. Lucrurile fiind aşa cum sunt, fii convinsă ă ă c voi aştepta cu r bdare s hot r şti dac ne vom c s toriă ă ă ă ă ă ă ă sau nu.Nu-l mai auzisem niciodat pe Meir rostind atât de multeă

cuvinte în prezen a mea, sau chiar a tat lui meu. Şi mţ ă -am sim it profund îmb rb tat , dar în acelaşi timp îngrozit deţ ă ă ă ă ce m aştepta în camera din fa .ă ţă

193

Iartă-m c plâng. Iartă ă ă-m c nu m pot ab ine. Iartă ă ă ţ ă-mă c nu o pot uita pe Lea nici m car când povesă ă tesc aceste lucruri.Iartă-m c plâng şi pentru Rosa.ă ăDoamne, Dumnezeule, ascult ruga mea; ascult strig tulă ă ă

meu dup îndurare; în marea ta bun tate vino în ajutorulă ă meu.Nu m chema pe mine, p c tosul, la judecata ta, pentruă ă ă

c cel ce tr ieşte nu este curat în fa a ta.ă ă ţCunoşti acest psalm la fel de bine ca şi mine. Este rugă-

ciunea mea permanent .ăM-am dus să-l întâlnesc pe tân rul conte care moşteă nise

titlul tat lui s u. Îl cunoscusem şi pe Nigel tot ca student ală ă tat lui meu. P rea tulburat, dar nu furios. Iar când miă ă -am întors privirea c tre Godwin, am fost din nou uimit deă ă bun tatea şi de liniştea care p reau să ă ă-l înconjoare, ca şi cum ar fi fost aici, de fa , far îndoial , dar în acelaşi timpţă ă ă prezent şi în alt lume.ăAmândoi b rba ii mă ţ -au salutat cu respectul pe care i l-ar fi

ar tat şi unei creştine, iar eu iă -am invitat s se aşeze şi să ă bea nişte vin.Îmi tremura sufletul în piept. Oare ce putea însemna

prezen a tân rului conte?ţ ăA intrat tata şi a dorit s ştie cine se afla în casa lui. Amă

rugat-o pe servitoare s se duc şi să ă ă-l invite pe Meir s niă se al ture, apoi, cu voce nesigur , iă ă -am spus tatei că veniser contele şi fratele s u, Godwin, şi c eu le ofeă ă ă risem vin.În timp ce Meir a venit şi s-a aşezat lâng tata, leă -am spus

servitorilor, care se adunaser ca s aştepte poruncileă ă contelui, s plece.ă- Foarte bine, Godwin, am zis. Ce doreşti să-mi spui?M str duiam s nu plâng.ă ă ăDac oamenii din Oxford ar fi ştiut c doi copii creşă ă tini

erau crescu i ca evrei, oare nu ar fi încercat s ne fac r u?ţ ă ă ă

194

Oare nu exista vreo lege conform c reia s ne poat chiară ă ă executa? Nu ştiam.Existau o mul ime de legi împotriva noastr , dar aceştiţ ă

copii nu erau în mod legal copiii tat lui lor creştin.ăAr fi acceptat un c lug r ca Godwin s cad în diză ă ă ă gra ie,ţ

m rturisinduă -şi tuturor paternitatea? Godwin, atât de iubit de studen ii lui, nu avea cum sţ ă-şi doreasc un asemeneaă lucru.Ins puterea contelui era considerabil . Era unul dină ă tre cei

mai boga i oameni din inut şi i se putea împotrivi oricândţ ţ dorea arhiepiscopului de Canterbury, ba chiar şi regelui. Chiar acum se putea întâmpla ceva îngrozitor, în şoapt ,ă far s ştie nimeni.ă ăM-am gândit la toate lucrurile astea încercând s nu mă ă

uit la Godwin, pentru c , atunci când îl priă veam, sim eamţ doar iubire pur şi în l toare, iar expreă ă ţă sia îngrijorat de peă fa a fratelui s u îmi provoca spaim şi durere.ţ ă ăAm sim it din nou c ne aflam întrţ ă -un impas. M uitam la oă

tabl de şah pe care se înfrunt dou tabere, far ca vreunaă ă ă ă s aib la îndemân o mutare bun .ă ă ă ăNu m judeca pentru c , întră ă -un asemenea moment, eu

f ceam calcule. M consideram vinovat pentru tot ce seă ă ă petrecea. Îl aveam pe conştiin pân şi pe t cutul şiţă ă ă gânditorul Meir, pentru c îmi ceruse mâna.ăCu toate acestea, calculam posibilit ile ca şi cum aş fiăţ

f cut adun ri. Dac se afl , vom fi condamna i. Iar dac leă ă ă ă ţ ă cere, Godwin va fi aruncat în dizgra ie.ţDar dac îmi luau fetele şi le aştepta apoi o via deă ţă

insuportabil captivitate în castelul contelui? De asta mă ă temeam cel mai r u.ăTotul se petrecea în t cere, şi miă -am dat seama c pieseleă

de şah aşezate fa în fa aşteptau mâna care s le mute.ţă ţă ăTat l meu, deşi i se oferise un scaun, r m sese în piă ă ă -

cioare, şi i-a cerut lui Meir s ia lampa şi s lumineze fe eleă ă ţ b rba ilor aşeza i înaintea lui. Meir nu voia s o fac şiă ţ ţ ă ă ştiam asta, aşa c am facută -o eu, cerându-i iertare contelui,

195

dar b rbatul a f cut un gest de acceptare şi să ă -a uitat direct pe deasupra fl c rii.ă ăTata a oftat, a cerut un scaun, apoi s-a aşezat. Şi-a pus

palmele pe m ciulia bastonului.ă- Nu-mi pas cine sunte i, a spus. V dispre uiesc. Dacă ţ ă ţ ă

îmi tulbura i casa, ve i culege furtun .ţ ţ ăGodwin s-a ridicat şi a înaintat. Tata, auzindu-i paşii, a

ridicat bastonul ca şi cum ar fi vrut să-l împing înapoi, iară Godwin s-a oprit în mijlocul camerei.O, era curat agonie, dar dup aceea Godwin, prediă ă -

catorul, omul care mişca mul imile în pie ele din Paris şi înţ ţ amfiteatre, a început s vorbeasc . Franceza lui noră ă mandă era perfect , dar desigur aşa era şi a tatei, aşa este şi aă mea, dup cum po i auzi.ă ţ- Fructele p catelor mele, a spus el, sunt acum în fa aă ţ

mea. V d ce a produs egoismul meu. V d acum c fapteleă ă ă mele necugetate au avut consecin e grave pentru al ii, careţ ţ le-au acceptat cu generozitate şi bun voin .ă ţăCuvintele lui m-au mişcat profund, dar tata d dea semneă

de ner bdare.ă- Ia copilele de la noi şi v vom acuza în fa a regelui.ă ţ

Suntem, dac ai uitat cumva, evreii regelui, şi nu po i s neă ţ ă faci aşa ceva.- Nu, a spus Godwin în aceeaşi manier blând şi elegant .ă ă ă

Nu aş întreprinde nimic far consim mână ţă tul dumneavoastr , magistre Eli. Nu am venit în casaă dumneavoastr cu vreo preten ie. Am venit cu o rugă ţ ăminte.- Şi care ar putea fi rug mintea aceea? Nu uita, a insistată

tata, c sunt gata s iau bastonul şi s te bat cu el până ă ă ă mori.- Tat , te rog, lă -am implorat eu s tac şi s asculte.ă ă ăGodwin a acceptat totul ca şi cum ar fi r bdat s fie b tută ă ă

cu pietre în pia a public far s mişte un deget. Apoi şiţ ă ă ă -a explicat inten ia.ţ- Oare aceste fete frumoase nu sunt dou ? a zis el. Oareă

nu cumva ne-a trimis Dumnezeu dou pentru c suntem deă ă

196

credin e diferite? Uita iţ ţ -v cu ce dar neă -a binecuvântat, pe Fluria şi pe mine. Eu, care nu m-am aşteptat s am parteă vreodat de respectul şi dragostea unui copil, am acum doi,ă iar Fluria tr ieşte zilnic, far p cat, în compania iubitoare aă ă ă urmaşelor ei, pe care cineva crud le-ar fi putut smulge de lâng ea.ăFluria, te implor, dă-mi mie una dintre aceste dou feteă

frumoase. Magistre Eli, te implor, lasă-m s iau una dintreă ă aceste fete frumoase din casa domniei tale.Lasă-m s o duc s fie educat la Paris. Lasă ă ă ă ă-m să ă

veghez transformarea ei într-o creştin , înconjurat deă ă dragostea şi devotamentul unchiului şi tat lui ei.ăPe cealalt o vei p stra mereu al turi. Iar eu o voi acceptaă ă ă

pe aceea aleas de tine, pentru c tu, Fluria, ştii mai bineă ă care dintre fete ar fi mai fericit la Paris, mai fericit să ă ă tr iasc o via nou , sau care este mai timid , ori maiă ă ţă ă ă devotat mamei sale. C te iubesc amândou , de asta nuă ă ă m îndoiesc.ăDar, Fluria, te implor, dă- i seama cât înseamn pentruţ ă

mine, credincios în Iisus Hristos, faptul c proprii mei copiiă nu pot fi printre ai lor, c nu ştiu nimic despre cele maiă importante decizii luate de tat l lor: să ă-l slujeasc peă Domnul Iisus Hristos cu gândul, cu vorba şi cu fapta, pentru totdeauna. Cum aş putea s m întorc la Paris far s teă ă ă ă implor: dă-mi mie una dintre fete. Lasă-m s o cresc înă ă credin a mea creştin . Hai s împ r im între noi fructeleţ ă ă ă ţ sl biciunii noastre şi minunea c aceste fete frumoase suntă ă în via .ţăPe tata l-a apucat furia. S-a ridicat în picioare, strângând

bastonul.- Ai dezonorat-o pe fiica mea, a strigat el, iar acum vrei

să-i împ r i copiii? Să ţ ă-i împ r i? Cine te crezi, regeleă ţSolomon? Dac aş putea vedea, teă -aş omorî. Nimic nu

m-ar putea împiedica. Te-aş ucide cu mâinile goale, apoi te-aş îngropa în curtea casei, departe de neamul t u deă creştini. Mul umeşteţ -i Dumnezeului t u c sunt orb, bolnavă ă

197

şi b trân şi c nuă ă - i pot smulge inima din piept. Dar î iţ ţ ordon s pleci din casa mea şi insist s nu te mai întorciă ă vreodat şi s nu încerci să ă ă- i mai vezi fetele. Uşa mea esteţ z vorât pentru tine. Bagă ă ă- i bine în cap un lucru: acesteţ fete sunt în mod legal ale noastre. Nu vei reuşi s dovedeştiă altceva, şi gândeşte-te la ce scandal te expui dac nu pleciă de aici t cut şi dac nu renun i la cererea ta neobr zat şiă ă ţ ă ă crud !ăAm f cut tot ce miă -a stat în puteri ca să-l liniştesc pe tata,

dar m-a împins cu cotul lui ascu it întrţ -o parte. îşi agita bastonul, iscodind cu ochi orbi înainte.Contele era cuprins de am r ciune, dar nimic nu se puteaă ă

compara cu imaginea sfâşietoare şi vrednic de mil a luiă ă Godwin. Cât despre Meir, n-aş putea spune cum se raporta la aceast ceart , pentru c nu reuşeam decât să ă ă ă-l iau pe tata în bra e şi sţ ă-l implor s se linişteasc , să ă ă-i lase pe oameni s vorbeasc .ă ăEram îngrozit , dar nu de Godwin, ci de Nigel. La urmaă

urmei, Nigel era cel care avea puterea să-mi confişte fetele, dac dorea, şi s ne supun apoi celei mai neă ă ă miloase judec i. Nigel avea destui bani şi destui oameni încât săţ ă poat lua fetele, pentru ca apoi s le închid în castelul luiă ă ă aflat la multe mile de Londra şi s nuă -mi mai permit s leă ă v d niciodat .ă ăDar pe chipurile celor doi b rba i nu se citea decâtă ţ

blânde e. Godwin plângea din nou.ţ- O, dac vă -am provocat suferin , îmi pare r u, iţă ă -a spus el

tatei.- Dac miă -ai provocat suferin , câine! a strigat tata. Şiţă -a

reg sit cu dificultate scaunul şi să -a aşezat din nou, tremurând violent. Ai p c tuit împotriva casei mele. Şiă ă acum p c tuieşti din nou. Ieşi afar de aici! Duă ă ă -te!Dar în acest moment de teribil tensiune, toat lumea aă ă

r mas surprins s o vad pe Rosa intrând în înc pere şiă ă ă ă ă cerându-i cu voce limpede bunicului ei s nu mai spună ă nimic.

198

Gemenii, chiar şi cei identici, nu au inimi şi suflete identice. Aşa cum iţ -am mai dat de în eles, unul poate fiţ mai înclinat s fie direct şi s comande decât cel lalt. La felă ă ă şi cu fetele mele. Lea se supunea întotdeauna, ca şi cum ar fi fost mai mic decât Rosa; Rosa era aceea care hot ra ceă ă fac şi ce nu. Ne sem na în egal m sur mie şi lui Godwin.ă ă ă ă Ii sem na şi tat lui meu, un b rbat care întotă ă ă deauna vorbise r spicat.ăAcum vorbea Rosa r spicat. Miă -a spus cu blânde e, darţ

ferm, c voia s plece la Paris cu tat l ei.ă ă ăGodwin şi Nigel au fost profund mişca i de vorbele fetei,ţ

dar tata a r mas far grai şi a plecat capul.ă ăRosa s-a dus la el, l-a înconjurat cu bra ele şi lţ -a s rutat.ă

Dar el n-a deschis ochii, a dat drumul bastonului şi a strâns pumnii pe genunchi, ignorând-o de parc nu iă -ar fi sim itţ atingerea.Am încercat să-i ridic bastonul, pentru c nu se desă p r eaă ţ

niciodat de el, dar să -a întors cu spatele la noi to i, ca şiţ cum s-ar fi pr buşit în sine însuşi.ă- Bunicule, a spus Rosa. Lea nu poate suporta s seă

despart de mama. O ştii prea bine, şi ştii c iă ă -ar fi fric să ă se duc întră -un loc precum Parisul. Ii este fric şi s se muteă ă la Norwich cu Meir şi cu mama. Eu sunt aceea care trebuie s mearg cu fratele Godwin. Sunt sigur c î i dai seamaă ă ă ă ţ de în elepciunea acestei alegeri şi de faptul c este singuraţ ă posibilitate s ne liniştim cu to ii.ă ţS-a întors şi s-a uitat la Godwin, care o privea cu o

blânde e atât de iubitoare, încât cu greu puteam suportaţ să-l v d.ă- Am ştiut c acest om este tata înainte chiar să ă-l fi v zut,ă

a continuat Rosa. Am ştiut c fratele Godwin din Paris,ă despre care mama vorbea cu atâta devo iune, era de faptţ b rbatul care miă -a dat via .ţăDar Lea nu a b nuit niciodat , iar acum nuă ă -şi doreşte

decât s fie cu mama şi cu Meir. Lea crede în ce vrea ea să ă cread , nu în ceea ce vede, ci în ceea ce simte.ă

199

S-a apropiat apoi de mine şi m-a îmbr işat.ăţ- Vreau s m duc la Paris, miă ă -a spus încetişor. S-a

încruntat de parc să -ar fi str duit să ă-şi g seasc cuvintele,ă ă dar apoi a rostit simplu: Mam , vreau s fiu lâng acest omă ă ă care este tat l meu. S-a uitat int la mine. Acest om nuă ţ ă este ca to i ceilal i oameni. Acest om este ca sfin ii. Seţ ţ ţ referea aici la cei mai stric i dintre evrei, cei care încearcţ ă s tr iasc numai pentru Dumnezeu, care respect Tora şiă ă ă ă Talmudul cu atâta stricte e, încât noi iţ -am denumit hasidimi.Puteam vedea c Godwin era peste m sur de încână ă ă tat de

hot rârea Rosei. La fel şi fratele lui, Nigel.ăNigel a fost cel care a vorbit apoi, explicând cu voce joasă

şi plin de considera ie c se va îngriji ca Rosa s aib toateă ţ ă ă ă rochiile şi g telile cu putin , şi c va fi educat la cea maiă ţă ă ă bun m n stire din Paris. Deja le scrisese c luă ă ă ă g ri elor. S-aă ţ dus la Rosa, a s rutată -o şi i-a spus:- L-ai f cut foarte fericit pe tat l t u.ă ă ăGodwin p rea c se roag , aşa c Nigel a continuat înă ă ă ă

şoapt :ă- Doamne, Dumnezeule, ai pus în mâinile mele o comoar .ă

Te asigur c voi avea mereu grij de aceast copil , că ă ă ă ă via a ei va fi plin de toate binecuvânt rile p mânteşti. Teţ ă ă ă rog, Doamne, coboar asupra ei şi binecuvântarea divin .ă ăÎn acel moment am crezut c tata îşi va pierde mină ile.ţ

Nigel era conte, în elegi, şi avea mai multe proprieţ t i, şi seăţ obişnuise s fie ascultat nu numai de servitori, ci şi deă vasali şi de to i cei pe care îi întâlnea. Şi nuţ -şi d duseă seama cât de mult îl jignea rug ciunea lui pe tata.ăDar Godwin a în eles ce se petrecea şi din nou, ca şi maiţ

înainte, a îngenuncheat în fa a tat lui meu. A facutţ ă -o cu extrem simplitate, ca şi cum pentru el nă -ar fi reprezentat vreo greutate, şi ce imagine oferea, în ras neagr şiă ă sandale, în genunchi în fa a tatei, cerânduţ -i iertare pentru tot şi asigurându-l c Rosa va fi iubit şi pre uit .ă ă ţ ă

200

Tata nici nu s-a clintit. În cele din urm a oftat adânc şiă le-a f cut semn tuturor s tac , pentru c în acest moă ă ă ă ment Rosa se ruga de el, şi pân şi mândrul, dar bunul Nigel îlă implora s vad juste ea acelor lucruri.ă ă ţ- Juste ea lucrurilor? a spus tata. În faptul c fiica evreic aţ ă ă

unei femei evreice va fi botezat ca s devin creştin ? Aşaă ă ă ă considera i voi c este drept? Mai bine aş vedeaţ ă -o moartă înainte ca un asemenea lucru s se poat întâmpla.ă ăDar Rosa, înc p ânat , se lipea de el şi nuă ăţ ă -l l sa să ă-şi

trag mâinile dintră -ale ei.- Bunicule, a spus ea, tu trebuie s fii acum regeleă

Solomon. Tu trebuie s în elegi c Lea şi cu mine trebuie să ţ ă ă ne desp r im, pentru c suntem dou , nu una singur , şiă ţ ă ă ă pentru c avem doi p rin i, un tat şi o mam .ă ă ţ ă ă- Tu eşti cea care a hot rât, iă -a r spuns tat l meu. Vorbeaă ă

cu mânie. Nu-l mai v zusem niciodat atât de furios, atâtă ă de înverşunat. Nici m car atunci când îi spuă sesem, cu ani în urm , c eram îns rcinat , nu se înfuă ă ă ă riase aşa.- Eşti moart pentru mine, iă -a spus Rosei. Du-te cu

nebunul şi idiotul de taică-tu, acest diavol care s-a luptat să-mi câştige încrederea ascultându-mi pildele şi legendele şi pref cânduă -se c vrea s înve e, în timp ce nu faceaă ă ţ decât s o vâneze pe maică ă-ta. Du-te cu el şi vei fi moartă pentru mine, şi voi ine doliu dup tine. Acum pleac dinţ ă ă casa mea. Pleac şi duă -te cu acest conte care a venit să despart un copil de mama şi de bunicul lui.ăA ieşit din înc pere, g sinduă ă -şi uşor drumul, şi a trântit uşa

în urma lui.În acel moment, am sim it c mi se rupe inima, c nu voiţ ă ă

mai cunoaşte niciodat pacea, dragostea şi fericirea.ăDar s-a întâmplat ceva care m-a afectat mult mai adânc

decât oricare dintre cuvintele rostite.În timp ce Godwin s-a ridicat şi s-a întors spre Rosa, ea i

s-a strecurat în bra e. Era atras de el în mod ireţ ă zistibil şi l-a copleşit cu s rut ri de copil, apoi şiă ă -a l sat capul peă um rul lui, a închis ochii şi a plâns.ă

201

În acea clip mă -am v zut pe mine, cum lă -am iubit cândva, demult. Dar am v zut şi puritatea gesturilor, faptul c îşiă ă inea în bra e fiica. Şi am ştiut c nu aş fi putut şi nici nu arţ ţ ă

fi trebuit s fac nimic ca să ă-i z d rnicesc planul.ă ăNumai fa de tine, frate Toby, recunosc acest lucru, darţă

m-am sim it deplin uşurat . Şi în inima mea miţ ă -am luat în t cere r masă ă -bun de la Rosa, mi-am confirmat în t cereă dragostea pentru Godwin şi mi-am luat locul al turi de Meir.ăTu în elegi ce sţ -a petrecut. În elegi. Am greşit? Am avutţ

dreptate?Iar Dumnezeu din ceruri a luat-o de lâng mine pe Lea,ă

copilul r mas cu mine, credincioasa, timida, iubitoaă rea mea Lea.A luat-o la el, iar tat l meu din Oxford tot refuz s stea deă ă ă

vorb cu mine şi ine doliu dup Rosa, care continu să ţ ă ă ă tr iasc .ă ăOare Dumnezeu m-a judecat?Sunt sigur c tata a aflat despre moartea Leei. Suntă ă

sigur c ştie cu ce ne confrunt m la Norwich şi c oraşul aă ă ă ă transformat moartea Leei într-o cauz m rea , ca s neă ă ţă ă poat condamna şi poate chiar pentru a ne executa.ă Duşm nia vecinilor noştri creştini se poate întoarce iar şiă ă împotriva noastr .ăSunt judecat pentru c am l sată ă ă -o pe Rosa sub tutela

contelui şi i-am permis s plece cu el şi cu Godwin la Paris.ă Este o judecat , nu m pot împiedica să ă -o cred. Iar tata, tat lă meu, nu a mai vorbit cu mine o vorb , nu miă -a mai scris niciun cuvânt din acel moment. Şi nu o va face nici m cară acum.Ar fi p r sit casa noastr chiar în ziua aceea, dac Meir nuă ă ă ă

m-ar fi luat imediat cu el şi dac Rosa nă -ar fi plecat chiar în acea sear . Iar s rmana Lea, blânda mea Lea se lupta să ă ă în eleag de ce pleca sora ei la Paris, de ce bunicul ei t ceaţ ă ă ca un bloc de granit, refuzând să-i vorbeasc chiar şi ei.ăIar acum scumpa mea, adus în acest ciudat oraş numită

Norwich, iubit de to i cei care şiă ţ -au aruncat privirea asupra

202

ei, a murit, neajutorat , de febr iliac , far ca noi s fim înă ă ă ă ă stare s o salv m, şi Dumnezeu mă ă -a adus în locul acesta, prizonier , pân când tot oraşul se va revolta şi vom fiă ă distruşi cu to ii.ţM întreb dac tat l meu nu cumva st şi râde, crunt,ă ă ă ă

pentru c acum suntem cu to ii nenoroci i.ă ţ ţ

203

CAPITOLUL DOISPREZECE

Sfârşitul poveştii Fluriei

Fluria şi-a terminat povestea în lacrimi. Din nou am dorit să-mi petrec bra ele în jurul ei, dar ştiam c nu se cade şiţ ă c un asemenea gest nă -ar fi fost tolerat.I-am spus iar şi, în şoapt , c nuă ă ă -mi puteam imagina

durerea ei pentru pierderea Leei şi c nu puteam decât să ă-i aduc inimii ei un t cut omagiu.ă- Nu cred c Dumnezeu ar lua un copil doar ca să ă

pedepseasc pe cineva pentru ceva, iă -am spus. Dar ce ştiu eu despre c ile Domnului? Cred c ai f cut ceea ce aiă ă ă considerat c este corect, atunci când ai l sată ă -o pe Rosa să plece la Paris. Iar Lea a murit dup aceea aşa cum ar fiă putut muri orice copil.La auzul vorbelor mele, s-a mai potolit pu in. Era oboţ sit şiă

probabil c epuizarea o ajuta s se linişteasc mai multă ă ă decât orice altceva.S-a ridicat de la mas şi să -a dus la una dintre ferestrele

înguste, p rând s se uite cum ningea afar .ă ă ăM-am dus în spatele ei.- Trebuie s lu m multe hot râri acum, Fluria, dar cea maiă ă ă

important este aceasta. Dac m duc la Paris ca s oă ă ă ă conving pe Rosa s vin încoace şi s se dea drept Lea...ă ă ă- Ah, crezi c eu nu mă -am gândit la asta? m-a întrebat. Dar

este mult prea periculos, a continuat. Iar Godwin n-ar îng dui niciodat o asemenea minciun . Cum ar putea fiă ă ă corect o astfel de înşel ciune?ă ă- Oare Jacob nu l-a înşelat pe Isaac? am spus. Şi nu a

devenit el Israel şi p rintele tribului s u?ă ă- Da, aşa este, iar Rosa este fata deşteapt , cea cu darulă

vorbelor. Nu, este prea periculos. Dac Rosa nu poateă r spunde întreb rilor lui Lady Margaret, sau nu o recuă ă -

204

noaşte pe micu a Eleanor drept prieten adev rat ? Nu, nuţ ă ă ă se poate.- Rosa poate refuza s stea de vorb cu cei care au vrut să ă ă

v fac r u vou , am spus. Toat lumea ar în eă ă ă ă ă ţ lege-o. Trebuie doar să-şi fac apari ia.ă ţSe vedea c la asta Fluria nu se gândise.ăA început s se plimbe prin înc pere şi să ă ă-şi fr mânteă

mâinile. Auzisem toat via a aceast expresie: aă ţ ă -şi fră-mânta mâinile. Dar nu mai v zusem pe nimeni s o fac ,ă ă ă pân acum.ăMi-am dat seama c o cunoşteam deja pe aceast feă ă meie

mai bine decât pe oricine altcineva pe lume. Era un gând ciudat şi d t tor de fiori, nu pentru c m facea s o iubescă ă ă ă ă mai pu in, ci pentru c nu suportam s m gândesc laţ ă ă ă propria mea via .ţă- Dac am reuşi, dac am aduceă ă -o pe Rosa încoace, câtă

lume din evreime ar şti c ai avut gemeni? am întrebată -o. Câ i lţ -au cunoscut pe tat l t u, câ i te cunosc pe tine de laă ă ţ Oxford?- Destui, dar niciunul nu va vorbi, a insistat ea.

Aminteşte- i c , pentru poporul meu, un copil care seţ ă converteşte este mort şi îngropat, nimeni nu-i mai rosteşte numele. N-am pomenit deloc de ea când ne-am mutat încoace. Şi nimeni nu a vorbit cu noi despre Rosa. Aş îndr zni s spun c este, acum, cel mai bine p strat secretă ă ă ă din evreime.A continuat s vorbeasc , de parc voia s chibzuiască ă ă ă ă

bine faptele.- Conform legii, Rosa şi-a pierdut toate propriet ileăţ

moştenite de la tat l ei adoptiv, numai pentru c să ă -a convertit. Da, sunt câ iva care ştiu cum stau lucrurile, darţ ştiu doar pentru ei, iar doctorul şi b trânii nu vor suflaă niciun cuvânt.- Dar tat l t u? I-ai scris ca să ă ă-l anun i c Lea a murit?ţ ă- Nu, şi chiar dac aş fi facută -o, ar fi ars scrisoarea far să ă

o deschid . M-a asigurat c aşa va reac iona ori de câte oriă ă ţ

205

îi voi scrie. În ce-l priveşte pe Meir, în am ră ăciunea lui se învinuieşte c Lea să -a îmboln vit pentru c neă ă -a adus el aici. C , retras şi în siguran la Oxford, putea s nu fiă ă ţă ă f cut niciodat boala. Nu iă ă -a scris nici el tatei. Dar asta nu înseamn c tata nu ştie. Are prea mul i prieteni aici, ca să ă ţ ă nu fi aflat.A început din nou s plâng .ă ă- O va considera pedeapsa lui Dumnezeu, a şoptit printre

lacrimi, sunt sigur de asta.ă- Ce doreşti s fac eu? am întrebată -o.Nu eram complet sigur c vom gândi la fel, dar era în modă

cert o femeie deşteapt şi se f cuse târziu.ă ă- Du-te la Godwin, a spus, şi fa a i sţ -a înmuiat când i-a

rostit numele. Du-te la el şi cere-i s vin aici şi să ă ă-i linişteasc pe fra ii lui dominicani. Aduă ţ -l s ne pledezeă nevinov ia. Godwin este foarte admirat în ordinul lui. Aăţ studiat cu Toma şi cu Albert, înainte s devin el însuşiă ă predicator şi profesor în Italia. Scrierile lui despre Maimonide şi Aristotel sunt cunoscute, cu siguran , chiar şiţă aici. Godwin va veni pentru mine, ştiu c va veni, şi pentruă c ... pentru c Lea a fost copiă ă lul lui.Au podidit-o iar şi lacrimile. In lumina lumân rilor, aşaă ă

cum st tea acolo, cu spatele spre fereastra înghe at ,ă ţ ă p rea fragil , şi abia suportam vederea ei.ă ăMi s-a p rut o clip c aud voci în dep rtare şi c al iă ă ă ă ă ţ

r t ci i strigau în vânt. Dar ea nu p rea s îi aud , iar euă ă ţ ă ă ă n-am zis nimic. Aş fi vrut s o in în bra e ca pe sora mea,ă ţ ţ dac aş fi putut.ă- Poate c Godwin este în stare s dezv luie întregă ă ă

adev rul şi s fie crezut, a spus ea, să ă ă-i fac pe c lug rii dină ă ă ordinul raselor negre s în eleag c nu noi neă ţ ă ă -am ucis fiica. Poate depune m rturie despre caracterul şi despreă sufletul meu.Acest gând i-a dat în mod evident speran . Miţă -a dat şi

mie speran .ţă

206

- Ah, ar fi extraordinar s putem sc pa de această ă ă minciun teribil , a spus. Aşa cum am vorbit mai înainte,ă ă Meir scrie s cear dona ii în bani. Vor fi şterse datoriile. Aşă ă ţ fi gata s înfrunt cea mai deplin ruin , numai s pot plecaă ă ă ă cu Meir departe de acest loc. Numai ca s ştiu c nu amă ă atras urgia asupra evreilor din Norwich, atât de încerca i înţ alte timpuri.- Ar fi cea mai bun solu ie, f r îndoial , am spus, pentruă ţ ă ă ă

c o minciun ar putea avea consecin e teribile. Chiar şiă ă ţ prietenii voştri ar putea spune sau face ceva care s o deaă de gol. Dar dac oraşul nu va accepta adev rul? Nici m cară ă ă din partea lui Godwin? Ar fi prea târziu s mai recurgem laă vechea p c leal . Ocazia de a sc pa înlocuindă ă ă ă -o pe Lea ar fi pierdut .ăAm auzit iar şi zgomote în noapte. Zgomote f r form ,ă ă ă ă

moi, şi altele mai ascu ite. Ninsoarea p rea s le acopereţ ă ă pe toate.- Frate Toby, a spus ea, du-te la Paris şi relatează-i lui

Godwin întreaga istorie. Dezv luieă -i tot adev rul. Lasă ă-l pe Godwin s hot rasc .ă ă ă- Da, aşa voi face, Fluria, am spus, dar am auzit iar şiă

zgomotele şi ceva ce sem na cu b taia îndep rtat a unuiă ă ă ă clopot.I-am f cut semn s m lase s m apropii de fereastr . S-aă ă ă ă ă ă

tras într-o parte.- Este clopotul de alarm , a zis ea, îngrozit .ă ă- Poate c nu, iă -am r spuns. Dar brusc a început s bată ă ă

un alt clopot.- Arde cartierul evreiesc? a întrebat, cu vocea

înecândui-se-n gât.Înainte să-i pot r spunde, uşa de lemn a înc perii să ă -a

deschis şi a ap rut şeriful, înarmat până ă-n din i, cu p rul udţ ă de z pad . S-a dat deoparte şi leă ă -a f cut loc unor serviă tori s trag în untru câteva cufere, apoi a ap rut Meir.ă ă ă ăAcesta se uita int la Fluria şi îşi scutura fulgii de pe glugaţ ă

mantiei.

207

Fluria s-a pr buşit în bra ele lui deschise.ă ţŞeriful se afla într-o dispozi ie înfricoş toare, ceea ce eraţ ă

de aşteptat.- Frate Toby, a spus el, sfatul t u dat credincioşilor s seă ă

roage la mormântul Sfântului William a avut rezultate surprinz toare. Mul imea a dat buzna în casa lui Meir şi aă ţ Fluriei ca s adune relicve şi iă -au f cut praf toate rochiile.ă Fluria, draga mea, poate c ar fi fost mai în elept s împaă ţ ă -chetezi acele rochii şi s le fi luat cu tine când ai venită încoace. A oftat din nou şi s-a uitat în jur, ca şi cum ar fi c utat ceva în care s poat lovi cu pumnul. Se vorbeşteă ă ă iar şi despre miracole petrecute în numele fiicei tale. Vinoă -v ia a împinsăţ -o pe Lady Margaret într-o mic cruciad .ă ă- Cum de nu am prev zut asta! am rostit eu trist. Nu mă -am

gândit decât să-i îndep rtez de acolo!ăMeir a strâns şi mai tare bra ele în jurul Fluriei, ca şi cumţ

ar fi putut-o ap ra de aceste vorbe. Chipul b rbatuă ă lui era întruchiparea resemn rii.ăŞeriful a aşteptat pân când au plecat servitorii şi să -a

închis uşa, apoi s-a adresat direct perechii.- Cartierul evreiesc este p zit atent şi micile focuriă

declanşate au fost stinse, a spus el. Slav cerului c ave iă ă ţ case de piatr . Şi slav cerului c scrisorile prin care Meiră ă ă cerea dona ii au fost deja trimise. Şi slav cerului cţ ă ă b trânii au d ruit multe monede de aur c lug rilor şiă ă ă ă m n stirii.ă ăS-a oprit şi a oftat. M-a privit o clip neajutorat, apoi şiă -a

întors aten ia spre ei.ţ- Dar trebuie să- i spun din nou, a continuat, c nimic nuţ ă

va reuşi s previn un masacru, cu excep ia fiicei taleă ă ţ îns şi, care trebuie s se întoarc şi s pun cap t nevoiiă ă ă ă ă ă acesteia nebuneşti de a o transforma într-o sfânt .ă- Atunci, exact asta vom face, am spus, înainte ca ei să

poat rosti altceva. Voi pleca la Paris chiar acum. Presuă pun că-l voi g si pe fratele Godwin, avocatul vostru, în sala deă

208

dezbateri a dominicanilor de lâng universitate. Voi porni înă c l torie în aceast noapte.ă ă ăŞeriful nu ştia ce s cread . S-a uitat la Fluria.ă ă- Fiica ta se poate întoarce aici?- Da, am r spuns. Şi sunt sigur c fratele Godwin, ună ă

str lucit predicator, va veni cu ea. Trebuie s aştepta iă ă ţ pân atunci.ăMeir şi Fluria r maser far cuvinte. M priveau ca şi cumă ă ă ă

ar fi depins complet de mine.- Dar pân atunci, am spus, îi ve i l sa pe acei evreiă ţ ă

b trâni şi în elep i s vin la castel ca s se sf tuiască ţ ţ ă ă ă ă ă împreun cu Meir şi Fluria?ă- Isaac, fiul lui Solomon, doctorul, este deja aici, pentru

propria lui siguran , a spus şeriful. Şi, dac este nevoie,ţă ă vor fi aduşi mai mul i. Şiţ -a trecut mâna înm nuşat prină ă p rul ud. Fluria şi Meir, dac nu este cu putin ca fiicaă ă ţă voastr s fie adus înapoi, v cer să ă ă ă ă-mi spune i acum.ţ- Va veni, am r spuns eu. V dau cuvântul meu. Iar voi doiă ă

ruga iţ -v s c l toresc în siguran . M voi întoarce cât potă ă ă ă ţă ă de repede.M-am dus la perechea de evrei şi le-am pus câte o mână

pe umeri.- Ave i încredere în ceruri şi ave i încredere în Godţ ţ win. II

voi aduce aici cât mai curând cu putin .ţă

209

CAPITOLUL TREISPREZECE

Paris

Când am ajuns noi la Paris, sim eam c îndurasem destulţ ă din pl cerile c l toriei din secolul al XlII-lea cât să ă ă ă-mi ajung pentru patru vie i şi, chiar dac fusesem uimit înă ţ ă numeroase rânduri de mii de privelişti neobişnuite, de la casele ame itor de înghesuite, construite din buşteni, dinţ Londra, pân la spectacolul castelelor noră mande, r sfirateă pe tot felul de în l imi şi la nesfârşita ninsoare care c deaă ţ ă peste toate satele şi oraşele str b tute, nu doream decâtă ă să-l g sim pe Godwin şi s punem cap t întregii poveşti.ă ă ăAm spus “noi”, pentru c Malchiah mi să -a ar tat din cândă

în când pe durata drumului, ba chiar a împ r it cu mine oă ţ parte din drumul spre capital , c l torind în aceeaşi c ru ,ă ă ă ă ţă far să ă-mi dea îns alte îndrum ri, rea- mintinduă ă -mi doar că via a Fluriei şi via a lui Meir depinţ ţ deau întru totul de ceea ce trebuia s fac eu.ăCând ap rea, era îmbr cat ca un frate dominican, iar deă ă

fiecare dat când p rea c mi se închisese complet calea,ă ă ă se ar ta ca să ă-mi reaminteasc faptul c am aur înă ă buzunare, c sunt puternic şi în stare s îndeplinesc ceeaă ă ce se aştepta de la mine, şi dup aceea ap rea un c rucior,ă ă ă sau o c ru , cu un vizitiu de treab , care ne l sa s urc mă ţă ă ă ă ă lâng sacii lui, sau lâng lemnele de foc, sau lâng oriceă ă ă transporta, iar eu reuşeam s adorm aproape în orice fel deă vehicul.Dar dac a existat o parte a c l toriei care a însemnată ă ă

agonie pur , aceasta a fost traversarea Canalului Mânecii,ă pentru c , tot timpul cât mă -am aflat la bordul micu eiţ cor bii, miă -a fost r u. De multe ori mă -am gândit c ne vomă îneca laolalt , cu to ii, atât de furtunoas era marea iarna,ă ţ ă şi l-am întrebat nu numai o dat pe Malchiah dac nă ă -ar fi

210

fost cu putin s m aştepte moartea în timpul acesteiţă ă ă misiuni.Aş fi vrut s vorbesc cu el despre tot ce se întâmplase, dară

nu mi-a permis, reamintindu-mi c restul oamenilor nu îlă vedeau, şi c aş fi ar tat ca un nebun, vorbind de unulă ă singur cu voce tare. În ce priveşte posibilitatea de a vorbi cu el doar în mintea mea, m-a refuzat, insistând c metodaă nu era suficient de precis .ăÎn cele din urm , am intrat pe por ile Parisului far niciună ţ ă

incident, iar el mi-a amintit c îl puteam g si pe Godwin înă ă cartierul Universit ii. Apoi măţ -a p r sit, atr - gânduă ă ă -mi aten ia c nu venisem ca s m holbez cu gura c scat laţ ă ă ă ă ă catedrala Notre Dame sau ca s hoin resc prin înc perileă ă ă palatului Luvru, ci ca să-l g sesc far întârziere pe Godwin.ă ăEra straşnic de frig la Paris, la fel ca în Anglia, dar

mul imea de fiin e omeneşti care viermuiau prin capitalţ ţ ă parc o mai înc lzea pu in. În multe locuri existau focuriă ă ţ aprinse în jurul c rora oamenii se mai dezmor eau, dară ţ toat lumea vorbea despre vremea aceea groaznic şiă ă despre cât de neobişnuit era.ăŞtiam din ce citisem înainte c , în acea epoc , Europaă ă

intrase într-o perioad de friguri spectaculoase, care aă durat secole, şi m sim eam din nou recunosc tor domiă ţ ă -nicanilor pentru c îmi permiteau s port ciorapi din lân şiă ă ă pantofi din piele.Indiferent la avertismentele lui Malchiah, m-am dus

imediat în Place de Greve şi am r mas îndelung înainteaă fa adei recent terminate a catedralei Notre Dame. Am fostţ uluit, la fel ca în vremurile mele, de frumuse ea ei verticalţ ă şi de m re ia ei, far s m pot desprinde de faptul c aici,ă ţ ă ă ă ă înaintea mea, tocmai îşi începea existen a una dintre celeţ mai impresionante catedrale construite vreodat .ăÎntr-un col îndep rtat se mai puteau observa schele şiţ ă

muncitori, dar edificiul era aproape gata.

211

Am intrat, descoperind în penumbra ei o mul ime deţ oameni, unii îngenunchia i, al ii mutânduţ ţ -se de Ia un altar la altul, şi m-am rugat pentru curaj şi pentru t rie.ăAm avut sentimentul straniu, în timp ce m închinam, că ă

treceam cumva peste capul lui Malchiah.Mi-am spus c era o prostie, c lucram amândoi penă ă tru

acelaşi Dumnezeu şi St pân, şi miă -a venit pe buze iar şiă rug ciunea de mai devreme: “Doamne, Dumnezeule,ă iartă-m dac mă ă -am desp r it vreodat de tine.”ă ţ ăMi-am cur at mintea de toate vorbele, ascultând doarăţ

îndrumarea lui Dumnezeu. Faptul c puteam îngeă nunchea în acest monument uriaş şi magnific al credin ei chiar înţ anul termin rii construc iei sale m transporta întră ţ ă -o recunoştin mai presus de cuvinte. Dar am în eles mai alesţă ţ cât însemna pentru mine aceast imens cateă ă dral : mă ă deschidea c tre vocea Creatorului şi m facea s plecă ă ă capul.Conştientizam faptul c , deşi eram în pericol s eşuez înă ă

faptele mele, deşi m durea soarta Fluriei, a lui Meir şi aă tuturor evreilor din Norwich, eram mai fericit decât fusesem vreodat . Sim eam cu t rie c în aceast misiune primisemă ţ ă ă ă un dar atât de nepre uit, încât nţ -aş fi reuşit niciodat să ă-i mul umesc îndeajuns lui Dumnezeu penţ tru ceea ce se întâmpla cu mine, pentru toat aceast binecuvântare.ă ăAsta nu mi-a sporit mândria. Mai degrab mă -am sim itţ

uimit. Şi, în timp ce chibzuiam la toate, mi-am dat seama că vorbeam cu Dumnezeu, far cuvinte.ăCu cât r mâneam mai mult acolo, cu atât îmi p rea maiă ă

evident c tr iam acum întră ă -un fel în care nu tr isemă vreodat în vremea mea. În via a mea, întorsesem cuă ţ des vârşire spatele vie ii, aşa c nu cunoşteam pe nimeniă ţ ă la fel cum îi cunoşteam pe Meir şi pe Fluria, şi nu nutream pentru nimeni devotamentul pe care îl nutream acum pentru Fluria. Iar nebunia acestui fapt, disperarea deliberat şi goliciunea plin de resentimente a vie ii meleă ă ţ m-au izbit cu toat for a.ă ţ

212

M-am uitat prin penumbr la corul îndep rtat din mareaă ă catedral şi miă -am cerşit iertarea. Ce instrument demn de mil eram. Dar dac lipsa mea de mil putea fi l sată ă ă ă ă deoparte în aceast misiune, dac prefă ă ăc toria mea şiă restul calit ilor puteau fi folositoare, atunci nu puteamăţ decât s m minunez de m re ia lui Dumnezeu.ă ă ă ţMi-a dat târcoale un gând mai profund, dar n-am putut să-l

p strez. Avea leg tur cu natura dual a binelui şi a r ului,ă ă ă ă ă cu felul în care Dumnezeu poate extrage ce este minunat din orice fiin omeneasc . Dar gândul sţă ă -a dovedit prea complex pentru mine. Am sim it c nu sunt menit sţ ă ă-l duc pân la cap t - numai Dumnezeu ştia dac întunericul şiă ă ă lumina se amestecau sau erau separate - şi n-am fost în stare decât s dau glas remuşc rii, nă ă -am reuşit decât s mă ă rog pentru curaj, pentru reuşit . Am sim it din nou ună ţ pericol în felul în care Dumnezeu permitea existen a r uluiţ ă şi în felul în care îl putea folosi. Dar am sim it c numai Elţ ă în elegea aceste lucruri, c nu ne era menit nou sţ ă ă ă justific m r ul, indiferent ce chip ar fi luat el în oricare zi dină ă aceast epoc , nici să ă ă-i pricepem rosturile. Eram resemnat s nu în eleg misterul felului în care merge lumea. Şi bruscă ţ am sim it ceva şi mai surprinţ z tor: indiferent dac seă ă întâmpla ceva r u, r ul nu avea nimic deă ă -a face cu marea bun tate pe care o descopeă risem la Fluria şi la Meir.În cele din urm , mă -am rugat Fecioarei Maria să-mi vin înă

ajutor, apoi m-am ridicat şi am mers cât de încet am putut, ca s mai savurez o vreme întunericul br zdat de lucireaă ă lumân rilor, pân când am ieşit în lumina rece a iernii.ă ăNu are rost s descriu în am nunt murd ria str ziloră ă ă ă

pariziene, cu jgheaburi de scurgere în mijlocul drumului, sau amestec tura de cl diri cu trei şi patru etaje, sau duă ă -hoarea mor ilor din uriaşul cimitir numit Les Innocents,ţ unde oamenii vindeau şi cump rau deasupra mormină telor fel şi fel de lucruri. Nu are rost s încerc s surprind spiritulă ă unui oraş unde oamenii - schilozi, cocoşa i, pitici sauţ deşira i, mergând alene în cârje, cu uriaşe desagi ponositeţ

213

pe um r, sau mergând pur şi simplu cu o treab - seă ă n pusteau în toate direc iile deodat , unii vânzând, al iiă ţ ă ţ cump rând, unii l l indă ă ă -o, al ii gr binduţ ă -se, unii boga i şiţ purta i în lectici, al ii p şind curajoşi prin noroi înţ ţ ă pre ioasele lor cizme, iar mul i doar învârtinduţ ţ -se de coco-colo purtând veste simple şi tunici cu glug ; oă popula ie acoperit pânţ ă ă-n din i de lân , catifea şi blan deţ ă ă diferite calit i, ca s se apere de frig.ăţ ăCerşetorii îmi implorau mereu ajutorul, şi mi-am golit iar şi

iar buzunarele în mâinile lor, aprobând din cap recunoştin aţ lor plin de binecuvânt ri, ca şi cum aş fi avut o rezervă ă ă nesfârşit de monede de argint şi de aur.ăEram sedus continuu de ceea ce vedeam, dar a trebuit să

rezist. Nu m-am dus, aşa cum se aştepta Malchiah, s v dă ă palatul regal, nici n-am r mas s m uit la spectacoă ă ă lele cu p puşi de la fiecare col de strad , nici nu am stat s mă ţ ă ă ă minunez cum de via a continua pe cea mai urât vreme cuţ ă putin , cum de tavernele r mâneau deschise sau cum deţă ă via a reuşea s continue în cea mai îndep rţ ă ă tat - şi totuşiă familiar - dintre epoci.ăMi-a luat mai pu in de o or sţ ă ă-mi croiesc drum pe str zileă

aglomerate şi b tute de vânt, pân am ajuns în cartierulă ă studen esc, unde mţ -am trezit înconjurat de b ie i şi deă ţ b rba i de toate vârstele, înveşmânta i ca nişte clerici, cuă ţ ţ rase sau robe.Datorit iernii geroase, aproape to i îşi tr seser gluga peă ţ ă ă

cap şi purtau mantii groase, şi oricine putea deosebi boga iiţ de s raci dup grosimea bl nii de la tivul haineă ă ă lor, sau chiar a cizmelor.B rba i şi b ie i intrau şi ieşeau din biserici sau capele,ă ţ ă ţ

str zile erau chinuitor de strâmte şi de cotite, iar peste totă atârnau felinare menite s se lupte cu întunericul adânc.ăCu toate acestea, am ajuns uşor la m n stirea dominiă ă -

canilor; era acolo o biseric micu , cu por ile deschise, şiă ţă ţ studen ii mi lţ -au indicat imediat pe Godwin ca fiind fratele înalt, cu glug , ochi albaştri şi piele palid , care se urcaseă ă

214

pe o banc din curtea interioar şi predica unei mul imiă ă ţ atente.Vorbea plin de energie şi far efort, întră -o latin fruă moasă

şi curg toare, şi era o bucurie s auzi pe cineva vorbindă ă aceast limb cu atâta uşurin - iar pe studen iă ă ţă ţ r spunzând sau punând întreb ri în acelaşi fel.ă ăNinsoarea se domolise. Ici şi colo ardeau focuri la care se

înc lzeau studen ii, dar frigul r m sese p trunz tor. Amă ţ ă ă ă ă aflat curând de la cei mai din margine, datorit unoră remarci şoptite, c Godwin devenise atât de popular - înă absen a lui Toma şi a lui Albert, pleca i s predea în Italia -ţ ţ ă încât studen ii pur şi simplu nu mai înc peau în s lile deţ ă ă curs.Adresându-se mul imii de chipuri înfl c rate, Godwinţ ă ă

gesticula abundent. Unii dintre studen i st teau pe b nci şiţ ă ă notau frenetic tot ce spunea, al ii st teau pe perne de piele,ţ ă pe scânduri de lemn sau chiar pe p mânt.ăFaptul c Godwin era un b rbat impresionant nu mă ă -a

surprins, dar am fost uluit cât de impun tor era cuă adev rat.ăEra izbitor de înalt, şi str lucea cu intensitatea aceea peă

care nu degeaba încercase s miă -o descrie Fluria. Avea obrajii înroşi i de frig, iar pasiunea profund pentru conţ ă -ceptele şi ideile exprimate îi faceau ochii s luceasc . P reaă ă ă profund implicat în tot ceea ce spunea, în tot ceea ce facea. Un râs c lduros îi puncta frazele şi se întorcea cu gra ie deă ţ la stânga la dreapta, ca s includ în dezbatere întregă ă auditoriul.Avea mâinile înf şurate în zdren e, mai pu in buriceleă ţ ţ

degetelor. Studen ii purtau aproape to i m nuşi. Îmiţ ţ ă înghe aser şi mie mâinile, deşi nu m desp r isem deţ ă ă ă ţ m nuşile de piele înc de când plecasem din Norwich. Îmiă ă p rea r u c Godwin nu avea şi el nişte m nuşi atât deă ă ă ă bune.În timp ce eu îmi g seam un loc sub arcadele m n să ă ă tirii,

rezemat de un stâlp de piatr , el iă -a f cut pe studen i să ţ ă

215

râd în hohote, cu o remarc inteligent , apoi leă ă ă -a cerut să-şi aminteasc un citat foarte important din Sfântulă Augustin, pe care to i lţ -au repetat cu ardoare. P rea că ă dup aceea inten iona s lanseze un nou subiect deă ţ ă discu ie, dar privirile ni sţ -au întâlnit şi s-a oprit la jumătatea frazei.Nu-mi dau seama dac a în eles cineva de ce să ţ -a oprit.

Dar eu am ştiut. Un curent plin de sensuri a circulat între noi şi am îndr znit chiar s dau din cap.ă ăApoi, cu câteva vorbe distrate, a pus cap t cursului.ăAr fi putut urma un şir nesfârşit de întreb ri, numai c leă ă -a

spus tuturor, cu grij , c îl aşteapt treburi imă ă ă portante, că mai şi înghe ase pe deasupra, apoi a venit spre mine, mţ -a luat de mân şi mă -a condus dup el, prin mă ăn stirea cuă tavan scund, pe sub nenum rate arcade şi printră -un şir de uşi interioare, pân când am ajuns la chilia lui.ăînc perea era, slav Domnului, spa ioas şi înc lzit . Nuă ă ţ ă ă ă

ar ta mai luxos decât chilia lui Junipero Serra de laă misiunea din Cârmei, la începutul secolului XXI, dar era în esat de obiecte minunate.ţ ăC rbunii aduna i cu vârf întră ţ -o tipsie r spândeau o c ldură ă ă

foarte pl cut , iar el a aprins repede câteva lumâă ă n ri,ă aranjându-le pe birou şi pe pupitrul de citit. Ambele piese de mobilier se aflau foarte aproape de patul îngust şi mi-a f cut semn s m aşez pe una dintre banchetele înşirate peă ă ă lâng pere i.ă ţSe putea vedea c predicase adesea în acest loc, sau celă

pu in o f cuse înainte ca vorbele lui s atrag atâta lume.ţ ă ă ăPe perete era atârnat un crucifix, şi parc am z rit şiă ă

câteva picturi votive, dar în semiîntuneric nu-mi puteam da seama unde se aflau. Între crucifix şi ceea ce era în mod evident un tablou al madonei, se afla o lespede tare şi am b nuit c acolo se aşeza în genunchi pentru rug ciune.ă ă ă- O, iartă-m , a spus el cât se poate de generos şi deă

amabil. Vino, înc lzeşteă -te la foc. Eşti vân t de frig şi aiă capul ud.

216

Mi-a scos repede gluga şi mantia, apoi le-a dezbr cat şi peă ale sale. Le-a atârnat într-un cui de pe perete, unde c lduraă de pe tipsia cu j ratec le putea usca.ăA scos apoi un ştergar, mi-a şters p rul şi fa a, apoi leă ţ -a

şters pe ale lui.Abia dup aceea a desf şurat zdren ele şi şiă ă ţ -a dezvelit

mâinile, înc lzinduă -le deasupra c rbunilor. Miă -am dat seama, pentru prima oar , c rasa lui alb şi scapularulă ă ă erau sub iri de tot şi peticite. Era un b rbat slab, iarţ ă simplitatea inelului de p r care îi înconjura capul îi confereaă vitalitate şi expresie.- Cum de m cunoşti? lă -am întrebat.- Pentru c Fluria miă -a scris şi mi-a spus c te voiă

recunoaşte de îndat ce te voi vedea. Scrisoarea iă ţ -a luat-o înainte cu numai dou zile. Miă -a adus-o unul dintre profesorii de ebraic de aici. Şi de atunci sunt îngrijorat, nuă pentru ce mi-a scris, ci mai ales pentru ce a ales s nuă -mi scrie. In plus, mai exist o problem , iar ea miă ă -a spus c potă să-mi deschid complet inima în fa a ta.ţA rostit aceste vorbe din toat inima şi iă -am remarcat din

nou comportamentul curtenitor şi generozitatea atunci când a tras una dintre b ncu e lâng j ratec şi să ţ ă ă -a aşezat.Pân şi cele mai mici gesturi ale lui erau simple şiă

hot râte, ca şi cum vremurile când trebuia s impresioă ă neze ar fi trecut de mult, iar purtarea lui nu mai era împov rată ă de niciun artificiu.A b gat mâna întră -unui dintre buzunarele largi şi nev zuteă

de sub scapular, a scos o scrisoare - o foaie împ turit deă ă pergament - şi mi-a pus-o în mân .ăEra scris în ebraic , dar, aşa cum m asigurase Mală ă ă chiah,

am fost în stare s o citesc în întregime:ă“Via a mea este în mâinile acestui om, fratele Toby.ţ

Primeşte-l cum se cuvine şi m rturiseşteă -i totul, iar el însuşi î i va spune totul la rândul s u, c ci nu exist nimicţ ă ă ă necunoscut pentru el în trecutul şi prezentul meu, iar mai mult decât atât nu îndr znesc s scriu aici.”ă ă

217

Fluria semnase doar cu ini iala numelui mic.ţAm priceput repede c nimeni nu avea cum să ă-i cunoască

scrisul mai bine decât Godwin.- Mi-am dat seama de mai mult vreme c ceva nu este înă ă

regul , a spus el, încruntând sprâncenele. Tu ştii totul. Suntă sigur de asta. Dă-mi voie să- i spun, înainte s te asaltez cuţ ă întreb ri, c fiica mea Rosa este r u bolă ă ă nav de câteva zile,ă şi insist c sora ei, Lea, sufer mult.ă ă ăTotul a început în timpul minunatelor zile de Cr ciun,ă

atunci când procesiunile şi spectacolele de teatru sunt mai frumoase ca niciodat .ă

inând cont c ritualurile creştine sunt noi pentru ea,Ţ ă m-am gândit c pur şi simplu să -a speriat. Dar a sus inut susţ şi tare c r ul ei are leg tur cu Lea.ă ă ă ăEle sunt surori gemene, dup cum ştii, aşa c Rosa poateă ă

s simt ce anume i se întâmpl Leei, iar acum două ă ă ă s pt mâni miă ă -a spus c Lea nu se mai afl pe această ă ă lume.Am încercat s o liniştesc, să ă-i spun c nă -are cum s fieă

aşa. Am asigurat-o c Fluria şi Meir miă -ar fi scris dac să -ar fi întâmplat ceva cu Lea, dar Rosa nu poate fi convins c Leaă ă mai este în via .ţă- Fiica ta are dreptate, i-am spus cu triste e. Acesta esteţ

miezul întregii probleme. Lea a murit din cauza febrei iliace. Nu s-a putut face nimic împotriva ei. Ştii la fel de bine ca şi mine ce înseamn aceast boal , o tulbuă ă ă rare a m runtaielor care provoac durere mare. Cei mai mul iă ă ţ oameni mor din cauza ei. La fel şi Lea, a murit în bra eleţ mamei sale.Şi-a ascuns fa a în palme. Am crezut o clip c va izbucniţ ă ă

în suspine. Am sim it un fior de spaim . Dar a repetat înţ ă şoapt , iar şi iar, numele Fluriei, şi să -a rugat în latin s fieă ă consolat pentru pierderea copilei.În cele din urm să -a îndreptat şi m-a privit. Pe chipul lui se

citea suferin a.ţ

218

- Aşadar, frumoasa pe care a p strată -o i-a fost luat , aă spus el. Iar cealalt dintre fiicele mele r mâne aici, cu mine,ă ă rumen şi s n toas . Ah, ce durere, ce durere!ă ă ă ăLacrimile i-au âşnit din ochi. Pe chipul lui se citea durerea.ţ

Amabilitatea i s-a pr buşit în suferin . Cl tina încet dină ţă ă cap, cu o expresie copil ros de sincer .ă ă- Îmi pare nespus de r u, am şoptit, pentru c se uita laă ă

mine. Dar el nu a r spuns.ăAm p strat un lung moment de t cere pentru Lea. Oă ă

vreme a p rut c se uit în gol. Şiă ă ă -a înc lzit mâinileă deasupra focului o dat sau de dou ori, iar apoi leă ă -a l sată să-i cad pe genunchi.ăDar apoi am v zut cum se însufle eşte şi cum se desă ţ chide

din nou. A şoptit:- Ştii c aceast fat a fost copilul meu, desigur, dejaă ă ă

te-am l sat s în elegi.ă ă ţ- Ştiu, am spus. Dar moartea absolut natural şiă

întâmpl toare a acestui copil este acum pe cale s îi disă ă -trug pe Fluria şi pe Meir.ă- Cum aşa? a întrebat. P rea c întreab complet neviă ă ă -

novat, ca şi cum toat înv tura lui îi adusese numaiă ăţă nevinov ie. Sau poate c “smerenie” ar fi fost un cuvântăţ ă mai bun.Nu m puteam împiedica s observ c era un b rbată ă ă ă

frumos, nu atât datorit tr s turilor regulate şi a vitalit ii,ă ă ă ăţ cât mai ales datorit modestiei şi for ei liniştite pe care leă ţ emana. Un om modest poate cuceri pe oricine, iar acest om p rea s nu mai fi p strat nimic din orgoliul masculin careă ă ă ascunde emo iile şi exprimarea lor.ţ- Povesteşte-mi totul, frate Toby, a spus el. Ce i se

întâmpl iubitei mele Fluria?ăO pelicul de lacrimi iă -a ap rut în ochi.ă- Înainte s începi, îns , a ad ugat, dă ă ă ă-mi voie să- iţ

l muresc un lucru. Îl iubesc pe Dumnezeu şi o iubesc peă Fluria. Acesta este sufletul meu, iar Dumnezeu m în elege.ă ţ

219

- Şi eu te în eleg, am spus. Ştiu despre îndelungataţ voastr coresponden .ă ţă- A fost lumina mea c l uzitoare de multe ori, a ad ugată ă ă

el. Deşi am renun at la toate cele lumeşti ca s m al turţ ă ă ă dominicanilor, nu am renun at la coresponţ den a cu Fluria,ţ pentru c a însemnat mereu pentru mine cel mai de preă ţ bun.S-a gândit o vreme, apoi a ad ugat:ă- Evlavia şi bun tatea unei femei ca Fluria nu se întâlnescă

des la femeile creştine. Se pare c evreicele ca Fluria au oă anume profunzime, ea nu mi-a scris niciodat vreo vorb peă ă care s nă -o fi putut împ rt şi şi altora, sau pe care nă ă -ar fi trebuit s o împ rt şesc şi altora pentru binele lor - cuă ă ă excep ia scrisorii primite acum dou zile.ţ ăVorbele lui au avut un efect ciudat asupra mea, pentru că

într-un fel aproape c m îndr gostisem de Fluria, dar acumă ă ă îmi d deam seama pentru prima oar cât de serioasă ă ă fusese ea, iar cuvântul care i se potrivea era “profunzime”.Din nou, în amintire, Fluria îmi evoca pe cineva cunoscut,

deşi nu-mi puteam da seama despre cine era vorba. Se lega cumva de triste e şi de team . Dar nu aveam timp s mţ ă ă ă gândesc la asta acum. Mi se p rea un p cat uriaş s mă ă ă ă gândesc la cealalt via a mea.ă ţăM-am uitat în jur prin c m ru . M-am uitat la numeă ă ţă -

roasele c r i de pe rafturi şi la pergamentele împr ştiate peă ţ ă birou. M-am uitat la chipul lui Godwin, care aştepta concentrat, apoi i-am povestit totul.Am vorbit aproape o jum tate de or , explicânduă ă -i fiecare

lucru petrecut, cum dominicanii din Norwich c zuser înă ă plasa unei închipuiri în ce o priveşte pe Lea şi cum Meir şi Fluria nu puteau împ rt şi nim nui, cu excep ia prieteniloră ă ă ţ evrei, groaznicul adev r despre cum îşi pierduseră ă preaiubita fiic .ă- Imaginează- i durerea Fluriei, am spus, care nu poate niciţ

m car s in doliu, din cauz c trebuie s inventezeă ă ţ ă ă ă ă explica ii. Am insistat asupra acestui lucru. Exist momenteţ ă

220

când trebuie s te bazezi pe minciuni, exact la fel cum aă f cut Iacob când lă -a tras pe sfoar pe Isaac, tat l lui, şi lă ă -a p c lit mai apoi pe Laban, ca să ă ă-şi sporeasc turma. Esteă nevoie de minciuni şi acum, pentru c sunt în joc vie ileă ţ acestor oameni.A zâmbit şi mi-a aprobat ra ionamentul. Nu a obiecţ tat în

niciun fel.S-a ridicat şi a început s se plimbe înainte şi înapoi, înă

cerc, pentru c doar atât permitea înc perea.ă ăÎn cele din urm să -a aşezat la birou şi, f când abstracă ie deţ

prezen a mea, sţ -a apucat imediat s scrie o scrisoare.ăAm r mas destul vreme privinduă ă -l cum scrie, cum usucă

cerneala cu sugativa, şi apoi scrie din nou. într-un final a semnat scrisoarea, a uscat-o pentru ultima oar , aă împ turit pergamentul şi lă -a sigilat cu cear , apoi să -a uitat la mine.- Voi trimite acest mesaj confra ilor mei dominicani dinţ

Norwich, fratelui Antoine, pe care îl cunosc personal; îi avertizez insistent c sunt pe o cale greşit . Garanteză ă personal pentru Fluria şi pentru Meir şi recunosc cu sinceritate c Eli, tat l Fluriei, miă ă -a fost cândva profesor la Oxford. Cred c va conta, dar nu ştiu dac va conta destul.ă ă Nu pot să-i scriu lui Lady Margaret, şi chiar dac iă -aş scrie, far îndoial miă ă -ar arunca scrisoarea în fl c ri.ă ă- Exist o capcan în aceast scrisoare.ă ă ă- Cum aşa?- Recunoşti o leg tur cu Fluria care ar putea stârniă ă

curiozitatea celorlal i dominicani. Când ai vizitatţ -o pe Fluria la Oxford, când ai plecat de acolo cu fiica ta, au aflat şi fra iiţ din Oxford?- Ajută-m , Doamne, a oftat el. Fratele meu şi cu mine amă

f cut totul în mare tain . Doar duhovnicul meu ştie c am oă ă ă fiic . Dar ai dreptate. Dominicanii din Oxford lă -au cunoscut pe Eli, în eleptul de la sinagog , unora leţ ă -a fost chiar profesor. Ştiu c Fluria a avut dou fiice.ă ă

221

- Exact, am spus. Dac scrii aceast scrisoare, atră ă ăgând lumii aten ia asupra leg turilor dintre voi, atunci oţ ă înşel torie menit să ă ă-i salveze pe Fluria şi pe Meir nu mai poate fi posibil .ăA aruncat scrisoarea în vasul cu j ratec şi a urm rit cum oă ă

mistuie fl c rile.ă ă- Nu ştiu cum s rezolv aceast problem , a spus. Nuă ă ă

m-am confruntat niciodat în via a mea cu ceva mai trist şiă ţ mai urât. Putem îndr zni s încerc m o înşelă ă ă ătorie, atâta timp cât dominicanii din Oxford le-ar putea spune celor din Norwich c Rosa se d drept sora ei? Nuă ă -mi pot expune fiica unui asemenea pericol. Nu, nu poate face aceast c l torie.ă ă ă Prea mult lume ştie prea multe lucruri. Dar cumva trebuieă oprit acest scandal. Ai îndr zni s te duci şi să ă ă-i aperi pe cei doi în fa a episţ copului şi a şerifului?I-am explicat c şeriful b nuia deja adev rul despreă ă ă

moartea Leei.- Atunci ce putem face?- S încerc m o înşel torie, dar mai ingenioas şi folosindă ă ă ă

mai multe minciuni, am spus. Este singura solu ie pe care oţ întrez resc.ă- Explică-mi, a zis.- Dac Rosa este de acord s se dea drept sora ei, oă ă

ducem la Norwich chiar acum. Va insista c este Lea, c aă ă fost la sora ei geam n , Rosa, la Paris, şi se va ar ta foarteă ă ă indignat c lumea iă ă -a vorbit de r u pe iubitorii ei p rin i. Şiă ă ţ va da glas dorin ei de a se întoarce imediat la sora ei.ţ Recunoscând existen a unor gemene, convertite laţ creştinism, furnizezi un motiv pentru plecarea ei brusc laă Paris, în toiul iernii. A vrut s fie împreun cu sora ei, deă ă care a fost desp r it doar scurt vreme. Iar cât despreă ţ ă ă faptul c tu eşti tat l, de ce ar trebui oare pomenit?ă ă- Ştii ce se bârfeşte, mi-a r spuns el imediat. C Rosa ar fi,ă ă

de fapt, copilul din flori al fratelui meu Nigel. Pentru că Nigel m-a înso it pe tot parcursul c l toriei. Aşa cum iţ ă ă ţ -am spus deja, doar duhovnicul meu cunoaşte adev rul.ă

222

- Cu atât mai bine. Scrie-i imediat fratelui t u, dac teă ă încume i, şi relateazţ ă-i ce s-a întâmplat, insistând că trebuie s se duc imediat la Norwich. El te iubeşte, aşaă ă mi-a spus Fluria.- Într-adev r, şi mă -a iubit mereu, indiferent ce s-a str duită

tata să-i impun s cread sau s fac .ă ă ă ă ă- Bun, atunci s se duc la Norwich şi s jure c gemeneleă ă ă ă

sunt împreun la Paris, iar noi vom încerca s ajungemă ă acolo cât mai repede cu Rosa, care se va da drept Lea, indignat şi îndurerat de situa ia p rin ilor ei, dornic s seă ă ţ ă ţ ă ă întoarc repede la Paris împreun cu unchiul Godwin.ă ă- Ah, îmi dau seama de dib cia planului, a spus. Dar vaă

însemna dezonoarea Fluriei.- Nigel nu trebuie s afirme r spicat c el este tat l. Să ă ă ă ă-i

lase pe to i s cread aşa, dar s nu le spun deschis.ţ ă ă ă ă Fetele au un tat legal. Nigel trebuie doar s se arate inteă ă -resat, în calitate de prieten, de fata proasp t convertit laă ă creştinism, din moment ce a fost mai înainte protectorul surorii ei, care acum o aşteapt cu ner bdare pe Lea s seă ă ă întoarc la Paris.ăEra profund preocupat de ceea ce-i spuneam. Ştiam c seă

gândeşte la mai multe aspecte. Fetele, convertite, trebuiau excomunicate şi astfel îşi pierdeau averea. Fluria deja îmi vorbise despre asta. Dar mi-o puteam imagina bine pe pasionata Rosa prefacându-se în indignata Lea, demontând acuza iile care amenin au evreimea, şi cu siguran nimeniţ ţ ţă din Norwich n-ar fi avut neobr zarea s cear s vin acoloă ă ă ă ă şi cealalt geam n .ă ă ă- Nu- i dai seama? am spus. Este o poveste care rezolvţ ă

toate aspectele.- Da, foarte elegant , miă -a r spuns, dar înc se maiă ă

gândea.- Explic de ce a plecat Lea. Influen a puternic a lui Ladyă ţ ă

Margaret a facut-o s treac la credin a creştin . Aşa c şiă ă ţ ă ă -a dorit s fie al turi de sora ei, creştinat deja. Dumnezeuă ă ă mi-e martor c toat lumea din Anglia şi din Fran a doreşteă ă ţ

223

să-i converteasc pe evrei la dreapta credin . Aşa seă ţă explic şi de ce Meir şi Fluria au fost atât de misterioşi,ă pentru c astfel dezonoarea lor devine dubl . Iar tu şiă ă fratele t u sunte i protectorii fetelor convertite. În minteaă ţ mea totul este foarte simplu.- Îmi dau seama, a spus el încet.- Crezi c Rosa este în stare s joace rolul surorii ei, Lea?ă ă

l-am întrebat. O poate face? Fratele t u ne va ajuta? Şi, dină nou, în ce-o priveşte pe Rosa, crezi c este dispus s facă ă ă ă acest lucru?S-a gândit îndelung, apoi a spus simplu c trebuie să ă

mergem s ne întâlnim cu Rosa chiar în seara aceea, deşiă era târziu şi se întunecase de-a binelea.Prin fereastra chiliei vedeam numai bezn , dar poate c deă ă

vin era şi ninsoarea deas .ă ăGodwin s-a aşezat şi a scris o nou scrisoare. Miă -a citit-o

cu voce tare:- “Iubite Nigel, am mare nevoie de ajutorul t u, pentru că ă

Fluria şi Meir, prietenii mei dragi şi prietenii fiicelor mele sunt într-un grav pericol, datorat unor evenimente petrecute de curând, pe care nu i le pot explica aici, dar peţ care i le voi dezv lui curând, imediat ce ne vom întâlni. Teţ ă rog s te duci imediat şi s m aştep i în oraşul Norwich,ă ă ă ţ c tre care voi porni chiar în noaptea aceasta. S te prezin iă ă ţ în fa a şerifului, care ine nişte evrei în turnul castelului,ţ ţ pentru propria lor protec ie, şi sţ ă-i faci cunoscut c evreii înă chestiune î i sunt aproţ pia i şi c eşti protectorul celor douţ ă ă fete ale lor - Lea şi Rosa - devenite creştine şi tr itoareă acum la Paris, sub supravegherea fratelui Godwin, naşul lor şi devotat prieten. Trebuie s în elegi c locuitorii dină ţ ă Norwich nu sunt la curent cu faptul c Meir şi Fluria au doiă copii şi c au r mas foarte uimi i când au aflat c singuraă ă ţ ă fat a lor pe care o cunoşteau a plecat din oraş.ăInsist pe lâng şerif s p streze toat chestiunea seă ă ă ă ă cretă

pân când ne vom întâlni şi î i voi explica de ce trebuieă ţ întreprinse acum toate aceste ac iuni.”ţ

224

- Splendid, am spus. Crezi c fratele t u te va asculta?ă ă- Fratele meu va face orice pentru mine, mi-a r să puns.

Este un om bun şi iubitor. I-aş fi dezv luit mai multe, dacă ă nu m-aş fi gândit c scrisoarea mea ar putea ajunge peă mâini str ine.ăA uscat din nou cerneala cu sugativa, a semnat, a îm-

p turit scrisoarea, a pecetluită -o cu cear , apoi să -a ridicat, f cânduă -mi semn s îl aştept, şi a ieşit din înc pere.ă ăA lipsit ceva vreme.Mi-a trecut prin minte, în timp ce m uitam prin c m ru ,ă ă ă ţă

cu mirosul ei de cerneal şi hârtie veche, cu mirosul deă c r i legate în piele şi de c rbuni încinşi, c aş putea să ţ ă ă ă-mi petrec aici toat via a şi s fiu fericit, c de fapt tr iamă ţ ă ă ă acum o via mult mai curat decât orice altceva tr isemţă ă ă vreodat . Aproape c miă ă -a venit s plâng.ăDar nu era momentul s m gândesc la mine.ă ăCând s-a întors, gâfâia şi p rea cumva uşurat.ă- Scrisoarea va pleca mâine-diminea şi va ajunge multţă

mai repede decât noi, pentru c am încredin ată ţ -o episcopului care p storeşte l caşul Sfântul Aldate şiă ă conacul fratelui meu, cerându-i s iă -o înmâneze direct lui Nigel.S-a uitat la mine şi ochii i s-au umplut din nou de lacrimi.- N-aş fi putut face totul de unul singur, mi-a spus

recunosc tor.ăŞi-a luat mantia din cui, mi-a dat-o şi pe a mea, şi ne-am

îmbr cat, preg tinduă ă -ne pentru z pada de afar . A începută ă să-şi înfaşoare din nou mâinile în cârpele de mai devreme, dar am vârât mâna în buzunar, şoptind o rug ciune, şi amă scos dou perechi de m nuşi.ă ă- Mul umesc, Malchiah.ţGodwin s-a uitat la m nuşi, apoi a cl tinat din cap, a luată ă

perechea pe care i-o ofeream şi le-a tras pe mâini. Mi-am dat seama c pielea fin şi marginea de blan nuă ă ă -i pl ceau,ă dar ştia c aveam mult treab de f cut.ă ă ă ă

225

- S mergem acum la Rosa, a zis, să ă-i spunem ceea ce ştie deja şi s o întreb m ce doreşte s fac . Dac refuz , sauă ă ă ă ă ă dac simte c nu poate duce la îndeplinire aceast sarcin ,ă ă ă ă vom merge doar noi doi la Norwich, s depuă nem m rturie.ăS-a oprit.- S depunem m rturie, a şoptit, şi miă ă -am dat seama că

atâtea minciuni îl tulburau.- Nu conteaz , am spus. Dac nu proced m astfel, va aveaă ă ă

loc o v rsare de sânge. Iar acei oameni buni vor muri, fară ă s fie vinova i de nimic.ă ţA încuviin at din cap şi am ieşit.ţUn b iat cu un felinar, sem nând mai degrab cu ună ă ă

mald r de haine de lân , ne aştepta afar , iar Godwin iă ă ă -a spus c voiam s mergem la m n stirea unde locuia Rosa.ă ă ă ăCurând zoream pe str zile întunecoase, trecând din cândă

în când pe lâng uşa câte unei taverne zgomotoase,ă înaintând pe dibuite în spatele b iatului cu felinarul. Oă ninsoare deas începuse s cad .ă ă ă

226

CAPITOLUL PAISPREZECE

Rosa

M n stirea Sfânta Fecioar a Îngerilor era mare, solid şiă ă ă ă abundent decorat . înc perea imens în care neă ă ă -am întâlnit cu Rosa era mai scump şi mai frumos mobilat decâtă oricare camer v zut vreodat de mine. Focul a fostă ă ă ă imediat a â at pentru noi şi dou c lug ri e tinere,ţ ţ ă ă ă ţ acoperite din belşug cu in şi lân , au pus pe masa lung vină ă şi pâine. Existau numeroase taburete cu perne deasupra şi cele mai spectaculoase tapiserii din lume. Tapiseriile fuseser întinse pe dalele lustruite ale pardoselii.ăArdeau lumân ri în numeroase candelabre şi o fereasă tră

cu ochiuri în form de romb reflecta minunat lumina înă sticla ei groas .ăStare a, o femeie impresionant şi vizibil autoritar , îi eraţ ă ă

în mod limpede devotat lui Godwin, şi neă -a l sat imediată s vorbim ceea ce aveam de vorbit.ăÎn ce-o priveşte pe Rosa, îmbr cat întră ă -o ras alb pesteă ă

ceva ce era probabil c maşa de noapte, se dovedea copiaă mamei sale, cu excep ia ochilor surprinz tor de albaştri.ţ ăÎn primul moment, a fost un şoc pentru mine s desă cop ră

pe fa a ei deopotriv culoarea m slinie a mamei şiţ ă ă vivacitatea tat lui. Ochii ei str luceau la fel ca ochii luiă ă Godwin.P rul ondulat şi negru i se rev rsa pe umeri şi pe spate.ă ăLa paisprezece ani era deja o femeie, cu trup şi com-

portament de femeie.Toate calit ile p rin ilor se adunaser în ea, în modăţ ă ţ ă

incontestabil.- Ai venit s m anun i c Lea a murit, nuă ă ţ ă -i aşa? i-a spus

imediat tat lui ei, dup ce acesta a s rutată ă ă -o pe amândoi obrajii şi pe frunte.

227

El a început s plâng . S-au aşezat lâng foc, unul în fa aă ă ă ţ celuilalt.Ea i-a luat mâinile într-ale ei şi a dat din cap de mai multe

ori, ca şi cum şi-ar fi spus ceva în minte. Apoi a vorbit din nou.- Dac iă ţ -aş spune c Lea mă -a vizitat în vis, aş min i. Darţ

când m-am trezit azi-diminea , am ştiut cu certituţă dine nu numai c ea este moart , dar şi c mama are nevoie deă ă ă mine. Acum ai venit tu cu acest frate, şi ştiu c nă -a i fi aiciţ dac nu ar trebui s fac ceva far întârziere.ă ă ăGodwin a tras un taburet şi mi-a f cut semn s m al tură ă ă ă

lor.I-am povestit cât mai pe scurt posibil tot ce se întâmplase,

iar ea a început s ofteze, dânduă -şi seama ce pericol îi p ştea pe mama ei şi pe to i evreii din Norwich, oraş undeă ţ nu fusese niciodat .ăMi-a spus repede c se aflase la Londra atunci când maiă

mul i evrei fuseser judeca i şi executa i pentru omorâreaţ ă ţ ţ sfântului Hugh, o crim inventat .ă ă- Crezi c vei putea juca rolul surorii tale?ă- Abia aştept să-l joc! a r spuns ea. Abia aştept s stau înă ă

fa a acelor oameni care au îndr znit s o acuze pe mamaţ ă ă c şiă -a omorât fiica. Abia aştept s le reproşez acesteă acuza ii crunte. Pot s o fac. Pot s sus in c sunt Lea, c ciţ ă ă ţ ă ă în inima mea sunt Lea la fel de mult pe cât sunt Rosa, şi Rosa la fel de mult pe cât sunt Lea. Şi nu voi min i spunândţ c abia aştept s plec din Norwich şi s m întorc în Paris laă ă ă ă Rosa, la mine îns mi, deîndat .ă ă- Nu trebuie s exagerezi, a spus Godwin. ine minte,ă Ţ

indiferent cât de mult te înfurie şi te dezgust aceşti acuă -zatori, trebuie s vorbeşti blând, pentru c Lea ar fi vorbită ă blând, şi s insişti blând, cum ar fi facută -o Lea.A încuviin at.ţ- Furia şi hot rârea mi le ar t ie şi fratelui Toby, a spus. Aiă ă ţ

încredere în mine, voi şti ce s spun.ă

228

- I i dai seama c , dac lucrurile merg r u, vei fi în pericol,ţ ă ă ă a insistat Godwin, la fel ca noi. Ce fel de tat şiă -ar l saă copilul atât de aproape de un foc aprins?- Un tat care ştie c o fiic trebuie să ă ă ă-şi fac datoria faă ţă

de mama ei, a r spuns ea imediat. Nu a pierdută -o ea deja pe sora mea? Nu a pierdut dragostea tat lui ei? Nu şov iă ă deloc, şi cred c recunoaşterea sincer a faptului c suntemă ă ă gemene este un mare avantaj, far de care imă postura ar fi sigur descoperit .ăA plecat apoi, spunând c se duce s se preg tească ă ă ă

pentru c l torie.ă ăGodwin şi cu mine ne-am dus s c ut m o c ru care să ă ă ă ţă ă

ne duc la Dieppe, de unde urma s navig m în Anglia,ă ă ă traversând din nou periculosul Canal al Mânecii, de data aceasta cu o barc închiriat .ă ăSoarele tocmai r s rea când am plecat din Paris, iar euă ă

eram plin de îndoieli, poate din cauz c Rosa se dovedeaă ă atât de furioas şi de încrez toare, iar Godwin atât deă ă inocent, pân şi în felul în care împ r ea generos tuturoră ă ţ servitorilor banii fratelui s u.ăLucrurile materiale nu mai însemnau nimic pentru Godwin.

Ardea de dorin s îndure tot ceea ce natura, sauţă ă Dumnezeu, sau circumstan ele îi scoteau în cale. Ceva dinţ mine considera c un instinct s n tos de supraă ă ă vie uire ar fiţ fost mai de folos decât maniera lipsit de griji în care seă arunca în orice încercare pe care i-o rezerva soarta.Se dedica întru totul înşel toriei puse la cale de noi. Dară

înşel toria nu i se potrivea câtuşi de pu in.ă ţ- Nu ştiu s m prefac, miă ă -a m rturisit, şi miă -e fric s nuă ă

dau greş.Îns eu mă -am gândit, nu pentru prima oar , c nu seă ă

temea destul. Era ca şi cum bun tatea lui absolut lă ă -ar fi transformat cumva într-un n tâng care se l sa în voia sor ii,ă ă ţ aşa cum este menit s i se întâmple oricui se d ruieşte cuă ă totul Domnului. Dar spunea iar şi iar c se încrede înă Dumnezeu şi c El va face totul aşa cum trebuie.ă

229

Îmi este imposibil s relatez aici toate celelalte lucruri peă care le-am vorbit în timpul acelui lung drum pân la mare;ă sau cum am continuat s discut m şi atunci când barca seă ă zvârcolea în apele agitate ale Canalului, ori în tr suraă închiriat care îşi croia drum spre Norwich pe str zile plineă ă de noroi înghe at ale Londrei.ţCel mai important de remarcat este c am ajuns să ă-i

cunosc pe Rosa şi pe Godwin mai bine decât o cunoscusem pe Fluria şi c , oricât aş fi fost de tentat să ă-l copleşesc pe Godwin cu întreb ri despre Toma D'Aquino şi Albert celă Mare (care fusese deja supranumit aşa), am vorbit mai mult despre via a lui Godwin printre dominicani, despre bucuriaţ de a avea studen i str luci i şi despre cât de angajat era înţ ă ţ studiul lucr rilor evreilor Maimonide şi Rashi.ă- Nu sunt foarte priceput când vine vorba de scris, mi-a

spus, poate cu excep ia scrisorilor neoficiale pentru Fluria,ţ dar sper c voi supravie ui în min ile studen ilor prin ceeaă ţ ţ ţ ce sunt şi prin ceea ce fac.În ce-o privea pe Rosa, ea gustase din pl cerea vinovat aă ă

vie ii printre creştini şi bucuria ei cea mai mare fusese sţ ă urm reasc procesiunile desf şurate de Cr ciun în fa aă ă ă ă ţ catedralei, pân când sim ise c Lea, la atâtea mile dep ră ţ ă ă -tare de ea, suferea dureri cumplite.- Am mereu în minte, mi-a spus odat , în timp ce Godwină

dormea în tr sur pe banca din fa a noastr , c nu amă ă ţ ă ă renun at la credin a str moşeasc de fric sau pentru cţ ţ ă ă ă ă cineva r uvoitor mă -ar fi silit s o fac, ci pentru tat l meu,ă ă pentru ardoarea pe care am v zută -o în el. Cu siguran îlţă venereaz pe acelaşi Dumnezeu universal pe care îlă venerez şi eu. Şi cum ar putea fi greşit o credin , dac luiă ţă ă i-a adus atâta simplitate şi atâta fericire? Cred c , mai multă decât orice mi-a spus, ochii şi purtarea lui m-au convins să m convertesc. Şi îl g sesc mereu un exemplu str lucitor aă ă ă ceea ce inten ionez s fiu. În ce priţ ă veşte trecutul, acesta cânt reşte greu pentru mine. Nu suport s m gândesc laă ă ă el, iar acum, c mama a pierdută -o pe Lea, pot doar s mă ă

230

rog din toat inima ca, tân r cum este, s devin mamaă ă ă ă ă multor copii împreun cu Meir. Pentru asta, pentru via a loră ţ împreun fac aceast c l torie, accepă ă ă ă tând probabil cu prea mult uşurin ceea ce trebuie f cut.ă ţă ăP rea conştient de mii de dificult i la care eu nici nu mă ă ăţ ă

gândisem.Întâi de toate şi cel mai important, unde urma s st mă ă

dup ce ajungeam la Norwich? Trebuia s ne ducem directă ă la castel? Şi cum avea să-şi joace rolul în fa a şerifuţ lui, atâta timp cât nu ştia dac acesta se întâlnise vreodat cuă ă Lea fa în fa ?ţă ţăCum puteam s ne apropiem de evreime şi s c ut mă ă ă ă

ad post la şeful sinagogilor, c ci pentru cei o mie de evreiă ă din Norwich trebuie s fi existat mai multe sinagogi,ă neştiind dac Lea îl cunoscuse pe acest şef dup chip sauă ă dup nume?ăM-am gândit la toate acestea şi m-am scufundat într-o

rug ciune mut . ă ă Malchiah, trebuie să ne îndrumi!Am insistat. Dar pericolul de a-i face b nuitori pe ceilal iă ţ

mi s-a p rut dintră -odat izbitor de real.ăFaptul c Malchiah m adusese aici nu însemna c eramă ă ă

scuti i de suferin e. M-am gândit din nou la amestecul deţ ţ bine şi de r u care m izbise în catedral . Numai Dumnezeuă ă ă însuşi ştia ce era cu adev rat bine sau r u, iar noi nuă ă puteam decât s ne str duim s urm m fiecare cuvânt ală ă ă ă s u care ne arat binele.ă ăUna peste alta, se putea întâmpla orice. Iar num rulă

oamenilor implica i în planul nostru m îngrijora mai multţ ă decât l sam s se vad în fa a tovar şilor mei.ă ă ă ţ ăNe-am apropiat de oraş în mijlocul zilei, sub un cer jos şi

plin de z pad , şi mă ă -am sim it cuprins de frenezie aproapeţ la fel ca înainte de a lua o via , numai c de data aceastaţă ă într-un fel mai spectaculos. Soarta multor oameni depindea de eventualele mele greşeli sau reuşite, ceea ce nu fusese niciodat cazul mai înainte.ă

231

Când îi omorâsem pe duşmanii lui Alonso, fusesem nes buit, aşa cum nes buit era Rosa acum. Şi nu oă ă ă f cusem pentru Alonso. Acum ştiam asta. O f cusem ca să ă ă i-o pl tesc lui Dumnezeu însuşi pentru ceea ce îngă ăduise să li se întâmple mamei, fratelui şi surorii mele, iar arogan aţ monstruoas a acestui gest m urm rea şi nuă ă ă -mi mai d deaă pace.În timp ce tr sura noastr cu dou rânduri de cai intra înă ă ă

Norwich, ne-am în eles asupra urm torului plan.ţ ăRosa urma s pretind c doarme agitat în bra ele tat luiă ă ă ţ ă

ei, cu ochii închişi, ca şi cum i-ar fi fost r u din cauzaă c l toriei, iar eu, care nu cunoşteam pe nimeni în evreime,ă ă urma să-i întreb pe solda i dac ni se permitea s o ducemţ ă ă pe Lea la ea acas , sau trebuia s ne ducem la şefulă ă sinagogii lui Meir, în caz c solda ii ştiau s miă ţ ă -l arate.Puteam s pretind în mod natural c nu cunosc câtuşi deă ă

pu in comunitatea, la fel şi Godwin, şi ştiam cu to ii cţ ţ ă planul nostru ar fi fost cu mult mai uşor dac lordul Nigel ară fi ajuns deja şi ar fi fost la castel, aşteptând sosirea fratelui s u.ăPoate paznicii cartierului evreiesc s fi fost preg ti i pentruă ă ţ

aşa ceva.Dar în ce priveşte faptele petrecute, niciunul dintre noi nu

a fost deloc preg tit.ăSoarele abia mai str lucea palid în spatele norilor cenuşii,ă

atunci când am intrat pe strada pe care era casa lui Meir, şi cu to ii am fost surprinşi s vedem lumini la ferestre.ţ ăNu ne puteam gândi decât c Meir şi Fluria au fost eliă -

bera i, iar eu am s rit din tr sur şi am b tut imediat laţ ă ă ă ă uş .ăG rzile au ap rut din umbr întră ă ă -o clip şi un b rbat foarteă ă

agresiv, destul de mare cât s m poat strivi în mâini, miă ă ă -a cerut s nuă -i deranjez pe locuitorii casei.- Dar am venit ca prieten, am şoptit, nedorind s o trezescă

pe copila suferind . Am ar tat spre ea. Lea, fiica lui Meir şiă ă a Fluriei. Nu pot oare s o duc în casa p rin ilor ei ca s seă ă ţ ă

232

odihneasc pân când se va înzdr veni destul ca s poată ă ă ă ă merge la p rin ii ei, la castel?ă ţ- Intra i, atunci, a spus soldatul de paz , şi a b tut imediatţ ă ă

în uş cu dosul pumnului.ăGodwin a coborât din tr sur şi apoi a luată ă -o pe Rosa în

bra e. O sprijinea de um r şi îşi trecuse un bra pe subţ ă ţ genunchii ei.Uşa s-a deschis şi am v zut un individ slab, cu p r alb şiă ă

rar şi cu o frunte înalt . Purta un şal gros negru pesteă tunica alb . Avea mâini osoase şi albe şi p rea s se uite cuă ă ă nepl cere la Godwin şi la fat .ă ăGodwin a suspinat şi s-a oprit imediat din drum.- Magistre Eli, a şoptit Godwin.B rbatul să -a tras deoparte din uş , aruncânduă -i paznicului

o privire cu subîn eles, şi neţ -a f cut semn s intr m în cas .ă ă ă ă- Po i sţ ă-l anun i pe conte c a sosit fratele lui, iţ ă -a spus

b trânul soldatului, apoi a trântit uşa.ăAtunci mi-am dat seama c b rbatul era orb.ă ăGodwin a depus-o uşurel pe Rosa în picioare. Şi ea se

albise de uimire, atunci când îşi d duse seama c bunicul eiă ă era acolo.- Nu m aşteptam s te g sesc aici, bunicule, a spusă ă ă

imediat, cu cea mai blând voce cu putin , şi să ţă -a îndreptat spre el, dar b trânul, privind înainte, iă -a f cut semn să ă r mân pe loc.ă ăP rea rece şi îndep rtat, iar pe urm a tras adânc aer înă ă ă

piept, ca şi cum i-ar fi savurat parfumul.Apoi s-a tras dispre uitor întrţ -o parte.- Trebuie s cred c eşti credincioasa ta sor ? a întreă ă ă bat.

Crezi c nu ştiu ce vrei s faci? O, eşti copia ei peră ă fect ,ă cum bine îmi aduc aminte, şi oare nu scrisorile tale p c toase din Paris au împinsă ă -o pe biata ta sor s se ducă ă ă la biseric împreun cu acele creştine? Dar eu ştiu cine eşti.ă ă Î i cunosc mirosul. Î i cunosc vocea!ţ ţAm crezut c Rosa va da frâu liber lacrimilor. A înclinată

capul. Îmi d deam seama c tremur , chiar far să ă ă ă -o ating.

233

Probabil c îi trecuse deja prin minte gândul c ea şiă ă -a omorât sora, dar acum p rea să -o fi izbit cu toat for a.ă ţ- Lea, a şoptit ea. Scumpa mea Lea. Sunt incompletă

pentru tot restul zilelor mele.Din penumbr a înaintat spre noi o alt siluet , un b rbată ă ă ă

tân r şi voinic, cu p rul negru şi sprâncene groase, careă ă purta, la fel, un şal gros pe umeri, s se fereasc de frigulă ă din înc pere. Avea şi el în piept însemnul galben de tafta ală celor zece porunci.A r mas cu spatele la lumina focului.ă- Da, a spus str inul. Cred cu adev rat c eşti copia eiă ă ă

perfect . N-aş fî reuşit s v deosebesc. S-ar putea caă ă ă planul s func ioneze.ă ţGodwin şi cu mine am încuviin at din cap, recunosţ c toriă

pentru acest mic entuziasm.B trânul să -a întors cu spatele la noi şi s-a îndreptat încet

spre scaunul de lâng şemineu.ăB rbatul mai tân r să ă -a uitat dup el, apoi să -a apropiat şi i-a

şoptit ceva.B trânul iă -a r spuns cu un gest din mân , disperat.ă ăTân rul să -a întors la noi.- Fi i promp i şi în elep i, leţ ţ ţ ţ -a spus el Rosei şi lui Godwin.

Nu p rea s ştie cum s procedeze cu mine. Tr sura deă ă ă ă afar este destul de mare ca s încap mama, tat l şiă ă ă ă bunicul t u? Pentru c de îndat ce reuşi i ce ave i de gând,ă ă ă ţ ţ trebuie s pleca i.ă ţ- Da, este destul de mare, a spus Godwin. Sunt de acord

cu tine c graba este foarte important . Imediat ce afl m că ă ă ă planul nostru a reuşit.- Voi avea grij ca tr sura s fie tras în spate, a spusă ă ă ă

b rbatul. Este o alee care duce în cealalt strad . S-a uitată ă ă gânditor la mine, apoi a continuat: toate c r ile lui Meir auă ţ fost trimise la Oxford, iar obiectele pre ioase au fost mutateţ de aici în liniştea nop ii. Au trebuit mituite g rţ ă zile, desigur, dar s-a rezolvat. Trebuie s fi i gata s pleca i imediat ceă ţ ă ţ ve i termina s v juca i piesa.ţ ă ă ţ

234

Apoi, înclinând din cap spre noi, b rbatul a ieşit pe uşa dină fa a casei.ţăGodwin s-a uitat neajutorat la mine, apoi la b trân.ăRosa n-a stat s piard vremea.ă ă- Ştii de ce am venit aici, bunicule. Am venit s spun oriceă

minciun ar fi nevoie ca s împr ştii b nuiala c mama ar fiă ă ă ă ă otr vită -o pe sora mea.- Nu vorbi cu mine, a spus b trânul, privind fix în fa . Nuă ţă

sunt aici pentru o fiic nedemn , care şiă ă -a dat propriul copil pe mâinile creştinilor. S-a întors, ca şi cum ar fi putut vedea str lucirea fl c rilor. Nu sunt aici pentru un copil care aă ă ă renun at la credin datorit unui tat cu nimic mai bunţ ţă ă ă decât un ho din noapte.ţ- Bunicule, te implor, nu m judeca, a spus Rosa. Aă

îngenuncheat lâng scaun şi iă -a s rutat mâna stâng .ă ăEl nu s-a mişcat, nici nu s-a întors.- Sunt aici, a continuat b trânul, ca s adun banii de careă ă

este nevoie pentru a salva evreimea de nebunia acestor oameni, stârnit de prostia f cut de sora ta când a intrată ă ă în biserica lor. Iar asta am facut-o deja. Sunt aici ca să salvez nepre uitele c r i ale lui Meir, gata s fie pierţ ă ţ ă dute din neglijen . Cât despre tine şi mama ta...ţă- Sora mea a pl tit pentru c a intrat în biseric , nuă ă ă -i aşa?

a spus Rosa. Şi mama, cum a mai pl tit pentru toate! Nuă vei veni cu noi şi nu vei garanta pentru mine, cum c suntă cea care pretind c sunt?ă- Da, sora ta a pl tit pentru ceă -a f cut, a zis b trâă ă nul. Şi ar

putea pl ti şi nişte oameni nevinova i, de aceea am venit.ă ţ V-aş fi b nuit planul şi dac Meir nu mi lă ă -ar fi m rturisit, iară de ce înc in la Meir, dup ce să ţ ă -a dovedit destul de nebun ca s-o iubeasc pe mama ta, asta nă -aş putea să- i spun.ţS-a întors brusc spre ea, r mas în genunchi lâng scaunulă ă ă

lui. P rea c se str duieşte din r sputeri s o vad .ă ă ă ă ă ă- N-am avut b ie i, de aceea îl iubesc, a spus. Pe vreă ţ muri

credeam c fiica şi nepoatele mele sunt cea mai mareă comoar pe care aş puteaă -o avea.

235

- Ne vei sus ine în ceea ce inten ion m s facem, a spusţ ţ ă ă Rosa, de dragul lui Meir şi de dragul celorlal i de aici. Deţ acord?- Se ştie c Lea are o sor geam n , a spus el cu ră ă ă ă ăceal .ă

Prea mult lume din evreime o ştie, ca s fi r mas ună ă ă secret. Î i asumi un mare risc. Aş vrea s ne fi l sat pe noiţ ă ă s ne cump r m ieşirea din aceast problem .ă ă ă ă ă- Nu inten ionez s contrazic faptul c suntem gemene, aţ ă ă

r spuns Rosa. Doar s pretind c Rosa m aşteapt la Paris,ă ă ă ă ă ceea ce într-un fel e adev rat.ă- M dezguşti, a spus el încet. Aş vrea s nu te fi v zută ă ă

copil în bra ele mamei tale. Noi suntem persecuta i. Existţ ţ ă b rba i şi femei care mor pentru credin a lor. Iar tu te lepeziă ţ ţ de credin doar pentru pl cerea unui b rbat care nu areţă ă ă dreptul s te numeasc fiica lui. F ce doreşti. Eu vreau să ă ă ă p r sesc acest loc şi s nu mai vorbesc vreodat cu tineă ă ă ă sau cu maică-ta. Şi aşa voi face, imediat ce voi şti c evreiiă din Norwich sunt în siguran .ţăÎn acest punct, Godwin s-a apropiat de b trân, a plecată

capul şi i-a şoptit din nou numele, magistre Eli, aşteptând în fa a lui permisiunea de a vorbi.ţ- Mi-ai luat tot ce am avut, a spus b trânul cu voce dur ,ă ă

uitându-se fix în direc ia lui Godwin. Ce mai vrei acum?ţ Fratele t u te aşteapt Ia castel. St la mas cu şeriful şi cuă ă ă ă loiala Lady Margaret şi le aduce aminte c suntemă propriet i valoroase. Ah, cât putere. S-a întors c tre foc.ăţ ă ă Dac banii ar fi fost de ajuns...ă- Dar este limpede c nu sunt, a spus Godwin foarte încet.ă

Iubite Rabbi, rosteşte, te rog, câteva cuvinte care să-i dea curaj Rosei în ceea ce are de f cut. Dac banii ar fi putut să ă ă rezolve problema, ar fi fost deja rezolvat , nuă -i aşa?B trânul nu iă -a r spuns.ă- Nu o învinuiesc pe ea pentru p catele mele, a spusă

Godwin. Am fost destul de r u în tinere e încât să ţ ă-i r nescă pe al ii, din nes buin şi lips de grij . Credeam c via aţ ă ţă ă ă ă ţ este ca în cântecele pe care obişnuiam s le cânt la l ut .ă ă ă

236

Acum ştiu c nu este. Şi miă -am închinat via a aceluiaşiţ Dumnezeu pe care îl venerezi şi tu. În numele lui şi de dragul lui Meir şi al Fluriei, te rog s m ier i pentru tot ceă ă ţ am f cut.ă- Nu-mi ine mie predici, frate Godwin! a spus bţ ătrânul cu

sarcasm amar. Nu sunt unul dintre studen ii t i cu minteaţ ă ame it din Paris. Acum, c Lea a murit, ce miţ ă ă -a mai r mas,ă în afar de singur tate şi de durere?ă ă- Nu-i aşa, a spus Godwin. Cu siguran Fluria şi Meir vorţă

z misli fii ai lui Israel, şi fiice. Abia să -au c să ătorit. Iar dacă Meir poate s o ierte pe Fluria, tu de ce nu po i?ă ţB trânul să -a înroşit brusc de furie.S-a întors şi a împins-o pe Rosa chiar cu mâna pe care ea

i-o s rutase şi încerca s iă ă -o s rute din nou.ăFata a c zut pe spate, tres rind, iar Godwin a prinsă ă -o şi a

ajutat-o s se ridice în picioare.ă- Le-am dat o mie de galbeni de aur nenoroci ilor deţ

C lug ri Negri ai t i, a spus b trânul, c utânduă ă ă ă ă -i neputincios din priviri, cu vocea tremurând de mânie. Ce pot face altceva decât s tac? Ia copila şi duă -te la castel. Joacă- i comedia în fa a lui Lady Margaret, dar nuţ ţ - i for aţ ţ norocul. Lea era sfioas şi blând de la natur . Aceast fiică ă ă ă ă a ta e îns şi Jezebel. ine bine minte asta.ă ŢAm f cut un pas înainte.ă- Rabbi, am spus, nu m cunoşti, numele meu este Toby.ă

Sunt şi eu un c lug r din ordinul raselor negre şi îi voi luaă ă cu mine la castel pe Rosa şi pe fratele Godwin. Şeriful mă cunoaşte şi vom face repede ceea ce avem de f cut. Dar, teă rog, tr sura este în spate, încearc s fii gata s urci în eaă ă ă ă imediat ce evreii de la castel vor fi elibera i.ţ- Nu, a r spuns el scurt. Voi sunte i obliga i s pleca i dină ţ ţ ă ţ

oraş imediat dup mica voastr reprezenta ie. Dar eu voiă ă ţ r mâne ca s m asigur c evreii sunt în siguran . Acumă ă ă ă ţă pleac . Ştiu c tu eşti cel care a pus la cale această ă ă înşel torie. Duă -o la îndeplinire.

237

- Da, eu am pus-o la cale, am m rturisit. Iar dac cevaă ă merge r u, eu sunt cel de învinuit. Dar te rog, te rog, fiiă gata de plecare.- iŢ -aş putea da acelaşi sfat, a spus b trânul. Fra ii t i suntă ţ ă

dezgusta i c teţ ă -ai dus la Paris s o cau i pe “Lea”. Voiau să ţ ă fac o sfânt din biata fat . Dac dai greş, vei avea deă ă ă ă suferit împreun cu noi.ă- Nu, a spus Godwin. Nimeni nu va suferi aici şi mai ales nu

va suferi cineva atât de devotat s ne ajute. Haide, Toby,ă trebuie s mergem la castel acum. Nu mai am timp să ă vorbesc cu fratele meu între patru ochi. Rosa, eşti gata pentru ce avem de f cut? Nu uita, iă ţ -e r u din cauzaă c l toriei. Nu ai fost preg tit pentru un chin atât deă ă ă ă îndelungat. Vorbeşte numai atunci când î i vorbeşte Ladyţ Margaret şi nu uita felul liniştit de a fi al surorii tale.- Îmi dai binecuvântarea ta, bunicule? insista Rosa. Aş fi

vrut s nă -o fi f cut. Dac nu, te vei ruga pentru mine?ă ă- Nu- i dau nimic, a r spuns el. Sunt aici pentru al ii, careţ ă ţ

mai degrab şiă -ar fi dat vie ile decât s fac ceţ ă ă -ai f cut tu.ăS-a întors cu um rul spre ea. P rea sincer şi nenorocit că ă ă

trebuia s o resping , ca orice alt om.ă ăNu puteam să-l în eleg pe deplin, pentru c mie fata mi seţ ă

p rea fragil şi blând . Era ambi ioas şi p timaş , da, dară ă ă ţ ă ă ă nu era, totuşi, decât o fat de paisprezece ani şi o aştepta oă mare încercare. M întrebam acum dac le propusesemă ă solu ia corect . M întrebam dac nu cumva f cusem oţ ă ă ă ă prostie teribil .ă- Foarte bine, atunci, am spus. M-am uitat la Godwin. Şi-a

petrecut grijuliu bra ul pe dup umerii Rosei. S mergem!ţ ă ăO b taie puternic în uş neă ă ă -a f cut s tres rim. Am auzită ă ă

vocea şerifului anun ând prezen a lui şi a contelui.ţ ţ Dintr-odat să -au auzit de afar strig te şi oameni b tând înă ă ă pere i.ţ

238

239

CAPITOLUL CINCISPREZECE

Judecata

Nu puteam face nimic altceva decât s deschidem uşa, şiă l-am v zut imediat pe şerif, c lare înc , înconjurat deă ă ă solda i, al turi de un b rbat care nu putea fi altul decâtţ ă ă contele, desc lecat deja, înconjurat şi el de propria gardă ă de c l re i.ă ă ţGodwin s-a n pustit direct în bra ele fratelui s u şi,ă ţ ă inânduţ -i fa a în palme, a început sţ ă-i vorbeasc febril, înă

şoapt .ăŞeriful a aşteptat.Au început s se adune o mul ime de oameni destul deă ţ

fioroşi, unii cu bâte în mâini, iar şeriful, cu un ton aspru, le-a ordonat imediat oamenilor s i s îi îndep rteze.ă ă ăErau acolo doi dominicani şi câ iva dintre preo ii în robeţ ţ

albe de Ia catedral . Se p rea c mul imea se îngroaşă ă ă ţ ă v zând cu ochii.ăÎntreaga adunare a suspinat atunci când Rosa a p şit înă

fa şi şiţă -a dat jos gluga mantiei.Bunicul ei ieşise şi el, la fel şi evreul voinic al c rui numeă

nu-l aflasem. St tea lâng Rosa ca şi cum ar fi p zită ă ă -o. La fel st team şi eu.ăPeste tot au izbucnit discu ii şi puteam auzi numele “Lea”ţ

repetat iar şi iar.Unul dintre dominicani, un b rbat tân r, a întrebat ironic:ă ă- Este Lea, sau sora ei, Rosa?Şeriful, sim ind în mod limpede c aşteptase destul, i sţ ă -a

adresat contelui:- Domnia ta, ar trebui s mergem la castel şi s rezolv mă ă ă

aceast chestiune. Episcopul ne aşteapt în sala mare.ă ăUn murmur de nemul umire sţ -a ridicat din mul ime. Darţ

contele a s rutată -o de îndat pe Rosa pe amândoi obrajii,ă

240

i-a cerut unui soldat s descalece şi a urcată -o pe cal, pornind s conduc adunarea spre castel.ă ăGodwin şi cu mine am r mas unul lâng altul tot timpulă ă

drumului lung spre dealul castelului, pân când am trecută cu to ii pe sub arcada por ii şi am intrat în curte.ţ ţÎn timp ce b rba ii desc lecau, iă ţ ă -am atras aten ia conteluiţ

tr gânduă -l de mânec .ă- Trimite un om dup tr sura din spatele casei lui Meir.ă ă

Este mai în elept s o avem aici, la îndemân , când Meir şiţ ă ă Fluria vor fi elibera i.ţEl a încuviin at, iţ -a f cut semn unuia dintre solda i şi lă ţ -a

trimis în misiune.- Te asigur, mi-a spus contele, c vor pleca de aiciă

înconjura i de garda mea.ţM-am sim it uşurat, pentru c avea vreo opt solda i, to i cuţ ă ţ ţ

cai frumoşi acoperi i cu valtrapuri, iar el însuşi nu p reaţ ă câtuşi de pu in îngrijorat sau speriat. A cobo- râtţ -o pe Rosa în bra e şi iţ -a petrecut bra ul pe dup umeri, intrând pe subţ ă arcad în sala mare a castelului.ăNu v zusem aceast înc pere larg la prima mea vizit , şiă ă ă ă ă

am remarcat imediat c fusese convocat o curte deă ă judecat .ăLa masa în l at pe un podium care domina sala şedeaă ţ ă

episcopul, iar de fiecare parte a lui st teau preo i de laă ţ catedral şi mai mul i dominicani, printre care şi frateleă ţ Antoine. L-am v zut acolo şi pe fratele Jerome de la cateă -dral , urm rind am rât preg tirile.ă ă ă ăS-au auzit mai multe exclama ii de uimire atunci cândţ

Rosa a fost condus în fa a episcopului. Fata să ţ -a înclinat cu smerenie, la fel ca toat lumea prezent , inclusiv contele.ă ăEpiscopul, un b rbat mai tân r decât mă ă -aş fi aşteptat,

îmbr cat de ceremonie, cu mitr şi rob de tafta, a ordonată ă ă ca Meir şi Fluria, Isaac cel b trân şi familia lui s fie aduşiă ă de îndat din camerele lor din turn.ă- To i evreii s fie aduşi încoace, a spus el în cele din urm .ţ ă ă

241

În sal intraser mul i dintre oamenii agresivi, laolalt cuă ă ţ ă femei şi copii. Iar cei care nu fuseser l sa i s se apropieă ă ţ ă strigau tare de afar , pân când episcopul iă ă -a ordonat unui soldat s fac linişte.ă ăÎn momentul acela, mi-am dat seama c şirul de solda iă ţ

înarma i din spatele episcopului erau în mod evidentţ propriile sale g rzi.ăAm început s tremur şi mă -am str duit din r sputeri s nuă ă ă

las s se vad .ă ăDintr-una dintre anticamere a intrat Lady Margaret,

îmbr cat ca pentru un mare eveniment, în m t suriă ă ă ă impresionante, şi împreun cu ea, micu a Eleanor, careă ţ plângea.Lady Margaret p rea ea îns şi pe punctul s izbucă ă ă nească

în lacrimi.Când Rosa şi-a dat jos gluga şi s-a înclinat în fa aţ

episcopului, s-au auzit voci de peste tot din jur.- Linişte, a cerut episcopul.Eram îngrozit. Nu mai v zusem niciodat ceva atât deă ă

impresionant ca aceast curte de judecat , cu atâta lumeă ă adunat laolalt , şi nu puteam decât s sper şi s m rog caă ă ă ă ă diferitele contingente de solda i s fie în stare s p strezeţ ă ă ă ordinea.Episcopul era furios, se vedea limpede.Rosa st tea în picioare în fa a lui, cu Godwin deă ţ -o parte şi

contele Nigel de cealalt .ă- Vezi acum, în l imea ta, a spus Nigel, c fata esteă ţ ă

zdrav n şi s n toas şi c să ă ă ă ă ă -a întors, cu mare dificultate, inând cont de recentele suferin e, ca s se prezinte în fa aţ ţ ă ţ

voastr .ăEpiscopul şedea în scaunul lui cu sp tar înalt, dar eraă

singurul care st tea jos.ăEram împinşi în fa de mul imea tot mai numeroas şiţă ţ ă

mul i încercau s se strecoare în public.ţ ă

242

Lady Margaret şi Nell se uitau fix la Rosa. Iar Rosa a izbucnit brusc în lacrimi şi şi-a rezemat capul de um rul luiă Godwin.Lady Margaret s-a tras mai aproape de ea şi a atins-o uşor

pe um r.ă- Eşti cu adev rat copila pe care am iubită -o atât de mult? a

întrebat ea. Sau eşti sora ei geam n ?ă ă- Doamn , a spus Rosa, mă -am întors, l sânduă -mi sora

geam n la Paris, numai ca s v dovedesc c sunt vie. Aă ă ă ă ă început s suspine. Sunt atât de nefericit c grabă ă ă nica mea convertire le-a cauzat necazuri mamei şi tatei. Nu pute iţ în elege de ce am plecat în taina nop ii? Trebuia s mţ ţ ă ă al tur surorii mele, nu doar la Paris, ci şi în creă din a eiţ creştin , şi nu am vrut s provoc deschis dezoă ă noarea tat luiă şi a mamei mele.A rostit aceste cuvinte cu cea mai profund emo ie,ă ţ

facând-o pe Lady Margaret s r mân mut .ă ă ă ă- Aşadar, juri solemn, a spus episcopul, ridicând vocea, că

tu eşti copila pe care o cunosc aceşti oameni, şi nu sora ei geam n , venit ca s ascund faptul c fata a murit?ă ă ă ă ă ăUn murmur a str b tut întreaga adunare.ă ă- În l imea voastr , a spus contele, oare nu le cunosc euă ţ ă

pe cele dou copile, aflate amândou sub protec ia mea?ă ă ţ Aceasta este Lea, şi este din nou bolnav din cauz c aă ă ă întreprins aceast c l torie dificil .ă ă ă ăAten ia tuturor a fost brusc atras de apari ia evreilorţ ă ţ inu i prizonieri. Mai întâi au intrat în sal Meir şi Fluria, apoiţ ţ ă

Isaac, doctorul şi înc al i câ iva, aduna i laolalt şi uşor deă ţ ţ ţ ă recunoscut dup însemnele din piept.ăRosa s-a desprins imediat de conte şi a alergat la mama

ei. A îmbr işatăţ -o, plin de lacrimi, şi iă -a spus, destul de tare ca s se aud :ă ă- iŢ -am atras dizgra ia şi iţ ţ -am provocat durere, îmi pare

r u. Sora mea şi cu mine te iubim enorm, chiar dac neă ă -am botezat în credin a creştin . Cum a i putea oare tu şi Meirţ ă ţ s m ierta i?ă ă ţ

243

Nu a aşteptat vreun r spuns, ci lă -a îmbr işat pe Meir, careăţ a s rutată -o, deşi era palid de fric şi afectat de ceea ce seă petrecea.Lady Margaret se uita acum la Rosa cu ochi severi, apoi

s-a întors c tre fiica ei şi iă -a şoptit ceva la ureche.Fata s-a dus la Rosa, chiar dac Rosa se atârnase acum deă

bra ul mamei ei.ţ- Lea, a spus, dar de ce nu ne-ai trimis un mesaj c vei fiă

botezat ?ă- Cum aş fi putut? a întrebat Rosa, cu lacrimile şiroindu-i

pe obraji. Ce s v spun? în elege i, desigur, c hot râreaă ă ţ ţ ă ă mea le-a sfâşiat sufletele iubi ilor mei p rin i. Ceţ ă ţ -ar fi putut face altceva decât să-i cheme pe solda ii contelui ca s mţ ă ă duc la Paris, ceea ce au şi f cut, ca s m al tur suroriiă ă ă ă ă mele? Dar n-am vrut s se afle printre evrei c iă ă -am tr dată astfel pe iubitorii mei p rin i.ă ţA continuat în acelaşi mod, plângând atât de amar, încât

faptul c nu rostea nume familiare a trecut neobă servat, şi rugându-i pe to i s în eleag ce sim ea.ţ ă ţ ă ţ- Dac nu aş fi v zut acea minunat procesiune deă ă ă

Cr ciun, a ad ugat ea brusc, apropiinduă ă -se astfel cam tare de pericol, n-aş fi în eles de ce sţ -a convertit sora mea, Rosa. Dar am v zută -o şi am în eles, aşa c imediat ce mţ ă -am sim it mai bine, mţ -am dus s m al tur ei. Crede i c amă ă ă ţ ă ştiut c toat lumea îi va acuza pe mama şi pe tata că ă ă mi-au f cut r u?ă ăTân ra devenise deă -acum defensiv .ă- Ne-am gândit c ai murit, trebuie s ne crezi, a spus.ă ăDar înainte s poat continua, Rosa a vrut s ştie:ă ă ă- Cum a i putut s v îndoi i de bun tatea mamei şi aţ ă ă ţ ă

tatei? A i fost la noi în cas , cum a i putut crede c miţ ă ţ ă -ar fi f cut vreun r u?ă ăLady Margaret şi fiica ei cl tinau acum amândou din cap,ă ă

murmurând c f cuser doar ceea ce crezuser c eraă ă ă ă ă corect şi c nu trebuiau condamnate pentru asta.ă

244

Pân aici, totul mergea bine. Dar imediat fratele Antoineă şi-a f cut auzit vocea, destul de tare cât s r sune pere ii.ă ă ă ă ţ- Iat un spectacol grandios, a spus, dar, cum ştim cât seă

poate de bine, Fluria, fiica lui Eli, aflat azi aici, a avută gemene, şi gemenele nu au venit amândou ca s o scapeă ă de acuza ii. De unde s ştim dac tu eşti Lea şi nu Rosa?ţ ă ăVoci de pretutindeni au reluat întrebarea.Rosa nu a şov it.ă- P rinte, iă -a spus ea preotului, oare sora mea, creştină

botezat , ar fi venit aici să ă-şi apere p rin ii, dac ar fi ştiută ţ ă c via a surorii ei a fost luat chiar de ei? Trebuie s mă ţ ă ă ă crede i. Eu sunt Lea. Şi tot ce vreau este s m întorc laţ ă ă Paris, împreun cu protectorul meu, contele Nigel.ă- Dar cum putem s ştim? a întrebat episcopul. Oare nuă

sunt gemenii identici?I-a f cut semn Rosei s vin mai aproape.ă ă ăSala se umpluse de voci furioase, contradictorii.Îns cel mai tare mă -a alarmat c Lady Margaret înaină tase

şi se uita acum la Rosa cu ochii miji i.ţRosa i-a spus din nou episcopului c era gata s jure peă ă

Biblie c ea este Lea. Şi c acum ar fi vrut s fi venit şi soraă ă ă ei, dar nu se gândise niciodat c prietenii ei de aici nu oă ă vor crede.Lady Margaret a strigat dintr-odat :ă- Nu! Aceasta nu este aceeaşi copil . Seam n leit cu ea,ă ă ă

dar are alt inim şi alt spirit.ă ăAm crezut c mul imea se va r zvr ti. S-au auzit striă ţ ă ă g teă

furioase din toate col urile. Episcopul a cerut s se facţ ă ă linişte.- Aduce iţ -i acestei copile Biblia, s jure, a spus el, şiă

aduce iţ -i mamei cartea sfânt a evreilor, s jure c aici deă ă ă fa este fiica ei Lea.ţăImediat, Rosa şi mama ei au schimbat priviri însp iă -

mântate. Rosa a început s plâng şi să ă -a n pustit în bra eleă ţ mamei sale. Cât despre Fluria, p rea epuizat de deten ie,ă ă ţ

245

slab şi incapabil s spun ceva sau s ac ioă ă ă ă ă ţ neze în vreun fel.C r ile au fost aduse, deşi nă ţ -aş fi putut spune ce anume

era “cartea sfânt a evreilor”.ăIar Meir şi Fluria au murmurat împotriva minciunilor

aşteptate de la ei.Rosa a luat uriaşul volum legat în piele şi imediat şi-a

aşezat palma deasupra lui.- V jur vou , a spus ea, cu vocea înecat de emo ie, cuă ă ă ţ

toat credin a mea de creştin , c sunt Lea, n scut deă ţ ă ă ă ă Fluria, pupila contelui Nigel, venit încoace ca s cură ă ăţ numele mamei mele. Şi nu vreau decât s mi se permit să ă ă p r sesc acest loc, ştiind c p rin ii mei sunt în siguă ă ă ă ţ ran şiţă nu trebuie s pl teasc pentru fuga mea.ă ă ă- Nu, a strigat Lady Margaret. Lea n-a vorbit niciodat înă

via a ei cu atâta uşurin . Era mut , prin compaţ ţă ă ra ie cu fataţ asta. V spun, aceast copil ne minte. Este p rtaş laă ă ă ă ă uciderea surorii sale.In acest moment, contele şi-a ieşit din fire. A strigat mai

tare decât oricine, poate cu excep ia episcopului:ţ- Cum îndr zneşti să ă-mi contrazici vorbele? a întrebat. Iar

tu, s-a uitat el spre episcop, cum îndr zneşti să ă-mi pui la îndoial cuvântul, când iă ţ -am spus c sunt protectorulă creştin al acestor fete, educate acum de fratele meu?Godwin a f cut un pas în fa .ă ţă- În l imea voastr , v rog, nu l sa i lucrurile s meargă ţ ă ă ă ţ ă ă

mai departe. Trimite iţ -i pe aceşti evrei de treab înapoi laă casele lor. Nu v pute i imagina durerea acestor p rin iă ţ ă ţ când şi-au v zut fiicele îmbr işând credin a creştin ? Suntă ăţ ţ ă onorat s le fiu profesor şi le iubesc ca un adev rat creştin,ă ă dar nu m pot împiedica s nuă ă -i comp timesc pe p rin ii loră ă ţ abandona i.ţS-a l sat un moment de t cere, cu excep ia murmuă ă ţ rului

febril al mul imii, care p rea s se mişte încolo şi încoace caţ ă ă şi cum adunarea ar fi jucat un joc al şoaptelor.

246

P rea c totul depindea acum de Lady Margaret şi de ce ară ă fi putut ea s spun .ă ăDar când tocmai se preg tea ea s protesteze, ar tând cuă ă ă

degetul c tre Rosa, b trânul Eli, tat l Fluriei, a ieşit în faă ă ă ţă şi a strigat:- Cer s fiu ascultat.ăAm crezut c Godwin va muri de spaim . Iar Fluria să ă -a

pr buşit în bra ele lui Meir.ă ţDar b trânul leă -a poruncit tuturor s fac linişte. S-aă ă

apropiat, ajutat de Rosa, pân când a ajuns s se uite cuă ă ochii s i orbi la Lady Margaret, cu Rosa între ei.ă- Lady Margaret, pretins prieten a fiicei mele Fluria şi aă ă

bunului ei so , Meir, cum îndr zneşti s pui la îndoial farţ ă ă ă ă niciun motiv judecata unui bunic? Aceast fat esteă ă nepoata mea şi aş recunoaşte-o indiferent câte copii ale ei ar r t ci prin aceast lume. Crezi c aş dori s îmbr işeză ă ă ă ă ăţ un copil renegat? Nu, niciodat . Aceasta este Lea, şi aş fiă ştiut c este ea chiar dac o mie de Rose ar umple această ă ă sal şi ar sus ine altceva. Îi cunosc vocea. O cunosc maiă ţ bine decât ar putea-o cunoaşte cineva care vede. Îmi pui la îndoial p rul alb, în elepciunea, cinstea, onoarea! A întinsă ă ţ mâna spre Rosa, care i s-a pr buşit în bra e. A strânsă ţ -o lâng el. Lea, a şoptit el. Lea, fata mea.ă- Am vrut numai... a început Lady Margaret.- Linişte, î i spun, a rostit Eli cu voce grav şi puterţ ă nic , deă

parc ar fi vrut să ă-l aud toat lumea din sal . Aceasta esteă ă ă Lea. Eu, care am condus sinagogi evreieşti toat via a mea,ă ţ o adeveresc. Eu adeveresc acest lucru. Da, aceste fete şi-au lep dat credin a şi în cele din urm vor fiă ţ ă excomunicate de c tre semenii lor evrei, iar asta mă ă am r şte. Dar m am r şte şi mai tare înc p ânareaă ă ă ă ă ă ăţ acelei creştine din cauza c reia aceast fiic să ă ă -a convertit. Dac nu ai fi fost tu, nu şiă -ar fi p r sit niciodat p rin ii ceiă ă ă ă ţ credincioşi!- Am f cut numai...ă

247

- Ai dat n val în inima unui c min, a declarat el. Iar acum,ă ă ă dup ce a venit atâta drum ca să ă-şi salveze mama, negi că aceast copil ar fi ea? Eşti lipsit de inim , doamn . Iară ă ă ă ă fiica ta, ea ce rol are? Te provoc s dovedeşti c această ă ă fat nu este cea pe care o ştii. Te provoc s aduci cea maiă ă mic dovad c aceasta nu este Lea, fiica Fluriei!ă ă ăMul imea a izbucnit în aplauze. Oamenii murmurau pesteţ

tot în jur: “B trânul evreu spune adev rul”, şi “Da, cum po iă ă ţ s dovedeşti?”, sau “O recunoaşte dup voce” şi sute deă ă alte varia iuni ale aceleiaşi teme.ţLady Margaret a izbucnit într-un şuvoi de lacrimi. Dar erau

nimic pe lâng lacrimile Rosei.ă- Nu am vrut s fac nim nui niciun r u! se lamenta Ladyă ă ă

Margaret. A întins bra ele c tre episcop. Am crezut cuţ ă adev rat c aceast copil a murit şi c eu iă ă ă ă ă -am cauzat moartea.Rosa s-a întors.- Doamn , linişti iă ţ -v , v implor, a spus ea, cu voce frântă ă ă

şi timid .ăMul imea a început s se linişteasc . Iar episcopul leţ ă ă -a

cerut furios preo ilor s fac ordine, pentru c începuserţ ă ă ă ă s se certe unii cu al ii. Fratele Antoine se uita în contiă ţ nuare neîncrez tor.ăRosa a continuat:- Lady Margaret, dac nu ar fi fost bun tatea voastr faă ă ă ţă

de mine, a spus, cu voce blând şi fragil , nu mă ă -aş fi al turat niciodat surorii mele în noua ei credin . Nu ave iă ă ţă ţ de unde s şti i, dar scrisorile pe care mi leă ţ -a trimis ea au preg tit terenul pentru ca eu s v înso esc în seara aceeaă ă ă ţ la slujba de Cr ciun, iar dumneavoastr miă ă -a i pecetluitţ convingerea. Ierta iţ -m , ierta iă ţ -m din inim , v rog, c nuă ă ă ă v-am scris şi nu v-am m rturisit recunoştin a pe care vă ţ -o port. Din nou, dragostea mea pentru mama... O, nu-i aşa că în elege i? V implor.ţ ţ ă

248

Lady Margaret n-a mai putut rezista. A luat-o pe Rosa în bra e, declarând iar şi iar cât de r u îi p rea pentru cţ ă ă ă provocase atâta suferin .ţă- Preasfinte episcop, a rostit Eli, întorcându-şi ochii orbi

c tre curtea de judecat . Nu ne laşi s ne întoarcem laă ă ă casele noastre? Fluria şi Meir vor p r si evreimea după ă ă toat aceast tulburare, aşa cum de bun seam în elege iă ă ă ă ţ ţ cu to ii, dar nimeni nu a comis, totuşi, nicio crim . Şi neţ ă vom gândi o vreme la apostazia acestor copile, pentru că nu sunt decât nişte... copile.Lady Margaret şi Rosa erau acum una în bra ele celeiţ lalte,

suspinând, şoptind, iar micu a Eleanor leţ -a cuprins şi ea cu bra ele.ţFluria şi Meir r m seser mu i şi se uitau în jur, la fel caă ă ă ţ

doctorul Isaac şi ceilal i evrei, familia lui, pesemne, careţ fuseser prizonieri în turn.ăEpiscopul s-a aşezat. A desf cut bra ele, cu o expresie deă ţ

frustrare.- Foarte bine, atunci. S-a terminat. O recunoaşte i peţ

aceast copil ca fiind Lea?ă ăLady Margaret a încuviin at viguros din cap.ţ- Spune-mi doar c m ier i, i să ă ţ -a adresat ea Rosei, c ier iă ţ

suferin a pe care iţ -am provocat-o mamei tale.- O fac din toat inima, a spus Rosa, şi a mai ad uă ă gat

ceva, dar toat sala se pusese deja în mişcare.ăEpiscopul a declarat judecata încheiat . Dominicaniiă

aruncau priviri grele tuturor celor implica i. Contele aţ ordonat imediat solda ilor s încalece şi, far s maiţ ă ă ă aştepte niciun alt cuvânt de la nimeni, le-a f cut semn luiă Meir şi Fluriei s vin cu el.ă ăAm r mas nemişcat, urm rinduă ă -i pe to i. I-am v zut peţ ă

dominicani retr gânduă -se, aruncându-le celorlal i priviriţ reci.Dar Meir şi Fluria erau conduşi afar din înc pere,ă ă

împreun cu b trânul, iar Rosa a ieşit şi ea, inânduă ă ţ -le

249

aproape pe Lady Margaret şi pe micu a Eleanor, toate treiţ în lacrimi.M-am uitat afar şi am v zut întreaga familie, inclusiv peă ă

magistrul Eli, urcând în tr sur , iar pe Rosa îmbr i- şândă ă ăţ -o pentru ultima oar pe Lady Margaret.ăCeilal i evrei începuser s coboare dealul. Solda iiţ ă ă ţ

înc lecaser deja.ă ăGodwin mi-a pus o mân pe um r şi parc mă ă ă -am trezit

dintr-un vis.- Hai s mergem, înainte s se schimbe ceva.ă ăAm cl tinat din cap.ă- Du-te, am spus. Eu r mân aici. Dac se mai peă ă trece

ceva, trebuie s fiu aici.ăA vrut s protesteze, dar iă -am reamintit cât de urgent era

s se urce în tr sur şi s plece.ă ă ă ăEpiscopul s-a ridicat de la mas şi a disp rut întră ă -o

anticamer , împreun cu preo ii înveşmânta i în alb aiă ă ţ ţ catedralei.M-am întors şi am traversat curtea.Întârzia ii mţ -au v zut şi iă -au v zut şi pe dominicanii careă

veneau dup mine.ăAm început s cobor dealul din ce în ce mai repede, în fa aă ţ

mea mergeau linişti i evreii, iar tr sura prindea vitez . Caiiţ ă ă au început s alerge la trap şi tot grupul a m rit ritmul. Înă ă câteva minute, urmau s ias din oraş, liberi.ă ăAm m rit şi eu pasul. Am v zut catedrala şi instinctul mă ă -a

îndemnat s m îndrept întră ă -acolo. Dar auzeam deja sunetul paşilor celorlal i chiar în spatele meu.ţ- Şi unde te gândeşti s te mai duci acum, frate Toby? mă -a

întrebat fratele Antoine cu voce mânioas .ăAm mers mai departe, deşi m apucase cu o mân greaă ă

de um r.ă- La catedral , s mul umesc Domnului, unde în altă ă ţ ă

parte?Mergeam cât de repede se putea, far s alerg. Dar mă ă -am

trezit deodat cu fra ii dominicani şi deă ţ -o parte, şi de

250

cealalt , iar lâng ei st teau mare parte din fioroşiiă ă ă oraşului, uitându-se la mine curioşi şi b nuitori.ă- Crezi c vei g si ad post acolo? a spus fratele Ană ă ă toine.

Eu cred c nu.ăAjunsesem la poalele dealului. M-a împins şi şi-a înfipt

degetele în fa a mea.ţ- Cine eşti cu adev rat, frate Toby? Cine este cel care aă

venit s ne înfrunte, care a adus de la Paris o fat care să ă -ar putea s nu fie cine pretinde c este?ă ă- Ai auzit hot rârea episcopului, am spus.ă- Da, m voi supune ei şi totul va fi bine! Dar cine eşti tu şiă

de unde vii?Puteam z ri deja fa ada catedralei şi miă ţ -am croit drum pe

str du e c tre ea.ă ţ ăM-a apucat brusc şi m-a r sucit, dar am reuşit să ă-i scap

din mâini.- Nu a auzit nimeni de tine, a spus unul dintre c luă g ri,ă

nimeni dintre ai noştri de la Paris, nimeni dintre ai noştri de la Roma, nimeni dintre ai noştri din Londra, şi am scris prea multora, de la Londra pân la Roma, ca s ne d m seamaă ă ă c nu eşti unul dintre noi.ă- Niciunul dintre ai noştri, a afirmat fratele Antoine, nu ştie

nimic despre tine, înv at r t citor!ăţ ă ăM-am gr bit cât am putut, auzind bubuitul paşilor lor înă

spatele meu şi gândindu-m : îi atrag dup mine şi îiă ă îndep rtez de Fluria şi de Meir, parc aş fi însuşi Cântă ă ăre ulţ din Flaut8.Am ajuns în cele din urm în pia a din fa a catedralei, dară ţ ţ

doi dintre preo i mţ -au oprit brusc.- Nu vei intra în aceast biseric înainte s ne r să ă ă ă punzi la

întreb ri. Nu eşti unul dintre noi. Cine iă ţ -a cerut s teă

8 Cântăreţul din Flaut (Pied Piper) este un personaj legendar despre care se spune că a golit un oraş de şobolani facându-i să-1 urmeze, datorită melodiei cântate de el la flaut. Când cetăţenii oraşului au refuzat să-1 plătească, le-a atras în acelaşi fel şi copiii, care nu s-au mai întors niciodată.

251

prefaci c eşti? Cine teă -a trimis la Paris ca s o aduciă încoace pe aceast fat care se d drept propria ei sor ?ă ă ă ăAm v zut c m înconjurau peste tot tineri furioşi, că ă ă ă

ap ruser din nou în mul ime femei şi copii şi c înceă ă ţ ă peau s r sar iciă ă ă -colo şi tor e, încercând s lumineze întunericulţ ă după-amiezii târzii de iarn .ăM-am zb tut ca s m eliberez, iar asta iă ă ă -a provocat pe

ceilal i s m in mai bine. Cineva miţ ă ă ţ ă -a smuls traista de piele de pe um r.ă- S vedem ce scrisori de recomandare ai, a cerut unulă

dintre preo i, şi a r sturnat geanta, dar din ea nţ ă -au c zută decât monede de aur şi de argint, rostogo- lindu-se peste tot.Din mul ime sţ -au auzit strig te.ă- Niciun r spuns? a întrebat fratele Antoine. Recuă noşti că

nu eşti decât un impostor? Ne-am preocupat pân acum deă impostorul nepotrivit? Asta ne este dat s afl m? Nu eştiă ă c lug r dominican!ă ăL-am lovit furios şi l-am împins, şi m-am întors spre uşile

catedralei. Am dat s o iau la fug , dar imediat unul dintreă ă tineri m-a prins în bra e şi mţ -a împins în zidul de piatr ală catedralei, atât de tare, încât pentru o clip am v zut negruă ă înaintea ochilor.O, ar fi putut dura o veşnicie. Dar nu s-a întâmplat aşa. Am

deschis ochii şi i-am v zut pe preo i încercând s in pieptă ţ ă ţ ă mul imii furioase. Fratele Antoine striga din r sputeri c eraţ ă ă problema lor şi c o vor rezolva. Dar mulă imii nuţ -i p sa.ăOamenii m tr geau de mantie, în cele din urmă ă ă

sfâşiind-o. Cineva mi-a r sucit bra ul drept şi am sim it ună ţ ţ val de durere str b tânduă ă -mi umerii. Am fost din nou izbit de zid.Am început s v d mul imea în sclipiri, ca şi cum luă ă ţ mina

cunoştin ei mele sţ -ar fi stins şi s-ar fi aprins, iar şi iar, şi dintr-odat să -a materializat o imagine îngrozitoare.Preo ii fuseser cu to ii da i deoparte. M înconjurau acumţ ă ţ ţ ă

numai b rba ii furioşi din oraş şi femeile ar goase.ă ţ ţă

252

- Nu eşti preot, nu eşti c lug r, nu eşti frate, eşti ună ă impostor! strigau to i.ţÎn timp ce m tr geau, m loveau şi îmi sfâşiau hainele, auă ă ă

început s se întrupeze alte chipuri. Chipuri pe care leă cunoşteam. Chipurile oamenilor pe care îi omorâsem.Foarte aproape de mine, înv luit în t cere, ca şi cum nă ă -ar

fi Scut câtuşi de pu in parte din înc ierare, invizibil pentruţ ă huliganii care-şi v rsau mânia pe mine, st tea b rbatul peă ă ă care-l omorâsem la Mission Inn, iar chiar lâng el şedeaă tân ra blond împuşcat în urm cu mul i ani în bordelul luiă ă ă ă ţ Alonso. M priveau cu to ii, iar pe chipurile lor nu citeamă ţ judecat , nici bucurie, ci mai degrab ceva oarecum trist şiă ă întreb tor.ăCineva m-a apucat de cap şi m-a izbit de zid. Am sim itţ

că-mi curge sângele pe gât şi în jos, pe spate. Pentru un moment n-am mai v zut nimic.ăM-am gândit, cu o detaşare stranie, la întrebarea pe care

i-o pusesem lui Malchiah şi la care nu-mi d duse r să ă puns: “De data aceasta aş putea s mor? Ar fi cu putin ?” Dar nuă ţă l-am chemat în ajutor.În timp ce m pr buşeam sub o ploaie de lovituri, în timpă ă

ce sim eam înc l rile de piele lovinduţ ă ţă -m în coaste şi înă stomac, în timp ce-mi pierdeam r suflarea, în timp ceă -mi pierdeam vederea, în timp ce durerea îmi fulgera prin cap şi prin m runtaie, am rostit o singur rug ciune.ă ă ăDoamne, Dumnezeul meu, iartă-m c mă ă -am desp r it deă ţ

tine.

253

254

CAPITOLUL ŞAISPREZECE

Lumea larg şi timpulă

Visam. Auzeam din nou sunetul acela ca un ecou de gong. Dar se îndep rta pe m sur ce redeveneam eu înă ă ă sumi. Stelele se îndep rtau şi ele, iar cerul întins şi negruă disp rea.ăAm deschis încet ochii.Nu m durea nimic.ăEram întins pe patul cu baldachin de la Mission Inn. Mă

înconjura mobila bine cunoscut a apartamentului.ăM-am uitat îndelung la baldachinul de m tase în carouri şiă

mi-am dat seama, m-am for at sţ ă-mi dau seama, c mă ă întorsesem înapoi în timpul meu, şi c nicio parte a trupuluiă nu m durea.ăM-am ridicat încet.- Malchiah? am strigat.Niciun r spuns.ă- Malchiah, unde eşti?Linişte. M-am sim it ca şi cum aş fi fost pe punctul s pierdţ ă

o parte din mine şi m-am îngrozit. I-am şoptit din nou numele, dar n-am fost surprins c nuă -mi r să punde.Totuşi, un lucru ştiam sigur. Ştiam c Meir, Fluria, Eli,ă

Rosa, Godwin şi contele plecaser în siguran din Norwich.ă ţă O ştiam. Undeva în str fundurile min ii mele înce oşate seă ţ ţ ascundea viziunea unei tr suri înconjurate de solda i,ă ţ îndep rtânduă -se în siguran pe drumul spre Londra.ţăP rea la fel de real ca orice lucru din înc pere, iară ă ă

aceast înc pere era cât se poate de real şi de concret .ă ă ă ăM-am uitat în jos la mine. Aveam hainele şifonate.Dar purtam unul dintre costumele mele, o hain kaki,ă

pantaloni şi vest la fel, o c maş alb descheiat la guler.ă ă ă ă ă Exact hainele mele obişnuite.

255

M-am c utat în buzunar şi am g sit actele pe care leă ă foloseam când veneam aici, actele mele adev rate. Nu cuă numele Toby O'Dare, desigur, dar cu acela pe care-l foloseam atunci când nu m deghizam.ăAm vârât carnetul de conducere înapoi în buzunar, m-am

dat jos din pat, m-am dus în baie şi m-am uitat în oglind .ă Nu aveam semne, nu aveam vân t i.ă ăDar cred c m uitam cu adev rat la fa a mea penă ă ă ţ tru

prima oar dup ani de zile. Şi lă ă -am v zut privin- duă -m peă Toby O'Dare, în vârst de dou zeci şi opt de ani.ă ăOare de ce credeam c voi descoperi vân t i şi semne?ă ă ăDe fapt, nu-mi venea s cred c înc mai eram în via ,ă ă ă ţă

nu-mi venea s cred c supravie uisem mor ii careă ă ţ ţ -mi fusese destinat în fa a catedralei.ă ţŞi dac aceast lume nă ă -ar fi p rut la fel de vie ca şiă

cealalt lume, aş fi crezut c visez.ă ăAm dat ocol camerei, buim cit. Miă -am v zut geantaă

obişnuit de piele şi miă -am dat seama cât de tare îi semăna gen ii pe care o c rasem cu mine în secolul al XIII-lea. Nuţ ă lipsea nici laptopul, pe care îl foloseam ca s fac cercet ri.ă ăCum ajunseser acolo aceste lucruri? Cum ajunsesem euă

acolo? Laptopul, un Macintosh, era deschis şi conectat, ca şi cum abia l-aş fi folosit.Pentru prima oar miă -a trecut prin minte c tot ceea ce seă

întâmplase fusese un vis, ceva ce numai îmi imaginasem. Doar c nă -aş fi fost în stare să-mi imaginez aşa ceva. Nu mi i-aş fi putut imagina nicicând pe Fluria şi pe Godwin, sau pe b trânul Eli, nici felul în care r sturnase soarta procesului înă ă momentul culminant.Am deschis uşa şi am ieşit pe veranda pardosit cu dale.ă

Cerul era albastru şi senin şi sim eam soarele cald pe piele;ţ dup noroiul şi z pada îndurate în ultimele s pt mâni,ă ă ă ă atingerea lui însemna o mângâiere.M-am aşezat la masa de fier şi am sim it briza atin-ţ

gându-m , atenuând c ldura soarelui - r coarea bineă ă ă

256

cunoscut mie, care pare s se simt mereu în aerul dină ă ă sudul Californiei.Mi-am sprijinit coatele pe mas şi miă -am l sat capul înă

palme. Şi am plâns. Am plâns tare, am plâns în hohote.Sim eam o durere îngrozitoare, încât nu reuşeam s miţ ă -o

descriu nici mie însumi.Îmi d deam seama c pe lâng mine treceau oameni, dară ă ă

nu-mi p sa ce v d ori ce cred. La un moment dat, o femeieă ă s-a apropiat şi mi-a pus mâna pe um r.ă- Pot s v ajut cu ceva? a şoptit.ă ă- Nu, am r spuns. Nimeni nu poate. S-a terminat.ăI-am mul umit, iţ -am luat mâna în mâinile mele şi i-am spus

c e foarte amabil . A zâmbit, a cl tinat din cap şi să ă ă -a îndep rtat spre grupul ei de turişti. Au disp rut pe sc rileă ă ă rotondei.M-am c utat în buzunar, am g sit un tichet de pară ă care;

apoi am coborât, am traversat holul, am ieşit pe sub campanario, i-am dat valetului tichetul împreun cu oă bancnot de dou zeci de dolari şi am r mas acolo, buimac,ă ă ă uitându-m la toate ca şi cum nu leă -aş mai fi v zută niciodat - la campanario şi la mul imea lui de clopote, laă ţ cârcium resele înflorite pe marginea aleii, la palmierii înal iă ţ şi sub iri cu frunzele îndreptate în sus, de parc ar fi ar tatţ ă ă spre cerul albastru far urm de nor.ă ăValetul a venit la mine.- V simi i bine, domnule? mă ţ -a întrebat.Mi-am şters nasul. Mi-am dat seama c tot mai plângeam.ă

Am scos o batist de in din buzunar şi miă -am suflat nasul.- Da, m simt bine, iă -am r spuns. Tocmai am pierdut oă

gr mad de prieteni apropia i. Dar nuă ă ţ -i meritam.N-a ştiut ce s spun şi nuă ă -l învinuiesc.M-am urcat la volanul maşinii şi am condus, cât de repede

şi de sigur se putea, spre San Juan Capistrano.Mi se desf şur în minte ca un fdm tot ceea ce mi seă ă

întâmplase şi n-am v zut nimic din jurul meu, nici deaă lurile,

257

nici autostrada, nici semnele de circula ie. Inima mea era înţ trecut, iar maşina o conduceam în prezent din instinct.Când am intrat pe teritoriul misiunii, m-am uitat în jur lipsit

de speran şi am şoptit:ţă- Malchiah!Niciun r spuns, nimeni care să ă-i semene câtuşi de pu in,ţ

m car. Doar familiile obişnuite croinduă -şi drum printre straturile de flori.M-am dus direct la capela Serra.Din fericire, în untru nu era prea mult lume, iar cei câ ivaă ă ţ

care erau se rugau.M-am dus direct spre altar, uitându-m la tabernaculă 9, cu

candela în stânga lui, şi mi-am dorit din toat inima s mă ă ă întind pe pardoseal cu bra ele desf cute şi s m rog, dară ţ ă ă ă ştiam c aş fi atras aten ia celorlal i, dac aş fi facută ţ ţ ă -o.Tot ce-am putut face a fost s îngenunchez în primaă

stran şi s rostesc din nou rug ciunea pe care o spuneamă ă ă când m-a atacat mul imea.ţ- Doamne, Dumnezeule, m-am rugat eu, nu ştiu dac aă

fost un vis sau a fost realitate. Ştiu numai c acum sunt ală t u. Niciodat nu miă ă -am dorit altceva decât s fiu al t u.ă ăPe urm mă -am aşezat pe banc şi am plâns liniştit timp deă

vreo or . Nu faceam zgomot, ca s nu deranjez lumea. Iară ă când se apropia cineva, plecam capul şi închideam ochii, iar oamenii îşi vedeau de treab , se rugau sau aprindeauă lumân ri.ăM-am uitat la tabernacul, mi-am golit mintea şi m-au

n p dit o mul ime de gânduri. Cel mai covârşitor era faptulă ă ţ c r m sesem singur. To i cei pe care îi cunoscusem şi îiă ă ă ţ iubisem din toat inima fuseser complet îndep rta i deă ă ă ţ lâng mine.ăNu aveam să-i mai v d niciodat pe Godwin sau pe Rosa.ă ă

Nu aveam să-i mai v d niciodat pe Fluria sau pe Meir. Oă ă ştiam.

9 Dulăpior sau cutie din argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult.

258

Şi ştiam c niciodat , niciodat în via a mea nu aveam să ă ă ţ ă-i rev d pe singurii oameni pe care îi cunoscusem şi pe careă -i iubisem cu adev rat. Disp ruser , pentru mine; neă ă ă desp r eau secole şi nu puteam face nimic, iar pe m sură ţ ă ă ce m gândeam mai mult, m întrebam dacă ă ă-l voi mai vedea vreodat şi pe Malchiah.ăNu ştiu cât de mult am r mas acolo.ăLa un moment dat, mi-am dat seama c se f cuse aproapeă ă

sear .ăI-am m rturisit Iui Dumnezeu iar şi iar cât de r u îmi p reaă ă ă

pentru toate lucrurile rele pe care le f cusem şi c ,ă ă indiferent dac îngerii îmi provocaser o închipuire, caă ă să-mi arate greşelile comise în via , sau dac fusesem cuţă ă adev rat la Norwich şi la Paris, nu meritam mila careă -mi fusese ar tat .ă ăÎn cele din urm , am plecat şi mă -am întors la Mission Inn.Se întunecase când am ajuns, c ci era prim var şiă ă ă

întunericul venea devreme. M-am dus în apartamentul Amistad şi m-am aşezat la calculator.Nu mi-a fost greu s g sesc imagini cu Norwich, fotografiiă ă

ale castelului şi ale catedralei, dar castelul ar ta completă diferit fa de cel normand, str vechi, pe care îl v zusemţă ă ă eu. Cât priveşte catedrala, fusese mult extins de la vizitaă mea.Am c utat “evreii din Norwich” şi am citit cu oarecareă

groaz oribila poveste a martirajului Sfântului William.ăApoi, cu mâinile tremurând, am c utat “Meir din Norwich”.ă

Spre uriaşa mea uimire, existau mai multe articole despre el. Meir, poetul din Norwich, existase cu adev rat.ăM-am l sat pe spate în scaun, copleşit pur şi simplu. Multă ă

vreme n-am putut face nimic. Apoi am citit câteva articole scurte, l murinduă -m c omul era cunoscut numai dintră ă -un manuscris de poeme scrise în ebraic şi semnate de el,ă manuscris care se g sea acum în muzeul Vaticanului.ă

259

Am mai c utat şi alte nume, dar nă -am descoperit nimic legat de ceea ce se petrecuse. Nu existau poveşti despre masacrarea vreunui alt copil.Dar trista istorie a evreilor din Anglia Evului Mediu se

termina abrupt în 1290, când to i evreii fuseser expulza iţ ă ţ de pe insul .ăM-am oprit.Cercetasem destul şi ceea ce reuşisem s aflu era că ă

Sfântul William avusese onoarea s fie primul caz de crimă ă ritual atribuit evreilor, o acuza ie reluat apoi iar şi iar înă ă ţ ă Evul Mediu şi dup aceea. Iar Anglia fusese prima ar careă ţ ă expulzase complet evreii. Mai fuseser expulz ri dină ă anumite oraşe sau de pe anumite domenii, dar Anglia era prima ar .ţ ăRestul îl ştiam. Secole mai târziu, evreii fuseser primi iă ţ

înapoi de Oliver Cromwell, pentru c Oliver Cromwellă credea c va veni sfârşitul lumii, iar convertirea evreiloră trebuia s joace un rol în prevenirea acestuia.ăM-am ridicat de la computer cu dureri de ochi, m-am

pr buşit în pat şi am dormit oreă -n şir.M-am trezit diminea a devreme. Ceasul de lâng pat ar taţ ă ă

ora trei. Asta însemna ora şase la New York, când Justi iarulţ trebuia s fi ajuns la birou.ăAm deschis clapeta celularului, am remarcat c era unulă

cu cartel prepl tit , cum foloseam întotdeauna, şi iă ă ă -am format num rul.ăImediat ce i-am auzit vocea, am spus:- Uite, nu voi mai ucide niciodat . Dac se poate, voiă ă

încerca s nu mai fac r u nim nui vreodat . Nu mai suntă ă ă ă intaşul cu acul. S-a terminat.ţ- Vreau s vii încoace, fiule, a spus el.ă- De ce, ca s m omori?ă ă- Lucky, cum po i crede una ca asta? a zis. P rea cât seţ ă

poate de sincer şi pu in jignit. B iete, sunt îngrijorat pentruţ ă ce iţ -ai putea face ie însu i. Mereu am fost îngriţ ţ jorat.

260

- Ei bine, de azi înainte nu trebuie s mai fii, am spus.ă Acum am altceva de f cut.ă- Ce anume?- S scriu o carte despre ceva ce mi să -a întâmplat. O, nu te

îngrijora, n-are nimic de-a face cu tine sau cu tot ce mi-ai cerut s fac. Acele lucruri vor r mâne secrete, aşa cum auă ă fost întotdeauna. Dac vrei, po i spune c urmez sfatulă ţ ă tat lui lui Hamlet. Te las în seama cerului.ă- Lucky, nu eşti în toate min ile.ţ- Ba da, sunt, am spus.- Fiule, de câte ori am încercat să- i spun c lucr m numaiţ ă ă

de partea b ie ilor buni? Trebuie să ţ ă- i dictez pe litere? iţ Ţ -ai servit ara.ţ- Asta nu schimb lucrurile, am spus. I i doresc noroc. Şi,ă ţ

apropo de noroc, vreau să- i dezv lui numele meuţ ă adev rat. Este Toby O'Dare, n scut la New Orleans.ă ă- Ce s-a întâmplat cu tine, b iete?ă- Ştiai c aşa m cheam ?ă ă ă- Nu. Nu am reuşit niciodat s afl m cineă ă ă -ai fost înainte

de a veni la New York. Dar nu-i nevoie să-mi dezv luiă asemenea lucruri. Nu le voi transmite mai departe. Aceasta este o organiza ie din care po i s te retragi, fiule. Po i sţ ţ ă ţ ă pleci. Vreau numai s m conving c ştii încotro o apuci.ă ă ăAm râs.Pentru prima oar de la întoarcerea mea, am râs.ă- Te iubesc, fiule, mi-a spus.- Da, ştiu, şefu'. Într-un anume fel şi eu te iubesc. Acesta-i

misterul lucrurilor. Dar acum nu mai sunt ce- i trebuie ie.ţ ţ Vreau s fac în via a mea ceva ce conteaz , chiar dac astaă ţ ă ă nu înseamn decât s scriu o carte.ă ă- Ai să-mi mai telefonezi câteodat ?ă- Nu cred, dar din când în când mai arunc o privire prină

libr rii, şefu'. Cine ştie? Poate c întră ă -o bun zi îmi veiă vedea numele pe o copert . Trebuie s închid acum. Vreauă ă să- i mai spun... c nţ ă -ai fost tu vinovat pentru ce-am devenit. A fost alegerea mea. Într-un fel, tu m-ai salvat.

261

Puteam s dau peste cineva mult mai r u şi putea fi multă ă mai r u decât a fost. Mult noroc, şefu'.ăAm închis telefonul înainte ca el s mai spun ceva.ă ăUrm toarele dou s pt mâni am locuit la Mission Inn. Amă ă ă ă

dactilografiat la computer toat povestea celor petrecute.ăAm scris despre cum venise Malchiah la mine, am scris

acea versiune a vie ii mele pe care miţ -o povestise el.Am scris despre tot ce f cusem, pe cât de exact miă -am

putut aminti. Mi-a fost atât de greu să-i descriu pe Fluria şi pe Godwin, încât abia am putut suporta, dar scrisul p reaă singurul lucru pe care-l puteam face, aşa c am continuat.ăLa sfârşit, am ad ugat note despre lucrurile adev rateă ă

ştiute despre evreii din Norwich, c r ile care se ocupau deă ţ ei şi faptul înnebunitor c Meir, poetul din Norwich, existaseă în realitate.La sfârşit am scris titlul c r ii: se numea ă ţ Vremea îngerului.Am terminat totul la ora patru diminea a.ţAm ieşit pe verand , complet întunecat şi pustie, şi mă ă -am

aşezat la masa de fier f r s m gândesc la nimic,ă ă ă ă aşteptând cerul s se lumineze şi p s rile să ă ă ă-şi înceap ,ă inevitabil, cântecul.Aş fi putut s plâng, dar se p rea c pentru moment nuă ă ă

mai aveam lacrimi.Realitatea, pentru mine, era urm toarea: nu ştiam dac seă ă

întâmplase sau nu totul. Nu ştiam dac fusese un vis, oă inven ie, sau altceva pus la cale pentru mine. Ştiam doar cţ ă m schimbasem complet şi c aş fi dat orice, absolut oriceă ă s -I v d din nou pe Malchiah, să ă ă-i aud vocea, s m uit înă ă ochii lui. S ştiu c totul se petreă ă cuse cu adev rat, sau să ă scap de sentimentul incontestabil c fusese adev rat, careă ă m înnebunea.ăAm început pur şi simplu s m rog. M-am rugat din nouă ă

lui Dumnezeu s m ierte pentru tot ce f cusem.ă ă ăM-am gândit la chipurile pe care le v zusem în mul ime şiă ţ

m-am poc it sincer pentru fiecare. Faptul c miă ă -i puteam

262

aduce aminte pe to i, chiar şi pe cei omorâ i la început, cuţ ţ mul i ani în urm , m umplea de uimire.ţ ă ăApoi m-am rugat cu voce tare:- Malchiah, nu m p r si. Întoarceă ă ă -te, fie şi numai ca să

m îndrumi ce ar trebui s fac acum. Ştiu c nu merit să ă ă ă te-ntorci, la fel cum nu a meritat s vii nici prima oar . Dară ă te rog din nou: nu m p r si. Înger, îngeraşul meu, amă ă ă nevoie de tine.Nu era nimeni s m aud pe veranda nemişcat ,ă ă ă ă

întunecat . Se sim ea doar briza uşoar a dimine ii, iară ţ ă ţ ultimele stele sclipeau pe cerul înce oşat de deasupra mea.ţ- Îmi este dor de oamenii aceia pe care i-am p r sit, amă ă

continuat eu s vorbesc, ca şi cum îngerul să -ar fi aflat lângă mine. Îmi este dor de dragostea pe care am sim itţ -o pentru tine, de dragostea pe care am sim itţ -o pentru ei, de fericirea pur încercat când am îngenuncheat la Notreă ă Dame şi i-am mul umit cerului pentru ceea ceţ -mi d ruise.ă Malchiah, şi dac a fost adev rat, şi dac nă ă ă -a fost adev rat,ă întoarce-te la mine.Am închis ochii. Am încercat s aud cântecele serafiă milor.

Am încercat s miă -i imaginez înaintea tronului lui Dumnezeu, s v d magnifica explozie de lumin , s audă ă ă ă magnificul şi nesfârşitul cântec al rug ciunii.ăPoate c în dragostea sim it pentru oamenii aceia dină ţ ă

timpuri îndep rtate auzisem ceva asem n tor acesteiă ă ă muzici. Poate o auzisem atunci când Meir, Fluria şi toată familia p r siser în siguran oraşul Norwich.ă ă ă ţăA durat mult pân s deschid ochii.ă ăSe luminase şi toate culorile verandei deveniser viziă bile.

M uitam la florile mov de muşcat care înconjurauă ă portocalii din ghivecele toscane şi m gândeam cât deă minunate erau, când mi-am dat seama c Malchiah st teaă ă la mas în fa a mea.ă ţÎmi zâmbea. Ar ta exact la fel ca prima oar când îlă ă

v zusem. Sub ire, cu p r negru şi moale, cu ochi albaştri.ă ţ ă St tea cu picioarele întră -o parte, sprijinindu-se într-un cot, şi

263

abia se uita la mine, ca şi cum s-ar fi aflat acolo de multă vreme.Am început s tremur. Miă -am ridicat palmele ca pentru

rug ciune numai ca s acop r suspinul sc pat printre buzeă ă ă ă şi am şoptit, cu voce tremurat :ă- Slav cerului!ăA râs încet.- Ai f cut o treab minunat , a spus.ă ă ăAm izbucnit în lacrimi. Plângeam cum plânsesem prima

dat dup întoarcere.ă ăMi-a venit în minte un citat din Dickens şi l-am rostit cu

voce tare, pentru c îl înv asem pe de rost cu mult timp înă ăţ urm :ăCerul ştie c nu trebuie s ne ruşin m de lacrimile noastre,ă ă ă

pentru c ele sunt ploaia menit s ude straturile groase deă ă ă praf care ne acoper inimile aspre.ăA zâmbit şi a dat din cap.- Dac aş fi om, şi eu aş plânge, a şoptit. Dar s ştii că ă ă

este, mai mult sau mai pu in, un citat din Shakespeare.ţ- De ce eşti aici? Cum de te-ai întors?- De ce crezi? m-a întrebat. Avem o nou misiune şi nuă

prea mult timp de pierdut. Dar trebuie s mai faci ceva,ă înainte s pornim, şi trebuie să -o faci imediat. Am aşteptat s o faci în toate aceste zile. Dar ai scris povestea pe careă trebuia s o scrii şi nici nu iă ţ -e limpede ce ai de f cut.ă- Despre ce poate fi vorba? Am s o fac, şi vom porni înă

urm toarea misiune! Eram prea entuziasmat ca s maiă ă r mân pe scaun, dar am r mas, totuşi, privinduă ă -l int .ţ ă- Nu ai înv at nimic practic din purtarea lui Godwin faăţ ţă

de Fluria? m-a întrebat.- Nu ştiu la ce te referi.- Sun-o pe fosta ta prieten din New Orleans, Toby O'Dare.ă

Ai un fiu de zece ani. Şi trebuie s îşi cunoasc tat l.ă ă ă

264

Sfârşit

1:40 p.m.21 iulie 2008

Nota autoareiAceast carte este o oper de fic iune. Totuşi, au existată ă ţ

evenimente reale şi persoane reale care au inspirat câteva dintre evenimentele şi personajele din roman.Meir din Norwich a existat cu adev rat, iar un manuă scris în

ebraic al poemelor sale se g seşte la muzeul Vaticanului.ă ă Dar mai nimic nu se cunoaşte despre persoana lui, în afară de faptul c a tr it în Norwich şi neă ă -a l sat un manuscris cuă poeme. El este descris în cartea The Jews of Medieval Norwich de V.D. Lipman, publicat de Socieă tatea de Istorie Evreiasc din Londra, carte care cuprinde şi poemele luiă Meir, în ebraica originar . Din câte ştiu eu, nu exist oă ă traducere a operei lui Meir în limba englez .ăDa iţ -mi voie s subliniez din nou c versiunea mea asupraă ă

personajului Meir din acest roman reprezint o fic iune şi că ţ ă este menit s aduc un omagiu unei peră ă ă soane despre care nu se cunoaşte nimic.Numele din roman, în special Meir, Fluria, Lea, Rosa, sunt

nume folosite de evreii din Norwich şi sunt preluate din cartea lui V.D. Lipman şi din alte surse. Personajele sunt, din nou, imaginate. A existat în mod cert în Norwich un anume Isaac, apreciat medic evreu, dar portretul pe care i l-am f cut eu este fic ional.ă ţîn acele timpuri, oraşul Norwich avea un şerif real, care

far îndoial poate fi identificat istoric, precum şi ună ă episcop, dar nu am vrut s folosesc numele lor reale şi niciă am nunte despre aceştia, întrucât sunt personajeă imaginare într-o poveste imaginat .ă

265

Sfântul William din Norwich a existat cu adev rat, iară tragica întâmplare a evreilor acuza i c lţ ă -au ucis este istorisit în cartea lui Lipman, dar şi în ă A History of the Jews in England, de Cecil Roth, publicat de Clarendon Press.ă Cea din urm ofer date şi despre Sfântul Hugh din Lincoln,ă ă precum şi despre revoltele studen ilor din Oxford împotrivaţ evreilor. Roth şi Lipman au reprezentat surse importante pentru mine.Multe alte c r i miă ţ -au oferit un ajutor nepre uit la scriereaţ

acestui roman, printre care: The Jews of Medieval Western Christendom, 1000-1500, de Robert Chazan, publicat deă Cambridge University Press şi The Jew in the Medieval World: A Source Book, 315-1791, de Jacob Rader Marcus, publicat de Hebrew Union College Press din Cincinnati.ă Alte dou surse valoroase au fost ă Jewish Life in the Middle Ages de Israel Abrahams, publicat de Jewish Publicationă Society din America, şi Medieval Jewish Civilization: An Encyclopedia, editat de Norman Roth şi publicat deă ă Routledge. Am consultat multe alte c r i, mult preaă ţ numeroase ca s le men ionez aici.ă ţCititorii interesa i de Evul Mediu au la îndemân referin eţ ă ţ

importante, inclusiv c r i despre via a de zi cu zi din aceleă ţ ţ vremuri, chiar şi c r i cu poze destinate celor mai tineri, dară ţ l muritoare pentru oricine. Exist multe c r i despreă ă ă ţ universit ile medievale, despre oraşe, cateăţ drale ş.a.m.d.Sunt în mod special recunosc toare lui Jewish Publica- tionă

Society din America, pentru numeroasele lucr ri publicateă despre istoria şi via a evreilor.ţAm fost inspirat , în aceast carte, de Lew Wallace,ă ă

autorul lui Ben-Hur, care a creat un mare roman clasic, de care se pot bucura deopotriv şi creştinii, şi evreii, cititoriiă de toate credin ele sau cei far niciuna. M-am str duit sţ ă ă ă ofer o imagine corect a interac iunii dintre evrei şi creştini,ă ţ chiar şi în acele timpuri de persecu ii şi pericole pentruţ evrei.

266

Aşa cum a remarcat un savant, nu ne putem gândi la evreii din Evul Mediu numai din punctul de vedere al suferin elor îndurate. Erudi ia evreiasc include mul iţ ţ ă ţ gânditori şi scriitori, de exemplu Maimonide şi Rashi, men iona i de mai multe ori în acest roman. Exist oţ ţ ă documentare pre ioas despre comunicarea dintre evrei,ţ ă organizarea comunit ilor şi alte aspecte ale vie ii evreăţ ţ ieşti, datorat cercet torilor, şi se adun din ce în ce mai multă ă ă ă informa ie despre perioadele timpurii.ţîn ce priveşte subiectul îngerilor şi a rolului lor în treburile

omeneşti, aş vrea să-i semnalez cititorului una dintre c r ileă ţ men ionate în roman - ţ The Angels de Fr. Pascal Parente, publicat de TAN Books and Publishers, Inc. -, care aă devenit pentru mine, în timpul lucrului, o mic biblie. Deă mare interes este şi Angels (and Demons) de Peter Kreeft, publicat la Ignatius Press. O uriaş şi venerabil surs deă ă ă ă informa ii despre îngeri şi credin ele creştine este ţ ţ Summa Theologica a lui Toma D'Aquino.Aş vrea s transmit mul umirile mele şi Wikipediei,ă ţ

enciclopedia on-line, pentru referin ele rapide despreţ Norwich, castelul Norwich, catedrala din Norwich, Maimonide, Rashi şi Sfântul Toma. Mi-au fost de folos şi alte site-uri de pe internet, dar din nou sunt prea numeroase ca s le men ionez aici.ă ţAr trebui s le mul umesc hotelului Mission Inn şi misiuniiă ţ

San Juan Capistrano, pentru c exist cu adevă ă ărat şi pentru c mă -au inspirat consistent în scrierea acestei c r i.ă ţAm scris acest roman pentru pl cerea cititorilor, dar, dacă ă

le stârneşte interesul pentru cercet ri mai am nun ite, speră ă ţ c notele de fa le vor fi de ajutor.ă ţăDa iţ -mi voie, în cele din urm , s adaug rug ciunea meaă ă ă

preferat :ă

Înger, îngeraşul meu, Ce mi te-a dat Dumnezeu, Totdeauna fii cu mine Şi mă-nva s fac bine. Acum şi pururea, î i mul umesc.ţă ă ţ ţ

Anne Rice

267

Binecuvânta i pe Domnul, voi, to i îngerii Lui, cei puternici în t rie,ţ ţ ă care-I împlini i cuvântul şi auzi i glasul cuvintelor Lui;ţ ţ binecuvânta i pe Domnul, voi, toate puterile Lui, slujitorii Lui careţ face i voia Lui; binecuvânta i pe Domnul, voi, toate lucrurile Lui, înţ ţ tot locul st pânirii Lui; binecuvânteaz , suflete al meu, peă ă Domnul.

Psalmul 102 Versiunea Bartolomeu Valeriu Anania

Pentru comenzi şi informa ii v rug m contacta i: Edituraţ ă ă ţ LEDA Difuzare şi Clubul C r iiă ţ

Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012

Tel.: 021.319.88.22, 021.319.88.33, 021.319.88.77;

Fax: 021.319.88.66

E-mail: vanzari@edituracorint.ro

Magazinul virtual: www.grupulcorint.ro. www.ledabooks.ro

Format: 16/54x84 Coli tipo: 22

Tiparul executat la FED PRINT S.A.

268