fcmp- suport de curs

"INVESTEŞTE ÎN OAMENI!” Fondul Social EuropeanProgramul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013 Axa prioritară 6- " Promovarea incluziunii sociale "Domeniul major de intervenţie 6.2 – ”Îmbunătăţirea accesului şi a participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii” Titlul proiectului: ” S.I.S.-SPRIJIN PENTRU INCLUZIUNE SOCIALA A PERSOANELOR VULNERABILE”Nr. Contract: POSDRU/165/6.2/S/143042

SUPORT DE CURSFRIZER-COAFOR-MANICHIURIST-PEDICHIURIST

1


ICOMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

COMUNICARE PROFESIONALĂ ÎN LIMBA MODERNĂ

1. Specificul comunicării organizaţionale . Organizaţia ca spaţiu al comunicării Comunicarea este fluxul vital care face posibile performanţele unei organizaţii.

De calitatea şi funcţionalitatea ei depinde modul în care sunt folosite resursele şi sunt atinse scopurile. Eficienţa unei organizaţii se bazează pe specializarea funcţiilor la nivel de compartimente şi de indivizi şi pe complementaritatea acestor funcţii. Din aceste caracteristici de bază ale activităţii organizaţionale rezultă necesitatea schimbului de informaţii între compartimente, între indivizi, între organizaţie şi mediul său socio-economic.

Orice organizaţie constă, din ―premise (scopurile activităţii comune n.n.), angajaţi, conducere, echipamente, materiale, fonduri. În procesul muncii comunicarea joacă un rol esenţial pentru că orice sistem sociotehnic presupune existenţa unui flux informaţional care face posibilă funcţionarea lui ca întreg. Funcţiile organizaţionale ale comunicării sunt următoarele: a) Control - să clarifice îndatoririle, să stabilească autoritatea şi responsabilităţile. b) Informare - să furnizeze baza deciziilor. c) Coordonare - să facă posibilă acţiunea comună eficientă. d) Motivare - să stimuleze cooperarea şi implicarea în atingerea obiectivelor. e) Emoţională - să permită exprimarea trăirilor sentimentelor etc.

2. Reţelele de comunicare în organizaţie Modul de organizare al activităţii (natura sarcinilor) determină şi organizarea

comunicării între participanţii la activitatea de grup. Reţeaua de comunicare poate fi definită ca o structură prin care sunt stabilite modalităţile de circulaţie a informaţiei şi rolurile pe care le joacă fiecare participant. Tipul de reţea de comunicare influenţează eficienţa comunicării, prin accesibilitatea canalelor pentru participanţi: există reţele restrictive care permit contactul unei persoane numai cu o anumită parte a reţelei şi implicit accesul la un fragment şi nu la întreaga informaţie şi reţele flexibile, în care participanţii au o mai mare libertate (acces practic nelimitat) de a folosi canalele.

2


3. Modalităţi de comunicare organizaţională Comunicarea organizaţională poate fi formală (realizată pe canale impuse de

structura organizaţiei, de normele existente şi de relaţiile funcţionale dintre persoane,

grupuri, compartimente, în conformitate cu reguli explicite şi, uneori, implicite) şi este preponderant legată de activitatea comună; şi informală (informaţie fără legătură directă cu activitatea, cu o puternică tentă afectivă), canalele folosite sunt altele decât cele formale, regulile de comunicare sunt mai puţin stricte. Reţelele de comunicare formale şi informale sunt coexistente şi uneori interferente, în sensul că cele informale pot bloca circulaţia informaţiei în reţeaua formală, o pot distorsiona în funcţie de relaţiile şi interesele celor implicaţi, sau, dimpotrivă, pot flexibiliza şi îmbunătăţi comunicarea formală.

3.1.Comunicarea formală. Derularea comunicării formale scrise sau orale este guvernată de o serie de

reguli implicite şi explicite privind conţinutul (ce fel de informaţie se transmite), responsabilitatea (cine emite şi cine controlează şi semnează – în cazul mesajelor scrise), forma (orală / scrisă, modul de structurarea a mesajului, conţinutul părţii de identificare, formulele de adresare), momentul (ocazii, termene) şi destinaţia mesajelor (cui sunt adresate).

3.2.Comunicarea informală. Paralel cu comunicarea formală sunt iniţiate comunicări informale între

participanţi, pentru a schimba informaţii care nu au o legătură directă cu activitatea. Cu timpul se constituie reţele informale de comunicare, bazate pe criterii afective simpatie / antipatie, interese comune legate (sau nu) de organizaţie; canalele folosite sunt altele decât cele formale, regulile de comunicare sunt mai puţin stricte.

3.3. Comunicare scrisă şi comunicare orală În funcţie de natura, scopul şi conţinutul mesajelor, forma de prezentare poate fi scrisă sau orală. Modalităţile de comunicare organizaţională (faţă în faţă, scrisă, etc.) sunt alese în funcţie de natura sarcinii, conţinutul mesajului, specificul receptorului. Comunicarea orală este mai rapidă şi produce o satisfacţie crescută, dar în cazul unor mesaje standard (instrucţiuni, reglementări, norme, rapoarte) este mai potrivită cea scrisă, atât pentru posibilitatea de difuzare mai rapidă şi mai uniformă, cât şi pentru că poate fi mai utilă în stabilirea responsabilităţilor în situaţii de litigiu.

Comunicările scrise sunt folosite în organizaţie în cazul mesajelor care trebuie să dureze în timp, ori de câte ori trebuie prevenită uitarea sau fixată responsabilitatea într-o manieră lipsită de echivoc. Comunicările scrise pot constitui elemente ale unor înregistrări contabile, pot fi o documente care vor fi păstrate un anumit timp în fonduri

3


arhivistice, pot fi folosite ca probe în justiţie. Cu cât organizaţia este mai mare şi mai complexă, cu atât ponderea documentelor scrise în ansamblul comunicării creşte.

COMUNICARE PROFESIONALĂ ÎN LIMBA MODERNĂ

Comunicare profesională în limba modernă

1. Obţine informaţii prin receptarea de mesaje orale, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative2. Obţine informaţii prin receptarea de mesaje scrise specializate, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative3. Exprimã mesaje orale în limbaj complex, în contexte profesionale semnificative, în scopul îndeplinirii de sarcini de serviciu 4. Elaborează mesaje scrise specializate, în contexte profesionale semnificative, în scopul îndeplinirii de sarcini de serviciu 5. Participă la interacţiuni orale şi în scris legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative

1. Competenţe: 1. Obţine informaţii prin receptarea de mesaje orale, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative2. Obţine informaţii prin receptarea de mesaje scrise specializate, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative3. Exprimă mesaje orale în limbaj complex, în contexte profesionale semnificative, în scopul îndeplinirii de sarcini de serviciu 4. Elaborează mesaje scrise specializate, în contexte profesionale semnificative, în scopul îndeplinirii de sarcini de serviciu 5. Participă la interacţiuni orale şi în scris legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative

Competenţa 1:Obţine informaţii prin receptarea de mesaje orale, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative.Criterii de performanţă:

(a) Identificarea informaţiilor necesare şi suficiente pentru decodarea sensului global în mesaje orale care folosesc un limbaj complex şi conţin vocabular specializat

(b) Extragerea informaţiilor / detaliilor specifice necesare şi relevante pentru sarcinile de serviciu, din mesaje orale diverse

4


(c) Identificarea de opinii şi atitudini, şi distingerea lor de informaţii factuale sau de altă natură (legi, idei, concepte)

(d) Identificarea, cu ajutorul conţinutului, intonaţiei şi al sensului implicit, a informaţiilor privind priorităţi şi urgenţe

(e) Identificarea şi utilizarea de indicii verbale, non-verbale şi / sau de asocieri / conexiuni pentru clarificarea sensului unor elemente de vocabular sau de accent nefamiliare

(f) Înţelegerea de instrucţiuni, solicitări şi întrebări orale, care folosesc un limbaj complex şi conţin vocabular specializat, şi realizarea de acţiuni adecvate pe baza informaţiilor obţinute pe cale orală

Competenţa 2:Obţine informaţii prin receptarea de mesaje scrise specializate, legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în contexte profesionale semnificative.

Criterii de performanţă:(a) Identificarea şi localizarea promptă şi corectă de informaţii şi opinii relevante pentru

sarcini de serviciu, în texte de specialitate (b) Identificarea sensului unor elemente de text nefamiliare prin utilizarea de materiale

de referinţă şi / sau de asocieri / conexiuni, atunci când este necesar(c) Corelarea în mod coerent a mai multor informaţii din diverse părţi ale unui text / din

texte diferite, în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu(d) Transferul de informaţii din texte de specialitate în diverse forme de prezentare (e) Înţelegerea de reglementări, instrucţiuni, şi recomandări specifice din texte care

conţin limbaj complex şi specializat şi realizarea de acţiuni adecvate pe baza informaţiilor din astfel de texte de specialitate

Competenţa 3:Exprimă mesaje orale în limbaj complex, în contexte profesionale semnificative, în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

Criterii de performanţă:(a) Oferirea şi solicitarea, în discuţii, de informaţii şi de instrucţiuni pentru îndeplinirea

unei sarcini de serviciu, folosind expresii şi structuri variate(b) Realizarea de prezentări orale de fapte, idei şi opinii profesionale, pregătite în

prealabil, folosind un limbaj specializat corect şi materiale suport adecvate(c) Formularea clară, precisă şi structurată logic a ideilor, faptelor şi opiniilor şi

susţinerea lor cu argumente

5


(d) Oferirea de clarificări şi explicaţii atunci când informaţia / instrucţiunea nu este corect înţeleasă de ceilalţi

(e) Exprimarea fluentă, cu intonaţie corectă şi într-un registru adecvat contextului(f) Utilizarea adecvată şi suficient de corectă a unei varietăţi de termeni de specialitate

comuni / familiari şi de structuri lingvistice astfel încât să se asigure comunicarea deplină a sensului, chiar dacă există în text unele deficienţele de pronunţie şi / sau intonaţie, de gramatică, şi / sau de registru

Competenţa 4:Elaborează mesaje scrise specializate, în contexte profesionale semnificative, în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

Criterii de performanţă:(a) Completarea de documente şi formulare profesionale specifice sarcinilor de serviciu

ale locului de muncă(b) Redactarea unor texte funcţionale mai complexe, specifice sarcinilor de serviciu, cu

folosirea de expresii şi structuri adecvate variate(c) Transmiterea în scris, în limbaj specific clar şi precis, de informaţii corecte pe teme

din domeniul de specializare(d) Utilizarea de materiale de referinţă specifice adecvate pentru a verifica

corectitudinea informaţiei şi limbii folosite(e) Elaborarea de texte astfel încât deficienţele de gramatică, ortografie şi / sau de

registru nu împiedică înţelegerea deplină a lor(f) Adecvarea formatului şi limbajului la context, la tipul de text şi la subiect

Competenţa 5:Participă la interacţiuni orale şi în scris legate de îndeplinirea de sarcini de serviciu, în

contexte profesionale semnificative.

Criterii de performanţă:(a) Participarea cu informaţii factuale şi cu opinii proprii la discuţii profesionale, pe teme

legate de sarcini de serviciu(b) Comunicarea telefonică adecvată, pe teme de interes profesional, în contexte legate

de sarcini de serviciu (c) Elaborarea de corespondenţă profesională în diverse formate şi către diverşi

destinatari, în contexte legate de sarcini de serviciu(d) Verificarea înţelegerii şi solicitarea / oferirea de clarificări / explicaţii când informaţia

nu este clar înţeleasă, în conversaţii directe şi telefonice şi în prezentări (e) Exprimarea clară, fluentă şi adecvată terminologic, cu limbajul şi registrul adaptate la

subiect, la context şi la interlocutor / destinatar, cu respectarea convenţiilor şi

6


normelor sociale şi culturale, în funcţie de rol şi de relaţiile cu interlocutorul / destinatarul, în comunicarea orală şi în scris

7


IIUTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI

PRELUCRAREA INFORMAŢIEI1. Proprietăţi si metode ale documentelor Word

În prezentarea care urmează se vor discuta principalele proprietăţi şi metode aplicabile componentelor care constituie un document Word. Se va urmări structura ierarhizată inclusă în secţiunea precedentă.

Document Noţiunea de document, utilizată în Word, corespunde noţiunii curente, din lumea

reală, a unui document tipărit. Deosebirea importantă este aceea că un document tipărit (carte, broşură, raport etc.) se poate obţine din mai multe documente Word. Operaţiunile efectuate asupra unui document sunt: – crearea unui document nou, – deschiderea unui document existent, – salvarea unui document, – salvarea cu un nume nou a unui document.

Crearea unui document nou Orice nou document creat de Word are la bază un model. Acest model este

referit în continuare drept şablon sau template (după denumirea englezească). Şablonul unui document (discuţia completă este mult mai complexă si va fi făcută separat) conţine informaţii legate de formatul documentului, stilurile predefinite etc

Un sablon este memorat de mediul Word ca un fişier cu extensia .dot şi care se găseste, în mod uzual, în folderul "…\Microsoft Office\Templates". Între şabloanele predefinite se găseşte şablonul Normal, care, în lipsa altei precizări, este luat în mod implicit ca model al unui document nou.

Deschiderea unui document existent Necesară atunci când se continuă lucrul la un document creat anterior sau atunci când un document nou este obtinut prin modificarea unuia deja existent, deschiderea unui document se efectuează prin :

– actionarea uneltei Open, cu imaginea , sau

8


– comanda Open, din meniul File. În ambele cazuri se afisează dialogul Open prin care se poate selecta un fisier

de pe mediile de memorare proprii sau de pe retea. În utilizarea acestui dialog se poate naviga manual în arborele de directoare, sau se poate efectua o căutare după criterii diverse: timp, denumire, tip de document etc.

Salvarea unui document Prin salvarea unui document se întelege memorarea acestuia pe un suport

reutilizabil (dischetă, disc). Procesul presupune că documentul are o denumire acceptată de utilizator, denumire folosită la identificarea ulterioară a documentului.

Pentru a salva un document :– se acţionează unealta Save, cu imaginea , sau – se execută comanda Save din meniul File.

Salvarea unui document cu un nume nou S-a văzut că un document nou creat are o denumire standard. Pentru identificare, este recomandabil ca documentul să poarte o denumire sugestivă. Această denumire se atribuie la prima salvare. În acel moment se creează un fişier cu numele documentului. În cazul redenumirii documentului, pe disc se va păstra şi fişierul cu numele atribuit iniţial.

Salvarea cu nume se realizează prin:– comanda Save As din meniul File.

Aceeaşi comandă este executată, în mod automat, dacă un document nou este salvat (prin Save) pentru prima dată. Comanda iniţiază dialogul Save în care se va alege un tip corect de document în lista derulantă Save as type şi se va completa numele dorit pentru document în zona text File name. De asemenea se va urmări ca folderul în care se efectuează salvarea să fie corect selectat. Stabilirea dimensiunilor si marginilor foii de hârtie .

Margini Conţinutul fisei Margins depinde de starea boxei de control Mirror margins:

a) neselectată, paginile secţiunii au aceeaşi dispoziţie a marginilor. Este situaţia caracteristică tipăririi pe o singură fată a hârtiei. b) selectată, paginile secţiunii au o dispoziţie simetrică a marginilor, foaia din dreapta fiind oglinda foii din stânga, astfel încât la tipărirea fată-verso textul de pe o fată să se suprapună cu textul de pe fata adversă. În cazul a) se vor defini marginile Top (de sus), Bottom (de jos), Left (din stânga), Right (din dreapta). În cazul b) se vor defini marginile Top (de sus), Bottom (de jos), Inside (dinăuntru, de la cotor), Outside (din afară, exterioară).

9


Foaia de hârtie Dimensiunile foii de hârtie se stabilesc în fisa Paper Size. Se poate alege o dimensiune predefinită, recunoscută de diferite standarde (cum ar fi Letter sau A4), în lista derulantă Paper Size.Dimensiunile tipului selectat sunt afisate în zonele text Width (lătimea) si Height (înăltimea). Modificarea arbitrară a dimensiunilor din cele două zone se traduce în selectarea tipului generic Custom Size (dimensiune utilizator).

În grupul Orientation se fixează orientarea foii: Portrait – orientarea uzuală (dimensiunea mai mică, lătimea, este pe orizontală); Landscape – orientarea inversă pozitiei Portrait (foaia de hârtie este culcată).

Alinierea verticală a textului În fişa Layout, lista derulantă Vertical alignment permite selectarea modului de aliniere verticală a textului pe paginile secţiunilor din domeniul fixat: Top – textul este aliniat la marginea de sus, Center – textul este centrat pe verticală, Justified – textul "umple" pe cât posibil întreg spaţiul dintre marginile de sus si de jos ale hârtiei. În mod implicit este utilizată alinierea Top, ceea ce poate produce diferenţe între pagini consecutive, datorită modului diferit de aranjare pe pagină a paragrafelor.

Alimentarea cu hârtie a imprimantei

Se poate, în principal, stabili o sursă diferită de alimentare cu hârtie pentru prima pagină (First page) în opozitie cu celelalte pagini (Other pages). Această configurare este utilă atunci când prima pagină a sectiunii se imprimă pe o foaie colorată diferit etc. Optiunile sunt influentate de tipul de imprimantă selectat.

Anteturi si picioare de pagini

Structura de anteturi si picioare de pagină a sectiunii este fixată în fisa Layout a dialogului Page Setup. În mod implicit se consideră că toate paginile dintr-o sectiune au aceeasi structură. Prin selectarea corespunzătoare a optiunilor din dialog, vizibile în figura alăturată, se pot stabili :

Different odd and even – anteturi si picioare de pagină diferite pentru paginile pare si cele impare ale sectiunilor din domeniul ales Different first page – prima pagină a sectiunilor, din domeniul ales, are un antet si un picior de pagină distinct de celelalte.

Paragrafe Un paragraf este o porţiune de text cuprinsă între două retururi de car

consecutive (textul introdus între două apăsări succesive ale tastei ENTER).

Orice paragraf are ataşat un stil care conţine toate atributele de formatare. În mod implicit, orice nou paragraf copie formatul paragrafului precedent. Microsoft Word

10


poate fi configurat încât să-si definească stiluri pe baza formatelor frecvente în document. Pentru o discutie mai completă se va studia secţiunea dedicată stilurilor.

Formatarea paragrafului Formatarea unui paragraf necesită selectarea lui prealabilă. Acest fapt se

realizează dacă punctul de insertie este în paragraful dorit. Pentru a formata simultan mai multe paragrafe trebuie ca selectia să contină cel putin un caracter din fiecare paragraf tintit. Selectarea multiplă se realizează prin:

– tragerea mouse-ului (cu butonul stânga apăsat) peste paragrafe, sau – se actionează CTRL+SHIFT si, simultan, se apasă tasta Down (↓) până se

selectează toate paragrafele.

Pentru a vizualiza formatul unui paragraf (si nu numai) se utilizează comanda What's This, cu tasta directă SHIFT+F1, din meniul Help. Pointerul mouse-ului se schimbă prin atasarea unui semn de întrebare. Prin click pe orice obiect/paragraf/caracter se obtine o casetă cu informatii privind formatul.

Alinierea liniilor unui paragraf Importantă prin efectul produs asupra cititorului, tipul de aliniere a liniilor unui

paragraf se va alege în functie de lătimea coloanei (foii), de densitatea cuvintelor etc. Sunt posibile, în Word, trei tipuri de alinieri: stânga – liniile sunt aliniate la stânga, partea dreaptă este neregulată, dreapta – liniile sunt aliniate la dreapta, partea stângă este neregulată, centrată – fiecare linie este centrată pe lungimea disponibilă a unui rând de text, completă – liniile sunt aliniate atât la stânga cât si la dreapta.

Controlul alinierii este pe aceeasi fisă ca si deplasarea paragrafelor si se alege în lista derulantă Alignment. Optiunile sunt: Left – stânga, Centered – centrată, Right – dreapta, Justified – completă.

Spaţierea liniilor într-un paragraf Prin interlinie se înţelege distanta dintre două linii de bază succesive. Este obţinută, în mod implicit, prin adăugarea la mărimea fontului maxim a distantei dintre rândurile de text (de regulă 2 puncte). Astfel, un font de 10pt produce o interlinie de 12pt. În general, dacă pe o linie trebuie să se înscrie caractere de un font mai mare, atunci interlinia se ajustează după aceste caractere.

Mărimea interliniei este fixată în lista derulantă Line spacing, arătată în întregime în figura alăturată.

Single – stabilirea interliniei în mod automat (font+2pt). 1.5 lines – interlinia este de o linie si jumătate Double – interlinia este de două linii At least – interlinia are cel puţin numărul de puncte înscrise în zona At. Exactly – interlinia are exact numărul de puncte înscrise în zona At. Caracterele mai mari se suprapun pe rândurile vecine.

11


Multiple – interlinia este egală cu atâtea linii câte sunt înscrise în zona At (2 înseamnă Double etc.).

Chenare Pentru a încadra un obiect, acesta trebuie mai întâi selectat. Selectarea mai multor

paragrafe poate produce si încadrarea globală (exterioară) a întregului grup (deci un efect deosebit de tratarea secvenţială a paragrafelor).

O încadrare simplă se poate realiza utilizând bara de unelte Borders, prezentată în figura alăturată. Acţionarea unei unelte produce linia de chenar accentuată pe buton. Vizualizarea acestei bare de unelte se realizează din

View – Toolbars sau prin acţionarea uneltei Border de pe bara de unelte Formatting cu imaginea sau similară (conţine imaginea unei unelte din bara Borrders plus semnul de listă derulantă). Acţionarea simbolului de derulare afişează bara de unelte Borders, acţionarea uneltei efectuează bordura arătată. La încadrarea unui paragraf, chenarul cuprinde întreaga zonă dintre deplasările stânga si dreapta.

Prin urmare, dacă se doreste ca, pentru un text mai scurt, chenarul să fie limitat la text, trebuie să se modifice deplasările laterale ale liniilor paragrafului. Comanda principală este Borders and Shading din meniul Format.

Se iniţiază dialogul complex Borders and Shading, care cuprinde în cele trei fise ale sale controalele necesare fixării bordurilor si umbririlor. Fisa Border se referă la stabilirea chenarelor, Page Border se referă la chenarul întregii pagini, Shading se referă la umplerea fundalului cu o culoare completată eventual cu o textură. În fiecare dintre fise există o listă derulantă Apply To care se va pozitiona pe obiectul dorit (paragraf, celulă, paginile întregului document etc), elementele listei sunt specifice fisei active si obiectului selectat.

Pentru a încadra o selectie cu ajutorul controalelor din fisa Borders: În Style se selectează stilul dorit pentru linie. În Color se alege culoarea liniei În Width se alege grosimea liniei. În Setting se poate alege între o formatare globală (None – fără chenar, Box –

chenar complet, Shadow – chenar umbrit, 3-D – chenar cu efect tridimensional) sau definită de utilizator – Custom.

După o formatare globală sau selectarea opţiunii Custom, prin click în zona Preview (care este activă în acest dialog) pe locul liniilor dorite se anulează sau se inserează linii.

Se pot utiliza si butoanele plasate pe lateralele zonei Preview. 89 Primele trei etape pot fi repetate înaintea plasării unei linii, încât linii diferite să

aibă culori, stiluri, grosimi diferite.

12


Acţionarea butonului Options afişează un dialog în care se poate preciza distanta dintre chenar si conţinut, ca si alte atribute dependente de obiectul care se încadrează. Stabilirea unui chenar pentru pagină se realizează cu ajutorul controalelor din fisa Page Border. În plus fată de fisa Border apare lista derulantă Art prin care se poate selecta un motiv graphic de trasare a chenarului. Dialogul Options este mai complex, lista Apply To are mai multe intrări, dar informaţiile cerute sunt suficient de intuitive pentru a nu necesita explicatii suplimentare. Anularea unui chenar existent se face prin selectarea obiectului respectiv si alegerea optiunii Setting = None.

o Umbriri Prin fişa Shading se stabileşte culoare de fond în grupul Fil. Selectarea culorii se

face prin click pe pătratul culorii dorite. În grupul Patterns se stabileşte o textură plasată peste culoarea de fond. În acest mod se pot crea culori compuse. În lista derulantă Style se alege tipul de haşurare iar în lista Color se alege culoarea modelului. Rezultatul este vizibil în zona Preview.

Tabulator Prin apăsarea tastei TAB, similar masinii de scris, punctul de insertie se poate

pozitiona în locuri definite implicit sau explicit. O astfel de pozitie este numită în continuare oprire de tab (tab stop).

Totalitatea opririlor de tab este specifică paragrafului selectat în momentul definirii opririlor.

În mod implicit (si în lipsa stabilirilor explicite) sunt definite opriri de tab la fiecare 0.5", de la stânga la dreapta. Orice fixare de către utilizator a unei pozitii de tab anulează pozitiile implicite din stânga, dar le lasă pe cele implicite din dreapta.

Liste Microsoft Word poate gestiona trei tipuri de liste: numerotate, nenumerotate (cu

buline), ierarhizate. O intrare într-o listă este un paragraf cu o formatare predefinită de sistem (se poate modifica prin transformări de stiluri). Se poate astfel vorbi despre numerotarea paragrafelor.

O listă numerotată este identificată prin simboluri ordonate (numere arabe, romane sau litere. Poate fi numită si listă ordonată. O listă nenumerotată, sau cu buline, sau neordonată, este identificată prin simboluri grafice, aceleaşi pentru toate elementele de pe un acelaşi nivel. Lista ierarhizată se deosebeşte de cele precedente prin aceea că intrările ei sunt grupate pe nivele. În cadrul unui nivel, intrările pot fi numerotate sau nenumerotate, diferitele nivele diferenţiindu-se prin indentările si simbolurile utilizate.

Utilizarea uneltelor Bullets si Numbering Pentru a iniţia o listă numerotată se utilizează unealta Numbering, iar pentru o

listă cu buline unealta Bullets (identificate prin imaginile din titlul secţiunii). Toate

13


paragrafele formate până la un nou click pe unealtă devin intrări succesive în listă. Pentru a termina lista se dezactivează unealta utilizată.

Pentru a transforma în listă o serie de paragrafe deja scrise, se vor selecta si apoi se utilizează unealta Bullets sau Numbering (după dorintă). Plasarea pe o intrare într-o listă se reflectă în poziţia activată a uneltei respective. Dezactivarea uneltei produce întreruperea listei pentru paragraful respectiv.

Pe fisa Bulleted se alege tipul de puncte de listă iar acţionarea butonului de personalizare, Customize, iniţiază dialogul Customize Bulleted List, din care este reprezentată în figură doar zona de optiuni.

Bullet character – selectarea unui simbol pentru marcare. Font – permite selectarea unui caracter dintr-un alt font. Bullet – permite selectarea unui caracter de marcare dintr-un set de caractere grafice. Bullet position – se completează distanta dintre marginea stânga si bulină. Text position – se completează distanta dintre marginea stânga si începutul textului unei intrări în listă. Pe fisa Numbered se selectează tipul de numerotare si se selectează opţiunea dorită prin butoanele radio Restart numbering (se reîncepe numerotarea unei noi liste) sau Continue previous list (se continuă ultima listă numerotată, chiar dacă între timp s-a introdus text în document). Number format – se construieşte formatul numerotării. Font – permite selectarea fontului. Number style – selectează un stil de număr din lista derulantă (roman, arab, literă). Start at: – defineşte începutul numerotării. Number position – fixează alinierea numărului şi poziţia fată de marginea stânga. Text position – stabileşte deplasarea textului fată de marginea stânga. Pe fisa Outline Numbered se pot fixa opţiunile pentru crearea unei liste ierarhizate. Se alege forma de numerotare dorită si se specifică, similar unei liste numerotate, dacă lista continuă sau nu o listă anterioară. Pentru modificarea aspectului listei se actionează butonul Customize. Level – se alege nivelul pentru care se modifică aparenta. Este prima optiune care trebuie selectată. Number format – este zona în care se construieste formatul numerotării. Construirea înseamnă că unele entităti (cum ar fi numărul nivelului anterior) sunt inserate automat, altele pot fi completate manual (semne de punctuatie, spatii etc.). Number style – selectează un stil de număr din lista derulantă (roman, arab, literă). Start at: – defineste începutul numerotării.

14


Previous level number – se alege din lista ascunsă numărul nivelului anterior care se inserează în pozitia activă a zonei de formare. Font – permite fixarea fontului pentru numerotare.

Există si zonele de fixare a pozitiilor, identice dialogului Customize Numbered List, precum si un buton More, care permite selectări de atribute avansate. În formarea si editarea unei liste ierarhizate este necesar ca anumite paragrafe să fie avansate pe nivele mai mici sau să fie retrogradate pe nivele mai mari. Acest lucru se realizează prin uneltele :

– (Increase Indent) care coboară paragraful în ierarhie – (Decrease Indent) care urcă paragraful în ierarhie.

2. Comunicarea prin internetIn zilele noastre si mai ales in ultimii 5 ani, internetul a devenit unul dintre cele

mai utilizate mijloace de informare si de comunicare pentru oameni. Internetul iti ofera atat posibilitatea de a afla toate informatiile de care ai nevoie,de a fi la curent cu tot ce se intampla nou in jurul tau,in lume,cat si posibilitatea de a fi in legatura permanenta cu toti cei pe care ii iubesti,cei pe care vrei sa-i ai aproape,chiar si atunci cand esti la mii de kilometri distanta. Internetul este o buna modalitate de a-ti face prieteni din orice colt al lumii,de a gasi persoane cu ganduri,conceptii asemanatoare,de a te integra in grupuri cu diverse orientari.Prin intermediul internetului se pot crea prietenii de lunga durata sau se pot chiar infiripa adevarate povesti de dragoste,care,nu de putine ori,s-au finalizat cu casatoria celor implicati. Din ce in ce mai multe persoane renunta la a mai comunica direct(daca se afla in aceeasi institutie,dar departamente diferite)sau prin telefon,in favoarea utilizarii internetului,deci a comunicarii mediate. Comunicarea prin internet pare a avea o serie de avantaje dar si o serie de dezavantaje,chiar daca aceasta ultima categorie contine mult mai putine elemente,nu putem nega existenta ei.Unele dintre avantajele comunicarii pe internet tin in special de comportamentul adoptat :faptul ca poti avea o atitudine mai degajata(in cazul in care nu cunosti persoana cu care comunici si esti o fire mai emotiva),poti cunoaste o persoana,in primul rand din punct de vedere al gandirii,al partii spirituale,dupa modul in care vede lucrurile,ceea ce este mult mai important decat impresia pe care ti-o lasa la cunoasterea fizica.Este motivul pentru care multi tineri prefera,in prealabil unei intalniri,o discutie mai lunga pe internet,o discutie prin care sa aiba ocazia de a se cunoaste mai bine,de a descoperi ce puncte au in comun,ce le place si ce nu le place,ce perspective si ce asteptari au unul de la celalalt.In urma acestei discutii ei putandu-si construi o imagine robot a celui cu care comunica si avand posibilitatea de a alege daca intalnirea’face to face’mai poate fi realizata,pentru c auna este atractia fizica,la prima

15


vedere si alta este compatibilitatea indivizilor,iar internetul este unul dintre cele mai bune mijloace de identificare a compatibilitatii.Mai mult decat atat,prin intermediul internetului poti discuta deschis cu o persoana,poti spune lucruri pe care in mod normal,intr-o discutie directa nu le-ai putea spune si astfel poti afla lucruri noi si interesante atat despre tine cat si despre persoana cu care comunici.Poti sa te descoperi,poti sa aflii ce cred ceilalalti despre tine,cum te vad ceilalti,doar din punctul de vedere al comunicarii. Internetul iti ofera posibilitatea de a intra in diferite medii sociale,de a interactiona cu oameni din domenii de activitate multiple si din orice parte a lumii,posibilitatea de a-ti gasi un loc de munca ce iti satisface toate exigentele.

Ai deasemenea posibilitatea de a urma cursurile unei facultati,on-line,interactionand cu profesorii si colegii,prin intermediul internetului.Poti deasemenea face cumparaturi on-line,existand anumite produse care nu ppot fi achizitionate decat din locuri speciale,unde poate nu ai posibilitatea de a te deplase,astfel internetul vine in ajutorul tau facand posibila comunicarea cumparatorului cu agentul de vanzare,cumparatorul putand primi marfa acasa,indiferent in ce parte a lumii s-ar afla.

16


IIIASIGURAREA CALITATII

Calitatea se manifestă ca un fenomen, un proces, un stil de viaţă care însoţeşte omul atât în activitatea sa personală, familială, cât şi în activitatea sa social economică desfăşurată într-un mediu organizat, precum o instituţie economică.

În viaţa de zi cu zi, putem identifica forme variate de manifestare a calităţii. De exemplu, calitatea laptelui poate fi dată de prospeţimea acestuia, calitatea serviciilor de transport se concretizează în respectarea orarului de plecare/sosire a mijlocului de transport, calitatea uniformelor şcolare poate fi dată de aspectul lor elegant, calitatea pantofilor pe care îi purtăm poate să se manifeste prin comoditatea la purtare, calitatea unui loc de muncă se poate aprecia prin posibilitatea de a promova sau prin motivarea financiară a rezultatelor deosebite obţinute.

Acest fenomen poate fi perceput într-o mare diversitate de forme, motiv pentru care exemplele de manifestare a calităţii pot continua.

Criteriile de apreciere a calităţii, indiferent de locul, momentul, produsul şi serviciul considerate, sunt foarte diferite şi de multe ori au un caracter subiectiv, fiind dependente de priorităţile oamenilor.

Spre exemplu, putem aprecia: - calitatea produsului, ca rezultat al activităţii productive, la sfârşitul unui flux tehnologic; - calitatea mărfii, ca formă de manifestare a produsului pe piaţă, în raportul de vânzare-cumpărare; - calitatea serviciului, ca rezultat al activităţii productive a oamenilor, dar care nu îmbracă o formă fizică concretă

Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau ale unui serviciu, care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate sau implicite.

Aprecierea calităţii se face pe baza unui ansamblu de caracteristici, esenţiale fiind următoarele:

- constructive (dimensiuni, masă etc);

- funcţionale (viteză, randament, productivitate, fiabilitate, mentenabilitate etc);

- economice (consumuri specifice, cheltuieli de exploatare, cheltuieli de întreţinere etc);

- estetice (grad de finisare, cromatică etc);

17


- ergonomice (confort, securitate de utilizare etc);

- ecologice (formă, durată şi grad de poluare);

- sanogenetice.

Calitatea are un caracter dinamic relativ şi complex. Calitatea serviciilor, a produselor, a managementului care, în fapt, influenţează calitatea celorlalte produse şi procese ale întreprinderii, reprezintă un factor decisiv în activitatea oricărei societăţi a cărei dinamică este în continuă dezvoltare, în condiţiile economiei de piaţă actuale.

Această „calitate" contribuie, direct sau indirect, la mărirea cifrei de afaceri, la păstrarea poziţiei de piaţă, la cucerirea a noi nişe de piaţă, la îmbunătăţirea imaginii firmei, la creşterea încrederii clienţilor şi a furnizorilor în serviciile şi în produsele oferite de firmă etc.

Fenomenul „calitate" a cunoscut o amplă dezvoltare pe parcursul secolului XX, în concordanţă cu evoluţia întreprinderilor din punct de vedere organizatoric

Modul de abordare a calităţii produselor şi a serviciilor s a dezvoltat treptat, fiind determinat de evenimentele istorice prezentate în tabelul 1.1.

După anul 2000, odată cu implementarea standardelor ISO 9001:2000, prin abordarea sistemică a managementului calităţii, asigurarea calităţii nu mai reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de a funcţiona al întreprinderii şi de a rezista pe piaţa concurenţilor.

. CONCEPTUL DE ASIGURAREA CALITĂŢII

Dezvoltarea nivelului general de educaţie şi instruire a consumatorilor a determinat creşterea continuă a complexităţii produselor, extinderea generală a pieţelor şi implicit implementarea conceptului de „asigurare a calităţii" în politica oricărei firme ce se doreşte a fi competitivă.

Promotorul conceptului „asigurarea calităţii" a fost J.M. Juran. Conceptul a apărut în SUA, în anii 1950-1960, iar la început a avut următoarele două funcţii:

1. funcţia de construire a calităţii, care are ca obiectiv principal realizarea fiabilităţii produsului;

2. funcţia de verificare a calităţii, care urmăreşte costurile referitoare la calitate. îndeplinirea acestor obiective a presupus unele măsuri în interiorul organizaţiei economice, precum:

18


- amplificarea relaţiilor de colaborare dintre compartimente;

- dezvoltarea relaţiilor client—furnizor;

- descentralizarea responsabilităţilor;

- implicarea personalului în stabilirea şi realizarea obiectivelor.

Mai târziu, au fost adăugate şi următoarele trei funcţii:

1. funcţia de instruire a personalului;

2. funcţia de îmbunătăţire continuă a calităţii;

3. funcţia de garantare a calităţii.

Prestigiul organizaţiei economice în domeniul calităţii depinde de asigurarea calităţii atât din punct de vedere intern, cât şi extern, procesul urmând a fi materializat în creşterea încrederii managerilor şi a clienţilor în capacitatea întreprinderii de a furniza produse şi servicii de calitate,

în mod constant. Standardele ISO au manifestat mai multe preocupări de definire a conceptului de asigurare a calităţii, corespunzător cu evoluţia modalităţilor de asigurare a calităţii.

Asigurarea calităţii reprezintă ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul unui „sistem al calităţii" şi demonstrate ca fiind necesare pentru generarea încrederii adecvate în capacitatea unui produs (serviciu, proces, organizaţie, persoană) de a satisface cerinţele pentru calitate (conform SR ISO 8402:1995).

Dacă iniţial asigurarea calităţii s a aplicat doar în anumite sectoare, precum industria militară, spaţială, nucleară, de avioane, electronică, informatică etc, odată cu apariţia standardelor ISO 9000, în 1987, asigurarea calităţii se aplică în orice domeniu, inclusive în cel al serviciilor.

Controlul calităţii Controlul calităţii reprezintă acea parte a managementului calităţii care este

concentrată pe îndeplinirea cerinţelor referitoare la calitate. Cuprinde un ansamblu de tehnici şi de activităţi cu caracter operaţional utilizate pentru satisfacerea cerinţelor pentru calitate, atât în scopul monitorizării unui proces, cât şi pentru eliminarea cauzelor de funcţionare nesatisfăcătoare, în vederea realizării eficacităţii economice.

Controlul calităţii a apărut atunci când personalul întreprinderii şi a pus atât problema detectării cauzelor potenţiale şi reale ale fiecărei neconformităţi constatate la

19


produs, cât şi pe cea a stabilirii soluţiilor posibile de aplicat în scopul eliminării acestor cauze.

Indiferent de natura produsului finit, controlul calităţii produsului vizează următoarele elemente:

- documentaţia comercială;

- documentaţia tehnică;

- materiile prime, materialele, semifabricatele, reperele, subansamblurile;

- operaţiile de prelucrare specifice produsului: parametrii procesului (prelucrări mecanice, laminare, debitare, sudare etc), caracteristicile calitative (duritate,dimensiuni, rugozităţi, concentraţii etc);

- operaţii finale de asamblare;

- fiabilitatea;

- aspectul exterior (vopsire, design, estetică);

- marcajul;

- ambalarea;

- documentaţia de însoţire a produsului;

- depozitarea;

- expedierea.

Procesul de control al calităţii utilizează mijloace de control specifice sistemului de fabricaţie.

Acestea sunt:

- standurile de probă, respectiv instalaţii complexe ce permit probarea subansamblurilor şi a produselor în stare de funcţionare prin verificarea unuia sau a mai multor parametri;

- instalaţiile de control activ, care sunt montate pe mijloacele de producţie şi care controlează caracteristica de calitate prevăzută în documentaţia tehnică, în timpul procesului de fabricaţie;

20


- instalaţii de control automat, care controlează în mod automat caracteristica de calitate prevăzută în documentaţia tehnică, după ce reperul, subansamblul sau produsul a fost executat;

- instalaţiile de control multidimensional, care permit verificarea simultană a două sau mai multe

► Autocontrolul este controlul calităţii desfăşurat în timpul procesului de fabricaţie, de

către operatorul ce execută i operaţie de prelucrare. Pentru aplicarea acestei metode, operatorul trebuie să cunoască atât modul de executare a operaţiei, cât şi modul de control al executării acesteia.

► Controlul în lanţ se aplică la procesele de producţie în flux, caracterizate prin executarea unui produs de către mai mulţi executanţi. Această metodă presupune ca fiecare executant, înainte de a începe executarea propriei operaţii, să controleze modul de executare a operaţiei de către executantul precedent. Numai după ce acesta constată că a fost bine executată operaţia precedentă trece la executarea propriei operaţii. Operatorul va trebui să efectueze şi autocontrolul propriei operaţii la terminarea acesteia.

► Controlul volant vizează procesul de fabricaţie şi nu piesele, reperele, subansamblurile. Atunci când parametrii maşinilor şi ai utilajelor nu corespund celor prevăzuţi în documentaţia tehnică, acestea sunt oprite pentru efectuarea reglajelor şi a corecţiilor necesare pentru a împiedica apariţia rebuturilor.

► Controlul prin eşantionare statistico matematică constă în verificarea unei părţi din producţia realizată, numită eşantion. Eşantionul se stabileşte prin metode ştiinţifice,statistico matematice, astfel încât să se asigure şi corectitudinea rezultatelor obţinute, dar şi operativitatea şi economicitatea rezultatului obţinut. Verificarea eşantionului se face piesă cu piesă, in funcţie de numărul de piese corect executate din eşantion, se va lua decizia de acceptare sau de respingere a lotului de produse. Metoda se aplică în cazul producţiei de serie şi la verificarea unor parametri tehnici în fluxul proceselor, în vederea menţinerii sub control a temperaturilor de lucru, a concentraţiilor, a presiunilor, a debitelor.

► Controlul activ constă în verificarea unei caracteristici sau a unui parametru în cursul desfăşurării procesului de producţie, cu ajutorul unor instalaţii de control activ care dau informaţii asupra mărimii valorii urmărite şi care acţionează pentru menţinerea procesului în limitele stabilite. Acest tip de control este întâlnit în domeniul prelucrărilor mecanice, la operaţiile de rectificare, de finisare a arborilor şi a alezajelor cutiilor de viteză.

21


► Controlul automat este o metodă de verificare a unor caracteristici tehnice ale produselor finite şi ale subansamblurilor r, realizată prin folosirea unor aparate şi instalaţii complexe de control, fără intervenţia omului. Această metodă asigură o precizie ridicată a măsurătorilor, prin respectarea toleranţelor prevăzute, realizând şi separarea produselor bune de cele necorespunzătoare.

► Controlul multidimensional constă în utilizarea unor mijloace şi aparate conectate la un sistem de calcul automat, care redă încadrarea în limitele de toleranţă a întregii fabricaţii, prin măsurarea simultană a mai multor caracteristici de calitate. Metoda se aplică la controlul produselor complexe, cu multe cote, precum arbori cotiţi, biele, roţi dinţate, carcase, axe etc.

Evaluarea calităţii Evaluarea calităţii reprezintă examinarea sistematică a măsurii în care o entitate,

adică un produs, un proces, o activitate, un sistem, o organizaţie, o persoană sau o combinaţie a acestora este capabilă să satisfacă anumite cerinţe specificate.

O evaluare a calităţii poate fi utilizată pentru determinarea capabilităţii furnizorului în ceea ce priveşte calitatea. în funcţie de condiţiile specificate, rezultatul evaluării calităţii poate fi utilizat în scopuri de calificare, aprobare, înregistrare, certificare sau acreditare.

Periodic, se efectuează de către conducere şi o evaluare oficială a calităţii unei organizaţii economice, care constă în analiza la nivelul cel mai înalt a stării şi a compatibilităţii sistemului calităţii cu politica organizaţiei în acest domeniu.

Această analiză trebuie să includă:

- constatările auditorilor referitoare la elementele sistemului calităţii;

- eficacitatea globală a sistemului calităţii în realizarea obiectivelor referitoare la calitate;

- considerente privind adecvarea sistemului calităţii la schimbările datorate noilor tehnologii, strategii de piaţă, condiţii sociale sau de mediu.

22


IVDEZVOLTAREA PERSONALA IN SCOPUL

OBŢINERII CALITĂŢII

Dezvoltarea personala inseamna sa devii constient de abilitatile si competentele pe care le ai, pentru a reusi sa realizezi nu doar cerintele jobului, ci si propriile obiective. Aplicarea unui plan personal de performanta te poate ajuta in cariera si in dezvoltarea personala.

Formula de succes in dezvoltarea personala are trei etape:

1. constientizeaza ca iti poti depasi limitele;2. incearca sa te cunosti mai bine;3. treci de la scopul personal la dezvoltarea competentelor.

Exista cativa pasi simpli care te pot ajuta sa obtii o dezvoltare personala armonioasa:

1. Scopul personal: Cine sunt? Incotro ma indrept? Pentru ce traiesc?

Raspunsurile pe care le dai la aceste intrebari reflecta stilul tau de viata si iti pot da indicii despre: cum arata cariera ta, dar si viata in afara jobului; care ai vrea sa fie efectele in dezvoltarea personala; cum ai putea evolua in viata si cariera.

2. Obiectivul personal: Ce rezultate (masurabile) doresc sa obtin pe termen scurt?

Stabilirea unui obiectiv este primul pas concret in dezvoltarea personala. Atat timp cat obiectivele stabilite sunt realizabile si te motiveaza, succesul nu va intarzia sa apara.

3. Performanta: Cum as putea sa masor propriile rezultate?

23


Daca vei reusi sa iti cantaresti munca pe care o depui pentru dezvoltarea personala, iti vei da seama de rolul pe care il joci in organizatie si de potentialul pe care il ai.

4. Actiuni de imbunatatire: Cum pot sa obtin performante?

Ceea ce trebuie sa faci se reflecta:in viata profesionala - printr-o buna cunoastere a organizatiei din care faci parte, a scopului acesteia si a cerintelor jobului;in viata personala - prin identificarea mediului si a pasilor pe care ii ai de parcurs pana la dezvoltarea personala.

5. Competente specifice postului: Ce aptitudini si ce comportament trebuie sa am pentru a ajunge la dezvoltarea personala?

O buna autocunoastere si intelegerea cerintelor jobului, din punctul de vedere al carierei, te ajuta sa iti dai seama de ce abilitati ai nevoie ca sa iti duci la indeplinire sarcinile. Competentele postului se refera la:

- nivelul de gandire;- cunostinte - ce trebuie sa stii;- abilitati - ce trebuie sa fii capabil sa faci;- comportament - principii, norme si valori, atitudini necesare pentru a obtine dezvoltarea personala.

Drumul catre dezvoltarea personala si, implicit, catre succes este la indemana ta. Pe masura ce analizezi si intelegi ceea ce ai, ceea ce doresti si poti obtine, rezultatele vor fi reale si cariera ta va urma o cale ascendenta.

1. Lucrul in echipaS-au scris multe despre echipa care se formeaza la locul de munca, acea

minunata notiune cu privire la oameni lucrand cu bucurie impreuna si avand drept rezultat o productivitate sporita, spre binele firmei si al lor. Tot ceea ce le trebuie: un alt fel de instruire, niste exercitii de sudare a colectivului, un scop comun si o serie de obiective.

Dar chiar asa stau lucrurile? Chiar te poti astepta ca o mana de oameni sa se arunce intr-o atmosfera de echipa si sa infloreasca glorios? Tocmai in aceasta lume competitiva, in care a umbla cu dedesubturi pentru a-ti intari pozitia si a-ti castiga promovarea e ceva la fel de obisnuit ca drumul spre locul de munca?

Da, insa e vorba de incredere. Ganditi-va: cat de bine va cunoasteti colegii de munca si cata incredere aveti in ei?

In cazul relatiilor personale, increderea se poate dezvolta in functie de timpul de cand cunoastem pe cineva, de reactia instinctiva trezita de persoana in cauza, de felul

24


cum am perceput-o cand am avut nevoie de ea. Ii alegem pe cei cu care ne petrecem timpul intr-un mod personal, de obicei intr-o atmosfera relaxata, ipsita de rivalitati si amenintari.Nu-i putem alege pe cei cu care lucram zilnic. Si sa recunoastem cele mai multe locuri de munca sunt departe de a fi lipsite de animozitati intre angajati. Prin urmare, cum poti incuraja increderea intr-un cadru in care nu tu ai ales participantii, iar nivelul stresului este ridicat?

Haideti sa vedem ce inseamna notiuni ca maturitate, responsabilitate reciproca, interdependenta, controlul starii conflictuale, comunicare, incredere in capacitatea de a depasi obstacolele, asumarea riscurilor si implicare.

1. Maturitatea este cheia increderii care se cladeste odata cu echipa. Cel care apartine unei echipe trebuie sa fie suficient de matur pentru a lua in considerare o parere sau o personalitate, in functie de cum aceasta afecteaza colectivul; nu doar cum l-ar atinge pe fiecare. Maturii sunt capabili si sa discearna parerea echipei fata de una dintre ideile lor, in paralel cu opinia echipei fata de ei personal. De asemenea, isi pot mentine parerea buna despre sine chiar cand ceilalti sunt in dezacord cu ei si nici nu devin isterici, paranduli- se ca echipa vrea sa-i termine.

2. Responsabilitatea reciproca nu este un lucru pe care am fost obisnuiti sa-l acceptam la locul de munca. Pornind de pe bancile scolii si trecand prin mai multe locuri de munca, am fost recompensati pentru performantele personale, si nu pentru realizarile grupului. Multor oameni le este greu sa recunoasca faptul ca reusita si avansarea lor sunt fie si partial meritul celorlalti. Adesea, unii nu cred ca si colegii lor fac o munca serioasa ori de calitate.

3. Interdependenta o alta trasatura care nu se gaseste de-a gata in societatea noastra (cu exceptia familiei, in unele cazuri). Suntem invatati sa ne ferim de Number One si sa nu fim surprinsi cand altii ne lasa de izbeliste. Totusi, studiile au aratat ca doua (sau trei, sau patru, sau cinci) capete sunt mai bune decat unul singur. Interdependenta este extrem de importanta pentru bunul mers al unei echipe, fiindca nici un membru al ei nu valoreaza cat intreaga echipa.

4. Controlul starii conflictuale din pacate, prea des totul se preschimba intr-o incercare de evitare. Membrii unei echipe isi dau seama ca este cu mult mai bine sa se ocupe din vreme de un conflict, atunci cand sta sa izbucneasca, decat sa-l lase sa se umfle odata cu trecerea timpului. Putin disconfort care este resimtit acum este minor fata de o izbucnire de mai tarziu. Increderea nu poate inflori intr-o atmosfera ostila. Intr-o echipa, fiecare membru vine cu un stil diferit de a controla starea conflictuala. Este foarte important sa se stabileasca niste reguli de baza pentru grup si cel mai important lucru va fi sa se tina sub control toate disputele intr-un mod cat se poate de prompt. De fapt, lipsa unui acord de pareri

25


este o componenta naturala si sanatoasa a procesului de constituire a echipei, daca este controlata asa cum se cuvine.

5. Comunicarea iata piatra de temelie a oricarei intreprinderi reusite, incluzand incredere si alcatuirea unei echipe. Desi este usor sa recunosti o comunicare sincera, deschisa, e greu sa o intemeiezi. Intr-o echipa, fiecare ar trebui incurajat sa vorbeasca deschis intr-un mod constructiv si fara sa-i atace pe colegi, deoarece fiecare vine cu propriul sau stil de a comunica. Iarasi, un lucru important este stabilirea unor reguli ca: Nimic nu iese din camera asta, in afara de cele stabilite de comun acord si care nu sunt tabu. Increderea va creste mai repede daca fiecare simte ca echipa este un forum pentru a-si dezvolta ideile si o fereastra pentru a vedea gandurile celorlalti.

6. Increderea in capacitatea de a depasi obstacolele aceasta credinta sau atitudine pozitiva este cruciala pentru succesul unei echipe. Adesea, echipele se formeaza tocmai pentru a depasi obstacole si a rezolva probleme. Trebuie sa existe o incredere reciproca in cadrul colectivului. Cine nu crede in notiunea de echipa va declansa o stare negativa in ceilalti, care va sapa timpul si energia echipei. Mai ales daca i se pare ca ea este o pierdere de vreme si ca nu va merge in veci.

7. Asumarea riscurilor ca afinitate e in stransa legatura cu cele de pana acum. Toate notiunile discutate anterior implica si asumarea unui risc oarecare. Oamenii se pot impotrivi celor care risca, fie prin natura lor, fie datorita unor experiente trecute. Pentru unii, asumarea riscurilor este dificila, existand teama sa nu le fie furate ideile. Succesul si bunul mers al unei echipe consta in obisnuinta fiecarui membru de a-si asuma un anume risc, pentru a lasa loc increderii sa se dezvolte.

8. Implicarea si preocuparea pentru alcatuirea unei echipe este la indemana oricui si este necesara la consolidarea increderii. Daca lipseste macar un singur fir, manunchiul va avea de suferit. Toti trebuie sa fie incredintati ca vin la lucru gata pregatiti si concentrati asupra problemelor de rezolvat.

In sfarsit, adevaratii lideri de echipa vor acorda mai multa atentie faptelor si mai putina spuselor. Nu poti cladi incredere si buna reputatie din cutite si pahare, adica numai pe planuri. Sa nu uitam ca a consolida increderea si structura unei echipe inseamna foarte mult, atat pentru fiecare individ in parte, cat si pentru binele intregii firme.

26


2. Formarea şi dezvoltarea profesională personală Conducerea propriei dezvoltări personale înseamnă a fi capabil de a: 1. Evalua propriile performanţe în comparaţie cu cerinţele slujbei voastre prezente / viitoare prin solicitarea permanentă a unui feedback din partea colegilor şi/sau a clienţilor; 2. Identifica un stil personal de învăţare pentru direcţionarea dezvoltării competenţelor voastre; 3. Elabora un plan de dezvoltare personală şi a-l aplica; 4. Utiliza diverse metode de investigare a intereselor personale în scopul dezvoltării sau îmbunătăţirii cunoştinţelor şi competenţelor. 5. Identifica şi exploata oportunităţile de dezvoltare personală.

Dezvoltarea personală înseamnă să îţi înţelegi propriile puncte forte şi puncte slabe, să îţi identifici obiectivele şi cum poţi să te ajuţi pe tine însuţi să le atingi. Pe parcursul definirii competenţelor din cadrul privind experienţa de muncă vi este necesar să identificaţi în fiecare etapă a evoluţiei profesionale punctele forte şi îmbunătăţirile pe care le puteţi aplica în afara experienţiei de muncă, în viitoarea voastră carieră

Este important să subliniem faptul că dezvoltarea personală nu trebuie realizată independent. Dimpotrivă, feedbackul din partea colegilor, a prietenilor şi mentorilor are un rol vital în a vă ajuta să identificaţi care sunt punctele slabe şi zonele care trebuie dezvoltate. Solicitarea unui feedback nu trebuie să facă parte doar din procesul anual de revizuire, ci trebuie să fie o constantă de-a lungul întregii voastre activităţi.

27


VRESPECTAREA NORMELOR SSM SI PSI

Principala lege care reglementeaza obligatiile angajatului, ale studentilor, elevilor si ucenicilor aflati in stadiulde practica este legea 319/2006 si normele metodologice de aplicare ale acesteia, elaborate de Ministerul Muncii in data de 11.10.2006.

Legea 319 este structurata in 11 capitole si cuprinde obligatiile angajatorilor si a angajatilor privind instruirea acestora, raportarea evenimentelor, masurile de prim ajutor, grupurile sensibile la riscuri (femei gravide, tineri, persoane cu handicap) precum si infractiunile care se sanctioneaza, contraventiile conform acestei legi in conformitate cu masurile stabilite in capitolele 8 si 9.

1. Sistem de muncă şi factori de riscIntr-un salon, sistemul de munca este specific lucrator – client si prin folosirea

instrumentarului specific meseriei. Acest instrumentar este de 2 categorii:

- instrumentar manual, care este folosit fara sursa de energie dar printr-o manipulare gresita poate produce leziuni sau rani mai mult sau mai putin grave. Acest instrumentar este compus din: foarfeci ascutite si contondente, brici, agrafe, pieptane, ace de par.- instrumentar cu sursa de energie: masini de tuns, foen, placa ceramica de intins, casca pentru uscat parul.

In cazul celor doua categorii de instrumentare, cu sau fara energie, angajatorul trebuie sa ia urmatoarele masuri de protectie colectiva si individuala:

1. Sa furnizeze instructiuni de folosire tuturor lucratorilor.2. Sa instruiasca personalul in legatura cu folosirea instrumentarelor specifice si sa treaca rezultatul intr-o fisa individuala pentru fiecare lucrator.3. Sa afiseze pentru evitarea riscurilor urmatoarele:

Electrocutarea - prin folosirea incorecta a instrumentarului care functioneaza cu energie electrica sau ranile cauzate de folosirea necorespunzatoare a instrumentarelor cu potential contondent si de taiere.

Sa vegheze la securitatea de sanatatea lucratorului cat si a clientelei. Folosirea substantelor sau preparatelor chimice utilizate pentru vopsirea parului

sau decolorarea acestuia.

28


Sa puna la dispozitie si sa vegheze la folosirea permanenta conform standardelor europene a echipamentului de protectie specific unui salon de coafura, acesta fiind alcatuit din: pelerine de protectie, prosoape sterile, manusi de protectie. Atunci cand se lucreaza cu substante chimice cu risc asupra sanatatii celui care le foloseste o perioada mai lunga, zilnic sau permanent.

Sa asigure introducerea de noi tehnologii cu risc diminuat in procesul muncii. Sa asigure sanatatea si igiena in munca prin locuri specifice amenajate fara

obligatii financiare din partea angajatului.Standardele sunt prevazute in sectiunea a doua a legii si se bazeaza foarte mult pe masurile de prevenire.Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de prevenirea si riscurile din salon.Aceste persoane desemnate organizeaza activitati de prevenire si instruire periodic cu tot personalul.Lucratorii desemnati trebuie sa aibe pregatire profesionala de a instrui personalul in scopul prevenirii accidentelor de munca.

2. Organizarea activitatilor de protectia muncii pentru prevenirea accidentelor de munca a incidentelor periculoase si a bolilor profesionale.In sectiunea a treia a legii se prevad masurile pentru evitarea unui pericol grav

iminent.Angajatorul are urmatoarele obligatii:

1.Sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, de a adapta la natura activitatii prestate si a maririi salonului.2.Sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile speciale, salvare – pompieri.3.Sa informeze toti lucratorii care pot fi expusi unui pericol grav, ca urmare a incidentului produs precum si masurile ce trebuiesc luate.4.Sa nu impuna lucratorului preluarea lucrului in situatia in care pericolul nu a fost inlaturat.5.Sa vegheze ca lucratorii sa nu fie lipsiti de primul ajutor chiar daca acestia au actionat imprudent sau au dat dovada de neglijenta.

3. PREVENIREA INCENDIILORNoţiuni generale de chimie şi fizică. ( arderea, aprinderea, autoaprinderea,

inflamarea, explozia, vaporizarea şi fierberea)

Arderea ( combustia) este reacţia de combinare a unui material cu oxigenul, însoţită de degajare de căldură şi în general, de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă

29


şi/sau emisie de fum. Arderea este posibilă numai în condiţiile existenţei a trei factori : prezenţa combustibilului, prezenţa comburantului şi amorsarea reacţiei prin realizarea energiei de aprindere sau prin sursă de foc. Arderea are loc , de regulă, în fază gazoasă. După viteza de reacţie dintre oxigen şi combustibil , arderea se clasifică în: ardere lentă, normal sau uniformă şi ardere rapidă , ultrarapidă.

După tipul de reacţie se deosebesc arderi complete ( combustibilul reacţionează total, dezvoltând caproduşi de ardere CO2, SO2 , vapori de apă, azot şi în cantităţi mici alte substanţe) şi arderi incomplete (cantitatea de oxigen este mai mică decât valoarea teoretică, substanţa combustibilă nu arde în întregime, rezultând ca produse de ardere: CO, alcoli, cetone, aldehide, cocs, copuşi organici complecşi); arderea incompletă are loc şi atunci când există un amestec neomogen al aerului cu gazul combustibil.

Arderea cu incandescenţă sau jarul, este o combustie fără flacără a unui material combustibil solid însoţită de emisie de lumină.În cazul în care procesul de ardere se manifestă în întreaga masă a materialului combustibil avem de-a face cu ardere generalizată.

Incendiul este o ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere.(L.307) Incendiul mai poate fi definit şi ca un proces complex, cu evoluţie nedeterminată (aleatorie) definit de următoarele elemente:

- existenţa materialului combustibil şi acţiunea unei surse de iniţiere a incendiului ( de aprindere):- iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei arderi şi scăparea ei de sub control;- producerea de pierderi materiale în urma arderii;- necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere, cu scopul întreruperii şi lichidării procesului de ardere.

Aprinderea este iniţierea arderii unui material combustibil ca urmare aproceselor de accelerare a reacţiei de oxidare până la declanşarea arderii. Aprinderea poate fi: inductivă, în cazul aprinderii unei substanţe (material, amestec) sub acţiunea radiaţiei calorice, sau spontană în cazul autoaprinderii. Autoaprinderea, este fenomenul de declanşare a procesului de ardere prin încălzirea sau autoîncălzirea unei substanţe combustibile până la valoarea temperaturii de autoaprindere, specifică, fără a veni în contact direct cu o sursă exterioară de aprindere. După natura proceselor sau reacţiilor ce produc autoîncălzirea se definesc:

- autoaprindere de natură chimică – aprindere spontană a unor substanţe în contact cu oxigenul din aer, apă sau compuşi organici, cu care majoritatea substanţelor nu reacţionează în condiţii normale;- autoaprindere de natură fizico-chimică - aprindere de substanţe combustibile stimulată atât de

30


procese chimice cât şi de factori de natură fizică;- autoaprindere biologică – aprinderea unor produse vegetale ( furaj, borhot, rumeguş de lemn, tutun etc.) sau aunor produse de origine animală ( lână, păr, pene etc.), care sub influienţa acţiunii microorganismelor generează reacţii chimice şi/sau fiziologice care produc cantitatea de căldură necesară declanşării procesului de ardere.

Inflamarea este aprinderea unui amestec de aer cu vapori sau gaze (provenite inclusiv dintr-un solid sau lichid combustibil) la contactul cu o flacără.

Explozia este un proces fizico chimic foarte rapid de oxidare sau de descompunere a substanţelor explozive şi de transformare a lor , de regulă, în compuşi gazoşi, antrenând o creştere mare de temperature şi/sau de presiune. Pulberile, vaporii şi gazele combustibile pot forma cu aerul amestecuri explozive dacă au concentraţia cuprinsă în ăntervalul dintre limitele minimă şi maximă de explozie specifice fiecărei substanţe.

Vaporizarea este procesul prin care un lichid trece în stare de vapori. Pentru ca un corp solid să treacă în stare de vapori, trebuie mai întâi să treacă în stare lichidă. Vaporizarea se poate face prin evaporare sau prin fierbere. Evaporarea se produce numai la suprafaţa lichidului şi are loc la orice temperatură. Ea se produce cu atât mai intens cu cât suprafaţa lichidului este mai mare, temperatura lichidului mai mare şi vaporii emanaţi de lichid sunt înlăturaţi mai repede.

Fierberea este procesul prin care se face trecerea unui lichid în stare gazoasă prin formare de vapori în tot cuprinsul său.Cu cât un lichid se fierbe la altitudini mai mari cu atât temperatura lui de fierbere este mai mică.

La presiune constantă un lichid fierbe întotdeauna la aceeaşi temperatură care rămâne neschimbată atât timp cât are loc fierberea. Această temperatură se numeşte temperatura de fierbere sau punct de fierbere.

Stingătoare şi alte aparate de stins incendii, care conţin substanţe de stingere ce pot fi dirijate asupra unui focar de ardere, prin acţionare manuală sau automată, sub efectul presiunii create în interiorul acestora sau datorită efectelor produse în zona supravegheată de fenomenele fizicochimice asociate incendiului

Stingătoarele, sunt principalele mijloace de primă intervenţie preferate pentru dotarea majorităţii firmelor mici şi mijlocii, care nu-şi pot permite constituirea unor formaţii de pompieri specializate, sau echiparea construcţiilor cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor. Alegerea corectă a tipurilor de stingătoare funcţie de natura substanţelor şi materialelor care se utilizează în procesul de producţie, de suprafeţele sau cantităţile ce trebuie protejate precum şi de nivelul riscului de incendiu, coroborat cu instruirea temeinică a personalului privind cunoaşterea şi mânuirea eficientă a stingătoarelor pot duce la stingerea operativă în fază incipientă a unor incendii care, scăpate de sub control pot produce victime şi pagube materiale foarte mari.

31


Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual, care conţin o substanţă de stingere care poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor. După substanţa de stingere utilizată se disting cinci categorii de stingătoare:

- stingătoare cu apă pulverizată utilizate pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mare de 550C, unsorilor, grăsimilor, cerurilor şi altor substanţe solide ce se topesc uşor;- stingătoare cu spumă chimică se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile, unsori, grăsimi, materiale celulozice, garaje;- stingătoare cu dioxid de carbon utilizate pentru stingerea unei game foarte largi de incendii produse la instalaţii electrice, electronice, muzee, arhive, expoziţii, telecomunicaţii, autovehicule etc.;- stingătoare cu pulbere se poate utiliza cu succes la stingerea incendiilor de natură electrică, la motoare cu ardere internă, arhive, muzee, expoziţii, produse petroliere, lacuri şi vopsele;- stingătoare cu înlocuitori de haloni, sunt mai puţin eficiente şi în ultimii ani, după interzicerea halonilor se caută soluţii eficiente de înlocuire.Din cauza cantităţii limitate de produs de stingere stingătoarele pot fi folosite

numai în faza iniţială a arderii, când incendiul se manifestă la suprafaţa materialului şi nu în profunzimea lui. Eficienţa acţiunii de stingere este dată şi de îndemânarea celui care foloseşte stingătorul, de condiţiile de temperatură, vizibilitate, curenţi de aer, la care se pot adăuga factorii de influenţă subiectivă ( frica, inhibarea ) sau de natură tehnică ( defecţiuni, substanţă ineficientă ).Tipul şi mărimea stingătorului se aleg în funcţie de mărimea posibilelor focare, astfel:

- pentru focare mici – cu suprafaţa sub 1m2 – se utilizează stingătoare de până la 10 l cu apă/spumă sau până la 5kg cu pulberi sau CO2;- pentru focare medii – cu suprafaţa de 1-3m2 – se utilizează stingătoare de 5-10 kg. cu pulberi sau CO2;- pentru focare mari – cu suprafaţa peste 3m2 – se utilizează stingătoare de peste 10 kg. cu pulberi sau CO2 .

Pentru stingerea operativă şi eficientă a incendiului în faza iniţială, stingătoarele se amplasează la cel mult 15m de posibilele focare din clasa B de incendiu şi maxim 20m. de cele din clasele A,C şi D de incendiu, precum şi la o înălţime de cel mult 1,4 m. faţă de pardoseală. Fixarea stingătorului în locurile destinate trebuie să permită desprinderea uşoară în caz de incendiu.Cauze de incendiu şi prevenirea lor. Clasificarea cauzelor de incendiu în funcţie de natura lor, sursele de aprindere, mijloacele care produc aprinderea ţi modul de acţiune.Incendiul este un proces complex, cu evoluţie nedeterminată, care necesită 4 elemente definitorii:

32


- existenţa combustibilului şi acţiunea unei surse de aprindere- iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a procesului de ardere să fie necontrolate- procesul de ardere să fie nemotivat social, necesitând o intervenţie organizată în scopul lichidării- producerea de pierderi materiale în timpul arderii

Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu. De exemplu nu sunt incendii:

- arderea sub control a gunoaielor, ierburilor, etc.- arderea produselor în cuptoare sau în alte instalaţii similare- fumigaţii care nu necesită intervenţii de stingere

Nu se consideră incendii avariile de natură electrică (scurtcircuite, arcuri electrice întreţinute, explozii,etc.), produse în instalaţii şi echipamente electrice (transformatoare, staţii de conexiuni, tablouri de distribuţie, etc,), în cazul în care acestea nu au provocat aprinderea şi arderea instalaţiilor şi echipamentelor vecine sau a celor pe care le deservesc şi la care nu s-a acţionat.

Uneori incendiile sunt consecinţe directe ori indirecte ale altor evenimente care le-au precedat, cum sunt accidente tehnice, avarii, explozii, calamităţi naturale, etc. In acest caz, se ia în evidenţă, se cercetează şi analizează evenimentul care a avut loc în întreg ansamblul său, incendiul fiind o componentă a evenimentului respectiv.Iniţierea unui incendiu presupune următoarele elemente, absolut obligatorii pentru producerea acestuia:

- sursa de aprindere şi, implicit, mijlocul care o produce, sursă care să posede energia minimă necesară pentru aprinderea combustibilului- existenţa combustibilului (gazos, lichid, solid), în cantitate suficientă pentru susţinerea arderii- existenţa unor împrejurări determinate şi a altor condiţii favorizante, care să pună în contact sursa de aprindere cu masa combustibilă

Analiza şi clasificarea incendiilor se face după sursa de aprindere. Astfel se pot deosebi:

3.1. Surse de aprindere cu flacără:- Chibritul – aruncat din neglijenţă, un băţ de chibrit aprins poate iniţia incendierea unor materiale uşor aprinzibile (lan de grâu,resturi de hârtie – inclisiv din coşuri de gunoi, lichide inflamabile – inclusiv uleiul încins din bucătării ş.a). Un risc deosebit îl prezintă aprinderea unui băţ de chibrit în atmosferă explozivă (chiar scurgeri de gaz în apartament). Incendii puse pe seama neglijenţei fumătorilor se datorează, de fapt, flăcării de la băţul de chibrit utilizată pentru aprinderea ţigării. Un fenomen cu

33


periculozitate socială ridicată îl reprezintă jocul copiilor cu surse de aprindere cu flacăra, cu chibriturile în special.- Focuri în loc deschis – aprinse voluntar în diferite scopuri (destructiv, gătit, încălzit), cum ar fi focuri de tabără, focuri de mirişte, focuri pentru arderea gunoaielor, deşeurilor, lăsate fără supraveghere şi scăpate de sub control în păduri, curţi, şantiere, depozite, cât şi în spaţii interioare (focuri pentru încălzit în hale industriale, clădiri în construcţie,etc.) pot să se propage la materiale şi elemente de constructive combustibile din apropiere, iniţiind incendii dezvoltate. Factorii favorizanţi sunt vîntul şi prezenţa materialului combustibil în apropriere (ierburi,resturi menajere, construcţii din lemn, etc.)- Aparate de tăiere, lipire, sudare oxiacetilenică - flăcările acestor aparate pot atinge temperaturi înalte şi pot provoca incendii prin acţiune directă asupra materialelor combustibile din apropriere sau prin conducţie termică – când se sudează grinzi metalice.

3.2. Surse de aprindere de natură termică- Tigara – incendiile datorate fumatului deţin o pondere ridicată (10- 11% din total). Restul de ţigară poate iniţia incendierea ţesăturilor din materiale fibroase (bumbac ş.a) rumeguş, resturi de hârtie, paie – fân (în stare uscată) ş.a. Incendiile datorate fumătorilor adormiţi în pat cu ţigările aprinse reprezintă un grav pericol social, cu urmări deseori tragice.

- Becuri incandescente, proiectoare – se pot iniţia incendii în cazul becurilor de puteri mari, peste 150 W şi în cazul contactului direct cu materiale combustibile (draperii, perdele, hîrtie, rafturi, mărfuri în stive înalte, abajururi din materiale combustibile).

- Brocuri de la sudare şi particule incadescente – aceste particule cad repede (păstrând un potenţial termic ridicat) şi pot pătrunde în cele mai mici fisuri sau crăpături. Un astfel de broc de sudare poate ajunge până la o distanţă de 10 m de punctul de lucru, cu o temperatură de peste 500 – 800 oC.

- Sobe metalice – îndeosebi cele cu combustibil lichid, pot prezenta un pericol ridicat în incendiu în perioada de iarnă, şi, ca urmare, a unor situaţii anormale de funcţionare:

In cazul sobelor cu combustibil solid, ca surse de aprindere potenţiele sunt jarul şi cenuşa provenite din ardere, uneori depozitate necorespunzător, precum şi scînteile şi particulele aprinse ce ies pe uşiţa deschisă a focarului.

In cazul sobelor metalice, dar mai ales a sobelor cu acumulare de căldură, depozitarea materialelor combustibile în contact direct cu pereţii sobei sau în imediata apropriere provoacă incendii chiar după încetarea programului de lucru.

34


- Coşuri de evacuare a fumului defecte, burlane supraîncălzite - coşurile de evacuare a fumului semanifestă ca sursă de aprindere prin scânteile şi particulele incandescente ce ies pe gura coşului sau prin fisurile existente, ca şi prin temperatura pereţilor lor în contact direct cu elementele de constructive combustibile (grinzi, lemn,etc.)

- Aparate de încălzire electrice – reşourile şi radiatoarele constituie o sursă de aprindere prin plasarea necorespunzătoare – sub birouri, sub tejghele şi rafturi, etc., unde există o probabilitate mare de a intra în contact cu materiale combustibile (lemn, textile,etc.). Un risc mărit îl prezintă reşourile improvizate, de puterte mare, executate artizanal, datorită pericolului de supraîncălzire şi ştecherelor improvizate.

3.3. Surse de aprindere de natură electrică- Arcul electric, scîntei electrice – constituie importante surse de aprindere în incendii şiu explozii, în general în cazul unor amestecuri inflamabile

- Scurtcircuitul – poate deveni o sursă de aprindere în anumite condiţii favorizante,

- Instalaţii de iluminat cu fluorescenţă – pot provoca incendii dacă sunt confecţionate din material tzermoplastice, care se caracterizează printr-o ardere cu flacără, însoţită de apariţia de picături arzânde. Fenomenul apare în urma unor defecte în funcţionare, îndeosebi în condiţii de exploatare îndelungată (îmbătrânirea materialelor şi, mai ales, în condiţii de mediu agresiv (fum, aerosoli, vapori corosivi etc.)

- Electricitate statică –descărcările electrostatice sunt frecvente, dar devin potenţial periculoase şi pot genera incendii sau explozii când au loc într-o atmosferă explosivă sau când în apropiere există materiale inflamabile.

- Surse de autoaprindere (aprindere spontană) – trebuie acordată atenţie substanţelor piroforice care se aprind în contact cu aerul (fosfor, metale alcaline, hidruri de siliciu, sulfură de fier, pulberi de aluminiu, de zinmc, de titan, zirconiu), substanţelor care se aprind spontan, în contact cu apa 8metale alcaline, varul nestins, carbura de calciu, carbidul, pulberea de aluminiu) şi substanţelor care se aprind spontan în contact cu oxidanţii (peroxid de sodiu, permanganat de potasiu, cloraţi)

- Surse de aprindere de natură mecanică – pot fi iniţiate în urma ungerii necorespunzătoare sau a gripajului unor piese cu o viteză mare de rotaţie, prezenţei unor corpuri străine (nisip, praf) între două suprafeţe în mişcare, montării defectuoase a lagărelor şi a arborelui, frecarea în feredoul autovehiculelor sau blocarea saboţilor de frânare, precum şi scînteilor mecanice de şoc sau abraziune.- Incendii intenţionate

35


4. Modalităţi de acţiune la descoperirea unui incendiu Orice persoana are urmatoarele obligatii :

- Anunţarea IMEDIATĂ a incendiului;- Evacuarea în ordine, fără panică, a persoanelor din afara societăţii şi ajutorarea celor care nu se pot evacua singure;- Încercarea de stingere a focului, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1 stingător; dacă focul nu s-a stins, evacuaţi imediat zona);- Anunţarea telefonică a pompierilor militari, la numărul 112 sau 981, din cea mai apropiată zonă neafectată;- Comunicarea, către conducerea unităţii, a detaliilor referitoare la locaţia exactă şi la amploarea incendiului.

La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să acţioneze astfel:

- Încetează orice activitate;- Personalul salariat al societăţii va opri instalaţia sau aparatul la care lucrează, prin acţionareabutonului de oprire;- Abandonează obiectele personale;- Lasă uşile deschise;- Părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile indicate de membriiechipei de intervenţie:- Merg către locul de adunare stabilit;- Menţin libere căile de acces către clădire;- Urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;- Asistă, dacă este posibil, evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara societăţii;- Rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului.

Reglementarea fumatuluiÎn cadrul fiecărui agent economic, instituţii, reglementarea fumatului în unitate se face prin dispoziţie scrisă dată de persoana fizică cu atribuţii de conducere conform art. 60 – 61 din D.G. P.S.I. 001/1999 şi art. 9 din D.G. P.S.I. 005/2001.În dispoziţie se vor menţiona:- locurile cu pericol de incendiu sau de explozie în care este interzis fumatul sau după caz accesul cu chibrituri, ţigări sau brichete- locurile amenajate pentru fumat;- persoane desemnate să răspundă de supravegherea reglementării pe locuri şi sectoare de activitate;- alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu;

Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se admite folosirea focului deschis, precum şi în spaţiile de cazare comună, încăperile cu echipament electronic de calcul, încăperile centralelor termice, locurile cu schele, cofraje şi

36


eşafodaje, realizate din materiale combustibile, lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite.

În locurile stabilite pentru fumat se vor instala inscripţii „LOC PENTRU FUMAT” şi se vor prevedea scrumiere, vase cu apă, nisip sau pământ pentru stingerea resturilor aprinse de chibrituri sau ţigări.

Scrumierele şi vasele de la locurile de fumat amenajate se vor amplasa astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (perdele, deşeuri de textile,hârtie, carton, etc.).

Se interzice depunerea în scrumierele, vasele sau gropile destinate stingerii resturilor aprinse de ţigări sau chibrituri, a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie, carton, textile, etc.).Golirea scrumierelor şi a vaselor cu resturi de ţigări în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale combustibile este interzisă. De asemenea se interzice aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse.

5. Proceduri de acordare a primului ajutor in caz de arsuri, fracturi, plagi deschise si/sau intoxicatii cu produse rezultate in urma procesului de ardera (fum, gaze toxice).In practica pe timpul actiunii de stingere se pot ivi accidente, fie la personalul

care participa derect la stingere, fie la unele persoane surprinse in zona incendiata. Mai frecvent,se pot intalni fracturi, arsuri si asfixieri. De cele mai multe ori,la fata locului nu se gaseste personal medical specializat care sa poata acorda victimelor primul ajutor medical.

REGULI cu caracter general: in orice imprejurare, mai intai se scoate victima de sub actiunea cauzei care a provocat accidentul (zona incendiata, mediul toxic, daramaturi etc.); unul din membrii FISPA (grupa de salvare) va inlatura „spectatorii” persoanele curioase; trebuie avut grija ca accidentatii, in special cei cu fracturi sa nu fie supusi la miscari inutile, sa fie mentinuti pe cat posibil in pozitii care sa nu le agraveze starea; in cazul ca sunt mai multi accidentati, primul ajutor se va acorda incepand cu cei care au o stare mai grava; dupa acordarea primului ajutor se organizeaza transportarea bolnavilor la cea mai apropiata unitate sanitara.

Acordarea primului ajutor sanitar in caz de arsuri:In functie de gravitatea lor, arsurile se clasifica in trei grade, si anume: arsuri de gr.I – cele mai superficiale si cele mai usoare- se recunosc dupa inrosirea dureroasa a pielii; arsuri de gr.II – sunt mai profunde (adanci) si se recunosc dupa basicile ce se formeaza si care sunt pline cu un lichid ca zeama de lamaie sau de culoare rosiatica;

37


arsuri de gr.III – sunt cele mai profunde. Ele cuprind pielea, muschii, vasele de sange si uneori chiar oasele.Tratamentul arsurilor – difera in functie de gradul acestora.Arsurile de gr.I se trateaza simplu fara mijloace speciale. Regiunea interesata se uda cu apa rece si se starge apoi usor cu un tampon de vata imbibata in alcool.Arsurile de gr. II si III se trateaza numai in unitati medicale .Persoanele care au suferit asemenea arsuri nu vor fi dezbracate pt. a nu le mari durerile ci vor fi invelite in cearceafuri curate si vor fi transportati la spital.In cazul cand arsura a cuprins o suprafata mare si nu este prea adanca, se poate aplica ca primajutor un pansament steril uscat avand grija ca basicile sa nu fie sparte.

ATENTIE: -locurile unde sau produs arsurile nu se vor unge cu substante grase. Daca bolnavul cere de baut i se poate da apa indulcita cu zahar, ceai, limonada, suc natural.

Acordarea primului ajutor sanitar in caz de fracturi:In mod obisnuit, in cazul ruperii unui os se spune ca avem de-a face cu o fractura.Fracturile pot fi: inchisa in cazul cand osul rupt nu iese prin piele; deschisa in cazul cand osul rupt iese prin piele, formand o rana.

Prima grija a echipei de salvare in cazul fracturilor este sa procedeze de urgenta la imobilizarea provizorie a regiunii in care s-a produs fractura. In acest scop se folosesc mijloace chiar improvizate, cum ar fi: scanduri, crangi sau coji de copac, bastoane etc., care vor fi insa infasurate in prealabil cu vata sau bucati de panza (stofa) , apoi puse de o parte si de alta a osului rupt si fixate cu ajutorul unor fese sau bandaje.

Trebuie retinut faptul ca la fracturile deschise, mai intai se va aplica pe rana un pansament steril si se va incerca oprirea hemoragiei, dupa care se va trece la imobilizarea organului afectat si transportat cat mai urgent la prima unitate sanitara.

Acordarea primului ajutor sanitar in caz de intoxicatii cu fum si gaze:Pe timpul incendiilor, in procesul arderii se produc insemnate degajari de fum si

gaze toxice, intre care cel mai des oxidul de carbon (CO), un gaz foarte toxic, care pune in pericol viata servantilor si a persoanelor surprinse in zona incendiata.

In general, intoxicatia cu un astfel de gaz se manifesta prin dureri de cap, vajaituri in urechi, ameteala, iar dupa un timp intoxicatul nu se mai poate misca si are o senzatie de paralizie. Daca victim ramane in continuare sub influenta acestui gaz, poate sa-si piarda cunoastinta si sa intre in coma – chiar deces.

De aceea, intoxicatul trebuie scos imediat la aer curat si asezat cu fata in sus. Daca este inconstient si are tendinta de varsaturi , va fi culcat pe o parte si supraveghiat permanent. Cand accidentatul este in stare de inconstienta si respira, va fi tinut cu capul

38


indoit inapoi pt. a mentine libere caile respiratorii. Daca accidentatul este palid si are pulsul foarte slab , va fi asezat astfel incat picioarele sa fie mai sus decat apul , pt. ca sanfele sa poata fi dirijat catre inima si creier.

Acestea sunt unele masuri de prim-ajutor, de aceea, se reaminteste obligatia ca in toate cazurile de accidente concomitent cu primele ingrijiri care se dau bolnavilor, sa fie chemat de urgenta la fata locului personal medical calificat, facandu-se apel la serviciile salvarii.

Care sunt planurile de protectie impotriva incendiilor:a)- planul de evacuare a persoanelor in caz de incendiu:-pe nivel daca se afla simultan peste 30 de persoane;- pe incaperi daca in ele se afla cel putin 50 de persoane;- indiferent de nr.de locuri pt. incaperile destinate cazarii.

b) – planul de depozitare si de evacuare a materialelor periculoase: se intocmesc pt. fiecare incapere unde se afla asemenea materiale si se mentioneaza clasele acestora , cantitatile, codurile de identificare ori de pericol si produsele de stingere recomandate; traseele se marcheaza cu culoare verde;

c) – planul de interventie : se avizeaza de ISU (Inspectoratul pt.Situatii de Urgenta) la dispozitia caruia se pune un exemplar pt. efectuarea recunoasterilor, a studiilor tectice si pt. punerea acestora in aplicare cu prilejul exeercitiilor, aplicatiilor tactice de interventie precum si in situatii de urgenta, si se actualizeaza ori de cate ori este cazul. Acest plan se intocmeste pe baza concluziilor privind interventia, rezultate din scenariul de securitate la incendiu sau din evaluarea capacitatii de evaluare impotriva incendiilor.

39


6. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC

6.1. Utilizarea substantelor periculoaseControlul substantelor si al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea urmatoarelorconditii:a) anumite substante si preparate chimice periculoase folosite in practica curenta trebuie sa fie insotite de fisa de siguranta a produsului, eliberata de catre producator, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari prin Legea nr. 451/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, cu modificarile ulterioare; fisa de siguranta trebuie inmanata beneficiarului inainte sau odata cu prima livrare a substantei sau preparatului chimic respectiv;b) personalul care manipuleaza astfel de substante sau preparate chimice periculoase trebuie sa fie instruit si sa semneze fisa de instruire individuala privind securitatea si sanatatea in munca, conform cu prevederile legale in vigoare;c) substantele si preparatele chimice si cosmetice trebuie sa fie folosite in conformitate cu instructiunile producatorului, in conditiile legii.

6.2. Norme de igiena pentru protectia clientilorCabinetelor in care se desfasoara activitati de infrumusetare li se aplica

dispozitiile Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 128 din 21 februarie 2007, cu modificarile ulterioare.

1. Suprafetele, instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate si/sau sterilizate, conform prevederilor legale in vigoare, respectandu-se recomandarileproducatorului.2. Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru un singur client.3. Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta trebuie indepartate imediat dupa ce au fost folosite la un client.4. Procedurile pentru operatiile de sterilizare, recomandate de catre producatorul aparatului utilizat in acest scop, trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.

40


5. Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate sanitara specializata. Daca sterilizarea se efectueaza in alta parte decat locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada sterilizarii prin urmatoarele documente:a) contractul incheiat intre cele doua parti;b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.6. Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile ulterioare.7. Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si se utilizeaza conform instructiunilor producatorului.8. Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite pentru dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta continutului, concentratiei si datei la care solutiile de lucru au fost preparate.9. Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si pulverizat cu un produs biocid.10. Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat individual in ambalaje aprobate pentru sterilizare sau in seturi care sunt folosite pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie inscriptionate cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea.

Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si depozitate intr-un loc inchis, lipsit de umiditate si praf, la care exista acces controlat. Este obligatorie afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in locul/camera de pastrare a obiectelor si echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.11. Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in privinta sterilizarii, utilizandu-se indicatorii chimici sau biologici.12. Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor producatorului aparatului se inregistreaza si trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.13. Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si dezinfectare, effectuate conform prevederilor Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare, se pastreaza de catre persoana responsabila.14. Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele:a) metoda si parametrii de sterilizare;b) data sterilizarii;c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici.

41


15. Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost folosit in decurs de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-se pentru instrumentarul presterilizat.16. Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul inspectiei ca procedurile de sterilizare au fost executate corect si optim.17. Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe documentatia furnizata de producator in care sa fie descrisa metoda de sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si mentinere a sterilitatii. Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de inspectie. Persoanele responsabile cu depozitarea si manipularea instrumentarului sterilizat trebuie sa respecte instructiunile producatorului de mentinere a sterilitatii.18. Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si sterilizarea disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele:a) date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;c) data, frecventa dezinfectiei;d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.19. Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului de lucru, precum si ori decate ori este necesar, de catre personal calificat.20. Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor se colecteaza separat, se depoziteaza, se transporta si se neutralizeaza, in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate din activitatile medicale, cu modificarile ulterioare.

6.3. Norme de protectia munciiLocul de munca trebuie sa se prezinte curat, aerisit, instalatiile ingienico-sanitare

sa functioneze in bune conditii, sa existe o alimentare corespunzatoare cu apa potabila.Dupa fiecare client, trebuie sa fie stearsa masa de lucru este indicat sa se

foloseasca numai instrumentele lucratorului, dupa ce au fost dezinfectate si sterilizate.Daca constatam ca un client are o boala dermatologica, se atentioneaza acesta

in modul cel mai discret pentru a se prezenta de urgenta la medic. Rufaria va trebui schimbata la fiecare client. Inaintea inceperii unei lucrari de manichiura-pedichiura este oblicatoriu ca lucratorul sa se spele pe maini, iar la terminarea lucrului este obligat sa repete operatiunea. Vasul pentru inmuiat si bazinul pentru pedichiura vor fi spalate si dezinfectate cu solutii special dupa fiecare client. Servetelele de manichiura vor fi folosite la un singur client, dupa care se vor arunca.

42


Pentru orice defectiune ivita la aparatele, instalatiile sau tablourile electrice, se va aduce un electrician autorizat. Este interzis sa se lucreze fara echipament de protectie, cu el murdar sau rupt. In timpul deservirii clientilor, lucratorul va executa operatiunea cu cea mai mare grija, pentru a evita accidentele.

In caz de imbolnavire, lucratorul este obligat sa se prezinte imediat la medic, totodata la controalele obligatorii.

Deosebit de importanta este cunoasterea bolilor de piele, a bolilor profesionale, precum si masurile ce trebuiesc luate pentru prevenirea lor.

Respectand masurile de igiena in munca, lucrand cu atentie pentru a evita zgarierea, inteparea sau taierea si utilizand o sursa de lumina corespunzatoare, se vor putea evita imbolnavirile, mai ales cele cu caracter contagios, dar si neplacerile profesionale generate de acestea.

6.3. Noţiuni generale de transmitere şi prevenire a bolilorBolile unghiilor nu vor fi tratate niciodată de către manichiuristă. Totuşi

manichiurista trebuie să recunoască unele iregularităţi sau probleme ale unghiilor care pot fi totuşi lucrate de către ea şi să le deosebească de bolile care vor fi tratate de medic.

Bolile se transmit cu ajutorul bacteriilor. Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile. Bacteriile sunt clasificate în două categorii şi anume:- patogene- nepatogene

Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele care produc boli. Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice (microrganisme). Practic se găsesc peste tot în aer, apă, în alimentaţie, în corpul uman (în gură, în intestine, pe piele)

Patogenitate – capacitatea unui microb de a învinge sistemul de apărare al organismului şi de adetermina un proces infecţios specific, manifestat clinic.

Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate inofensive.

Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.

Bacterii patogene:a) Cocii – celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează trei tipuri de bacterii:- displococii – produc pneumonia- streptococii – produc infecţii serioase dacă de exemplu avem tăieturi netratate în piele

43


- stafilococii – cresc sub formă de ciorchine şi cauzează abcese şi furunculeb) Bacilii – cauzează TBC, dizenterie, febră tifoidăc) Spirillia – cauzează sifilisulParaziţi şi viruşiParaziţii se transmit cu ajutorul animalelor şi plantelor. Viruşii sunt cele mai mici microrganisme ce intră în celule, cresc şi se reproduc până când celula este distrusă şi apoi se mută la altă celulă.Virusul HIV este cel mai de temut virus al zilelor noastre. Acesta slăbeşte imunitatea prin distrugerea celulelor albe ale sângelui.

Căile de transmitere a bacteriilor sunt:- gura- nasul- ochii- pielea rănită

Rezistenţa fiecărei persoane este dată de imunitate. Imunitatea poate fi:- naturală- artificialăImunitatea naturală este dobândită la naştere şi înseamnă rezistenţa corpului la boli. Imunitatea artificială este dobândită în urma supunerii corpului la o medicaţie sau tratament adecvat.Înlăturarea bacteriilor patogene se realizează prin sterilizare. Sterilizarea se poate executa astfel:a) cu ajutorul agenţilor fizici:

- căldură uscată – procesul constă în expunerea obiectelor ce urmează a fi sterilizate la o temperature ridicată de aproximativ 300-320 grade Celsius, temperatură la care mor bacteriile.- căldură umedă – constă în imersia obiectelor şi fierberea lor în apă timp de 20 minute. Această metodă nu se mai foloseşte.- radiaţiile ultarviolete – reprezintă cea mai folosită şi mai eficace metodă de sterilizare a instrumentelor după ce acesea au fost spălate cu apă şi săpun şi uscate.

b) cu ajutorul agenţilor chimici:- antisepticele încetinesc procesul de dezvoltare al bacteriilor fără însă a le distrugeAntisepticele pot fi: - tinctură de iod 2% în alcool etilic- acid boric soluţie 5% în apă distilată- apă oxigenată 3%- germicidele (dezinfectanţii) fac bacteriile inactive Germicidele pot fi: - formaldehidă 40%- alcoolul etilic 80 grade (alcool sanitar)

44


- soluţie amoniac- hipoclorit de sodiuInstrumentele folosite de manichiuristă se vor dezinfecta în mod obligatoriu după

fiecare client, fiind o posibilă sursă de transmitere a diverselor boli.

6.5. Regimul deseurilor specifice serviciilor1. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor periculoase, precum si a celor menajere: recipient cu capac, pubela, containere si saci colectori de unica folosinta; colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform prevederilor legale in vigoare.2. Spatiul de depozitare trebuie sa existe in fiecare cabinet (unitate). In situatia in care nu a fost prevazut in proiect un spatiu pentru depozitare temporara, se va construi sau se va amenaja ulterior.3. Spatiul de depozitare temporara trebuie sa aiba doua compartimente, si anume:-un compartiment pentru deseurile periculoase (daca este cazul), prevazut cu dispozitiv de inchidere care sa permita numai accesul persoanelor autorizate-un compartiment pentru deseurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igiena privind mediul de viata al populatiei.4. Durata depozitarii temporare va fi cat mai scurta posibil, iar conditiile de depozitare vor respecta normele de igiena in vigoare.5. Pentru deseurile periculoase (daca este cazul) durata depozitarii temporare nu trebuie sa depaseasca 72 de ore, din care 48 de ore in incinta cabinetului si 24 de ore pentru transport si eliminare finala.6. Transportul deseurilor in incinta cabinetului (unitatii) se face pe un circuit separat de cel al clientilor, containerele de depozitare dezinfectandu-se dupa fiecare descarcare.7. Deseurile produse in cabinet (unitate) trebuie eliminate prin procedee autorizate specifice fiecarei categorii de deseuri, respectiv:- incinerarea;- depozitarea in depozitul de deseuri;- includerea in ciclul de eliminare a deseurilor municipale.8. Angajatorul este obligat sa nominalizeze persoana responsabila cu activitatea de eliminare adeseurilor.9. Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor decolectare a reziduurilor solide trebuie sa fie racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a fi curatate cand este necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor.

45


VIFoarte important

IGIENIZAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

1. Igienizarea spaţiului de lucruDatorită faptului că în meseria de coafor obiectul principal al muncii îl reprezintă

omul, este necesar a se respecta unele norme de igienă şi protecţie a muncii specifice acestei activităţi.Este cunoscut faptul că foarte multe boli cu caracter contagios se pot contacta datorită lipsei de igiena. Igiena muncii se ocupă cu măsurile ce trebuie luate la locul de muncă în vederea prevenirii unor îmbolnaviri determinate de specificul meseriei.

Dintre cele mai frecvente boli ce pot aparea la nivelul pielii şi a anexelor acesteia se numară: piodermitele streptostafilococice, dermatomicozele, etc.Cele mai frecvente boli întâlnite la nivelul pielii acoperite cu păr de la nivelul capului şi a bărbii sunt: Epidermomicozele <micozele superficiale>, numite Tricofitie, Microsporie şi favusul, denumirile venind de la grupele de ciuperci ce produc bolile respective.Aceste boli se manifestă sub formă uscată sau supurată.

Formele uscate ale tricofitiei şi a microsporiei se manifestă la nivelul pielii păroase a capului sub forma unor plăci, aproximativ rotunde, de mărimea unei gămălii de ac până la mărimea unei monede mai mari sau mai mici, care se pot uni. Suprafaţa plăcilor este acoperită de cojite uscate iar firele de păr din aceasta zonă sunt rupte şi iau forma de: S, V, C,etc.

În cazul tricofitiei se poate întâmpla ca singurul semn să fie elementul scoamos, de aceea orice matreaţă persistentă în acelas loc al pielii capului trebuie considerată ca semn de boală.În cazul microsporiei firele de păr se rup cam la acelaşi nivel, zona atacată prezentându-se ca şi cum ar fi fost tunsă.Forma supurată este mai frecventă în tricofitie şi se datorează unor ciuperci ce se transmit de laanimale localizându-se mai ales în zona bărbii. Se manifestă sub forma unor plăci roşii cu scuame, apoi cu apariţia de puroi urmată de formare de cruste şi cu rărirea firelor de par.

Favusul este mai grav decât tricofitia deoarece nu se vindecă spontan şi lasă în urmă cicatrici cu

46


alopecii definitive. Ciuperca ce determină această boală produce răni care au aspectul unor farfurioare <godeuri>, de mărimea unui bob de linte, crustoase, de culoare galbenă, care nu sunt altceva decât colonii de ciuperci ce au inconjurat firul de păr. Părul fără luciu, cenuşiu, prăfuit, la tracţiune nu se rupe ci iese din rădăcină. Prin inflamarea dermei sub cruste se distruge rădăcina firului de păr ceea ce duce la alopecie.

Favusul apare doar foarte rar la nivelul bărbii.Pentru un coafor este obligatoriu să cunoasca formele de manifestare a dermatomicozelor deoarece, în cazul în care un solicitant pentru tuns, ras sau coafat este bănuit că ar avea dermatomicoză el trebuie lămurit să se prezinte la medic, arătându-i în mod discret pericolul care îl reprezintă pentru cei din jur.

`Dacă se observă prea târziu existenţa bolilor de piele la un client, coaforul va spăla foarte bine ustensilele şi le va introduce în sterilizator. Masa de lucru va fi foarte bine curaţată şi dezinfectată cu Desogerm. Pe jos se va spăla cu soluţie desinfectantă. Mâinile vor fi şi ele spălate şi dezinfectate cu alcool.În concluzie pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu diferite dermatoze se recomandă luarea diferitelor măsuri ca:

păstrarea condiţiilor de curăţenie la locul de muncă;

păstrarea corectă şi în condiţii igienice a ustensilelor şi aparatelor precum şi a lenjeriei.

Dezinfectarea ustensilelor după fiecare client sau ori de câte ori aete necesar în timpul executării prestatiilor. Utilizarea lenjeriei de unică folosinţă.

Proprietarii saloanelor de coafura şi operatorii au responsabilitatea de a-şi desfăşura activitatea, urmând o serie de norme şi reguli bine structurate şi conform legilor în vigoare.

Salonul trebuie să aibă incinte separate pentru fiecare dintre următoarele activităţi:

a) accesul, înregistrarea şi aşteptarea clienţilor;

b) desfăşurarea procedurilor;

c) păstrarea echipamentului, instrumentarului şi a articolelor curate, dezinfectate şi sterile, în dulapuri separate şi închise, în spaţii lipsite de praf şi umiditate, la care au acces numai persoanele autorizate;

d) depozitarea echipamentelor şi materialelor utilizate pentru curăţenie.

47


Se acceptă amenajarea cel puţin a unui spaţiu pentru curăţarea, dezinfecţia, sterilizarea instrumentarului şi a materialelor refolosibile, în camera de desfăşurare a procedurilor.

Pereţii, podelele şi tavanele din fiecare cameră trebuie să fie bine întreţinute, netede, lavabile, confecţionate din materiale neabsorbante, care să poată fi uşor spălate şi curăţate, iar culorile acestor suprafeţe trebuie să fie deschise; în cazul finisajelor nelavabile, curăţarea se face prin aspirare.

Incintele trebuie să fie adecvat luminate cu lumină artificială şi naturală.

Incintele trebuie să fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.

Salonul trebuie să fie dotat cu grup sanitar, întreţinut corespunzător din punct de vedere igienicosanitar şi bine ventilat.

Este obligatoriu să existe chiuvetă pentru spălarea materialelor rezultate ca urmare a efectuării procedurilor, precum şi chiuvetă separată pentru spălarea şi dezinfecţia mâinilor, situată în camera de desfăşurare a procedurii. Se asigură obligatoriu apă potabilă curentă rece şi caldă, în cantităţi suficiente, săpun antibacterian, periuţă de unghii şi prosop de hârtie de unică folosinţă sau dispozitive pentru uscarea mâinilor.

Numărul optim de dotări sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, în funcţie de numărul de operatori şi clienţi ai unităţii.

Toate suprafeţele trebuie menţinute în perfectă stare de curăţenie şi întreţinere. Suprafeţele pe care se desfăşoară tratamentele sau cele aflate în zona de sterilizare trebuie să fie confecţionate din material neporoase, neabsorbante.

Salonul trebuie să fie dotat cu mijloace pentru precolectarea şi colectarea deşeurilor periculoase, precum şi a celor menajere: recipient cu capac, pubelă, containere şi saci colectori de unică folosinţă; colectarea, depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor se fac conform prevederilor legale în vigoare.

Încăperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare a reziduurilor solide sunt racordate la un hidrant şi la reţeaua de canalizare, pentru a fi curăţate când este necesar, cât şi pentru spălarea şi dezinfecţia recipientelor.

Dezinsecţia periodică se va face la 3 luni, iar deratizarea periodică se va face la intervale de maximum 6 luni sau ori de câte ori este nevoie; între operaţiunile periodice se vor aplica proceduri de dezinsecţie şi deratizare curente, de întreţinere, în funcţie de prezenţa vectorilor.

48


Se interzic fumatul, consumul de băuturi alcoolice, de substanţe stupefiante, precum şi accesul animalelor în cabinet; este obligatorie afişarea acestor interdicţii la loc vizibil.

La amenajarea salonului este obligatoriu să se ia măsuri de protecţie a locaţiei împotriva insectelor şi rozătoarelor.

Salonul trebuie să fie dotat cu trusă sanitară de prim ajutor, uşor accesibilă, conform prevederilorlegale în vigoare.Asigurarea igienei mâinilor operatorului/coaforului se face respectându-se următoarele reguli:

a) spălarea mâinilor se face cu săpun antibacterian şi apă curentă potabilă;b) uscarea se face cu prosoape sau şervete de unică folosinţă sau prin folosirea unui aparat de uscare a mâinilor; este interzisă folosirea prosoapelor textile de multifolosinţă;c) dezinfecţia mâinilor se face cu un produs biocid, destinat dezinfecţiei mâinilor.

Igiena mâinilor este obligatorie în următoarele situaţii, respectându-se condiţiile prevăzute la:a) înainte şi după efectuarea procedurii;b) când se contaminează accidental cu sânge, fluide corporale sau secreţii;c) după îndepărtarea mănuşilor de protecţie;d) după folosirea toaletei;e) înainte şi după servirea mesei;f) după efectuarea unor operaţiuni care duc la contaminarea mâinilor.

Unghiile operatorului vor fi tăiate scurt şi curate.

În situaţia în care operatorul/coaforul prezintă la nivelul mâinilor leziuni, iritaţii sau orice altă afecţiune dermatologică, se interzice practicarea procedurii până la vindecarea acestora.

2. Igienizarea instrumentelorSuprafeţele, instrumentele, echipamentele şi accesoriile utilizate trebuie curăţate,

dezinfectate şi/sau sterilizate, conform prevederilor legale în vigoare, respectându-se recomandările producătorului. Materialele, instrumentele, accesoriile şi echipamentele de unică folosinţă se folosesc pentru un singur client. Toate echipamentele, instrumentele şi materialele de unică folosinţă trebuie îndepărtate imediat după ce au fost folosite la un client. Procedurile pentru operaţiile de sterilizare, recomandate de către producătorul aparatului utilizat în acest scop, trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie.

49


Se admite posibilitatea sterilizării instrumentarului într-o unitate sanitară specializată. Dacă sterilizarea se efectuează în altă parte decât locaţia cabinetului, trebuie să se facă dovada sterilizării prin următoarele documente:

a) contractul încheiat între cele două părţi;b) data sterilizării şi numele persoanei care a executat sterilizarea;c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;e) condiţiile de transport al instrumentarului sterilizat.

Se utilizează doar produse biocide. Soluţiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfecţie, se prepară, se păstrează şi se utilizează conform instrucţiunilor producătorului.

Toate recipientele şi containerele, altele decât ambalajul original al producătorului, folosite pentru dezinfecţie, trebuie etichetate adecvat în privinţa conţinutului, concentraţiei şi datei la care soluţiile de lucru au fost preparate.

Echipamentul electric, care nu poate fi imersat în lichid, trebuie curăţat prin ştergere şi pulverizat cu un produs biocid. Instrumentarul care necesită sterilizare trebuie să fie împachetat individual în ambalaje aprobate pentru sterilizare sau în seturi care sunt folosite pentru o singură procedură. Ambalajele trebuie inscripţionate cu data sterilizării şi numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie menţinute în condiţii corespunzătoare de asigurare a sterilizării şi depozitate într-un loc închis, lipsit de umiditate şi praf, la care există acces controlat. Este obligatorie afişarea interdicţiei de acces al persoanelor străine în locul/camera de păstrare a obiectelor şi echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.

Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat în privinţa sterilizării, utilizându-se indicatorii chimici sau biologici. Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandărilor producătorului aparatului se înregistrează şi trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie. Înregistrările scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare şi dezinfectare, se păstrează de către persoana responsabilă.

Înregistrările procedurii sterilizării trebuie să cuprindă următoarele:a) metoda şi parametrii de sterilizare;b) data sterilizării;c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;d) numele sau iniţiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;e) monitorizarea sterilizării prin indicatorii chimici sau biologici.

50


Instrumentarul sterilizat şi depozitat conform prevederilor legale în vigoare, care nu a fost folosit în decurs de 24 de ore de la data sterilizării, trebuie resterilizat înainte de folosire, excepţie făcându-se pentru instrumentarul presterilizat.Persoana responsabilă cu sterilizarea instrumentarului trebuie să demonstreze în cadrul inspecţieică procedurile de sterilizare au fost executate corect şi optim.

Dacă se folosesc instrumente presterilizate, trebuie să existe documentaţia furnizată de producător în care să fie descrisă metoda de sterilizare şi precizate recomandările de depozitare şi menţinere a sterilităţii.Această documentaţie trebuie furnizată în cursul acţiunilor de inspecţie. Persoanele responsabile cu depozitarea şi manipularea instrumentarului sterilizat trebuie să respecte instrucţiunile producătorului de menţinere a sterilităţii.

Fiecare salon sau locaţie temporară trebuie să menţină înregistrările privind dezinfecţia şi sterilizarea disponibile în timpul acţiunilor de inspecţie şi acestea trebuie să cuprindă următoarele:

a) date despre produsul biocid folosit (denumire comercială, aviz sanitar, fişă de securitate);b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;c) data, frecvenţa dezinfecţiei;d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfecţia.

Curăţenia trebuie efectuată la sfârşitul sau la începutul programului de lucru, precum şi ori de câte ori este necesar, de către personal calificat.

Deşeurile periculoase rezultate în urma activităţilor se colectează separat, se depozitează, se transportă şi se neutralizează.

Controlul substanţelor şi al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea următoarelor condiţii:

a) anumite substanţe şi preparate chimice periculoase folosite în practica curentă trebuie să fieînsoţite de fişa de siguranţă a produsului, eliberată de către producător;

b) personalul care manipulează astfel de substanţe sau preparate chimice periculoase trebuie să fie instruit şi să semneze fişa de instruire pentru protecţia muncii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

51


c) substanţele şi preparatele chimice şi cosmetice trebuie să fie folosite în conformitate cu instrucţiunile producătorului, în condiţiile legii.

Este interzisă folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sângerarea. Angajatorul trebuie să asigure angajaţilor săi cursuri periodice de instruire, conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, astfel încât prin activităţile desfăşurate de aceştia să nu fie afectată sănătatea lor şi a clienţilor.

Personalul angajat are obligaţia de a efectua controale medicale la angajare şi controale periodice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor controale medicale se pun la dispoziţia inspectorilor sanitari, în timpul acţiunilor de inspecţie.

Personalul angajat trebuie să cunoască toate reglementările domeniului său de activitate.

Personalul angajat trebuie să demonstreze competenţă în folosirea materialelor şi a procedurilor, în conformitate cu responsabilităţile atribuite, astfel încât să prevină orice pericol pentru sănătate. Pentru acordarea primului ajutor în caz de accidente, angajaţii trebuie să aibă la dispoziţie trusă de prim ajutor, facilităţi şi personal instruit pentru acordarea primului ajutor.

3. Igienizarea lenjerieiPentru următoarele activităţi trebuie să existe incinte separate prin uşi:

a) epilare, tratament şi machiaj cosmetic;b) pedichiură, manichiură;c) coafură, manichiură;d) frizerie, bărbierit, manichiură.

Dacă în salon se desfăşoară doar activităţi de coafură şi/sau frizerie, inclusiv bărbierit şi manichiură, incinta pentru accesul, recepţia şi aşteptarea publicului este opţională. Temperatura de lucru trebuie să fie confortabilă şi să nu se situeze sub 200C.

Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curăţare, dezinfecţie şi sterilizare se face după cum urmează:

se vor folosi prosoape de unică folosinţă.; spatule din plastic sau metal, tăviţele-dezinfecţie de nivel scăzut sau spălare,

urmată de imersie completă în produsul dezinfectant apoi clătire cu apă; orice suprafaţă inertă sau material moale care a fost stropit cu sânge sau alte

fluide corporale-dezinfecţie de nivel intermediar, ştergere sau imersie completă biocid, urmată de spălare;

52


orice articol care vine în contact cu mucoasele intacte sau cu pielea lezată ori care susţine un articol steril-dezinfecţie de nivel înalt, spălare urmată de imersie apoi clătire.

Utilizarea unui preparat pentru un client se face prin extragerea unei porţiuni din containerul preparatului respectiv pentru evitarea contaminării produsului, iar repartiţia acestuia se face folosindu-se una dintre următoarele metode:

a) folosirea unei spatule curate pentru scoaterea unei porţiuni de substanţă din container;b) folosirea unui tub din metal sau plastic care poate fi răsturnat;c) folosirea porţiunilor individualizate pentru o singură utilizare pentru a preveni contaminarea materialelor în vrac.

Produsele se utilizează respectând termenul de valabilitate precizat pe ambalaj.Personalul trebuie să poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de

culoare deschisă, confecţionate special pentru a fi purtate în timpul executării procedurilor.

Toate echipamentele, accesoriile şi materialele refolosibile trebuie curăţate şi dezinfectate înaintede utilizarea lor la un nou client.

Operaţiunile de coafură, frizerie, bărbierit se efectuează respectându-se următoarele:1. Toate echipamentele şi instrumentele folosite trebuie menţinute în bună stare de funcţionare, iar modul de utilizare trebuie să respecte instrucţiunile producătorului.2. Părţile din echipament care se pot contamina trebuie curăţate şi/sau dezinfectate zilnic, după necesitate, şi acoperite cu hârtie, care se va schimba periodic.3. Pensulele şi casoletele pentru prepararea spumei de ras se curăţă şi se dezinfectează după utilizarea acestora la un singur client.

4. Colectarea părului se va face în saci de polietilenă, separat de alte deşeuri.

5. Echipamentul, instrumentarul şi materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din următoarele categorii:

a) articole tăioase şi înţepătoare care pătrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate şi lame de ras refolosibile, bricege, foarfeci de tuns şi de filat etc.; după folosirea la un singur client, articolele de unică folosinţă se aruncă, iar cele de multifolosinţă se sterilizează fizic sau chimic, conform prevederilor legale în vigoare;

53


b) articole care vin în contact cu mucoasele, cu pielea lezată sau cu obiectele care susţin articolele sterile, precum şi pensulele de ras, casoletele; după folosirea la un singur client, articolele de unică folosinţă se aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin dezinfecţie de nivel înalt sau se sterilizează;

c) articole care vin în contact cu pielea intactă şi părul, fără să aibă contact cu mucoasele, cum sunt bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; după folosirea la un singur client, articolele de unică folosinţă se aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin dezinfecţie de nivel scăzut sau cu un produs detergent-dezinfectant.

4. Întreţinerea instrumentelor Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează cu rigurozitate după fiecare lucrare.

Saloanele de coafură vor asigura starea de curăţenie a echipamentelor şi instrumentelor de lucru în mod permanent. Se impune astfel existenţa şi folosirea halatului sau al unui alt echipament de lucru. Acesta trebuie să fie întreţinut în permanenţă curat. Sterilizarea instrumentarului utilizat se face după fiecare persoană.

Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează periodic.Salonul de coafură trebuie să fie dotat cu dezinfectanţi specifici, iar fiecare client

va beneficia de lenjerie curată. Lenjeria murdară se va depozita în saci de polietilenă imediat după folosire, în mod separat de cea curată.

Soluţiile de curăţare se aleg funcţie de tipul instrumentului.Instrumentarul şi materialele rezistente la căldură trebuie sterilizate după fiecare

client la care au fost utilizate, prin căldură umedă sub presiune (autoclavare) sau căldură uscată sau prin procedee chimice.

Materialele şi aparatele care se deteriorează la căldură se sterilizează la temperatură scazută prin tratare într-un sterilizator cu gaz. Aparatele şi lamele de ras se dezinfectează cu alcool izopropilic. Periile de unghii se dezinfectează zilnic timp de 1 minut, sau la 650 prin menţinere în apă fierbinte la 77-82 de 10 minute, dupa care se usucă şi se păstreaza uscate.

Pentru ras se recomanda folosirea spumelor sau a cremelor din produse comerciale tipizate şi avizate sanitar.Nu se recomandă folosirea pensulelor şi a casoletelor pentru prepararea spumei de ras.Dacă totuşi se folosesc, pensulele se prelucrează după fiecare client.

Personalul trebuie să-şi dezinfecteze mâinile prin spălare cu săpun, sub jet de apă, să le usuce cu aer cald sau cu prosop de hârtie, de unică folosinţă. + dacă pielea clientului urmează a fi supusă unor operaţiuni posibil sângerânde, este obligatorie

54


dezinfectarea prin spălare cu apă şi săpun, urmată de aplicarea de clorhexidină sau de soluţie dezinfectantă adecvată.

Dintr-un coafor nu trebuie sa lipsească dezinfectantul şi sacii colectori. Fiecare asemenea prestator de servicii trebuie să posede şi să utilizeze corespunzător sterilizatorul după fiecare persoană. Utilizarea cloraminei în dezinfectarea instrumentarului este insuficientă şi dăunătoare deoarece aceşti produşi chimici au o acţiune corozivă. Înainte de a fi introdus în sterilizator instrumentarul se curăţă de păr sau de orice alte particule. Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri. Briciul poate transmite SIDA, hepatita B sau C, iar pieptanul si foarfecele, diferite micoze. Specialiştii recomandau sterilizarea în etuva sau cea chimică, după caz, pentru că instrumentele respective vin în contact cu sângele clienţilor, în aceleaşi condiţii cu instrumentarul folosit de medici.

Mai mult, "dacă înainte de introducerea în autoclav, instrumentarul nu a fost curăţat, dezinfectat şi uscat, se poate forma o peliculă, numită biofilm, care protejează agenţii patogeni".

Dispozitivele cu ultraviolete pe care le cumpăraseră farmaciile din lanţul Igiena nu erau considerate corespunzătoare.

Pentru a întări normele existente, specialiştii Ministerului Sănătăţii au propus noi reglementări, mai restrictive. Dacă vor fi adoptate, coaforii pot face închisoare în cazul în care utilizează un instrumentar nesterilizat, deoarece sunt vinovaţi de "imbolnăvire de culpă".

Principalele schimbări sunt necesare pentru a evita ambiguităţile. Acestea ar putea oferi portiţe de scăpare pentru cei ce vor să evite cheltuielile legate de sterilizare. Normele propuse de Ministerul Sanatatii, paradoxal, sunt inspirate din legislaţia americană şi canadiană.

Acolo prestatorii de servicii sunt primii interesaţi să nu apară probleme. Lasând la aprecierea lor când să considere că instrumentele sunt expuse unui risc critic de contaminare şi când să-l considere "necritice", este de aşteptat ca toţi utilizatorii să aleagă varianta mai comodă. De aceea, în loc de sterilizare la autoclav, ei vor folosi doar soluţii dezinfectante.

Legislaţia europeană, mai strictă, consideră că toate instrumentele trebuie considerate ca fiind cu risc critic. Alte ambiguităţi din norme sunt legate de tipul dezinfectantului. Efectul acestuia trebuie să fie "bactericid, fungicid sau virulicid", scrie în proiectul de act normativ.

Legislatia europeană a înlocuit "sau" cu "şi", astfel încât să nu mai lase la aprecierea unui angajat natura riscului, ci să fie acoperite toate posibilităţile.

55


5. Utilizarea instrumentelor Toate instrumentele se mânuiesc cu foarte mare atenţie, evitând producerea de leziuni clientului.

Foarfeca de tuns

Foarfeca de tuns este folosită pentru tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor bărbăteşti sau de damă.

Foarfeca de tuns este alcătuită din:

lamele foarfece i, a căror parte interioară se numeşte tăiş articulaţia -locul unde lamele foarfecei se încrucişează şi sunt fixate cu un şurub coada foarfecei-formată din 2 componente prevăzute cu lăcaşuri pentru degete Foarfeca de filat

Foarfeca de filat este folosită pentru filarea părului.

Avantajul folosirii foarfecei de filat este obţinerea de lungimi diferite ale firelor de păr, fără a se forma trepte vizibile.

Foarfecele de filat sunt de două tipuri:

1. foarfeca dinţată fin pe două părţi

-taie, la o închidere, aproximativ o treime din numărul firelor de păr

- este recomandată pentru filarea părului uscat.

2. foarfeca de modelat, dinţată doar pe o parte

- taie, la o închidere, aproximativ jumătate din numărul firelor de păr.

56


Mânuirea foarfecei de tuns

Reguli de protecţie a muncii în mânuirea foarfecei de tuns

- Lucrătorul trebuie să poarte echipamentul de protecţie.

- Se vor folosi doar instrumente tăioase fabricate din oţel inoxidabil.- Instrumentele tăioase nu se ţin în buzunar.- Înainte de începerea lucrului, instrumentele trebuie verificate.Dacă foarfeca prezintă jocuri în articulaţii, va fi dată la reparat.- Instrumentele tăioase vor fi mânuite cu grijă pentru a nu produce răniri lucrătorului, colegilor sau clientului.- Instrumentele tăioase nu vor fi manipulate cu mâna udă.

Reguli de mânuire a foarfecei de tuns

- Aşezaţi foarfeca cu vârful spre stânga. Capul şurubuluitrebuie să fie orientat în jos.- Introduceţi degetul mare al mâinii drepte în lăcaşul de jos, iar inelarul în celălalt lăcaş, până la a doua falangă.- Puneţi degetul arătător şi cel mijlociu pe parteasuperioară a cozii foarfecei. - Pentru a ţine fix foarfeca şi a o conduce sigur, apăsaţi cu degetele arătător, mijlociu şi inelar pe partea superioară a cozii acesteia. - În timpul tunsului, se mişcă uniform doar lama superioară a foarfecei acţionată de degetul mare. Lama inferioară rămâne nemişcată.

Important!

Dacă foarfeca este acţionată cu toate degetele, ea nu este condusă uniform. Aceasta se va reflecta negativ în calitatea tunsorii.

Pentru a exersa mânuirea foarfecei de tuns:- Nu introduceţi prea mult degetul mare în lăcaş, deoarece nu veţi putea manevra foarfeca.- Spijiniţi foarfeca închisă, cu lama inferioară, pe arătătorul mâinii stângi.- Cu ajutorul degetului mare, deschideţi şi închideţi foarfeca astfel sprijinită. Trebuie să se mişte doar lama acţionată de degetul mare.

57


- Retrageţi din timp în timp degetul arătător care susţine lama inferioară a foarfecei şi continuaţi să acţionaţi lama superioară cu degetul mare.

Mânuirea foarfecei de tuns împreună cu pieptenul

Pe parcursul realizării tunsorilor, foarfeca şi pieptenul se folosesc concomitent. De aceea, este foarte importantă deprinderea mânuirii foarfecei de tuns împreună cu pieptenul.-Introdu inelarul mâinii drepte în orificiul superior al foarfecei. Răsuceşte mâna în jos şi ţine foarfeca cu mâna uşor flexată.-Împinge foarfeca spre interiorul palmei. Ia piptenul tot cu mâna dreaptă şi ţine-l cu degetul mare şi cu arătătorul.- Repetă exerciţiul până când vei reuşi, fără efort, să ţii într-o mână foarfeca şi pieptenul împreună.-Având în mâna dreaptă pieptenul şi foarfeca, separă cu ajutorul pieptenelui o şuviţă de păr de 5cm lăţime şi 2cm grosime.-Prinde şuviţa între degetul arătător şi cel mijlociu şi ridic-o perpendicular pe cap.-Trece pieptenul în mâna stângă şi fixează-l între degetul mare şi mijlocul mâinii. Ţine foarfeca în poziţia optimă pentru tuns şi taie vârfurile şuviţei.

58


VIILUCRUL ÎN ECHIPĂ

1. Munca în echipă – delimitări conceptuale Echipa este locul unde se întâlnesc şi interacţionează grupuri diferite care îşi

împărtăşesc speranţele despre scopuri şi roluri într-o atmosferă armonioasă. Există mulţi termeni care descriu munca în grup în cadrul organizaţiilor şi modul în care îşi defăşoară activitatea.

Grupul de lucru reprezintă colectivul de persoane implicate în organizaţii, ce îndeplinesc sarcini în vederea realizării obiectivelor organizaţiei din care fac parte. Ele au aceleaşi obiective globale de lucru, autoritatea necesară, autonomia şi resursele cerute de scopurile propuse.

Munca este exercitarea efortului şi aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor în vederea realizării unui scop. Termenul „relaţie de muncă” descrie raporturile care există între angajatori şi angajaţi la locul de muncă. Aceste raporturi pot fi formale (de ex., acorduri de procedură, contracte de muncă) sau informale – sub forma contractului psihologic, care exprimă anumite presupuneri şi aşteptări în legătură cu ce au de oferit şi sunt doritori să dea efectiv managerii şi angajatorul.

Munca în echipă este capacitatea de a munci împreună pentru a realiza o idee comună, capacitatea de a direcţiona realizările individuale spre obiectivele organizaţionale, este sursa ce le permite oamenilor obişnuiţi să atingă rezultate neobişnuite (A. Carnegie).

1.1. Diferenţa dintre grupuri şi echipe Toate echipele sunt, prin definiţie, grupuri, dar nu este necesar ca reciproca să

fie adevărată, adică toate grupurile să fie echipe. În literatură există tendinţa de a folosi termenii de grup şi echipă unul în locul celuilalt şi nu este uşor să se facă o distincţie între aceste noţiuni. Echipele apar când un număr de persoane au un obiectiv comun şi recunosc că succesul lor personal depinde de succesul altora. Acele persoane sunt interdependente. În practică, aceasta înseamnă că în cele mai multe echipe oamenii vor contribui cu abilităţi diferite. De asemenea, înseamnă că tensiunile şi comportamentele contradictorii vor fi demonstrate în echipă.

Prin munca în echipă se înţelege un număr restrâns de persoane cu abilităţi complementare care urmăresc un scop, obiective de realizat şi o abordare comună, pentru care se consideră reciproc responsabile (J.R. Katzenbach & D.K. Smith).

Această definiţie identifică câteva trăsături importante ale echipelor:

59


număr mic de persoane cu abilităţi complementare; urmărirea unui scop comun; urmărirea unor obiective comune de realizat; urmărirea unei abordări comune; se consideră reciproc responsabile.

Echipa – ca structură socioprofesională – se caracterizează prin: obiective comune definite cu rigoare, realism şi credibilitate; sistem de norme, valori etice şi principii împărtăşite de toţi membrii; responsabilităţi precise, atribuţii clare, statut şi roluri bine determinate şi

distribuite celor cu calităţi adecvate; participare directă la adoptarea şi aplicarea deciziilor;

încredere, respect reciproc şi cooperare activă; comunicare deschisă şi onestă; climat psihosocial prielnic colaborării şi sprijinului reciproc; preţuire şi recunoaştere a muncii şi rezultatelor obţinute de către membrii

echipei; recompensarea succeselor individuale şi de echipă.

Echipele: sunt cele mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesită opinii şi

cunoştinţe diferite; reprezintă un excelent mediu de învăţare; sunt mult mai orientate spre obiective decât organizaţia în ansamblu, îşi stabilesc

mult mai uşor o viziune şi un scop propriu; valorifică mai bine resursele fiecărui membru; sunt mai flexibile decât grupurile organizaţionale deoarece pot fi mult mai uşor

formate, dizolvate, reorganizate sau redimensionate; cultivă loialitatea şi funcţionează pe principiul „toţi pentru unul şi unu pentru toţi; favorizează delegarea de responsabilităţi pentru că oferă garanţia de a controla comportamentul membrilor săi prin norme proprii.

2. Construirea unei echipe eficiente

2.1. Etapele dezvoltării echipei Modelul cel mai cunoscut şi mai răspândit de evoluţie a echipei (Tuckman, 1965)

presupune 5 stadii: formarea, etapa de agitaţie, normarea, etapa de funcţionare şi întreruperea activităţii. Formarea

La acest nivel apare adesea un grad ridicat de anxietate. Membrii echipei pun întrebări care reflectă interesul cu privire la rolurile atribuite şi la resurse. Indivizii din cadrul echipei caută informaţii despre alţi membri, mai ales legate de background-ul acestora şi experienţa în tipul de sarcină pe care echipa trebuie să o execute.

60


Cea mai importantă sarcină este stabilirea clară şi de comun acord a obiectivelor.

Etapa de agitaţie În timpul acestui stadiu apar conflictele între indivizi şi subgrupuri. Sunt vizate

alegerile, autoritatea şi/sau competenţa coordonatorului, iar membrii nu acceptă eventuale încercări de dominare din partea conducerii. Acest stadiu se caracterizează prin onestitate şi deschidere în rezolvarea divergenţelor. Normarea

În timpul normării are loc rezolvarea conflictelor, iar echipa începe să abordeze sarcina din perspectiva unei cooperări pozitive. Se întocmesc planuri şi se stabilesc standarde. Apar norme sau reguli acceptate şi modalităţi de lucru referitoare la comportamentul individual şi colectiv.

Normele trebuie impuse în conformitate cu nevoile organizaţiei. Etapa de funcţionare

Membrii echipei încep să vadă rezultatele date de concentrarea constructivă a energiei asupra sarcinii comune. Se stabileşte o structură de lucru eficientă, în mijlocul căreia indivizii se simt bine şi încep să colaboreze mai relaxaţi.

La acest nivel trebuie organizate sisteme de revizuire regulată pentru ca echipa să dea randament în continuare şi să fie în legătură cu mediul în care acţionează. Întreruperea activităţii

La acest stadiu nu ajung, de regulă, toate echipele, dar, în timp, membri importanţi vor părăsi grupul, iar proiectele majore vor fi finalizate sau întrerupte. În unele cazuri se constată reluarea unor etape pentru a le parcurge gradat, la diverse niveluri.

2.2. Implicaţiile statutului de membru al grupului Deoarece în primele faze rezultatele sunt minime, există tentaţia de a le parcurge

în viteză sau de a le scurt-circuita, sperând că prin aceasta, grupul va atinge productivitatea maximă. Deşi tentantă, acestă idee nu dă rezultate. La fel ca şi oamenii, care trec prin stadii de evoluţie în funcţie de vârstă, experienţă, maturitate şi alţi factori, echipele trec şi ele prin etape previzibile, a căror durată depinde de factori precum: maturitatea indivizilor şi a echipei, complexitatea sarcinilor, conducerea acesteia, climatul organizaţional şi cel extern. Apartenenţa la echipă

În ceea ce priveşte componenţa echipelor, e necesar să existe o combinaţie de persoane cu abilităţi şi caractere diferite. Dacă sunt prea asemănătoare, crearea de noi idei va fi limitată şi toată lumea va dori să joace aceleaşi roluri şi să îndeplinească aceleaşi sarcini. Pentru a crea şi menţine echipe performante trebuie luate în considerare toate elementele care influenţează eficacitatea grupurilor. Trebuie să ne asigurăm că membrii echipei sunt trataţi egal. Într-o echipă de până la 6 membri este probabil ca toţi să devină implicaţi. Cei mai tăcuţi nu vor fi dominaţi de personalităţile mai puternice, iar aceia care nu doresc să muncească nu se

61


pot ascunde atât de uşor. În general, aceasta este mărimea ideală. Grupurile mai mari, de până la 10 persoane, cuprind adesea una sau două persoane care nu contribuie foarte mult, dar care pot fi productive. În cele mai mari, se observă o implicare redusă. Odată ce au fost stabiliţi membrii echipei, aceştia trebuie să înveţe să lucreze împreună. Munca în echipă poate avea legătură cu persoane din afara grupului; de exemplu, pot fi implicaţi agenţi economici sau organizaţii comunitare. Claritatea sarcinii

Trebuie să ne asigurăm că sarcina este clară pentru toţi. Acest aspect nu ar trebui să se limiteze doar la a le spune în ce constă; trebuie să le permitem să se gândească la ea şi să pună întrebări pentru clarificare. Aceasta nu numai că le va furniza informaţii concrete, ci le va şi permite să-şi formeze o viziune mai clară în privinţa sarcinii şi a ceea ce ar trebui să realizeze. Implicarea membrilor echipei Pentru ca o echipă să funcţioneze cu succes, membrii săi ar trebui să fie complet dedicaţi finalizării sarcinii şi realizării obiectivelor. Ei trebuie să sprijine procesul şi produsul muncii în echipă. Realizarea unui consens şi asumarea sarcinii de către fiecare membru al echipei este foarte importantă, atât în vederea obţinerii succesului în echipă, cât şi în vederea dezvoltării fiecărui membru.

Competiţia dintre membrii unei echipe joacă rar un rol într-o muncă de echipă eficace. Membrii trebuie să devină camarazi, să-şi ofere sprijin, să-şi împartă echitabil munca, într-o manieră care să promoveze eficacitatea.

În practică, impactul pe care aceste grupuri de lucru îl au asupra performanţei organizaţiei sunt următoarele:

1. eficienţă sporită: o echipă sudată poate fi coordonată mai eficient şi va urmări coerent sarcinile; 2. comunicare mai bună: datorită existenţei unui scop comun, barierele de comunicare se estompează, iar membrii grupului dialoghează deschis şi degajat despre probleme şi soluţii; 3. grad ridicat de motivare: existenţa colaborării şi comunicării cu cei din echipă în vederea realizării obiectivelor comune reprezintă pentru fiecare membru al grupului de lucru un motiv de a veni la muncă „din plăcere‖; 4. retenţie sporită: nimeni nu-şi doreşte să plece dintr-o echipă în care se simte bine; 5. profit pentru companie: existenţa unor angajţi eficienţi şi motivaţi are în timp efecte benefice asupra profitului companiei.

2.3. Reguli necesare în vederea menţinerii unei echipe eficiente

62


respectaţi-vă colegii, trataţi-i aşa cum aţi dori să fiţi voi trataţi, ca pe nişte oameni capabili, cu calităţi, cu trebuinţe, aspiraţii şi scopuri la fel de legitime ca ale voastre; lucraţi bine şi intens, urmăriţi obţinerea performanţelor nu pentru a-i surclasa pe colegi, comunicaţi, informaţi-vă reciproc, consultaţi-vă cu ceilalţi, ajutaţi-vă în procesul pregătirii şi derulării unei acţiuni; în caz de succes, bucuraţi-vă împreună; în caz de eşec, păstraţi-vă calmul şi luciditatea, nu vă învinuiţi unul pe altul; căutaţi împreună cauzele eşecului şi reluaţi cu încredere acţiunea iniţială; nu transformaţi divergenţele de opinii şi soluţii în motive de ceartă sau acuze. Priviţi-le ca pe ceva firesc, căutaţi să sesizaţi elementele comune, aveţi tăria de a recunoaşte şi a aprecia deschis ideea celuilalt atunci când este mai bună; evitaţi denigrarea şi calomnia, nu comentaţi negativ diverşi colegi şi nu formaţi grupuleţe care să dezbine echipa; ajutaţi-vă şi cooperaţi activ. Acceptaţi ideea că astfel vă completaţi reciproc nu din compasiune sau pentru a acoperi, substitui nepriceperea celuilalt, ci pentru reuşita acţiunii, pentru îndeplinirea activităţilor organizaţiei; indiferent de valoarea şi experienţa pe care o aveţi, de aportul personal la realizările grupului, nu afişaţi aere de superioritate, evitaţi aroganţa şi trufia, ci promovaţi lauda sinceră şi îndemnul prietenesc; apreciaţi cu francheţe şi onestitate rezultatul muncii colegilor, nu le subapreciaţi iniţiativele şi strădaniile de a obţine performanţe. Discutaţi pe marginea lor, învăţaţi din experienţa celorlalţi, cereţi-le ajutorul atunci când aveţi nevoie; nu-i învinuiţi pe alţii pentru greşelile personale; asumaţi-le, recunoaşteţi deschis în ce constă vina voastră – acest lucru va consolida imaginea personală în ochii colegilor; dezvoltaţi şi consolidaţi sentimentul de prietenie, împărtăşiţi din trăirile, frământările şi satisfacţia voastră, abordaţi cu tact şi discreţie şi problemele care depăşesc cadrul profesional.

3. Avantajele şi dezavantajele muncii în echipă Munca în echipă poate suda sau destrăma grupul. Cel care îşi propune să

ajungă la performanţă prin construirea şi consolidarea unei echipe învingătoare, devine astfel responsabil pentru reuşita sau eşecul grupului pe care l-a creat. Reuşitele sau înfrângerile nu se datorează în exclusivitate nici şefului, nici subalternilor, ci sunt rezultatul ambelor părţi. Succesele echipei servesc la întărirea angajării membrilor ei în activitate, în timp ce lipsa lor poate duce la nemotivare şi la un randament scăzut.

3.1. Avantajele muncii în echipă. În orice activitate, succesul este de cele mai multe ori rodul efortului comun, al

muncii în echipă. Într-o echipă ideală, oamenii au posibilitatea de a-şi fructifica propriile atuuri. Relaţia dintre membrii echipei are un impact considerabil asupra performanţelor ei. Crearea unor raporturi calde între membrii depinde de: comunicare (deschisă şi

63


onestă), încredere şi respect reciproc, valorile împărtăşite, cooperare şi colaborare, folosirea în comun a informaţiilor şi cunoştinţelor, un mediu sigur şi stimulativ în care oamenii să se simtă încurajaţi şi să nu se teamă de acuzaţii în caz de eşec şi nu în ultimul rând, depinde de umorul acestora.

Munca în echipă reprezintă calea succesului şi a performanţei. Un alt avantaj al muncii în echipă este dezvoltarea empatiei. Manifestarea

empatiei în cadrul echipelor este esenţială pentru că fiecare membru are posibilitatea de a se dezvolta şi de a-şi folosi propriul potenţial. Empatia ajută echipele să-şi clădească încrederea şi să colaboreze cu eficacitate.

Dezvoltarea unor interacţiuni empatice depinde de o strânsă colaborare între lider şi membrii echipei, care să stimuleze: o abordare constructivă şi pozitivă a comunicării la nivel interpersonal, mai ales în situaţii neplăcute; sprijin oferit pentru învăţare şi pentru depăşirea situaţiilor dificile de îndată ce acestea apar; asigurarea accesului egal al tuturor membrilor la exprimarea opiniilor şi preocupărilor lor; un tratament echitabil pentru toţi; preţuirea în egală măsură a tuturor membrilor echipei; înţelegerea indicatorilor emoţionali din cadrul interacţiunilor; capacitatea de a controla emoţiile în cadrul interacţiunilor personale; grija reciprocă arătată de membrii echipei şi capacitatea lor de a-şi înţelege sentimentele.

Printre avantajele muncii în echipă se mai numără cele legate de climatul afectiv pozitiv. Membrii unei echipe ajung să se cunoască foarte bine, conlucrând la depăşirea dificultăţilor curente. În plus, diversitatea şi varietatea soluţiilor oferite creşte aritmetic cu fiecare membru.

De aceea, lucrul în echipă poate fi extrem de motivant, fiecare proiect aducând cu sine experienţa contactului cu ceilalţi şi bucuria de a beneficia de sprijinul acestora. Alte avantaje ale lucrului în echipă:

stabilirea unor scopuri clare, agreate de toată lumea; rolurile fiecărui membru sunt bine definite, având în vedere abilităţile de expertiză şi capacităţile fiecăruia; 36 resursele sunt utilizate optim; există un înalt grad de motivare al persoanelor; sprijinul şi încurajarea membrilor echipei îl ajută pe fiecare să-şi rezolve sarcinile; relaţiile personale se îmbunătăţesc; creşte participarea la actul decizional; realizarea deplină a potenţialului individual;

64


sunt mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesită opinii şi cunoştinţe diferite; valorifică mai bine resursele fiecărui membru;

3.2. Dezavantajele muncii în echipă Deşi munca în echipă are avantajul de a fi mai eficientă prin faptul că le permite

membrilor săi să îşi completeze reciproc abilităţile, trebuie avut în vedere faptul că nu orice proiect poate fi relizat în echipă. Atunci când avem de-a face cu o astfel de activitate şi când se doreşte realizarea ei în echipă, apar anumite dezavantaje.

Un aspect negativ al muncii în echipă este acela că rezistenţa la schimbare este în general mai mare decât în cazul persoanelor separate.

Practica ne demonstrează că nu e suficient ca un grup profesional să fie format din personalităţi puternice, competente şi cu experienţă. Dacă între acestea nu există compatibilităţi, înţelegere reciprocă, viziuni şi motivaţii comune centrate pe acceptarea scopului propus, solidaritate şi camaraderie, nu se pot obţine performanţe apreciabile. Valorificarea potenţialului de muncă al fiecăruia, evoluţia în cariera profesională nu se îndeplinesc fără a respecta cerinţele formării şi menţinerii spiritului de echipă. La această stare, care potenţează calitatea şi randamentul muncii fiecăruia, se ajunge numai atunci când oamenii înţeleg că întregul nu este egal cu suma părţilor, ci cu ceva mai mult, care se naşte din interacţiunea cu grupul, din armonia relaţiilor interpersonale, din identificarea oamenilor cu valorile şi scopurile grupului.

A lucra într-un grup dezbinat, în care certurile şi neînţelegerile sunt frecvente, se manifestă orgoliile şi antipatiile, atitudinile de izolare, de desconsiderare sau indiferenţă, în care fiecare încearcă pe cont propriu să-şi rezolve problemele, în care denigrarea celuilalt este practicată în mod curent, reprezintă fără îndoială un obstacol serios pentru a munci cu plăcere în echipă.

Nu toţi oamenii pot lucra în echipă; lucrul în echipă cere angajaţilor să coopereze unii cu alţii, să schimbe informaţii, să se confrunte cu diferenţele, să le accepte şi să-şi sublimeze interesele personale în favoarea interesului de grup.

Rolul şi eficientizarea muncii în echipă sunt recunoscute, însă drumul către atingerea performanţelor profesionale poate fi alunecos. De aceea, managerii trebuie să acorde o importanţă desăvârşită la crearea a ceea ce se cheamă „echipă de succes‖.

În cadul echipei pot apărea conflicte. Echipa înseamnă comunicare directă, obligând la asumarea constantă a respon

sabilităţii propriilor sarcini, deoarece neîndeplinirea acestora este imediat sancţionată de grup.

O altă consecinţă negativă a lucrului în echipă poate fi şi sentimentul redus de satisfacţie

65


personală la finalul unui proiect, în cazul specialiştilor care dau rezultate mult mai bune dacă lucrează singuri.

66


VIIIORGANIZAREA SALONULUI DE

FRIZERIE-COAFURA-MANICHIURA-PEDICHIURA

INFORMATII GENERALE

Organizarea postului de lucru având în vedere condiţiile de confort ale clientului şi ale lucrătorului

Aranjarea ergonomică şi estetică a postului de lucruAmplasarea echipamentelor de specialitate astfel încât să fie asigurată libera

circulaţie

Condiţii de confort ale lucrătorului:- înălţimea scaunului de coafură/frizerie convenabilă lucrătorului- distanţa faţă de alţi lucrători, aparate etc. să permită lejeritatea mişcărilor lucrătorului

Stabilirea necesarului de produse, materiale şi lenjerie pentru o perioadă determinată

Verificarea produselor, materialelor şi lenjerieiDepozitarea corespunzătoare a produselor, materialelor şi lenjeriei la postul de

lucru.

Stabilirea necesarului: - pe baza verificării stocului propriuVerificarea: - termenul de valabilitate al produselor, calitatea şi

integritatea materialelor, starea de igienă şi integritatea lenjeriei

Depozitarea: - în dulăpioare corespunzătoare, în condiţii de igienă, în ordine

Asigurarea unui microclimat plăcut folosind instalaţia de climatizare/ mijloacele de aerisire şi încălzire ale salonului menţineţi temperature mediului şi calitatea aerului la un nivel acceptabil pentru client pe parcursul realizării următoarelor lucrări:- Coafarea părului pe baza ondulaţiei cu apă- Ondulaţia permanent

67


- Vopsirea păruluiDotarea postului de lucru cu mijloace de destindere pentru client

Selectează revistele şi publicaţiile de specialitate pe care le vei pune la dispoziţia clienţilor pe parcursul realizării unei lucrări de coafură, a unei lucrări de frizerie şi a unei lucrări de pedichiură.

Armonizarea culorilor lenjeriei şi echipamentului de protecţie cu cele ale mediului ambiant

Selectează pentru lucrările din coloana I a tabelului de mai jos, echipamentul de protecţie şi lenjeria necesare lucrătorului şi pe cele destinate clientului având în vedere armonizarea culorilor în salonul de frizerie- coafură- manichiură- pedichiură.

68


FRIZERIE-COAFURA

Pe ce se bazeaza profesiunea de coafor?

este o meserie manuala ( munca fizica)coaforul este responsabil de frumusetea, curatenia si sanatatea parului clienteieste o munca intelectualaeste o meserie artistica datorita dorintei de perfectionare in munca, pas care poate duce la arta.

Cerintele meseriei

pentru munca manuala trebuie sa aiba plamani si inima sanatoasa datorita atmosferei vicioase, adesea datorata saloanelor slab aerisite

pentru munca intelectuala si artistica

69


coaforul trebuie sa aiba multa imaginatie si un spirit creativ.

El trebuie sa:

sugereze sa imprime si sa dezvolte arta coafurii sa fie capabil de a executa o munca care inspira sentimentul frumosului.

Coafatul este o profesie care dezvolta instinctul de cautare in sensul ca trebuie sa fim la zi cu noile tendinte, renuntand la vechile obiceiuri.

Descrierea salonului de coafura

Pentru exercitarea in cele mai bune conditii a meseriei de coafor trebuie, in primul rand, ca spatiul in care este destinat desfasurarii meseriei de Coafor, sa fie:

Spatios Luminos Igienic curat si aerisit

Spatiul trebuie astfel repartizat incat sa se asigure desfasurarea ritmica a lucrului. In acest scop este necesara amenajarea unui spatiu special pentru primirea clientelei si pentru asteptare. In salonul de coafura se va amenaja un loc special pentru montarea unitatii de spalare a parului.

Salonul trebuie sa fie dotat cu:

Reclama luminoasa Mobilier modern specific meseriei Oglinzi foarte mari Fotolii specifice meseriei Mobilier specific salii de asteptare, masuta pentru reviste, etc.Salonul mai trebuie sa cuprinda si spatii amenajate special pentru- Manichiura-

pedichiuraDeasupra uşii de la intrarea în salon trebuie amplasată o firmă care să conţină pe

lângă numele unităţii şi numărul autorizaţiei. Spre exterior trebuie să aibă o vitrină în care să fie prezentate produsele cu care se lucrează în salonul respectiv, prestaţiile care se fac precum şi tarifele ce se practică pentru aceste prestaţii. Este bine ca amplasamentul unităţii să se facă, dacă este posibil, în aşa fel încât acesta să profite de cât mai multă lumină naturală.

La intrare în salon este bine să fie o garderobă pentru clienţi, o sală de aşteptare dotată cu fotolii, bănci sau scaune comode, măsuţe pe care să fie reviste şi albume de specialitate, astfel că, în timpul cât aşteaptă clientul să poată alege o frizură nouă, dacă

70


doreşte. Sala de aşteptare mai trebuie să aibă şi un televizor sau, dacă este posibil un minibar unde clientul să poată servi o cafea, un suc sau alte produse, este interzis ca la acesta să se serveasca băuturi alcoolice. Acest loc trebuie amenajat în aşa fel încât timpul de aşteptare să fie cât mai relaxant pentru clienţi.

Salonul mai trebuie să aibă şi toaletă pentru clienţi şi pentru lucrători, separate una de alta, vestiar pentru lucrători, spaţiu de depozitare a gunoiului şi a obiectelor pentru curăţenie.

În incinta salonului, fiind nevoie de foarte multă lumină, fiecare loc de muncă trebuie să aibă sursă de lumină proprie şi aceasta să fie amplasată în aşa fel încât să permită lucratorului să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime. Fiecare loc de muncă mai trebuie să aibă în dotare: scaune ergonomice, masă de lucru cu dulăpior pentru materiale şi ustensile.

În salon mai trebuie să existe: un dulap pentru lenjerie curată, unul pentru materiale şi un coş sau ladă pentru lenjeria folosită.

Dacă nu există chiuvetă la fiecare loc de muncă atunci e indicat ca, pe lângă chiuvetă pentru spălat capul, să existe o altă pentru spălatul pe mâini.

Obligatoriu fiecare salon de coafură trebuie să aibă în dotare şi un aparat pentru sterilizatul ustensilelor, o cutie de prim ajutor, casă de marcat şi instinctor cu CO2(nu cu spumă pentru că acesta să poată fi folosit şi în cazul incendiilor provocate de reţeaua electrică).

Lista de tarife trebuie să fie afişată la vedere şi să conţină toate tarifele prestaţiilor din unitatea respectivă.

De asemenea salonul mai trebuie sa contina:

garderoba pentru clientela si personalul angajat casa pentru inregistrarea si incasarea veniturilor de catre unitate W.C., pentru clientela si personal.

Spatiul destinat pentru salon de coafura trebuie sa detina:

instalatii electrice de alimentare cu apa si de canalizare instalatie de aerisire magazie pentru depozitarea materialelor necesare productiei si lenjeriei.

Toate in buna stare de functionare.

Fiecare post de lucru, trebuie sa aiba montat deasupra oglinzii iluminatul electric, corespunzator, iar pe plafon grupuri de iluminat mai puternice, pentru crearea unei lumini uniforme.

71


Prizele electrice la fiecare post de lucru, in dreapta.

Pentru desfasurarea in bune conditii a lucrului, salonul de coafura trebuie sa fie aprovizionat conform cerintelor cu produse si materiale de calitate necesare procesului de lucru.

Notiuni de etica profesionala Discretia Constiinciozitatea Seriozitatea profesionala Amabilitatea si demnitatea sunt trasaturile importante care trebuie sa

caracterizeze pe orice lucrator din aceasta ramura profesionala.

Specificul acestor meserii consta in:• Executarea unor lucrari cu caracter de igiena• Lucrari menite sa duca la infrumusetarea aspectului fizic• Lucrari de corectare a anumitor defecte fizice.

Astfel, lucrarile de coafura sunt menite sa mascheze prin diferite procedee si tehnici de tuns si coafat oconformatie defectuoasa a capului si fetei, urechi departate de cap, sau cum sunt:

• ingrijirile sistematice pentru crearea unui aspect cat mai frumos al parului;• unghiilor;• fetei, etc.

Meseria de coafor se dezvolta continuu in functie de moda, ajungand pana la arta.Un bun stilist nu trebuie sa se rezume numai la cele ce si-a insusit in anii de

ucenicie, ci este necesar sa tina pasul cu toate noutatile ce survin in meserie, sa-si insuseasca metodele de lucru avansate. Exigentele clientilor care cresc pe zi ce trec trebuie satisfacute intr-o masura cat mai mare. De aceea, pentru a tine pas cu moda, este indicat ca lucratorii sa-si ridice in continuu nivelul profesional, participand cu regularitate la toate seminariile organizate de marile companii in domeniu sau alte cursuri de specializare.Igiena vestimentara si tinuta lucratorilor implica:

• Ordine si curatenie• Tinuta impecabila• Incaltamintea, imbracamintea si unghiile – sa fie curate• Sa nu vorbeasca la telefonul

mobil• Sa nu fumeze.

MANICHIURA-PEDICHIURAReguli de comportament într-un salon

72


Pentru a avea succes în prestarea unor servicii şi mai ales într-un salon de înfrumuseţare va trebui să ţinem cont de câteva reguli de comportament bine definite şi anume:- respectaţi cu stricteţe programul de lucru- pe parcursul orelor de program se va păstra o atitudine binevoitoare faţă de client.

- acordaţi clientului tot timpul atenţie şi consideraţie indiferent de vârstă, statut social, sex - nu contraziceţi clientul, nu-l apostrofaţi, nu-i faceţi educaţie, nu-l supăraţi, nu-i comentaţi dorinţele şi hotărârilenu purtaţi cu clientul discuţii care fac referire la viaţa dvs. personală, sau discuţii intime referitoare la viaţa personală a clientului- nu-i comentaţi veniturile- nu-i faceţi cunoscute veniturile (salariul) dvs. Acesta este confidenţial şi destăinuirea lui faţă de o persoană străină de firmă poate duce la destituirea dvs.- preluaţi întotdeauna clientul de la intrare cu

o formulă de genul “bună ziua, cu ce vă putem fi defolos” şi îl conduceţi la plecare pînă la uşă cu o urare de gen “vă doresc o zi bună în continuare”- controlaţi-vă în permanenţă ţinuta pe parcursul orelor de program- refaceţi-vă machiajul, coafura, etc- nu lăsaţi clientul să aştepte şi încercaţi să lucraţi pe baza unei programări- cereţi-vă scuze pentru fiecare neplăcere pricinuită, asigurându-l că nu se va mai repeta- curăţaţi-vă masa de manichiură şi ustensilele după fiecare client, înaintea de preluarea unuia nou- nu mâncaţi, nu fumaţi, nu beţi în prezenţa clientului- evitaţi să discutaţi cu altă persoană în prezenţa unui client existent deja la masa dvs. nu purtaţidiscuţii telefonice atunci când aveţi un client la masă. Persoana care răspunde la telefon este obligată să preia mesajele şi să vi le transmită

- încercaţi să purtaţi cu clientul o discuţie inteligentă, evitaţi răspunsurile monosilabice, nu ridicaţi niciodată tonul- încercaţi să explicaţi clientului operaţiunile pe care le efectuaţi pe parcursul şederii sale în salon. Va căpăta încredere în dvs. şi veţi fi catalogată drept o profesionistă.

73


- acordaţi clientului sfatul dvs. profesional faţă de operaţiunile pe care le veţi executa lăsându-i totuşi decizia.- oferiţi cu lux de amănunte informaţii pertinente despre produsele care se vând în cadrul salonului (toate saloanele de frumuseţe practică acest sistem de vânzare a diferitelor produse de frumuseţe în cadrul salonului), cu atât mai mult în situaţia în care salonul unde lucraţi este patronat de o firmă producătoare de asemenea bunuri. Prin fişa postului sunteţi obligată să cunoaşteţi foarte bine produsele firmei şi să le faceţi o reclamă pozitivă în cunoştinţă de cauză, eventual prin comparaţie cu alte produse.- nu faceţi comentarii care privesc patronii firmei, conducerea firmei, nu vă comentaţi sau bârfiţiclienţii sau colegii. Prin acest mod de comportament veţi fi catalogată drept o persoană neloială firmei, necinstită şi lipsită de încredere, ceea ce poate atrage după sine acordarea unui respect redus al clientului faţă de dvs. şi poate duce chiar la pierderea locului de muncă.

Igiena profesorului şi a locului de muncăManichiurista trebuie să respecte pe toată perioada programului de muncă următoarele reguli deigienă:

- să îşi spele mâinile cu apă şi săpun după fiecare client în parte

- să îşi dezinfecteze mâinile cu alcool înainte de contactul cu fiecare client

- să păstreze la locul de muncă şi în imediata vecinătate a acestuia o curăţenie şi o ordine desăvârşită

- să îşi schimbe bluza ori de câte ori apare un miros corporal neplăcut

- să utilizeze un deodorant adecvat corpului sau pentru a împiedica transpiraţia

- să îşi aranjeze coafura în permanenţă, dar nu în faţa clientului

- să nu folosească un parfum puternic care poate deranja clientul sau colegii

- în ţinuta de servici nu au ce căuta papucii

- să nu îşi târşie picioarele atunci când se deplasează prin salon

- să poarte o încălţăminte (de preferabil pantof închis la vârf), confortabilă care să-i permită un confort acceptabil pe toată perioada programului

- să-şi ungă mâinile cu cremă dacă acestea sunt aspre

- să evite purtarea în exces a bijuteriilor şi accesoriilor. În general clienţilor nu place ca manichiurista să pară a avea o situaţie financiară mai bună decât a ei.

74


- în timpul în care clientul este la masa dvs. toate ustensilele destinate tăierii pieliţelor, unghiilor, etc vor sta într-un recipient cu alcool de 70 grade. După plecarea clientului se vor curăţa fiecare în parte şi se vor tine într-un şerveţel curat care se va desface în prezenţa clientului.

- toate sticluţele de pastă de unghii se vor curăţa în partea superioară a gurei sticlei de resturi de pastă şi se vor aranja funcţie de culoare. Pentru a nu se depozita pasta pe gura sticlei se recomandă a se şterge zona de înfiletare a capacului cu puţin ulei vitaminizant

- dacă manichiurista este fumătoare, după fiecare ţigară fumată se vor curăţa dinţii şi cavitatea bucală cu ajutorul periuţei de dinţi. Se va înlătura mirosul de tutun prin folosirea unei ape de gură, spray, sau prin mestecare a unei gume de mestecat puternice (Dirol). Nu se va mesteca în prezenţa clientului.

- se vor trata la stomatolog toate afecţiunile buco-dentare, care duc la apariţia durerilor sau la apariţia unor mirosuri neplăcute.

- manichiurista este obligată să consulte medicul ori de câte ori apar semne de boală, boli de piele (scabia, panariţiu, negi, diverse ulceraţii, infecţii ale pielii, alergii, etc) deoarece aceasta este responsabilă în mod direct de păstrarea sănătăţii personale şi a clientului pe perioada şederii sale în salon.

Tipuri de clienţi şi modalităţi de abordare a acestora

a) Tipul timid – cu acest tip de client trebuie să fiţi blândă, să faceţi conversaţie, dar nu prea mult deoarece firea lui timidă nu îi va permite cooperarea cu dvs. Nu-l forţaţi să vorbească, dar nici nu-l izolaţi.

b) Tipul de client care vorbeşte mult – ascultaţi cu atenţie şi cu interes ceea ce vorbeşte, întrerupeţi-l doar pentru ceva important, aduceţi cu tact discuţia acolo unde vă interesează. Nu vorbiţi mai mult decât acesta.

c) Tipul nervos, iritabil – este tipul de client foarte greu de mulţumit, mereu grăbit, mereu nervos. Acest tip de client nu doreşte de obicei conversaţie, va pretinde să-l serviţi repede şi eficient. Este tipul de client care vă va pricinui cele mai multe neînţelegeri, tipul de om căruia îi place să reclame. Atenţie sporită să nu-l provocaţi.

d) Tipul curios – Vă va asalta cu întrebări, multe fără nici o legătură cu prezenţa lui acolo. Din această categorie fac parte clienţii care vor întreba de veniturile dvs.

75


financiare, despre firmă, despre colegi etc. Evitaţi răspunsurile cu diplomaţie fără să-l supăraţi, dar nu-i satisfaceţi niciodată curiozitatea în ceea ce priveşte întrebările de mai sus. Explicaţi pe îndelete pentru el toate etapele parcurse pe perioada cât el se află în salon oferindu-i detalii privitoare la preţurile produselor şi tarifelor practicate în salon

e) Tipul “ştie tot” – Încercaţi pe cât posibil să fiţi de acord cu el, nu îl contraziceţi, dacă este deschis discuţiei, cu acordul lui îi puteţi sugera soluţii optime pentru persoana sa. Schimbarea opiniei clientului de acest tip trebuie să o faceţi cu atenţie sporită şi cu argumente solide care să vină în ajutorul dvs.

f) Tipul adolescentin – Nu-l subestimaţi. De regulă aceste persoane tinere vor furniza alţi clienţi dacă ele însele au fost mulţumite. De foarte multe ori persoanele mai în vârstă care fac parte din familia celei tinere (mama, bunica) le trimit primele pe cele tinere pentru a testa serviciile respective din salon şi personalul. Dacă persoana tânără nu va fi mulţumită cu siguranţă nu vor veni nici cele mai în vârstă.

NOTĂ: Nici o reclamă comercială nu este mai bună şi nu înlocuieşte reclama făcută de un client mulţumit. La fel se întâmplă dacă, clientul părăseşte salonul unde lucraţi nemulţumit de dvs. sau de serviciile prestate. Dacă nemulţumirile clienţilor se repetă fiţi sigure că cel ce va conduce salonul sau cel ce susţine financiar această afacere va lua măsuri în consecinţă pentru că nimeni nu doreşte să-şi piardă clienţii de pe urma cărora există.

76


IXINIŢIEREA UNEI AFACERI PROPRII

1. Coafura ca afacerePrimul pas după terminarea şcolii de specializare este acela de a alege calea pe

care doriţi să o urmaţi.În mod normal, primul lucru ar însemna angajarea. Pentru aceasta trebuie să fiţi

informaţi cu privire la cerinţele angajatorului care sunt de obicei: angajatul vine cu trusa personală; produsele cu care lucrează le cumpără firma, dar le reţine salariatului, care este plătit procentual din totalul încasat (între 30 şi 50% din încasatul fără TVA al angajatului; convorbirile telefonice sunt plătite de angajat, angajatorul plătind numai abonamentul.Pentru început e bine să alegeţi un post formativ în care să acumulaţi experienţă de lucru. Contractul ar trebui să conţină şi o anexă care să cuprindă sarcinile care îi revin specialistului, cum ar fi: obligativitatea întocmirii fişei clientei; curăţenia la postul de lucru; curăţenia în general în salon etc.

În acest post puteţi rămâne între 1 şi 2 ani, după care ar trebui să reuşiţi să avansaţi. Următorul pas poate fi realizat în momentul în care puteţi face o medie a clientelor fidele pe lună. Dacă acestea sunt în număr de 25-30, atunci puteţi să treceţi la treapta următoare, şi anume cea de liber-profesionist, conform decretului 54. Astfel, dvs. sunteţi cel/cea care vă calculaţi un venit aproximativ pe an, plătind astfel impozitul pe venit şi, în plus, angajatorul are de câştigat prin faptul că este scutit de anumite taxe. În acest moment, dvs. Sunteţi considerat o firmă, şi deci, contractul dintre dvs. Şi angajator va fi un contract de colaborare “între firme”.

Următorul pas este acela de a vă deschide unul sau mai multe saloane de înfrumuseţare şi să deveniţi chiar dvs. angajator. Însă acum responsabilitatea dvs. a crescut, deoarece trebuie să găsiţi un loc potrivit pentru deschiderea salonului şi de a lupta pentru ca acest salon să îndeplinească condiţiile de funcţionare adecvate. Este bine să alegeţi un spaţiu stradal, la parter, pe cât posibil pe o arteră circulată, cu trotuar şi cu vitrina cu latura cea mai întinsă la trotuar*. Spaţiul ales trebuie să cuprindă următoarele utilităţi: apă caldă şi rece (este necesar un boiler obligatoriu); curent electric; prize individuale la fiecare post, întrerupător general la tablou; sifoane în podea, încălzire centrală (aer condiţionat); podea (de preferat gresie) şi pereţi lavabili; grup sanitar (uşă între wc şi lavoir); vestiar pentru salariaţi; loc amenajat pentru haine clientelă; chiuvetă în sală; minim 2-3 posturi; una sau mai multe unităţi de spălare; scaune de coafură; ucenic; una sau mai multe căşti de coafură; sterilizator şi soluţii dezinfectante.

77


UN EXEMPLU DE URMAT!

Cu o strategie bine pusa la punct, saloanele de infrumusetare au reusit sa reziste pe piata si in perioada crizei. Cu investitii initiale de cateva mii sau zeci de mii de euro si cu preturi adaptate in functie de veniturile clientilor, aceste centre capata notorietate in randul romancelor.

Simona Cosovanu a infiintat salonul de cosmetica si infrumusetare corporala Michelle din Suceava in 2003. Desi avea doar 28 de ani si nu avea experienta in domeniu, in acel moment a considerat ca sectorul serviciilor va cunoaste o dezvoltare mult mai accentuata in viitor.

"Inainte de a demara investitiile initiale am facut o vizita de documentare la un salon al unei prietene, insa mai tarziu aveam sa aflam ca acea vizita nu ne-a ajutat prea mult. Practic, tot ce am invatat a fost «pe banii nostri»", explica Simona Cosovanu.

Primii clienti ai salonului au aparut in urma unei minicampanii de promovare, prin care au fost anuntate serviciile oferite, dar si preturile aferente. Strategia dupa care Simona Cosovanu s-a ghidat a fost "un client multumit va reveni la noi si va aduce cu el un nou client", astfel ca salonul s-a specializat pe o anumita gama de servicii pentru care se putea oferi o calitate superioara.

"Odata cu criza, strategia noastra s-a modificat, astfel ca am redus preturile", potrivit antreprenoarei.

Aceasta masura a fost completata de o campanie solida de promovare, prin utilizarea pliantelor, a SMSurilor, dar si a e-mail marketingului, alaturi de afisarea pe site-ul salonului a listei complete de preturi.

Totodata, a fost creat un forum care se doreste a fi un barometru al serviciilor si preturilor practicate de saloanele din Suceava. "Scopul acestei actiuni a fost cresterea cotei de piata a afacerii noastre, profitul obtinut fiind pe planul secund", spune Simona Cosoveanu.

Clientii platesc intre 15 si 1.000 de lei lunar

Media de varsta a clientilor salonului Michelle este de 25-35 de ani, acestia provenind din toate categoriile sociale. Cei cu venituri reduse lasa la salon, in medie, 15-20 lei (3,7-5 euro), cei cu venituri medii, 35-100 de lei (8,60-24,5 euro), in timp ce clientii cu venituri peste medie aleg salonul in special pentru serviciile exclusiviste oferite si platesc in medie 750-1.000 de lei lunar (184 - 245 euro).

78


Salonul Michelle ofera o gama variata de servicii, de la modelare corporala (LPG Cellu M6, LPG Lift M6, impachetari) pana la epila tratamente cosmetice, manichiura, pedichiura sau capsula SPA (Dermalife Spa Jet), utilizata in tratamentele corporale.

Periodic, salonul Michelle pregateste promotii "fulger", prin care clientii pot beneficia timp de o saptamana de unul sau mai multe servicii la preturi foarte mici.

Afacerea Simonei Cosovanu a pornit la drum cu un singur angajat, ce a fost recrutat in urma unui anunt dat la mica publicitate. In prezent exista patru angajati. "O atentie deosebita am acordat-o resurselor umane. In acest moment putem spune ca avem cei mai buni profesionisti, de care avem grija sa fie in permanenta multumiti si mandri ca lucreaza la noi si cu noi. De asemenea, fetele din echipa noastra participa in mod regulat la training-uri si seminarii de profil", afirma Simona Cosovanu.

Cu o strategie adaptata, ramai pe piata si pe timp de criza

Concurenta pe piata saloanelor de infrumusetare a fost destul de mare inca de la inceput, in conditiile in care perioada de boom economic a condus la explozia numarului de saloane, majoritatea cu investitii reduse, considera antreprenoarea suceveana. In prezent insa, multe dintre unitatile deschise in ultimii ani resimt foarte puternic criza, pe de o parte din cauza reducerii numarului de clienti si, in consecinta, a cifrei de afaceri, iar pe de alta parte, pe fondul absentei unei strategii optime, crede Cosovanu.

Suma initiala cu care salonul a pornit s-a situat la cateva mii de euro, iar in 2007 au fost realizate investitii majore in renovarea spatiului in care se desfasoara activitatile, dar si in achizitia de aparatura.

Totodata, salonul a obtinut anul trecut finantare de la Uniunea Europeana, cu ajutorul careia au cumparat un aparat performant de modelare corporala (LPG Cellu M6), o capsula Dermalife Spa Jet, un calculator, dar si un soft specializat pentru saloanele cosmetice.

Valoarea totala a proiectului s-a ridicat la circa 50.000 de euro, din care 16.000 de euro sunt fonduri europene. Salonul Michelle a inregistrat in 2009 o cifra de afaceri de 79.200 lei (aproape 20.000 de euro), in crestere cu aproximativ 16% fata de anul precedent. "Acest lucru s-a datorat atat investitiilor realizate prin fondurile europene, cat si strategiei noastre anticriza", explica Simona Cosovanu.

Investitia initiala este de cateva zeci de mii de euro

Georgiana Stavrositu a infiintat salonul de coafura, manichiura, pedichiura si cosmetica StagioStyle in anul 2007, cu o investitie de cateva zeci de mii de euro.

79


Pentru a pune bazele propriei afaceri, fondatoarea StagioStyle a trebuit sa parcurga mai multe etape precum alegerea locului unde urma a se desfasura activitatea salonului, stabilirea segmentului de client tinta, alegerea unui nume pentru business, formarea echipei si nu in ultimul rand solutionarea problemelor birocratice - acte, documente.

Salonul de infrumusetare este acum deschis de trei ani si ofera, pe langa servicii de coafura si tratamente cosmetice si corporale, si servicii de manichiura si pedichiura. Preturile variaza intre 30 lei si 500 lei, in functie de ceea ce doreste clientul, spune fondatoarea.

Despre clientii salonului, Georgiana Stavrositu afirma ca sunt "cei care iubesc frumosul". Tot ea adauga ca oamenii care vin la salon cumpara zambete. "Este incredibil cum poate un tuns sau un coafat, un serviciu de colorare a parului sau un masaj sa aduca de la sine asta", povesteste fondatoarea.Cand a inceput aceasta afacere avea alaturi cinci angajati care au ajutat-o sa porneasca la drum. Echipa a crescut intre timp si numara acum opt oameni."Cand vine vorba de investitii, ma gandesc ca am investit in aparate profesionale, in produse profesionale, insa nu in ultimul rand am investit in oamenii mei si in educatia lor profesionala", potrivit fondatoarei StagioStyle.Ca planuri de viitor, ea isi doreste ca businessul sa creasca.

CE FACE UN SALON PROFITABIL SI CE-L FACE O AFACERE PROASTA?.

Nu gestiona strategic bugetul de investitie.

Este un obicei foarte comun al celor care fac investii in salon sa se gindeasca la ziua de azi in detrimentul zilei de maine. Ce inseamna asta? inseamna ca bugetul initial = bugetul investitiei initiale.

Aceasta mentalitate va va pune in situatia critica de a avea un business bine creat dar care are inca nevoie de bani ca sa functioneze. Este un lucru care se invata la orice curs de investitii si management financiar.

O investitiei se compune din: investitia initiala si investitia ulterioara ce trebuie realizata pana cand afacerea ajunge la punctul 0. E greu de crezut ca orice business pus la punct, care are niste costuri fixe pe care le plateste lunar, va deveni profitabil din prima zi de deschidere. Ca si exemplu, afaceri mari gen Connex, Dacia, Orange etc, cand investesc isi estimeaza sa intre pe profit abia dupa 3-5 ani. Asta inseamna macar 2 ani in care se investeste. Si deci nu se castiga.

Planifica strategic bugetul tau de investitie ca sa nu te trezesti fara bani exact cand ai pornit la drum.

80


Nu cunosc nimic despre domeniu!

A cunoaste domeniul nu inseamna a merge la un salon, ci a intelege ce inseamna activitatea unui salon (chiar o sa va povestesc intr-un alt post ce inseamna afacerea de salon). Multe persoane intra in acest domeniu fara cunostinte si invata afacerea pe foarte multi bani. Adica in loc sa ia directia simpla, printr-un curs in domeniu, prefera sa deschida salonul apoi sa-si dea seamna ca a facut diverse greseli.

Concluzie: daca vrei sa ai succes trebuie mai intai sa inveti ce inseamna o afacere in general, ce inseamna o afacere cu un salon de infrumusetare si trebuie invatat cat mai mult despre fiecare serviciu pe care salonul il va oferi.

Mi-am luat tzeapa cu echipamentele!

Din pacate sunt multe persoane care se pling ca au investit multi bani in echipamente sau produse care nu isi scot banii, se strica, nu au rezultate, nu le vor clientii. Decizia de achizitionare al echipamentelor nu e simpla si e usor sa dai gres.

- In primul rand ma intereseaza rezultatele.

Ca sa fie sigur de rezultate, in primul rand trebuie testat. Exista doua metode de test: prima este la cel care mi le vinde. Aici logic voi vedea tratamentul efectuat corect si voi avea rezultate in proportie de 95% (mai sint si erori ). Acest fapt in sine nu trebuie sa fie suficient. Daca vreau sa cumpar trebuie sa merg si la un alt salon care are echipamentul, sa-l testez si sa fiu sigur/a ca rezultatele sint certe. E greu sa testezi multe echipamente si in principiu costa, insa si banii si efortul merita pentru cit stres as putea avea ulterior daca iau o decizie proasta.

- In al doilea rand ma intereseaza ce potential de clientela imi aduce numele echipamentului.

Ideea e ca nu trebuie sa ne bazam 100% pe brandul aparatului, dar daca el exista si garanteaza o clientela, e un cost de oportunitate pe care nu trebuie sa-l neglijam. Deci brandul conteaza doar atunci cind rezultatele sant in concordanta cu reclama. E pacat sa se strice businessul din cauza unui aparat ce nu ofera cea ce promite. Acest lucru se va rasfrange asupra imaginii salonului meu.

- Am trecut de primele teste, si am decis asupra aparatului.

81


Ceea ce in general nimeni nu se gandeste la inceput este ceea ce va face in viitor. Orice echipament estetic necesita mentenanta si service. Pot sa am cel mai bun, cel mai ieftin, cel mai scump cel mai frumos aparat, daca odata stricat ramane stricat. Sau in cel mai bun caz stau cu el in service decit stau in salon. Asa ca ma intereseaza servicii post vanzare. Iar acestea includ: garantie, service, mentenanta, timp de reparatie, unde se realizeaza reparatia (in Romania sau nu), piese de schimb, consumabile, defecte de utilizare etc.

- Gata, m-am decis ce iau.

Doar ca primele 3 puncte nu sint suficiente daca nu iau in calcul si modul de utilizare al acestuia. Desi majoritatea sant intuitive, exsita proceduri de tratament ce trebuie invatate pentru a avea rezultate. Asa ca ma interesez acum despre programele educative si de training privind utilizarea echipamentului.

Improvizatiile pot fi uneori norocoase, insa din pacate adesea inseamna pierderi financiare. Asa un echipament indiferent de cost trebuie sa ofere suport si training privind utilizarea si tratamentele. Atentie, nu neaparat gratuit. E ca la permisul de conducere: ma costa odata masina apoi ma costa cursul de conducere. Deci un echipament trebuie sa aiba disponibil atat training de utilizare cat si curs de formare disponibil in cazul in care doresc acest lucru.

- Ok, acum ca stiu cum stau cu problemele direct legate de echipamentul meu, e necesar sa trec la cele care tin de marketingul si financiarul meu.

Orice cost pe care il fac intr-un business trebuie sa-mi genereze venituri, si deci nu ma intereseaza cat investesc, ci cat profit obtin. Asa ca pot sa dau 15-17.000 de euro pe un echipament si sa-i pierd sau pot sa dau 30-35.000 pe un altul si sa castig. Pretul nu conteaza intr-un business, ci profitul. Iar profitul este cel care ma ghideaza in decizia de pret.

- Tot timpul te bazezi in primul rand pe clientela de proximitate.

Asta inseamna ca in primul rand potentialul maxim il atingi in zone in care sant persoane care nu trebuie sa mearga mult pana la salonul iar programul tau de salon este potrivit timpului lor liber. Asa ca inainte de a decide ce vrei sa cumperi gindeste-te unde vrei sa fie locatia. Si de aici deriva si urmaotarea problema care in general falimenteaza un business de genul asta, anume cind decizi unde vrei sa-ti faci salonul, uita-te sa vezi ce concurenta ai. Si mai ales ce echipamente si servicii sint in aceste saloane. Pentru ca cel mai prost business e sa concurezi cu un salon care deja functioneaza cu propiile avantaje ale acestuia.

82


Asa ca in loc sa gandesti ca majoritatea 90% dintre cei din acest business (anume imi iau aceleasi echipari si pun pret mai mic) mai bine gindeste strategic si anume sa fi unic si sa poti oferi ceva diferit. Si la un pret mai mare. Asa iti poti oferi un avantaj major. Ai ceva nou, un pret mai mare inseamna o calitate mai mare, si tu targetezi clientela care cauta calitate si nu pret.

Imi atrag clienti cu pretul mic!

Aceasta decizie de business este cea mai paguboasa. In primul rand ca fiind la inceput beneficiezi de avantajul unui lucru nou. Cu totii incercam un lucru nou cind il vedem. Daca decidem sa-l utilizam in continuare, este deoarece ne place, nu pt ca este mai ieftin. Ceea ce te intereseaza este in primul rand sa-ti faci o clientela fidela. Aceasta clientela te va ajuta sa supravietuiesti. Ei te prefera pe tine. Punct. Si te prefera pt calitate. Daca maresti pretul, ei nu pleaca.

Daca vecinul scade pretul, nu pleaca. Ei te prefera pe tine. Asta e ceea ce cauti. Pe de alta parte clientii care cauta pret sant cei mai instabili. Ei cauta pret, nu pe tine. Iar daca pretul tau creste cauta un alt salon unde pretul e mai mic. Asa ca pe acesti clienti ii targetezi doar in momentul in care ai un numar de clienti fideli care iti acopera costurile fixe, iar costul tau marginal pentru clienti noi este redus ceea ce iti permite sa faci o promotie pentru cei care cauta oportunitati.

In al doilea rand pretul mic inseamna profit mic. Ca sa mergi cu marja mica trebuie sa faci volum. Sa faci volum inseamna sa ai multi angajati si multe costuri variabile/fixe mari. Apoi ai nevoie de foarte multa reclama, pe care daca o scazi din profit s-ar putea sa nu se merite un pret mic. Asa ca atunci cind decizi sa scazi pretul, gindeste-te la ce renunti si ce castigi. Mai exact citi clienti noi poti aduce in plus fata de cei pe care deja ii ai, in asa fel incit sa fie profitabil pt tine scaderea de pret. O scadere pret intotdeauna e gandita ca sa iti aduca mai mult profit, nu mai putin, iar clientii tai fideli nu apreciaza scaderile de pret, ei platesc constant preturile tale, asta inseamna ca pana la scaderea de pret ei au platit mai mult.

Aceste considerente trebuie luate in calcul in momentul in care deschizi un salon nou sau chiar si atunci cand ai un salon deja si vrei sa-l extinzi.

2. EDUCATIE GENERALA

Generalitati in marketing!

În accepțiunea generală, marketingul reprezintă "știința și arta de a convinge clienții să cumpere" . Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social și

83


managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obțin ceea ce le este necesar și doresc prin crearea, oferirea și schimbul de produse și servicii având o anumită valoare" . Simplist, marketingul reprezintă "arta și știința de a vinde".

Datorită caracteristicilor proceselor de marketing, modalităților de implementare a deciziilor de marketing, acceptiunilor și viziunilor noi asupra elementelor care compun o acțiune de marketing precum și ca urmare a nivelurilor diferite de percepție și abordare a acestei componente a economiei de piață, definitiile și explicațiile aduse termenului de marketing sunt variate și permanent adaptate noilor realități ale mediului economic.

Prima definiție oficială atribuită marketingului a apărut în 1935 și a fost adoptată de National Association of Marketing Teachers, predecesoare a American Marketing Association. Reconfirmată în 1960, definiția primară a marketingului a rezistat vreme de 50 de ani, până în 1985 când a fost înlocuită.Definiția a fost din nou reviziuită în 2004 și descrie marketingul ca o "o funcție organizationala și un set de procese menite a crea, comunica și pune la dispoziția clienților a valorii și menținerii relațiilor cu clienții spre beneficiul companiei și al proprietarilor acesteia".

Două aspecte importante ale marketingului sunt recrutarea de noi clienți (achiziție) și menținerea/impulsionarea relațiilor cu clienții existenți (administrarea bazei de clienți). După ce un vânzător a trecut de faza de marketing de achiziție prin faptul că l-a convins pe un potențial client să cumpere, marketingul administrării bazei de clienți devine prevalent. Procesul de administrare a bazei de clienți începe să schimbe vânzătorul spre construirea unei relații, încurajând legăturile, i dezvoltarea beneficiilor care l-au determinat pe client să cumpere, și îmbunătățind produsul/serviciul pentru o continuă protejare a afacerii de intervenția competitorilor. Cei patru P sunt:- Produs: Aspectele de Managementul produselor si Marketingul produselor se ocupă de specificatiile bunului sau produsului în cauză, si la modul în care relationează la nevoile si dorintele utilizatorului final.- Pret: Se referă la procesul de stabilire a pretului pentru un produs, inclusiv reducerile de pret.- Promovare: Include reclama, relatiile publice, publicitatea si vânzările personale, si se referă la diferite metode de promovare a unui produs, brand sau companie.- Plasament sau distributie, se referă la modul în care produsul ajunge la client; spre exemplu, plasamentul la locul vânzării sau desfacerii cu amănuntul. Acest al patrulea P face referintă la locul unde produsul sau serviciul este vândut, exemplu regiune geografică sau ramura industrială, si segmental căruia se adresează(tineri adulti, familii, companii, oameni de afaceri, femei, bărbati, etc.).

Aceste patru elemente sunt de obicei numite marketing mix. Un comerciant poate folosi aceste valori pentru a întocmi un plan de marketing. Modelul celor 4P este folositor mai ales când se foloseste pentru produse de o valoare redusă. Produsele

84


industriale, serviciile si produsele cu o valoare mare au nevoie de mici adaptări ale acestui model. Marketingul serviciilor trebuie să aibă în vedere natura unicitătii serviciilor.

85


XADAPTAREA LUCRĂRILOR LA

CARACTERISTICILE CLIENTULUI

1. Mustatile

Mustatile sunt de mai multe feluri deosebindu-se modelele de mustati scurte, lungi,subtiri, stufoase, late. In functie de forma lor ele poarta anumite denumiri.

Cele mai frecvente modele sunt:

-mustata Douglas-mustata randunica-mustata musculita-mustata mexicana-mustata mare, intoarsa

Lucrarile de mustati se executa dupa barbierit. Lucrarile se incep indiferent de modelul din partea dreapta imediat de sub nara se continua dealungul conturului pana la comisura buzelor. Apoi se executa lucrarea in partea stanga pastrandu-se simetria pt a nu dauna fizionomiei si expresiei fetei. In functie de modelul mustatii se vor aranja

86


partile laterale apoi cu foarfecele se va taia parul de pa langa conturul buzei superioare degajand-o de firele mai lungi.

Mustata Douglas

Se caracterizeaza printr-o linie tinereascsa ,ea nu depaseste prin lungimea sa comisura buzelor. In portiunea superioara la contur aranjarea mustatiise face cu briciul care se va tine in pozitie dreapta pt a obtine o margine precisa. In partile laterale se poate imprima parul fie o linie dreapta, formandu-se atunci o mustata dreptunghiulara,fie o linie oblica formandu-se in acest caz o mustata ascutita .la cererea clientului se poate forma cu briciul o carare subtire la mijlocul mustatii.

Mustata randunica

Pentru a executa aceasta mustata se vor scurta firele la circa 2-3 mm lungime,in cazul in care firele de par de la mijlocul mustatiisunt foarte lungi ele se pot scurtacu masina numarul 1.in timpul lucrului lama briciului aluneca spre comisura buzelor intr-o linie arcuita asemanatoare cu aripa randunicii in zbor.

Mustata musculita

Este situata in gropita ce se afla pe portiuinea dintre nas si buza inferioara. Se curata cu briciul parul de pe portiunea de deasupra buzei superioare, intai pe partea dreapta si apoi pe partea stanga pana in apropierea liniei naturale a gropitei.

Se tund apoi firele de langa conturul buzei superioare si la urma cat mai marunt cele din partea de sus a mustatii.

Mustata mexicana

Se caracterizeaza printr-o linie pronuntat arcuita asemanatoare unui semicerc. Mustata poate fi mai mult sau mai putin subtiata in partea superioara. La comisura buzelor formeaza o linie arcuita care urmareste exact conformatia gurii si coboara pana in dreptul buzei inferioare. Daca mustata este prea stufoasa se va subtia cu foarfecele.

Mustata mare intoarsa

Se desparte parul printr-o carare mediana si se vor tunde doar firele mai lungi care depasesc grosul mustatii. Se pastreaza lungimea celorlalte fire de par astfel ca ele sa depaseasca comisura buzelor pt a putea fi intorse si

87


rasucite in forma de spirala. Pe langa aceste modele mai sunt varfuri, mustati late si bombate si mustati late cu firul de par scurt.

2. Lucrari de barbiAsemeni mustatilor se disting mai multe modele de barbi:

-barba cioculet-barba format patrat scurta-barba format patrat lunga -barbarotunda semiscurta-barba cubaneza

La aranjarea unei barbi si mai ales la precizarea conturului si a formei sale este necesara o mare precizie in taierea parului deoarece barba trebuie sa fie precis conturata, sa aiba o forma simetrica si sa fie aranjata cu fizionomia.

Forma si conturul barbii se precizeaza concomitent cu barbieritul obrazului.

In cazul in care clientul poarta barba si solicita doar un barbierit se va tine seama in timpul barbieritului sau nasului si conturul acesteia, iar daca este cazul se va aranja si barba. In cazul in care clientul doreste sa-si lase barba este necesar ca in timp ce se barbierest obrazul sa se traseze conturulgeneral al barbii si sa se dea forma dorita.

In mod obisnuit se barbieresc intai partile laterale a obrazului si apoi portiunea de sub barbie.In functie de modelul barbii se lasa prelungiri de parti pe maxilare si nu se tund perciunii.

Barba cioculet

Acopera doar barba, nu se prelungeste pe maxilare si are parul scurt. Barba propriu-zisa se tunde cu foarfecele si pieptanul dupa ce i sa trasat conturul general, dar se poate scurta si cu masina numarul 0 si 1 dar luicrarea se va finisa tot cu foarfecele si pieptanele.

Barba format patrat scurta

88


Se traseaza conturul barbii cu briciul se va tunde parul de jur imprejurul conturului barbii subtiind gradat. Se va peria cu o perie aspra barba astfel ca firele de par care depasesc conturul inferior sa iasa in evidenta si sa poata fi scurtate egalate cu foarfecele. Aceasta barba este purtata cu o mustata care se uneste cu barba, sau cu o mustata separata delimitata printr-o portiune rasa.

Barba format patrata lunga

Dupa ce se stabileste la barbierit conturul si formatul general, se va tunde si se va subtia parul din partile laterale si d esub partile cu foarfecele si cu pieptanele. Totodata se vor feri perciunii care trebuie sa ramana intacti.

Se va peria barba pe toata suprafata ei imprimandu-se forma de patrat simetric.

Barba rotunda semiscurta

Se lucreaza la fel ca la barba patrata dar la inceput se lasa portiuni prelungite de par pe langa maxilarcare se subtiaza spre contur.

Barba cubaneza

La acest model se contureaza cu briciul linia respectiva nu se tund perciunii, iar firele de par de peintreaga suprafata a barbii se tund si se subtiaza.

INGRIJIRI FACIALE – ingrijirile faciale au drept scop mentinerea unui aspect placut al obrazului , combaterea ridurilor etc . Ingrijirile faciale care le executa frizerulconstau din aplicare de comprese cat si executarea masajului care poate fi manual sau electric . In principiu aceste ingrijiri se vor efectua in continuarea barberitului . Cand sunt correct executate produc nu numai netezirea trasaturilor fetei ci si o destindere a intrgului organism , de aceea este indicat sa fie recomandata de catre frizer persoanelor surmenate si cu trasaturi crispate de oboseala.

APLICAREA COMPRESELOR – inainte de inceperea operatiei frizerul se spala pe maini , aseaza un servet din fata spre spate peste mantaua de protectie , spala fata clientului apoi cu apa rece si o sterge cu servetul . Aplica apoi un strat de crema pe toata suprafata obrazului , crema va fi grasa daca pielea clientului este uscata si

89


semigrasa daca pielea este usor acneica sau grasa. Dupa aceasta operatie stergeti cu miscari usoare fata folosind tampoane ( dischete) imbibate intr-o lotiune de fata (tonica) inlaturandu-se astfel toate impuritatile ce au astupat pori si care ar fi anulat eficacitatea tratamentului . Se va aplica din nou un strat de crema pe obraz urmand apoi aplicarea compreselor fierbinti care trebuie sa fie suportabile ( sa nu opareasca fata clientului) . Compresele acopera fata exceptie facand nasul , ele se tin pe fata 2 – 3 min si se indeparteaza fiind inlocuite cu comprese inmuiate in apa rece . In acest timp se produce o destindere a trasaturilor fetei , o activare a circulatiei sangelui . Daca este nevoie se alterneaza de la 4 pana 6 ori comprese ferbinti cu cele reci pt a obtine efectul corespunzator : relaxarea si netezirea trasaturilor

MASAJUL FACIAL – se poate executa manual electric sau combinat , in orice caz se executa fie dupa aplicarea compreselor fie dup ace a fost executat barberitul facial . In timpul masajului capul clientului trebuie sa fie fixat pe tetiera intr-o pozitie cat mai comoda . Masajul manual consta din mai multe miscari ce se executa intr-o succesiune précis stabilita

1 – se sprijina degetele mari de partea superioara a capului iar cu celelalte degete se executa miscari de netezire semicirculare pe frunte incepand de la radacina nasului continuand pe deasupra sprancenelor si terminand cu tamplele . Inainte de a ajunge aici se vor ridica degetele exceptie facand cele mici care vorcontinua miscarea de netezire

2 – se vor aseza degetele strans unite de la ambele maini pe mijlocul fruntii de unde vor porni intr-o miscare de netezire inspre tample , aceasta miscare se repeta de 4 -5 ori

3 – in jurul ochilor se va executa miscari denumite pianotari ( miscari asemanatoare unor ciocanituri usoare ) consecutive executate cu pulpa degetelor la intervale egale. Pianotarile incep de la coltul exterior al ochiului continuand spre nas. Dupa fiecare pianotare executati si o miscare de netezire cu degetele aratator si mijlociu de la radacina nasului inspre sprancene

4 – se cuprinde nasul intre degetul mare si mijlociu de la mana dreapta executand usoare miscari de rotatie incepand de la radacina lui pana la nari. In dreptul narilor se unesc degetele si se executa o miscare dreapta n sens invers deci in sus peste saua nasului .

5 – pe fata ( obraji) se vor executa miscari de netezire in semicerc de la barbie spre ochi si de la coltu gurii spre tample in continuare se executa tapotari pe obraji ce constau din usoara lovire a pieleii la interval scurte cu pulpa degetelor adunate . Se va incepe de la milocul barbiei spre urechi , de la nas spre urechi repetand alternativ aceste miscari de 4 -5 ori . In incheiere se vor executa miscari de netezire de la Barbie spre ureche de fiecare parte cand cu o mana cand cu cealalta.

90


6 – pe gat se vor executa de asemenea miscari de netezire incepand de la barbie apoi pe gat in jos spre clavicula sfarsind cu miscarea de la barbie inspre ureche . Miscarile se repeta de 4 -5 ori in asa fel incat sa fie legate continu una de alta. In continuare se va frectiona fata cu apa de colonie

BARBERITUL – rasul parului de pe fata constituia pana nu demult indeletnicirea de baza a barbierului . Astazi datorita aparitiei si raspandirii in masa a aparatelor de ras manuale sau electrice foarte multi barbati se barberesc singuri pt ca aceste aparate se manuiesc usor si nu cer o pregatire speciala de asemenea preferinta clientelei masculine pt un aspect ingrijit a dus in general la disparitia barbilor si a mustatilor a caror ingrijire necesita timp pretios . In present lucratorul este solicitat cu precadere sa execute frizuri ( tunsori si pieptanaturi) de unde si denumirea de frizer . Cu toate acestea barberitul constituie o latura importanta a meseriei de frizer si necesita o buna pregatire tehnico-profesionala ,multa atentie , rabdare si indemanare .

Orice frizer bun trebuie sa cunoasca bine tehnica corecta a barberitului . Barberitul consta in indepartarea parului de pe obraji (fata) aceasta operatie efectuandu-se zilnic sau la doua zile in functie de crestera parului . Barberitul poate fi facial , la nivelul fetei sau capilar la nivelul pielii capului . Barberitul capilar se executa la cerere mai ales vara sau la indicatia medicului pentru a urma anumite tratamente sau in vederea unor interventii chirurgicale . Indiferent daca este vorba de executarea barberitului fetei sau a capului se disting 2 etape importante

1 – sapunitul

2 – barberitul propriuzis - aceste etape sunt precedate de o serie de pregatiri speciale

PREGATIREA CLIENTULUI – se va fixa tetiera la nivelul corespunzator staturii clientului dupa care se va aplica hartia de protectie pe spatar . In cazul barberitului facial se va aseza un servet curat la gat ) hartie sau bumbac) indoit putin pe partea care se va fixa de gulerul camasii scesta avand rolul de a proteja clientul de apa si sapun . Daca executati barberit capilar puneti intai mantaua de tuns dupa care aplicati servetul .

In timpul in care se pregateste clientul ptbarberit , frizerul ii examineaza atent fata sau pielea capului pt a observa calitate frirului de par : par aspru , moale , gros sau subtire , directia de crestere afirelor de par , vartejul eventuale leziuni , negi , alunite , comedoane (puncte negre) sau unele cicatrice . Totodata se observa daca clientul nu sufera de boli contagioase de piele cum ar fi : tricofitie , pecingene sau unele eczema. Inainte de a incepe sapunitul se va spala pensula de ras si savoniera . In savoniera se va pune apa calda , frizerul se spala pe maini in fata clientului dandui siguranta ca normele se igiena sunt aplicate

91


Sapunitul – prin sapunire parul care urmeaza sa fie raiat ( ras) se inmoaie si permite briciului sa alunece mai usor si s a taie firele de par fara a provoca dureri raniri sau usturimi , de aceea la barberit vom avea grija sa ajunga la radacina pt a se inmuia cat mai bine . Sapunitul se va realiza cu sapun de ras sau pasta de ras cu apa calda . Intai se va pensula bine fata cu pensula inmuiata in apa calda . Sapunul (spuma) se aplica pe piele cu pensula , sapunirea se va incepe de la barbie continuand spre obraji la sfarsit sapunindu-se buza superioara .Se va pensula pielea in continuare pana se va obtine o spuma consistenta . Spuma de sapun are un rol important : nu permite apei sa se scurga de pe piele si mentine apa la radacina firului de par .

Totodata grasimea continuta de sapun ajuta la inmuierea parului de aceea prin pensulare se urmareste sa se acopere toate pielea ce urmeaza a fi barberita cu spuma abundenta ferindu-se insa buzele urechile , eventualile cicatrice, alunite etc. Pe partea stanga a fetei spuma trebuie sa fie in intr-o cantitate mai mare pt a se mentine starea de umiditate timp cat mai indelungat . Apoi se va masa bine pielea cu pulpa degetelor aratator , mijlociu si inelar de la mana dreapta timp de 2 -3 minute prin miscari circulare . Prin masaj parul devine moale si suplu . In general durata sapunitului este in raport cu desimea barbii dar si de calitatea firelor de par , cu cat barba este mai deasa cu atat firele de par sunt mai aspre si se va prelungi sapunitul . Dupa terminarea sapunitului se va indeparta spuma de pe mana dreapta ramasa in urma masajului . Se vor clati mainile de resturile de sapun si se vor sterge cu un prosop . Inainte de executarea operatiei de barberit propriuzis se va ascuti briciu pe curea sau se va schimba lama. Briciul se ascute ori de cate ori este nevoie iar lama se schimba de cate ori este nevoie pe parcursul barberitului . Se va alege un brici potrivit cu caracteristicile parului sau al pielii astfel : pentru parul aspru si des este indicat un brici cu lama lata , pentru pielea neteda se va alege un brici cu lama ingusta . Inainte de intrebuintare briciul se va dezinfecta . Alaturi de brici se aseaza servetul de hartie cu care se va sterge lama de sapun

Barberitul – barberitul se incepe de la tampla dreapta de sub perciune si se continua pana la jumatatea barbiei dupa care pe gat , se va barberi apoi partea stanga pana la jumatatea barbiei apoi pe gat iar la urma portiunea de deasupra buzei superioare . Pentru un rezultat cat mai bun barberitul se repeta dup ace fata a fost din nou sapunita , taisul briciului urmareste directia de crestere a firului de par. Nu se va rade parul in contra directiei de crestere . A doua oara se va tine seama de dorinta clientului de sensibilitate a pielii ori de unele vartejuri , pe aceste zone parul se poate rade contra directiei sale de crestere . La parul de pe gat se acorda o atentie deosebita deoarece aici se gasesc cele mai multe vartejuri ( fire de par ce cresc in directii diferite) pielea din aceasta zona fiind foarte sensibila . In cazul in care clientul poarta mustata sau barba frizerul are in vedere in timpul lucrului pastrarea modelului ( a formei ) a mustatii sau a barbii cat si a lungimii de par necesare .

92


FORMA SI LUNIGIMEA PERCIUNILOR –se vor stabili in functie de dorinta clientului dar mai ales de fizionomia clientului si nu in ultimo rand de cerintele modei. Daca perciuni sunt lungi si stufosi ei se taie cu foarfecele inainte de sapunit . Pentru a executa operatiunea de barberit cat mai usor fara a produce dureri , sau raniri , se va intinde pielea intre degetul mare sic el mijlociu de la mana stanga , astfel ca aceasta sa nu aiba nici o cuta . Prin acest procedeu se observa mai bine directia de crestere a firelor de par si pozitia lor in raport cu taisul briciului .

Cand se barbereste parul de pe barbie , mana care intinde pielea nu trebuie sa atinga sau sa apese nasul iar degetele trebuie sa fie uscate pt a nu aluneca in . In timpul barberitului briciul

se tine cat mai aplatizat pe piele astfel lama taie cu usurinta parul fara dureri , daca lama briciului se tine vertical se poate intampla ca aceasta san u taie firul de par ci sal smulga producand usturimi sangerari si chiar iritatii . Deosebit de important pentru reusita de barberit este modul de manevrare a brciului . Acesta trebuie sa alunece lin pe suprafata pielii cu varful inainte . El nu trebuie sa fie impins dar nici sa apese pielea de asemeni nu este permis sa se revina cu lama pe locul odata ras . Parul se va barberi pe portiuni mici ( 2 – 4 cm) paralele procedeu prin care se evita ruperea firelor de par si iritatiile . Daca pe portiunea care urmeaza a f barberita sa uscat spuma se va sapuni locul din nou sau se umezeste insa in nici un caz nu se va intrebuinta spuma de pe degete sau lama briciului . In cazul in care se produc mici sangerarise va tampon locul cu dezinfectant .

Dupa ce sa terminat barberitul propriuzis se va spala fata de sapun si par cu apa calda si rece . Apoi se suca obrazul prin tamponare , apoi se va frectiona cu alcool dupa care se va frectiona fata . La cererea clientului sau la persoanele cu fata uscata se va aplica un strat de crema hranitore ce va contribui la hranirea tesuturilor sau la calmarea eventualelor usturimi . Se executa in continuare un sor masaj cu pulpa degetelor pentru a patrunde crema in piele , apoi tot prin tamponare se va sterge surplusul de crema. In incheiere se pudreaza fata cu pudra de talc cu acjutorul unui tampon de vata , pudra in acest caz are un rol protector astupand pori deschisi de pe pielea proaspat barberita ferind-o astfel de microbi din aer . Se va sterge din nou surplusul de pudra cu coltul servetului uscat iar in contiunare acolo unde este cazul se potriveste mustata cu foarfecele si pieptanele.

Manuirea briciului pe portiunile intinse- intinderea pielii se realizeaza pentru ca briciul sa poata aluneca fara pericol pe ea. Barba poate fi rasa temeinic si fara durere numai daca : briciul va lucra intr-un anumit unghi cu pielea iar pielea va fi intinsa uniform in sens invers celui de crestere a firului de par . Pielea trebuie intinsa pentru ca sa se realizeze o suprafata de alunecare neteda si continua pentru brici astfel pericolul de ranire scade iar rasul se va efectua nedureros . Pentru ras se va intrbuinta briciul ori SIFTERUL cu lama interschimbabila . Exista o diversitate mare de aparate pentru ras

93


INTINDEREA PIELII –

1 – intinderea intr-o directie – pentru intinderea obrazului in sus puneti degetul mare pe tampla si cu o miscare usoara trageti pielea in sus , intindeti obrazul intr-o parte asezand doua degete in fata urechii si trageti pielea in diagonala spre inapoi . Pentru intinderea pielii gatului in jos puneti un deget intins pe gat si trageti pielea in jos

2 – intinderea pielii in doua directii – pe maxilarul inferior puneti degetul mare la circa 5 cm de degetul mijlociu si intindeti pielea prin apasare si tragere usoara spre exterior . Aceiasi tehnica se aplica si la intinderea pielii pentru barbie

MANEVRAREA BRICIULUI – luati in mana stanga briciul inchis si deschidetil cu ajutorul degetului mare si aratator de la mana dreapta , degetul mijlociu sprijina deschiderea printr-o usoara apasare a carligului. Tineti briciul cu degetul mare pe o parte a sa si cu aratatorul mijlociul si inelarul pe cealalta parte .

Degetul mic sta pe pinten (carlig ) si sprijina manerul . Executati cu ajutorul briciului din incheietura mainii o miscare semicirculara spre stanga . Aveti grija sa nu se miste si antebratul.

Rotiti briciul intre degetul mare si celelalte degete in asa fel incat taisul sa fie orientat in sus , acum vetitine briciul in “priza “ cu dosul maini spre fata. Intoarceti mana pentru ca taisul sa fie indreptat spre cealalta parte in jos , executati astfel din incheietura mainii miscari circulare spre dreapta. Atentie toate miscarile destinate rasului se vor face din incheietura maini fara a se misca antebratul .

Fixarea unghiului fata de suprafata de ras – puneti o foaie de hartie pe marginea unei mese si tineti hartia cu mana stanga , luati briciul deschis tinut cu mana dreapta in priza cu palma spre fata , conduceti lama in unghi ascutit dealungul foii de hartie , incercati sa gasiti singuri unghiul in care lama aluneca pe suprafata de hartie lin si razuitor insa fara a taia hartia. In acelasi scop puteti utilize un balon bine umflat. Intinderea pielii si manevrarea briciului tinut in priza cu palma spre fata , puneti degetul mare al mainii stangi intins spre tampla dreapta , trageti cu ajutorul lui pielea in sus . Puneti briciul in “priza” cu palma spre fata dar nu complet culcat , conduceti briciul din incheietura mainii usor peste piele in jos, cu doua degete asezate in fata pielii , trageti pielea diagonal spre spate si conduceti briciul asa cum sa aratat spre barbie .

Intinderea pielii si manevrarea bricului cu dosul palmei spre fata – puneti degetul mare al mainii stangi intins spre tampla stanga si trageti pielea in sus , asezati briciul tinut in priza cu dosul palmei spre fata dar nu culcat complet , conduceti briciul din incheietura maini fiind peste piele in jos . Intinderea pielii si manevrarea briciului tinut in priza cu dosul palmei spre fata in sus . Intindeti pielea gatului diagonal in jos , asezati briciul tinut cu dosul palmei spre piele deasupra degetului si conducetil pe piele pana la

94


jumatatea gatului , repetati aceste exercitii pana veti reusi sa coordonati miscarea simultana a ambelor maini ( o mana intinde pielea , cealalta manevreaza briciul ) .

GRESELI CE TREBUIESC EVITATE

1 – nu sa fixat tetiera ( la o inaltime corespunzatoare ) – veti lucra incordat si nu veti putea manui briciul usor iar pozitia gresita de lucru va duce la un effort fizic ridicat .

2 – pielea nu a fost intinsa sufficient : a) nu se va crea o suprafata neteda de ras ; b ) briciul nu va alunca pe piele ; c) nu sunt excluse ranirile

3 – briciul este pozitionat prea vertical : a) briciul nu aluneca dealungul pielii

4 – briciul nu este condos lejer din incheietura mainii : a) rasul devine dureros si presiunea pe piele va fi prea mare

BARBERITUL CAPILAR - pentru aceasta se va tuned intai parul daca este lung , fie cu masina de tuns cu nr 1 , fie cu foarfecul . Se scoate mantaua de tuns , se scutura de parul taiat aplicand-o din nou in jurul gatului. La spate peste manta se va aplica un prosop cu care se va sterge capul dupa barberit.

Examinati cu atentie ca la barberitul facial pielea capului , urmeaza sapunitul care va dura 3 -5 min executat pe toata pielea capului intocmai ca la barberitul facial. Ascutiti briciul sau schimbati lama dupa care dezinfectatil. Barberitul se incepe de la mijlocul capului dinspre crestet spre partea frontala , se vor barberi portiuni inguste incepand de la dreapta spre stanga capului . Dupa ce sa ras jumatate de cap se ascute din nou briciul sau se schimba lama , se dezinfecteaza si si continua rasul pe a doua jumatate a capului . In tot timpul lucrului frizerul manevreaza briciul dupa directia de crestere a firelor de par . In cazul in care este necesar sau clientul solicita al doilea ras acesta se executa tot in directia de crestere al firului de par . In caz de chelie pronuntata se va executa al doilea ras contra directiei de crestere al firului de par. Dupa barberit se spala bine capul cu apa calda sau rece , se sterge cu prosopul apoi , se frectioneaza cu alcool cu pulpa degetelor pe toata suprafata rasa.

AJUSTATUL BARBII – barba poate fi scurtata si aranjata cu pieptanul si foarfeca sau masina de tuns .-etapele scurtarii:1 – tunsul perilor barbii2 – taierea contururilo din zona buzei3 – rasul resturilor suprafeteiFELUL DE BARBA1 – barba poate sa acopere toata fata2 – barbijonul3 – favorite

95


4 – mustata

PREGATIREA CLIENTULUI - invitati clientul sa ia loc pe scaun si fixate tetiera la o inaltime

corespunzatoare , apoi puneti un guler de protectie o pelerine si pentru protectie un servet. Incepeti sa scurtati barba fie folosind masina de tuns fie cu foarfecele si pieptanele.

SCURTAREA BARBII CU MASINA DE TUNS – pt scurtarea barbii se va folosi o masina special ace poarta numele de minicut cu piesele anexe.Fixati masina de tuns pe cea mai mare lungime de taiere sau folositi o piesa anexa pentru a mari lungimea taierii . Puneti masina de tuns pe piele sub barba si sprijiniti-o din lateral pentru a putea manevra lejer. Conduceti masina pe piele alunecand usor pana la limita superioara a barbii. In acest fel scurtati barba la lungimea anterior stabilita . Repetati aceiasi procedura in stanga si in dreapta portiunii prelucrate . In zona tamplelor ridicati usor masina alunecand dinspre cap astfel pregatiti trecerea spre parul mai lung al capului . Continuati in acelasi mod in zona barbiei si a gurii scurtand astfel intreaga barba.

SCURTAREA SI ARANJARE PARULUI FOLOSIND FOARFECA SI PIEPTANELE – asezati pieptanul la limita inferioara a barbii , rotiti pieptanul in asa fel incat marginea lui san u stea pe piele iar dinti pieptanului san u atinga pielea . Asezati foarfeca si taiati parul care depaseste dinti pieptanului . Conduceti pieptanul incet si egal spre partea superioara si ridicatil de pe piele conform cu lungimea dorita a barbii. Taiati si restul barbii in aceiasi maniera , pieptanati apoi barba de mai multe ori pt a verifica scurtare . Prelucrati atent contururile barbii acolo unde trecerea spre partea rasa a fetei nu prezinta o delimitare neta de barba .

CONTURAREA – taiatul conturului – taiati cu foarfeca parul de pe buza superioara conform conturului dorita . In acest scop conduceti bratul inferior al foarfecii cu aratatorul mainii satangi , fiti atenti la precizia taieturii pentru a evita ranirile.

RASUL – aplicati spuma de ras in afara contururilor , intindeti pielea si radeti in sensul de crestere al parului si radeti tot parul ce nu apartine barbii . Rasul exterior se poate executa si fara spuma cu o masina de tuns fina sau masina de ras.

GRESELI CE TREBUIESC EVITATE

1 - tetiera nu a fost bine potrivita – clientul sta incomod , gatul clientului nu poate fi lucrat

96


2 - sa lucrat cu masina folosind o anexa gresita (parul barbii va fi scurtat pra mult sau a ramas barba prea lunga din cauza anexei gresit aleasa)

3 – masina de tuns nu a fost sprijinita cu degetul ( nu va putea fi manevrata lejer , lungimea barbii va fi inegala iar clientul resimte neplacut lucrarea )

4 – pieptanul nu a fost manevrat la o distant corecta de piele ( lipseste zona de trecere iar barba va fi prea lunga ori prea scurta)

5 – briciul a fost manevrat impotriva sensului de crestere a barbii ( rasul este dureros iar pielea ramane iritata)

Capodopere faciale – Stiluri bizare de aranjat barbi si mustati

Exista si au existat oameni pentru care parul de pe fata a insemnat o adevarata comoara, ei exprimandu-si prin acestea mai mult decat o identitate proprie. Au dat un sens mult mai profund podoabei de par de pe fata, ei creand adevarate capodopere faciale. Exista chiar si campionate mondiale ale mustaciosilor, unde sunt prezentate cele mai spectaculoase coafuri de mustati si barbi. Aveti mai jos cele mai bizare coafuri de mustati si barbi care cu siguranta va vor surprinde…. sunt adevarate opere de arta.

97


De curand chiar a avut loc in America, in statul Alaska, o competitie in care au fost premiate cele mai rasucite mustati, cele mai lungi barbi sau cele mai bizare frizuri faciale. Marele castigator a fost chiar un american pe nume David Traver, cu o frumos impletita barba, care masoara neimpletita 50 de centimetri.

Ati auzit si de femeile cu barba? Una dintre ele se numea Annie Jones si a trait in perioada 1865 – 1902si aveti mai jos cateva poze cu ea. ;) Cu toate ca a trait intr-o perioada in care lumea nu era atat de deschisa pentru “curiozitati” sau pentru “altfel” de oameni, Annie, cu ajutorul mamei ei care a sustinut-o foarte mult, a reusit sa fie acceptata bine de societate si chiar a avut si noroc in dragoste, ea fiind casatorita de 2 ori. Au mai existat si probabil mai exista multe femei cu barba, dar marea majoritate nu sunt decat o curioazitate si marele lor succes il au doar daca isi aleg o cariera in lumea circului.

3. LUCRARI DE MUSTATI

98


- mustatile sunt de mai multe feluri deosebindu-se astfel modele de muststi scurte , lungi , subtiri, stufoase (late) , in functie de forma lor poarta anumite denumiri . Cele mai frecvent purtate sunt: mustata , randunica ,mustata mexicana, mustata mare intoarsa , DOUGLAS .

Lucrarile de mustati se executa dupa barberit. Se va tuned parul ce afost ferit in timpul rasului in forma ceruta de fizionomia clientului si conform cu dorinta acestuia . Lucrarea se incepe indiferent de model din partea dreapta imediat de sub nara si se va continua dealungul conturului pana la comisura buzelor . Apoi se va lucra partea stanga avand grija ca aceasta sa fie perfect simetrica si egala cu cealalta parte. Pentru a nu dauna fizionomiei si expresiei in functie de modelul mustatii se aranjeaza partile laterale cu foarfecele si se va taia parul pe langa conturul buzei superioare degajand-o de firele mai mici . In tot timpul lucrului se va acorda o atentie la contur acesta trebuie sa aiba o linie precisa . Dupa terminarea lucrarii se va peria (pieptana) mustata in directia de crestere a firelor de par pentru a imprima un aspect cat mai ordonat .

MUSTATA DOUGLAS – este o mustata caracterizata printr-o linie eleganta si tinereasca , ea este mai des solicitata de tineri mai ales cei bruneti pentru nota sa contrastanta ce subliniaza expresia fetei . De obicei mustata Douglas nu depaseste prin lungimea sa comisura buzelor . In portiunea superioara la contur aranjarea mustatii se va face cu briciul , care va tinut intr-o pozitie dreapta pentru a obtine o margine curate si precisa . In partile laterale se poate imprima parului fie o line dreapta , formandu-se astfel o mustata dreptunghiulara , fie o lini oblica realizandu-se o mustata ascutita. La cererea clientului se poate forma cu briciul o carare subtire la mijloc.

99


MUSTATA RANDUNICA – este o mustata preferata de persoanele ce au depasit 40 ani deoarece imprima fizionomiei pe langa nota de eleganta si seriozitate . Pentru a executa acest tip de mustata se vor scurta firele de par la circa 2 -3 mm lungime . In timpul lucrului lama briciului aluneca spre comisura buzelor intr-o linie arcuita asemanatoare cu aripa unei randunici in zbor . In cazul in care firele de par de la mijlocul mustatii sunt foarte lungi si vor scurta cu msina de tuns ( minicut). Aceasta operatie se efectueaza inainte de a se taia cu foarfecele firele de par de langa conturul buzei superioare.

MUSTATA MUSCULITA – se va situa in gropita ce se afla pe portiunea dintr nas si buza superioara , se va curate cu briciul parul de pe portiunea de deasupra buzei superioare ( intai in dreapta apoi in stanga) pana in apropierea liniei naturale a gropitei . Se vor tuned apoi firele de par de langa conturul buzei superioare si la urma cat mai marunt cele din partea de sus a mustatii.

MUSTATA MEXICANA – se va caracteriza printr-o linie pronuntata arcuita asemanatoare unui semicerc . La cererea clientului mustata poate fi mai putin sau mai mult subtiata la partea superioara. Insa la comisura buzelor formeaza o linie arcuita ce urmareste exact conformatia gurii si coboara pana in dreptul buzei inferioare . In timp ce se vor tuned firele de par de langa conturul buzei

100


superioare se va urmari cu atentie ca linia inferioara a mustatii sa corespunda din punct de vedere estetic cu linia superioara a buzei. In cazul in care mustata este prea stufoasa se va subtia cu foarfecele.

MUSTATA MARE INTOARSA – pentru a obtine acest model de mustata prindeti inainte de barberit capetele cu clipsuri pentru a nu fi rase . Despartiti apoi parulul mustatii fie folosind peria fie pieptanele printro carare mediana ( mijloc ) si se vor tuned doar firele mai lungi ce depasesc grosul mustatii . In consecinta se vor tunede primele doua sau trei randuri de fire de par de la conturul buzei superioare dar se va pastra lungimea celorlalte fire de par astfel ca ele sa depaseasca comisura buzelor si sa se rasuceasca (semindoite) Pentru a obtine un efect estetic mai mare finisati forma mustatii mai ales la firele de par de la comisura buzelor ce le veti rasuci cu ajutorul unui fier incalzit in forma de spirala .

Pe langa aceste modele de mustati mai sunt solicitate de uni clienti urmatoarele tipuri :

- mustati mari stufoase dar fara varfuri

- mustati late si bombate

mustata lata cu firul de par scurt

1. CLASIFICAREA TUNSORILOR

Tunsori execuate cu masina de tuns tunsoare completa.

Tunsori executate cu msina si foarfeca tunsoare cu breton pentru baieti tunsoare in scari.

Tunsori executate cu briciul- tunsoare ovala- tunsoare in linie drepta- tunsoare in unghi sau in V.

101


Tunsori executate cu foarfeca tunsoare Gacon tunsoare demigarcon tunsoare in scari tunsoare in linie dreapta tunsoare carre tunsoare bob, etc.

102


Anatomia păruluiPrin îndepărtarea ectodermei de pe ţesutul conjunctiv se pot vedea glandele

sebacee şi papilelecapilare. Părul extrage din stratul exterior (ectoderma) substanţele necesare pentru dezvoltarea lui, iar din mesodermă substanţele necesare întreţinerii sale, asigurându-şi totodată şi restul funcţiilor sale (hrană, respiraţie, musculatură, activitate nervoasă). Starea părului depinde întotdeauna de tipul pielii, de starea generală a organismului. Acest lucru se poate realiza prin îngrijirea dermatologică şi prin influenţarea circulaţiei sanguine, a nervilor şi a glandelor.

La baza firului de păr se află papilele, unde activează vasele sanguine şi cele necesare pentru transportul hrănii, organele respiratorii ale părului şi nervii.

Sistemul nervos simpatic asigură activitatea nervoasă a papilelor, iar sistemul nervos parasimpatic asigură activitatea nervoasă a glandelor sebacee.

Acţiunea celor două sisteme nervoase este contradictorie. În funcţie de echilibrul acestora depinde buna funcţionare a glandelor sebacee şi a stratului germinativ.

Buna funcţionare a stratului germinativ asigură creşterea părului. Părul creşte concomitent cu învelişul epidermic până la nivelul de „vărsare” a glandei sebacee. Deasupra locului de „vărsare” a canalului glandelor sebacee, părul creşte liber. Unitatea papilă – rădăcina – glanda sebacee alcătuieşte foliculul pilo-sebaceu, ce se află într-o cavitate fibroasă ce protejează stratul germinativ. Tot aici se află muşchiul, a cărui acţiune „zbârleşte” părul la frisoane sau dă senzaţia „pielii de găină”.

2. Fiziologia firului de părFirul de păr se formează definitiv în piele. Starea şi aspectul părului depinde în

mare măsură şi de condiţiile extreme, de îngrijire, de acţiunea agenţilor fizico-chimici

103


exteriori. În unele cazuri se vorbeşte despre o materie permanentă. Părul care cade este înlocuit de altul nou. În medie, durata de viaţă a firului de păr este de 5 – 7 ani.

Creşterea firului de păr începe la bază, pornind de la stratul germinativ şi se desfăşoară astfel:

producerea de seebum la nivelul glandelor sebacee; producerea keratinei la nivelul foliculului. Keratina este o proteină compusă din

oxigen,vhidrogen, carbon, azot şi sulf.

Creşterea şi dezvoltarea părului depinde de starea generală a organismului. De exemplu, la femei, după sarcină, papilele care au avut de suferit se dezvoltă din nou, rămânând însă mai sensibile.

Creşterea părului şi secreţia sebumului sunt influenţate de 3 factori: hrana, secreţia glandelor şi nervi.

Baza chimică necesară în formarea keratinei, a pigmenţilor sau a sebumului secretat de glandele sebacee depinde de:

- hrană (excesul sau deficitul de vitamine sau aminoacizi);- transformarea acesteia şi asimilarea ei de organism (starea aparatului digestiv, a

ficatului, a glandelor endocrine)- agenţi motrici care transportă hrana, precum şi de integritatea vaselor sanguine

şi de variaţiile volumului de sânge transportat.

3. Tipuri de părÎn funcţie de aspectul, natura şi caracteristicile firului de păr se prezintă astfel:

1.părul normal, sănătos – este elastic, se modelează uşor şi se piaptănă uşor în stare umedă. Prezintă elasticitate, luciu şi fineţe, deoarece stratul solzos de la suprafaţa firului de păr este compact şi neted. Va fi spălat la un interval de 10 zile. Se recomandă folosirea unui şampon cu P.H. neutru.

2.părul subţire şi rar – este lipsit de rezistenţă şi este rar ceea ce este determinat de cantitatea redusă şi de grosimea redusă a firului. Deoarece fibrele elastice din interior sunt în număr redus el prezintă un aspect moale şi ofilit. Structura firului de păr se poate întări datorită substanţelor ( de exemplu, compuşilor de calciu), care aderă la păr din exterior şi se infiltrează în stratul solzos. Ca întăritor acţionează asupra părului şi keratina, colagenul şi proteinele. Nu trebuie lăsat părul subţire să crească mai lung de nivelul umerilor. Lungimea părului trebuie să fie proporţională cu volumul. Părul tuns drept este mai acceptabil decât tunsoarea în scară. În principiu ondularea chimică ester ideală pentru ca firele de păr să devină vizibil pufoase.

104


3.părul gras – este lipicios, umed, atârnă în şuviţă, se lipeşte de cap, pieptănătura îşi pierde repede volumul şi forma pufoasă. Cauza constă în excesul de sebum (surplusul de grăsime) care, fiind fluidă se răspândeşte uşor de-a lungul firului. Dacă sebumul este amestecat cu mătreaţa se formează un strat umed, care se aşează pe scalp şi duce la

astuparea porilor. În acest mod părul nu mai poate respira, modificânduşi negativ aspectul şi poate duce la căderea lui în cantităţi considerabile. Se recomandă să se spele părul atât de des cât este necesar. Este dovedit că spălatul des nu stimulează în nici un fel secreţia suplimentară de grăsime. Pentru îngrijire se întrebuinţează produsele speciale care cu siguranţă nu conţin nici grăsime, nici balsam, nici substanţe nutritive cu acţiune de încărcare a părului şi favorabile căderii părului. Părul gras nu se piaptănă prea des pentru că intensifică dispersarea grăsimii pe păr. Foarte important este ca pieptănul şi peria să fie spălate la fiecare spălare a capului. Se vor evita coafurile care sunt lipite de cap. Este indicate şi ondualrea chimică precum şi decolorarea şuviţelor de păr.

105


4.părul uscat refractar – este de obicei de culoare închisă sau roşcată, firele conţin fibre puternice de keratină care se opun oricărui efort de modelare. Este lipsit de luciu deoarece glandele produc grăsime insuficientă. Se recomandă o spălare odată la 7-14 zile cu şampoane ce au la bază gălbenuş de ou, lanolină sau lecitină.

5.părul deteriorat – suprafaţa firului de păr este aspră, stratul solzos este discontinuu, sfărâmicios. Dacă firele sunt lungi atunci capătul firului este distrus datorită unui proces de îmbătrânire, iar vârfurile despicate. Se recomandă folosirea unor preparate curative cu substanţe nutritive grase precum şi substanţe de refacere care nivelează şi încleiază stratul solzos.

6.părul creţ – vălurit sau chiar buclat, aproape întotdeauna rezistent şi stabil, şi cel mai adesea uscat, din această cauză fiind şi friabil. Părul ondulat de la natură posedă din abundenţă ceva ce lipseşte părului drept, adică elasticitatea. Părul arată vioi şi natural însă este greu a-i imprima forma dorită, deoarece tinde mereu spre forma sa iniţială. Această forţă a părului poate fi „îmblânzită” încărcând părul cu substanţe nutritive. Preparatele sunt din seria părului uscat şi friabil. Buclele pot deveni mai strălucitoare cu ajutorul lacului ce conţine grăsimi sau ulei de rapiţă. Ele trebuie dozate corect, frecându-le între palme şi apoi netezind părul cu ele. Cea mai potrivită tunsoare este cea în trepte, cărarea şi bretonul evitându-se.

106


7.părul ciufulit, zbârlit – este la prima vedere neted dar pe alocuri creşte în vârtejuri ceea ce împiedică aranjarea lui. Ondularea chimică ce îmblânzeşte vârtejurile este recomandată. Se recomandă preparate speciale pentru păr uscat sau deteriorat.

8.părul friabil – părul care de abia a crescut din rădăcină este perfect sănătos. Stratul cornos esteîntreg, părul luceşte, este elastic şi moale. Situaţia se schimbă când părul îmbătrâneşte. Deoarece părul creşte destul de încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe lună) atunci vârful părului care a crescut de la cărare până la lobul urechii are vârsta de un an. La două spălări pe săptămână întregul păr a suportat 100 de spălări, a stat sub jetul fierbinte al feonului 24h şi a suportat câteva mii de pieptănături pe an. În final părul s-a degradat. Stratul solzos care apără firele de păr s-a uzat, astfel că părul şi-a pierdut luciul şi se încurcă uşor mai ales la vârfuri. Substanţele nutritive grase, precum şi substanţele de refacere, nivelează şi încleiază stratul solzos. Este foarte important ca după fiecare spălare să se facă o clătire specială pentru păr deteriorat, pentru ca pieptănul să alunece cu uşurinţă fără să agaţe stratul solzos. La fiecare a 3-4 spălare, în loc de substanţe nutritive se folosesc creme curative. Ele conţin o concentraţie mai mare de substanţe de refacere şi acţionează un timp mai îndelungat.

Atenţie:1.fluidul pentru păr aşchiat conţine silicon, care încleiază rupturile, iar vârfurile părului sunt acoperite cu o peliculă protectoare.2.părul friabil distrus nu se piaptănă cu peria, pentru că îi dăunează şi mai mult. Peria este bună

107


pentru păr uscat de la natură pentru că ajută ca grăsimile să se disperseze mai uşor pe firele de păr.3.pentru a evita încâlcirea părului, după spălare se foloseşte piptenele cu dinţi rari şi rotunjiţi la vârf, care nu afectează stratul solzos. Nodurile sau ghemotoacele din părul încâlcit se descâlcesc cu atenţie şi răbdare. Niciodată nu trebuie rupte sau întinse.

Preocuparea pentru sanatate si frumusete dateaza de mii de ani. Dintotdeauna, notiunea de frumusete a fost asociata cu cea de curatenie. in cele mai indepartate vremuri, oamenii foloseau grasimile si uleiurile pentru a-si curata si netezi pielea; alifiile din ulei de palmier, ricin, untura, miere si te i-au aparat de insolatii, frig, vant ori arsuri.

A fi frumos pare un dar divin. Exista o adevarata literatura despre felul in care omul si-a mentinut, ingrijit ori chiar sporit frumusetea. Sa ne gandim la Cleopatra, la primul ei indrumar de cosmetica, la Ovidiu, care a scris un "cod\" al cosmeticelor, la femeile celebre (Popeea, sotia lui Nero, folosea o lotiune de fata ce continea miere in amestec cu lapte de magarita) si chiar la cele obisnuite, care isi ingrijeau fata si trupul cu produsele naturale ce le stateau la indemana.

4. Tratamente pentru întreţinerea păruluiDistrugerea părului poate proveni din următoarele cauze: executări prea

frecvente ale permanentului, executarea necorespunzătoare a permanentului, spălarea părului cu un produs necorespunzător, executarea vopsirii în mod necorespunzător sau decolorarea părului cu o concentraţie prea mare a apei oxigenate. Din aceste motive, numeroase lucrări (vopsit, decolorat, permanent) nu se pot executa. Datoria coaforului este de a contribui prin tratamente corespunzătoare la regenerarea părului. Clătirile care se mai numesc şi „recondiţionări” sau „balsamări” acţionează ca preparate curative pentru păr. Sarcina lor constă în a netezi din nou stratul solzos deranjat prin spălare, astfel încât părul să poată fi pieptănat uşor. Clătirea se face dupăn spălare.

La preparatele normale, puterea de acţionare durează de la o spălare la alta. Preparatele mult mai active pe bază de uleiuri şi creme trebuie utilizate la părul care se aşchiază puternic. În acest caz, ele încleiază stratul solzos şi hrănesc părul devenind mai moale şi mai elastic. Acest procedeu este necesar dacă părul a fost supus de mai multe ori la permanent chimic sau decolorare, dacă nu a fost apărat de soare sau a fost supus acţiunii apei sărate sau clorurate, după care părul nu a fost spălat bine.

Preparatele curative conţin acxeleaşi substanţe ca şi cele de clătire, dar într-o concentraţie mult mai mare. Este necesar un timp mult îndelungat pentru ca părul să le absoarbă (15-30 mi). Acest proces se poate intensifica la căldură. După aplicarea preparatului pe păr, capul trebuie înfăşurat într-o folie şi deasupra acesteia se înfăşoară un prosop încălzit. Este foarte important ca preparatul să se înlăture bine de pe păr prin spălare uşoară.

108


Aceste tratamente ajută unora iar altora nu. De regulă, preparatele de acest gen conţin extracte din plante, extracte şi preparate albuminice care stimulează circulaţia sângelui şi schimbul de substanţe. Ele au menirea să întărească rădăcinile pentru formarea noilor fire de păr şi să asigure substanţele necesare.

Îngrijirea suplimentară şi întrebuinţarea oricăror substanţe nutritive nu dăunează niciodată pielii capului.

5. Ingrediente de refacereIngredientele de refacere acţionează în felul următor: prin distrugerea firului de

păr se schimbă proprietăţile chimice ale keratinei din care este compus acesta. Din cauza acestor transformări, porţiunile distruse atrag substanţele nutritive ca un magnet. Rezultatul este că golurile din stratul superior distrus se umple, părul devine din nou lucios şi elastic. Unele ingrediente pătrund în păr cum ar fi proteina mătăsoasă, colagenul şi compuşii keratinici. Aceeaşi acţiune o are pantenolul, derivatul acidului pantoteic din complexul vitaminei B, care asigură umiditatea şi elasticitatea.

Uleiurile fine, de genul uleiului din lăstarii de grâu încolţit sau alte asemenea uleiuri, acoperă părul cu o peliculă fină care protejează şi îl fac elastic.] Este dăunător părului deteriorat – pieptănarea – distruge şi mai mult stratul solzos şi aşa suficient de afectat. Se poate pieptăna doar partea sănătoasă a părului chiar de la rădăcină. Compuşii siliconului încleiază capetele aşchiate ale părului şi le acoperă cu o peliculă protectoare. Dacă părul este puternic deteriorat este necesar să se taie vârfurile. Problema pielii uscate a capului şi a părului friabil nu constă în deteriorarea zilnică a părului ci în starea de inerţie a glandelor secretoare. Acestea produc o cantitate prea redusă de grăsime pentru a gresa în măsura suficientă părul.

Cauza acestui neajuns constă în:

- ca şi la părul gras – în structura condiţionată genetic. Pentru îngrijirea acestui tip de păr se utilizează aceleaşi mijloace ca şi la părul friabil, la care se adaugă masajele care uşurează circulaţia sângelui. La aceste masaje se întrebuinţează cu efecte benefice

109


apa specială pentru păr, care conţine extracte de ierburi şi grăsimi uşoare. Pentru masaje se aplică degetele la rădăcina părului şi se fac mişcări circulare. Este bună şi metoda de periere zilnică cu peria. Aceasta stimulează pielea capului şi dispersează uniform grăsimea părului.

10. Căderea păruluiDurata vieţii fiecărui fir este limitată. Când această perioadă se termină părul cade, lăsând loc altui fir.

Creşterea părului durează de la 3-7 ani în cazuri excepţionale ceva mai mult. După

aceea rădăcina firului îşi opreşte schimbul de substanţe şi se micşorează. Părul se mişcă în rădăcină timp de 2-4 luni şi în final cade.

Astfel capul pierde într-o zi până la 100 de fire, ceea ce, la un volum total de peste 100.000 de fire, nu reprezintă o problemă. Verificaţi dacă fiecare fir de păr are la capăt un mic ghemotoc alb (rădăcina). Dacă nu există atunci firul nu a căzut ci doar s-a rupt şi nu se socoteşte. Dacă dimineaţa găsiţi pe pernă mult păr este n semn îngrijorător. Hormonii pot fi cauza frecventă a căderii părului. La bărbaţi, aceasta duce

110


la chelie iar la femei la o pierdere „difuză” a părului. Difuzia înseamnă că părul nu cade dintr-un anumit loc ci uniform de pe toată suprafaţa capului.

Cauzele hormonale cunoscute sunt: căderea părului după graviditate când se schimbă brusc componenta hormonilor. În timpul gravidităţii au asigurată o fază prelungită de creştere a părului. Cu naşterea copilului această fază se întrerupe brusc şi într-un timp scurt cade dintr-o dată mult păr. Creşterea părului se restabileşte imediat ce procesul hormonal se echilibrează. Aceasta se produce după 6-8 luni.

Preparatele anticoncepţionale pot duce, de asemenea, la intensificarea căderii părului. La o sensibilitate mare ele pot acţiona în mod identic cu hormonul testosteron, care determină calviţia la bărbaţi. Nici acesta nu este un mtiv de panică pentru că la femei nu există niciodată asemenea cazuri disperate ca la bărbaţi. Această problemă trebuie însă discutată cu medicul pentru că nu este vorba numai de căderea părului ci şi de alte fenomene: pielea capului şi a feţei devine mai grasă ca de obicei.

Alimentaţia influenţează foarte mult creşterea părului pentru că tot ce este necesar creşterii păruluise obţine prin ea. De aceea trebuie să ne amintim întotdeauna, mai ales în cazul curei de slăbire. Oalimentaţie unilaterală şi în special deficitul de albumină şi de fier poate duce la pierderea părului, care serestabileşte când se echilibrează alimentaţia.

Stresul puternic poate provoca o scădere evidentă a părului. Părul nu cade dintr-o dată ci după 2-3 luni. Cauza este distrugerea temporală a echilibrului hormonal.

Boala – în special o infecţie cu o temperatură ridicată (congestia pulmonară gravă) poate duce la

căderea părului.

Unele medicamente ( de exemplu preparatele care accentuează fluidizarea sângelui) pot duce la căderea părului. Din fericire, în toate cazurile enumerate creşterea părului se restabileşte imediat ce factorul nociv este îndepărtat. Când părul cade în smocuri sau când această cădere a părului continuă fără cause evidente se va apela la medicul dermatolog. Când părul capului îşi pierde aspectul pufos, cauza pierderi poate fi nu neapărat căderea lui, cât şi ruperea lui superficială. La ruperea părului, acesta rămâne pe pernă sau pieptăne, rădăcina părului fiind sănătoasă. Poate este afectat numai firul de păr, în aşa măsură încât nu mai rezistă unui efect mecanic şi se rupe, uneori chiar de lângă rădăcină. Cel mai adesea cauza acestei ruperi este efectuarea necompetentă a unei ondulaţii chimice sau a unei decolorări puternice. O altă cauză poate fi distrugerea pielii capului datorită unei ciuperci, ca urmare a netratării mătreţei.

111


Această infecţie poate distruge pielea şi rădăcina părului atât de mult încât din rădăcini nu mai pot creşte decât fire slabe şi friabile.Rezolvarea problemei constă în tunderea scurtă iar când există şi mătreaţă este necesar un tratament intensiv pentru vindecarea pielii capului.

Boli ale părului / scalpului Aşa cum şi pielea are dezechilibre, aşa se poate întâmpla ca şi părul să aibă la un moment dat anumite dezechilibrări de la normalitate. Dacă se întâmplă ca o clientă să aibă o boală a scalpuluiinfecţioasă, coafeza trebuie să o îndrepte către un specialist, un dermatolog, pentru a evita înrăutăţirea situaţiei. În plus, ea nu poate fi servită din cauza pericolului de infectare.Totuşi, existe dezechilibre ale scalpului care nu sunt atât de grave şi care sunt tratabile, cum estemătreaţa.

Mătreaţa Celulele pielii capului se desfac în mod constant. Celulele care mor se desprind uşor de pe suprafaţa pielii. Celulele moarte devin vizibile sub formă de mătreaţă numai atunci când se aglomerează. Un singur solzişor de mătreaţă este format din 500 – 1000 celule cornoase. Această aglomerare a celulelor se datorează cornificării pielii capului, cauza nefiind cunoscută prea bine. Întrucât apariţia mătreţei este însoţită de o secreţie abundentă a glandelor secretoare de grăsime experţii presupun că prin descompunerea bacteriană a grăsimilor iau naştere substanţe ce provoacă o cornificare avansată.

112


Mătreaţa apare şi în cazul în care pielea capului prea uscată şi se irită uşor

datorită şamponului de calitate inferioară, a permanentului neigienic sau a aerului prea uscat din cameră. Acest tip de mătreaţă, de regulă, trece de la sine îndată ce cauza încetează.

Cea mai utilizată substanţă în tratarea mătreţei se numeşte OCTOPIROX. Aceasta desface de pe piele celulele cornificate şi încetineşte procesul de cornificare. Doza de substanţă împotriva mătreţei în şampoanele speciale este destul de slabă dar suficientă pentru îngrijire. În cazurile mai complicate se recomandă un tratament special. De obicei preparatele curative se aplică pe pielea capului înainte de spălare şi se lasă acolo un timp oarecare. La nevoie se repetă tratamentul. Mătreaţa dispare în cel mult trei săptămâni dar din păcate nu întotdeauna.

Predispoziţia pentru formarea mătreţei rămâne pentru că tratamentul îndepărtează doar simptomul. Ea poate apărea din nou iar asta implică repetarea

113


tratamentului care trebuie făcut fără întârziere, deoarece bacteriile şi ciupercile găsesc un mediu hrănitor ideal în pielea afectată de mătreaţă. Urmările posibile sunt distrugerea capacităţii de creştere a părului, care duce lab căderea lui. În afară de aceasta este foarte importantă spălarea deasă a părului.

Periile şi pieptenele trebuie păstrate mereu curate.

Îmbolnăvirea efectivă a pielii capului este Pecinginea Solzoasă. Simptomele sunt cele ale mătreţei obişnuite, dar:

-mătreaţa rezistă în ciuda tuturor tratamentelor şi se ameliorează doar puţin;

-pielea de sub păr nu este numai cu mătreaţă, are şi o tendinţă de înroşire; în aceste cazuri trebuie consultat medicul dermatolog.

11. Protecţia contra soareluiNu numai pielea, dar şi părul capului este supus distrugerii de către razele

ultraviolete. Sub influenţa acestora acţionează asupra părului la fel ca şi perhidrolul – vechiul mijloc de decolorare a părului. Pigmenţii se distrug, părul se deschide la culoare iar structura lui devine poroasă. Pentru ca acest proces să înceapă, nu este nevoie neapărat ca părul să fie ud. Este suficientă umiditatea obişnuită a aerului şi umiditatea normală a pielii capului. Soarele evaporă umiditatea necesară keratinei părului. În urma acestei acţiuni, părul devine uscat şi îşi pierde elasticitatea. Cu cât este mai rezistent stratul solzos cu atât părul este mai protejat împotriva razelor ultraviolete. Trebuie să se aibă în vedere protecţia părului mai ales în cazul ondulaţiei permanente sau când părul este vopsit sau decolorat.

Părul lung şi friabil necesită de asemenea o protecţie deosebită.

Protecţia părului în timpul verii se va face ca preparate cu filtre ultraviolete (lac, gel umezitor şi creme), şampon deosebit de moale cu substanţe nutritive care menţin umiditatea; preparate curative şi de clătire cu umefianţi; părul lung are nevoie de „fluid” pentru păr aşchiat.

12. Etapele creşterii păruluiPărul creşte, se opreşte din creştere, cade, acest proces repetându-se periodic

de-a lungul vieţii noastre. Dacă, ca urmare a vreunui factor, acest proces de reînnoire se opreşte, părul nu se va mai regenera şi vom cheli.

Părul nostru poate creşte pe parcursul unei perioade între unu şi şapte ani. Dacă nu este tuns, poate atinge în medie o lungime între 71 şi 91 de centimetri. Fiecare fir de păr are propriul ciclu de creştere şi pentru că nu toate firele sunt în aceeaşi etapă a acestui ciclu, părul este în permanenţă înnoit şi înlocuit.

114


Ciclul de creştere a părului cuprinde trei etape:

Anagenă

Este principala etapă de creştere, în această fază papila din folicul producând cele mai multe celule. Această etapă poate dura câteva luni sau câţiva ani.

Catagenă

În această etapă, părul se opreşte din crescut. Bulbul aflat la baza tijei firului de păr se separă de papilă, se atrofiază şi avansează în interiorul foliculului.

Telogenă

În această etapă, foliculul intră în repaus. Etapa este cunoscută şi sub numele de “etapa de declin”. Bulbul părului începe să se micşoreze şi se desprinde de la baza foliculului. Firul de păr alunecă pe lângă folicul şi cade. La un moment dat, un nou fir de păr va începe să se formeze şi să iasă la suprafaţă prin folicul. De aceea, în unele cazuri va părea că două fire de păr cresc din acelaşi folicul.

Mişcarea naturală a părului

Părul poate să crească în diferite moduri, de la foarte drept, până la ondulat sau foarte creţ. Se crede că ondularea naturală este rezultatul unor tipare neregulate de creştere a părului din folicul, însă onduleurile sau buclele pot fi provocate şi de factori biologici cum sunt şocurile emoţionale, dietele, modificările hormonale sau consumul de droguri.

Trăsături rasiale

Fiecare rasă dispune de o varietate de tipuri şi culori de păr, însă există câteva trăsături dominante. Părul persoanelor originare din zonele Africa – Caraibe sau India de vest poate să fie uneori foarte creţ sau aspru şi nestatornic, deşi de obicei este foarte neted. Părul persoanelor originare din India şi din Orient este de obicei drept şi închis la culoare. Părul europenilor este o combinaţie de blond scandinav şi brunet latin, cu urme de nuanţe roşcate specifice celţilor.

Principalii factori care determină sănătatea părului sunt:

Starea sănătăţii clientului

Dacă clientul este sănătos, atunci pielea şi părul lui vor fi sănătoase. Alimentaţia echilibrată şi mişcarea sunt esenţiale

pentru o stare bună a sănătăţii.

Alimentaţia

115


Fructele proaspete şi legumele, proteinele şi carbohidraţii în cantităţi suficiente, precum şi apa băută în cantităţi mari vor oferi organismului toţi nutrienţii de care are nevoie pentru a rămâne sănătos.

Mişcarea

Nutrienţii ajung în păr prin sânge, iar mişcarea ajută la menţinerea unei bune circulaţii a sângelui.

Mediul înconjurător

Sănătatea părului clientului va fi influenţată de mediul în care acesta trăieşte. Alegerea tipului de şampon şi balsam trebuie făcută în funcţie de cantitatea de calcar din apa pe care clientul o foloseşte.

Părul clienţilor care locuiesc în apropierea mării va resimţi aceleaşi efecte ca părul clienţilor care locuiesc în zone foarte poluate. Părul acestora va fi acoperit cu un strat de sare sau de impurităţi şi va trebui să fie spălat şi tratat cu balsam periodic, dacă nu chiar zilnic.

13. Deteriorarea părului şi a scalpuluiExistă trei tipuri de deteriorare pe care trebuie să le urmăriţi:

* fizică* chimică* biologicăDeteriorarea fizică

Părul îmbătrâneşte pe măsură ce creşte. Spre exemplu, firele de păr care au depăşit nivelul umărului, au probabil o vârstă de cel puţin trei ani. Părul cu această lungime a fost deja şamponat de sute de ori, a fost pieptănat, periat şi expus diferitor tipuri de factori, dintre care mulţi au cauzat deteriorarea sa.

Câteva dintre cele mai obişnuite activităţi care produc deteriorarea fizică a părului sunt:

Şamponarea – spălarea frecventă a părului duce la curăţarea uleiurilor naturale care lubrifiază şi protejează părul.

Perierea - perierea cu forţă a părului duce la distrugerea cuticulelor. Periaţi părul întotdeauna cu atenţie şi folosiţi o perie de calitate care nu este ruptă sau deteriorată.

Pieptănarea – dacă trageţi de părul ud în încercarea de a-l netezi, nu faceţi decât să-l deterioraţi prin întinderea excesivă. Folosiţi un pieptene cu dinţi rari şi, cu răbdare, descâlciţi părul, începând cu vârfurile.

Elasticele din cauciuc – elasticele aplicate prea strâns distrug cuticulele şi provoacă ruperea firelor de păr.

116


Bigudiurile – întinderea excesivă a părului pe bigudiurile rotunde poate distruge acea parte a cortexului care dă elasticitatea firului de păr. Nu întindeţi niciodată prea tare părul.

Căldura – dacă ţineţi uscătorul prea aproape de păr sau permiteţi acumularea unei temperaturi prea ridicate, se prea poate să deterioraţi cuticula şi să expuneţi cortexul. Ca urmare, părul îşi pierde umiditatea naturală.

Plăcile electrice de întins părul etc – acestea sunt probabil cele mai dăunătoare surse de căldură deoarece implică aplicarea căldurii direct pe păr, deteriorând astfel cuticulele şi ducând la expunerea cortexului, ceea ce cauzează pierderea umidităţii naturale a părului.

Deteriorarea chimică

Substanţele chimice

Fiecare aplicare a unor substanţe chimice pe păr duce la deteriorarea acestuia. Unele substanţe sunt mai dăunătoare decât altele, dar toate substanţele chimice au un efect asupra părului. Cele mai dăunătoare substanţe chimice sunt:

Produsele de calitate îndoielnică – utilizarea unor şampoane şi a unor produse de styling de proastă calitate poate face în timp părul dificil de aranjat.

Ondularea permanentă – ondularea permanentă implică ridicarea cuticulelor pentru a permite substanţelor chimice să pătrundă în firul de păr. Substanţele chimice duc la modificarea legăturilor chimice din cortex. Dacă sunt impropriu folosite, substanţele pot deteriora şi slăbi firele de păr, deoarece reuşesc să modifice echilibrul de acizi al acestora.

Vopsirea – utilizarea improprie a vopselelor de păr poate duce la deteriorarea şi slăbirea părului, în special atunci când procesul de vopsire modifică echilibrul acid natural al părului. În cazul vopsirii permanente, cuticula este ridicată pentru a permite substanţelor chimice să pătrundă în firul de păr, iar acţiunea substanţelor cauzează modificarea legăturilor chimice naturale din cortex.

Oxigenarea – aceasta este probabil cea mai periculoasă procedură. Substanţele chimice înlătură culoarea naturală a părului şi, în acelaşi timp, îi afectează umiditatea naturală. Efectele substanţelor chimice asupra umidităţii naturale sunt ireversibile.

Clorul – aceasta este substanţa care folosită, printre altele, în apa pişcinelor. Clorul este o substanţa foarte alcalină. Se combină cu cheratina din păr pentru a produce un efect „sticlos”. Procesul este deosebit de dăunător pentru părul lung.

Deteriorarea biologică

Câteva dintre cele mai comune boli ale părului sunt:

117


Foliculita – o infecţie bacteriană a foliculilor. Veţi observa că zona din jurul foliculilor este înroşită şi veţi putea constata de asemenea apariţia unor pustule mici, de culoare galbenă, în centrul foliculilor (în jurul firelor de păr). Dacă constataţi aceste simptome, sfătuiţi-l pe client să se adreseze medicului. Coafarea părului în aceste condiţii este contraindicată.

Fragilitis crinium – cunoscută sub denumirea de “vârfuri despicate”. Apare atunci când cuticulele se usucă şi încep să se fractureze. Veţi observa vârfuri despicate mai ales în cazul părului lung. Această afecţiune este cauzată de folosirea unor produse de proastă calitate şi de executarea necorespunzătoare a unor tratamente. Există produse care pot fi folosite pentru repararea cosmetică a părului, dar nu există alt tratament pentru această afecţiune decât tăierea vârfurilor despicate şi fortificaeea părului astfel încât probabilitatea reapariţiei bolii să scadă.

Impetigo – aceasta este o infecţie foarte contagioasă de natură bacteriană. Nu coafaţi părul clientului înainte care acesta să fi fost tratat de către un medic. Boala determină apariţia unor vezicule mici, de culoare roşie, care, o dată sparte, produc o crustă groasă, de culoare galbenă. După ce au fost sparte, veziculele se unesc, formând o zonă mare, infectată şi acoperită de o crustă. Îndrumaţi-vă clientul să ceară sfatul unui medic dacă constataţi că suferă de această afecţiune.

Pediculoza capului – infestaţia cu păduchi. Păduchii se transmit uşor şi nu trebuie să coafaţi părul clientului infestat. Păduchii sunt paraziţi care se hrănesc cu pielea. Femelele îşi depun ouăle pe firele de păr. Ouăle se ataşează de păr datorită unei substanţe puternic adezive – veţi putea să le vedeţi cu ochiul liber. Există o serie de produse pe care le puteţi recomanda clientului pentru eliminarea ouălor şi a infestaţiei.

Pityriasis capitis – cunoscută sub numele de mătreaţă. Cu toţii eliminăm celulele moarte de pe scalp, dar când acest proces natural devine excesiv, el poate deveni deranjant. Mătreaţa poate fi cauzată de o infecţie, de un micro-organism sau, uneori, de carenţa de sebum. Aceasta din urmă se datorează fie producţiei insuficiente de uleiuri naturale, fie tratării necorespunzătoare a părului cu produse de proastă calitate. Pentru tratarea bolii pot fi folosite şampoane şi balsamuri medicinale hidratante, care înmoaie şi hidratează scalpul.

Psoriasis – o boală care poate apărea oriunde pe corp. Există mari şanse însă să o identificaţi în spatele urechilor şi de-a lungul liniei de creştere a părului. În cazul acestei boli, celulele pielii se reproduc cu o viteză mai mare decât cea naturală. Ca urmare a acestui fenomen, pe scalp apar porţiuni acoperite de solzi. Îndepărtarea solzilor duce la apariţia unei răni.

Boala este însoţită de mâncărime şi produce disconfort, dar nu este contagioasă sau infecţioasă. Cu toate acestea, pielea bolnavă nu este una plăcută vederii, iar persoanele care suferă de această boală se pot simţi jenate. În astfel de cazuri este mai

118


important ca niciodată să fiţi amabili şi să daţi dovadă de profesionalism pentru a-l face pe client să se simtă bine.

Nu puteţi trata această boală în salonul de coafură. Pe piaţă se găsesc anumite tipuri de şampon pe care clienţii le pot folosi. Aceste şampoane au rolul de a încetini producerea de celule şi de a atenua senzaţia de disconfort. Cazurile foarte grave necesită tratament medical.

Ateromul – veţi observa protuberanţe solide sub suprafaţa scalpului, acolo unde glandele sebacee au fost blocate de sebuum. Aceste chisturi pot creşte în dimensiuni, devenind vizibile şi afectând creşterea părului, dar nu sunt infecţioase şi dispar de obicei de la sine. Dacă devin prea mari, chisturile pot fi îndepărtate cu uşurinţă.

Seboreea – este numele dat bolii care face ca scalpul să fie neobişnuit de uleios sau „gras”. Se datorează secreţiei excesive a glandelor sebacee de la nivelul scalpului. Sebuumul secretat poate avea un miros particular. Boala apare în cazul tinerilor sau se poate datora unui dezechilibru hormonal. Se poate datora de asemenea utilizării excesive a unor produse de proastă calitate. În cazurile acute puteţi să-l ajutaţi pe client tratând părul cu mare atenţie şi recomandând şampoane speciale sau produse de calitate.

Tinea capitis – cunoscută sub denumirea de herpesul scalpului. Această boală este foarte contagioasă şi nu trebuie să vă ocupaţi de părul bolnavului atâta timp cât acesta nu a consultat un medic. Herpesul scalpului este o infecţie cauzată de o ciupercă şi poate fi uşor identificată. Părul se rupe aproape de nivelul scalpului, iar pe piele apar porţiuni circulare de culoare roşie, cu un centru de culoare gri.

Trichorrexis nodosa – cunoscută şi sub numele de „păr mărgelat”. Veţi observa porţiuni îngroşate pe firul de păr, iar unele fire se vor rupe exact în aceste porţiuni. Nu există un tratament special pentru această afecţiune, dar puteţi diminua efectele ei aplicând un tratament de fortifiere a părului.

Negii – nu vor reprezenta o problemă în procesul de coafare, dar ar trebui să fiţi atenţi la ei, deoarece unii negi pot fi infecţioşi. Negii sunt cauzaţi de un virus care afectează pielea. Pot avea dimensiuni diferite şi pot apărea pe mâini, picioare şi uneori pe faţă. Există o serie de produse pe care le puteţi recomanda clientului, iar, în cazurile acute, i-aţi putea sugera clientului să ceară sfatul unui medic.

Mişcarea părului

A tunde părul este o artă. Un bun coafor ştie cum să tundă bine.

Înainte de a începe să tundeţi părul, trebuie să înţelegeţi tehnicile implicate de această acţiune.

119


Ca stilişti, trebuie să fiţi capabili să realizaţi tunsori care presupun folosirea diferitor tehnici de tuns. Trebuie de asemenea să fiţi capabili să adaptaţi aceste tehnici la cerinţele fiecărui client în parte şi la tipul său de păr.

Crearea unei tunsori presupune precizie, atenţie precum şi abilităţi tehnice solide. Pentru a crea mişcare şi echilibru, trebuie să ştiţi totul despre păr.

14. Trei moduri de a tunde părulDupă ce ajungeţi să stăpâniţi tehnicile de bază, vă veţi putea permite să fiţi mai creativi.

Indiferent de ţara sau locul din care proveniţi, există doar trei moduri de a tunde părul:

Orizontal Diagonal VerticalAceste moduri de a tunde stau la baza tuturor tehnicilor de tuns. Prin urmare, oricare ar fi tehnica pe care o învăţaţi, ea include unul dintre aceste trei moduri de a tunde.

Orizontal – linia de tăiere a părului merge de-a curmezişul capuluiSe optează pentru liniile orizontale atunci când se doreşte realizarea unei tunsori cu un perimetru uniform (o tunsoare dreaptă, cu lungime egală peste tot; spre exemplu tunsoarea de tip bob clasic).

Secţiunile orizontale vă ajută să consolidaţi greutatea şi lungimea în coafurile realizate.

Diagonal – linia de tăiere sau secţiunile merg de-a curmezişul formei capuluiSecţiunile diagonale sunt folosite de obicei pentru tunsul pierdut. Spre exemplu, în cazul tunsorii de tip bob pierdut, folosiţi secţiuni diagonale în zona cefei.

În cazul tunsului pierdut, părţile superioare ale secţiunilor sunt lăsate mai lungi, iar cele părţile inferioare sunt mai scurte.Vertical – liniile de tăiere sau secţiunileAceastă metodă implică folosirea unor secţiuni verticale de-a lungul formei capului. Ca urmare sunt create straturi care duc la reducerea greutăţii şi lungimii.Există o serie de alte tehnici de tuns în straturi pe care le puteţi folosi.Mişcarea păruluiMişcarea părului reprezintă direcţia în care „cade” părul de la rădăcini până la vârfuri.De ce contează mişcarea părului?Mişcarea părului influenţează tunsoarea pe care o veţi alege pentru clientul dumneavoastră.Tunsoarea este o îngemănare a formei şi a aspectului. Puteţi obţine această îngemănare aranjând părul clientului într-o manieră potrivită, echilibrată, care să avantajeze forma capului clientului şi trăsăturile sale faciale. Tunsoarea trebuie să pună în valoare aspectul fizic şi să completeze look-ul clientului.

120


Trebuie să ţineţi cont de toate caracteristicile părului clientului dumneavoastră, orice aţi face. Aceste caracteristici vor influenţa tunsorile alese, metodele utilizate pentru realizarea lor, precum şi aspectul final.Caracteristici care trebuie luate în seamă: Direcţia de creştere a părului Forma capului Protuberanţe care ar putea influenţa modul în care doriţi să cadă părul în final, şi

anume urechi, umeri şi curbura spatelui Tipul de păr, şi anume drept sau ondulat Lungimea părului. Aceasta este singura caracteristică pe care coaforul o poate

controla.

121


XIRelatia cu clientii

Secretul unei relatii bune cu clientii sta in comunicare. Prin comunicare va asigurati o vizibiliate clara si distincta a organizatiei in fata clientilor si a concurentilor dumneavoastra. Orice actiune intreprindeti, va ajuta sa va construiti imaginea unei companii serioase, de incredere, moderna, deschisa spre inovatii.O reputatie solida ii determina pe partenerii dumneavoastra de afaceri sa doresca sa incheie o relatie de colaborare de tip win-win. Totodata, ii convinge pe consumatori sa aiba incredere in marcile companiei dumneavoastra.

Pastrarea unor relatii cu clientii nu este optionala. Le veti avea mereu, chiar daca doriti sau nu acest lucru.

Tineti cont de urmatoarele strategii pentru a va pastra o relatie buna cu clientii:

Ascultati ce are de spus clientul. Veti afla informatii interesante pentru a va imbunatati afacerea si serviciile. Lasati-l sa spuna tot ce doreste, pastrati contactul vizual, zambiti-i cat mai des si multimiti-i pentru timpul acordat. Daca doreste sa vorbeasca despre concurentii afacerii dumneavoastra nu il intrerupeti. Incurajati-l sa va povesteasca despre punctele forte ale serviciilor dumneavoastra dar si despre punctele slabe daca banuiti ca exista.

Puteti face rost de date (precum ziua de nastere a diferitor persoane) in urma unor concursuri unde participantii si-au completat datele personale, pe diferite cupoane. Un client care va primi de ziua sa de nastere sau de nume o felicitare semnata chiar de dumneavoastra, va ramane placut impresionat si sigur nu va va uita prea usor.

Oferiti-i clientului dumneavoastra posibilitatea de a va putea contacta oricand. Pentru aceasta, treceti-va pe cartea de vizita numarul de telefon la care puteti fi gasit oricand. Si mai ales raspundeti la telefon.

Chiar daca simtiti ca sunteti sufocat de atatea apeluri, mai bine va creati o reputatie de persoana care discuta cu oamenii. Asigurati un telefon automat pentru momentele in care un sunteti la birou. In acest mod, persoana interesata sa ia legatura cu dumneavoastra va poate lasa un mesaj.

122


Raspundeti solicitarilor venite din partea clientilor cu aceeasi promptitudine. Nu lasati diferitele proceduri standard din companie sa va impiedice in rezolvarea unei probleme. Un raspuns rapid spune clientului ca va pasa si ca il considerati important pentru afacerea dumneavoastra.

123


1. Preocuparea Pentru Client şi Discuţia de Consiliere

1.1 Despre ce este vorba?

Pentru simplificarea textului, cele două noţiuni de ’’client’’ şi ’’coafor’’(‘’frizer’’) vor desemna persoane atât de sex feminin cât şi de sex masculin.

Preocuparea individuală pentru client, de la sosirea lui pâna la plecare, prin:• o discuţie politicoasă,cu folosirea diferitelor tehnici de investigare.• evidenţierea situaţiei iniţiale ca şi a eventualelor probleme şi dorinţe ale clientului.• o consiliere cu caracter individualizat,cu luarea în considerare a dorinţelor,pentru:-a satisface necesitatea de informare a clientului• a oferi servicii şi produse care să acopere necesităţile clientului• evidenţierea posibilităţilor ulterioare de tratament• o servire a clientului,care să contribuie la satisfacerea lui şi la formarea unei impresii pozitive.

1.2. Ce cunoştinţe preliminare sunt necesare?

• Fiecare client trebuie sfătuit şi servit individual,plecând de la premisa individualităţii lui ca aspect,înalţime,vârstă,îmbrăcăminte,prezenţă fizică• Prin modelarea coafurii,fenotipul clientului poate fi influenţat şi modificat puternic.Acest lucru este valabil şi în legatură cu:• forma capului, a feţei şi a corpului.• dimensiunile corporale.• Condiţiile purtării unei discuţii de consiliere:• să fiţi capabil să evaluaţi profesional părul şi pielea capului.• să posedaţi cunoştinţe despre substanţele componente esenţiale şi efectele preparatelor.• să aveţi o privire generală asupra posibilităţilor de modelare.• să fiţi la curent cu moda.• Este necesară cucerirea încrederii clientului prin imaginea oferită de coafor:• o ţinută exterioară îngrijită.• un comportament politicos, receptiv.• atenţie şi interes faţă de problemele şi dorinţele clientului.• competenţă concretizată în sfaturi profesionale detaliate,creative şi individualizate.• capacitatea profesională de a atinge scopul propus.• capacitatea de utilizare corectă a produselor

124


Clientul trebuie sã fie convins cã’’coaforul sãu’’este expert în îmbunãtãţirea aspectului pãrului, pielii şi unghiilor. Numai astfel clientul devine client permanent!

Comunicarea(schimbul şi prelucrarea informaţiei) se realizează în cadrul preocupării pentru client atât pe cale vorbită cât şi prin limbajul corpului(mimică,gesturi)• Discuţiile de consiliere se pot face• înaintea,în timpul sau la încheierea unui tratament.• fără intenţie de tratament,ca simplă informare.• Pentru ilustrare se vor folosi şi elemente ajutătoare,ca material ilustrat,cărţi despre coafură,imagini pe monitoarele computerelor,tipărituri color etc.• Diferitele tehnici de interogare au o mare importanţă în consiliere:• ´´întrebări de informare´´vă ajută să descoperiţi dorinţe şi motive,indică interese şi crează legături.Este vorba despre ´´întrebări libere´´.Aceasta este cea mai importantă tehnică de interogare pentru coafor. Numai astfel puteţi afla ´´motivaţia´ćlientului.De exemplu:´Će pot să fac astăzi pentru dvs.¬?´´

Fiecare rãspuns la fiecare întrebare trebuie primit cu rãbdare şi foarte mare atenţie pentru a face posibile dezvoltarea problematicii şi pentru a vã forma o imagine asupra motivaţiei clientului!• ´´Întrebările de confirmare´ńu lasă spaţiu răspunsului. Este vorba de ´´întrebări inchise´´, ce au ca posibilitate de răspuns doar´´da´´ sau ´ńu´´. Această tehnică de investigare ar trebui aplicată numai la faza finală a unei discuţii, în faza de confirmare, având ca scop înlăturarea neînţelegerilor.

EX.´Ćuloarea părului dumneavoastră să fie aceea pe care noi am stabilit-o pe baza şuviţelor arătate?´´• ´´Întrebări alternative´ćonduc la un anumit rezultat,prin oferta limitată de alternative.Sunt tot un gen de ´´întrebări inchise´´

Ex.´´Doriţi acelaşi preparat,ori preferaţi noul preparat XY care conferă părului mai multă strălucire?´

Clientul va avea posibilitatea să aleagă doar unul dintre cele două produse.• Discuţiile de consiliere se împart în următoarele patru faze:• Faza de întâmpinare şi contact• Faza de informare • Faza de consiliere• Faza de încheiere şi de confirmareExistă foarte multe posibilităţi de purtare a discuţiei. Prin aceste îndrumări facem încercarea de a reduce la esenţial domeniul dificil şi complex al preocupării pentru client şi al discuţiei de consiliere.

125


1.3. Ce instrumente şi mijloace ajutătoare sunt necesare?

• Documentare de coafură• Hârtie, creion• Pieptene, perie, oglindă de mână

1.4. Descrierea pas cu pas a activităţii

FAZA DE ÎNTÂMPINARE ŞI CONTACT

Plecăm de la premisa că, clientul doreşte deja să urmeze un tratament.• Salutaţi cu amabilitate clientul,• îndreptaţi-vă spre el.• zâmbiţi.• vorbiţi clar şi rar.• străduiţi-vă să aveţi cu el o discuţie de aproapeDe exemplu: Strângeţi-i mâna,apoi spuneţi-i:´ ´Vă conduc la locul dvs.´´ şi îi indicaţi cu mâna direcţia.• Străduiţi-vă că încă din momentul salutului,să´ćitiţi´ćlientul:• aspectul exterior, de ex.vârsta, dimensiunile, figura, îmbrăcămintea, accesoriile, ochelarii, frizura etc.• modul de a se mişca.• modul de exprimare şi limbajul folosit.• dispoziţia şi indicii de personalitate.• Luaţi-i clientului piesele de îmbrăcăminte pe care acesta le scoate.• Însoţiţi clientul spre locul unde va fi servit.De obicei va exista un timp de aşteptare,care îi veţi oferi materiale de informare.

Faza De Informare

• Aşezaţi-vă lateral în faţa clientului,pt a nu-i vorbi´´de sus´´.• Puneţi o întrebare clară,pt a afla dorinţa clientului şi eventualele sale probleme,de ex.´Će pot face astăzi pt dvs.?´Éxistă foarte multe posibilităţi de purtare a discuţiei. Prin aceste îndrumări facem încercarea de a reduce la esenţial domeniul dificil şi complex al preocupării pentru client şi al discuţiei de consiliere.

1.5. GREŞELI CE TREBUIE EVITATE• Nu aţi realizat faza de întâmpinare şi de contact:

126


• clientul este nesigur;• clientul pleacă din start cu o impresie negativă.• Nu aţi identificat caracteristicile individuale ale părului şi pielii capului:• sunt trecute cu vederea elemente esenţiale;• nu e posibilă o consiliere cu un scop concret.• Clientul este ´´convins´´să accepte un anumit tratament:• clientul se simte´´convins´´;• se pierde încrederea în tratamente.• Consilierea are loc fără documentarea aferentă,coafura nu este prefigurată:• clientul nu îşi poate forma o imagine asupra viitoarei sale coafuri;• se poate ajunge la neînţelegeri şi la nemulţumirea clientului.• Nu se discută temerile,obiecţiile sau întrebările clientului:• clientul se simte insuficient consiliat şi neluat în serios.• Se uită îndrumarea şi recomandarea de produse pt.acasă:• clientul poate avea greutăţi la toaleta zilnică a părului;• clientul este nemulţumit şi nu mai revine.

2. Buna comunicarePentru ca un coafor să aibă într-adevăr succes, el trebuie să-i acorde atenţie clientului. Atenţia pentru nevoile clientului are la bază buna comunicare.Trebuie să comunicaţi bine cu clientul din momentul în care acesta intră în salon şi până în momentul în care acesta părăseşte salonul. Dacă comunicarea funcţionează bine, atunci clientul va avea încredere în dumneavoastră (stilistul ales), iar clienții dumneavoastră vor fi relaxaţi şi încrezători. Trebuie să reuşiţi să: îi faceţi pe clienţi să se relaxeze – spuneţi-le ce aveţi de gând să faceţi înainte de

a începe să tundeţi şi explicaţi-le ce faceţi pe măsură ce avansaţi; înţelegeţi ce-şi doreşte clientul – comunicarea înseamnă atât a-ţi asculta

interlocutorul, cât şi a-i vorbi; asiguraţi-vă că clientul înţelege recomandările dumneavoastră.

2.1. Cum să-i faceţi pe clienţi să se relaxezeManiera în care vă adresaţi clienţilor este la fel de importantă ca şi cuvintele pe care le rostiţi. Nu toţi clienţii sunt la fel, de aceea, în timp, veţi învăţa cum să vă adaptaţi vorbirea (timbrul, volumul şi viteza) în funcţie de client şi de circumstanţe. Imaginaţi-vă circumstanţe diferite şi faceţi exerciţii cât de des puteţi. Spre exemplu, cum i-aţi vorbi unui client extrem de emoţionat sau unui client care e în criză de timp şi devine se impacientează?Alegeţi-vă cu grijă cuvintele. Construcţiile politicoase tind să genereze mai multă încredere decât indicaţiile imperative. Spre exemplu, „doriţi să luaţi loc?” sau „cum aş putea să vă fiu de ajutor?” sunt mai prietenoase decât „luaţi loc” sau „aveţi nevoie de

127


ceva?” (aceste din urmă formule vă pot discredita de asemenea în calitatea dumneavoastră de coafor).

2.2. Cum să vă înţelegeţi clienţiiE important să descoperiţi ce-şi doreşte exact clientul. Încercaţi să puneţi întrebări la care clientul să răspundă cu ceva mai multe cuvinte decât „da” sau „nu”. Întrebările de acest tip sunt cunoscute sub denumirea de întrebări deschise şi sunt formulate de obicei cu ajutorul unor cuvinte precum care, cine, de ce, cum, ce şi unde. Spre deosebire de întrebările închise, întrebările deschise necesită un răspuns mai elaborat. Spre exemplu, gândiţi-vă la diferitele răspunsuri pe care le-aţi putea primi la următoarele întrebări: Întrebare deschisă – La ce oră aţi prefera să facem programarea? Întrebare închisă – V-aţi făcut programarea pentru vopsire?

2.3. Cum să procedaţi în felul acesta de fiecare dataVor exista momente în care nu vă va fi uşor să comunicaţi cu clienţii. Asta pentru că vă simţiţi obosit sau deloc în formă. Sau ați putea întâmpina dificultăți în a înțelege clientul din pricina accentului său puternic sau a vreunui defect de vorbire. Sau clientul este pur şi simplu dezagreabil. Oricare ar fi circumstanţele, în calitate de profesionist trebuie să încercaţi să stabiliţi o bună comunicare cu clientul

2.4. ConsultareaPe parcursul consultării veţi încerca să descoperiţi elementele care v-ar putea influenţa decizia finală cu privire la tunsoare/ coafură. Consultarea reprezintă prima etapă a serviciului pe care îl oferiţi clientului. Consultarea vă permite să descoperiţi ideile şi nevoile clientului. Pe baza acestora veţi reuşi mai apoi să faceţi recomandările cele mai bune şi să-l determinaţi pe client să aibă mai multă încredere în dumneavoastră.În timpul unei consultări trebuie întotdeauna să: descoperiţi ce-şi doreşte clientul înainte de a-i fi şamponat părul şi trebuie să-l

întrebaţi pe măsură ce lucraţi dacă dorinţele sale au rămas aceleaşi; puneţi întrebările potrivite şi să folosiţi eventual suporturi vizuale, spre exemplu,

reviste. Dacă clientul îşi doreşte o vopsire, folosiţi schema culorilor; comunicaţi într-o manieră clară cu clientul şi verificaţi dacă vă înţelegeţi unul pe

altul; dacă aveţi îndoieli legate de dorinţa clientului, cereţi sfatul unui coleg mai

experimentat; şi verificaţi dacă ceva din ceea ce faceţi nu periclitează sănătatea sau securitatea

clientului.La consultare participă stilistul şi clientul. Consultarea poate avea loc în zona de recepţie sau după ce clientul s-a aşezat pe scaunul de coafor. Succesul consultării va depinde de abilitatea dumneavoastră de a:

128


pune întrebările potrivite (de folosirea cât mai des cu putinţă a întrebărilor deschise);

asculta cu atenţie răspunsurile clientului; interpreta răsunsurile; confirma cele spuse (verifica înţelegerea); şi face sugestiile şi recomandările potrivite.

2.5. ConfidenţialitateaCoaforul profesionist trebuie să se bucure de încrederea clientului. Coaforul va obţine din partea clientului o serie de informaţii cu caracter personal. E important ca clientul să fie convins de discreţia dumneavoastră. Dacă clienţi au senzaţia că nu pot avea încredere în dumneavoastră nu vor reveni şi, mai mult decât atât, pot lua măsuri împotriva salonului. În orice caz reputaţia salonului de coafură ar avea de suferit.Fişele clienţilor trebuie să fie confidenţiale. Ele se află în proprietatea salonului şi sunt o sursă importantă de informaţii. Fişele au de asemenea un caracter personal şi nu ar trebui să fie consultate (şi în niciun caz modificate) fără permisiune.Informaţiile personale ale colegilor sunt de asemenea confidenţiale. Când lucraţi împreună într-un loc public şi aglomerat ca un salon de coafură, trebuie să aveţi încredere în colegi. Clienţii nu vor fi încântaţi la rândul lor să-i audă pe colegi bârfindu-se unul pe altul.

2.6. Consultarea de la început până la finalClientul dumneavoastră începe să trăiască experienţa salonului din momentul în care intră în el.

2.7. ÎntreţinereaO parte din ce în ce mai importantă a activităţii coaforului este aceea de a oferi clienţilor sfaturi cu privire la întreţinere şi la produsele pe care aceştia le pot folosi până la următoarea vizită la salon.S-ar putea ca această componentă a activităţii dumneavoastră să vă pună în dificultate de la început, mai ales dacă aveţi senzaţia că le „vindeţi” clienţilor produse pe care aceştia nu le doresc. Dar gândiţi-vă că şi dumneavoastră considerați respectivele produse indispensabile în activitatea dumneavoastră, prin urmare de ce nu ar fi ele folosite şi de către clienţi?Reacţia clientului va depinde bineînţeles de maniera în care abordaţi subiectul şi de maniera în care faceţi recomandările. Trebuie să-i explicaţi clientului avantajele care decurg din utilizarea unui anume produs.

Explicaţi-le:

129


ce produs aţi folosit pentru coafarea tunsorii; de ce aţi folosit respectivul produs; şi când şi cum ar putea fi folosit produsul de către client.Nu uitaţi să-l întrebaţi pe client cu prilejul următoarei sale programări dacă a fost mulţumit de produs şi dacă a reuşit, cu ajutorul produsului respectiv, să păstreze forma dorită a tunsorii.

2.8. AnalizaÎnainte de a începe orice tunsoare sau procedură de aranjare a părului, trebuie să faceţi o analiză a clientului şi a părului. Aceasta este una dintre etapele cele mai importante ale activităţii dumneavoastră, deoarece, o dată încheiată analiza, veţi putea decide care este stilul de coafură care i se potriveşte cel mai bine clientului.

Analiza cuprinde mai multe etape, coaforul ţinând cont de o serie de factori, care, o dată clarificaţi, îl vor ajuta să dobândească o imagine de ansamblu cu privire la client şi, în consecinţă, îl vor ajuta să decidă care este stilul de tunsoare care i se potriveşte clientului. Personalitatea Sensul de pieptănare Vârsta Înălţimea, greutatea şi tipul de constituţie Calitatea şi cantitatea părului Linia părului şi moduri de creştere Tunsoarea anterioră şi preferinţele în materie de tunsoare Stil de viaţă Forma feţei

Stilul de viaţă şi alegerea coafurii Stilul de viaţă al clientului dumneavoastră va influenţa coafura pentru care va

opta. Clientul s-ar putea de pildă să îşi dorească o coafură care să reflecte ocupaţia pe care o are, ceea ce poate însemna că va opta pentru o tunsoare clasică sau conservatoare.

Unii clienţi îşi doresc o coafură practică şi uşor de întreţinut, în timp ce alţii caută ceva mai complicat. Dacă ascultaţi cu atenţie spusele clienţilor şi stabiliţi o relaţie bună cu ei, veţi reuşi să faceţi alegerea potrivită.

Coafura aleasă de client poate fi influenţată şi de coafura anterioară. Este posibil, de pildă, ca anterior părul să fi fost tuns prea scurt pentru a vă permite să realizaţi coafura pe care şi-o doreşte clientul acum.

Stilul vestimentar În momentul în care consiliaţi un client în alegerea unei noi coafuri, este

important să luaţi în considerare stilul vestimentar al acestuia. Este tânăr şi îi

130


place să fie la modă sau este mai conservator? Coafura trebuie să fie elementul final care completează stilul general al unei persoane.

De asemenea, ar trebui să vă gândiţi dacă clientul dumneavoastră doreşte să îşi aranjeze părul în moduri diferite. De exemplu, ar putea dori o tunsoare care să se potrivească la serviciu, dar care să poată fi aranjată diferit pentru o ieşire în oraş. Prin urmare, tunsoarea pe care o veţi executa trebuie să ofere clientului posibilitatea de a-şi aranja părul diferit în funcţie de circumstanţe.

Nu uitaţi de ocaziile speciale, precum o nuntă sau petrecerile. În aceste cazuri, trebuie să aveţi o abordare total diferită în consilierea clientului în vederea alegerii unei coafuri.

Fiţi precauţi! Nu presupuneţi din start că clientul dumneavoastră doreşte o tunsoare care să se potrivească cu vestimentaţia de serviciu sau chiar cu vestimentaţia de zi cu zi. Întotdeauna întrebaţi clientul dacă este mulţumit de stilul ales.

Vârsta clientului dumneavoastrăCunoaşterea vârstei clientului vă poate ajuta în luarea unei decizii privind tunsoare şi culoarea părului, precum: Cât de lung Cât de scurt Cât de strălucitor Cât de modern

Regulile sunt foarte clare: cu cât clientul este mai tânăr, cu atât va dori o tunsoare mai modernă; şi cu cât este mai în vârstă clientul dumneavoastră, va dori o coafură mai dichisită

şi mai stilată.Ar trebui să încercaţi să oferiţi clienţilor dumneavoastră un stil mai tineresc şi mai proaspăt decât se aşteaptă. Îi va face să arate şi să se simtă mai tineri şi mai încrezători.Înălţime, greutate şi constituţieTrebuie să ţineţi cont de toţi aceşti factori atunci când îl ajutaţi pe client să aleagă o coafură. Veţi reuşi astfel să creaţi un echilibru între tunsoare şi aspectul fizic al clientului.Spre exemplu: o persoană plinuţă nu are nevoie de mai mult volum o persoană înaltă nu trebuie să pară mai înaltăÎncercaţi întotdeauna să vă salutaţi clienţii înainte ca aceştia să se aşeze sau să îmbrace echipamentul de protecţie. Veţi reuşi astfel să vă faceţi o impresie cu privire la forma corpului lor.Calitatea şi cantitatea părului

131


2.9. CalitateaCând vorbim despre calitatea părului ne referim la starea sa. Aspecte pe care trebuie să le analizaţi: Părul care a fost supus unui tratament chimic cu aport de căldură continuă să

aibă o strălucire satisfăcătoare? Părul tuns drept reflectă lumina, însă nu şi părul tuns în trepte. Părul vopsit prezintă de obicei o strălucire bună. Părul ondulat permanent este lipsit de strălucire deoarece absoarbe lumina.Părul în stare bună este uşor de aranjat. Părul subţire şi casant este mai greu de aranjat, fiind necesare produse de aranjare precum spuma sau gelul.

2.10. CantitateaCantitatea se referă la densitatea părului – la cât de mult păr există şi la cât de gros sau subţire este firul de păr. Aceşti factori trebuie luaţi în calcul în raport cu simetria şi cu ţinuta coafurii. De pildă, volumul este mai uşor de obţinut pe un păr cu fir gros.Părul subţire pune mai multe probleme, deci va fi necesară folosirea gelului şi spumelor de aranjare. Cantitatea de produse de tratament chimic şi tehnicile folosite depinde de grosimea părului clientului. De exemplu, părul subţire prezintă o rezistenţă mai ridicată la vopsire şi la ondularea permanentă.

2.11. TexturaTextura părului este de trei tipuri: Subţire Mediu/normal Gros/aspruDimensiunea şuviţelor delimitate depinde de textura părului. Dacă părul este mai gros, şuviţele alese trebuie să fie mai subţiri astfel încât linia conducătoare să fie vizibilă. Aceasta trebuie să fie vizibilă pentru că ne indică cât de mult trebuie tunsă ulterior fiecare şuviţă.Textura influenţează şi coafura. Anumite coafuri care se potrivesc părului gros nu se pretează şi părului subţire şi invers.Evaluarea liniei părului şi a tiparului de creştere reprezintă o parte esenţială a analizei părului. Trebuie întotdeauna să evaluaţi aceste caracteristici atunci când părul este ud, dar şi atunci când părul este uscat (caracteristicile pot deveni mai evidente după uscare).

2.12. Linia de creştere a păruluiTrebuie să vă concentraţi asupra: Linie părului din zona cefei Creştet

132


Frunte şi părţile lateraleNu toată lumea are o linie de creştere perfect simetrică, prin urmare trebuie să constataţi eventualele asimetrii şi forme ieşite din comun.Direcţii neregulate de creştereCând realizaţi o tunsoare, trebuie să ţineţi cont de eventualele direcţii neregulate de creştere a părului, deoarece aceste neregularităţi pot influenţa modul în care veţi realiza tunsoarea. Cele mai răspândite neregularităţi sunt: Vârtejurile din creştet Părul care creşte de jos în sus la ceafă Vârtejurile din partea din faţă Părul crescut pe frunte la baza cărăriiÎn etapa de consiliere, trebuie să verificaţi dacă clientul dumneavoastră prezintă sau nu astfel de tipare de creştere înainte de a începe să tundeţi. Dacă întâlniţi asemenea particularităţi, trebuie să tundeţi astfel încât să nu împiedicaţi mişcarea naturală a părului.Ar putea fi nevoie ca părul ce formează aceste neregularităţi să fie lăsat mai lung decât restul secţiunilor, pentru a permite părului să se mişte în direcţia sa naturală. Şuviţele vor părea să aibă aceeaşi lungime, chiar dacă unele sunt mai lungi, iar altele mai scurte.Unele tipare de creştere pot influenţa într-o asemenea măsură tunsoarea, încât efectul scontat să fie distrus. Spre exemplu, clientul dumneavoastră doreşte ca părul să-i fie tuns scurt în spate, dar lăsat mai lung în partea centrală. Această tunsoare nu i s-ar potrivi clientului, deoarece părul său creşte de jos în sus în zona cefei. Trebuie să-i explicaţi clientului de ce acest tip de tunsoare nu este recomandat pentru părul său.

2.13. CărareaCărările pot influenţa într-o mare măsură tunsorile. Spre exemplu, printr-o cărare pe mijloc se poate împărţi părul în părţi egale şi crea astfel o formă mai armonioasă în cazul în care clientul are capul mare sau un păr extrem de bogat. Cărările laterale pot distrage atenţia de la trăsăturile asimetrice, precum nasul mare şi urechile de dimensiuni diferite.Moda poate la rândul ei influenţa modul în care folosiţi cărările.Unele cărări naturale sunt foarte bine definite şi adeseori trasarea de noi cărări este contraindicată. În aceste cazuri este de preferat păstrarea cărărilor naturale în coafură.În timpul discuţiei de consiliere, trebuie să evaluaţi cărarea naturală a clientului şi să observaţi cât de bine definită este aceasta. Pe baza acestei evaluări veţi putea decide care este look-ul cel mai potrivit pentru client.

133


2.14. PersonalitateaPersonalitatea clientului vă va ajuta să decideţi dacă este preferabil să tundeţi părul scurt sau să-l lăsaţi lung. Folosiţi-vă spiritul de observaţie pentru a identifica tipul de client cu care aveţi de-a face: extrovertit sau introvertitO persoană extrovertită poate purta haine ieşite din comun. Părul unei astfel de persoane poate fi colorat şi poate reprezenta un element al imaginii proiectate de către respectiva persoană. O persoană introvertită îşi doreşte poate să se ascundă în spatele părului, optând pentru un stil de coafură şi un stil vestimentar conservator.O persoană introvertită încearcă probabil să nu iasă în evidenţă. Acestea sunt doar câteva exemple. Pe măsură ce veţi deveni mai experimentaţi, veţi reuşi să identificaţi cu mai multă uşurinţă tipul de client cu care aveţi de-a face.

134


XIVEFECTUAREA LUCRARILOR ESTETICE SI

DE INGRIJIRE INMANICHIURA SI PEDICHIURA

INTRODUCERE ÎN MANICHIURĂ

Cuvântul “manichiură” derivă din latinul MANUS(mână) şi CURA(grijă), ceea ce poate însemna grija faţă de mână.Înainte de a începe să profeseze manichiurista este obligată să cunoască şi să-şi însuşeascăregulile de mai sus, să cunoască şi să-şi însuşească cunoştinţele de bacteorologie, să ştie cum se transmit anumite boli (în special cele de piele), să fie în stare să le recunoască.

135


Inaintea efectuarii procedurilor de manichiura sau pedichiura trebuie evaluata pielea din jurul unghiilor. In cazul constatarii unor leziuni profunde, tratamentul trebuie amanat.(5) Toate echipamentele, accesoriile si materialele refolosibile trebuie curatate si dezinfectate inainte de utilizarea lor la un nou client.(6) Pentru fiecare client se foloseste un burete nou, care se arunca dupa teminarea sedintei.(7) Vasele pentru manichiura si pedichiura, instrumentele refolosibile se curata, se dezinfecteaza si se sterilizeaza, conform prevederilor art. 2 alin. (1), dupa fiecare sedinta de manichiura.(8) Baia de ceara parafinica trebuie curatata si dezinfectata dupa fiecare sedinta, inainte de a fi reumpluta cu un nou continut.(9) Clientii care solicita indepartarea unghiilor increscute trebuie indrumati catre un medic specialist.(10) In timpul procedurilor de pedichiura esteticianul trebuie sa poarte manusi sterile, de unica folosinta, pentru efectuarea tratamentului la clientii a caror piele de la nivelul picioarelor prezinta anumite dermatomicoze cauzate de dermatofiti. Negii trebuie acoperiti in timpul procedurii. In aceasta situatie se folosesc numai instrumente sterile, de unica folosinta, care vor fi aruncate dupa utilizare.(11) Este interzisa efectuarea tratamentului cu ceara in cazul clientului ale carui maini sau picioare prezinta leziuni deschise.ART. 12(1) Inainte de inceperea procedurii de baie cu ceara parafinica, pielea clientului trebuie stearsa cu o solutie antiseptica autorizata.(2) Picioarele si mainile clientului trebuie spalate si dezinfectate cu un antiseptic autorizat, inainte de inceperea procedurii de pedichiura, manichiura sau a baii picioarelor in parafina.ART. 13(1) In caz de sangerare in timpul tratamentului cu ceara, pielea trebuie stearsa imediat cu un produs antiseptic autorizat pentru piele, inainte de a continua tratamentul.(2) Clientul primeste de la estetician instructiuni verbale sau scrise referitoare la ingrijirea pielii dupa tratament. Pentru intarirea unghiilor foloseste din cand in cand ulei de masline caldut pentru a le inmuia, sau da-le cu suc de lamaie. Pentru unghii tari si sanatoase mananca mai multe cereale si lapte! Nu folosi oja daca nu ai unghii ingrjite! Daca porti bijuterii inele din argint sau aur alb, opteaza pentru o oja in culori vii! Arata foarte bine! Alege culoarea ojei in functie de culoarea pielii tale!

136


Daca ai pielea deschisa la culoare opteaza pentru un roz pal, daca esti bruneta, un rosu cald este recomandat . Pentru a indeparta lacul de unghii fara a atinge cuticulele, inmoaie un betisor de urechi in dizolvant Dizolvantul de unghii care contine acetona va sterge mai repede lacul de pe unghii, dar va deshidrata cuticulele. Dizolvantul fara acetona sterge lacul mult mai greu, dar usuca mai putin unghiile si cuticulele Dizolvantul sub forma de gel are grija sanatatea unghiilor avand insa dezavantajul de a indeparta cu greu lacul de pe unghii. Cel mai recomandat este sa folosesti un dizolvant pe baza de acetona care sa contina ulei de lavanda sau aloe vera pentru hidratare si pentru atenuarea mirosului puternic. Frumusetea mainilor este la fel de importanta ca si frumusetea chipului, iar manichiura ta spune mai multe despre tine decat ai vrea sa recunosti. Protejeaza-le mereu cu un strat de lac protector. Acesta ajuta la stoparea exfolierii si, in plus, in cazul in care faci curatenie, speli vase sau tii mainile in detergent, lacul protector ajuta la mentinerea sanatatiii lor. Lasa-le sa mai respire. Cam 3- 5 zile / luna lasa-ti unghiile sa respire. Nu le da cu oja, lac etc., altfel ele isi vor pierde culoarea natural ingalbenindu-se iar cu timpul si luciul. Evita unghiile false! Chiar daca frumusetea lor tenteaza, evita-le! Peste 1 luna de zile tragi pentru a-ti reface unghiile dupa o perioada in care ai purtat unghii false. Se schimba pana si culoarea acestora si in plus risti sa capete anumite pete rosiatice.Foloseste creme pe baza de silicon. Asta mai ales daca te speli foarte des pe maini; pe langa faptul ca iti protejezi mainile, iti protejezi si unghiile.Fa-ti timp pentru manichiura. Este important sa ai unghii si maini ingrijite; fie ca sunt lungi si ingrijite sau scurte si curate. Orice persoana cu care te intalnesti va da atentie mainilor tale. Saptamanal taie-le, pileste-le si aplica un lac protector.Foloseste manusi! Atunci cand faci curatenie sau folosesti substante puternice este bine sa porti manusi protectoare; pielea mainilor si unghiile sunt destul de sensibile. Atentie la dizolvant!Este bine sa optezi pentru un dizolvant de calitate, iar apoi sa aplici pe unghii o crema hidratanta.Hraneste-ti unghiile! Nu uita ca pentru a avea unghii frumoase trebuie sa consumi multa apa, fructe si legume crude (contin enzime), morcovi in special, iar ca vitamine se recomanda: zinc, vitamina A, B complex si calci

SFATURI PENTRU SEZONUL CALDInainte de a va preocupa de stralucirea si coloritul unghiilor dumneavostra,

atentia trebuie sa vi se indrepte asupra ingrijirii lor. Fie ca le purtati scurte sau lungi igrijirea unghiilor incepe chiar odata cu spalatul pe maini. In timp ce va stergeti cu

137


prosopul, impingeti pielita unghiilor spre radacina, iar cand va ungeti cu crema, faceti ca ea sa ajunga si sub unghii: manichiura este pe jumatate facuta! Cealalta jumatate se efectueaza o data pe saptamana si nu va costa decat 30 de minute. Dupa o baie lunga, nici nu mai e nevoie sa va inmuiati degetele in apa calda, pielitele fiind usor de degajat cu un betisor sau cu prosopul. Nu le ciupiti cu foarfeca, pentru ca se rup si se pot infecta, ele fiind in fond ''chitul'' dintre pielea degetelor si unghii, bariera ce stavileste patrunderea bacteriilor. In magazinele nostre se gasesc acum produse speciale cu tot felul de uleiuri, menite sa le asigure elasticitatea.

Urmeaza apoi aplicarea unei creme pentru maini. Unghiile hidratate si suple, sunt usor de scurtat, fara sa se despice. Pila nu se foloseste decat dupa ce v-ati clatit si v-ati sters din nou pe maini, si intotdeauna de la margine spre mijlocul unghiei. Iar daca, in final, le masati cu o piele de caprioara, luciul este asigurat, chiar si fara lac! Daca insa vreti sa le dati cu oja, aveti grija ca ele sa fie perfect uscate, oricat ar fi ea de buna. Lacul aplicat pe unghiile umede sau unse se cojeste dupa cateva ceasuri.

Daca unghiile dumneavoastra sunt casante, cautati un intaritor si aplicati-l sub lacul de unghii sau in locul acestuia. El contine, printre altele, cheratina - care in cateva saptamani intareste unghiile si le face mai elastice. Iar daca unghiile continua, totusi, sa se rupa, inseamna ca ele au nevoie de o ingrijire speciala, cu uleiuri sau creme destinate lor, care contin aminoacizi, ceramide si calciu. Dar cea mai buna protectie, mai alea daca folositi zilnic detergenti pentru vase sau rufe v-o ofera manusile pentru menaj, chiar daca nu sunt deloc pe placul dumneavoastra.

Aplicarea laculuii de unghiiInainte de toate, scuturati sticluta, pentru ca pigmentii sa se amestece bine cu

lacul. Apoi, scurgeti pensula, caci stratul prea gros nu e bun de nimic. Incepeti cu mijlocul unghiei si continuati cu exteriorul. Daca unghiile dumneavoastra nu au o forma ovala, aplicati oja doar pe mijloc si lasati laturile neacoperite. Pentru a obtine o culoare unitara, aplicati doua sau trei straturi, dar faceti o pauza de circa 5 minute intre ele, fiindca altfel lacul se cojeste imediat. Exista si lacuri care se usuca instantaneu, iar pentru luciu se poate aplica un ultim strat de lac transparent. Daca nu sunteti prea indemanatice si va murdariti pe degete, petele se sterg usor cu un betisor cu vata inmuiat in dizolvant.

Indepartarea lacului de unghiiEste foarte importanta pentru persoanele cu unghii sensibile,pentru ca

dizolvantul, la fel ca oja, contine solventi care provoaca uscarea excesiva a unghiilor. De aceea este bine sa nu agresam unghiile prea des. Iar in timpul liber pentru intarirea si protectia unghiilor este indicat tratamentul cu ulei caldut de masline sau cu ulei de ricin.

138


SFATURI UTILE SEZONUL RECEAsadar, nu trebuie neglijate! In anotimpul rece, mainile si unghiile sunt foarte

afectate de temperaturile scazute, intrucat sunt cele mai expuse - chiar daca porti manusi. Da, stim ca ai grija de pielea ta, probabil folosesti zilnic o crema hidratanta, pentru a preveni deshidratarea si descuamarea epidermei... dar la unghii te-ai gandit?

Ideal ar fi sa faci acest lucru la un salon specializat, unde poti beneficia de tratamentul optim.

Specialistii de la Perfect Nails ne spun ca unghia naturala poate fi ingrijita prin aplicarea unui strat protector de gel UV, rasina acrilica sau cheratina. De asemenea, poti opta pentru o masca de regenerare a unghiei (credeai ca numai tenul beneficiaza de asemenea rasfat?). Masca se mentine timp de 10-15 minute, iar dupa indepartarea ei, unghia este revigorata si pregatita pentru "machiaj"!

Unghiile pot fi ingrijite si acasa - nu ai nevoie decat de cateva minute libere, de doua-trei ori pe saptamana. Intr-un bol, amesteca 3-4 lingurite de ulei cald de masline, cu o jumatate de lingurita de zeama de lamaie. Inmoaie unghiile si mentine-le aproximativ 10 minute, iar dupa aceea aplica un strat de lac protector. Rezultatele vor fi vizibile in cateva zile. De asemenea, poti opta pentru un tratament cu vitamina A, solutie uleioasa (o gasesti in orice farmacie). La fel ca in cazul tratamentului cu ulei si zeama de lamaie, mentine stratul de substanta pe unghie timp de 10 pana la 15 minute si foloseste ulterior un lac de protectie.

Anotimul friguros are multe efecte negative asupra noastra, in special asupra buzelor si mainilor.

Uneori lipsa de hidratare a acestora duce la imbatranire, crapare si chiar rani ale pielii.

In cazul in care ai o piele normala , atunci poti folosi pentru maini aceleasi lotiuni hidratante ca si pentru fata sau corp.In cazul in care ai mainile uscate si mai rigide, atunci trebuie sa apelezi la creme pe baza de glicerina sau glicerol, care au proprietati emoliente si hidratante mai mari decat cele obisnuite. Iti propun un truc pentru mainile uscate: tine-le timp de 10 minute intr-o infuzie de frunze de nuc sau salvie si lasa-le sa se usuce singure, dupa care aplica o crema pe baza de. In cazul in care mainile nu sunt doar uscate ci si crapate, este bine sa tii mainile intr-o infuzie de ceai de tataneasa (disponibil la orice Plafar), care contine substante destinate reinnoirii tesuturilor pielii. Pentru maini crapate, crema cu galbenele este foarte buna, mai ales aplicata dupa spalare. Pentru tratare este necesar sa efectuezi acest tratament de 3 ori/ saptamana. In concluzie, in special in timpul iernii, trebuie folosite creme hidratante, emoliente zilnic, si chiardupa fiecare spalare pentru a evita imbatranirea si craparea mainilor.

Dintotdeauna mainile ne-au dezvaluit neconditionat varsta reala. Astfel ingrijirea mainilor in sezonul rece trebuie sa devina o obisnuita pentru orice femeie. Cel mai bun mijloc de a ne proteja mainile de frig consta in activarea circulatiei sangvine. Preventiv sau chiar curativ, in cazul persoanelor care sufera de o circulatie periferica deficitara, se

139


folosesc baile alternative reci-calde. Timp de un minut se tin mainile in apa rece si apoi in apa fierbinte. In acest mod vasele sangvine devin mai elastice si pompeaza mai usor sangele.

Daca insa sunteti mai friguroase aceste exercitii sunt recomandate in orice sezon, nu neaparat iarna. Aceste bai se vor realiza zilnic timp de cinci-zece minute.

Remedii pentru uz internTot pentru activarea circulatiei sangvine se folosesc extractele din catina si

macese. Luati un pumn de fructe care se maruntesc si carora li se adauga putina apa si miere. Din acest extract se inghite de doua ori pe zi. Alternativa o reprezinta infuzia de catina: la o cana de apa se foloseste o lingurita de planta. Dupa o cura de trei-patru saptamani efectul nu va intarzia sa apara

Hidratarea mainilorEste indicat ca de fiecare data cand ne expunem mainile la frig sa le hidratam cu

o crema grasa si sa purtam intotdeauna manusi. Daca totusi ne-au inghetat mainile, cand intram la caldura primul lucru care trebuie facut este sa punem mainile sub jetul de apa rece spre calduta, dar sa evitam incalzirea mainilor la calorifer.Pentru uz extern se folosesc creme hidratante si bogate in uleiuri-de masline, migdale, creme ce contin galbenele, coada-soricelului, dar si creme pe baza de vitamina E. Uleiurile de floarea-soarelui si de masline sunt recunoscute pentru efectele lor hidratante foarte bune.Trebuie doar sa le analizezi cu atentie! Unghiile iti pot indica foarte excat deficientele de vitamine si minerale cu care se confrunta organismul tau.Unghiile subtiri si cu pete albe - Corpul tau are nevoie de zinc.Trebuie sa consumi: legume, fasole boabe, ciuperci, cereale integrale, drojdie de bere.Unghiile deformate si zimtate - Corpul tau are nevoie de fier si vitamina A.Trebuie sa consumi: legume verzi, morcovi, pepene, dovleac, carne rosie.Unghiile fragile - Corpul tau are nevoie de biotina.Trebuie sa consumi: ciuperci, grepfrut, pepene rosu, banane, capsune.De asemenea, se prea poate sa ai nevoie si de fier, pe care-l poti obtine, consumand carne rosie, legume verzi si morcovi.Unghiile cu striatii verticale sau orizontale - Corpul tau are nevoie de vitamina B.Trebuie sa consumi: morcovi, spanac, orez brun, pepene, nuci.Unghiile care cresc foarte greu - Corpul tau are nevoie de zinc.Pielitele descuamate - Corpul tau are nevoie de alimente bogate in acid folic.Trebuie sa consumi: orz, tarate, legume, linte, ciuperci, portocale, guava, legume verzi.

De retinut! Este foarte important sa nu iei prea multe suplimente alimentare pentru a imbunatati sanatatea unghiilor, deoarece o cantitate prea mare a unei vitamine poate face unghiile fragile si casante. In schim incearca sa-ti iei necesarul de vitamine si minerale din alimente.

140


Sfaturi / Lacul de unghii: chimicale care ataca unghia?Daca optezi pentru un lac natural de unghii sau pentru unul artificial, produselele

aplicate pentru a obtine imaginea pe care ti-o doresti poate duce la iritarea pielii sau poate cauza chiar o reactie alergica.

Cu toate ca organizatiile sfatuiesc producatorii sa nu mai foloseasca anumite ingrediente, inca, poti avea surprize neplacute, iar mainile tale vor avea de suferit.

Iata cateva dintre ingredientele periculoase:

1. Rasina de formaldehidaAceasta se gaseste in lacul de unghii si poate cauza reactii alergice sau iritatii, mai ales daca vin in contact cu pielea. Evita produsele care contin acest ingredient daca esti alergica la rasina de formaldehida.

2. Polimeri acriliciAcestia sunt substante primare in lacurilor de unghii artificiale. Acest ingredient

primar poate provoca roseala, inflamare si durere la baza unghiei. Evita daca ai o asemenea sensibilitate.

3. Acid metacrilicEste folosit la prepararea lacurilor de unghii pentru a ajuta polimerii acrilici sa se

prinda de suprafata unghiei.Acesta arde pielea din jurul unghiei. Ai grija cand il folosesti, mai ales acasa,

unde sunt copii cu varste fragede.

4. ToluenUn solvent care se gaseste intr-o mare varietate de produse pentru ingrijirea

unghiilor, cum sunt: lacul de unghii, intaritorii sau acetona. Acesta nu prezinta niciun risc daca este intr-o concentratie mai mica de 50%.

Cum sa iti ingrijesti unghiile? Unii le ingnora, altii le acorda atentie maxima. Important este sa arate ingrijite si sa eviti "factorii" care le pot dauna. Cateva sfaturi care te ajuta sa iti mentii unghiile sanatoase.- Atentie la obiectele ascutite care pot cauza agatarea si ruperea unghiilor;- Nu folosi unghiile pentru diverse intrebuintari precum desfacerea cutiilor, a scrisorilor, etc;- Nu aplica intaritor sau acetona foarte des, deoarece acesti agenti pot decolora unghiile si le fac mai fragile;- Nu te deranja sa inlocuiesti beneficiile unei diete echilibrate cu suplimentele de calciu.Nu are efecte pozitive asupra sanatatii unghiilor;- Dupa ce ai indepartat oja cu acetona foloseste o crema hidratanta pentru a preveni posibilele iritatii cauzate de acetona;- Nu iti lasa unghiile sa creasca foarte lungi, deoarece este mult mai posibil sa se rupa;

141


- Nu impinge cuticulele pana la limita, ci taie numai partea cuticulei de peste unghie;- Nu trage de pielitele din jurul unghiilor, ci taie-le cu o forfecuta si dezinfecteaza-le daca sangereaza;- Evita sa folosesti instrumentele ascutite pentru curatarea unghiilor;- Nu ignora unghiile care se ingroasa (poate fi semn de infectie fungica).

De patru milenii incoace, manichiura conteaza si face diferenta. In jurul mainilor s-a ridicat un adevarat imperiu al frumusetii, iar celebritatile au facut din unghii un suport original de exprimare a personalitatii. Femeile si nu numai, inainte de a-si face buzele rosii sau genele mai lungi, au cochetat cu unghiile.

Acum trei mii de ani, chinezii au inceput sa-si coloreze unghiile in functie de rang- un manuscris din timpul Dinastiei Ming atesta ca mambrii familiei regale aveau unghiile negre sau rosii. Rosul era in Egipt simbolul celei mai inalte clase, iar Cleopatra avea unghiile rosu-burgund.In concluzie va asteptam sa veniti sa incercati unghii false, oja, strassuri, manichiuri si pedichiuri elegante si multe altele, care vor fi facute de o manichiurista experimentata si foarte cautata de clientii nostri fideli.

Lucram numai cu materiale de calitate, respectiv cu OPY si NAIL CREATION si avem modele de picturi pe unghii care pot fi efectuate la cerere.

Sfaturi pentru pedichiura de varaPentru a te bucura de cele mai frumoasa picioare in sezonul estival, trebuie sa

acorzi mai multa atentie pedichiurii, fata de lunile de iarna. Afla care sunt cele mai importante sfaturi pentru pedichiura de vara care de va ajuta sa ai picioare frumoase, cu care sa te mandresti cat mai des.

Daca vrei ca picioarele tale sa fie in forma pe plaja sau la pisicina, trebuie sa tii cont de cele mai importante reguli pentru pedichiura de vara. De la sfaturi de infrumusetare pana la recomandari pentru a-ti mentine picioarele sanatoase, afla ce spun expertii despre ingrijirea picioarelor vara.

Indiferent ca alegi sa-ti ingrijesti picioarele acasa sau optezi pentru o pedichiura la salon, tine cont de indicatiile specialistilor si te vei bucura de picioare frumoase toata vara.

Pedichiura de varaAtunci cand vrei sa elimini bataturide pe calcai sau partile laterale ale piciorului,

inmoaie-ti picioarele in apa calda cel putin cinci minute inainte de a indeparta pielea in exces. Piatra ponce ramane cea mai recomandata varianta, insa poti folosi cu succes si pilele pentru picioarele sau gelurile speciale pentru exfoliere. Cand iti scurtezi unghiile, foloseste o unghiera cu marginea dreapta, pentru ca unghiile sa fie taiate cat mai drept. Foarfecile speciale sau unghierele pentru maini sunt prea curbate si cresc riscul unghiilor incarnate, mai ales in cazul degetelor mari de la picioare.

Pileste intotdeauna marginile unghiilor de la picioare, pentru a preveni zgarieturile ce pot duce la infectii. Pileste delicat intr-o singura directie fara sa apesi prea tare, pentru a nu afecta suprafata unghiei.

142


Daca vrei sa impingi cuticulele inspre baza unghiei, foloseste intotdeauna un instrument special de cauciuc, nu folosi obiecte metalice din trusa de pedichiura. Nu le impinge inspre baza prea des, deoarece acest lucru va duce la ingrosarea lor in timp.

Hidratarea este foarte importanta, mai ales pe timpul verii, cand picioarele sunt expuse la temperaturi ridicate si uscate de nisip. Acorda o atentie deosebita talpilor, care au tendinta de deshidratare cea mai mare pe timpul verii.

Daca optezi pentru o pedichiura la salon de cosmetica, fa-ti o programare pentru prima ora, deoarece recipientele in care faci baia la picioare sunt curatate de dimineata, iar riscul unei infectii scade. In cazul in care nu vrei sa mergi de dimineata, asigura-te ca filtrele si recipientele sunt bine spalate si dezinfectate inainte de a fi folosite de orice client.

Nu te jena sa vii cu ustensilele proprii de pedichiura de acasa. Din moment ce le folosesti doar tu, riscul de a contacta o infectie sau o ciuperca este mult mai mic.

Contraindicatii pentru pedichiura de vara- Nu iti face niciodata pedichiura imediat dupa epilare. Atat ceara de epilat, cat si lamele de ras, lasa pielea vulnerabila in fata infectiilor bacteriene.- Nu folosi aceleasi unelte pentru pedichiura si manichiura, fara o sterilizare corecta intre cele doua procedee. Bacteriile si ciupercile se pot extinde astfel rapid.- Evita folosirea lamelor pentru picioare la indepartarea pielii moarte. Folosite incorect, acestea pot lasa cicatrici urate si pot expune pielea infectiilor.- Dupa fiecare pedichiura, usuca-ti bine picioarele si nu lasa zonele dintre degete umede, deoarece acest lucru creste riscul infectiilor.

1. Noţiuni generale de transmitere şi prevenire a bolilor

Bolile unghiilor nu vor fi tratate niciodată de către manichiuristă. Totuşi manichiurista trebuie să recunoască unele iregularităţi sau probleme ale unghiilor care pot fi totuşi lucrate de către ea şi să le deosebească de bolile care vor fi tratate de medic.Bolile se transmit cu ajutorul bacteriilor. Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile. Bacteriile sunt clasificate în două categorii şi anume:- patogene- nepatogene

2. BacteoriologieBacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele care

produc boli.Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice (microrganisme). Practic se

143


găsesc peste tot în aer, apă, în alimentaţie, în corpul uman (în gură, în intestine, pe piele)

Patogenitate – capacitatea unui microb de a învinge sistemul de apărare al organismului şi de adetermina un proces infecţios specific, manifestat clinic.

Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate inofensive.

Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.

Bacterii patogene:a) Cocii – celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează trei tipuri de bacterii:- displococii – produc pneumonia- streptococii – produc infecţii serioase dacă de exemplu avem tăieturi netratateîn piele- stafilococii – cresc sub formă de ciorchine şi cauzează abcese şi furunculeb) Bacilii – cauzează TBC, dizenterie, febră tifoidăc) Spirillia – cauzează sifilisul

Paraziţi şi viruşiParaziţii se transmit cu ajutorul animalelor şi plantelorViruşii sunt cele mai mici microrganisme ce intră în celule, cresc şi se reproduc până când celulaeste distrusă şi apoi se mută la altă celulă. Virusul HIV este cel mai de temut virus al zilelor noastre. Acesta slăbeşte imunitatea prin distrugerea celulelor albe ale sângelui.

Căile de transmitere a bacteriilor sunt:- gura- nasul- ochii- pielea rănită

Rezistenţa fiecărei persoane este dată de imunitate. Imunitatea poate fi:- naturală- artificială

Imunitatea naturală este dobândită la naştere şi înseamnă rezistenţa corpului la boli.Imunitatea artificială este dobândită în urma supunerii corpului la o medicaţie sau tratament adecvat. Înlăturarea bacteriilor patogene se realizează prin sterilizare. Sterilizarea se poate executa astfel:

144


a) cu ajutorul agenţilor fizici:- căldură uscată – procesul constă în expunerea obiectelor ce urmează a fi sterilizate la o temperature ridicată de aproximativ 300-320 grade Celsius, temperatură la care mor bacteriile.- căldură umedă – constă în imersia obiectelor şi fierberea lor în apă timp de 20 minute. Această metodă nu se mai foloseşte.- radiaţiile ultarviolete – reprezintă cea mai folosită şi mai eficace metodă de sterilizare a instrumentelor după ce acesea au fost spălate cu apă şi săpun şi uscat

b) cu ajutorul agenţilor chimici:- antisepticele încetinesc procesul de dezvoltare al bacteriilor fără însă a le distruge

Antisepticele pot fi:- tinctură de iod 2% în alcool etilic- acid boric soluţie 5% în apă distilată- apă oxigenată 3%- germicidele (dezinfectanţii) fac bacteriile inactive

Germicidele pot fi:- formaldehidă 40%- alcoolul etilic 80 grade (alcool sanitar)- soluţie amoniac- hipoclorit de sodiu

Instrumentele folosite de manichiuristă se vor dezinfecta în mod obligatoriu după fiecare client, fiind o posibilă sursă de transmitere a diverselor boli.

145


Ustensile necesare

a)Pilă fină - Se foloseşte după operaţia de pilire efectuată cu pila abrazivă, pentru finisarea unghiei dându-i un aspect fin şi lucios. Se recomandă în special pentru unghiile subţiri şi mici.

b) Pilă abrazivă- Se foloseşte în procesul de pilire a unghiilor normale şi a celor false. Se recomandă la pilirea unghiilor îngroşate

.

c) Beţişor de portocal- Beţişorul de portocal se foloseşte la împingerea cuticulelor şi la aplicarea uleiului vitaminizant.

d) Împingător de cuticule - Se foloseşte în acelaşi scop ca şi beţişorul de portocal. Împingătorul de cuticule este mult mai dur fiind confecţionat din metal şi poate fi mai dureros pentru unele persoane decât beţişorul de portocal.

146


e) Forfecuţă de cuticule - Este forfecuţa care are vârful subţire. Se foloseşte în procesul de tăiere a pielii îngroşate din jurul unghiei şi pentru tăierea cuticulelor.

f) Forfecuţă de cuticule - Se foloseşte în procesul de tăiere a unghiilor îngroşate şi a colţurilor încărnate. Se foloseşte în special la pedichiură.

g) Buffer de unghii - Partea rugoasă a bufferului se foloseşte la curăţarea unghiilor îngălbenite (de nicotină, diferite substanţe), la îndepărtarea petelor de ojă de pe unghii. Partea fină a bufferului se foloseşte pentru a conferi luciu unghiei.

147


PRACTICA MANICHIURII

4.1. Structura unghiei Din punct de vedere al apectului unghiei se cunosc 3 tipuri de unghii şi anume:

● unghia lipită de deget, numită şi unghia plată

● unghia mică – care se desfăşoară pe o suprafaţă foarte redusă şi care este situată foarte aproape de rădăcina unghiei. La acest tip de unghie nu prea se recomandă modelaj de unghii false, deoarece montajul acestora se va face extrem de greu, dat fiind spaţiul foarte mic de manevră al manichiuristei şi corecţia importantă pe care va trebui s-o facem unghiei false înainte de aplicare (aproape jumătate din lăţimea unghiei false se pierde prin ajustare).În cazul acestui tip de unghie se întâlneşte foarte des (90% din cazuri) atât în partea superioară a unghiei cât şi în cea inferioară (liberă) posibilitatea ca unghia să fie încărnată, sau altel spus partea cărnoasă a unghiei a migrat spre zona unghiei acoperind-o în proporţie mai mică sau mai mare funcţie de caz.● unghia cu muchia exterioară liberă este unghia foarte indicată modelajului de unghii false şi care se supune uşor oricărui tip de manichiură. Acest gen de unghie arată în felul următor: este aproape ovală, unghia se răsfrânge frumos peste partea cărnoasă a degetului numită hyponychium, cu o suprafaţă liberă lăsată la dorinţa persoanei şi care privită dedesupt apare transparentă. Din punct de vedere structural unghia este alcătuită astfel:● rădăcină – aflată sub piele la baza unghiei, este alcătuită din celule noi. Cele vechi sunt mai tari şi sunt împinse în afară.

148


● corpul unghiei – este format din straturi de celule de keratină întărită. Partea plată a unghiei nu conţine nici nervi, nici capilare. Trebuie evitată curăţarea unghiei în profunzime pentru a nu produce leziuni patului unghiei sau pentru a nu separa corpul unghiei de patul său.● pieliţa sau cuticula – este porţiunea îngustă de piele aflată la baza unghiei care se împinge cu beţişorul de portocal şi ulei vitaminizant.● patul unghiei – se găseşte sub unghie şi conţine nervi şi capilare de sânge care se reflectă prin unghie, dându-i un aspect rozaliu. Se întinde de la rădăcină până la marginea liberă a unghiei.● marginea liberă – este situată dincolo de hyponychium● matricea – suprafaţa care este situată în partea de jos a rădăcinii şi este producătoare de celule de keratină ce conţin capilare de sânge şi nervi. Această parte este foarte sensibilă şi atunci când este lovită poate duce la căderea unghiei.● hiponichium – este pielea subţire de sub partea liberă a unghiei● eponichium – sau pieliţa de la baza unghiei care încadrează unghia şi partea unde unghia intră în piele● lunula – se prezintă sub formă de semilună care leagă matricea de patul unghieiFormele unghiilorUnghiile pot avea următoarele cinci forme:- pătrată- evazată- ovală- ascuţită- rotunda

Problemele unghiilor sunt usor identificate folosind ghidul culorilor creat de alessandro pentru o usoara identificare a tipului unghiei clientei. Trei culori diferite sunt folosite pentru a deosebi trei tipuri de unghie importante. Ingrijirea unghiei este creata in functie tipul unghiei, simplu, repede si profesional.

Unghiile normale si puterniceUnghiile puternice, normale, pot avea o singura problema: pot

deveni prea tari si in acest caz este foarte important sa le aplicam ulei si sa le hidratam pentru a preveni despicarea pe diagonala a unghiilor. Acest tip de unghie este tare si de multe ori au riduri datorita uscaciunii. De asemenea si curba “C” este foarte pronuntata, unghiile pot fi chiar foarte galbene datorata niveluluii ridicat de cheratina. Culoarea galbena poate fi cauzata si de produse cosmetice ca lacul de unghii de culoare inchisa aplicat fara base coat.

Unghiile care se exfoliaza

149


Unghiile care se exfoliaza au de obicei santuri longitudinale si despicaturi verticale tipice care separa diferitele straturi ale unghiei. Aspectul unghiei este de la plat pina la un arc foarte pronuntat, iar cuticula este uscata si crapata. Pielea mainilor este in cele mai multe cazuri stresata. Unghia in sine nu poate produce uleiuri. O terapie speciala a cuticulei ofera suport unghiei naturale deshidratate.

Unghiile subtiri si moi Unghia subtire este este foarte neteda si lucioasa, iar virful unghiei este de culoare deschisa catre alb. Deseori este plata pe laterale sau chiar tinde a avea forma de lingura. Unghia este subtire cind aplicind o mica apasare pe virful unghiei aceasta se indoaie. In cele mai multe cazuri cuticula este foarte fina, pielea mainii moale si umeda cu o structura foarte fina. Unghiile moi de asemenea au tendinta de a se despica(exfolia)

Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsǎ a unui om adult acoperǎ o suprafatǎ de circa 2 metri pǎtrati, cam

cat un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce inseamnǎ cam a douǎzecea parte din greutatea intregului corp.

Functiile pielii sunt multiple: asigura prin elasticitatea sa protectia mecanica a organismului (adica ne apara intr-o mare masura de lovituri, taieturi, zgiriieturi), opunindu-se socurilor din exterior, protectia termica prin faptul ca inveleste corpul si participa la termoreglare (adica ne face sa transpiram cind e prea cald si prin aparitia "pielii de gaina"sa ne incalzim cind ne e frig), protectia contra radiatiilor solare (adica ne apara de cancere datorate expunerii la soare si de arsurile direct cauzate de soare), protectia sebacee , face ca la suprafata pielii sa se formeze un strat subtire gras, numit filmul hidrolipidic, care ne apara de patrundereamicrobilor in piele.O alta protectie este cea sudorala , cea care sigura transpiratia prin acare se elimina din organism o parte din toxine, in acelasi timp asigurindu-se racirea si umedifierea pielii. Grosimea pielii varieazǎ intre 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire in regiunile corporale putin expuse la uzurǎ sau presiune, si mai groasǎ pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tǎlpi. Privita la microscopul optic pielea apare formata din epiderm si derm sub care se gaseste un strat de grasime atasat pielii numit hipoderm.Stratul superficial, epidermul , are o grosime decca.0,2mm, iar dermul de 2mm pina la 4mm.

La microscop se poate observa cǎ pielea este formatǎ din douǎ straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 – 30 de randuri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta, asemeni unor tigle, de aceea pielea se intinde cu usurintǎ in timpul miscǎrii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeazǎ, fiindcǎ celulele moarte sunt inlocuite in permanentǎ cu altele noi.

150


Termeni medicali pentru diferite portiuni ale pielii, sunt utilizati in mod frecvent pentru a vinde produsele destinate ingrijirii pielii si pentru a promova diferite proceduri cosmetice.

Epidermul: stratul superior al pieliiEpidermul este cel mai subtire strat al pielii; cu toate acestea este responsabil de

protectia fata de injuriile produse de mediu. Epidermul la randul sau, este constituit din 5 straturi: stratul germinativ, stratul spinos, stratul granulos, stratul lucios si stratul cornos. Epidermul gazduieste si alte tipuri de celule: keratinocite, melanocite si celule Langerhans. Keratinocitele secreta proteina cunoscuta sub numele de keratina, principala componenta a epidermului.

Melanocitele produc pigmentul pielii cunoscut sub denumirea de melanina.Celulele Langerhans impiedica patrunderea substantelor straine la nivelul pielii.

Dermul: stratul mijlociuAcest strat este responsabil pentru producerea ridurilor. Dermul reprezinta o

combinatie complexa de vase sanguine, foliculi pilosi si glande sebacee. La acest nivel se intalnesc fibre de colagen si elastina, doua proteine necesare pentru mentinerea sanatatii pielii, deoarece ii confera suport si elasticitate.Fibroblastele sunt celulele intalnite in acest strat, ele fiind responsabile de sinteza colagenului si elastinei. Acest strat contine de asemenea, receptori tactili si proprioceptivi (ai durerii).

Hipodermul: stratul grasosDiminuarea cantitatii de tesut de la nivelul acestui strat, determina aparitia de

cute (riduri) la nivelul pielii .Acest strat este cunoscut si sub denumirea de strat subcutanat. Gazduieste glandele sudoripare, celulele grasoase si fibre de colagen. Hipodermul este responsabil de conservarea caldurii corpului si de protejarea organelor vitale.

Colagenul este proteina cu ponderea cea mai mare de la nivelul pielii, reprezentand 75% din constituentii pielii. Este, de asemenea, sursa primara a tineretii, responsabila pentru apararea impotriva ridurilor si a liniilor fine. In timp, factorii de mediu si varsta, diminueaza capacitatea organismului de a sintetiza colagen.

Elastina confera pielii elasticitatea. Aceasta proteina se intalneste impreuna cu colagenul la nivelul dermului si formeaza structura pielii si a organelor. La fel ca si colagenul, elastina este afectata de trecerea timpului si de catre diferiti factori. Reducerea cantitatii acestei proteine cauzeaza zbarcirea si cutarea pielii.

Keratina este cea mai potenta proteina de la nivelul pielii. Este, de asemenea, predominanta in constitutia parului si a unghiilor. Keratina este constituentul care confera rigiditatea pielii.

Reinnoirea pielii - Sub epidermǎ, in stratul germinativ, celulele se aflǎ intr-o continuǎ diviziune. Celulele nou formate sunt apoi incǎrcate cu o proteinǎ rezistentǎ,

151


cheratinǎ, care determinǎ cheratinizarea celulelor. Pe mǎsurǎ ce iau nastere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse spre exterior. O celulǎ ajunge in stratul extern in trei – patru sǎptǎmani, aceasta fiind durata ei de viatǎ. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub aceastǎ formǎ aproximativ 18 kg piele.

Sub epidermǎ se gǎsesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmentii numiti melaninǎ, pentru a ne proteja de efectele dǎunǎtoare ale radiatiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai inchisǎ la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzeazǎ, dacǎ este expusǎ la soare. Mai tarziu, melanina migreazǎ spre suprafata pielii si se desprinde impreunǎ cu celulele moarte – pielea bronzatǎ devine palidǎ cu timpul. La cei cu pielea mai inchisǎ, melanina este produsǎ in cantitǎti mai mari.

Produsele folosite pentru realizarea manichiurii SPA- desinfectant- o tableta sau un sapun special (gel)pentru inmuiere.

Rolul lor-inmoaie foarte bine cuticula si pielea mainii, stimuleaza cresterea unghiei, revigoreaza pielea din jurul unghiei si reactiveaza refacerea pielii- cuticle remover –produs pentru inmuierea stratului superficial de celule moarte ale cuticulei- Scrub sau Exfoliant - trateaza efectiv stratul superior al pielii mainilor. Zilnic, stratul de celule moarte ale pielii, creste. Aceasta acumulare continua de celule, face ca pielea sa aiba o structura inegala,dura si sa para lipsita de viata, obosita si mbatrinita.

Cu ajutorul Scrub-ului se inlatura usor si totodata profund acest strat de celule moarte si se imbunatateste aspectul pielii dindu-i un aspect proaspat si stralucitor. Pielea ramane moale si catifelata

- Gomaj- Contine particule mult mai mici si mai fine pentru curatarea pielii

MASCA - Proprietatile de hidratare vor face ca pielea sa para mai tinara, intinsa si revigorata

Pielea va fi astfel hranita si hidratata,

- Crema sau Uleiul pentru MASAJ - care hraneste si hidrateaza pielea

masajul mainilor ajuta la: Stimula circulatia singelui

Reface elasticitatea si culoarea pieli cit si tonusul muschilor Hidrateaza pielea Indeparteaza tensiunea musculara si din incheieturi Imbunatateaste calitatea miscarii si a articulatiilor

152


Elimina disconfortul artritei si al reumatismuluiCa instrumente folosim:

• Pile pentru unghia naturala• Bufere• Bufere de luciu• Pusher inox• Betisor de portocal• Clestisor de cuticule sau forfecuta de cuticule

4.2. Boli ale unghiilorOrice unghie care pare bolnavă cu semne de infecţie sau pe un deget înroşit,

umflat, iritat, dureros sau cu puroi nu se lucrează de către manichiurista ei, aceea se trimite la doctor.ONYCHOSIS este un termen tehnic care se referă la orice boală a unghiei.a) ONYCHOMICOZA – este o infecţie cauzată de paraziţi vegetali. Se prezintă ca o încărcătură albicioasă care poate fi răzuită sau ca striuri galbene în interiorul unghiei.Boala porneşte de la partea liberă şi se răspândeşte către rădăcină. Porţiunea infectată este groasă şi decolorată. Pe măsură ce infecţia avansează, apar iregularităţi de grosime, straturile infectate se desfac de unghie şi lasă să se vadă partea bolnavă a patului unghiei.b) PARONYCHIA – este o infecţie, o inflamare a ţesutului de jur împrejurul unghiei. Este o infecţie generate de bacterii.c) ONYCHIA – este inflamarea matrixului şi se datorează infectării cu bacterii din cauza instrumentelor de manichiură.d) ONYCHOCRYPTOSIS – unghii încărnate care pot genera o infecţie şi apar datorită pilirii exagerate a unghiilor în partea laterală.e) ONYCHOPTOSIS – este căderea unghiilor (una sau mai multe) şi are drept cauză sifilisulf) ONYCHOLYSIS – este depărtarea unghiei de patul ei dar fără ca să cadă. Denotă boli interne

MANICHIURA CLASICĂ1. Materialele necesare:● alcool sanitar – 70 grade● vată sau tampoane de bumbac speciale pentru manichiură● şerveţele● ulei vitaminizant pentru împingerea cuticulelor (Johnson, cu parafină)● un bol de mărime redusă pentru înmuierea degetelor● cleşte sau foarfece pentru tăierea unghiilor● foarfece pentru tăierea cuticulelor (numai dacă sunt în exces, niciodată din proprie iniţiativă şi se va explica, clientului riscurile tăierii cuticulelor cât şi faptul că peste tot în ţările civilizate s-a renunţat la acest procedeu)

153


● o cremă hidratantă pentru executarea masajului mâinii● un beţişor de lemn (lemn de portocal), sau din plastic● perie pentru unghii● pile de diferite abrazităţi● bureţi de diferite abrazităţi pentru lustruirea unghiei şi pentru îndepărtarea oricăror impurităţi● base coat – lac incolor cu rol de a proteja unghia de agenţii chimici cu care ea vine în contact● pastă unghii – o gamă variată de culori● top coat – lac incolor folosit numai după aplicarea pastei colorante. Rolul lui este de a proteja pasta de unghii, de a o împiedica să sară de pe unghie şi de a da unghiei un aspect lucios, plăcut● dizolvant● o perniţă executată dintr-un material moale, acoperită întotdeauna cu un prosop mic, sau o ţesătură micăde culoare albă. Acest prosop se schimbă înainte de fiecare clientă. Vom avea grijă funcţie de numărul lientelor programate, să avem un număr identic de materiale şi prosoape.

2. Descrierea procedurii:Atât clienta cât şi manichiurista vor trebui să se spele pe mâini înainte de

începerea manichiurii. Manichiurista se va dezinfecta pe mâini cu alcool de 70 grade.În lipsa clientei de la masă, se va face încă o dată un scurt inventar al

materialelor de care vom avea nevoie astfel încât, să nu fim nevoite să le căutăm în prezenţa acesteia, ceea ce poate creea idea de dezordine şi neprofesionalism.

Evident toate ustensilele înainte de utilizare vor fi dezinfectate în alcool de 70 grade sau în sterilizatorul cu ultra violete.

Ustensilele se vor aşeza în partea dreaptă, astfel încât să fie mai uşor de manevrat când vor începe să fie utilizate. Lacurile şi cosmeticele de care avem nevoie vor sta pe o măsuţă alăturată separat, cu vedere direct spre clientă. Astfel, aceasta pe parcursul efectuării manichiurii, va avea timp suficient pentru a studia paleta de culori economisind în acest mod timpul necesar aplicării pastei. Este foarte important înainte de a începe efectuarea manichiurii să informăm clienta că repetarea operaţiunii de tăiere a cuticulelor, duce în timp la apariţia unghiilor încărnate şi se cunoaşte deja în lumea medicală că o pieliţă tăiată în mod repetat,nu duce la îndepărtarea ei definitivă, ci la creşterea ei mai pronunţată. Desigur dacă, clienta insistă asupra tăierii cuticulei ne vom supune dorinţei acestuia, însă datoria noastră este de a informa clienta despre dezavantajele pe care le prezintă această operaţie.

Primul pas înainte de începerea unei manichiuri este îndepărtarea lacului de pe unghii care ne permite să examinăm mai uşor mâna şi degetele clientei pentru constatarea unei eventuale boli contagioase sau iregularităţi ale unghiei.

154


Se începe cu mâna stângă, de la degetul mic spre degetul mare. Îndepărtarea lacului de pe unghii se face umezind un tampon de vată cu dizolvant, se apasă vata pe unghie şi se trage rotind-o uşor spre vârf.

După îndepărtarea lacului vom întreba clienta ce dorinţe are. Împreună cu ea se stabileşte lungimea şi forma dorită.

Se îndepărtează cu atenţie eventualele colţuri după care se începe procedeul de pilire pentru stabilirea formei unghiei. Pila se ţine uşor oblic, presând puţin lateral sub unghie. Se manevrează dus-întors, cu mişcări lungi corespunzătoare formei dorite.

Se verifică prin pipăirea cu degetul mare dacă marginea pilită este rotunjită şi fără asperităţi. Cu partea fină a buffer-ului se curăţă întreaga suprafaţă a unghiei de resturi, o vom lustrui pentru a-i conferi un aspect sănătos, lucios. Buffer-ul are rolul de a curăţa foarte bine unghiile pătate de agenţii chimici cum ar fi: pete lăsate de aplicarea pastei direct pe unghie fără lac protector, petele lăsate de nicotină, etc Cu ajutorul cuţitaşului pentru manichiură se dezlipeşte cu foarte mare grijă cuticula de jur-împrejur, după care se introduce mâna stângă în bolul cu apă caldă în care s-a pus puţin şampon sau săpun lichid.

Mâna stângă va sta în apă până când se vor repeta operaţiunile în aceeaşi ordine la mâna dreaptă. Clienta nu trebuie să stea cu mâna în bol mai mult de 8-10 minute, astfel pielea se va încreţi din cauza apei şi va fi destul de dificil de lucrat. Se scoate mâna stângă din apă, se tamponează uşor cu prosopul sau şerveţelul şi se începe cu degetul mic. Manichiurista va lucra cu prosopul sau şerveţelul înfăşurat pe degetul mijlociu al mâinii ei stângi. Se desprinde cuticula cu cuţitaşul, de data aceasta ea fiind înmuiată. Cu ajutorul forfecuţei pentru pieliţe se începe tăierea cu atenţie a porţiunii de cuticulă ieşită puternic peste unghie. Cuticula se taie continuu dintr-o parte în cealaltă de jur-împrejurul unghiei, evitânduse tăierea din mai multe bucăţi pentru a nu se franjura. După tăierea corectă a cuticulei, se înmoaie cuţitaşul în apă curăţându-se toată suprafaţa unghiei pentru înlăturarea eventualelor impurităţi rămase.

Dacă doreşte clienta, se va aplica, carminul care are rol de dezinfectant şi totodată estetic.Se repetă operaţiunea cu fiecare deget în parte, după care în aceeaşi ordine se lucrează şi mânadreaptă.

Următorul pas este aplicarea alcoolului sau a soluţiei antiseptice pentru dezinfectarea mâinilor.Urmează aplicarea uleiului vitaminizant care se aplică cu ajutorul beţişorului de portocal, urmat de masajul mâinii care se efectuează cu ajutorul cremei hidratante.

Prezentăm în continuare unele metode de masaj al mâinii:

155


Mişcare relaxantă din Mişcarea degetelor dinîncheietura mâinii

articulaţii

Masaj circular al palmei, Masaj circular al exterioruluimişcări de “Effeurage” palmei

Masaj circular al fiecărui Masaj circular al braţului,deget în parte “Effeurage” pe brat

Continuăm cu aplicarea primului strat de lac pentru protecţia unghiei (base-coat). Înainte de aplicarea acestuia, cu şerveţelul se şterge suprafaţa fiecărei unghii pentru a nu exista resturi de ulei sau cremă. În acest caz lacul sau pasta de unghii nu se va prinde uniform şi se va desprinde înainte de vreme. Sticla de lac se ţine în podul palmei stângi pentru o aplicare corectă şi sigură. ` Se pune pensula pe mijlocul suprafeţei unghiei, dintr-o mişcare se trage pensula spre vârful unghiei, după care se procedează identic cu părţile laterale.

156


Lacul se aplică întotdeauna într-un strat subţire, astfel el se va depune uniform şi va rezista mai mult. După ce stratul de lac s-a uscat se aplică pasta de unghii de două ori.

Ultima operaţiune este aplicarea lacului pentru protecţia ojei (top-coat) care conferă unghiei luciu şi rezistenţă mai îndelungată. Cu beţişorul înfăşurat în puţină vată la un capăt al acestuia, se înmoaie în dizolvant şi se fac corecţiile de rigoare acolo unde s-a depăşit unghia cu ojă.

Nu se şterge pasta de unghii ajunsă în zona cuticulei cu unghia dumneavoastră.

APLICAREA UNGHIILOR FALSE1. Materiale necesare

● 10 unghii false● mătase naturală sau pânză fină pentru 10 unghii● un glue (lipici) pentru lipirea unghiilor● 3 pile cu diferite grade de abrazitate - una foarte abrazivă- una intermediară pentru şlefuire laterală- una fină pentru şlefuire mătase● 2 buffere (bureţi de lustruire) - unul cu abrazitate mare pentru unghia falsă- unul fin pentru mătase şi finisare finală● un beţişor de lemn sau plastic pentru împinsul pieliţelor● ulei vitaminizant pentru piele (Johnson, ulei cu parafină)● o foarfecă pentru unghia falsă● o foarfecă pentru mătase (mai fină)● base coat – lac de protecţie a unghiei împotriva agenţilor chimici ce aduc modificări de formă şi culoareunghiei naturale(pastă de unghii, nicotină, etc.)● paste de unghii într-o gamă divers colorată● top coat – lac de protecţie a pastei de unghii● cremă hidratantă pentru masajul mâinii

MANICHIURA EXECUTATA CU AJUTORUL PILEI ELECTRICE• Dezinfectati mana dumneavoastra si mana clientei.• Impingeti cuticula cu pusherul• Pentru scurtarea unghiei naturale folositi mandrinela cu rola abraziva 120 sau

240. Tineti piesa vertical si cu partea de virf scurtati virful unghiei naturale.• Tineti piesa orizontal si folosind acelasi cap inndepartati orice urme de pe

suprafata unghiei naturale.• Indepartati urmele de pretigium si curatati cuticula. Tineti bitul paralel cu

unghia si folositi virful lui pentru a curata. Urmariti conturul cuticulei fara sa schimbati unghiul bitului care trebuie sa fie permanent paralel cu unghia.

157


• Daca aveti biti de chamois, puneti o picatura de ulei pe unghie si cu turatia de 6000-7000 rotatii, dati luciu unghiie naturale.

• Curatati unghia de resturi• Indepartati eventuale resturi mici de oiele cu ajutorul clestisoruli de cuticule.

MANICHIURA SPAUn sistem complet de ingrijire pentru unghii si maini superbePentru a pastra frumusetea naturala a unghiilor, este foarte important sa le oferiti

continu principia active esentiale, hranirea si hidratarea necesara.Produsele complementare sunt special adaptate la nevoile unghiilor si le ofera

ingrijirea intensive pentru o protectie optima. Oferiti unghiilor dumneavoastra conceptul unic de ingrijire SPA pentru a le conserva frumusetea si a le proteja impotriva influentelor exterioare daunatoare.

CONCEPTUL SPAS= SANUS P=PER A=AQUAM

Conceptul SPA se completeaza prin tehnici de relaxare: AEOMOTERAPIE, WELLNESS, MASAJ Systemul de ingrijire SPA, cuprinde o serie de produse create pentru a lucra impreuna si pentru a da unghiilor , mainilor si picioarelor frumusete si vitalitate. Este singurul sistem de ingrijire totala a unghiilor si pielii, oferind beneficiul unor rezultate remarcabile tot timpul.

SPA-ul ofera optima protectie impotriva agresorilor mici cum ar fi spray de par, parfum,desinfectanti, etc...,nu ofera numai produse pentru problemele unghiilor, ci si o ingrijire complete pentru a pastra unghiile si pielea frumoase.

MANICHIURA SPA1. Ne asiguram ca platoul de lucru cit si instrumentele sunt desinfectate si sterilizate corespunzator normelor in vigoare2. Clienta se spala pe maini obligatoriu Apoi desinfectam mainile clientei si ale lucratorului cuproduse speciale din dotare3. Diagnosticam unghiile clientei prin observarea comportamentului si aspectul unghiei. Daca la final apar mai multe suprapuneri, ingrijirea unghiei trebuie completata cu produse speciale, acordindu-se o mai mare atentie cuticulei. Este extrem de important sa se efectueze o diagnosticare corecta.4. Se indeparteaza lacul de unghii folosind dizolvantul special5. Scurtam si dam forma unghiilor de la o mana(incepem cu mina stinga), cu pila speciala , aleasa in functie de tipul unghiei (normala, subtire, care se exfoliaza)6.Se impinge usor cuticula cu spatula (pusher)sau cu betisorul de portocal, fara presiune pentru a

158


evita traumatizarea radacinii unghiei, astfel incit cuticula sa fie impinsa foarte bine si unghia sa ramana cit se poate de curata.7. Se aplica pe fiecare deget in zona cuticulei cuticle remover care se lasa sa actioneze 3 min.Acest gel inmoaie cuticula si ajuta la indepartarea excesului de cuticula.8. Se introduce mina la care s-a lucrat in bolul cu apa calda la care s-a adaugat tableta sau gelulpentru inmuiere, si se lasa sa actioneze intre 5 si 7 minute9. Intre timp se repeta pentru mana cealalta operatiile de la punctele 5, 6, 7, 8

Se scoate mana din bol si se tapoteaza usor cu un prosop Se aplica usor cu ajutorul spatulei pe mana, o cantitate cit un jumatate de lingurita, exfoliant, dupa care se maseaza usor fiecare deget in zona de cuticula si placa unghiala, cu miscari circulare.Apoi se maseaza intraga palma pe exterior si pe interior, pina la articulatie sau pina la cot(in functie de ce doreste clienta(clientul).

Se reintroduce mana in bolul cu apa unde mai sta 5 min timp in care se repeta operatiile 10 si 11 la mina cealalata.Dupa aceasta se clateste mana in bolul mare, se repeta operatia la mana cealalta. Se strerg mainile si unghiile foarte bine, prin masare usoara a fiecarui deget Se impinge cuticula cu pusherul sau betisorul de portocal si se curata zona cuticulei sa ramana curata Se aplica masca incepind cu degetele si continuind cu palma catre cot, dupa care se impacheteaza un fillm osmotic si lasam sa actioneze 10 min. Se indeparteaza masca iar resturile se indeparteaza cu bureti de demachiere sau chiar srvetel de unica folosinta. Apoi spalam in lighenasul cu apa calda. Se aplica uleiul sau cremma pentru masaj si realizam masajul mainilor pin ala cot Se indeparteaza resturile de crema de pe suprafata unghiei si din jurul cuticulei, se degreseaza foarte bine placa unghiala cu ajutorul dizolvantului fara acetona. Daca nu facem acest lucru, tratamentele si lacurile ce urmeaza a fi aplicate pe unghie se vor exfolia. Se curata placa unghiala si cu ajutorul buffer-ului pentru curatat, se ia luciul placii unghiale; Se aplica pe unghie Base Coat sau tratament cu Calciu sau Anti-aging Ridge filler, , apoi asteptam 2 minute sa se usuce. Daca se doreste se aplica un lac colorat de unghii, apoi asteptam 2 minute Se aplica Top Coat-ul pentru uscare rapida si protectie.

Lacurile sint de mai multe tipuri: Simplu – cu culoare si luciu

159


Metalic – cu luciu si culoare Hamililon – 2 culori in 1, se schimba la lumina Termo – culoarea se schimba la temperatura UF – (pentru disco) la lumina ultravioleta isi schimba culoarea Kracle – foaie de desen sau carte (cifre) Amali – mat, fara luciu Perlamutru Lac cu luciu si strazuri Oglinda- (cu argint)

Lacul se vopseste de 2 ori, primul strat subtire , al doilea mai gros . Al treilea strat de protejare si luciu.

Pictarea unghiilorCa orice forma de nail art, de-acum clasicele unghii pictate, se reinventeaza

constant, ajungand in prezent sa fi evoluat in adevarateopere de arta miniaturala, realizate prin una din metodele: liner pe baza de apa, vopsea acrilica sau din geluri colorate. Materialele folosite au evoluat in timp, ca si tehnicile de aplicare, si astfel multe modele de unghii pictate au devenit mult mai accesibile, atat pentru tehnician cat si pentru cliente, datorita micsorarii timpului de lucru si implicit a pretului.

Unghii pictate cu liner pe baza de apaAcest tip de unghii pictate se poate realiza pe unghii false cu gel sau unghii

false cu acril, dar se poate realiza deasemenea si pe unghii naturale. Cele mai elaborate lucrari imbina mai multe culori de liner pe un fond deja pictat cu geluri colorate sau acriluri si care la final au efecte 3D datorita straturilor separate prin gel sau acril transparent.

Unghii pictate cu vopsea acrilicaReprezinta cel mai versatil si complex mod de a crea unghii pictate.

Lucrarile sunt spectaculoase, culorile sunt foarte pigmentate si se imbina in mod armonios, in special cu tehnica “One Stroke”. Se pot realiza lucrari realiste, tablouri miniaturale, dar si picturi fantezie pe o tema data.

Unghii pictate cu geluri colorateEste tipul de unghii pictate care s-a dezvoltat cel mai recent. A fost nevoie ca

gelurile colorate sa ajunga la o consistenta si un nivel de pigmentare optim pentru a usura tehnica de imbinare “pe ud” a gelurilor. In acest fel se obtin lucrari spectaculoase, cu un nivel mediu de dificultate in lucru, iar paleta foarte mare de culori stimuleaza creativitatea tehnicianului intr-un mod deosebit.

160


Unghii pictate cu culori combinate in apaIn urma acestui procedeu mai vechi rezulta unghii pictate in forma marmorata.

Mai multe culori de oja se combina pe suprafata apei dintr-un pahar cu ajutorul unui betisor pentru fiecare unghie in parte. Pentru transferul lucrarii pe unghie se sigileaza degetul cu banda adeziva, pentru a nu lua contact cu apa. Inconvenientele acestei metode sunt pe de-o parte numarul limitat de modele ce pot fi realizate si pe de alta parte timpul mai indelugat de lucru, datorat faptului ca modelul fiecarei unghii se lucreaza individual si se transfera pe unghii unul cate unul.

Este indicat ca fiecare tehnician de unghii sa cunoasca cel putin una din metodele prezentate mai sus. Indiferent de metoda aleasa de dumneavoastra, puteti realiza nenumarate modele de unghii, pe care le puteti invata in seminarii specializate sau pe care le puteti crea, daca va dati frau liber imaginatiei.

Trebuie sa stiti ca tehnicile de a crea unghii pictate se invata destul de repede, dar trebuie sa aveti materiale si pensule bune si trebuie exersat tot timpul, altfel se pierde exercitiul.

Unghii metalice

Un alt trend al anului 2011 in manichiura il reprezinta cel legat de unghii metalice. Look-ul poate fi obtinut in mai multe feluri, fie cu foita de aur, fie cu oja metalica sau cu foitele colante speciale la celebra manichiura Minx. Aceasta moda cu unghii metalice a pornit de fapt de la manichiura Minx afisata de

Beyonce intr-un videoclip in 2010.

Unghii minx

Pana nu de mult celebrele unghii Minx au fost rezervate doar star-urilor si se efectuau doar pe scara restransa, dar incepand cu aceasta primavara, avand in vedere numeroasele cereri, au fost produse in serie foitele colante. Aceste foite sunt alcatuite dintr-un strat metalic mult mai gros decat o foita de aur normal montata pe un strat de adeziv special. Pentru a se mula perfect pe forma tubulara a unghiei, foita trebuie incalzita ianinte de montare pentru cateva secunde. Astfel aceasta se lipeste perfect de unghie, rezistand mai mult decat o oja obisnuita si protejand in acelasi timp unghia de agresiuni exterioare. Foitele pentru unghii Minx exista sub forma simpla de metal lucios sau imprimate cu animal print, romburi, careuri, buline, etc.

O alta variatiune pentru unghii metalice este reprezentata de folosirea foitelor argintii sau aurii pentru nail art. Acest procedeu nu este nou, dar pana acum nu s-au folosit niciodata foitele pe toata unghia, ci numai in puncte, de obicei pentru a creea un fond pentru o lucrare de nail art mai complexa. Aplicarea se face foarte simplu pe un strat neuscat de lac. Se asteapta pana la uscarea lacului, dupa care se inlatura cu o

161


perie surplusul de foita sau partile care nu adera la unghie. Pe unghii false putem aplica foita si cu lipici, pentru o rezistenta indelungata.

Oja metalica Cu ajutorul culorilor de oja metalica putem obtine cel mai usor unghii metalice. Chiar si cea mai conservatoare doamna poate gasi o culoare de oja metalica care sa-i placa si poate obtine acest look trendy. Majoritatea marilor producatori de oja au scos colectii noi de culori pentru unghii metalice, dar exista doar cateva numitoare comune: auriu, bronz, mov si albastru.

MANICHIURA JAPONEZA

Manichiura Japoneza - nail art pe unghii false Termenul generic de manichiura japoneza este asociat unor concepte foarte diferite si desemneaza atat un tip de manichiura clasica, despre care am scris in articolul “manichiura japoneza“, cat si un gen de nail art pe aplicatie de unghii false. Particularitatea acestui tip de manichiura o reprezinta decoratiunile de unghii folosite excesiv, rezultand o forma de nail art foarte incarcata. Totul a inceput la mijlocul anilor ‘90, atunci cand a luat amploare moda strazii si cultura pop specifica Japoniei. In mod neasteptat, manichiura japoneza a prins foarte bine, a supravietuit pana azi, cand este adoptata de femeile de toate varstele si iata ca a depasit hotarele Japoniei. Manichiura stereoscopica, asa cum este numita in Statele Unite manichiura japoneza a aparut ca serviciu incepand cu anul 2009, iar in Europa a inceput sa se ceara abia din 2010. Datorita caracterului foarte extravagant, manichiura japoneza este apreciata de europencele in general conservatoare, doar pe segmentul de varsta 15-23 si este asociata de obicei cu tinute de genul Sweet Lolita ( Hello Kitty) sau Sweet Punk (tinute de scena Gwen Stefani, Katty Perry sau Lady Gaga).

Manichiura japoneza se realizeaza pe o aplicatie de unghii false cu gel sau acril, care poate sa aiba fond din culori intrepatrunse sau culori mate, care se aplica sub stratul de sigiliu. De asemenea fondul colorat se poate realiza cu air brush . Pe suprafata rezultata se monteazacu lipici special multe decoratiuni, de toate formele: pietricele, strass-uri, fundite, bilute, perle, fluturasi, floricele, pene, fructe, stelute, figurine fimo, etc..

Decoratiunile pot fi insotite si de abtibilduri, litere sau chiar picaturi de acril colorat, dispuse astfel incat sa creeze modele de unghii foarte originale si extrem de diversificate.

DECORATIUNI DE UNGHII

Unghii cu strass-uri laturi de manichiura moon si manichiura grafica pop art, anul acesta unul dintre curentele importante din acest domeniu este reprezentat de

162


manichiura infrumusetata cu diverse decoratiuni de unghii. Acestea pot fi foarte variate, de diverse forme si marimi, colante sau nu, in forma de pietre, lucioase, mate, etc …

Decoratiunile de unghii se folosesc de mult timp, insa in fiecare an exista decoratiuni de unghii trendy, specifice pentru fiecare sezon.

Anul acesta la moda sunt decoratiuni de unghii de tip strass Swarovski, colorate, in forma de caro, din care se aplica cate una pe unghie sau strass Swarovski clasic cu care se decoreaza unghia in totalitate, pe toata suprafata, strass langa strass.

In acest sezon se foloseste in premiera pentru decorarea unghiilor sticla pisata, care confera un efect glazurat si lucios, pentru un look foarte original. Daca urmati acest trend va trebui sa purtati unghii colorate puternic, cu multe decoratiuni dispuse in degrade, sau daca sunteti mai conservatoare veti putea obtine un look flashy care se incadreaza in acest curent prin folosirea unui lac de unghii cu bucati mari de gliter. Deasemenea unghiile se pot decora cu ajutorul gelurilor colorate, combinate pe ud, combinand geluri mate cu geluri gliterate (geluri cu sclipici), vopsea acrilica si strass-uri.

Exista modele de unghii care se pot realiza acasa cu ajutorul decoratiunilor colante, cu strass-uri sau lacuri gliterate, dar cele mai complexe si mai reusite modele de unghii trendy se realizeaza in salon, de catre tehnicieni care folosesc materiale profesionale.

MANICHIURA MOON

Manichiura moon este de fapt un come back al unui curent mai vechi specific anilor ’20 , ’30 si ’40. Cu toate acestea beneficiaza de o abordare modernista prin prisma culorilor folosite si deasemenea prin colorarea optionala a varfului in oglinda cu zona cuticulei. Acest tip de manichiura a fost inventat de o manichiurista de la studiourile MGM la inceputul anilor ’20 si a venit mai mult ca o rezolvare a unei probleme. In aceeasi perioada s-a inceput folosirea vopselei pentru masini la pictarea unghiilor, fara vreo modificare a formulei chimice, dar s-a observat ca din cauza componentilor agresivi, aceasta ataca unghia, cu precadere in zona lunulei (semiluna unghiei), care este si cea mai sensibila. In consecinta, ca rezolvare a acestei probleme, a aparut manichiura moon, care implica atunci colorarea unghiei, cu exceptia

163


zonei lunulei, adica zona de langa cuticula. Spre deosebire de acea perioada, in zilele noastre nu poate fi vorba de necesitate, ci doar de estetica si manichiura moon poate fi realizata din doua culori suprapuse pentru a crea un anumit efect optic. Exista unele culori specifice sezonului, cum ar fi camel, cappuccino, vanilie si maro pentru primavara, iar pentru vara grej, vernil, lila, somon si bleu, care pot fi toate combinate cu culori contrastante sau cu alb si negru.

Din pacate, manichiura moon e destul de greu de obtinut acasa, fiindca trebuie folosite sabloane pentru simetrie la toate unghiile si aceste sabloane nu sunt deocamdata disponibile decat in mediul profesionist din saloane. Manichiura moon este in esenta tot o forma de french, dar stilizat si pretabil in special pe o forma rotunjita a unghiei. Se potriveste segmentului de varsta 25-45 de ani, in general doamnelor elegante si cu o anumita atitudine, care stiu sa poarte unghii alungite si rotunjite.

Manichiura Pop Art

Manichiura grafica Pop Art Sunt importante forma si lungimea unghiilor. Acestea vor fi purtate relativ scurt si cu colturile usor rotunjite, imitand forma de unghii naturale. In esenta, manichiura Pop Art reprezinta jocuri geometrice, orice imprimeu Pop Art ori unghii cu animal print in culori oximoronice sau chiar alb si negru, care vor fi mereu in trend.

164


Pedichiura5.1. Importanta pedichiurii

Ingrijirea speciala a pielii si a unghiilor de la picioare este foarte importanta, ea avand un caracter igienic, si se refera la taiere si pilirea unghiilor normale, ingrosate, incarnate, inegale sau deformate de la picioare, precum si la indepartarea pielii ingrosatea de pe talpa piciorului.

Aceste ingrijiri sunt absolut necesare si trebuiesc efectuate cu regularitate, deoarece bataturile si colturile, fiind presate de incaltaminte, devin dureroase, provoaca stari de disconfort si nervozitate.

Exercitarea meseriei cere foarta multa rabdare, atentie, si cunoasterea foarte bine a bolilor de piele.Operatii pregatitoare in vederea executarii pedichiurii

Piciorul nu se trateaza decat in cea mai perfecta stare de curatenie, cu unelte si instrumente dezinfectate, cu o perfecta curatenie la locul de munca, iar lucratorul trebuie sa aibe trusa de pedichiura completa.De aceea inaintea inceperii activitatii, lucratorul este obligat sa respecte urmatoarele:- Sa poarte haine de protectie (halat)- Sa aibe unghiile curate si igiena pusa la punct- Sa verifice curatenia bazinelor si a cabinei de lucru- Inaintea inceperii lucrului si la terminarea acestuia sa se spele pe maini la fiecare client- La fiecare client sa schimbe prosopul, sa dezinfecteze sculele si sa spele bazinul de pedichiura.

5.2. Examinarea si pregatirea clienteiPedichiurista are obligatia ca, inaintea inceperii lucrului, sa examineze foarte

bine picioarele clientei.In cazul in care se constata ca exista ciuperci, exeme, bataturi cu puroi, negi,

unghii incarnate, se va evita inceperea lucrului, iar pedichiurista ii va reconamda clientei sa mearga sa consulte un medic dermatolog.

Inainte de a incepe pedichiura, se procedeaza la inmuierea picioarelor timp de 10-15 minute, in apa calda, in care se poate adauga sapun lichid. Se pot adauga in apa 10g de bicarbonat de sodiu, care are insusirea de a deschide porii, permitand apei sa intre mai usor in epiderma, inmuind tesuturile, descongestionand picioarele umflate si obosite, regland circulatia.

In tratamente mai complexe, clienta poate fi lasata la inmuiat si 30 de minute.In cazul in care s-au produs leziuni, dupa scoaterea bataturilor mai profunde, se

dezinfecteaza cu spirt sau septol. Ranile care sangereaza pot fi date cu apa oxigenata.Impotriva infectiilor poate fi folosit si rivanol sau penicilina sub forma de pulbere,

sau sulfamina.Pe toate ranile pe care s-au folosit medicamente se va pune un pansament steril.

165


In cazul in care clienta are varice, inainte de a efectua baia, se vor bandaja gambele pentru a contracara efectul apei calde care dilata vasele de sange. Tot in acest caz, se va folosi apa ceva mai rece.

Impotriva gadilatului se poate masa talpa piciorului, pentru a atenua gadilatul.In cazul in care clienta are basici, se vor taia cu foarfecele (nu jupuite), in asa fel incat sa curgalichidul si pielea sa ramana cat mai intacta. Se dezinfecteaza locul, se panseaza, impiedicand infectarea.

In cazul in care s-a format puroi, in urma extragerii unor bataturi sau a unei unghii incarnate, clienta va fi trimisa la medic pentru a evita infectii mai grave, uneori fiind nevoie sa se scoata unghia in intregime.

5.3. Masajul:Se sutine laba piciorului cu ambele maini, in timp ce degetele mari efectueaza

miscari circulare, presand tesuturile de pe suprafata superioara a labei piciorului.Masajul se executa cu miscari incepand de la degete spre calcai si invers.

6. OPERATII PREGATITOARE IN VEDEREA EXECUTARII PEDICHIURII

6.1. PREGATIREA LOCULUI DE MUNCAPiciorul nu se trateaza decat in cea mai perfecta stare de curatenie, cu unelte si

instrumente dezinfectate, cu o perfecta curatenie la locul de munca, iar lucratorul trebuie sa aibe trusa de pedichiura completa. De aceea inaintea inceperii activitatii, lucratorul este obligat sa respecte urmatoarele:

1)Sa poarte haine de protectie (halat)2) Sa aibe unghiile curate si igiena pusa la punct3) Sa verifice curatenia bazinelor si a cabinei de lucru4) Inaintea inceperii lucrului si la terminarea acestuia sa se spele pe maini la fiecare client5) La fiecare client sa schimbe prosopul, sa dezinfecteze instrumentele si sa spele bazinul de pedichiura.

6.2. PREGATIREA INSTRUMENTARULUI NECESARPentru executarea pedichiurii se folosesc o serie de instrumente confecţionate

din materiale de cea mai bună calitate, rezistente în timp şi care să se comporte bine la sterilizări sau dezinfectări repetate.

Instrumentele necesită dezinfecţie şi sterilizare prin metode adecvate, înainte şi după fiecare client în parte.

166


În acest fel se reduce la minim posibilitatea de transmitere a bolilor, extrem de prezentă în salonul de pedichiură.

FORFECUŢA PENTRU UNGHII NR.1-are format mic, lame de tăiere ascuţite şi uşor curbate. Se foloseşte la tăierea cuticulelor din şanţul periunghial. FORFECUŢA PENTRU UNGHII NR.2-are format mic, lame de tăiere ascuţite şi drepte. Se foloseşte la tăierea straturilor cornoase de la vârful falangei. CLEŞTE PENTRU UNGHII

Cleşte mare-are două braţe, unul prevăzut cu un suport de sprijin care asigură stabilitatea. Se foloseşte la tăierea unghiilor şi la scoaterea colţurilor foarte mari.Cleşte mic- asemănător ca formă cu cel mare dar de dimensiuni mai reduse. Se foloseşte la scoaterea colţurilor foarte mici ale unghiilor şi la scoaterea şi curăţarea bătăturilor de sub colţurile unghiilor încarnate.

BISTURIUL este o lamă din oţel inoxidabil, concavă pe una dintre suprafeţe şi ascuţită la vârf. Sunt de mai multe mărimi:NR.1 –se foloseşte la tăierea straturilor cornoase de pe falangeNR.2 – are lama mai mare, se foloseşte la tăierea straturilor cornoase de pe talpa piciorului.NR.3- are lama mai lată, se foloseşte numai pentru tăierea straturilor cornoase de pe călcâi.NR.4 –asemănător cu nr.1 – este un bisturiu de rezervă (dacă celelalte s-au defectat)NR.5- are lama dreaptă, ascuţit la vârf, se foloseşte la tăierea şi îndepărtarea unghiilor îngroşate, deformate şi prost crescute .

CUŢITUL (dăltiţă)-un bisturiu foarte ascuţit cu vârful în formă de daltă, se foloseşte la scoaterea colţurilor foarte mari ale unghiilor deformate.

167


CHIURETA este formată dintr-un singur corp, mânerul se continuă cu o tijă cilindrică, îngustă, cu vârful rotunjit, iar pe una dintre suprafeţe lama este concavă.In funcţie de tipul de lama se disting:

• CHIURETA NR.1 - are tija cilindrică cea mai mică, se foloseşte la dezlipirea pieliţelor din şantul periunghial, la aplicarea carminului, la scoaterea colţurilor sau a bătăturilor foarte mici situate sub colţul scos.

• CHIURETA NR.2 - are tija cilindrică mai mare, se foloseşte la scoaterea colţurilor şi a bătăturilor mari de sub colţul scos

• CHIURETA NR.3 - are tija cilindrică mai mare decât chiureta nr.2, se foloseşte în cazuri speciale(la extragerea unghiilor sau a colţurilor)

ROZETA - are un singur corp, mânerul se continuă cu o lamă ce se îngustează spre vârf şi lama se rotunjeşte, se foloseşte la extracţia bătăturilor de pe şi dintre falange, de pe talpa piciorului sau de pe calcâi.

LANCEA(săgeata) - are un singur corp, mânerul se continuă cu o lamă care se îngustează la vârf si apoi se lăţeşte (asemănătoare cu un romb cu colţuri), se foloseşte la extragerea bătăturilor adânci pe sau dintre falange.

PILA - lama de oţel are ambele suprafeţe cu striaţii foarte fine şi ascuţite, se foloseşte la pilirea, formarea şi finisarea unghiilor şi în operaţia de scurtare

TIPURI DE PILE:1. Diamant pentru unghiile dure2. Şmirghel pentru unghiile moi, sensibile care se pot rupe3. Pila pentru calcaie

APARATUL ELECTRIC PENTRU MANICHIURĂ PEDICHIURA

168


6.3. EXAMINAREA SI PREGATIREA CLIENTEI

Pedichiurista are obligatia ca, inaintea inceperii lucrului, sa examineze foarte bine picioarele clientei.In cazul in care se constata ca exista ciuperci, eczeme, bataturi cu puroi, negi, unghii incarnate, se va evita inceperea lucrului, iar pedichiurista ii va reconamda clientei sa mearga sa consulte un medic dermatolog.

Inainte de a incepe pedichiura, se procedeaza la inmuierea picioarelor timp de 10-15 minute, in apa calda, in care se poate adauga sapun lichid. Se pot adauga in apa 10g de bicarbonat de sodiu, care are insusirea de a deschide porii, permitand apei sa intre mai usor in epiderma, inmuind tesuturile,descongestionand picioarele umflate si obosite, regland circulatia.

In tratamente mai complexe, clienta poate fi lasata la inmuiat si 30 de minute. In cazul in care s-au produs leziuni, dupa scoaterea bataturilor mai profunde, se dezinfecteaza cu spirt sau septol. Ranile care sangereaza pot fi date cu apa oxigenata.Impotriva infectiilor poate fi folosit si rivanol sau penicilina sub forma de pulbere, sau sulfamina.Pe toate ranile pe care s-au folosit medicamente se va pune un pansament steril.

In cazul in care clienta are varice, inainte de a efectua baia, se vor bandaja gambele pentru a contracara efectul apei calde care dilata vasele de sange. Tot in acest caz, se va folosi apa ceva mai rece. Impotriva gadilatului se poate masa talpa piciorului, pentru a atenua gadilatul. In cazul in care clienta are basici, se vor taia cu foarfecele (nu jupuite), in asa fel incat sa curga lichidul si pielea sa ramana cat mai intacta. Se dezinfecteaza locul, se panseaza, impiedicand infectarea. In cazul in care s-a format puroi, in urma extragerii unor bataturi sau a unei unghii incarnate, clienta va fi trimisa la medic pentru a evita infectii mai grave, uneori fiind nevoie sa se scoata unghia in intregime.

In cazul in care clientul se plange de transpiratie abundenta se tin picioarele in apa calda la o temperatura de 20-30 grade timp de 25-30 minute. Se lasa pielea sa se usuce de la sine dupa care pedichiuristul va aplica pe talpi, degete si falange 10 g aci boric. Tratamentul se va repeta trei zile consecutiv.

169


6.4. TIPURI DE PEDICHIURAExistă diferite tipuri de pedichiura. Unele dintre cele mai comune tipuri sunt după

cum urmează (nume şi produse pot varia de la spa la spa):

• Pedichiura Obisnuita: Acesta este un tratament simplu care include înmuierea piciorului, spălarea lui cu o piatra ponce, taierea si modelarea unghiilor, masarea acestuia, hidratarea cu crema si lustruirea unghiilor.

• Pedichiura Spa: Include o pedichiură obisnuita şi, în general, adaugă una dintre următoarele: baie cu parafina, masti, noroi sau tratament cu alge marine.

• Pedichiura cu parafina: Acesta este un tratament care include o pedichiura obisnuita, dar include, de asemenea, utilizarea de parafină. Picioarele sunt acoperite cu straturi de parafină pentru a hidrata picioare.

• Pedichiura cu pietre calde: Aceasta este de fapt un masaj la picioare, care implică utilizarea diferitelor uleiuri esentiale. Cu ajutorul pietrelor calde si a uleiurilor esentiale picioarele sunt masate intens.

• Pedichiura frantuzeasca: Este o pedichiura obisnuita care implică utilizarea de oja alba pe vârfurile unghiilor si a rozului pur pe baza.

• Mini Pedichiura: Aceasta se concentrează în principal pe degetele de la picioare, umezindu-le rapid, pilirea si aplicarea de oja, dar nu include masaj sau de îngrijire. Acesta este conceput pentru o întâlnire între programarile regulate pentru picioare, în general, bine întreţinute.

• Athletic Pedichiura: Aceasta este o pedichiura obisnuita pentru bărbaţi sau femei. Ea nu presupune aplicarea de oja, ci doar aplicarea de lac de unghii. De obicei, aromele utilizate sunt racoritoare, precum menta, castravetele sau eucaliptul.

• Pedichiura cu ciocolata: O pedichiura obisnuita, care poate include inmuierea piciorului cu ciocolata, masca de ciocolata sau loţiune hidratantă de ciocolata.

• Ice Cream Pedichiura: O pedichiură obisnuita în cazul în care va alegeţi un dispozitiv de baie al picioarelor sub forma de cupa de inghetata. Inmuierea este urmată de o frecare a picioarelor de obicei în vanilie,ciocolata sau capsuni, aplicand deasupra o lotiune hidratanta (frisca), iar mai apoi aplicarea de oja Cherri-Red.

• Pedichiura Margarita: Aceasta este o pedichiura obisnuita care include frectia cu sare, înmuierea in apa cu lămâi proaspete, un masaj cu uleiuri pe baza de extract de lamaie si crema hidratanta.

• Pedichiura cu sampanie sau vin: Acesta este o pedichiura obisnuita care utilizeaza, de obicei, un gomaj de seminţe de struguri, masca de struguri iar in final ulei de seminţe de struguri sau de masaj hidratant.

170


6.5. REALIZAREA PEDICHIURII OBISNUITE – TEHNICA DE LUCRUDupa ce picioarele au stat in apa calda cu

bicarbonat de sodiu atat cat a fost nevoie pentru inmuierea tesuturilor ingrosate, se poate incepe realizarea pedichiurii. Cu ajutorul chiuretei se indeparteaza pielita din jurul unghiilor si eventual de pe patul unghiei. Se curata santul de impuritati avand grija sa nu se irite sau sa se razuie pielea. Cu chiureta sa impinge pielita spre radacina acesteia, apoi cu ajutorul forfecutei se taie doar daca clienta solicita acest lucru in mod special. In caz contrar, se curata santul periunghial si se aplica gel dizolvant special pentru cuticule si se maseaza pana la patrunderea acestuia completa in piele.

Scurtarea (taierea) unghiilor se face cu ajutorul clestelui. Se incepe cu degetul mare, scurtarea facandu-se in asa fel incat prin atingerea lor cu pulpa degetelor sa se simta extremitatea libera a unghiei. Nu se recomanda taierea colturilor unghiilor adanci, chiar daca clientii solicita acest lucru, deoarece unghia se incarneaza. Scoaterea colturilor se face cu chiureta.

In continuare se pilesc unghiile pentru inlaturarea asperitatilor. Se recomanda verificarea operatiei de pilire prin trecerea cu latul unghiei pe conturul exterior al unghiei si daca se simte o asperitate sau se produce senzatia de agatare a unghiei, se rectifica cu atentie portiunea respectiva, pana cand unghia nu mai prezinta asperitati. Acest lucru este foarte important mai ales ca ciorapii subtiri se pot agata foarte usor.

Se dezinfecteaza unghiile cu alcool si se aplica carminul (dezinfecteaza, rol estetic dar si de evidentiator pentru eventualele defecte de pedichiura) si se lacuiesc. Lacul se aplica in doua etape, prin pensulare, numai dupa ce au fost montate distantatoare pentru degete.

6.6. Masajul:Se sutine laba piciorului cu ambele maini, in timp

ce degetele mari efectueaza miscari circulare,presand

171


tesuturile de pe suprafata superioara a labei piciorului.Masajul se executa cu miscari incepand de la degete spre calcai si invers.

Tratamentul calcaielorÎn anotimpul cald, picioarele sunt cele mai afectate. Călcâiele crăpate, pe lângă aspectul inestetic, creează şi un disconfort fizic ce nu trebuie neglijat. Netratate, câlcâiele crăpate pot duce la apariţia unor probleme mult mai grave. Prin adâncirea crăpăturilor, pielea va începe să sângereze, iar acest disconfort se va transforma în foarte scurt timp în durere.

Ce determină uscarea şi crăparea călcâielor?O primă cauză care determină uscarea şi crăparea călcâielor este dată de deficienţa de vitamine şi minerale din organism. Alţi factori pot fi funcţionarea deficitară a glandelor sudoripare, problemele legate de glanda tiroidă, obezitatea, statul în picioare prelungit, dar şi încălţămintea decupată la spate. Netratate la timp, crăpăturile se adâncesc, ducând la apariţia durerilor în timpul mersului, a senzaţiilor neplăcute de mâncărime şi a sângerărilor.Odată cu apariţia acestei afecţiuni, pielea capătă o culoare din ce în ce mai închisă, se îngroaşă, îşi pierde din elasticitate, devenind extrem de aspră şi cu tendinţa de a se fisura.

Tratamentul călcâielor crăpateSpecialiştii susţin că prima măsură ce trebuie luată pentru evitarea unor astfel de neplăceri este renunţarea la pantofii decupaţi la spate. Marginile acestui tip de încălţăminte îngroaşă călcâiele, dându-le un aspect inestetic. De asemenea, trebuie evitate sandalele cu talpă subţire, preferată fiind încălţămintea sport, nedecupată.

Tratamentul călcâielor crăpate trebuie să debuteze cu hidratarea acestei zone. Înainte de aplicarea unei loţiuni hidratante, picioarele trebuie înmuiate în apă caldă. Procedeul trebuie repetat zilnic, spun specialiştii. Pentru refacerea ţesutului epidermei, medicii dermaltologi recomandă şi folosirea vitaminei A sau a uleiului de măsline, în locul cremei hidratante. Pentru a reduce pielea îngroşată, este indicat, de asemenea, un tratament cu cremă exfoliantă, ce trebuie aplicat de două sau trei ori pe săptămână. Băile calde şi curăţarea adecvată a călcâielor cu ajutorul pietrei ponce sau cu o cremă exfoliantă sunt la fel de eficiente, contribuind la îndepărtarea straturilor de piele moartă.

Tratamentul pentru călcâiele crăpate implică şi adoptarea unui regim alimentar bogat în calciu, fier, zinc, vitamina A şi C. Pentru prevenirea acestei patologii, dermatologii indică evitarea, pe cât posibil, a mersului descuţ.

Extragerea bataturilorCalusurile si bataturile sunt zone de piele ingrosata, intarita, moarta. Ele se

formeaza pentru a proteja pielea si alte structuri de sub piele de presiune, frictiune sau traumatism. Pot avea o culoare galbuie sau spre gri, pot fi mai putin sensibile la

172


atingere decat pielea inconjuratoare si la contact pot avea un aspect rugos (neregulat). Calusurile de pe maini si picioare la persoanele active sunt normale. Acestea devin o problema cand cresc suficient de mult pentru a fi dureroase.

Bataturile se gasesc de obicei acolo unde degetele se freaca intre ele. Bataturile au o parte interna care poate fi dura sau moale. O batatura moale se gaseste de obicei intre degetele de la picioare (de obicei intre degetele 4 si 5), in tip ce o batatura tare se gaseste frecvent la suprafata unei parti osoase a degetului de la picior (de obicei deasupra degetului 5).

Cauze - Calusurile si bataturile sunt cauzate de presiune si frecare repetata pe o zona a pielii, pe o perioada mai mare de timp. Presiunea determina moartea pielii si formarea unei suprafete tari, protectoare.

O batatura moale se formeaza in acelasi fel, atunci cand transpiratia inmoaie centrul tare. Acest fenomen are loc mai ales intre degetele de la picioare. Calusurile si bataturile nu sunt cauzate de un virus si nu sunt contagioase. Calusurile si bataturile de pe picioare sunt cauzate de obicei de presiunea exercitata de incaltaminte.Pantofii stramti exercita presiune asupra partilor laterale ale piciorului. Pantofii cu tocuri inalte exercita presiune asupra partii din fata a piciorului.Pantofii prea largi cauzeaza alunecarea piciorului si frecarea acestuia de pantof.Pantofii cu talpile prea subtiri creeaza o presiune marita asupra talpii, spre deosebire de pantofii cu o talpa mai groasa. Purtarea sandalelor si a pantofilor fara sosete poate duce la o frecare mai mare. Piciorul se poate freca de o cusatura sau de o intaritura din interiorul pantofului. Sosetele care nu se potrivesc poat creea o presiune marita acolo unde soseta se aglomereaza.Mersul in picioarele goale creeaza de asemenea calusuri.Calusurile si bataturile se dezvolta frecvent pe diformitati cauzate de artrita reumatoida, monturi, degetul doi indreptat in jos sau degetele de la picioare in gheara. Calusurile si bataturile de la picioare pot fi cauzate si de presiunea repetata datorata unei activitati sportive (cum ar fi calusul de la baza piciorului in piciorul de atlet), unui mers anormal, unei structuri osoase anormale cum ar fi platfusul sau osteofitele (mici excrescente osoase care se formeaza in regiunea articulara).

Simptome includ dureri la mers sau la purtarea pantofilor si dificultati la incaltare. Presarea si stoarcerea calusurilor si bataturilor poate determina de asemenea durere.Tratament- reducerea marimii calusului prin inmuierea calusului sau a bataturii in apa calduta, iar apoi folosirea pietrei ponce pentru a elimina cu delicatete pielea moarta: nu trebuie taiata batatura sau calusul de catre pedichiurista, mai ales daca exista diabet, o arteriopatie periferica sau alte conditii clinice ce pot cauza probleme circulatorii sau amorteala- purtarea de pantofi incapatori si care se potrivesc bine, cu botul mai larg: acestia vor impiedica degetele de la picioare sa stea aglomerate, scazand presiunea exercitata asupra bataturilor dure; talpile mai groase pot scadea presiunea exercitata asupra calusurilor in timpul mersului

173


- folosirea de acid salicilic pentru inmuierea calusului sau a bataturii, care se poate indeparta mai apoi prin folosirea pietrei ponce.Unii specilisti nu recomanda folosirea acidului salicilic, pentru ca acesta poate afecta si pielea inconjuratoare. Daca se foloseste acidul salicilic, acesta trebuie aplicat numai pe suprafata calusului si nu si pe pielea inconjuratoare.

Complicatii - Calusurile si bataturile netratate pot cauza dureri in timpul mersului sau la purtarea de incaltaminte, modificari ale posturii sau ale mersului pentru a evita durerea, inflamatia structurii dintre piele si os (bursita), aparitia de vezicule (basici), infectia osului (osteomielita), infectia bacteriana a articulatiei (artrita septica) sau o ulceratie a pielii.

PEDICHIURA LA DOMICILIUPasul 1: si cel mai important prim pas în orice pedichiura este de a inmuia pielea

intensiv. Există o varietate de moduri în care puteţi face acest lucru cu uşurinţă. Cel mai simplu mod de a face acest lucru este pur şi simplu cufundarea picioarelor într-o cadă de apă caldă până se inmoaie pielea. Este cea mai simplă metodă, dar nu este tocmai cea mai revigoranta.

Pasul 2: Urmeaza aplicarea cremei pentru cuticule din jurul zonei unghiilor şi se lasă să se hrănească şi să se înmoaie cuticulele pentru câteva minute. Apoi, folosind un betisor, se împing uşor înapoi cuticulele în mişcări mici circulare peste tot în jurul unghiilor. Fa acest lucru cu blandete!

Pasul 3: Acest pas implică modelarea unghiilor de la picioare. Trebuie să taiati unghiile la lungimea care vă place, întotdeauna amintindu-va să păstrati partile laterale ale unghiei mai mari decat partea din mijloc pentru a preveni incarnarea unghiilor. Va trebui apoi sa va piliti unghiile pentru a le aduce la forma corespunzătoare.

Pasul 4: Aplicati ulei de cuticula pentru a vă scăpa de cuticulele fisurate, care pot fi o problema.

Pasul 5: Folositi un tampon de bumbac înmuiat în acetone; stergeti usor surplusul de ulei de pe unghii. Înainte de a aplica oja folositi un strat de bază de calitate. S-a convenit că elementul cel mai important în păstrarea aspectului natural este aplicarea unui strat de bază de calitate, nu vă zgârciţi la acesta. Atunci când se aplică lacul de unghii, amintiţi-vă de culorile mai uşoare, pasteluri şi nuanţe irizate care vor flata pielea bronzata. Culorile inchise pot părea dure şi sunt mai greu de întreţinut.

Asadar, acestea sunt metode simple, la indemana tuturor, usor de pus in practica si totodata asigura frumusetea si sanatatea picioarelor dumneavoastra.

RISCURILE PEDICHIURII

174


Pedichiura este un mod de a da picioarelor tale un bine-meritat rasfat si curatare profunda. Cei mai mulţi oameni iubesc sa fie rasfatati sis a se simta relaxati in timpul pedichiurii. Cu toate acestea, pedichiura dumneavoastra se poate transforma într-un coşmar, dacă dispozitivul de curatare al picioarelor nu este curăţat în mod corespunzător. Când dispozitivele nu sunt curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător, bacteriile se pot dezvolta la un nivel deosebit de ridicat. În cazul în care ustensilele sunt necorespunzător curăţate, acestea pot conţine bacterii numite fortuitum Mycobacterium sau alte tipuri de ciuperci. .

Poate un Mycobacterium fortuitum sa fie tratat? Da. Infecţie pot fi tratate cu antibiotice şi ranile se vor vindeca de la sine. Tratamentul poate dura cateva saptamani pana la finalizare. În funcţie de gravitate, tratamentul poate include mai multe etape de tratare cu antibiotice, cu durată de până la câteva luni.

Se recomanda pedichiura pacientilor care isi doresc sa-si mentina atat sanatatea cat si aspectul sanatos al picioarelor, dar trebuie sa aleaga cu grija salonul la care vor merge. In timp ce numarul saloanelor si statiunilor de frumusete este in crestere, regulile lor de igiena, in schimb, nu sunt. Spre deosebire de spitale, industria cosmetica nu este obligata sa efectueze proceduri cum ar fi sterilizarea. Cel mai mare factor de risc (in realizarea unei pedichiuri) este infectia.

Multe saloane nu dezinfecteaza corespunzator.Acest lucru este o problema majora: expertii spun ca cel mai mare pericol al

folosirii pedichiurii sunt infectiile ciupercoase cum ar fi piciorul atletului, infectiile bacteriene cum ar fi stafilococul si (cel mai periculos dintre toate) negii, hepatita B si C.

Dar nu trebuie sa te feresti de pedichiura daca urmezi urmatoarele sfaturi:1.Asteapta ca taieturile sa se vindece.

2.Cand ai de-a face cu muscaturi de insecte, taieturi si vanatai pe suprafata picioarelor tale, sari peste pedichiura pana acestea se vindeca. Aceste abraziuni pot permite intrarea micro-orgasismelor direct din cadita de picioare, cauzand infectii. Si asteapta si cu folosirea aparatului de ras, a cerii sau a cremei de indepartare a parului inainte de pedichiura. Astfel poti preveni intrarea bacterii lor in piele.

3.Asigura-te ca acea cadita de picioare a fost dezinfectataCand esti la un restaurant, cu siguranta observi daca farfuria sau paharul tau sunt murdare. Fii atenta in acelasi fel si in salonul sau statiunea de frumusete.Caditele de picioare ar trebui curatate intre fiecare client, si ar trebui acordat suficient timp pentru ca dezinfectantul sa-si faca efectul (din cauza sistemului lor de filtrare, caditele de picioare pot retine bacteriile si se pot raspandi prin apa).

4.Simte-te libera sa intrebi pedichiurista cum sunt curatate caditele de pedichiura si cel mai important cat de des. Trebuie sa fii la fel de atenta si la ustensilele folosite la

175


pedichiura. Aceste mici instrumente ascund mii de bacterii si ar trebui curatate si dezinfectate la fiecare folosinta. Care este cea mai buna varianta pentru a avea o cadita si ustensile curate? Programeaza-ti sedinta de pedichiura la prima ora dimineata, astfel dezinfectantul va avea timp sa actioneze (unii experti sugereaza sa-ti aduci propriile ustensile).

5.Asigura-te ca pedichiurista ta are mainile curate.Daca pedichiurista ta poarta manusi, asigura-te ca a luat o pereche noua de manusi inainte sa-si puna mainile in apa. Daca pedichiurista a sarit peste etapa manusilor, asigura-te ca s-a spalat pe maini inainte sa le puna in apa ta. Manusile si mainile murdare pot trasnmite bacteriile si infectiile intre clienti.

6.Nu-ti taia cuticulele!Cuticulele tale sunt ca o bariera impotriva bacteriilor si a altor micro-orgasisme care intra prin piele, asa ca doar impinge-le. Daca pedichiurista ta foloseste des ustensile ascutite in timpul pedichiurii, fii atenta. Ar putea cu usurintaciupi pielea si cauza o infectie.

7.Dupa cateva zile de la pedichiura, analizeaza-ti cu atentia pielea. Infectiile se pot dezvolta si pot deveni grave in timp. Daca ai nelamuriri privind ranile deschise de pe pielea ta nu ezita sa-ti contactezi medicul.

Sfaturi utile!

Întrebaţi manichiuristul cat de des rebuie curatate ustensilele. Ustensilele ar trebui să fie curăţate cel puţin o dată pe zi. Bacteriile sunt pretutindeni. Filtrul trebuie să fie curatat de resturi. Adresaţi-vă pentru a vedea filtrul ca sa vă asigurati că este curat.

Întrebati manichiuristul despre modul in care este curăţat dispozitivul de spalare al picioarelor.

Nu va epilati picioarele cu 24 de ore înainte de pedichiură. Iritatiile picioarelor cauzate de epilat pot favoriza intrarea unor bacterii in piele. Asiguraţi-vă că salonul sterilizează echipamentul de metal între programari. Unele saloane vă vor permite să va aduceti propriul echipament de metal.

Nu lasati pedichiuristul sa va taie cuticulele. Taierea cuticulelor favorizeaza aparitia bacteriilor.

În cazul în care bazinul pentru picioare pare murdar, cereti pedichiuristului dumneavoastră să spele şi sa dezinfecteze bazinul şi echipamentul de metal. Daca aveti nelamuriri nu riscati

176


7. NORMELE IGIENICE SPECIFICE SALONULUI DE MANICHIURĂInaintea efectuarii procedurilor de manichiura sau pedichiura trebuie evaluata pielea din jurul unghiilor. In cazul constatarii unor leziuni profunde, tratamentul trebuie amanat.(5) Toate echipamentele, accesoriile si materialele refolosibile trebuie curatate si dezinfectate inainte de utilizarea lor la un nou client.(6) Pentru fiecare client se foloseste un burete nou, care se arunca dupa teminarea sedintei.(7) Vasele pentru manichiura si pedichiura, instrumentele refolosibile se curata, se dezinfecteaza si se sterilizeaza, conform prevederilor art. 2 alin. (1), dupa fiecare sedinta de manichiura.(8) Baia de ceara parafinica trebuie curatata si dezinfectata dupa fiecare sedinta, inainte de a fi reumpluta cu un nou continut.(9) Clientii care solicita indepartarea unghiilor increscute trebuie indrumati catre un medic specialist.(10) In timpul procedurilor de pedichiura esteticianul trebuie sa poarte manusi sterile, de unica folosinta, pentru efectuarea tratamentului la clientii a caror piele de la nivelul picioarelor prezinta anumite dermatomicoze cauzate de dermatofiti. Negii trebuie acoperiti in timpul procedurii. In aceasta situatie se folosesc numai instrumente sterile, de unica folosinta, care vor fi aruncate dupa utilizare.(11) Este interzisa efectuarea tratamentului cu ceara in cazul clientului ale carui maini sau picioare prezinta leziuni deschise.ART. 12(1) Inainte de inceperea procedurii de baie cu ceara parafinica, pielea clientului trebuie stearsa cu o solutie antiseptica autorizata.(2) Picioarele si mainile clientului trebuie spalate si dezinfectate cu un antiseptic autorizat, inainte de inceperea procedurii de pedichiura, manichiura sau a baii picioarelor in parafina.ART. 13(1) In caz de sangerare in timpul tratamentului cu ceara, pielea trebuie stearsa imediat cu un produs antiseptic autorizat pentru piele, inainte de a continua tratamentul.(2) Clientul primeste de la estetician instructiuni verbale sau scrise referitoare la ingrijirea pielii dupa tratament. Pentru intarirea unghiilor foloseste din cand in cand ulei de masline caldut pentru a le inmuia, sau da-le cu suc de lamaie. Pentru unghii tari si sanatoase mananca mai multe cereale si lapte! Nu folosi oja daca nu ai unghii ingrjite! Daca porti bijuterii inele din argint sau aur alb, opteaza pentru o oja in culori vii! Arata foarte bine! Alege culoarea ojei in functie de culoarea pielii tale! Daca ai pielea deschisa la culoare opteaza pentru un roz pal, daca esti bruneta, un rosu cald este recomandat .

177


Pentru a indeparta lacul de unghii fara a atinge cuticulele, inmoaie un betisor de urechi in dizolvant Dizolvantul de unghii care contine acetona va sterge mai repede lacul de pe unghii, dar va deshidrata cuticulele. Dizolvantul fara acetona sterge lacul mult mai greu, dar usuca mai putin unghiile si cuticulele Dizolvantul sub forma de gel are grija sanatatea unghiilor avand insa dezavantajul de a indeparta cu greu lacul de pe unghii. Cel mai recomandat este sa folosesti un dizolvant pe baza de acetona care sa contina ulei de lavanda sau aloe vera pentru hidratare si pentru atenuarea mirosului puternic. Frumusetea mainilor este la fel de importanta ca si frumusetea chipului, iar manichiura ta spune mai multe despre tine decat ai vrea sa recunosti. Protejeaza-le mereu cu un strat de lac protector. Acesta ajuta la stoparea exfolierii si, in plus, in cazul in care faci curatenie, speli vase sau tii mainile in detergent, lacul protector ajuta la mentinerea sanatatiii lor. Lasa-le sa mai respire. Cam 3- 5 zile / luna lasa-ti unghiile sa respire. Nu le da cu oja, lac etc., altfel ele isi vor pierde culoarea natural ingalbenindu-se iar cu timpul si luciul. Evita unghiile false! Chiar daca frumusetea lor tenteaza, evita-le! Peste 1 luna de zile tragi pentru a-ti reface unghiile dupa o perioada in care ai purtat unghii false. Se schimba pana si culoarea acestora si in plus risti sa capete anumite pete rosiatice.Foloseste creme pe baza de silicon. Asta mai ales daca te speli foarte des pe maini; pe langa faptul ca iti protejezi mainile, iti protejezi si unghiile.Fa-ti timp pentru manichiura. Este important sa ai unghii si maini ingrijite; fie ca sunt lungi si ingrijite sau scurte si curate. Orice persoana cu care te intalnesti va da atentie mainilor tale. Saptamanal taie-le, pileste-le si aplica un lac protector.Foloseste manusi! Atunci cand faci curatenie sau folosesti substante puternice este bine sa porti manusi protectoare; pielea mainilor si unghiile sunt destul de sensibile. Atentie la dizolvant!Este bine sa optezi pentru un dizolvant de calitate, iar apoi sa aplici pe unghii o crema hidratanta.Hraneste-ti unghiile! Nu uita ca pentru a avea unghii frumoase trebuie sa consumi multa apa, fructe si legume crude (contin enzime), morcovi in special, iar ca vitamine se recomanda: zinc, vitamina A, B complex si calci

8. SFATURI PENTRU SEZONUL CALDInainte de a va preocupa de stralucirea si coloritul unghiilor dumneavostra,

atentia trebuie sa vi se indrepte asupra ingrijirii lor. Fie ca le purtati scurte sau lungi igrijirea unghiilor incepe chiar odata cu spalatul pe maini. In timp ce va stergeti cu prosopul, impingeti pielita unghiilor spre radacina, iar cand va ungeti cu crema, faceti ca ea sa ajunga si sub unghii: manichiura este pe jumatate facuta! Cealalta jumatate se

178


efectueaza o data pe saptamana si nu va costa decat 30 de minute. Dupa o baie lunga, nici nu mai e nevoie sa va inmuiati degetele in apa calda, pielitele fiind usor de degajat cu un betisor sau cu prosopul. Nu le ciupiti cu foarfeca, pentru ca se rup si se pot infecta, ele fiind in fond ''chitul'' dintre pielea degetelor si unghii, bariera ce stavileste patrunderea bacteriilor. In magazinele nostre se gasesc acum produse speciale cu tot felul de uleiuri, menite sa le asigure elasticitatea.


Daca unghiile dumneavoastra sunt casante, cautati un intaritor si aplicati-l sub lacul de unghii sau in locul acestuia. El contine, printre altele, cheratina - care in cateva saptamani intareste unghiile si le face mai elastice. Iar daca unghiile continua, totusi, sa se rupa, inseamna ca ele au nevoie de o ingrijire speciala, cu uleiuri sau creme destinate lor, care contin aminoacizi, ceramide si calciu. Dar cea mai buna protectie, mai alea daca folositi zilnic detergenti pentru vase sau rufe v-o ofera manusile pentru menaj, chiar daca nu sunt deloc pe placul dumneavoastra.Aplicarea laculuii de unghii

Inainte de toate, scuturati sticluta, pentru ca pigmentii sa se amestece bine cu lacul. Apoi, scurgeti pensula, caci stratul prea gros nu e bun de nimic. Incepeti cu mijlocul unghiei si continuati cu exteriorul. Daca unghiile dumneavoastra nu au o forma ovala, aplicati oja doar pe mijloc si lasati laturile neacoperite. Pentru a obtine o culoare unitara, aplicati doua sau trei straturi, dar faceti o pauza de circa 5 minute intre ele, fiindca altfel lacul se cojeste imediat. Exista si lacuri care se usuca instantaneu, iar pentru luciu se poate aplica un ultim strat de lac transparent. Daca nu sunteti prea indemanatice si va murdariti pe degete, petele se sterg usor cu un betisor cu vata inmuiat in dizolvant.Indepartarea lacului de unghii

Este foarte importanta pentru persoanele cu unghii sensibile,pentru ca dizolvantul, la fel ca oja, contine solventi care provoaca uscarea excesiva a unghiilor. De aceea este bine sa nu agresam unghiile prea des. Iar in timpul liber pentru intarirea si protectia unghiilor este indicat tratamentul cu ulei caldut de masline sau cu ulei de ricin.

9. SFATURI UTILE SEZONUL RECEAsadar, nu trebuie neglijate! In anotimpul rece, mainile si unghiile sunt foarte


179







In cazul in care ai o piele normala , atunci poti folosi pentru maini aceleasi lotiuni hidratante ca si pentru fata sau corp.In cazul in care ai mainile uscate si mai rigide, atunci trebuie sa apelezi la creme pe baza de glicerina sau glicerol, care au proprietati emoliente si hidratante mai mari decat cele obisnuite. Iti propun un truc pentru mainile uscate: tine-le timp de 10 minute intr-o infuzie de frunze de nuc sau salvie si lasa-le sa se usuce singure, dupa care aplica o crema pe baza de. In cazul in care mainile nu sunt doar uscate ci si crapate, este bine sa tii mainile intr-o infuzie de ceai de tataneasa (disponibil la orice Plafar), care contine substante destinate reinnoirii tesuturilor pielii. Pentru maini crapate, crema cu galbenele este foarte buna, mai ales aplicata dupa spalare. Pentru tratare este necesar sa efectuezi acest tratament de 3 ori/ saptamana. In concluzie, in special in timpul iernii, trebuie folosite creme hidratante, emoliente zilnic, si chiardupa fiecare spalare pentru a evita imbatranirea si craparea mainilor.

Dintotdeauna mainile ne-au dezvaluit neconditionat varsta reala. Astfel ingrijirea mainilor in sezonul rece trebuie sa devina o obisnuita pentru orice femeie. Cel mai bun mijloc de a ne proteja mainile de frig consta in activarea circulatiei sangvine. Preventiv sau chiar curativ, in cazul persoanelor care sufera de o circulatie periferica deficitara, se folosesc baile alternative reci-calde. Timp de un minut se tin mainile in apa rece si apoi in apa fierbinte. In acest mod vasele sangvine devin mai elastice si pompeaza mai usor sangele.

Daca insa sunteti mai friguroase aceste exercitii sunt recomandate in orice sezon, nu neaparat iarna. Aceste bai se vor realiza zilnic timp de cinci-zece minute.Remedii pentru uz intern

180


Tot pentru activarea circulatiei sangvine se folosesc extractele din catina si macese. Luati un pumn de fructe care se maruntesc si carora li se adauga putina apa si miere. Din acest extract se inghite de doua ori pe zi. Alternativa o reprezinta infuzia de catina: la o cana de apa se foloseste o lingurita de planta. Dupa o cura de trei-patru saptamani efectul nu va intarzia sa apara.Hidratarea mainilor

Este indicat ca de fiecare data cand ne expunem mainile la frig sa le hidratam cu o crema grasa si sa purtam intotdeauna manusi. Daca totusi ne-au inghetat mainile, cand intram la caldura primul lucru care trebuie facut este sa punem mainile sub jetul de apa rece spre calduta, dar sa evitam incalzirea mainilor la calorifer.

Pentru uz extern se folosesc creme hidratante si bogate in uleiuri-de masline, migdale, creme ce contin galbenele, coada-soricelului, dar si creme pe baza de vitamina E. Uleiurile de floarea-soarelui si de masline sunt recunoscute pentru efectele lor hidratante foarte bune.

Trebuie doar sa le analizezi cu atentie! Unghiile iti pot indica foarte excat deficientele de vitamine si minerale cu care se confrunta organismul tau.Unghiile subtiri si cu pete albe - Corpul tau are nevoie de zinc.

Trebuie sa consumi: legume, fasole boabe, ciuperci, cereale integrale, drojdie de bere.Unghiile deformate si zimtate - Corpul tau are nevoie de fier si vitamina A.

Trebuie sa consumi: legume verzi, morcovi, pepene, dovleac, carne rosie.Unghiile fragile - Corpul tau are nevoie de biotina.

Trebuie sa consumi: ciuperci, grepfrut, pepene rosu, banane, capsune.De asemenea, se prea poate sa ai nevoie si de fier, pe care-l poti obtine,

consumand carne rosie, legume verzi si morcovi.Unghiile cu striatii verticale sau orizontale - Corpul tau are nevoie de vitamina B.

Trebuie sa consumi: morcovi, spanac, orez brun, pepene, nuci.Unghiile care cresc foarte greu - Corpul tau are nevoie de zinc.Pielitele descuamate - Corpul tau are nevoie de alimente bogate in acid folic.

Trebuie sa consumi: orz, tarate, legume, linte, ciuperci, portocale, guava, legume verzi.

De retinut! Este foarte important sa nu iei prea multe suplimente alimentare pentru a imbunatati sanatatea unghiilor, deoarece o cantitate prea mare a unei vitamine poate face unghiile fragile si casante. In schim incearca sa-ti iei necesarul de vitamine si minerale din alimente.Sfaturi / Lacul de unghii: chimicale care ataca unghia?

Daca optezi pentru un lac natural de unghii sau pentru unul artificial, produselele aplicate pentru a obtine imaginea pe care ti-o doresti poate duce la iritarea pielii sau poate cauza chiar o reactie alergica.

Cu toate ca organizatiile sfatuiesc producatorii sa nu mai foloseasca anumite ingrediente, inca, poti avea surprize neplacute, iar mainile tale vor avea de suferit.Iata cateva dintre ingredientele periculoase:

181


1. Rasina de formaldehidaAceasta se gaseste in lacul de unghii si poate cauza reactii alergice sau iritatii,

mai ales daca vin in contact cu pielea. Evita produsele care contin acest ingredient daca esti alergica la rasina de formaldehida.2. Polimeri acrilici

Acestia sunt substante primare in lacurilor de unghii artificiale. Acest ingredient primar poate provoca roseala, inflamare si durere la baza unghiei. Evita daca ai o asemenea sensibilitate.3. Acid metacrilic

Este folosit la prepararea lacurilor de unghii pentru a ajuta polimerii acrilici sa se prinda de suprafata unghiei.

Acesta arde pielea din jurul unghiei. Ai grija cand il folosesti, mai ales acasa, unde sunt copii cu varste fragede.4. Toluen

Un solvent care se gaseste intr-o mare varietate de produse pentru ingrijirea unghiilor, cum sunt: lacul de unghii, intaritorii sau acetona. Acesta nu prezinta niciun risc daca este intr-o concentratie mai mica de 50%.

Cum sa iti ingrijesti unghiile? Unii le ingnora, altii le acorda atentie maxima. Important este sa arate ingrijite si sa eviti "factorii" care le pot dauna. Cateva sfaturi care te ajuta sa iti mentii unghiile sanatoase.- Atentie la obiectele ascutite care pot cauza agatarea si ruperea unghiilor;- Nu folosi unghiile pentru diverse intrebuintari precum desfacerea cutiilor, a scrisorilor, etc;- Nu aplica intaritor sau acetona foarte des, deoarece acesti agenti pot decolora unghiile si le fac mai fragile;- Nu te deranja sa inlocuiesti beneficiile unei diete echilibrate cu suplimentele de calciu.Nu are efecte pozitive asupra sanatatii unghiilor;- Dupa ce ai indepartat oja cu acetona foloseste o crema hidratanta pentru a preveni posibilele iritatii cauzate de acetona;- Nu iti lasa unghiile sa creasca foarte lungi, deoarece este mult mai posibil sa se rupa;- Nu impinge cuticulele pana la limita, ci taie numai partea cuticulei de peste unghie;- Nu trage de pielitele din jurul unghiilor, ci taie-le cu o forfecuta si dezinfecteaza-le daca sangereaza;- Evita sa folosesti instrumentele ascutite pentru curatarea unghiilor;- Nu ignora unghiile care se ingroasa (poate fi semn de infectie fungica).


Acum trei mii de ani, chinezii au inceput sa-si coloreze unghiile in functie de rang- un manuscris din timpul Dinastiei Ming atesta ca mambrii familiei regale aveau unghiile negre sau rosii. Rosul era in Egipt simbolul celei mai inalte clase, iar Cleopatra

182


avea unghiile rosu-burgund.In concluzie va asteptam sa veniti sa incercati unghii false, oja, strassuri, manichiuri si pedichiuri elegante si multe altele, care vor fi facute de o manichiurista experimentata si foarte cautata de clientii nostri fideli.

Lucram numai cu materiale de calitate, respectiv cu OPY si NAIL CREATION si avem modele de picturi pe unghii care pot fi efectuate la cerere.Sfaturi pentru pedichiura de vara

Pentru a te bucura de cele mai frumoasa picioare in sezonul estival, trebuie sa acorzi mai multa atentie pedichiurii, fata de lunile de iarna. Afla care sunt cele mai importante sfaturi pentru pedichiura de vara care de va ajuta sa ai picioare frumoase, cu care sa te mandresti cat mai des.









Nu te jena sa vii cu ustensilele proprii de pedichiura de acasa. Din moment ce le folosesti doar tu, riscul de a contacta o infectie sau o ciuperca este mult mai mic.Contraindicatii pentru pedichiura de vara

183


- Nu iti face niciodata pedichiura imediat dupa epilare. Atat ceara de epilat, cat si lamele de ras, lasa pielea vulnerabila in fata infectiilor bacteriene.- Nu folosi aceleasi unelte pentru pedichiura si manichiura, fara o sterilizare corecta intre cele doua procedee. Bacteriile si ciupercile se pot extinde astfel rapid.- Evita folosirea lamelor pentru picioare la indepartarea pielii moarte. Folosite incorect, acestea pot lasa cicatrici urate si pot expune pielea infectiilor.- Dupa fiecare pedichiura, usuca-ti bine picioarele si nu lasa zonele dintre degete umede, deoarece acest lucru creste riscul infectiilor.

Ingrijeste-ti cu atentie picioarele si urmeaza sfaturile pentru pedichiura daca vrei sa te bucuri de potentialul maxim al picioarelor tale in aceasta vara.

10. NORMELE IGIENICE SPECIFICE SALONULUI DE MANICHIURĂ

Inaintea efectuarii procedurilor de manichiura sau pedichiura trebuie evaluata pielea din jurul unghiilor. In cazul constatarii unor leziuni profunde, tratamentul trebuie amanat.

(5) Toate echipamentele, accesoriile si materialele refolosibile trebuie curatate si dezinfectate inainte de utilizarea lor la un nou client.

(6) Pentru fiecare client se foloseste un burete nou, care se arunca dupa teminarea sedintei.

(7) Vasele pentru manichiura si pedichiura, instrumentele refolosibile se curata, se dezinfecteaza si se sterilizeaza, conform prevederilor art. 2 alin. (1), dupa fiecare sedinta de manichiura.

(8) Baia de ceara parafinica trebuie curatata si dezinfectata dupa fiecare sedinta, inainte de a fi reumpluta cu un nou continut.

(9) Clientii care solicita indepartarea unghiilor increscute trebuie indrumati catre un medic specialist.

(10) In timpul procedurilor de pedichiura esteticianul trebuie sa poarte manusi sterile, de unica folosinta, pentru efectuarea tratamentului la clientii a caror piele de la nivelul picioarelor prezinta anumite dermatomicoze cauzate de dermatofiti. Negii trebuie acoperiti in timpul procedurii. In aceasta situatie se folosesc numai instrumente sterile, de unica folosinta, care vor fi aruncate dupa utilizare.

(11) Este interzisa efectuarea tratamentului cu ceara in cazul clientului ale carui maini sau picioare prezinta leziuni deschise.

184


ART. 12 (1) Inainte de inceperea procedurii de baie cu ceara parafinica, pielea clientului trebuie stearsa cu o solutie antiseptica autorizata.

(2) Picioarele si mainile clientului trebuie spalate si dezinfectate cu un antiseptic autorizat, inainte de inceperea procedurii de pedichiura, manichiura sau a baii picioarelor in parafina.

ART. 13 (1) In caz de sangerare in timpul tratamentului cu ceara, pielea trebuie stearsa imediat cu un produs antiseptic autorizat pentru piele, inainte de a continua tratamentul.

(2) Clientul primeste de la estetician instructiuni verbale sau scrise referitoare la ingrijirea pielii dupa tratament. Pentru intarirea unghiilor foloseste din cand in cand ulei de masline caldut pentru a le inmuia, sau da-le cu suc de lamaie. Pentru unghii tari si sanatoase mananca mai multe cereale si lapte! Nu folosi oja daca nu ai unghii ingrjite! Daca porti bijuterii inele din argint sau aur alb, opteaza pentru o oja in culori vii! Arata foarte bine! Alege culoarea ojei in functie de culoarea pielii tale! Daca ai pielea deschisa la culoare opteaza pentru un roz pal, daca esti bruneta, un rosu cald este recomandat . Pentru a indeparta lacul de unghii fara a atinge cuticulele, inmoaie un betisor de urechi in dizolvant Dizolvantul de unghii care contine acetona va sterge mai repede lacul de pe unghii, dar va deshidrata cuticulele. Dizolvantul fara acetona sterge lacul mult mai greu, dar usuca mai putin unghiile si cuticulele Dizolvantul sub forma de gel are grija sanatatea unghiilor avand insa dezavantajul de a indeparta cu greu lacul de pe unghii. Cel mai recomandat este sa folosesti un dizolvant pe baza de acetona care sa contina ulei de lavanda sau aloe vera pentru hidratare si pentru atenuarea mirosului puternic. Frumusetea mainilor este la fel de importanta ca si frumusetea chipului, iar manichiura ta spune mai multe despre tine decat ai vrea sa recunosti. Protejeaza-le mereu cu un strat de lac protector. Acesta ajuta la stoparea exfolierii si, in plus, in cazul in care faci curatenie, speli vase sau tii mainile in detergent, lacul protector ajuta la mentinerea sanatatiii lor. Lasa-le sa mai respire. Cam 3- 5 zile / luna lasa-ti unghiile sa respire. Nu le da cu oja, lac etc., altfel ele isi vor pierde culoarea natural ingalbenindu-se iar cu timpul si luciul. Evita unghiile false! Chiar daca frumusetea lor tenteaza, evita-le! Peste 1 luna de zile tragi pentru a-ti reface unghiile dupa o perioada in care ai purtat unghii false. Se

185


schimba pana si culoarea acestora si in plus risti sa capete anumite pete rosiatice.Foloseste creme pe baza de silicon. Asta mai ales daca te speli foarte des pe maini; pe langa faptul ca iti protejezi mainile, iti protejezi si unghiile.Fa-ti timp pentru manichiura. Este important sa ai unghii si maini ingrijite; fie ca sunt lungi si ingrijite sau scurte si curate. Orice persoana cu care te intalnesti va da atentie mainilor tale. Saptamanal taie-le, pileste-le si aplica un lac protector.Foloseste manusi! Atunci cand faci curatenie sau folosesti substante puternice este bine sa porti manusi protectoare; pielea mainilor si unghiile sunt destul de sensibile. Atentie la dizolvant!Este bine sa optezi pentru un dizolvant de calitate, iar apoi sa aplici pe unghii o crema hidratanta.Hraneste-ti unghiile!

NORMELE IGIENICE SPECIFICE SALONULUI DE MANICHIURĂ

Inaintea efectuarii procedurilor de manichiura sau pedichiura trebuie evaluata pielea din jurul unghiilor. In cazul constatarii unor leziuni profunde, tratamentul trebuie amanat.(5) Toate echipamentele, accesoriile si materialele refolosibile trebuie curatate si dezinfectate inainte de utilizarea lor la un nou client.(6) Pentru fiecare client se foloseste un burete nou, care se arunca dupa teminarea sedintei.(7) Vasele pentru manichiura si pedichiura, instrumentele refolosibile se curata, se dezinfecteaza si se sterilizeaza, conform prevederilor art. 2 alin. (1), dupa fiecare sedinta de manichiura.(8) Baia de ceara parafinica trebuie curatata si dezinfectata dupa fiecare sedinta, inainte de a fi reumpluta cu un nou continut.(9) Clientii care solicita indepartarea unghiilor increscute trebuie indrumati catre un medic specialist.(10) In timpul procedurilor de pedichiura esteticianul trebuie sa poarte manusi sterile, de unica folosinta, pentru efectuarea tratamentului la clientii a caror piele de la nivelul picioarelor prezinta anumite dermatomicoze cauzate de dermatofiti. Negii trebuie acoperiti in timpul procedurii. In aceasta situatie se folosesc numai instrumente sterile, de unica folosinta, care vor fi aruncate dupa utilizare.(11) Este interzisa efectuarea tratamentului cu ceara in cazul clientului ale carui maini sau picioare prezinta leziuni deschise.ART. 12(1) Inainte de inceperea procedurii de baie cu ceara parafinica, pielea clientului trebuie stearsa cu o solutie antiseptica autorizata.

186


(2) Picioarele si mainile clientului trebuie spalate si dezinfectate cu un antiseptic autorizat, inainte de inceperea procedurii de pedichiura, manichiura sau a baii picioarelor in parafina.ART. 13(1) In caz de sangerare in timpul tratamentului cu ceara, pielea trebuie stearsa imediat cu un produs antiseptic autorizat pentru piele, inainte de a continua tratamentul.(2) Clientul primeste de la estetician instructiuni verbale sau scrise referitoare la ingrijirea pielii dupa tratament. Pentru intarirea unghiilor foloseste din cand in cand ulei de masline caldut pentru a le inmuia, sau da-le cu suc de lamaie. Pentru unghii tari si sanatoase mananca mai multe cereale si lapte! Nu folosi oja daca nu ai unghii ingrjite! Daca porti bijuterii inele din argint sau aur alb, opteaza pentru o oja in culori vii! Arata foarte bine! Alege culoarea ojei in functie de culoarea pielii tale! Daca ai pielea deschisa la culoare opteaza pentru un roz pal, daca esti bruneta, un rosu cald este recomandat . Pentru a indeparta lacul de unghii fara a atinge cuticulele, inmoaie un betisor de urechi in dizolvant Dizolvantul de unghii care contine acetona va sterge mai repede lacul de pe unghii, dar va deshidrata cuticulele. Dizolvantul fara acetona sterge lacul mult mai greu, dar usuca mai putin unghiile si cuticulele Dizolvantul sub forma de gel are grija sanatatea unghiilor avand insa dezavantajul de a indeparta cu greu lacul de pe unghii. Cel mai recomandat este sa folosesti un dizolvant pe baza de acetona care sa contina ulei de lavanda sau aloe vera pentru hidratare si pentru atenuarea mirosului puternic. Frumusetea mainilor este la fel de importanta ca si frumusetea chipului, iar manichiura ta spune mai multe despre tine decat ai vrea sa recunosti. Protejeaza-le mereu cu un strat de lac protector. Acesta ajuta la stoparea exfolierii si, in plus, in cazul in care faci curatenie, speli vase sau tii mainile in detergent, lacul protector ajuta la mentinerea sanatatiii lor. Lasa-le sa mai respire. Cam 3- 5 zile / luna lasa-ti unghiile sa respire. Nu le da cu oja, lac etc., altfel ele isi vor pierde culoarea natural ingalbenindu-se iar cu timpul si luciul. Evita unghiile false! Chiar daca frumusetea lor tenteaza, evita-le! Peste 1 luna de zile tragi pentru a-ti reface unghiile dupa o perioada in care ai purtat unghii false. Se schimba pana si culoarea acestora si in plus risti sa capete anumite pete rosiatice.Foloseste creme pe baza de silicon. Asta mai ales daca te speli foarte des pe maini; pe langa faptul ca iti protejezi mainile, iti protejezi si unghiile.Fa-ti timp pentru manichiura.

187


Este important sa ai unghii si maini ingrijite; fie ca sunt lungi si ingrijite sau scurte si curate. Orice persoana cu care te intalnesti va da atentie mainilor tale. Saptamanal taie-le, pileste-le si aplica un lac protector.Foloseste manusi! Atunci cand faci curatenie sau folosesti substante puternice este bine sa porti manusi protectoare; pielea mainilor si unghiile sunt destul de sensibile. Atentie la dizolvant!Este bine sa optezi pentru un dizolvant de calitate, iar apoi sa aplici pe unghii o crema hidratanta.Hraneste-ti unghiile! Nu uita ca pentru a avea unghii frumoase trebuie sa consumi multa apa, fructe si legume crude (contin enzime), morcovi in special, iar ca vitamine se recomanda: zinc, vitamina A, B complex si calci

1. SFATURI PENTRU SEZONUL CALDInainte de a va preocupa de stralucirea si coloritul unghiilor dumneavostra,

atentia trebuie sa vi se indrepte asupra ingrijirii lor. Fie ca le purtati scurte sau lungi igrijirea unghiilor incepe chiar odata cu spalatul pe maini. In timp ce va stergeti cu prosopul, impingeti pielita unghiilor spre radacina, iar cand va ungeti cu crema, faceti ca ea sa ajunga si sub unghii: manichiura este pe jumatate facuta! Cealalta jumatate se efectueaza o data pe saptamana si nu va costa decat 30 de minute. Dupa o baie lunga, nici nu mai e nevoie sa va inmuiati degetele in apa calda, pielitele fiind usor de degajat cu un betisor sau cu prosopul. Nu le ciupiti cu foarfeca, pentru ca se rup si se pot infecta, ele fiind in fond ''chitul'' dintre pielea degetelor si unghii, bariera ce stavileste patrunderea bacteriilor. In magazinele nostre se gasesc acum produse speciale cu tot felul de uleiuri, menite sa le asigure elasticitatea.


Daca unghiile dumneavoastra sunt casante, cautati un intaritor si aplicati-l sub lacul de unghii sau in locul acestuia. El contine, printre altele, cheratina - care in cateva saptamani intareste unghiile si le face mai elastice. Iar daca unghiile continua, totusi, sa se rupa, inseamna ca ele au nevoie de o ingrijire speciala, cu uleiuri sau creme destinate lor, care contin aminoacizi, ceramide si calciu. Dar cea mai buna protectie, mai alea daca folositi zilnic detergenti pentru vase sau rufe v-o ofera manusile pentru menaj, chiar daca nu sunt deloc pe placul dumneavoastra.

Aplicarea laculuii de unghiiInainte de toate, scuturati sticluta, pentru ca pigmentii sa se amestece bine cu

lacul. Apoi, scurgeti pensula, caci stratul prea gros nu e bun de nimic. Incepeti cu mijlocul unghiei si continuati cu exteriorul. Daca unghiile dumneavoastra nu au o forma

188


ovala, aplicati oja doar pe mijloc si lasati laturile neacoperite. Pentru a obtine o culoare unitara, aplicati doua sau trei straturi, dar faceti o pauza de circa 5 minute intre ele, fiindca altfel lacul se cojeste imediat. Exista si lacuri care se usuca instantaneu, iar pentru luciu se poate aplica un ultim strat de lac transparent. Daca nu sunteti prea indemanatice si va murdariti pe degete, petele se sterg usor cu un betisor cu vata inmuiat in dizolvant.

Indepartarea lacului de unghiiEste foarte importanta pentru persoanele cu unghii sensibile,pentru ca

dizolvantul, la fel ca oja, contine solventi care provoaca uscarea excesiva a unghiilor. De aceea este bine sa nu agresam unghiile prea des. Iar in timpul liber pentru intarirea si protectia unghiilor este indicat tratamentul cu ulei caldut de masline sau cu ulei de ricin.

2. SFATURI UTILE SEZONUL RECEAsadar, nu trebuie neglijate! In anotimpul rece, mainile si unghiile sunt foarte







In cazul in care ai o piele normala , atunci poti folosi pentru maini aceleasi lotiuni hidratante ca si pentru fata sau corp.In cazul in care ai mainile uscate si mai rigide, atunci trebuie sa apelezi la creme pe baza de glicerina sau glicerol, care au proprietati emoliente si hidratante mai mari decat cele obisnuite. Iti propun un truc pentru mainile

189


uscate: tine-le timp de 10 minute intr-o infuzie de frunze de nuc sau salvie si lasa-le sa se usuce singure, dupa care aplica o crema pe baza de. In cazul in care mainile nu sunt doar uscate ci si crapate, este bine sa tii mainile intr-o infuzie de ceai de tataneasa (disponibil la orice Plafar), care contine substante destinate reinnoirii tesuturilor pielii. Pentru maini crapate, crema cu galbenele este foarte buna, mai ales aplicata dupa spalare. Pentru tratare este necesar sa efectuezi acest tratament de 3 ori/ saptamana. In concluzie, in special in timpul iernii, trebuie folosite creme hidratante, emoliente zilnic, si chiardupa fiecare spalare pentru a evita imbatranirea si craparea mainilor.

Dintotdeauna mainile ne-au dezvaluit neconditionat varsta reala. Astfel ingrijirea mainilor in sezonul rece trebuie sa devina o obisnuita pentru orice femeie. Cel mai bun mijloc de a ne proteja mainile de frig consta in activarea circulatiei sangvine. Preventiv sau chiar curativ, in cazul persoanelor care sufera de o circulatie periferica deficitara, se folosesc baile alternative reci-calde. Timp de un minut se tin mainile in apa rece si apoi in apa fierbinte. In acest mod vasele sangvine devin mai elastice si pompeaza mai usor sangele.

Daca insa sunteti mai friguroase aceste exercitii sunt recomandate in orice sezon, nu neaparat iarna. Aceste bai se vor realiza zilnic timp de cinci-zece minute.

Remedii pentru uz internTot pentru activarea circulatiei sangvine se folosesc extractele din catina si

macese. Luati un pumn de fructe care se maruntesc si carora li se adauga putina apa si miere. Din acest extract se inghite de doua ori pe zi. Alternativa o reprezinta infuzia de catina: la o cana de apa se foloseste o lingurita de planta. Dupa o cura de trei-patru saptamani efectul nu va intarzia sa aparaHidratarea mainilor

Este indicat ca de fiecare data cand ne expunem mainile la frig sa le hidratam cu o crema grasa si sa purtam intotdeauna manusi. Daca totusi ne-au inghetat mainile, cand intram la caldura primul lucru care trebuie facut este sa punem mainile sub jetul de apa rece spre calduta, dar sa evitam incalzirea mainilor la calorifer.Pentru uz extern se folosesc creme hidratante si bogate in uleiuri-de masline, migdale, creme ce contin galbenele, coada-soricelului, dar si creme pe baza de vitamina E. Uleiurile de floarea-soarelui si de masline sunt recunoscute pentru efectele lor hidratante foarte bune.Trebuie doar sa le analizezi cu atentie! Unghiile iti pot indica foarte excat deficientele de vitamine si minerale cu care se confrunta organismul tau.

Unghiile subtiri si cu pete albe - Corpul tau are nevoie de zinc.Trebuie sa consumi: legume, fasole boabe, ciuperci, cereale integrale, drojdie de bere.

Unghiile deformate si zimtate - Corpul tau are nevoie de fier si vitamina A.

190


Trebuie sa consumi: legume verzi, morcovi, pepene, dovleac, carne rosie.

Unghiile fragile - Corpul tau are nevoie de biotina.Trebuie sa consumi: ciuperci, grepfrut, pepene rosu, banane, capsune.De asemenea, se prea poate sa ai nevoie si de fier, pe care-l poti obtine, consumand carne rosie, legume verzi si morcovi.

Unghiile cu striatii verticale sau orizontale - Corpul tau are nevoie de vitamina B. Trebuie sa consumi: morcovi, spanac, orez brun, pepene, nuci.

Unghiile care cresc foarte greu - Corpul tau are nevoie de zinc. Pielitele descuamate - Corpul tau are nevoie de alimente bogate in acid folic.

Trebuie sa consumi: orz, tarate, legume, linte, ciuperci, portocale, guava, legume verzi.

De retinut! Este foarte important sa nu iei prea multe suplimente alimentare pentru a imbunatati sanatatea unghiilor, deoarece o cantitate prea mare a unei vitamine poate face unghiile fragile si casante. In schim incearca sa-ti iei necesarul de vitamine si minerale din alimente.

Sfaturi / Lacul de unghii: chimicale care ataca unghia?Daca optezi pentru un lac natural de unghii sau pentru unul artificial, produselele

aplicate pentru a obtine imaginea pe care ti-o doresti poate duce la iritarea pielii sau poate cauza chiar o reactie alergica.

Cu toate ca organizatiile sfatuiesc producatorii sa nu mai foloseasca anumite ingrediente, inca, poti avea surprize neplacute, iar mainile tale vor avea de suferit.

Iata cateva dintre ingredientele periculoase:

1. Rasina de formaldehidaAceasta se gaseste in lacul de unghii si poate cauza reactii alergice sau iritatii, mai ales daca vin in contact cu pielea. Evita produsele care contin acest ingredient daca esti alergica la rasina de formaldehida.

2. Polimeri acriliciAcestia sunt substante primare in lacurilor de unghii artificiale. Acest ingredient

primar poate provoca roseala, inflamare si durere la baza unghiei. Evita daca ai o asemenea sensibilitate.

3. Acid metacrilicEste folosit la prepararea lacurilor de unghii pentru a ajuta polimerii acrilici sa se

prinda de suprafata unghiei.

191


Acesta arde pielea din jurul unghiei. Ai grija cand il folosesti, mai ales acasa, unde sunt copii cu varste fragede.

4. ToluenUn solvent care se gaseste intr-o mare varietate de produse pentru ingrijirea

unghiilor, cum sunt: lacul de unghii, intaritorii sau acetona. Acesta nu prezinta niciun risc daca este intr-o concentratie mai mica de 50%.

Cum sa iti ingrijesti unghiile? Unii le ingnora, altii le acorda atentie maxima. Important este sa arate ingrijite si sa eviti "factorii" care le pot dauna. Cateva sfaturi care te ajuta sa iti mentii unghiile sanatoase.- Atentie la obiectele ascutite care pot cauza agatarea si ruperea unghiilor;- Nu folosi unghiile pentru diverse intrebuintari precum desfacerea cutiilor, a scrisorilor, etc;- Nu aplica intaritor sau acetona foarte des, deoarece acesti agenti pot decolora unghiile si le fac mai fragile;- Nu te deranja sa inlocuiesti beneficiile unei diete echilibrate cu suplimentele de calciu.Nu are efecte pozitive asupra sanatatii unghiilor;- Dupa ce ai indepartat oja cu acetona foloseste o crema hidratanta pentru a preveni posibilele iritatii cauzate de acetona;- Nu iti lasa unghiile sa creasca foarte lungi, deoarece este mult mai posibil sa se rupa;- Nu impinge cuticulele pana la limita, ci taie numai partea cuticulei de peste unghie;- Nu trage de pielitele din jurul unghiilor, ci taie-le cu o forfecuta si dezinfecteaza-le daca sangereaza;- Evita sa folosesti instrumentele ascutite pentru curatarea unghiilor;- Nu ignora unghiile care se ingroasa (poate fi semn de infectie fungica).


Acum trei mii de ani, chinezii au inceput sa-si coloreze unghiile in functie de rang- un manuscris din timpul Dinastiei Ming atesta ca mambrii familiei regale aveau unghiile negre sau rosii. Rosul era in Egipt simbolul celei mai inalte clase, iar Cleopatra avea unghiile rosu-burgund.In concluzie va asteptam sa veniti sa incercati unghii false, oja, strassuri, manichiuri si pedichiuri elegante si multe altele, care vor fi facute de o manichiurista experimentata si foarte cautata de clientii nostri fideli.

Lucram numai cu materiale de calitate, respectiv cu OPY si NAIL CREATION si avem modele de picturi pe unghii care pot fi efectuate la cerere.

Sfaturi pentru pedichiura de varaPentru a te bucura de cele mai frumoasa picioare in sezonul estival, trebuie sa

acorzi mai multa atentie pedichiurii, fata de lunile de iarna. Afla care sunt cele mai

192


importante sfaturi pentru pedichiura de vara care de va ajuta sa ai picioare frumoase, cu care sa te mandresti cat mai des.









Nu te jena sa vii cu ustensilele proprii de pedichiura de acasa. Din moment ce le folosesti doar tu, riscul de a contacta o infectie sau o ciuperca este mult mai mic.

Contraindicatii pentru pedichiura de vara- Nu iti face niciodata pedichiura imediat dupa epilare. Atat ceara de epilat, cat si lamele de ras, lasa pielea vulnerabila in fata infectiilor bacteriene.- Nu folosi aceleasi unelte pentru pedichiura si manichiura, fara o sterilizare corecta intre cele doua procedee. Bacteriile si ciupercile se pot extinde astfel rapid.- Evita folosirea lamelor pentru picioare la indepartarea pielii moarte. Folosite incorect, acestea pot lasa cicatrici urate si pot expune pielea infectiilor.

193


- Dupa fiecare pedichiura, usuca-ti bine picioarele si nu lasa zonele dintre degete umede, deoarece acest lucru creste riscul infectiilor.

Aplicarea unghiilor falsePrimul pas

înainte de aplicarea efectivă a unghiei false este spălarea mâinilor atât ale clientei cât şi ale dumneavoastră. Unghia falsă de lungă durată poate rezista pe unghie aproximativ 2 1 luni. Această durată de timp este condiţionată şi de executarea unei întreţineri odată

la cel mult 10 zile. Dacă această întreţinere nu este făcută la timp sau deloc nu putem garanta rezistenţă unghiilor false pe perioada de 2 1 luni.

Se va efectua dezinfectarea mâinilor manichiuristei cu alcool de 70 grade.Se vor alege unghiile potrivite în funcţie de mărimea unghiilor clientei. Se vor

şterge unghiile clientei cu acetonă pentru a îndepărta grăsimea care dacă există poate duce la pierderea unghiei înaintea termenului stabilit.

Cu pila intermediară (ca abrazivitate) vom face vom face o priză pe unghia naturală, şlefuind din loc în loc uşor pentru o mai bună aplicare şi stabilizare a lipiciului.

Unghia falsă se aplică de jos în sus prin presarea ştanţei pe jumătate de unghie.Dacă unghia nu se prinde imediat înseamnă că s-a aplicat ori prea mult glue, ori prea puţin.

Deasemenea se recomandă ca mâinile să nu fie transpirate, încălzite deoarece în contact cu o sursă de căldură lipiciul nu face priză perfect pe unghie. Dacă, constatăm că au rămas bule de aer sub unghia falsă sau zone unde lipiciul nu a ajuns, completăm cu glue până când sub toată suprafaţa unghiei false se află lipici. O unghie care are goluri de aer sau care nu a fost prinsă exact pe unghie se desprinde de unghia naturală înaintea termenului stabilit.

După aplicare se stabileşte lungimea unghiei de comun acord cu clienta şi se scurtează cu ajutorul forfecuţei pentru unghie. Se pileşte cu pila medie vârful unghiei de jur împrejur, în formatul dorit de clientă.

Se începe operaţiunea de pilire efectivă a unghiei. Se pileşte începând de deasupra unghiei false, acolo unde aceasta se uneşte cu unghia naturală.Atenţie! evitaţi să migraţi cu pila de unghie falsă (foarte abrazivă) pe unghia naturală pentru că o subţiaţi, ceea ce în timp poate crea neplăceri persoanei căreia i-am aplicat unghii false. Pe unghia naturală se poate utiliza pila fină sau buffer-ul fin.

După ce s-a şlefuit grosul unghiei false cu pila foarte abrazivă, se pileşte restul până la finisare cu pila medie. Unghia falsă se consideră a fi bine finisată atunci când ea se contopeşte cu unghia naturală, fără a se simţi trecerea dintre cele două unghii.

Cu partea medie ca abrazivitate a buretelui, nivelăm şi lustruim ambele unghii în aşa fel încât unghia falsă să se confunde cu cea naturală.

Pasul următor constă în aplicarea unui strat de glue peste unghia falsă şi în zona de unire cu unghia naturală pentru a da acesteia o rezistenţă mai mare în timp.

194


După uscarea lipiciului se aplică imediat sub lunulă (jumătate de lună) mătasea naturală. Încercaţi să acoperiţi cu mătasea întreaga suprafaţă laterală a unghiei. Rolul mătăsii este acela de a crea rezistenţă în timp la şouri mecanice şi la diverse substanţe cu care venim în contact.

Alegem pila medie şi pilim mătasea acolo unde se uneşte cu unghia, cât şi pe lateralele ei.

Deasupra folosim unghia fină pentru a nu îndepărta stratul de mătase. Cu partea fină a buretelui vom lustrui şi vom finisa mătasea, deasupra unghiei, în lateralele ei şi sub unghie.

Aplicăm din nou un strat de glue peste mătase. Venim cu buretele fin şi lustruim.Executăm masajul mâinii cu cremă hidratantă.Aplicăm base coat, pe toată suprafaţa unghiei.Aplicăm pasta de unghii pe care o doreşte clienta şi o aplicăm pe unghie în două

straturi, lăsând să se usuce un strat înainte de a aplica stratul al doilea.Aplicăm top coat.

NOTĂ: Evitaţi folosirea unui dizolvant puternic în nici un caz acetona pentru ştergerea unghiilor false deoarece acest lucru poate duce la îndepărtarea înainte de termen a unghiilor false. Nu introduceţi mâinile dacă aveţi unghii false în substanţe chimice puternice (detergenţi puternici, substanţe de dezinsecţie, etc).Nu atingeţi unghiile de o sursă puternică de căldură (foc deschis, brichetă, flacără de aragaz) deoarece se topesc, fiind făcute din poliester.

Întreţinerea unghiilor falseAceastă operaţiune se execută cel puţin o dată la 10 zile. Penru a reuşi

păstrarea unghiilor false, vom recomanda clientelor să se prezinte pentru întreţinere o dată pe săptămână.

Se începe cu ştergerea cu dizolvant a unghiilor clientelor.Se redefineşte forma unghiilor (unghiile false sunt fabricate din polyester),

acestea timp de o săptămână dacă sunt supuse unor şocuri mecanice (dactilografare, operare calculator) se pot deforma şi le trebuie corectată forma.

Se introduce glue în zonele unde consideraţi că aceasta s-a dezlipit, nu mai mult decât este necesar fiindcă folosit în exces se întinde şi spre cuticula clientei şi creează o senzaţie de disconfort.

Se lustruieşte unghia până când capătă o culoare şi un aspect plăcut. Se aplică din nou un strat de glue pe toată suprafaţa unghiei de sub lunulă până la vârf.

Se lustruieşte cu bufferul fin.Se împing cuticulele cu ulei vitaminizant.Se execută masajul mâinii cu o cremă hidratantă.Se aplică base coat, pastă unghii şi top coat.

195


Înlocuirea unghiilor falseUnghiile false care sunt lipite pe suprafaţa unghiei pot cauza răniri dacă sunt îndepărtate incorect. Utilizaţi o soluţie pentru îndepărtarea uleiului sau acetona pentru îndepărtarea unghiilor false.● serviciul complet anterior îndepărtării unghiilor. Va trebui doar să adăugaţi un buffer trusei de manichiură.● înmuierea unghiilor. Puneţi suficient îndepărtător într-un recipient de sticlă astfel încât să acopere unghiile. Înmuiaţi unghiile pentru câteva minute.● dezlipirea unghiilor. Utilizaţi un băţ de portocal pentru a dezlipi unghiile înmuiate. Aveţi grijă să nu forţaţi dezlipirea pentru că poate fi rănită unghia.● folosiţi buffer-ul pe unghie. Aplicaţi uşor un buffer fin pe unghia naturală pentru a înlătura orice rămăşiţe de lipici.● recondiţionaţi cuticulele şi pielea. Recondiţionaţi cuticulele şi pielea utilizând ulei de cuticule şi cremă de masaj.● realizaţi celelalte servicii dorite● terminaţi procedura de îndepărtare a unghiilor false dacă, clienta nu mai doreşte alte servicii.

Reparaţia unghiilor false cu unghie falsăSe şterge unghia clientei cu dizolvant pentru a elimina orice urmă de pastă de

unghii sau grăsime.În zona unde unghia falsă s-a rupt se degresează din nou cu dizolvant, se

completează cu glue, se alege o bucată de unghie falsă de mărimea rupturii, se picură glue pe unghia falsă şi se lipeşte pe rupture existentă.

Se pileşte bucata de unghie anexată celei deja existente până aceasta ajunge la acelaşi nivel cu unghia falsă deja existentă.

Se pune din nou glue pe toată suprafaţa unghiei false imediat de sub lunulă spre vârf.

Aplicăm din nou mătase pentru a creşte rezistenţa unghiei în timp şi din nou glue.

Cu pila fină pilim mătasea până se uniformizează şi dăm din nou formă unghiei ca la început.

Cu partea fină a buretelui lustruim mătasea şi unghia întreagă de jur împrejur.Se împing cuticulele cu beţişorul şi se aplică ulei vitaminizant.Se execută masajul mâinii cu cremă vitaminizantă.Aplicăm base coat, pastă de unghii, top coat.

196


INVELITORI PENTRU UNGHIIÎnvelitorile de unghii reprezintă bucăţi de mărimea unghiei dim material textil sau

hârtie care sunt lipite pe suprafaţa unghiei cu adeziv de unghii. Acestea sunt utilizate pentru a repara sau întări unghiile naturale sau pe cele false. Învelitorile pot fi tăiatedintr-o bucată de pânză sau hârtie pentru a se potrivi unghiei clientei sau pot fi procurate tăiate.

Învelitorile tăiate au adeziv pe spate şi sunt aplicate doar pe partea din faţă a unghiei.

Învelitorile pot fi: textile, confecţionate din mătase, pânză sau fibră de sticlă, sau pot fi confecţionate din hârtie.

Procedura de învelire a unghiilor● îndepărtaţi pasta de unghii veche● curăţaţi unghiile● împingeţi înapoi cuticulele● piliţi unghiile pentru a îndepărta luciul de pe unghii● aplicaţi antisepticul de unghii● aplicaţi adezivul● tăiaţi ţesătura. Tăiaţi ţesătura la o dimensiune aproximativă pentru forma şi lungimea unghiei.● aplicaţi adezivul pentru ţesătură. Aplicaţi o picătură de adeziv pe centrul unghiei. Păstraţi adezivul departe de cuticule, pentru că acesta ar conduce la ridicarea sau îndepărtarea materialului de suprafaţa unghiei.● aplicaţi ţesătura. Potriviţi uşor ţesătura pe suprafaţa unghiei la aproximativ 1,5 mm distanţa de cuticule. Apăsaţi pentru a se lipi.● tăiaţi ţesătura. Cu forfecuţa se va tăia ţesătura cam la 1,5 mm de margini şi de vărful liber al unghiei. Tăierea ţesăturii un pic mai mică decât dimensiunea unghiei previne ridicarea acesteia la margini sau separarea de suprafaţa unghiei.● aplicaţi adezivul pentru ţesătură● aplicaţi uscătorul de adeziv, aplicaţi cel de-al doilea strat de adeziv● aplicaţi cel de-al doilea strat de uscare a adezivului● daţi formă şi finisaţi unghiile.

Întreţinerea la două săptămâniDupă două săptămâni, utilizaţi următoarea procedură pentru a întreţine învelitorile textile.● îndepărtaţi vechea pastă de unghii.● curăţaţi unghiile● împingeţi înapoi cuticulele● piliţi unghiile pentru a îndepărta luciul● aplicaţi antisepticul de unghii

197


● aplicaţi adezivul pe noua suprafaţă crescută a unghiei● aplicaţi uscătorul de adeziv● aplicaţi adeziv pe întreaga unghie● aplicaţi uscătorul de adeziv● nivelaţi şi aranjaţi unghiile● folosiţi buffer-ul● aplicaţi loţiune de mâini şi masaţi mâna şi braţul● îndepărtaţi urmele de ulei● aplicaţi pasta de unghii

ACRYLICUL Definiţie, terminologieUnghiile de acrylic sunt realizate prin combinarea unui produs lichid de acrilic cu

un produs deacrylic pudră. Cele două produse formează o biluţă moale ce poate fi uşor modelată într-o formă de unghie.

După aplicare, acrilicul moale se întăreşte formând o unghie artificială puternică.Unghiile de acrylic pot fi aplicate pe unghiile naturale, unghii false. Acestea pot fi

de asemenea utilizate pentru a repara unghiile slabe, roase sau rupteProcedeul unghiilor de acrilic este simplu. Există trei ingrediente de bază în

procesul unghiilor de acrylic. Un monomer este realizat din molecule foarte mici nelipite una de alta.

Acrylicul lichid este un tip de monomer. Un polimer este format din molecule corelate într-un lanţ lung şi formează de regulă o structură solidă. Unghiile de acrylic finisate sunt polimeri. Un catalizator este un ingredient care grăbeşte procesul de întărire. Acrylicul pudră utilizat este o combinaţie de polimer construit şi catalizator. Procesul de formare a unghiei se numeşte polimerizare.

Procedura unghiilor de acrylic● îndepărtaţi pasta de unghii. Începeţi cu degetul mic de la mâna stângă şi îndepărtaţi-vă de degetul mare. Repetaţi acţiunea şi la mâna dreaptă.● împingeţi înapoi cuticulele. Utilizaţi vată înfăşurată pe un băţ de portocal pentru a împinge uşor cuticulele.● folosiţi buffer-ul pentru a îndepărta luciul de pe unghii. Aplicaţi buffer-ul uşor pe suprafaţa unghiei cu un abraziv mediu/fin pentru a îndepărta uleiul natural. Periaţi pentru a îndepărta pilitura.● aplicaţi antisepticul de unghii. Aplicaţi antisepticul de unghii pe unghii cu vata înfăşurată pe un băţ de portocal, vată sau pulverizator. Începeţi cu degetul mic de la mâna stângă şi îndreptaţi-vă către degetul mare.● poziţionaţi forma de unghie. Poziţionaţi forma de unghie pe unghie. Dacă utilizaţi forme dispozabile, dezlipiţi forma de unghie de pe suport sau hârtie utilizând degetele mari şi arătătoare şi curbaţi unghia pentru a se potrivi formei unghiei naturale a clientei.

198


Glisaţi unghia pe degetul clientei şi apăsaţi pentru lipirea adezivului pe lateralele degetului. Verificaţi dacă forma este poziţionată comod şi nivelată pe unghia naturală. Dacă folosiţi forme reutilizabile, glisaţi forma pe degetul clientei, asigurându-vă că vârful liber este deasupra formei şi că este adaptată. Potriviţi forma în jurul degetului presând uşor.● aplicaţi baza. Aplicaţi un punct de bază pe unghie cu un băţ de portocal înfăşurat cu vată. Baza pregăteşte suprafaţa unghiei pentru lipirea cu materialul de acrylic. Trebuie aplicat foarte puţin. Permiteţi bazei să se usuce pe unghie până la o culoare albă de cretă.● pregătiţi lichidul şi pudra de acrilic. Turnaţi lichidul şi pudra de acrylic în recipiente separate. Dacă utilizaţi metoda pentru două culori, va trebui să aveţi trei recipiente: - unul pentru pudra albă, unul pentru cea transparentă, naturală sau roz şi unul pentru acrylicul lichid.● introduceţi pensula în acrylicul lichid. Introduceţi în întregime pensula în lichidul de acrylic şi scurgeţi pe marginea recipientului pentru a îndepărta excesul.● formaţi biluţa de acrylic. Introduceţi vârful aceleiaşi pensule în pudra albă de acrylic şi rotiţi uşor. Veţi culege o biluţă de acrylic medie uscată care este suficient de mare pentru modelarea întregii extensii a vârfului liber.

● plasaţi biluţa de acrylic. Plasaţi biluţa de acrylic pe forma pentru unghie în punctul unde vârful unghiei se îmbină cu forma de unghie.

● modelaţi vârful liber. Utilizaţi porţiunea de mijloc a pensulei pentru a tampona şi a apăsa acrylicul pe formă şi extensie. Tamponarea şi apăsarea acrylicului este mult mai corectă decât pictarea acestuia şi are drept rezultat o unghie cu o înfăţişare mult mai naturală. Păstraţi liniile paralele şi modelaţi continuu acrylicul de-a lungul liniei vârfului liber. Dacă utilizaţi metoda de acrylic în două culori aveţi grijă să urmăriţi linia naturală a vârfului liber cu pudra albă pentru a crea imaginea penrtu Frech manichiure.

● plasaţi o a doua biluţă de acrylic. Luaţi o a doua bilă de acrylic de consistenţă medie şi plasaţi-o pe unghia naturală lângă linia vârfului liber în centrul unghiei.

● modelaţi cea de-a doua biluţă de acrylic. Tamponaţi şi apăsaţi produsul pe laterale

asigurându-vă că produsul este foarte subţire în jurul tuturor vârfurilor.

● aplicaţi picăturile de acrylic. Luaţi mărgeluţe ude de pudră de acrylic roz pe pensulă şi plasaţi-o în zona cuticulelor. Utilizaţi umiditatea pensulei pentru a netezi aceste mărgeluţe pe întrega suprafaţă a unghiei. Plimbaţi pensula pe unghie pentru a netezi orice asperităţi. Aplicaţi acrylicul pe lângă cuticule, în laterale şi pe vârful liber trebuie să fie în strat foarte subţire pentru ca unghia să aibă un aspect natural.

● aplicaţi acrylicul pe celelalte unghii.

199


● îndepărtaţi formele. Atunci când unghiile sunt bine uscate, slăbiţi formele şi îndepărtaţi-le prin glisare. Unghiile sunt uscate atunci când ţăcăne dacă sunt atinse uşor.

● nivelaţi unghiile. Utilizaţi o pilă mediu abrazivă pentru a modela vârful liber şi a îndepărta orice imperfecţiuni. Alunecaţi abrazivul pe fiecare unghie cu mişcări lungi pentru a modela şi finisa suprafaţa unghiei. Subţiaţi unghiile în zona cuticulelor, vârfului liber şi zonele laterale.

● folosiţi buffer-ul. Se va folosi buffer-ul pe unghii până la netezirea întregii suprafeţe.

● aplicaţi ulei de cuticule. Utilizaţi vată înfăşurată pe un băţ de portocal pentru a aplica ulei de cuticule în zona cuticulelor, pielea înconjurătoare şi unghii.

● aplicaţi crema de mâini şi masaţi mâna şi braţul.

● curăţaţi unghiile.

● aplicaţi pasta de unghii.

200


REPREZENTAREA GRAFICĂ A CONSTRUIRII ACRYLICULUI

Linia centrală şi partea Formaţi extensia, cu ajutorul

liberă a unghiei primei bobiţe de acrylic

Aplicaţi a doua bobiţă Creaţi unghia cât mai drept

de acrylic

Spaţiul format de creşterea

201


GELURI

Descrierea tipurilor de gelGelurile reprezintă unghii artificiale puternice care se aplică pe suprafaţa unghiei

ca şi pasta de unghii. Acestea au o compoziţie chimică similară cu cea a unghiilor de acrylic dar necesită un catalizator separat pentru a se întări. Există două tipuri de geluri. Gelurile cu uscare la lumină – se întăresc atunci când sunt expuse la o sursă specială de lumină – fie o lumină ultravioletă fie una halogenă.

Gelurile fără uscare la lumină – se întăresc atunci când un activator de gel este pulverizat sau întins cu pensula sau atunci când acestea sunt înmuiate în apă.

Gelurile sunt disponibile în diverse culori care nu necesită pastă de unghii. Unghiile arată ca şi cum ar fi fost date cu pastă de unghii şi culoarea rămâne până la îndepărtarea gelului. Se poate folosi şi pasta de unghii peste gel. Atunci când aceasta va fi îndepărtată, culoarea gelului va rămâne aceeaşi. Gelurile colorate stau la baza picturii pe unghii.

TEHNICI

1.Tehnica Fibroglass● Lipiţi capsulele de tip Squape● Aplicaţi Ramolizor pe partea de nivelat● Înlăturaţi luciul după capsulă cu pila Garnet● Aplicaţi o bandă de Fibroglass pe toată lungimea şi lărgimea unghiei, oprindu-vă la 2-3 mm de cuticula superioară● Aplicaţi un strat subţire de lipici Fibroglass● Pulverizaţi “Glue Dry” de la 30 cm

Obs. Dacă, clienta simte un efect de încălzire după aplicarea lipiciului înseamnă că stratul dvs. de lipici Fibroglass este foarte gros sau că glue dry a fost pulverizat prea de aproape, deci atenţie.

● Piliţi fibra de sticlă cu o pilă neagră fină sau cu pila care are 4 feţe, ri cu Garnet● Reluaţi operaţiunile 5 şi 6 (numerotate prin puncte, respectiv punctele 5 şi 6) de două ori● Piliţi lejer suprafaţa unghiei cu pila neagră sau cu pila cu 4 feţe.● Neteziţi suprafaţa cu blocul alb.● Aplicaţi ulei pentru cuticule sau ROLL-ON după care se masează● Terminaţi netezirea cu blocul cu mai multe feţe

202


● Trimiteţi clienta să se spele pe mâini● Aplicaţi baza hidratantă● Lăsaţi să se usuce. Aplicaţi 2 straturi de ojă, lăsând să se usuce fiecare strat şi punem fixator TOP 60

2. Tehnica Fibre de sticlă

Produse

1 cutie capsule 360 Square 1 cutie 360 Perfect Tip 1 lipici profesional 15G 1 cleşte ghilotină 1 bandă Fiberglass 1 lipici Fiberglass 30 ml 1 flacon pentru uscarea lipiciului 250 ml 6 pile argintii 6 pile flex negre 6 pile garnet 3 buffere 1 roll on 1 lichid de dezinfectare 1L

TEHNICA CU FIBRE DE STICLĂUTILIZARE: pe unghii scurte şi bombateTIMP de aplicare: 1h 15 minMETODA: recentăÎNVĂŢAREA: uşor dificilăAVANTAJE: foarte solid. Poate repara o unghie crăpată sau exfoliată. Aspect foarte fin.CREŞTEREA: total invizibilăREUMPLEREA: fiecare 3 săptămâni 1 1 luniTIMP DE REUMPLERE> 30 min / 1h 15 minASPECT> foarte natural

3. Tehnica Gel ultraviolet

Produse:

Ramolizor Gel U.V. N°1 Pile argintii Gel U.V. N°2 Pilă plată Nylon Briliant 3 Cleşte ghilotină Finish Wipe (spirt) Capsule Perfect Tip

203


Roll-On Lipici Profesional Buffer Lampă U.V. Pile Garnet Pile Flex negre

● Împinge-ţi pieliţele cuticulelor uscate fără a utiliza gel emolient

● Tăiaţi vârfurile cu cleştele. Lipiţi capsulele Rotunde sau Perfect Tips. Aplicaţi Ramolizor pe partea de nivelat.

● Piliţi până capsula lipită pe unghie face corp cu unghia naturală cu pila flex neagră sau pila argintie, după care nivelaţi cu pila Garnet fără să fragilizaţi partea liberă.

● Îndepărtaţi luciul care este pe partea liberă a capsulei care depăşeşte unghia naturală pilind uşor cu pila Garnet

● Cu pensula gel (nylon) aplicaţi un strat fin de Gel U.V. N°1 oprindu-vă la 1 mm de cuticula superioară repartizând foarte bine părţile unghiei. Lucraţi acest strat pe toată suprafaţa unghiei fără să atingeţi pielea.

● Pune-ţi unghiile la lampa U.V. timp de 2-3 minute

● Cu pensula gel aplicaţi un strat de GEL U.V. N°2, oprindu-vă la 1 mm de cuticula superioară repartizându-l uniform pe toată suprafaţa unghiei fără să atinge-ţi pielea.

● Pune-ţi unghiile la lampa U.V. timp de 2-3 minute

● Reluaţi operaţiunile de la punctele 7 şi 8. Dacă doriţi ca unghia să fie mai groasă puteţi să aplicaţi un strat

mai gros. Reluaţi operaţiunea 8.

● Uscaţi unghiile cu un şerveţel îmbibat cu lichid de finisare Finish Wipe

● Aplicaţi Brilliant 3 într-un strat nici subţire nici gros lăsând 2 minute la U.V. apoi ştergem unghiile Finish Wipe

● Neteziţi cu pila neagră fină sau pila Garnet apoi neteziţi cu blocul alb

● Aplicaţi uleiul pentru cuticule Roll-On pe cuticule şi masaţi

● Neteziţi suprafaţa unghiei cu blocul ”3 în 1”

● Trimiteţi clienta să se spele pe mâini

204


● Aplicaţi o bază hidartantă, lăsaţi să se usuce, aplicaţi 2 straturi de ojă şi apoi aplicaţi Top 60 care are rolul de a fixa şi usca foarte repede.

Pentru îndepărtarea gelului se pileşte.

Tehnica gel ultraviolet se recomandă persoanelor care nu au nevoie de construcţia sau modelarea unghiei şi au forma naturală frumoasă. Deşi este o tehnică rezistentă nu se recomandă persoanelor ale căror mâini intră des în contact cu apa.

4. Tehnica Capsule + gel ultraviolet

-Produse:

1 lampă cu ultraviolete 1 cutie 360 capsule Square 1 cutie capsule Perfect Tip 1 lipici profesional 15G 1 cleşte ghilotină 1 Gel U.V. înaltă performanţă N°1 1 Gel U.V. înaltă performanţă N°2 1 pensulă plată din nylon 6 pile argintii 6 pile flex negre 3 buffere 1 Roll-On 1 Lichid de finisare 125ml

TEHNICA CU GEL ULTRAVIOLETEUTILIZARE: pe unghiile scurte sau foarte roaseTIMP DE APLICARE: 45 min – 1hMETODA: recentăÎNVĂŢAREA: uşoarăASPECT: foarte solid, hiper fin, hiper naturalCREŞTEREA: total invizibilăREUMPLEREA: fiecare 3 săptămâni la 1 1 luniTIMP DE REUMPLERE: 30-40 min

5. Tehnica Acrylic fară miros (U.V.)

Recomandată pentru persoanele care-şi rod unghiile

● Împingeţi cuticulele pe uscat fără să utilizaţi un gel emolient● Tăiaţi surplusurile de piele

205


● Lipiţi capsulele rotunde sau Perfect Tip sau dacă unghiile sunt foarte roase, folosiţi Super Tip cu lipiciul profesional.● Nivelaţi până când capsula lipită face corp cu unghia naturală● Eliminaţi luciul de pe partea liberă trecând uşor cu pila● Aplicaţi un bob de pudră roz sau transparentă de 3 pe partea superioară a unghiei , fiind atenţi să nu depăşim suprafaţa unghiei, repartizând foarte bine pe părţi.● Puneţi să se usuce la U.V. 2-3 min.Această pudră se aplică doar o dată! În nici un caz nu se aplică Primer!● Eliminaţi lejer ce rezultă din pilit apoi daţi o formă unghiei pe cât posibil de naturală.● Neteziţi cu blocul alb, aplicaţi ulei de cuticule Roll-On şi masaţi● Trimiteţi clienta să se spele, aplicaţi o bază hidratantă sau bază specială pentru unghii false, lăsaţi să se usuce, aplicaţi 2 straturi de ojă Longue Duree lăsând să se usuce între fiecare strat şi apoi aplicaţi fixatorul Top 60.

6. Tehnica Acrylic cu miros

Produse:

Cutie de 360 Perfect Tip Pensule N.8 Cutie de 360 Super Tip Pile argintii Cleşte pentru unghii artificiale Pile Flex negre Lipici profesioanl Pile Garnet Primer Buffer Acrylic Lichid Roll-On cu calciu Pudră acrylică roz Lichid dezinfectant Curăţător pentru pensule

● Împingeţi cuticulele pe uscat fără a utiliza un gel emolient● Tăiaţi vârfurile cu cleştele● Lipiţi capsulele Rotunde sau Perfect Tips sau dacă sunt foarte roase se utilizează capsulele Super Tips culipiciul profesional.● Se aplică Ramolizor pe partea de nivelat● Nivelaţi până ce capsula lipită pe unghie face corp cu unghia naturală, folosind pila flex neagră sau pila argintie● Îndepărtaţi luciul marginii libere trecând uşor pila Garnet sau pila neagră fină.● Aplicaţi Primerul pe unghia naturalăAtenţie, nu se aplică pe marginea liberă!● Aplicaţi un bob de pudră roz sau transparent pe 3 superioare ale unghiei şi modelaţi-le fiind atenţi să nu atingeţi unghia. Efectuaţi acestea pentru toate degetele şi activaţi uscarea între 10-15 min● Piliţi cu pila Flex neagră sau argintie pentru a da o formă pe cât posibil naturală● Nivelaţi cu blocul alb

206


● Aplicaţi Roll-On pe cuticule şi masaţi● Neteziţi cu blocul 4 în 1● Trimiteţi clienta să se spele● Aplicaţi o bază hidratantă● Lăsaţi să se usuce şi aplicaţi 2 straturi de ojă Longue Duree. Lăsaţi să se usuce fiecare strat apoi fixaţi cu Top 60

FREZAREA CU PILA ELECTRICALa inceput, lucrul cu freza nu este mai rapid. Pilitul cu freza dureaza aproape la

fel de mult ca si in cazul folosirii pilii manuale. Rapiditate ve-ti cistiga numai cind frezati unghia in forma “smile-line”, la indepartarea aerului cu freza si pregatirea cu freza.

O freza trebuie sa aiba un numar minim de 15.000-20.000 de turatii sau chiar 30.000 turatii.

Pentru scurtarea unghiei aveti nevoie de 20.000-30.000 de turatii. Daca numarul de turatii este mic, vor fi multe vibratii si materialul(acril sau gel) se va ciobi.

Pilirea unghiei false se face folosind intre 10.000-15.000 de turatii. Daca aveti o freza cu maxim 20.000 de turatii, inseamna ca freza trebuie sa functionze mult timp la putere maxima.Freza si mai ales dispozitivul de manan se pot supraincalzi, ceea ce provoaca uzarea mai rapida a aparatului, iar dispozitivul de mana se va incinge la un moment dat atit de tare incit nu il veti mai putea tine in mina.

CAND FREZAM

Purtati o masca anti praf in timp ce frezati. In timp ce frezam unghiile false, rezulta un praf care nu cade ci zboara in sus, existind riscul sa ni se depuna apoi in plamani.

Cind se pozitioneaza un cap de freza nu trebuie introdus in freza pina la capat, ci se lasa sa iasa un pic, astfel poate fi utilizat in totalitate.

Atunci cind frezati este important sa miscati freza in mod constant. Daca se sta prea mult intr-un singur loc(citeva secunde) se creeaza forte de frecare, zona se incalzeste brusc iar clientul v-a sinti o mare durere. Trebuie sa aveti mereu in minte faptul ca patul unghial simte caldura incepind de la 80C. Deci cind clientul se plinge ca simte caldura pe deget, inseamna ca patul unghial s-a incins foarte tare.

Nu trebuie sa apasati niciodata cu freza. Lasati freza sa-si faca treaba ei. Daca apasati, se creeaza si in acest caz fristiune si clientul simte imediat caldura pe deget.

Miscarea frezei este de la stinga la dreapta si inapoi, unghiaajustindu-se in mod uniform. Doar la colturi puteti folosi freza de sus in jos dar nu prea multe ori.

207


In timp ce miscati freza de la stinga la dreapta si inapoi, miscati-o si de sus in jos, peentru a pili atit suprafata unghiei cit si patul unghial.

Fiti atenti sa tineti freza intotdeaunan paralel cu unghia falsa. Nu inclinati freza, pentru ca atunci veti taia cu ea. Toate capetele pe care le voi folosi la Acril, trebuie sa fie capete cu diamant(diamantate)

Carbid, diamant, smirghel, ponce

Capatul pentru pregatit: este un capat cu virful conic (sau ascutit) si se foloseste pentru

indepartarea cuticulei, si chiar pentru indepartarea luciului unghiei naturale. Turatia trebuie sa fie minima. Daca trecem capul de freza pe suprafata mainii trebuie sa fie o senzatie placuta. Atunci turatia este cea potrivita(aprox 2000 de turatii) . Pentru manichiura si pedichiura se recomanda folosirea capetelor din piatra ponce.

Capatul glont(bullet): este proiectat a fi folosit si pentru curatarea dedesubtului unghiei(adica virful pe dedesupt). Curatarea se face cu o turatie mica. Aveti grija sa nu frezati de tot unghia naturala. Daca veti face asta, unghia naturala se va retrage si veti obtine efectul de “pocketlifting”(unghia falsa se desprinde si se ridica la mijloc)(cam 6000-7500 rotatii).Aceasta operatie poate fi executata si cu capatul de pregatire De asemenea daca am material care s-a scurs, il pot indeparta cu ajutorul acestui cap de frezat. Turatia trebuie sa fie de aprox. 10.000-15.000 de rotatii.

Capul Butoias(barrel) : este disponibil in 3 variante: fine, mediu si course. Cel mediu si cel mare se folosesc pentru a subtia unghia prin frezare si pentru a o scurta. Capul fine se foloseste pentru a finisa. Aceste capete se folosesc lao turatie de 10.000 pina la 15.000 de rotatii. Petru GEL exista un cap de freza cu mandrina pe care se monteaza o mica rola abraziva. Rolele abrazive sunt disponibile in varianta fina, medium si cu granulatie mare(240, 120, 80). Rolele abrazive sunt de unica folosinta.

Pentru gel nu folositi niciodata un cap freza cu diamant deoarce pulberea rezultata este atit de fina incit intrain porii capuli cu diamant si nu se mai poate curata niciodata.\

208


XIILUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE ÎN COAFOR ŞI

FRIZERIEProduse şi ustensile necesare

Produsele necesare spălării părului sunt: şampon adecvat tipului de păr, balsam (când este cazul) şi diferite produse sau tratamente atunci când este cazul. Ustensilele necesare sunt: Gulerul de protecţie, două prosoape, o pelerină şi nu în ultimul rând, o scafă.Spălatul părului

Prin spălare se elimină impurităţile şi sebumul depus pe păr. Spălarea părului este importantă, de ea depinzând în mai multe cazuri reuşita permanentului, a vopsitului, a ondulaţiei. Pentru spălarea părului se recomandă şampoane de preferinţă nealcaline.Înainte de spălare este necesar ca părul să fie descurcat, mai ales un păr moale, tapat, buclat. Ladescurcat trebuie să se ţină seama de sensibilitatea pielii capului şi de calitatea părului, alegând uneltele de descurcat cele mai corespunzătoare.

Scafa se plasează exact la înălţimea cefei clientei, avându-se grijă ca aceasta să stea cât mai comod cu capul pe spate. Pentru a proteja îmbrăcămintea se aplică la ceafa clientei un prosop şi o pelerină. Se clăteşte părul cu apă caldă, după aceea se pune şamponul în cantităţi mici, se freacă mai întâi între palme şi apoi pe păr. Se freacă părul de la frunte spre ceafă cu pulpa degetelor (

209


nu cu unghiile), cu energie dar fără brutalitate. Se insistă la curăţarea marginilor contururilor, de la frunte, tâmple, din spatele urechilor şi de la ceafă. Nu se lasă mult timp şamponul pe păr. Substanţele hrănitoare şi cele de curăţare acţionează în câteva secunde.

După spălare părul trebuie clătit foarte bine, pentru că resturile de şampon pot reduce luciul şi aspectul pufos al părului. După aceea părul se stoarce uşor prin presare, se şterge uşor în prosop fără bruscări. În stare uscată fibrele din constituţia firului de păr sunt foarte dure. Această stare se pierde brusc atunci când părul este umezit. Stratul solzos exterior se umflă în apă şi devine mai sensibil. La o pieptănare mai atentă, unele particule din stratul solzos se aşchiază şi se rup. Aceasta scade rezistenţa părului, luciul şi elasticitatea. De aceea pentru pieptănarea şi aranjarea părului în stare udă se foloseşte numai pieptenele cu dinţi rari, care nu trebuie să fie ascuţiţi. Nu se foloseşte peria la părul ud.

Este important ca la descâlcirea părului să se înceapă de la vârf şi treptat să se treacă mai sus pentru a evita ruperea prin întindere. Dacă părul nu se lasă uşor la pieptănat este un semnal sigur că el este deteriorat. Alegerea şamponului la spălarea părului este foarte importantă şi trebuie să corespundă tipului de păr, stării lui de sănătate, culorii şi calităţii lui.

Şamponul pentru păr normal – trebuie să aibă proprietăţile necesare spălării. El trebuie să fie uşor protector. Şamponul pentru păr subţire (de „înfoiere”) – conţine pe lângă substanţele de spălare, component care întăresc părul (keratină, proteină mătăsoasă, extract de ierburi). Aceşti componenţi conferă părului o duritate suplimentară, iar datorită lor firele de păr nu se lipesc unele de altele.

Şamponul pentru păr gras – conţine substanţe de spălare care menajează în primul rând pielea capului. Acest şampon nu conţine substanţe nutritive care ar îngreuna suplimentar părul. Adaosuri pot fi numai elemente bactericide şi extracte de plante care conferă părului o asprime la pieptănat. Aceste substanţe au rolul să neutralizeze secreţia de grăsime a pielii şi împiedică lipirea părului după spălare.

Şamponul pentru păr uscat şi friabil – conţine substanţe nutritive ca lanolina sau lecitina, ingredienţi sintetici adezivi care revogorează părul făcându-l elastic şi neted. Aceşti ingredienţi repară micile rupturi din stratul solzos şi îmbunătăţesc substanţial adaptabilitatea părului ud la sau cu grăsime la rădăcină şi care se aşchiază la capete nu se recomandă un astfel de şampon. Adaosurile nutritive pot îngreuna mult părul şi el se lipeşte repede. În acest caz este mai bine să se întrebuinţeze şamponul special pentru păr gras şi să se urmeze un tratament curativ pentru vârfurile părului.

Masajul capilar

210


Se execută în continuarea spălatului când părul şi pielea capului sunt curate. Înainte de a se începe masajul este indicat să se observe cu atenţie pielea capului şi starea firului de păr.Masajul manualEste compus din mai multe mişcări care se execută urmărindu-se sensul circulaţiei sângelui, direcţia nervilor şi a muşchilor, adică de la ceafă spre creştet, de la tâmple spre creştet şi de la frunte spre creştet. În general masajul se începe şi se încheie cu o mişcare descongestionantă care relaxează clientul. Masajul se începe de la frunte, execuntându-se cu ambele mâini – scurte, circulare în sens ascendent. Apoi se face o alunecare spre tâmple apăsând uşor pielea. Prin aceste mişcări repetate de 3-4 ori se obţine un efect calmant. În continuare se execută mişcări de presiune menite să influenţeze circulaţia sanguină.-mişcarea de presiune pentru hiperemie: cu degetul mare se împinge, se deplasează pielea capului, adunând-o şi strângând-o ca la extragerea punctelor negre.-mişcarea de presiune în zig-zag pe cărări: se desparte părul prin cărări succesive, se aşează faţă în faţă degetele de la mâna stângă şi cele de la mâna dreaptă la o distanţă de 2-3 cm şi se deplasează pielea capului astfel cva să se apropie degetele. Pe urmă degetele împing pielea de-a lungul cărării, dar o mână împinge pielea în sus iar cealaltă în jos, deci în sens invers.

-mişcările de presiune circulară: se aplică degetele mâinii drepte în regiunea frontală şi cele de la mâna stângă în regiunea occipitală, podul palmei fiind îndepărtat însă de cap şi se execută o presiune energică asupra pielii, astfel încât să se deslipească şi să se cuteze. În acest timp sunt imobilizate, degetele nu alunecă pe piele şi nu freacă părul, numai pielea capului este aceea care trebuie să se mişte. Se repeat această mişcare, aplicându-se de data asta degetele în regiunea temporală, deasupra urechilor.

-mişcarea de presiune pentru imobilizarea totală a pielii capului: se aşează palmele întâi în regiunea temporală şi se deplasează pielea capului înspre creştet, palmele fiind imobilizate în acest timp.Apoi se aşează palmele în regiunea frontală şi occipitală, procedându-se identic. Masajul se încheie cu o mişcare descongestionantă. Se aşează palmele întâi în regiunea temporală şi se deplasează pielea la ceafă, unde se execută alternativ mişcări de alunecare de sus în jos.

Atenţie!În caz de seboree nu se va masa zona temporală şi în cazul în care ne confruntăm cu o cădere abundentă a părului nu vom executa masaju.Proprietatile firului de parRezistenta parului este mare la agenti fizici si biologici:

1. Firul de par este flexibil si elastic.

211


2. Parul este higroscopic.3. Firul de par are proprietate absorbanta sau de fixare.

Structura chimică: 85% keratină 10% apă 3% lipide 0,5% pigmenţi substanţe minerale.

Dupa Culoare:- roşie- neagră.- Nuanţele diferite sunt rezultatul combinării dintre cei doi pigmenţi.

Alte caracteristici: Strălucire Grosime Rezistenţă Elasticitate Gradul de ondulare naturală Desime.

În funcţie de secreţia de sebum: Părul normal Părul gras Părul uscat.În funcţie de grosime:

- Părul gros- Părul subţire

În funcţie de gradul de ondulare:

Par cret Par dreptIngrijirea parului si a pielii capului, in saloanele de Coafura.Prin spalare se elimina impuritatile si sebumul depus pe par. Spalatul parului este important, de el depinzand in mai multe cazuri reusita:

- Permanentului- Vopsitului- Ondulatului- Tunsului

212


- Coafatului.

Tipuri de faţă:Fata ovala: fruntea mai lata dacat barbia si pometi proeminenti.

Fata rotunda: lungimea totala este aproximativ egala cu latimea totala

Fata lunga: fruntea, pometii si linia maxilarului au aproximativ aceleasi dimensiuni; barbia este iesita in evidenta si vizual fata are aspect ascutit.

Fata in forma patrata: fruntea, obrajii si pometii au aceleasi dimensiuni; linia maxilarului este cea mai evidenta trasatura.

Fata in forma de inima: similara cu cea ovala, insa are tendinta de ingustare in zona tamplelor;

Fata diamant: nu este la fel de des intalnita ca celelalte forme de chip de mai sus, fiind foarte unghiulara; fruntea este mai ingusta si linia tamplelor pare mai lata.

Tipuri de păr:–gros;–moale;–subţire.

Executarea tunsului în funcţie de conformaţiile cutiei craniene:a-conformaţie craniană cu frunte înaltă, creştet teşit;b- conformaţie craniană cu frunte mică, creştet ascuţit;c-conformaţie craniană ascuţită.d-conformaţie craniană cu calotă teşită şi spatele capului bombat.Este important să cunoşti instrumentele care se folosesc la fiecare tip de lucrare.

Tehnica spalarii parului.

213


Determinarea starii parului si a pielii capuluiAlegerea samponului si a tratamentuluiAplicarea produsului pentru spalatAplicarea tratamentuluiMasuri de igiena.

Inainte de spalare este necesar ca parul sa fie descurcat, mai ales un par moale, tapat sau buclat.La descurcare trebuie sa se tina seama de sensibilitatea pielii capului si de calitatea parului, alegand unelte de descurcare corespunzatoare.

Scafa se plaseaza exact la inaltimea cefei clientei avandu-se grija sa stea cat mai comod cu capul pe spate. Pentru a proteja imbracamintea, se aplica la ceafa un prosop si pelerina.Se clateste parul cu apa calda, se pune sampon in cantitati mici, se freaca in palme, apoi se aplica pe par. Se freaca scalpul de la frunte spre ceafa cu buricul degetelor, cu energie, pe toata suprafata capului. Se insista la curatarea marginilor, contururilor de la frunte, tample, in spatele urechilor si la ceafa. Samponul nu se lasa mult timp in par deoarece substanta hranitoare si de curatare actioneaza in cateva secunde.

Dupa spalare parul trebuie clatit foarte bine, pentru ca resturile de sampon pot reduce luciul si aspectul pufos al parului. Dupa aceea parul se stoarce usor prin presare si se sterge in prosop fara bruscari.

In stare uscata fibrele din constitutia firului de par sunt foarte dure. Aceasta stare se pierde brusc atunci cand parul este umed. Stratul solzos extern se umfla in apa si devine mai sensibil. La o pieptenare atenta, unele particule din stratul solzos se aschiaza si se rup, scanzand rezistenta parului, luciul si elasticitatea, de aceea pentru pieptanat si aranjat parul in stare uda se folosesc numai pieptene cu dinti rari neascutiti. Este important ca la descalcire sa se inceapa de la varf si treptat sa se treaca la partea de sus pentru a evita ruperea prin intindere.

Daca parul nu se lasa usor pieptanat este un semnal sigur ca el este deteriorat.Alegerea samponului potrivit la spalarea parului este foarte importanta si trebuie sa corespundafirului de par, starii de sanatate, culorii si calitatii lui.Produse pentru ingrijirea parului:

Şamponul de păr Balsamul Măştile capilare Uleiurile capilare Loţiunile tonice.

214


Acesta trebuie sa fie potrivit firului de par, starii de sanatate, culorii si calitatii lui:• Sampon pentru par subtire• Sampon pentru par gras• Sampon pentru parul normal• Sampon pentru par uscat si friabil• Samponul pentru par vopsit.

Sampon pentru par subtire – contine pe langa substanta de spalare, componente care intaresc firul de par: Keratina proteina matasoasa extract de ierburi; acestea ii confera parului o duritate suplimentara, datorita lor firele de par nu se lipesc unele de altele.

Sampon pentru par gras – contine substante de spalare care menajeaza in principiu pielea capului, acest sampon nu contine substante nutritive care ar ingreuna supletea parului, ci dimpotriva poate contine alte elemente: bactericide si extracte din plante care confera parului o asprime la suprafata, aceste substante au rolul sa neutralizeze secretia de grasime a pielii capului si impiedica lipirea parului dupa spalare.Sampon pentru parul normal – trebuie sa aiba proprietati necesare spalarii si trebuei sa fie usor protector. Sampon pentru par uscat si friabil – contine substante nutritive cu lanolina si lecitina, ingredient sintetici care revigoreaza parul facandu-l elastic si neted; aceste ingrediente repara micile rupturi din stratul solzos si imbunatatesc substantial adaptabilitatea parului ud la pieptanare.La parul subtire sau cu grasimi la radacina si care se aschiaza nu se recomanda acest sampon, adaosurile nutritive pot ingreuna mult parul si el se lipeste repede.Samponul pentru par vopsit – mentine cuticula inchisa dupa vopsire pastrand in par pigmentii de vopsea mai mult timp.Armonia feţei şi volumul coafuriiÎntotdeauna când dorim să alegem o coafură, trebuie să luăm în considerare mai mulţi factori: tipul de păr, fizionomia clientei (forma figurii ei: rotundă, în formă de pară, pătrată, triunghiulară, dreptunghiulară, în formă de diamant sau de inimă – vezi imaginile), culoarea părului şi dorinţa clientei. De asemenea, coafeza trebuie să depisteze în prealabil defectele capului

215


clientei pentru a le masca. În general, această mascare a imperfecţiunilor se realizează în mod special prin volumul coafurii.

Faţă rotundă Faţă pătrată

Faţă în formă de perlă Faţă alungită

Faţă în formă de diamant Faţă în formă de inimă

Defecte ale capului – corectarea lor

Tipuri de disproporţii ale capului

216


În viaţa de zi cu zi întâlnim persoane cu diferite defecte:sprâncene înalteochi rotunzi şi maridistanţa prea mare dintre sprâncenesprâncene drepte sau căzute pe ochifrunte latăobraji proeminenţimaxilar marepăr foarte aspru (spongios)păr puţincap turtitperciuni foarte alungiţivârtejurigoluri de părcomedoane de grăsimecheliepăr abundentgât gros şi scurtgât lung şi subţireurechi marinas lung sau latobraz mare sau mic

217

XIIILUCRĂRI ESTETICE ÎN COAFOR ŞI

FRIZERIETEHNICI DE TUNS- FRIZERIE

Tuns pierdut

Modelul nostru are forma feţei pătrată.Are părul lins, creşte uniform , şi forma capului bine definită.Există un anumit număr de elemente, pe care ar trebui să le luaţi în considerare în timpul consilierii prealabile a clientului, înainte de executarea tunsorii.

BretonulModelarea bretonului este o parte foarte importantă în tăierea părului. O formă greșită a bretonului poate da sau poate distruge forma întregului păr.În primul rând, este important să stabiliţi linia de creştere a părului clientului dumneavoastră în zona frontală. În cazul multor bărbaţi, linia de creştere a părului se retrage, într-o oarecare măsură, din cauza calviţiei.Evitaţi să încarcaţi prea mult zona bretonului, dar în acelaşi timp nu luaţi prea mult din greutatea părului. Astfel, părul poate da impresia că se subţiază.Încercaţi întotdeauna să creaţi un echilibru între toate elementele tunsorii.

PerciuniiLa bărbaţi, perciunii reprezintă linia de creştere a părului la tâmple. Prin tunsoare, li se pot da forme şi lungimi diferite. Însă, cel mai important este să se potrivească cu restul tunsorii.Forma şi lungimea perciunilor se schimbă odată cu moda. De exemplu, perciunii erau: lungi în anii 1920,’30 şi ’40; scurţi şi îngrijiţi în anii 1950; lungi, subţiri şi cu o formă bine definită în anii 1960 şi 70; şi gotici, colţuroşi şi coloraţi în anii 1980.Începând cu anii 1990, sunt la modă tunsorile îngrijite. Iar bărbaţii mai în vârstă tind să aleagă perciuni clasici, tunşi scurt.UrechiÎn multe cazuri, urechile nu sunt simetrice. Pot fi foarte mari, foarte mici sau inclusiv pot avea dimensiuni diferite. Iar în alte cazuri, sunt depărtate într-un anumit unghi, de cap.Trebuie să fiţi atenţi la toate aceste caracteristici atunci când executaţi tunsori scurte.De asemenea, trebuie să ştiţi dacă clientul dumneavoastră poartă ochelari sau aparat auditiv. Aceste două dispozitive vor influenţa aspectul final al tunsorii, în special dacă este vorba de o tunsoare scurtă, periuţă.

CărareaCărarea poate fi folosită pentru a da aspecte diferite tunsorilor. De exemplu, o cărare mediană poate împărţi părul în mod egal şi poate face astfel încât un păr des sau rar să pară mai echilibrat. Cărările laterale pot fi folosite pentru a masca trăsăturile proeminente ale feţei, precum un nas mare sau urechi asimetrice.De asemenea, moda poate influenţa felul în care sunt trasate cărările.Anumite cărări naturale pot fi foarte bine definite şi adesea trebuie să lucraţi cu ele, şi să nu trasaţi o altă cărare.În timpul consilierii prealabile, înainte să începeți executarea tunsorii, trebuie să stabiliți tipul şi caracteristicile cărării naturale a clientului dumneavoastră. De acest lucru ar putea depinde aspectul final pe care îl veţi obţine.Fixaţi lama nr. 1 pe maşina de tuns.Înclinaţi capul clientului în jos. Urmând forma naturală a capului, avansaţi dinspre ceafă (dinspre centrul ei) spre zona occipitală. Nu uitaţi că, în zona cefei, maşina de tuns trebuie ţinută lipită de scalp.Înaintaţi dinspre centru spre părţile laterale.

Alegerea aparatului de tunsSe pot folosi două tipuri de aparate de tuns: electrice sau manuale. În prezent, cel mai frecvent se folosesc cele electrice. Maşinile de tuns au două lame zimţate, dispuse şi acţionând paralel, ceea ce face ca părul să fie tuns foarte rapid.Aparatele de tuns de dimensiuni mici, acţionate manual sunt potrivite pentru finisarea conturului sau a perciunilor.În general, maşina de tuns se foloseşte pe părul uscat, însă efectul este acelaşi şi dacă părul este ud. Este ideală pentru realizarea contururilor sau finisarea marginilor şi pentru realizarea foarte rapidă a unei tunsori foarte scurte.Maşina de tuns trebuie curăţată şi gresată, iar lamele trebuie schimbate în mod regulat.Apărătoare pentru maşina de tunsPentru a obţine un rezultat omogen, mai ales atunci când maşina este poziţionată foarte aproape de scalpul clientului, este important să folosiţi o apărătoare pentru maşina de tuns.Apărătoarele au dimensiuni diferite pentru ca părul să poată fi tuns la lungimi diferite. După ce aţi v-aţi deprins cu modul de folosire a maşinii de tuns, puteţi trece la executarea de tunsori de lungimi diferite folosind lame de dimensiuni diferite.

Mărimea lamei

Lungimea părului

0000 Foarte aproape de scalp, ca în cazul bărbieritului

000 0.3mm, aproape de scalp

00 0.4mm

0 0.8mm

0A 1.2mm

1 3.3mm

1A 4.0mm

11/2 4.8mm

2 6.4mm

3 7.9mm

Pe măsură ce vă apropiaţi de zona occipitală, solicitaţi-i clientului să îşi ridice capul astfel încât să privească înainte.Fixaţi acum pe maşina de tuns pe 2.Asiguraţi-vă că unghiul maşinii de tuns se potriveşte cu conturul părului din zona cefei.Întrucât urmaţi conturul natural al capului, părul va rămâne mai lung de-a lungul zonei occipitale.

Tunderea zonei din spatele urechii poate pune probleme, însă este important ca tunderea să se facă aproape de scalp pentru a obţine un rezultat curat, precis.În vederea unor rezultate optime, este recomandabil să înclinaţi capul clientului. Astfel veţi putea ajunge cu maşina mai aproape de ureche.Dacă credeţi că este util, rugaţi-l pe client să îşi îndoaie urechea.

UrechileMulte persoane nu au urechile simetrice. Acestea pot fi foarte mari, foarte mici sau pot fi inegale între ele. Iar unele sunt clăpăuge.You need to watch for all these characteristics when you are cutting shorter hairstyles.De asemenea, trebuie să aflaţi dacă clientul poartă ochelari sau aparat auditiv. Ambele situaţii vor influenţa aspectul final al tunsorii, mai ales dacă este vorba de una scurtă, bine definită.

Ceafa şi zona occipitalăPoziţia capului trebuie să fie dreaptă.Lungimea creată de-a lungul zonei occipitale ar trebui să înceapă să fie vizibilă. Este important să stabiliţi în această etapă cât de lung doriţi să fie părul de-a lungul zonei occipitale întrucât lungimea restului tunsorii depinde de acest aspect.Verificaţi periodic simetria tunsorii şi distribuţia omogenă a volumului.Nu curăţaţi încă zona cefei. Rezultatul va fi mai bun dacă o veţi curăţa după ce aţi finalizat tunsoarea.

Delimitaţi o porţiune diagonală: din zona laterală până în spatele urechii.Perimetrul este foarte restrâns şi din acest motiv este dificil să poziţionaţi maşina de tuns în unghiul corect şi să tundeţi.Coaforul tunde această zonă folosind maşina de tuns şi pieptenele. Pentru a putea tunde cât mai aproape de scalp şi a obţine o tunsoare pierdută, maşina de tuns este folosită fără lamă.Pentru a tunde scurt şi precis, aşezaţi pieptenele pe linia de contur. Pentru a nu tunde mai scurt decât doriţi, folosiţi pieptenele pe post de lamă.Avansaţi dinspre zona de contur laterală spre tâmple, armonizând linia conducătoare în spatele urechii.Repetaţi procedura pe partea opusă. Şi nu uitaţi că este foarte important să verificaţi simetria tunsorii pe măsură ce avansaţi.Armonizaţi părul din zonele laterale cu cele din zona creştetului, folosind linia conducătoare din zona laterală.Coaforul nostru a decis să folosească maşina de tuns şi pieptenele pentru a

armoniza cele două porţiuni, începând din zona laterală şi înaintând de-a lungul zonei occipitale. Maşina de tuns este folosită fără lamă.Puteţi folosi şi degetele în locul pieptenelului. În cazul de faţă, părul prea scurt nu a permis acest lucru, armonizarea făcându-se cu ajutorul pieptenului.Avansaţi dinspre creştet spre zona frontală, ţinând şuviţele paralel cu capul. În zona frontală, întindeţi şuviţele înapoi, înspre partea din spate. Astfel, acestea vor rămâne mai lungi.Mai departe, tundeţi dinspre partea superioară a creştetului spre zona occipitală, ţinând şuviţele paralel cu capul.Cu vârful foarfecelui, tundeţi în zig-zag vârfurile şuviţelor pentru a da formă şi supleţe tunsorii.

Recomandare:Lungimea părului pe care o păstraţi în partea frontală depinde de aspectul final al tunsorii dorit de client.Această etapă depinde de preferinţele personale.Folosiţi foarfecele pentru a curăţa conturul părului. Coafura va părea mai bine definită dacă va avea contururi îngrijite.BretonulConturarea bretonului este o etapă foarte importantă în realizarea tunsorii. Un breton nepotrivit poate strica întreaga tunsoare.Începeţi prin a stabili care este tiparul liniei de creştere frontale. În cazul multor bărbaţi, din cauza calviţiei, aceasta se retrage într-o anumită măsură.Nu trebuie ca bretonul să aibă un volum prea mare, dar nici nu trebuie să fie prea subţiat pentru că astfel părul ar putea să pară rar.Încercaţi mereu să creaţi un echilibru între toate elementele coafurii.

Coaforul foloseşte un uscător de păr cu aer foarte cald şi aplatizează cu mâna liberă părul în creştet. Am folosit decolorant Wella Blondor Coco Bleach cu 9% welloxon Perfect şi folie plus Wella Accord mouse.

Tehnica este foarte potrivită părului scurt şi se realizează în timp scurt. Tipul de oxidant pe care îl folosiţi depinde de aspectul final pe care doriţi să îl obţineţi.

Coaforul a aplicat decolorant pe fâşii de folie. Decolorantul a fost apoi aplicat pe păr prin frecarea foliei de păr şi mişcarea ei dintr-o parte în alta (folosind o mişcare similară cu cea de lustruire a pantofilor). După ce a fost aplicat, decolorantul a fost lăsat să acţioneze cu ajutorul unui termostimulator millennium, timp de 25 de minute, pentru ca în final părul să arate ca şi cum ar fi fost decolorat de soare.

Pentru finisare, s-a folosit produsul tip cremă Mould and Shine din gama SP de la Wella

Tunsoare clasică

Tunsorile bărbăteşti sunt de obicei scurte şi oarecum în trepte. Diferă doar în modul în care abordată linia de la baza gâtului.Majoritatea bărbaţilor poartă o tunsoare clasică bărbătească. Părul este tuns la baza urechilor şi deasupra gulerului în spate. Părul din partea frontală este pieptănat, pentru a nu cădea pe faţă.O tunsoare clasică nu este depăşită niciodată, dar anumite elemente se pot schimba. Versiuni mai moderne ale tunsorii clasice bărbăteşti includ lungimi şi volume diferite, în funcţie de cum se potrivesc şi de stilul de viaţă al clienţilor.Din ce în ce mai mulţi bărbaţi folosesc produse de aranjare a

părului, care influenţează aspectul final al tunsorii clasice. Pregătire Consilierea clientului pentru a decide tipul de tunsoare si

analiza părului; Asigurați-vă că clientul dumneavoastră poartă o pelerină

de protecție și este așezat confortabil . Tunsoare clasicaAceasta tunsoare se executa folosind tehnici de cross- stratificare cu Straturi Paralele . Acesta este finalizată în trei etape :

zonele laterale stratificare zonele laterale

Lucrul din spatele urechii lungul centruluidin spate a capului în zona cefei pe partea opusă . Când treci peste centrul de spate pe care îl utilizați tehnica cross- stratificare . Folosind aceasta tehnica se va face mai ușor pentru tine să se amestece în zonele de partea ta .Se repetă aceeași procedură pe cealaltă parte .

Amintiți-vă că echilibrul este foarte important și ar trebui să verificați ce tăiati la fiecare etapă . Luaţi prima şuviţă pe care urmează s-o tundeţi din partea din faţă.Ţineţi şuviţa în diagonală. Vă va ajuta să urmaţi forma capului.Luaţi prima şuviţă pe care urmează s-o tundeţi din partea din faţă.Ţineţi şuviţa în diagonală. Vă va ajuta să urmaţi forma capului.Pentru a obţine un unghi mai bun care vă va ajuta să tundeţi mai aproape de scalp, prideţi părul între degete şi tundeţi înspre partea interioară a acestora.Păstraţi părul mereu umed. Astfel, veţi obţine mai uşor unghiul de tundere dorit.Recomandare:Tunzând părul pe care îl ţineţi între degete, puteţi crea unghiuri diferite şi puteţi tunde mai aproape de scalp.Înainte de a trece la zona din spate, curăţaţi zona laterală – în partea urechii.Tundeţi cu vârful foarfecelor orientat înspre piele.Repetaţi procesul în cealaltă parte.Forma pe care o daţi reprezintă alegerea dumneavoastră. Aspectul final depinde de discuţiile avute cu clientul în etapa de consiliere.Recomandare:Exersaţi tunsul cu vârful foarfecelor orientat înspre piele. Această tehnică necesită o mână sigură şi foarte puţin presiune.Luaţi o şuviţă diagonală din spatele urechii până în zona cefei. Aşezaţi-vă degetele paralel cu şuviţa şi tundeţi.Urmaţi conturul liniei părului. Astfel veţi obţine o linie pronunţată. Tundeţi aproape de scalp pentru a curăţa zona din proximitatea şuviţelor şi a evidenţia forma tunsorii.Repetaţi operaţiunea şi pe partea opusă.

Recomandare:Poziţia corpului dvs. trebuie să fie paralelă cu şuviţa pe care o tundeţi.Tundem acum zona din spate. Nu uitaţi că părul trebuie să fie mereu umed pentru ca fiecare şuviţă să poată fi la fel de întinsă.Pe măsură ce tundeţi zona de la ceafă, stratificarea încrucişată devine mai clară.Alegeţi şuviţe oblice, ţineţi linia conducătoare între degete şi ridicaţi uşor, împotriva sensului de creştere, fiecare şuviţă de tuns.Este important să aşezaţi fiecare şuviţă pe scalp, apropiind-o de şuviţa ridicată anterior. Iar apoi, să o ridicaţi împotriva sensului de creştere.

Dacă coborâţi şuviţa de tuns mai jos decât şuviţa anterioară, linia tunsorii va deveni masivă şi pregnantă.Recomandare:Ridicaţi şuviţa cât de puţin posibil în sens contrar sensului creştere pentru că altfel nu veţi reuşi să păstraţi forma tunsorii.Aici se poate vedea foarte bine stratificarea diagonală creată de coafor. Aceasta poartă numele de stratificare încrucişată.Remarcaţi cât s-au redus lungimea şi desimea părului în zona cefei.Tundeţi şuviţe diagonale de acest tip: de-a lungul capului, din zona laterală a creştetului până în partea opusă, în zona cefei. Şuviţele tunse astfel vor putea fi folosite pentru verificarea încrucişată a simetriei tunsorii, după ce veţi fi realizat şi tunsoarea celeilalte zone care porneşte tot din creştet îndreptându-se spre capătul opus al cefei.Repetaţi operaţiunea şi în cealaltă parte făcând trecerea spre zona cefei.Recomandare:Capul clientului trebuie să fie puţin înclinat într-o parte pentru a vă permite să tundeţi în unghiul potrivit.Odată ce aţi finalizat tunsoarea pe ambele părţi, faceţi o verificare încrucişată a ceea ce aţi realizat până în acest punct.Verificaţi întotdeauna în sens opus celui în care aţi tuns.Coaforul face verificarea în sens orizontal.În această etapă, în urma verificării nu ar trebui să mai tundeţi decât o cantitate foarte mică de păr. După ce aţi făcut temeinic verificarea încrucişată, concentraţi-vă atenţia pe straturile interioare.Începeţi realizarea stratificării din partea din faţă.Alegeţi-vă linia conducătoare din zona laterală, din partea ce precede creştetului.Ţinând şuviţa la un unghi de 90 de grade faţă de scalp, tundeţi-o drept.Avansaţi spre centru şi apoi spre cealaltă parte laterală a capului. Nu uitaţi să ţineţi părul la un unghi de 90 de grade, păstrând mereu părul umed.Aţi creat acum o linie conducătoare de-a lungul capului. Nu uitaţi să urmaţi linia conducătoare şi să tundeţi părul la aceeaşi lungime.Îndreptaţi-vă spre linia frontală a părului, trăgând părul uşor în spate pentru ca părul să rămână mai lung în faţă.

Recomandare:Asiguraţi-vă că aveţi întotdeauna vizibilitate asupra liniei conducătoare. Dacă nu o vedeţi, reveniţi la punctul de pornire.Începem acum stratificarea zonei de la ceafă.Raportându-vă la linia conducătoare de la creştet, delimitaţi o porţiune verticală în sens descendent, îndreptându-vă spre zona inferioară a cefei. Ţineţi părul la un unghi de 90 de grade faţă de scalp şi tunzând drept, îmbinaţi şuviţa cu părul din zona din spate.Trebuie să ţinem cont de faptul că o parte din părul de la ceafă a fost deja tuns în etapa de realizare a stratificării încrucişate.Pornind dintr-un punct central, îndreptaţi-vă spre spatele urechii, armonizând, pe măsură ce înaintaţi, liniile conducătoare cu restul părului.Nu uitaţi că trebuie să realizaţi îmbinarea a două linii conducătoare: cea din centrul creştetului şi cea din partea laterală.Repetaţi acelaşi lucru pe partea cealaltă a capului. Şi verificaţi simetria tunsorii.Coaforul îşi schimbă poziţia corporală pe măsură ce avansează în realizarea tunsorii. Astfel el va reuşi să distribuie volumul în mod egal.Armonizaţi şuviţele din creştet cu cele de la ceafă, pornind dinspre creştet spre ceafă.Nu uitaţi că părul trebuie să fie mereu umed.Recomandare:Armonizaţi şuviţele din diferitele porţiuni urmând liniile conducătoare. Nu tundeţi părul fără a vă raporta la linia conducătoare, întrucât în caz contrar tunsoarea nu va fi simetrică. Dacă se întâmplă să nu mai reuşiţi să regăsiţi linia conducătoare, întoarceţi-vă la punctul de pornire.Conturarea bretonului este foarte importantă în cazul tunsorilor bărbăteşti. Un breton greşit poate distruge forma tunsorii.În primul rând, trebuie să stabiliţi care este tiparul liniei părului în partea din faţă. În cazul multor bărbaţi, linia părului se retrage într-o anumită măsură din cauza calviţiei.Nu trebuie ca zona bretonului să aibă prea mult volum, dar nici să fie prea subţiată pentru că astfel veţi crea impresia că părul se răreşte.Coaforul nostru îşi propune să păstreze lungimea părului în zona bretonului. El armonizează părul din zona tâmplei cu cel din partea opusă, păstrându-l mai lung în zona centrală pentru a crea lungime în partea frontală.Tunsoarea poate fi executată în cazul majorităţii bărbaţilor, diferite tuşe finale putând fi obţinute prin folosirea gelului sau cerii.Iată aspectul final al unei tunsori clasice masculine.

Straturi paralele

Trebuie să fiţi extrem de atenţi în realizarea tunsorilor de precizie şi bine definite pe păr scurt. Conturul natural al părului clientului şi greşelile sunt mai vizibile în cazul acestor tunsori.În cursul etapei de analiză trebuie să ţineţi cont de anumiţi factori care pot influenţa considerabil modul de realizare a unei tunsori masculine şi aspectul final pe care aceasta îl poate căpăta.Părul facialTrebuie să alegeţi o tunsoare care să avantajeze modul în care clientul îşi aranjează părul facial.PerciuniiPerciunii reprezintă extremităţile laterale ale liniei de creştere a părului la bărbaţi. Pot fi tunşi în diferite forme şi la diferite lungimi. Important este ca aceştia se potrivească cu restul tunsorii.Forma şi lungimea perciunilor a variat în funcţie de modă. De pildă, aceştia erau lungi în anii ’20, ’30 şi ’40; îngrijiţi şi scurţi în anii ’50; lungi, subţiri şi cu o formă definită în anii ’60

şi ’70; şi gotici, unghiulari şi vopsiţi în anii ’80.Începând din anii ’90, sunt la modă tunsorile îngrijite. Iar bărbaţii mai în vârstă preferă mereu perciunii clasici tunşi scurt.

UrechileÎn cazul multor persoane, urechile nu sunt simetrice. Acestea pot să fie foarte mari, foarte mici sau chiar de dimensiuni diferite. Iar unele sunt distanţate faţă de cap.Trebuie să fiţi atenţi la toate aceste trăsături în momentul realizării unor tunsori scurte.Trebuie de asemenea să aflaţi dacă clientul dumneavoastră poartă ochelari sau proteză auditivă. Ambele aspecte vor influenţa aspectul tunsorii dumneavoastră, în special dacă vizaţi o tunsoare bine definită, pe păr scurt.

CărărileCărările pot fi folosite pentru a obţine diferite efecte la nivelul coafurii. De pildă, o cărare mediană poate crea o separare a părului în părţi egale şi contribui la obţinerea unui aspect mai simetric în cazul unui păr cu fir gros sau al unui cap de dimensiuni mai mari. Cărările într-o parte au ca efect distragerea atenţiei de la trăsături proeminente cum sunt un nas mai mare sau urechi asimetrice.Şi tendinţele pot influenţa preferinţa pentru un tip de cărare.Anumite cărări naturale pot fi foarte pronunţate şi, prin urmare, este preferabil să le folosim ca atare decât să forţăm crearea altora.Se recomandă ca în etapa de consiliere, înainte de a începe realizarea tunsorii, să stabiliţi forma cărării naturale a clientului şi să apreciaţi cât de pronunţată este. Este

posibil ca aceste aspecte să influenţeze aspectul final al coafurii pe care vă propuneţi să o realizaţi.Pentru a realiza o tunsoare care să i se potrivească clientului dumneavoastră, este foarte important să îi analizaţi cu atenţie trăsăturile – forma feţei; neregularităţile de creştere ale părului; cantitatea şi calitatea părului. Toate aceste aspecte ar trebui analizate în etapa de consiliere.

Forma feţeiForma feţei şi a capului sunt unice. Fiecărei forme a feţei i se potriveşte o anumită tunsoare.Forma ovală, Faţa rotundăă şi forma de inimă - profilul acestora putând fi mai delicat sau mai pronunţat. O tunsoare cu contururi mai rotunjite este mai adecvată acestor forme.Forma pătrată, forma dreptunghiulară şi forma triunghiulară sunt ascuţite, robuste şi au un aspect unghiular. Tunsorile ascuţite, angulare sunt mult mai adecvate acestor forme decât tunsorile rotunjite.(Pentru mai multe informaţii privind identificarea şi abordarea diferitelor forme ale feţei, consultaţi lecţia privind Analiza clientului şi a părului.)

Direcţii neregulate de creştereTrebuie să ţineţi cont de posibilele neregularităţile de creştere a părului clientei când executaţi tunsoarea pentru că unele pot influenţa realizarea tunsorii. Cele mai frecvente sunt: Vârtejurile din creştet Părul care creşte de jos în sus la ceafă Vârtejurile din partea din faţă Părul crescut pe frunte la baza cărăriiDacă întâlniţi vreuna dintre aceste neregularităţi, în acea zonă este recomandat să tundeţi fără a aplica tensiune pentru a permite părului să se aşeze potrivit tendinţei sale naturale.Este posibil să fie nevoie să lăsaţi aceste porţiuni mai lungi decât restul părului. Astfel, părul va putea să va avea spaţiu pentru a se mişca natural, aşezându-se în direcţia sa

naturală de creştere. Părul arată ca şi cum ar fi fost tuns la aceeaşi lungime, chiar dacă nu a fost tuns astfel.Anumite neregularităţi de creştere pot afecta o tunsoare în aşa măsură încât aceasta nu va mai avea un aspect plăcut. Trebuie să vă daţi seama de această posibilitate şi să îi explicaţi clientului dumneavoastră de ce respectiva tunsoare nu i s-ar potrivi.Cantitatea şi calitatea păruluiTrebuie să vedeţi care este desimea părului clientului, adică cantitatea de păr pe care o are, şi cât de gros

sau subţire este firul de păr. Aceşti factori sunt importanţi în raport cu simetria şi rezistenţa unei tunsori.În funcţie de textură, firul de păr poate fi: Subţire Mediu/normal Gros/aspruTextura părului clientului influenţează dimensiunea şuviţelor alese în realizărea tunsorii. Dacă părul este gros, şuviţele trebuie să fie mai subţiri astfel încât linia conducătoare să fie vizibilă. Linia conducătoare trebuie să fie vizibilă pentru a şti cât de mult trebuie tunsă fiecare şuviţă.

De asemenea, textura influenţează modul de coafare ales. Există moduri de coafare care avantajează părul cu fir gros şi nu avantajează părul cu fir subţire şi invers.

Un alt aspect important care trebuie abordat în cadrul etapei de consiliere a clientului şi înainte de a începe executarea tunsorii este verificarea liniei părului clientului. Verificarea trebuie realizată pe părul uscat şi repetată pe părul umed, după spălarea cu şampon.Nu toată lumea are o linie a părului perfectă, motiv pentru care trebuie să verificaţi existenţa eventualelor neregularităţi de creştere şi a structurilor ciudate, neuniforme.În acest sens, trebuie analizate patru zone: Zona frontală Zonele laterale Ceafa

Creştetul Delimitaţi o linie conducătoare pentru conturul tunsorii care

începe de la linia părului din zona frunţii şi se opreşte în partea posterioară a creştetului. Ea trebuie să cuprindă părţile laterale ale cărării centrale şi să aibă lăţimea unui deget.

Asiguraţi-vă că această şuviţă conducătoare este amplasată central. Ea va fi ghidul dumneavoastră pentru realizarea în continuare a tunsorii.

Linia conducătoare pentru conturul tunsorii va determina lungimea tunsorii şi, mai ales, va avea un rol decisiv în uniformizarea ei.

Delimitaţi o şuviţă conducătoare de lungimea bretonului. Ridicaţi întotdeauna şuviţa de tuns la un unghi de 90 de grade faţă de scalp.

Coaforul tunde astfel încât să creeze straturi paralele.

Recomandare:Lungimea tunsorii anterioare a clientului va influenţa aspectul

final al tunsorii pe care o executaţi.

Tunzând în sens contrar sensului de creştere al liniei conducătoare şi ţinând părul la un unghi de 90˚ faţă de scalp, avansaţi în sens invers, îndreptându-vă spre creştet.

Atunci când tundeţ părul în straturi, este preferabil să vă poziţionaţi pe partea opusă a capului faţă cea pe care o tundeţi. Astfel veţi putea controla mai bine execuţia şi veţi avea o mai bună vizibilitate asupra şuviţelor conducătoare.

Recomandare:Clientul trebuie să îşi ţină mereu capul drept. Şi nu uitaţi că părul trebuie să fie umed pe toată durata realizării tunsorii.

Împărţiţi zona superioară a capului în trei porţiuni. Prima este porţiunea din zona calotei

superioare. Alegeţi o şuviţă conducătoare orizontală din centrul acestei porţiuni.

Armonizaţi restul şuviţelor cu această şuviţă conducătoare, începând din partea inferioară a creştetului. Ridicaţi şuviţele la un unghi de 90 de grade faţă de cap şi tundeţi în sens orizontal de-a lungul capului.

Avansaţi dinspre creştet spre zona frontală. Pe măsură ce vă apropiaţi de zona frontală,

înclinaţi în spate ultima şuviţă de tuns din această zonă pentru a o apropia de şuviţa tunsă anterior. Astfel părul va rămâne mai lung în faţă.

Este foarte important să lucraţi ordonat. Dacă liniile conducătoare sunt clare, le puteţi urma cu mai multă uşurinţă şi tunsoarea va fi mai precisă.

Pentru a crea a doua şi a treia porţiune, va trebui să delimitaţi încă două şuviţe.

Începeţi prin a împărţi porţiunea din zona calotei superioare în două. Astfel veţi obţine şuviţa conducătoare pentru a doua porţiune.

După ce aţi tuns a doua porţiune, împărţiţi-o în două îndreptându-vă spre ureche. Aveţi astfel linia conducătoare pentru porţiunile laterale.

Pentru a crea straturi paralele, ridicaţi întotdeauna părul la 90˚ faţă de scalp înainte de a-l tunde.

Recomandare::Prin delimitarea a trei porţiuni în zona frontală, controlaţi mai bine execuţia tunsorii, iar şuviţele conducătoare sunt vizibile în fiecare etapă a execuţiei.

Raportându-vă la linia conducătoare delimitată în porţiunea din zona calotei superioare, armonizaţi părul din cea de-a doua porţiune din zona superioară.

Ridicaţi părul la 90 de grade faţă de scalp şi raportaţi-vă la linia conducătoare.

Folosind linia conducătoare din porţiunea a doua, armonizaţi porţiunea a treia. Întindeţi părul în sens paralel şi tundeţi îndreptându-vă spre zona din proximitatea urechii. Nu uitaţi:

părul trebuie să fie mereu umed; urmaţi linia conducătoare; delimitaţi şuviţe ordonate, omogene; capul clientului trebuie să fie într-o

poziţie dreaptă. Armonizând şuviţele din a doua şi a

treia porţiune, înaintaţi spre linia părului din zona frontală.

Nu uitaţi să înclinaţi în spate şuviţele din proximitatea liniei frontale a părului pentru ca părul din această zonă să rămână mai lung.

Repetaţi operaţiunea în partea cealaltă a capului. Nu uitaţi:

să împărţiţi porţiunea din zona calotei superioare în două pentru a obţine astfel a doua porţiune;

să împărţiţi cea de-a doua porţiune în două

pentru a obţine astfel a treia porţiune; să tundeţi pornind din creştet, îndreptându-vă spre linia frontală a părului;

să înclinaţi în spate şuviţele de tuns din zona frontală pentru ca acestea să rămână mai lungi;înainte de a tunde, să întindeţi toate şuviţele la fel de mult; că părul trebuie să fie umed pe tot parcursul realizării tunsorii; şi ţineţi şuviţele de tuns paralel cu scalpul.

Pe parcursul realizării tunsorii, trebuie să verificaţi că tunsoarea este simetrică şi egală pe ambele părţi. Dacă aţi tuns în sens orizontal, trebuie să realizaţi verificarea încrucişată în sens

vertical. Dacă aţi tuns în sens vertical, trebuie să faceţi verificarea în sens orizontal.Coaforul face verificarea în sens orizontal întrucât această porţiune a fost tunsă în sens vertical.Ca urmare a verificării, ar trebui să mai tundeţi o cantitate minimă de păr. Dacă consideraţi că trebuie să tundeţi mult păr, înseamnă că tunsoarea nu a fost executată la unghiul potrivit.

Delimitaţi o porţiune de păr semi-circulară între zona superioară a creştetului şi cea inferioară.

Cu ajutorul acestei porţiuni, veţi armoniza zona superioară a capului cu zona cefei.

Împărţirea părului în porţiuni vă va permite să urmăriţi liniile conducătoare şi să verificaţi constant forma tunsorii. Alegeţi şuviţa care va constitui linia conducătoare din linia conducătoare pentru conturul tunsorii pe care aţi creat-o în zona superioară a creştetului.Faceţi trecerea spre partea inferioară a creştetului, pornind din centrul zonei superioare a creştetului.Ridicaţi şuviţele la 90 de grade şi tundeţi-le paralel cu scalpul.

Recomandare:Analizaţi zona creştetului în timpul etapei de consiliere. Unele persoane au vârtejuri în această zonă. Dacă le tundeţi scurt, părul va sta ridicat. (Acest lucru poate fi remediat prin lăsarea părului mai lung în zona creştetului).

Înclinaţi şuviţa dinspre centrul zonei creştetului spre capătul inferior al acestei zone.

Aveţi grijă ca părul să fie umed mereu şi ghidaţi-vă după linii conducătoare bine delimitate.

Repetaţi operaţiunea în cealaltă parte a capului, acordând o atenţie aparte următoarelor aspecte:

liniilor conducătoare; tiparul de delimitare a porţiunilor de păr; simetriei tunsorii; poziţiei dumneavoastră corporale; şi faptului că părul trebuie să fie umed.

Pe parcursul realizării tunsorii, trebuie să verificaţi mereu că tunsoarea este simetrică şi egală. Dacă aţi tuns în sens orizontal, trebuie să

realizaţi verificarea încrucişată în sens vertical. Dacă aţi tuns în sens vertical, trebuie să

faceţi verificarea în sens orizontal.În timpul verificării, ar trebui să mai tundeţi o cantitate minimă de păr. Dacă consideraţi că tundeţi mult păr, înseamnă că de la bun început tunsoarea nu a fost executată la unghiul potrivit

Delimitaţi o linie conducătoare pentru conturul tunsorii care să traverseze centrul capului, pornind din partea inferioară a creştetului şi până la linia părului de la ceafă.

Linia conducătoare pentru conturul tunsorii este situată de-o parte şi de alta a punctului central şi trebuie să aibă lăţimea unui deget.

Recomandare:Linia conducătoare pentru conturul tunsorii trebuie să fie situată în centrul capului. Rolul său este de a vă ghida în obţinerea unei simetrii între cele două părţi ale tunsorii.

Avansaţi spre exterior pornind de la linia conducătoare pentru conturul tunsorii, din partea inferioară a creştetului, spre zona din spatele urechii.

Ţineţi şuviţele paralel cu scalpul şi armonizaţi aşadar din zona cefei, tunzându-l la aceeaşi lungime cu linia conducătoare pentru conturul tunsorii

Coaforul tunde acum zona cefei, ţinând şuviţele paralele cu scalpul.

Înclinaţi şuviţele în jos, spre ceafă. Când ajungeţi să tundeţi zona cefei, capul

clientului trebuie să fie uşor aplecat. Astfel vă va fi mai uşor să obţineţi unghiul dorit.

Recomandare:În cazul realizării unei tunsori cu straturi, este preferabil să vă poziţionaţi pe partea opusă a capului faţă cea pe care o tundeţi. Astfel veţi putea controla mai bine execuţia şi veţi avea o mai bună vizibilitate asupra liniilor conducătoare.

Coaforul a început din punctul central şi se îndreaptă spre margine, spre zona din spatele urechii.

Pe măsură ce înaintaţi astfel, tiparul de evantai pe care îl formează şuviţele va deveni mai vizibil.

Repetaţi operaţiunea şi în cealaltă parte.Când tundeţi cealaltă parte laterală, asiguraţi-vă că tunsoarea de aici este simetrică şi egală în raport cu cea din partea opusă.Simetria tunsorii trebuie verificată periodic, pe durata realizării tunsorii.

Dacă tundeţi părul în sens orizontal, trebuie să faceţi verificarea în sens vertical; însă,

dacă tundeţi părul în sens vertical, trebuie să faceţi verificarea în sens orizontal.

Acum că am finalizat tunderea conturului, putem trece la personalizarea tunsorii. În cazul acestei tunsori, aţi putea tunde drept sau în zig-zag părul de la ceafă, din

zonele laterale şi din zona frontală. Tunderea în zig-zag a vârfurilor conduce la reducerea lungimii prea mari şi creează un aspect mai neted.

Recomandare:

Modul de personalizare a unei tunsori nu se poate învăţa. Aici intervin creativitatea şi ideile proprii.

După cum puteţi observa privind rezultatul final, volumul este distribuit uniform,

facilitând mişcarea părului şi făcând posibilă aranjarea lui în diferite moduri.

Foarfece peste pieptene Ghid pas cu pasModelul nostru are faţa pătrată şi o linie de creştere a părului foarte pronunţată în partea din faţă.Are linii de creştere egale şi plate.Deoarece intenţionăm să creăm o tunsoare scurtă, de impact, trebuie să ţinem cont de neregularităţile de creştere şi de eventualele trăsături asimetrice.În cazul bărbaţilor, oricare ar fi tunsoarea pe care doriţi să o realizaţi, nu trebuie să pierdeţi din vedere o serie de elemente.Baza gâtuluiÎn cazul bărbaţilor, linia de creştere a părului de la baza gâtului este mai puţin bine definită decât la femei şi de aceea trebuie să fie conturată de către coafor.Conturul pe care-l trasaţi va depinde de look-ul pe care încercaţi să-l obţineţi. Dacă tăiaţi puţin, look-ul va fi unul natural. Cu cât tăiaţi mai mult, cu atât mai aspru şi mai îndrăzneţ va fi look-ul.Puteţi să creaţi la baza gâtului diferite tipuri de contur – în formă de V, rotund, pătrat, conic etc –

cu ajutorul briciului, maşinii de tuns sau folosind vârfurile foarfecelor.BretonulForma dată bretonului este o parte esenţială a tunsorii. Bretonul poate fi cheia unei tunsori reuşite tunsoarea sau o poate distruge cu totul.Mai întâi de toate, trebuie să evaluaţi linia de creştere a părului în zona frunţii. În cazul multor bărbaţi aceasta este afectată de calviţie.Nu creaţi un breton prea des sau cu prea mult volum, dar nici nu-l subţiaţi excesiv, pentru a nu crea impresia că părul este rar.Încercaţi să obţineţi un echilibru între toate elementele tunsorii realizate de dumneavoastră.PerciuniiPerciunii reprezintă linia de creştere a părului din zonele laterale, fiind specifici bărbaţilor. Aceştia pot fi tunşi astfel încât să aibă diferite forme şi diferite lungimi. Este important ca perciunii să se potrivească cu restul tunsorii.Forma şi lungimea perciunilor se schimbă în funcţie de modă. Spre exemplu, perciunii erau: lungi în anii ’20, ’30 şi ’40; scurţi şi drepţi în anii ’50; lungi, subţiri şi bine definiţi în anii ’60 şi ’70; şi gotici, ascuţiţi şi vopsiţi în anii ’80.Din anii ’90 încoace, look-ul preferat este mai degrabă cel bine definit. Bărbaţii în vârstă tind să opteze pentru perciuni tunşi scurt şi cu o formă clasică.Urechi

Urechile multor oameni nu sunt perfect simetrice. Ele pot fi foarte mari, foarte mici sau pot avea dimensiuni diferite. Mai există şi urechile clăpăuge.Trebuie să tineţi cont de aceste caracteristici, mai ales atunci când tundeţi scurt.Trebuie să ştiţi de asemenea dacă clientul dumneavoastră poartă ochelari sau un aparat auditiv. Ambele ar putea afecta aspectul final al coafurii, mai ales dacă este vorba despre una scurtă, bine definită.CărărileCărările pot fi folosite pentru a produce un efect anume. Spre exemplu, cărarea pe

centru împarte părul în părţi egale şi echilibrează aspectul unui cap mare sau a unei podoabe capilare foarte bogate. Cărările laterale pot distrage atenţia de la trăsături marcante, precum nasul mare sau urechile asimetrice.Moda poate la rândul ei influenţa modul în care sunt purtate cărările.Uneori cărările naturale sunt foarte bine definite. În asemenea cazuri, coaforul trebuie mai degrabă să lucreze cu cărările naturale decât să traseze unele noi.În timpul discuţiei de consiliere, coaforul trebuie să evalueze tiparul cărării naturale a clientului şi să evalueze uşurinţa cu care ar putea trasa o noua cărare. Cărarea naturală ar putea influenţa look-ul pe care îl veţi putea crea.Începeţi la ceafă. Capul clientului aplecat în faţă, cu dinţii pieptenului lipiţi de ceafă, ridicaţi părul.Tundeţi drept vârfurile de păr cu vârful foarfecelor.Când tundeţi în spatele urechii, înclinaţi puţin capul clientului într-o parte. Astfel, veţi putea ajunge cu foarfecele mai aproape de scalp.

Caracteristic pentru această tunsoare este părul scurt cu contururi bine definite. Aspectul este obţinut prin poziţionarea pieptenelui de frizerie foarte aproape de scalp şi folosirea dinţilor mici ai pieptenului. Aşa veţi putea tunde părul foarte scurt.Reţineţi, la tehnica tunsului pierdut, foarfecele şi pieptenele trebuie să se mişte tot timpul. În caz contrar, tunsoarea va avea trepte boante.

Recomandare:Părul trebuie să fie uşor umed când tundeţi. Şi reţineţi: foarfecele şi pieptenele trebuie să se mişte tot timpul, pentru a evita crearea unor trepte boante.În această etapă a tunsorii, este important să evaluaţi forma capului clientului dvs. în zona occipitală.De exemplu, dacă această parte a capului are un aspect teşit, ar fi bine să lăsaţi părul puţin mai lung pentru a o masca.Urmaţi forma capului.În timp ce avansaţi către partea inferioară a creştetului, capul trebuie să fie ţinut drept.

Ţineţi dosul pieptenului lipit de scalp, dar partea superioară a acestuia înclinată. Astfel, părul va fi mai lung în partea superioară a porţiunii.

Recomandare:Tehnica este aceea a tunsului pierdut. Părul este mai scurt la ceafă şi mai lung în partea superioară a porţiunii. Lăţimea pieptenului determină lungimea tunsorii.În această etapă, forma tunsorii ar trebui să devină vizibilă. Vă va ajuta să hotărâţi cât de lung să lăsaţi părul în partea de jos a creştetului. În funcţie de lungimea din această zonă, veţi acţiona şi pentru restul tunsorii.Când începeţi să lucraţi în spatele urechii, veţi observa că forma capului este mai teşită în zona respectivă. De aceea, este important să folosiţi şi aici aceeaşi tehnică pe care aţi utilizat-o în partea din spate. Altfel, tunsoarea nu va fi uniformă.Multe persoane nu au urechile simetrice. Pot fi foarte mari, foarte mici sau una mai mare decât cealaltă. Şi, câteodată, mai întâlnim şi urechi clăpăuge.Trebuie să ţineţi cont de toate acestea când tundeţi mai scurt.Înclinaţi uşor capul clientului într-o parte. Înclinaţi pieptenele în spatele urechii şi armonizaţi partea din spate cu cele laterale.

Recomandare:Multe persoane nu au urechile simetrice. În etapa de consiliere, trebuie să verificaţi care este situaţia în cazul clientului dumneavoastră.

Coaforul realizează o tunsoare scurtă cu contururi bine definite în partea laterală şi păstrează lungimea părului în partea superioară a tâmplelor.Capul trebuie ţinut drept.Folosind dinţii mici ai pieptenului, începeţi de la linia de contur din partea laterală şi continuaţi înspre tâmple.Ţineţi pieptenele înclinat faţă de cap pentru a genera lungime. Armonizaţi partea din spate cu zona tâmplelor.Repetaţi în partea opusă.Este important să verificaţi constant forma şi simetria tunsorii. Dacă staţi prea aproape de client, nu veţi putea avea o perspectivă de ansamblu. Daţi-vă un pas în spate din când în când, în timp ce lucraţi. Astfel, veţi putea observa forma tunsorii pe măsură ce o creaţi.Şi reţineţi: foarfecele şi pieptenele trebuie să se mişte tot timpul.

Perciuni

În această etapă a tunsorii trebuie să ţineţi cont de perciunii clientului. Acest aspect ar fi trebuit evaluat în etapa de consiliere.Perciunii pot căpăta diferite forme şi lungimi. Dar este important să se potrivească cu frizura.Forma şi lungimea perciunilor se schimbă cu moda. De exemplu, perciunii au fost: lungi în anii 1920, 30 şi 40; scurţi şi îngrijiţi în anii 50; lungi, subţiri şi cu forme bine delimitate în anii 60 şi 70; şi gotici, unghiulari şi coloraţi în anii 80.Din 90 încoace, se poartă mai degrabă frizurile îngrijite. Iar bărbaţii mai în vârstă preferă ca perciunii să fie tunşi clasic, scurt.

Recomandare:Fiţi atenţi la simetria tunsorii, comparând părţile ei laterale.Luaţi o şuviţă conducătoare din partea laterală pentru a stabili lungimea în zona superioară.Ridicaţi porţiunea şi ţineţi-o paralel cu capul, tunzând în zona superioară către partea din faţă a liniei de contur. Armonizaţi zona creştetului: partea superioară cu cea inferioară, ţinând şuviţele paralel cu capul.Şi verificaţi constant, când lucraţi, simetria şi forma tunsorii.Coaforul tunde în zigzag pentru a da un aspect neted şi textură tunsorii.În această etapă a tunsorii, puteţi lăsa părul să se usuce. Astfel veţi putea observa forma şi volumul coafurii pe care o creaţi.Coaforul foloseşte foarfecele de filat în zona superioară pentru a evidenţia textura tunsorii.Foarfecele de filatSunt multe tipuri de foarfece de filat pe piaţă. Unele au zimţi pe ambele lame, altele doar pe una dintre ele. Cantitatea de păr filată depinde de distanţa dintre zimţi. Cu cât este mai mare această distanţă, cu atât mai mare va fi porţiunea de păr îndepărtată.În funcţie de tipul de foarfece şi de tehnica folosită, puteţi fila până la 90% din părul dintr-o anumită zonă. Foarfecele de filat se pot folosi pentru a crea textură sau pentru a reduce sau a mări volumul coafurii. Foarfecele de filat se folosesc pe lungimea firelor de păr.Cum ţineţi foarfecele de filatŢineţi foarfecele de filat aşa cum ţineţi şi foarfecele de tuns: într-un mâner degetul mare, iar în celălalt al treilea deget.Tehnica de filat

Filatul reduce masa părului. Scurtează o parte din părul unei porţiuni, fără a scurta lungimea generală a tunsorii. Fiţi atenţi să nu filaţi prea mult păr sau să tundeţi prea aproape de rădăcina părului, pentru că există riscul să creaţi smocuri de păr inegale în raport cu restul tunsorii.Folosiţi foarfece de filat pentru a reduce din masa interioară a coafurii.Începeţi cu foarfecele la mijlocul lungimii şuviţei şi continuaţi către vârfuri. Astfel, veţi reduce din masă, înspre interior şi veţi da un aspect neted, plăcut către vârfuri.Lucraţi doar la câte o şuviţă odată pentru a nu lua prea mult păr.Executaţi această operaţiune de reducere a masei interioare a părului când acesta este aproape uscat.Exersaţi această tehnică; este foarte eficientă pentru a reduce din lungimea şi greutatea coafurii. Totuşi, execuţia ei poate părea cam radicală, de aceea explicaţi-i clientul ce faceţi.

Recomandare:Când folosiţi foarfecele de filat, trebuie să cunoaşteţi în prealabil cât de mult păr pot să taie odată.Coaforul reduce din masa coafurii la mijlocul şi vârfurile şuviţei.Există şi alte tehnici pe care le puteţi folosi pentru a reduce din masa tunsorii.„Şanţuri”Tehnica „şanţurilor” conferă dinamism şi ţinută tunsorii prin crearea unor „şanţuri” care separă porţiunile de păr. Executaţi această tehnică pe păr uscat pentru a obţine rezultate mai bune. Puneţi două degete pe scalpul clientului, la distanţă de un deget între ele. Cu cealaltă mână aşezaţi foarfecele lipite de scalp, între cele două degete ale dumneavoastră şi tundeţi.Vârfuri ascuţiteSe foloseşte această tehnică pentru a crea trepte sau un anumit contur. Poate fi aplicată atât pe păr uscat, cât şi pe păr umed. Ţineţi foarfecele înclinate şi cu vârful lamelor tăiaţi din păr. Astfel, coafura va dobândi un contur zimţat şi i se va da o tuşă netedă.FilareaTunsul filat reduce din masa coafurii – atât la interior, cât şi la exterior - şi conferă dinamism şi textură. Tehnica se foloseşte după executarea tunsorii, fie pe păr uscat, fie pe păr umed. Ţineţi foarfecele cu lamele depărtate (tundeţi liber) şi lăsaţi-le să alunece de-a lungul firului de păr depărtând şi apropiind încet lamele. (Fiţi atenţi să nu apropiaţi cu totul lamele, pentru că astfel veţi tăia complet şuviţa de păr). Tunsul filat este o manieră bună de a mai reduce din masa părului. Cu cât mişcările dumneavoastră de apropiere-îndepărtare a lamelor foarfecelor sunt mai frecvente, cu atât veţi îndepărta mai mult păr.Şuviţă răsucităTehnica şuviţelor răsucite generează volum, reducând din masa părului. Conferă şi mult dinamism tunsorii şi este mai eficientă atunci când este folosită pe păr creţ sau ondulat. Luaţi o şuviţă cu o grosime de 2,5 cm şi răsuciţi-o de la rădăcină spre vârfuri până când stă ridicată pe scalp. Ţineţi şuviţa pe lungime între degete şi, cu lamele foarfecelor depărtate, mişcaţi foarfecele de la rădăcini către vârfuri. (Fiţi atenţi să nu apropiaţi de tot lamele pentru că astfel veţi tăia complet şuviţa).

Părul modelului a fost uscat prin foenare, folosindu-se şi o perie cu orificii.Este o perie uşoară, din plastic. Uşor de folosit, este modelul de perie cel mai des întrebuinţat de atât de coafeze, cât şi de coafori. Se foloseşte pentru a da volum tunsorii.Peria cu orificii este uşor de recunoscut: în capul periei sunt peri neflexibili şi nişte orificii mai mari. Se numeşte perie cu orificii pentru că ele permit aerului cald din foen să intre şi să circule. Peria cu orificii este recomandată şi pentru descâlcirea părului, fie el umed sau uscat.Am finalizat tunsoarea folosind gel pentru a-i da un aspect bine conturat în partea din faţă.

XIVLUCRARI ESTETICE ÎN COAFOR ŞI

FRIZERIE

1. TunsulLungimea păruluiPărul se mişcă în direcţia de creştere până în momentul în care lungimea şi greutatea sunt suficient de mari pentru a-l trage într-o altă direcţie.Părul lung este greu. Greutatea face ca părul să cadă drept, de la rădăcini până la vârfuri.Părul scurt are o greutate mică şi se mişcă în direcţia de creştere.Părul creşte cu aproximativ 1,27 cm pe lună (în cazul persoanelor sănătoase). Majoritatea foliculilor vor produce fire de păr cu o lungime de 71 până la 91 cm, dacă acestea nu sunt tăiate.Ţinând sub control lungimea şi greutatea părului, veţi putea controla mişcarea părului – direcţia de creştere- în întreaga tunsoare.Principalele două tehnici de tuns pe care le puteţi folosi pentru a ţine sub control lungimea şi greutatea părului sunt: tunsul pierdut tunsul în straturiCele două tehnici pe care le puteţi folosi pentru a influenţa forma, dar şi lungimea şi greutatea părului sunt: tunsul pierdut inversat tunsul în straturi

Tunsul pierdutAceasta reprezintă tehnica ce implică tunderea părului ţinut într-un unghi mai mic de 90 de grade faţă de cap.Tunsul pierdut presupune crearea unor lungimi diferite în straturile superioare şi în cele inferioare ale unei porţiuni de păr.Această tehnică este caracterizată prin unghiul pe care creează între vârfurile firelor de păr mai lungi şi cele ale firelor mai scurte. Tunzând părul în felul acesta puteţi ţine sub control greutatea şi lungimea conturului tunsorii realizate. Tehnica vă permite să direcţionaţi părul în faţă sau în spate de-a lungul perimetrului tunsorii.Tehnica este de mai multe tipuri, în funcţie de forma vizată: pătrată curbată diagonală scurtă

Există câteva reguli de bază care se aplică tunsului pierdut prin care sunt ţinute sub control greutatea şi lungimea părului. După ce veţi înţelege cum şi în ce condiţii se recurge la ridicarea părului la un unghi mai mic de 90 de grade şi direcţionarea cu ajutorul pieptenelui, veţi putea putea folosi într-o manieră creativă tehnica tunsului pierdut. Ridicarea părului la un unghi mai mic de 90 de grade: raportându-vă la linia

conducătoare pentru conturul tunsorii, distanţaţi părul de cap, ridicându-l astfel încât să formeze cu acesta un unghi nu mai mare de 90 de grade. Aplicarea acestei metode duce la reducerea greutăţii părului şi la crearea unor linii mai domoale.

direcţionarea cu ajutorul pieptenelui: pieptănând părul spre un punct lung, daţi greutate conturului şi creaţi o formă mai grea; pieptănând părul spre cel mai scurt punct, creaţi mai puţină greutate, dar mai multă mişcare.

Tunsul pierdut inversatAceastă tehnică este folosită în special în cazul părului care are o lungime

uniformă. Un exemplu evident pentru utilizarea acestei tehnici este tunsoarea de tip bob clasic drept. Părul este pieptănat spre cel mai lung punct. Astfel, diferitele perimetre se suprapun şi părul se poate răsuci.

Tunsul în straturiAceastă tehnică ţine sub control lungimea şi greutatea părului în cadrul

perimetrului tunsorii.Tunsul în straturi este tehnica ce implică tunderea părului prin poziţionarea lui

într-un unghi egal sau mai mare de 90 de grade de cap. Principiul care stă la baza acestei tehnici este utilizarea liniilor drepte şi a unghiurilor pentru a crea greutate şi volum. Puteţi tăia părul astfel încât să obţineţi lungimi similare, creând o formă uniformă, sau puteţi să tundeţi părul astfel încât să obţineţi lungimi diferite. Veţi alege între aceste variante în funcţie de tunsoarea pe care doriţi s-o creaţi.Tunsul în straturi poate fi folosit pentru crearea unor forme şi unghiuri diferite. Puteţi folosi una singură sau mai multe metode de creare a straturilor în cadrul unei tunsori.Decizia cu privire la metoda folosită trebuie să se bazeze pe: analiza făcută cu privire la părul clientului analiza făcută cu privire la client lungimea solicitată rezultatul final scontat marginea tunsorii, adică dreaptă sau estompată

Direcţia de creştere a părului poate fi hotărâtoare în alegerea coafurii şi poate influenţa rezultatul obţinut de către coafor.

Direcţia (naturală) de creştere este dictată de modul în care sunt dispuşi foliculii pe scalp. Dacă doriţi ca rezultatul să fie unul de durată, trebuie să încorporaţi direcţia naturală de creştere în coafura pe care o creaţi. Nu trebuie însă să neglijaţi faptul că încercarea de a anihila prin tunsoare direcţia naturală poate duce la obţinerea unor efecte foarte interesante, precum volumul obţinut în zona rădăcinilor.

Puteţi evalua mai bine direcţia de creştere atunci când părul este ud. Asta deoarece, pe părul ud, linia de creştere se vede mai clar. Trebuie însă să observaţi direcţia de creştere a părului înainte şi după şamponare şi din nou înainte de a începe să tăiaţi părul. Uscarea şi aranjarea pot deghiza forma naturală a liniei de creştere.

Tunsoare bob în stil pierdut

Delimitaţi o cărare din creştetul capului până la ceafă. Apoi, mai faceţi una curbată de-a lungul osului occipital la spatele capului. Este important să lucraţi foarte ordonat.Pentru ca părul să fie cât mai întins când tundeţi, păstraţi-l umed şi folosiţi partea deasă a pieptenului.Pentru ca această tunsoare să vă reuşească foarte bine, trebuie să fiţi foarte precişi. Porţiunile şi liniile tunsorii să fie foarte bine delimitate.Tip:Poziţionaţi-vă similar cu porţiunile delimitate. Astfel, forţa se va distribui egal în timp ce tundeţi.

Poziţia capului: puţin aplecat în faţă. Începeţi în zona cefei, ridicând părul în unghi de 45 grade şi tăiaţi, menţinând părul mereu umed, întins la maxim. Această porţiune va stabili lungimea tunsorii.

Ridicaţi şuviţa de păr de pe scalp, ţineţi dosul palmei pe ceafa clientei, iar vârfurile degetelor să fie înclinate faţă de capul clientei.Această primă porţiune este importantă deoarece linia părului de la ceafă determină lungimea coafurii.Stilistul din fotografie lucrează folosindu-şi partea interioară a degetelor. Doar astfel puteţi obţine unghiul potrivit pentru această tunsoare, deşi aţi avea mai mult control dacă v-aţi sprijini dosul palmei de ceafa clientei.

Tip:Maniera în care vă poziţionaţi degetele va determina lungimea pe care o creaţi. Pentru a da lungime şuviţelor către exterior, degetele trebuie să fie în poziţie înclinată faţă de creştetul capului.

Continuaţi până în zona occipitală, ţinând părul la un unghi de 45 grade. Este important capul să fie înclinat în faţă. Începeţi de la mijloc, ţineţi şuviţa de păr într-un unghi de 45 grade faţă de cap, continuaţi cu celelalte şuviţe până ajungeţi în partea laterală a capului. Ţineţi părul întins şi aveţi grijă ca acesta să fie mereu ud.Repetaţi operaţiunea şi în cealaltă parte. Pentru ca tunsoarea să fie echilibrată, urmăriţi linia conducătoare din mijloc.

Elemente foarte importante în această etapă: unghiul la care sunt poziţionate degetele dumneavoastră faţă de cap, cât de întins ţineţi părul şi poziţia corpului dumneavoastră. Acum creaţi linia conducătoare pe care o veţi folosi pentru următoarele porţiuni ale tunsorii.După ce aţi verificat dacă partea din spate a tunsorii este dreaptă, mai verificaţi o dată din direcţia opusă tunsorii. Dacă aţi executat tunsul urmând porţiuni verticale, verificaţi orizontal şi invers.

Lucrăm acum la linia conturului. Luaţi secţiuni diagonale din creştet, de unde începe zona occipitală, până la ureche - în partea de sus a urechii. Luaţi câte o şuviţă, ţineţi părul între degete. Pieptănaţi cu grijă în sensul căderii naturale a părului şi ridicaţi şuviţa la un unghi fix de 45 grade; urmaţi linia conducătoare.Folosiţi linia conducătoare mai departe în acest câmp, daţi lungime în partea vizibilă.

Pentru a tunde în stil pierdut, ţineţi ridicată şuviţa conducătoare, stabiliţi un unghi sub 90 grade şi asiguraţi-vă că tundeţi la acelaşi unghi în ambele părţi. Trebuie să fiţi foarte precişi la această tunsoare.Repetaţi operaţiunea şi în cealaltă parte.

Pe măsură ce înaintăm, se iau şuviţe în diagonală şi se repetă tunsul în stil pierdut. Apropiindu-ne de creştet, observăm că forma tunsorii urmează

din ce în ce mai mult forma capului. Totuşi părul este ridicat în continuare la un unghi fix de 45 grade. Acum verificaţi dacă porţiunile sunt egale.Lungimea pentru partea exterioară a părului ar trebui să devină vizibilă.Stilistul ridică fiecare şuviţă pentru a da un aspect de contururi moi. Observaţi cum întinde părul în sensul direcţiei sale naturale. Dacă părul ar fi pieptănat înspre partea din faţă sau înspre cea din spate, nu s-ar putea realiza o gradare corespunzătoare.Folosind această tehnică avansaţi până la cărarea naturală. Procedaţi în acelaşi mod şi în cealaltă parte.Ajunşi în această etapă din realizarea tunsorii, întindeţi părul la minim, pentru a putea ascunde orice şuviţe cu creştere neregulată în raport cu sensul natural de creştere.

Se iau şuviţe în formă de potcoavă pornind de la cele de sub creştet spre cele de deasupra şi se ţin în diagonală faţă de partea frontală. Pe măsură ce faceţi trecerea spre porţiunile de la tâmple, orientaţi părul spre spate şi îndepărtaţi-l din zona frontală, astfel veţi putea crea lungime. Părul este ridicat la un unghi fix de 45 grade, ţinut între degete, la o lăţime de un deget.Părul din zona creştetului ar trebui lăsat să cadă conform cărării naturale sau celei create.

Stilistul integrează acum porţiunile din spatele creştetului.În această etapă, luaţi-vă linia conducătoare din zona occipitală. Folosiţi linia conducătoare pentru a tunde restul porţiunii şi nu uitaţi să creaţi lungime către partea exterioară.Pentru a obţine stilul pierdut, ridicaţi linia conducătoare. Lucraţi la un unghi mai mic de 900 şi aveţi grijă să păstraţi acelaşi unghi în ambele părţi. Trebuie să fiţi foarte precişi în executarea acestei tunsori.

Lungimea părţii exterioare a părului ar trebui să devină vizibilă.Stilistul ridică fiecare şuviţă pentru a da un aspect de contururi moi. Observaţi cum părul este întins în sensul căderii sale naturale. Dacă părul ar fi pieptănat înspre partea din faţă sau înspre cea din spate, nu s-ar putea realiza o gradare corespunzătoare.Folosind această tehnică, avansaţi până la cărarea naturală. Procedaţi în acelaşi mod şi în cealaltă parte.Ajunşi în această etapă din realizarea tunsorii, întindeţi părul la minim, pentru a putea ascunde orice şuviţe cu creştere neregulată în raport cu sensul natural de creştere.

Tip:Atenţie: dacă părul este întins la minim, şi stilul pierdut va fi minim. Prindeţi vârful şuviţei cu degetele în poziţie înclinată spre exterior pentru a crea lungime.

Nu întotdeauna trebuie să creaţi un breton.Tundeţi bretonul cu mâna liberă, în aer, pentru a masca mişcări sau contururi neregulate.Luaţi o porţiune: de la colţul ochilor până la mijlocul capului.Tăiaţi dinspre partea laterală către mijloc păstrând părul mereu umed.

Repetaţi operaţiunea şi în cealaltă parte, egalând porţiunile.Părul se va aşeza urmând sensul său natural de cădere.

Continuaţi să tundeţi porţiunea având grijă ca mâna să fie liberă, în aer.

Tunsoare bob clasică

Stratificarea părului reprezintă forma pe care o capătă tunsoarea în zonele interioare. Aceasta conferă volum, direcţie, dinamism şi uneori contururi mai netede.Stratificarea poate fi numită şi forma tri-dimensională a părului. Modurile de stratificare se clasifică în funcţie de forme şi tipare: Paralele Convexe Concave Pătrate AsimetriceToate aceste forme şi tipare pot fi combinate sau aplicate exclusiv.Consultaţi paginile privind mişcarea părului pentru a afla mai multe detalii despre tipare de stratificare.Tunsoarea modelului meu are un aspect mai armonios. Este versatilă şi, prin foenare, poate fi finisată în mai multe moduri. Tunsoarea nu are contur, lucru obţinut prin stratificarea exclusivă a corpului părului.

S-a folosit o combinaţie de linii verticale şi orizontale pentru a se obţine cele mai potrivite unghiuri. Folosindu-se aceeaşi metodă de stratificare, se poate crea o tunsoare pe păr lung sau una pe păr tuns mai scurt.

Verificaţi linia de creştere a părului clientei dumneavoastră pentru a decide ce fel de contur veţi da.

Pentru a obţine rezultate optime pentru această tunsoare, părul trebuie să fie drept sau maleabil.Cea mai potrivită formă a feţei pentru tunsoarea bob clasică este cea ovală.

În această etapă a tunsorii, este important să verificaţi dacă cărarea mediană este corect trasată.Verificarea se poate face în mai multe moduri. O posibilitate, care este 100% precisă, este de a lipi de cap partea din spate a pieptenului de

tuns, astfel încât extremitatea acestuia să atingă prima vertebră. Astfel veţi identifica punctul central din zona cefei.Împărţiţi părul în porţiuni, începând din mijloc.Check that the client is correctly seated and that their head is held slightly forward and down.

Recomandare:Pentru o obţine o bună simetrie, asiguraţi-vă că părul este la fel de umed pe toată durata execuţiei tunsorii.

Împărţirea pe porţiuni este acum finalizată.Păstrând o umiditate constantă a părului, se începe execuţia tunsorii prin tăierea părului aproape de scalp.

După cum reiese din imagine, tunsoarea se execută din interior spre exterior, pentru a crea o linie de bază piramidală. În acest caz, se obţine în interior un punct central în care părul este mai scurt, iar la exterior un punct în care părul este mai lung. Nu uitaţi că tehnica folosită este cea a tunsului pierdut inversat, în cazul căreia fiecare şuviţă tunsă este din ce în ce mai lungă, permiţând vârfurile să se răsucească spre interior.Pe măsură ce avansăm în zona cefei, fiecare şuviţă este uşor ridicată spre porţiunea de păr mai lungă, astfel încât în momentul în care părul se aşează în mod natural, fiecare şuviţă să fie din ce în ce mai lungă. (consultaţi lecţia Mişcarea părului).

Aici puteţi vedea linia piramidală de la bază. Remarcaţi cât de precis sunt delimitate diferitele porţiuni. Dacă delimitaţi porţiuni inegale, liniile tunsorii vor fi fi ele inegale.Pe măsură ce avansaţi în zona occipitală, ridicaţi treptat capul clientului până când ajunge în poziţie normală. Acest lucru vă va permite ca, în realizarea tunsului pierdut inversat, a gradării inversate, să ţineţi cont de tendinţa naturală de aşezare a părului.Avansaţi până în zona aflată sub creştet.

Recomandare:Tăiaţi părul exact deasupra pielii. Pe măsură ce avansaţi, ridicaţi treptat capul până când ajunge în poziţie normală.

În această imagine, este ilustrată gradarea inversată din zona cefei după finalizare. Puteţi observa că s-a lăsat deoparte, că nu a fost tunsă o porţiune din creştet.De asemenea, puteţi observa modul în care linia piramidală de la bază se estompează în momentul în care capul revine în poziţie dreaptă, normală.

Recomandare:Lăsaţi deoparte o porţiune semi-circulară din partea superioară a creştetului pe care să nu o tundeţi deocamdată. Astfel, vă asiguraţi că eventualele neregularităţi din creştet nu afectează liniile pierdute ale tunsorii. Această porţiune se va tunde cu mâna liberă, după

finalizarea tunsorii celorlaltor porţiuni.În continuare, se va tunde zona laterală.Se împarte părul în trei şuviţe, ţinând cont de ureche: Delimitaţi prima porţiune în spatele urechii. Astfel, veţi putea face

îmbinare cu linia conductoare din spate. Tundeţi această şuviţă cu mâna liberă.

Cea de-a doua şuviţă se piaptănă peste ureche. Folosiţi dinţii rari ai pieptenului pentru ca şuviţa să fie mai lejeră şi pentru a nu incomoda urechea. Tundeţi această şuviţă cu mâna liberă.

Cea de-a treia şuviţă este delimitată în partea din faţa urechii. Tundeţi şi această şuviţă cu mâna liberă. Coaforul nostru a tuns cu mâna liberă porţiunea de păr din

zona urechii. Observaţi că părul este lăsat mai lung în partea din faţă a tunsorii. Capul clientului este în poziţie dreaptă.

Continuaţi execuţia tunsorii până în zona cărării mediane, tunzând fiecare şuviţă în acelaşi mod.

După finalizarea tunsorii pe o parte, repetaţi aceeaşi procedură pe partea opusă.

Recomandare:

Poziţia capului este foarte importantă. Pe măsură ce tundeţi, verificaţi în permanenţă simetria tunsorii.

Nu este obligatoriu să creaţi un breton. Pentru a permite părului să se mişte în mod natural şi

pentru a masca neregularităţile de creştere, tundeţi bretonul cu mâna liberă.

Delimitaţi o şuviţă laterală dinspre colţul exterior al ochiului până în zona mediană a capului.

Tundeţi dinspre exterior spre interior, asigurându-vă că părul este în permanenţă umed.

Repetaţi aceeaşi procedură şi pe partea opusă, verificând constant simetria.

Părul va cădea liber, păstrându-şi forma naturală. Continuaţi, amintindu-vă să tundeţi liber. După ce aţi finalizat tunsoarea restului porţiunilor,

tundeţi şi porţiunea triunghiulară din spate, pe care aţi lăsat-o deoparte într-o etapă anterioară.

Tundeţi-o cu mâna liberă. Cu partea cu dinţi rari a pieptenului, pieptănaţi părul în spate, pentru a permite

părului să se aşeze natural. Folosiţi-vă de lungimea bobului pentru a vă ghida în execuţia tunsorii acestei

porţiuni. Recomandare:

Verificaţi în permanenţă simetria tunsorii. Pentru rezultate optime, tundeţi această porţiune cât părul este încă umed.

Aici se poate vedea clar forma tunsorii bob clasice. Observaţi modul în care cade părul şi lungimea obţinută în zona frontală.

Tunsoare pierdută rotunjită

Tunsoarea pierdută rotunjită a apărut în anii ’70 când părul lung era la modă. În acea perioadă, s-a trecut de la un aspect mai geometric al tunsorii la tunsori stratificate, nefinisate. Această evoluţie este evidentă în unele din serialele TV din acea epocă – Charlie’s Angels şi Starsky and Hutch. În anii ’80, părul a devenit mai dezordonat şi mai indisciplinat, şi astfel a apărut tunsoarea filată, în scări sau coupe-sauvage. Părul era în continuare lung, dar tunsoarea era mult mai stratificată şi avea o finisare foarte diferită. În interpretarea sa modernă, tunsoarea pierdută rotunjită are un aspect mai feminin. Ea este mai rebelă şi are straturi masive. Este o tunsoare adaptabilă şi foarte utilă pentru crearea formelor drepte foarte răspândite astăzi.

Uitaţi-vă doar la formaţii de muzică pop precum Atomic Kitten sau Sugar Babes şi veţi vedea că membrele acestora poartă astfel de tunsori pe păr lung, stratificate şi pierdute.

Modelul are părul subţire, faţa rotundă, contururi regulate, iar părul nu prezintă neregularităţi de creştere. Din toate aceste motive, o tunsoare pierdută rotunjită este ideală pentru ea.Se delimitează patru câmpuri de tundere: partea din spate părţile laterale, inclusive bretonul partea din faţă

straturile interioareRespectarea acestei delimitări vă va ajuta să realizaţi o tunsoare corectă.

Tip:Se delimitează patru câmpuri de tundere: partea din spate, părţile laterale, inclusiv bretonul, partea din faţă, straturile interioare.

Zona de la ceafă este punctal de plecare în realizarea tunsorii.Împărţiţi părul raportându-vă la zona centrală a cefei. Delimitaţi o porţiune orizontală din care să creaţi o linie de bază dreaptă.Tundeţi linia de bază pe degete, întinzând părul la maxim pentru ca gradarea, efectul de tuns pierdut să fie minim.După ce aţi tuns linia conducătoare de bază, avansaţi în fiecare parte laterală pe rând. Când ajungeţi în cea de-a doua parte laterală, verificaţi constant simetria tunsorii.Tiparul de delimitare a porţiunilor trebuie să corespundă întotdeauna liniei de tundere. Delimitaţi porţiunile cu ajutorul părţii cu dinţi rari a pieptenului. Partea cu dinţii deşi este folosită pentru întinderea la maxim a părului.Asiguraţi-vă că părul este umed pe tot parcursul execuţiei tunsorii. Astfel, părul va fi întins uniform, iar efectul de tuns pierdut va fi constant pe toată suprafaţa părului.Pieptănaţi tot părul din creştet şi din spatele urechii în spate, peste linia conducătoare.

Recomandare:Este important să finalizaţi întâi zona din spate, întrucât lungimea întregii tunsorii este dată de lungimea părului din această zonă.

Zona de la ceafă este punctal de plecare în realizarea tunsorii.Împărţiţi părul raportându-vă la zona centrală a cefei. Delimitaţi o porţiune orizontală din care să creaţi o linie de bază dreaptă.Tundeţi linia de bază pe degete, întinzând părul la maxim pentru ca gradarea, efectul de tuns pierdut să fie minim.

După ce aţi tuns linia conducătoare de bază, avansaţi în fiecare parte laterală pe rând. Când ajungeţi în cea de-a doua parte laterală, verificaţi constant simetria tunsorii.

Tiparul de delimitare a porţiunilor trebuie să corespundă întotdeauna liniei de tundere. Delimitaţi porţiunile cu ajutorul părţii cu dinţi rari a pieptenului. Partea cu dinţii deşi este folosită pentru întinderea la maxim a părului.Asiguraţi-vă că părul este umed pe tot parcursul execuţiei tunsorii. Astfel, părul va fi întins uniform, iar efectul de tuns pierdut va fi constant pe toată suprafaţa părului.Pieptănaţi tot părul din creştet şi din spatele urechii în spate, peste linia conducătoare.

Recomandare:Este important să finalizaţi întâi zona din spate, întrucât lungimea întregii tunsorii este dată de lungimea părului din această zonă.

Următoarea etapă a tunsorii se concentrează pe linia frontală a părului.Prima porţiune de păr este delimitată diagonal din zona tâmplei, din faţa urechii. Pentru a obţine o gradare minimă, un efect pierdut minim, respectaţi direcţia părului şi unghiul de tundere prezentat în fotografia de mai sus.În cazul tunsorii pierdute rotunjite, direcţia de pieptănare a părului este foarte importantă deoarece influenţează direct volumul şi gradul de precizie al tunsorii.Direcţia de pieptănare şi unghiul degetelor determină cât de gradată, pierdută este tunsoarea, ceea ce vă permite să controlaţi gradul de definire sau estompare a conturului ei.În tunsoarea de faţă, părul este pieptănat în jos pentru a se obţine o gradare, un efect pierdut minim.

Recomandare:Remarcaţi unghiul în care stilistul îşi ţine degetele şi foarfecele. Şuviţele sunt pieptănate înspre partea din faţă şi în jos.

Aduceţi în faţă şuviţele superioare de păr, pornind de la cărarea centrală până în spatele urechii.

Delimitaţi o porţiune curbată şi împărţiţi-o în trei zone: frontală, în dreptul urechii şi în spate.Forma curbată a unei tunsori se obţine printr-o succesiune de linii drepte. Liniile drepte care se formează pe măsură ce tundeţi aceste porţiuni vor conferi o formă curbată tunsorii.Remarcaţi unghiul orientat în jos şi poziţia degetelor coaforului.

Recomandare:Aşezaţi-vă întotdeauna paralel cu şuviţa pe care o tundeţi pentru a menţine acelaşi unghi şi, mai ales, aceeaşi lungime.

Vedeţi în fotografia de mai sus unghiul în care îşi ţine coaforul degetele şi direcţia de pieptănare a părului.Nu delimitaţi porţiuni mari de păr. Coaforul a apucat între degete atâta păr încât să îi permită să îl tundă într-un unghi ascuţit.Nu uitaţi că părul trebuie să fie tot timpul umed şi să pieptănaţi părul în jos pentru a obţine un efect pierdut minim.Consultaţi lecţia Mişcarea părului pentru mai multe detalii privind tunsul pierdut sau gradarea.

Aducerea în faţă a şuviţelor din spate este una dintre cele mai dificile etape din realizarea acestei tunsori.Remarcaţi modul în care coaforul a adus părul din spatele urechilor puţin mai în faţă pentru a-l îngloba în porţiunea frontală care urmează să fie tunsă pierdut.

Curba tăieturii pe care o faceţi tunzând trebuie să corespundă curbei pe care aţi urmat-o în delimitarea şuviţelor. Delimitarea acestora se face începând de la linia de creştere frontală şi se încheie în partea centrală inferioară a capului sau atunci când nu mai aveţi păr de împărţit în şuviţe.Remarcaţi de asemenea că direcţia de pieptănare şi unghiul degetelor coaforului sunt aceleaşi ca şi în etapele anterioare, adică urmează un sens descendent. Asiguraţi-vă că toate şuviţele sunt întinse uniform şi că părul este în permanenţă umed.

Recomandare:Poziţia capului clientului trebuie să fie dreaptă pentru a se putea realiza un efect pierdut omogen şi simetrie la nivelul tunsorii.Pentru ca tunsoare să fie simetrică, aduceţi în faţă şuviţele corespondente de pe cealaltă parte laterală, urmând acelaşi tipar ca cel descris în pasul anterior.Folosindu-vă degetele, aduceţi în faţă şuviţele din ambele părţi laterale ale capului şi utilizaţi oglinda pentru a verifica simetria tunsorii.Coaforul piaptănă părul cu pieptenele de tuns pentru a arăta linia curbă realizată în păr.To check for balance in the curve of your cut, repeat the same procedure on the opposite side of the head.Consultaţi secţiunea Realizarea simetriei şi ţineţi cont de toate recomandările.

După ce aţi creat conturul tunsorii şi sunteţi siguri de simetria ei, puteţi începe realizarea stratificării.Stratificarea nu este întotdeauna o etapă

indispensabilă în realizarea tunsorii. Uneori poate fi folosită doar pentru a pune în valoare anumite elemente ale ei.Stratificarea realizată în cazul acestei tunsori este una dreaptă. Scopul ei este păstrarea lungimii şi a greutăţii conturului.Delimitaţi o şuviţă cu lăţimea de un deget de-a lungul zonei superioare a capului.Tundeţi o linie conducătoare, raportându-vă la conturul tunsorii pentru a stabili lungimea ei.Pentru a întinde părul în mode egal şi a asigura simetria: părul trebuie să fie la fel de umed în toate etapele realizării tunsorii; folosiţi pieptenele în acelaşi fel în ambele părţi pentru a întinde părul mai mult sau mai puţin.

Creaţi o şuviţă conducătoare pentru stratificarea dreaptă prin delimitarea unei porţiuni de păr în zona superioară a capului. Pentru acesta, folosiţi linia pentru conturul tunsorii ca linie conducătoare.Ridicaţi şuviţele de-a lungul capului şi ţineţi-le paralel cu scalpul.Continuaţi în zonele laterale, ridicând şuviţele conform indicaţiilor de mai sus.Pentru mai multe informaţii, consultaţi secţiunea referitoare la Stratificarea dreaptă.Folosiţi linia conducătoare din zona superioară a capului pentru a realiza îmbinarea cu părul din creştet. Forma pe care trebuie să o urmaţi trebuie să fie în continuare dreaptă.Pornind din creştet, delimitaţi şuviţe succesive ca şi cum ar forma un evantai. Astfel vă asiguraţi că partea din spate este tunsă uniform.În cazul fiecărui şuviţe, avansaţi din centru spre exterior.Luaţi o şuviţă conducătoare din zona superioară a capului. Aceasta trebuie să curpindă păr din ambele porţiuni delimitate în părţile laterale. Ridicaţi părul din aceste zone astfel încât să fie paralel cu şuviţa conducătoare, obiectivul fiind ca acestea să nu se intersecteze.Când tundeţi diferitele porţiuni din zona din spate, mişcaţi-vă astfel încât să aveţi aceeaşi poziţie de tuns. Astfel tunsoare va fi uniformă şi echilibrată. Puteţi compara forma diferitelor straturi, trăgând părul în sus, în sens orizontal şi verificând simetria.

Recomandare:Dacă părul modelului dumneavoastră este mai lung decât al modelului nostru, continuaţi să tundeţi şuviţele delimitate asemenea unui evantai (stratificarea zonei din spate) de-a lungul capului, ridicând părul spre creştet până când nicio şuviţă nu se mai intersectează cu acesta.

Tunsoare bob în scări

Tunsoarea bob în scări a evoluat de la tunsoarea bob în stil pierdut, deşi forma pătrată a acesteia este total opusă faţă de tunsoarea bob în stil pierdut. Liniile de tuns sunt orientate spre obraji, creând o formă alungită în partea din spate. Scările interioare sunt convexe, ceea ce dă tunsorii un aspect rotunjit şi de asemenea reduce greutatea părului în zona de contur.

Tunsoarea bob în scări nu este cea mai uşoară tunsoare. Presupune crearea unui contur geometric, iar crearea unui echilibru în ambele părţi poate fi greu de realizat.

Aspectul general este de formă geometrică uşor rotunjită la ultima scară şi cu volum la vârfuri.Executaţi tunsoarea începând de la ceafă.Împărţiţi părul în câmpuri, începând de la ceafă. Creaţi un contur drept, întinzând părul la maxim.Prindeţi părul cu o clamă de scalp şi folosiţi palma drept linie conducătoare. Astfel, veţi reduce la minim orice gradare.Verificaţi întotdeauna poziţia în care este aşezată clienta dumneavoastră în timpul executării tunsorii. Acum ar trebui să fie înclinată puţin în faţă. Pentru o tunsoare bob în scări, veţi crea un contur geometric, bine definit şi trebuie să fie echilibrat încă de la început.Tundeţi părul întinzând la maxim pentru cât mai multă acurateţe.

Înainte de finalizarea zonei de la ceafă, îmbinaţi zonele din spate cu cele laterale.

Folosiţi pieptenele pentru a delimita o linie conducătoare ascendentă de la linia de contur până în spatele urechii. Delimitaţi o porţiune diagonală de la ceafă până în zona frontală.Tundeţi liber, întinzând foarte puţin şuviţele, astfel încât să creaţi o linie de contur bine definită.Îmbinaţi părţile laterale cu zona de bază din spate. Folosiţi-vă de pieptene pentru a delimita o linie conducătore diagonală.Urmând o linie de tundere diagonală, tundeţi liber întinzând părul cât mai puţin pentru a împiedica gradarea, efectul de tuns pierdut.Pieptănaţi diagonal părul din următoarea porţiune raportându-vă la forma de contur ca la o linie conducătoare.Verificaţi simetria acestei zone înainte de a pieptăna în sens diagonal alte porţiuni.În cazul tunsorii bob în scări, simetria este esenţială de la bun început. Folosiţi pieptenele pentru a verifica simetria tunsorii.Repetaţi operaţiunea şi în partea opusă.

Recomandare:Folosirea pieptenului pe post de ghid vă va ajuta să obţineţi unghiul corect şi să realizaţi o tunsoare armonioasă.

S-a finalizat tunderea în zona cefei şi în părţile laterale. În zonele laterale, tunsoarea a fost executată cu o întindere minimă a părului, care a fost lăsat să cadă liber din cărarea mediană sau naturală şi să se aşeze potrivit tendinţei sale naturale.Remarcaţi faptul că părul a fost tuns foarte drept şi că nu există niciun efect de păr pierdut.

Coaforul a tuns părul începând cu linia de bază din spate, până la mandibulă şi la colţul gurii, fără să fi creat breton.Tundeţi şi dvs. potrivit conturului specificat mai sus.

Recomandare:Pentru a schiţa stilul şi direcţia tunsorii, conturaţi perimetrul înainte de a începe stratificarea.

Alegeţi o linie conducătoare în zona superioară a capului, începând de deasupra urechii până la coroană. Folosiţi porţiunile de păr deja tunse din zonele laterale drept ghid pentru a vă asigura că nu tundeţi şi perimetrul deja conturat al tunsorii.Tundeţi un strat convex, îndoindu-vă degetele pentru a da lungime de la mijlocul stratului.Remarcaţi modul în care coaforul trage părul departe de scalp şi îşi îndoaie degetele înspre exterior. Astfel se va obţine o linie rotunjită.Raportaţi-vă la conturul tunsorii pentru a stabili lungimea straturilor interioare.

Recomandare:Pentru tunderea straturilor convexe, arcuiţi-vă puţin degetele şi urmaţi această formă curbă pentru ca părul din interior să aibă o lungime mai mare, iar cel din exterior să fie mai scurt.Delimitaţi porţiuni consecutive sub forma unui evantai de jur împrejurul capului. Începeţi din spatele urechii până în centrul cefei. Repetaţi operaţiunea şi în partea opusă.Ridicaţi fiecare porţiune de păr astfel încât să fie paralelă cu scalpul, având grijă să păstraţi lungimea tunsorii.Menţinerea lungimii şuviţelor din zona superioară a capului va contribui la obţinerea liniei convexe dorite.Trageţi părul din faţă înspre ureche şi creştet. În acest fel, forma părului din faţă va căpăta greutate.Delimitaţi o porţiune din spatele urechii până în creştet, pe care să o folosiţi ca linie conducătoare.Avansaţi spre linia de creştere frontală delimitând şi tunzând porţiuni verticale.Realizaţi egalizarea tunsorii raportându-vă la centrul capului, nu la cărare.Când aţi finalizat ambele părţi laterale, rotunjiţi eventualele colţuri cu formă convexă, folosind degetele îndoite pe post de ghid.

Tunsoare păr lung în stil pierdut

Acest tip de tunsoare a devenit populară în anii 1970. A dat dinamism părului lung şi a revoluţionat stilul de aranjare. Tunsoarea vă permite să creaţi contururi moi, cu volum, având volum şi în zona creştetului. Acest stil de tunsoare este în continuare unul din cele mai populare pentru părul lung, cuprinzând în prezent variaţii: de

lungime, volum şi dinamism. Poate fi executat şi pentru a crea coafura cu aspectul drept şi întins, atât de la modă azi. Această tunsoare se potriveşte cu aproape toate formele faciale şi cu aproape toate tipurile de păr pentru că se poate adapta foarte uşor. De exemplu, pentru o clientă cu o formă a feţei pătrată puteţi realiza mici trepte în zona creştetului pentru a da impresia unei lungimi mai mari a coafurii. Iar, în cazul în care clienta are o faţă lungă, puteţi lua din lungimea coafurii pentru a face ca faţa să pară mai rotundă. Tunsoarea pentru păr lung în stil pierdut este adaptabilă, flexibilă şi folositoare, întrucât este foarte posibil să tundeţi des în acest stil.

Înainte de realizarea tunsorii, trebuie să luaţi în calcul multe elemente: conturul părului, direcţiile neregulate de creştere a părului, calitatea, cantitatea şi textura părului şi forma feţei. În cazul acestei tunsori trebuie să fiţi foarte atenţi la zona bretonului pentru că şi acesta va fi tuns.Trăsăturile şi forma feţeiForma pe care o are faţa şi capul clientei dumneavoastră este unică. Folosiţi-vă abilităţile de observaţie pentru a identifica trăsăturile care o individualizează.Tunsoarea pe care o veţi executa trebuie să-i pună în evidenţă trăsăturile frumoase, de exemplu ochii şi pomeţii şi să-i mascheze trăsăturile mai puţin atractive, de exemplu maxilarul pronunţat sau nasul mare.Diferitele tipuri de forme ale feţei sunt: Ovală, rotundă şi în formă de inimă. Aceste feţe au contururi mai puţin până la

foarte mult curbate. Acestor forme li se potriveşte o coafură cu linii mai moi. Pătrată, dreptunghiulară şi triunghiulară. Formele sunt angulare, duri şi au un

aspect dăltuit. Tunsorile ascuţite, drepte se potrivesc mai bine acestor feţe, şi nu celor cu linii mai moi.

Direcţii neregulate de creştereTrebuie să ţineţi cont de posibilele neregularităţile de creştere a părului clientei când executaţi tunsoarea pentru că unele pot influenţa maniera în care lucraţi. Cele mai frecvente sunt: Vârtejurile din creştet Părul care creşte de jos în sus la ceafă Vârtejurile din partea din faţă Părul crescut pe frunte la baza cărăriiÎn cazul în care clienta prezintă vreuna din aceste neregularităţi, trebuie să tundeţi în zona respectivă fără a întinde părul pentru a-i da acestuia posibilitatea să se aşeze în mod natural.Este posibil să fie nevoie să lăsaţi aceste porţiuni mai lungi decât restul părului. Astfel, veţi masca direcţia naturală de creştere a acestora. Părul arată ca şi cum ar fi fost tuns la aceeaşi lungime, chiar dacă nu a fost tuns astfel.Calitatea păruluiPrin calitatea părului înţelegem starea acestuia. Părul într-o stare bună este uşor de coafat. Părul subţire şi casant este mai greu de coafat, fiind necesară folosirea produselor de aranjare cum ar fi spuma sau gelul.

CantitateaCantitatea se referă la desimea părului şi la cât de gros sau subţire este firul de păr.Aceşti factori trebuie luaţi în considerare, deoarece influenţează echilibrul şi rezistenţa coafurii. De pildă, volumul este mai uşor de obţinut pe părul cu fir gros. În cazul părului subţire, acest lucru este mai dificil şi este nevoie de produse de aranjat precum gelul sau spuma.În cazul aplicării tratamentelor chimice, cantitatea de preparat aplicat şi tehnica de aplicare depinde de grosimea firului de păr. De pildă, părul subţire poate manifesta mai multă rezistenţă la vopsire şi la ondularea permanentă.TexturaDupă acest criteriu, sunt trei tipuri de păr: Subţire Mediu/normal Gros/aspruTextura părului clientei va dicta dimensiunea porţiunilor cu care lucraţi. Dacă părul este mai gros, veţi lucra cu porţiuni mai înguste pentru a vă asigura că vedeţi linia conducătoare. Pentru a şti unde să tăiaţi fiecare porţiune, linia conducătoare trebuie să fie vizibilă.Modelul nostru are o faţă pătrată.Părul ei este ondulat natural şi are o desime peste medie.Împărţiţi părul pe câmpuri: spate, lateral, faţă; şi pe porţiuni.Linia de creştere a păruluiLinia de creştere a părului şi tiparele de creştere sunt elemente esenţiale ce trebuie examinate în cursul analizei părului. Ele trebuie analizate atât pe părul umed cât şi, ulterior, pe părul uscat.Zonele pe care trebuie să le analizaţi sunt: Ceafa Creştetul Partea frontală şi părţile lateraleNu toată lumea are o linie de creştere perfectă, aşa că nu uitaţi să căutaţi eventuale asimetrii şi forme instabile, ieşite din comun.Înainte de a începe execuţia tunsorii, verificaţi din nou linia frontală de creştere. Pentru a obţine un breton bine definit, simetric, linia de creştere trebuie să fie netedă şi uniformă.

Începeţi din zona cefei.Prima etapă în execuţia tunsorii constă în crearea conturului, a formei exterioare a tunsorii.Delimitaţi o porţiune centrală începând din partea superioară a creştetului spre centrul cefei.Apoi, delimitaţi o porţiune diagonală începând din centrul capului spre zona din spatele urechii.

Asiguraţi-vă că porţiunile sunt uniforme şi că liniile de demarcaţie sunt clare. Cu cât sunt mai bine delimitate porţiunile, cu atât mai precis se va executa tunsoarea în fiecare zonă.

Începând de la ceafă, pieptănaţi părul în sens descendent.Apucaţi şuviţa între degete. Ţinând părul întins. Tundeţi îndreptându-că spre zona superioară a creştetului, în sens ascendent spre zona din spatele urechilor.În zona cefei, coaforul a întins părul în mod egal şi a aplicat acelaşi nivel de gradare, acelaşi efect pierdut la nivelul lungimii tunsorii. Acum trebuie să armonizaţi lungimea porţiunilor tunse cu şuviţele din faţă.Delimitaţi o porţiune orizontală începând de la linia de creştere frontală până în spatele urechii. Tundeţi-o de-a curmezişul în sens contrar liniei conducătoare de la ceafă.Ţineţi părul între degete, având grijă să întindeţi fiecare şuviţă la fel de mult.

Verificaţi simetria tunsorii.În fiecare zonă laterală, alegeţi două şuviţe din două zone omoloage.Ţinând în mână cele două şuviţe, comparaţi-le din punct de vedere al lungimii şi al formei.Continuaţi astfel până când ajungeţi la cărare.

Recomandare:Puteţi verifica simetria: vizual, cu ajutorul unei oglinzi sau tactil: aşezându-vă vârfurile degetelor la tâmple şi lăsându-vă degetele să alunece de-a lungul părului.Coaforul a creat un contur pătrat, părul fiind în permanenţă umed şi la fel de întins în momentul tunderii.Aşa cum se poate constata din imagine, coaforul a evidenţiat cărarea.Aceasta este o etapă importantă în realizarea tunsorii întrucât acum se stabileşte lungimea şi forma zonei frontale a tunsorii.Delimitaţi o porţiune de la linia de creştere frontală până în faţa urechii.Pieptănaţi părul în sens descendent şi îndreptaţi-l uşor înainte.Apucaţi şuviţa astfel încât degetele dumneavoastră să fie paralele cu ea. După cum puteţi constata din fotografie, degetele coaforului sunt clar îndoite. Astfel, lungimea părului va putea fi păstrată.Avansaţi în sens ascendent până ajungeţi la cărarea naturală. Pe măsură ce avansaţi, tiparul de delimitare a porţiunilor va fi mai clar.Cu cât orientaţi mai mult părul înainte, cu atât veţi reuşi să păstraţi mai mult din lungimea lui.

Recomandare:Cu cât distanţa dintre o şuviţă de tuns şi linia conducătoare este mai mare, cu atât aceasta va rămâne mai lungă. O distanţă scurtă înseamnă o lungime redusă.

Simetria este esenţială pentru tunsoarea dumneavoastră.Odată creată o linie conducătoare într-una din părţile laterale, echilibraţi-o creând o astfel de linie şi în partea opusă. Luaţi două şuviţe omoloage din cele două părţi laterale şi verificaţi simetria lor prin raportare la două puncte: zona tâmplei; şi lungimea de la bază.Aşezaţi-vă în spatele clientei. Apucaţi între degete părul din fiecare dintre cele două părţi şi alunecaţi cu degetele de-a lungul tijei părului. Începeţi cu cea mai scurtă linie conducătoare şi avansaţi până la cea mai lungă.Pentru a avea o perspectivă amplă, îndepărtaţi-vă de client.Folosiţi şi oglinda deoarece trebuie să verificaţi simetria atât vizual cât şi tehnic.Pe măsură ce căpătaţi experienţă, acest proces va deveni mai uşor de executat. De fiecare dată când îl realizaţi vă antrenaţi privirea în aprecierea simetriei unei tunsori.WOdată ce v-aţi asigurat că liniile conducătoare sunt simetrice, puteţi începe să lucraţi la formă.Capul clientei trebuie să fie într-o poziţie dreaptă, să nu fie deloc înclinat.După cum puteţi constata din fotografie, porţiunile delimitate trebuie să fie oblice. Pentru a reuşi să le delimitaţi într-un astfel de unghi, poziţionaţi-vă în faţa clientului. Astfel veţi putea verifica şi simetria între cele două părţi laterale.Coaforul îndreaptă părul în sens descendent şi circular. În acest fel veţi reuşi să păstraţi greutatea şi lungimea lui. Pentru mai multe informaţii, consultaţi secţiunea privind „Mişcarea părului”.

Recomandare:Părul trebuie să fie în permanenţă umed. Astfel, veţi putea delimita porţiuni uniforme şi părul va fi la fel de întins în toate porţiunile.Pe măsură ce vă îndreptaţi spre centrul zonei de la ceafă, aduceţi părul de aici în faţă, lângă linia conducătoare din faţă.Remarcaţi poziţia degetelor coaforului. Ţineţi degetele în acelaşi unghi pe parcursul tunderii tuturor şuviţelor vizate. Astfel veţi tunde cu o gradare, cu un efect pierdut minim.Pentru ca părul să rămână mai lung în spate, aduceţi-l în faţă, lângă linia conducătoare de aici.Întrucât linia conducătoare de la ceafă a fost deja tunsă, porţiunile de la spate nu vor fi tunse prea mult în această etapă.Verificaţi din nou simetria tunsorii.

Recomandare:Datorită gradării, părul se răsuceşte şi, după pieptănare, stă departe de faţă. Distanţa pe care o parcurge şuviţa de tuns până la linia conducătoare determină lungimea tunsorii. O distanţă scurtă înseamnă lungime scurtă, iar o distanţă lungă înseamnă o lungime mai mare.Pe măsură ce vă îndreptaţi spre centrul zonei de la ceafă, aduceţi părul de aici în faţă, lângă linia conducătoare din faţă.Remarcaţi poziţia degetelor coaforului. Ţineţi degetele în acelaşi unghi pe parcursul tunderii tuturor şuviţelor vizate. Astfel veţi tunde cu o gradare, cu un efect pierdut minim.

Pentru ca părul să rămână mai lung în spate, aduceţi-l în faţă, lângă linia conducătoare de aici.Întrucât linia conducătoare de la ceafă a fost deja tunsă, porţiunile de la spate nu vor fi tunse prea mult în această etapă.

Verificaţi din nou simetria tunsorii.Recomandare

Datorită gradării, părul se răsuceşte şi, după pieptănăre, stă departe de faţă. Distanţa pe care o parcurge şuviţa de tuns până la linia conducătoare determină lungimea tunsorii. O distanţă scurtă înseamnă lungime scurtă, iar o distanţă lungă înseamnă o lungime mai mare.

Delimitaţi o linie de contur în sens descendent de la punctul central al cefei.Ridicaţi părul sus, înspre partea superioară a creştetului pentru a-l apropia de linia conducătoare. Nu uitaţi să ţineţi degetele îndoite pentru a păstra lungimea şuviţelor.Aţi creat astfel linia conducătoare pentru zona cefei.Începeţi din punctul central. Îndreptându-vă înspre ceafă, delimitaţi o porţiune diagonală pe care să o tundeţi.Această porţiune este ridicată şi tunsă contrar sensului de cădere a părului. Continuaţi în sens ascendent delimitarea de porţiuni diagonale. Apoi, ridicaţi-le lângă linia conducătoare şi tundeţi-le.

Este important să urmaţi în permanenţă linia conducătoare şi să menţineţi părul umed.La o primă încercare, din cauza cantităţii mari de păr pe care trebuie să o manipulaţi, este posibil ca execuţia acestei tunsori să vi se pară dificilă. În acest caz, delimitaţi porţiuni mai înguste de păr.

Recomandare:Crearea de straturi drepte vă va permite să păstraţi greutatea şi lungimea părului în zonele laterale. Ridicarea părului la nivelul creştetului va conferi tunsorii în ansamblul său greutate şi lungime.

Această tunsoare nu presupune obligatoriu crearea unui breton. Această posibilitate trebuie discutată cu clienta în timpul etapei de consiliere.Pentru a tunde un breton, alegeţi o porţiune de păr ce porneşte din cărarea naturală. În cazul modelului nostru,

vom crea un breton într-o parte.Cu plecare din cărarea naturală delimităm o porţiune de păr oblică ce ajunge, în ambele părţi laterale, până la colţul ochiului.

Pieptănaţi părul în sens descendent folosind dinţii rari ai pieptenului. Astfel veţi putea scoate la iveală şi lucra mai uşor cu orice neregularităţi ale părului în zona frontală cum ar fi o linie de creştere neuniformă.Oricum, eventualele neregularităţi nu ar trebui să reprezinte o surpriză întrucât ar fi trebuit să le fi identificat în timpul etapei de consiliere şi analiză a părului.

Umeziţi părul. Întinzându-l uşor, apucaţi şuviţa între degete şi tundeţi drept.Întrucât aţi delimitat şuviţe oblice, bretonul va părea oblic.Nu uitaţi că tiparul de delimitare a şuviţelor influenţează unghiul de tundere: şuviţele oblice corespund unei poziţii de tundere oblice şuviţele drepte corespund unei poziţii de tundere drepte

Recomandare:Verificaţi întotdeauna modul în care se aşează părul în faţă. Dacă linia de creştere nu este uniformă, nu veţi putea obţine un breton uniform.

Iată rezultatul.Părul a fost uscat cu foenul aplicându-se spumă şi folosindu-se o perie rotundă mare.Nu uitaţi că această tunsoare este suficient de versatilă încât bretonul nu este întotdeauna necesar.

Răsucire naturală

Tunsoarea pierdută pe păr lung este una dintre cele mai răspândite tunsori actuale. Forma tunsorii permite păstrarea lungimii, conferirea unui aspect armonios şi evidenţierea trăsăturilor frumoase ale feţei. Tunsoarea poate fi realizată cu ajutorul foarfecelor sau a briciului şi se potriveşte atât părului creţ cât şi părului drept. În plus, este foarte adaptabilă: • formă stratificată poate consta într-o răsucire naturală • pentru obţinerea aspectului pierdut, părul poate fi tuns la un unghi mai mare,

tunsoarea rezultată fiind mai armonioasă, sau poate fi tuns la un unghi mai mic, tunsoarea rezultată având mai mult volum şi un aspect mai bine definit.

Răsucirea naturală este derivată din tunsoarea pierdută rotunjită. Ca şi aceasta din urmă, tunsoarea cu răsucire naturală este realizată prin crearea unor linii orientate spre interior, numai că unghiul acestora este mult mai ascuţit. Este o tunsoare foarte răspândită pentru părul lung deoarece conferă o linie mai armonioasă în partea din faţă. Poate de asemenea să dea profunzime părului ondulat sau puţin creţ. Poate fi realizată pe orice tip de păr şi aproape întotdeauna pe părul lung.

Coaforul nostru a decis să înceapă realizarea acestei coafuri din zona cefei.Pentru început, pieptănaţi în jos o şuviţă centrală care începe din vârful creştetului şi se continuă până în zona din mijlocul cefei.

Tip:Înainte de a începe şi pe măsură ce avansaţi în realizarea coafurii, verificaţi poziţia în care este aşezată clienta. Dacă capul ei nu este în poziţia corectă, tunsoarea realizată nu va fi echilibrată.Prima porţiune ce trebuie tunsă este cea de la

ceafă. Astfel veţi reuşi să obţineţi aceeaşi lungime la nivelul întregii coafuri.Pieptănaţi prima şuviţă în sens descendent, întinzând părul la maxim.Apucaţi şuviţa între degete şi tundeţi drept pentru a avea o linie dreaptă la baza tunsorii.Continuaţi să tundeţi în zona cefei până ajungeţi la şuviţa situată între limita laterală a cefei şi spatele urechii. Pieptănaţi toate şuviţele în sens descendent şi tundeţi-le prin raportare la linia conducătoare.După ce aţi terminat de tuns prima jumătate a zonei de la ceafă, tundeţi-o în acelaşi mod şi pe cea de-a doua.

Recomandare:Capul clientului trebuie să fie uşor aplecat. Şi nu uitaţi că părul trebuie să fie umed atunci când îl tundeţi.Vom armoniza lungimea şuviţelor din zona laterală cu cea a celor din zona cefei.Luaţi o linie conducătoare din spatele urechii şi ţinând şuviţa orizontal între degete, tundeţi-o drept.

Terminaţi de tuns zonele laterale înainte de a trece la zona frontală.

Recomandare:Întindeţi părul în sens descendent şi tundeţi-l drept.În cazul acestei tunsori se poate folosi cărarea naturală. Modelul are o cărare mediană.Delimitaţi o porţiune curbată începând de la zona pomeţilor până în faţa urechii. Aceasta este prima porţiune pe care urmează s-o tundeţi în zona frontală.

Recomandare:Pentru vă asigura că tunsoarea va avea ţinuta şi lungimea potrivită, trebuie să vă poziţionaţi corect

în raport cu zona capului pe care o tundeţi.

Împărţiţi porţiunea curbată în mai multe segmente. În general, fiecare segment trebuie să corespundă cu lungimea degetelor dvs.Astfel veţi putea defini forma curbată a tunsorii, prin crearea unor unghiuri.

Recomandare:Segmentarea zonei de tuns facilitează tunderea părului în unghiurile care conferă tunsorii o formă curbată.

Înainte de a le tunde, continuaţi să împărţiţi porţiunile de tuns în segmente.Pe măsură ce avansaţi, nu uitaţi să verificaţi dacă:

capul clientei are poziţia corectă; şi dacă dumneavoastră staţi în poziţia corectă.În această etapă a tunsorii pierdute pe păr lung, poziţia capului clientei trebuie să fie dreaptă, iar dumneavoastră ar trebui să staţi în faţa clientei. Astfel veţi putea controla foarte bine pieptenele şi veţi putea obţine o formă echilibrată a tunsorii în partea frontală.Tiparul de delimitare a şuviţelor trebuie să urmeze unghiul de tundere.Continuaţi să tundeţi şuviţele delimitate până când nu se mai intersectează cu linia conducătoare sau până când ajungeţi în zona din centru-spate a capului.Odată ce aţi finalizat tunderea celor două părţi laterale, verificaţi simetria.Simetria poate fi verificată pe cale: vizuală; şi

tehnică.Linia curbată a tunsorii ar trebui să înceapă să fie vizibilă.

Recomandare:Patru aspecte esenţiale de reţinut cu privire la realizarea tunsorii pierdute pe păr lung sunt: poziţia dvs., poziţia capului clientului, direcţia de pieptănare şi gradul de umezeală a părului.

Stratificarea este o etapă opţională în realizarea tunsorii pierdute pe păr lung. Stilistul a optat pentru o stratificare de tip răsucire naturală.Delimitaţi în zona frontală, de fiecare parte a cărării mediane, câte o şuviţă de păr cu lăţimea de un deget. Aceasta va reprezenta linia pentru conturul tunsorii, adică şuviţa conducătoare pentru lungime.Arcuiţi-vă mâna sus, deasupra zonei posterioare a creştetului pentru a reuşi să păstraţi cât mai mult din lungimea şuviţei de tuns.Coborâţi astfel spre zona cefei, raportându-vă la linia pentru conturul tunsorii şi ridicând şuviţele de tuns în sens contrar direcţiei de creştere. În acest fel, menţineţi lungimea părului şi conferiţi greutate tunsorii.Continuaţi tunderea şuviţelor diagonale avansând înspre partea frontală, spre linia conducătoare.Tundeţi fiecare porţiune laterală pe rând. Poziţionaţi-vă pe partea opusă celei pe care o tundeţi şi întindeţi şuviţele apropiindu-le de linia centrală conducătoare pentru conturul tunsorii.Ţineţi linia conducătoare pentru contur astfel încât să fie perpendiculară pe scalp. Înălţaţi şuviţele de tuns spre linia conducătoare, ridicându-le apoi în sens contrar direcţiei de creştere. Astfel linia de bază a coafurii îşi va păstra mai mult din lungime şi va câştiga în greutate.

Recomandare:În momentul în care veţi face verificarea încrucişată a formei concave, veţi constata o uşoară răsucire a părului. Ea determină, de fapt, apariţia stratului concav.

Uscaţi părul folosind tehnica de foenare a părului creţÎn acest sens, stilistul foloseşte un difuzor. Astfel părul se usucă natural şi este încurajat să se onduleze şi să se aşeze în forma tunsorii. Pentru mai multe detalii, consultaţi secţiunea Tehnici de uscare a părului.

Stilistul foloseşte spuma de păr Wella High Hair şi ceara de păr High Hair pentru a finisa tunsoarea.

Tunsoare în scări cu linii drepte

Adaptabilitatea sa a făcut ca bobul cu linii drepte să devină o tunsoare clasică. Lungimea şi forma pot varia mult. Poate fi lung sau până deasupra umerilor sau scurt, cu sau fără scări. Oricare din cele enumerate mai sus ar fi rezultatul final , tunsoarea rămâne un bob cu linii drepte. Pentru că este atât de adaptabilă, această tunsoare a evoluat în timp şi reprezintă un bun exemplu al modului în care poate fi folosită tehnica de reducere a desimii fără a sacrifica lungimea părului, pentru a da un aspect modern unei tunsori clasice. Tunsorile bob cu linii drepte de astăzi sunt mult mai conturate şi mai rebele decât acum cinci sau zece ani. Tehnica de reducere a desimii fără scurtarea lungimii poate fi aplicată pe păr drept sau ondulat, iar efectele ei pot fi evidenţiate şi mai bine cu ajutorul unei loţiuni de definire. Pe măsură ce avansaţi în realizarea bobului cu linii drepte, veţi constata că flexibilitatea sa este obţinută prin crearea unor linii simple.

Pentru a crea baza tunsorii, se tunde părul la aceeaşi lungime. Tăietura poate fi dreaptă sau zimţată, în funcţie de textură.Părul este pieptănat în sensul direcţiei naturale de cădere şi ridicat la o înălţime egală cu lăţimea unui deget şi este tuns într-o formă pătrată.Delimitaţi o cărarea centrală care începe în creştet şi coboară de-a lungul mijlocului cefei.

Această şuviţă trebuie să fie amplasată central pentru că altfel tunsoarea va fi asimetrică.Luaţi o şuviţă diagonală dinspre creştet până în zona din spatele urechii, ţinând cont de faptul că şuviţele ordonate, omogene conduc la tăieturi precise.Aplicând o tensiune constantă. Pieptănaţi părul în jos folosind capătul des al pieptenului de tuns.În cazul acestei tehnici, ordinea în care tundeţi diferitele zone este la alegerea dumneavoastră. Aţi putea la fel de bine să luaţi şuviţele începând dintr-o parte laterală şi terminând în cealaltă.Avantajul realizării tunsorii mergând dintr-o parte laterală în cealaltă – adică tunzând o şuviţă, apoi tunzând o alta omoloagă în cealaltă parte – este că puteţi verifica tunsoarea din mers.Dacă sunteţi începători în aplicarea acestei tehnici, este recomandat să tundeţi pe rând şuviţele omoloage din fiecare parte. Astfel, veţi putea observa clar cum se conturează pas cu pas simetria şi forma tunsorii.

Aveţi grijă ca şuviţele să fie clar delimitate şi ca părul să fie umed.Pe măsură ce înaintaţi spre creştet, veţi putea observa linia tunsorii şi treptele mai bine dacă capul clientei este într-o poziţie verticală.Ultimul câmp tuns este cel din vârful creştetului până în spatele urechii.

În această etapă din realizarea tunsorii, trebuie să definim în părţile laterale o linie de tundere oblică.Luaţi o şuviţă în diagonală de la tâmple spre zona laterală. Pieptănaţi părul în jos şi puţin în faţă. Ţineţi părul între degete când tundeţi.Nu uitaţi regula: şuviţele ordonate conduc la tunsori precise.Coaforul a optat pentru o linie de tundere oblică urmărind să dea tunsorii mai multă lungime în părţile laterale.Egalizaţi tunsoare prin crearea unei porţiuni curbate şi în cealaltă

laterală. Folosiţi acelaşi unghi pentru poziţionarea şuviţei faţă de scalp ca şi pentru linia tundere.Înainte de a tunde, asiguraţi-vă că clienta îşi ţine capul drept. Dacă poziţia capului clientei se schimbă prea mult, nu veţi reuşi să realizaţi o tunsoare simetrică.Recomandare: Puteţi realiza această etapă a tunsorii în fiecare dintre părţile laterale înainte de a trece la următoarea etapă.

Tip:Şuviţele alese trebuie să se potrivească cu linia de tundere. Dacă optaţi pentru o linie oblică, trebuie să delimitaţi o şuviţă oblică. Dacă optaţi pentru o linie orizontală, trebuie să delimitaţi şuviţe orizontale.Se delimitează o şuviţă-ghid pentru contur, şuviţa care porneşte de la linia frontală şi se opreşte în vârful creştetului.Părul este pieptănat la 90˚ şi tuns în zig-zag.Lungimea acestei şuviţe variază de la client de la client, în funcţie de lungimea de ansamblu a tunsorii finale.Nu uitaţi că această şuviţă este importantă deoarece va determina lungimea globală a tunsorii.Începem acum crearea scărilor prin tehnica de stratificare în linii drepte.Această tehnică vă permite păstrarea lungimii şi a volumului în părţile laterale.Delimitaţi o cărare care să străbată capul de la o ureche la cealaltă, separând astfel partea din faţă a capului de cea din spate. În această etapă veţi lucra în partea din faţăAlegeţi-vă linia conducătoare dintr-una dintre părţile laterale. Ridicaţi şuviţa astfel încât să fie perpendiculară pe scalp. Întrucât acum creaţi straturile drepte , degetele cu care ţineţi şuviţa trebuie să fie poziţionate astfel încât să facă un unghi de 90˚ cu scalpul. În momentul în care ţineţi şuviţa ridicată, anumite fire de păr din laterala ei se vor desprinde. Astfel veţi obţine linia conducătoare.Folosindu-vă de linia conducătoare, continuaţi procesul şi în cealaltă parte a capului.

Vom începe acum să facem trecerea dinspre creştet spre zona cefei unde tunsoarea a fost finalizată.Alegeţi-vă linia conducătoare din vârful creştetului şi tundeţi şuviţele succesiv, ca şi cum aţi forma un evantai.

Delimitaţi şi tundeţi şuviţe subţiri. Astfel vă va fi mai uşor să urmaţi liniile conducătoare.Această tunsoare se realizează pe etape. Dacă vă pierdeţi linia conducătoare, puteţi să reveniţi la punctul din care aţi început să tundeţi în zona respectivă.În această etapă a tunsorii, şuviţele trebuie ridicate perpendicular pe scalp pentru a fi tunse.Avansaţi dinspre vârful creştetului spre zona din spatele urechii.

Coaforul ţine şuviţa ridicată perpendicular pe cap. Folosiţi această tehnică pentru a face trecerea dinspre zona creştetului spre cea a cefei.Repetaţi operaţiunea şi în partea opusă, avansând de la centru spre exterior, adică spre zona din spatele urechii.Tunsoarea în scări cu linii drepte este o modalitate de a păstra lungimea părului şi de a

da volum coafurii. Urmaţi un tipar tip evantai în tunderea şuviţelor şi nu pieptănaţi părul în sens opus direcţiei de creştere pentru că părul va avea mai mult volum într-o parte decât în cealaltă.

După ce aţi terminat realizarea scărilor, trebuie să verificaţi lungimea tuturor zonelor tunsorii.Verificarea încrucişată nu ar trebui să aibă ca rezultat tunderea unei mari cantităţi de păr. Dacă consideraţi că aţi tuns prea mult păr dintr-o anumită zonă, reveniţi şi comparaţi lungimea părului din zona respectivă cu linia conducătoarea iniţială.Nu uitaţi că verificarea încrucişată se realizează în sens opus unghiului de tundere: dacă aţi tuns părul în sens orizontal, faceţi verificarea încrucişată în

sens vertical; sau dacă aţi tuns părul în sens vertical, faceţi verificarea încrucişată în

sens orizontal.Indiferent de tunsoarea realizată, ar trebui să ţineţi minte tehnicile şi unghiurile pe care le aplicaţi. Acest lucru va deveni mai uşor pe măsură ce căpătaţi experienţă.Luaţi o o şuviţă de formă tringhiulară începând de la cărarea centrală până la colţul ochiului. Acesta va fi bretonul. Pieptănaţi restul părului deoparte.

Luaţi o şuviţă de formă tringhiulară începând de la cărarea centrală până la colţul ochiului. Acesta va fi bretonul. Pieptănaţi restul părului deoparte.Forma şi lungimea vor varia de la persoană la persoană în funcţie de conturul din faţă.

Tehnici clasice de tunsPentru a putea realiza o tunsoare cu succes, trebuie mai întâi să cunoaştem

instrumentul de bază: foarfeca. Tehnicile de tuns clasice constau la bază din două mişcări: tunsul „pe degete” şi tunsul „în mână” sau „în palmă”. Tunsul „pe degete” se realizează cel mai uşor: după ce s-a ales şuviţa, se ţine între degetul arătător şi cel mijlociu al mâinii stângi, iar cu foarfeca în mâna dreaptă se tunde şuviţa. Tunsul „în mână” este puţin mai dificil şi de obicei se realizează pentru părul de la ceafă sau pentru părul lung pentru a-l ţine dtrept vertical orintat în jos.

Tunsori clasice de damăCâteva tunsori clasice: garcon, demi-garcon, paj, sason, sovage, bross, pank,

retro, carre, cu breton, cu codiţă, cu calotă, asimetrică, tunsoarea cu figuri geometrice.Bretoanele – când tundem un breton ne orientăm după ochi, frunte şi pomeţi.

Bretoanele pot fi în unghi sau în „V”, rotunde, în laţe, câteva fire, drept, breton într-o parte sau oblic.

Perciunii – la perciuni ne orientăm după forma urechii, a maxilarului, a pomeţilor şi diferite defecte (păr pe frunte şi vârtejuri). Perciunii pot fi: în colţ, deasupra urechii, spaniol, spitz, peste ureche, la jumătatea urechii sau fără perciuni (raşi). Ceafa – când tundem ceafa ne orientăm după urechi, gât, maxilar, umeri şi calitatea părului. Ceafa poate fi: în laţe, în „V”, cu codiţă, filată bărbăteşte, rotundă, dreptunghiulară (cu bordură).

Tunsoarea „CARRE” Se împarte părul în două părţi egale din faţă către ceafă. Se alege prima ramă de la ceafă, restul părului se ridică şi se prinde în clipsuri, într-o parte şi în cealaltă. Prima ramă se tunde mai scurt cu 1-2 cm. Dacă are păr puţin sau subţire, prima ramă se filează, pentru a da volum coafurii.Tipuri de carre: cu breton, cu unghi ascuţit, cu calotă, Mirelle Mathieu, asimetric, cu codita.

Tunsoarea PAJTipul de păr poate fi şi subţire şi tare, de preferat

drept ca paiul. Indiferent de lungime, părul (până la bărbie sau până la umăr)se tunde drept pe şuviţe. La ceafă întotdeauna puţin mai scurt. Bretonul până la sprâncene se tunde orizontal de la o tâmplă la alta

Tunsoarea „GARCON”Este cea mai veche tunsoare lansată de Coco

Chanel între anii 1938-1940. această tunsoare aduce foarte mult cu cea din zilele noastre: ceafa scurtă, calota lungă, urechile acoperite (se face pe fir drept şi este dreaptă). Se tunde pe păr spălat sau umed, se împarte părul în două, din faţă către spate, se tund părţile drepte până la lobulurechii sau la jumătatea urechii (depinde de preferinţe).

Ceafa pierdută pe piepten şi un 1 cm din partea de sus (calota) pentru a nu rămâne dungă (ca la tunsoarea bross). Se ondulează cu bigudiuri, clame sau melci.

Tunsoarea „DEMIGARCON”Este aceaşi tunsoare, ceva mai lungă iar ceafa are 1-2 cm.

Tunsoarea „RETRO”Este o tunsoare asemănătoare demi-garcon, doar că părul vine tuns în cascadă

în partea de sus, iar în partea de jos este drept. Se coafează cu feonul.*aceste tunsori se recomandă pe fir drept*aceste tunsori se potrivesc persoanelor cu barba ascuţită, urechi mari şi pomeţi mari.

Tunsoarea „ASIMETRICĂ”Se poate executa şi pe un păr cu un permanent „melanj”. Se împarte părul de deasupra urechii spre gât, în jos. Restul părului se prinde în clipsuri. Tunsoarea se începe de la perciunele descoperit pe care îl tundem frizereşte (filat foarte bine) şi cojntinuăm către ceafă. Se desprinde părul, se piaptănă în direcţia de creştere, după care se tunde 1 cm deasupra urechii descoperite. Se merge în linie oblică către cealaltă ureche. Asimetria poate fi mare, mijlocie sau mică. Bretonul se tunde tot oblic (dacă nu îşi poate pune meşă)*.

Tunsoarea „BROSS”Se alege calota făcând cărări de o parte şi de alta, de la o ureche la cealaltă. Se porneşte cu două cărări laterale cam la 5 cm deasupra urechii, paralele, care se fragmentează, şi se aleg şuviţe cam de aceeaşi lungime. Meşele sunt de aceeaşi mărime şi se prin în clipsuri. Perciunii şi ceafa se tund frizereşte pe piepten. Ei pot fi: raşi, în colţ sau drepţi. Se desface părul prins, se piaptănă în sensul de creştere după care se tunde drept începând de la spate, mergând către dreapta sau stânga. Se poate întâmpla ca terminaţia calotei să fie în „V” sau pe rotund. Când calota este în „V” şi bretonul se face a fel, dar o formă mai îndulcită.

Pe rotund, bretonul tunde tot pe rotund.

Tunsoarea „SASSON”Părul trebuie să fie la lungimea de cel puţin 20 cm. Se

împarte în două ca şi la Carre. Bretonul se alege şi se piaptănă spre faţă. Tunsoarea începe de la breton spre ureche, continuând pe forma ovală către cealaltă ureche.

Tunsoarea „RAP” Este o tunsoare bărbătească dar pe care o pot purta şi fetele. Deci u se poate executa pe păr puţin sau moale. Se începe prin alegerea calotei la 4 degete deasupra urechii în formă dreptunghiulară şi se prinde în clipsuri. Se începe tunsoarea de la ceafă, mergând către creştet, urmărind ca lungimea părului să fie progresivă. Tot aşa se procedează şi la perciuni. Calota, înainte s-o tundem trebuie dată cu spumă sau gel.Părul se piaptănă în sus şi se tunde în formă dreptunghiulară perfect.

Tunsoarea „KELLY”Se alege prima ramă şi se taie în funcţie de dorinţa clientei. Se mai tunde încă un

rând de păr (2-3 cm grosime), la acelaşi nivel cu cealaltă, apoi se alege o cărare începând din faţă de 2-3 cm d-a lungul căreia alege părul de-o parte şi de alta a feţei şi se prinde în clipsuri. Restul părului se dă peste cap şi se allege şuviţe verticale,

începând de la mijlocul capului către urechi, de grosime medie, care se ridică perpendicular pe cap şi se taie oblic (aveţi grijă la lungime). Lungime optimă este până unde începe ceafa. Această mişcare se face cu mare grijă, având în vedere că spre urechi şuviţele trebuie să fie mai lungi (spre faţă). Se dau drumul şuviţelor care au fost prinse în clipsuri. Se aleg şuviţele verticale care se ridică perpendicular pe cap şi se ciupesc (oblic), având grijă să fie cam de aceeaşi lungime cu rama, apoi se franjurează. În final se controlează vârfurile.

Tunsoarea până la umeriSe potriveşte tipului de păr sănătos, cu firul gros şi lucios. Părul de la cărarea

laterală se piaptănă drept spre toate direcţiile. Pentru breton se separă o bandă de păr luată de 1 cm şi se taie franjurat. Părţile laterale să fie uşor cizelate, adică se prind şuviţele separate, se aplică oblică foarfeca deschisă în şuviţă la treimea de jos şi apoi se trage încet în jos spre capătul părului.

Tunsoarea circularăCorespunde femeilor cu faţa rotundă, cu gât puternic şi urechi nu prea elegante.

Tipul de păr poate să fie subţire sau chiar rar. Cărarea este situată foarte sus. Părul se tunde drept de jur împrejur cu o rotunjire uşoară. La spate părul este la nivelul bărbiei, iar în faţă la nivelul vârfului nasului.

Tunsoarea în franjuriSe potriveşte de la firul de păr normal la cel aspru. Partea de la ceafă şi părţile

laterale se tund la aceeaşi lungime. Contururile laterale, la fel ca şi moţul scurt se taie franjurat. Pentru ca marginile să nu fie drepte se ajustează în final, prin ciupire cu foarfeca, având vârful în jos.

Tehnici moderne de tunsPe lângă tehnicile clasice de tuns mai este şi tehnica modernă de tuns, tehnica

cut. Ea cuprinde mai multe mişcări cum ar fi deep-point, slice, pivot-point etc. Ele sunt diferite prin metoda de tuns şi anume prin modalitatea în care se ţine foarfeca faţă de şuviţă (vertical, în continuarea firelor de păr, oblic etc). Astfel, pornind de la tunsorile clasice, cu ajutorul acestor metode de tuns se pot realiza noi tunsori moderne, se poate fila fără ajutorul foarfecii de filat etc. Totuşi, această tehnică se recomandă a fi utilizată numai după ce tehnicile de tuns clasice sunt stăpânite foarte bine din cauza pericolelor existente: rănirea clientei, tăierea degetelor şi deci o posibilă infectare cu agenţi patogeni.Utilizarea aparatelor electrice- Aparatele electrice se utilizează cu atenţie, pentru evitarea supraîncălzirii.- Defecţiunile care apar la aparatele electrice sunt anunţate persoanelor autorizate.- Aparatele electrice se folosesc conform instrucţiunilor de utilizare.Instrumente electrice folosite în salonul de coafură:-maşină de tuns;-aparat pentru uscarea părului;-aparat electric pentru masaj;- placa pentru intins parul;-cască pentru uscat părul;

uscatorul de par.

~MAŞINA DE TUNS~se foloseşte la executarea tunsorilor. Cu ajutorul ei se poatet executa scurtarea părului în mod egal la diferite lungimi, prin folosirea dispozitivelor de diferite dimensiuni precum şi curăţirea fazonului şi a cefei cu nr. 0, care poate îndepărta total părul de prisos din această zonă şi care înlocuieşte cu succes briciul în cazul executării acestei operaţii.Pentru o bună funcţionare, maşina de tuns trebuie atent întreţinută şi curăţată, dezinfectarea capului de maşină se impune a se face după fiecare client.USCĂTORUL DE PAR~ este aparatul ce se foloseşte pentru uscatul şi aranjatul frizurilor după spălatul părului. Este strict interzisă manipularea uscătorului de păr cu mâna udă.Uscator de par BraunUn aparat mic si compact, cu doua nivele de temperatura si doua viteze. Un aspect important al acestui aparat este faptul ca datorita dimensiunilor sale reduse poate fi bagat cu usurinta in orice geanta de voiaj.Uscator de par RowentaUn aparat puternic care poate usca rapid parul, indiferent de lungimea sau desimea lui. Acesta este prevazut cu un difuzor de volum care iti va permite sa iti faci o coafura bogata in numai cateva clipe.~APARATUL ELECTRIC DE MASAJ~ se întrebuinţează pentru masajul facial, capilar şi corporal. Coafarea este un proces care are o incarcatura emotionala prin faptul rezultatul sau este legat de aspectul, de imaginea noastra, de impresia pe care ceilalti si-o formeaza despre noi. Totodata, aranjarea coafurii este o expresie a imaginatiei si a personalitatii noastre. Asadar, printre motivele pentru care folosim produsele de coafat sunt:

- ma ajuta sa arat ingrijita / aranjata- ma ajuta sa arat eleganta- pot obtine look-ul pe care mi-l doresc- ma ajuta sa ies in evidenta- ma ajuta sa ma simt bine- arat moderna- ma simt atragatoare- imi permit sa-mi controlez parul- dau volum parului

- dau stralucire parului- miros placutCele mai cunoscute produse de coafat sunt fixativul, spuma de par, gelul si

ceara, insa exista si produse care ofera beneficii speciale, cum sunt spuma modelatoare, fluidul pentru volum, crema elastica, etc.Fixativul este un produs pe care se foloseste pentru a finisa coafura, fixand-o in forma dorita. Se pulverizeaza uniform pe parul uscat, de la o distanta de aprox. 20 cm, protejand ochii. Pentru extra volum se pulverizeaza fixativul la radacina firului in sensul invers de crestere al acestuia si apoi se da coafurii forma dorita.Spuma de par se foloseste pentru a modela coafura si pentru a-i da volum. Daca parul este ondulat, cu ajutorul spumei se pot defini foarte usor buclele. Spuma se aplica pe parul umed, se maseaza uniform cu palmele pe tot parul, iar apoi se lasa parul sa se usuce natural sau se foloseste foehn-ul. Se poate aplica spuma si pe parul uscat pentru improspatarea coafurii.Gelul se foloseste pentru a da forma suvitelor, pentru a le defini, pentru a le modela, oferindu-le luciu si aspectul de par umed. Se aplica in cantitati mici pe parul umed sau uscat cu varfurile degetelor, aranjandu-se dupa dorinta coafura. Gelul se foloseste in special pe parul scurt, pentru a modela tepi sau pentru a aranja bretonul, dar se pot defini usor suvitele si daca parul este mai lung.Ceara este ideala pentru aranjarea varfurilor si realizarea efectelor stralucitoare, mai ales pentru coafurile pe par scurt sau de lungime medie. Se aplica numai pe parul uscat, omogenizand o cantitate mica in palme si modeland apoi varfurile suvitelor. Ceara protejeaza varfurile uscate si le da un aspect sanatos.

Produsele de coafat de buna calitate contin ingrediente alese astfel incat, pe langa efectul de aranjare, sa protejeze, sa hraneasca sau hidrateze firele de par. Asadar parul nu se va deteriora daca se folosesc produse de coafat de calitate, ci va avea un aspect ingrijit!Un ondulator, o perie rotativa sau o placa de intins parul constituie o investitie buna pentru orice femeie.

Cand ai un program alert si nu iti permiti sa pierzi foarte mult timp, un asemenea aparat te ajuta sa te coafezi singura in fata oglinzii, fara sa fii nevoita sa iti faci programare la coafor. Asadar, poti avea bucle mari, carlionti sau un par perfect drept in numai cateva clipe chiar la tine acasa.

OndulatorulBuclele infrumuseteaza fata oricarei femei, fie ca este vorba despre onduleuri

mari si bogate sau de unele mici si spiralate. O astfel de coafura este o schimbare de look impresionanta si poate fi la indemana oricarei femei care detine un astfel de aparat

Ondularea suvitelor dureaza intre 30 si 60 de minute, in functie de lungimea si desimea parului. Pe langa ondulator, mai ai nevoie de spray fixativ sau ceara, cateva cleme si un ser pentru stralucire (acesta este insa un produs optional).

Procesul de ondulare trebui sa aiba loc dupa ce parul a fost spalat, uscat si pieptanat. In functie de densitatea suvitelor dorite iti poti imparti parul in mai multe parti. Astfel, daca iti doresti o coafura cu volum, cu multe bucle, trebuie sa ondulezi cate o suvita subtire de par. Dupa ondularea fiecarei suvite aceasta se da cu putin fixativ.

Parul des si gros se onduleaza mai repede si mai bine decat cel rar si moale.Atentie! Nu iti pieptana suvitele ondulate. Eventual, daca vrei sa le separi si sa para mai dese, iti poti trece degetele prin par.Perie rotativa

Peria rotativa este un accesoriu foarte util pentru o coafare rapida. Aceasta este un aparat 2 in 1 pentru ca indeplineste atat frunctia uscatorului clasic, cat si a periei de par. O poti folosi dupa fiecare spalare pentru a da parului tau o forma lejera, sau pentru a-ti intoarce parul in interior sau in exterior.

Perie de coafat RowentaAcesta este un produs multifunctional, fiind

o combinatie de uscator cu perie. Are doua reglaje de viteza, pentru executie mai rapida.

Perie rotativa BraunAparatul este prevazut cu sistem de incalzire pe aburi si permite uscarea rapida

a parului. Aceasta perie este insotita de trei accesorii: o perie mare pentru bucle voluminoase, o perie mica pentru bucle medii si un accesoriu care confera parului volum.

Placa de intins parulDaca ai un par cret, ondulat sau pur si simplu „neascultator”, placa de intins parul

este un ajutor de nadejde.De cativa ani, parul drept este o coafura la moda in special adaptat tinutei office,

deoarece inspira eleganta si seriozitate. Tocmai de aceea si folosirea frecventa a acestui aparat a creat o serie de controverse: dauneaza sau nu, parului? Astfel, pe piata a aparut o gama larga de modele din ce in ce mai performante pentru a proteja

sanatatea parului. Aparatul vine, de obicei, insotit de alte accesorii destinate creponarii sau realizarii buclelor in valuri.

Totusi, este de evitat utilizarea acesteia in exces pentru ca poate dauna structurii firelor de par.

Placa de intins parul RowentaAparatul are un termostat variabil de la 80 grade la 175 grade, cinci reglaje de

temperatura, placi ceramice si protectie de supraincalzire.

Placa de intins parul PhilipsContine perie de modelare, dispozitiv mare pentru coafat, dispozitiv mic pentru

coafat, spirala, bucle. Toate placile sunt din ceramica.

TUNSORI EXECUTATE CU BRICIULTUNSOAREA OVALA – executata cu briciul sau cu lama de tuns.Se procedeaza astfel: Pe parul spalat se traseaza o carare Se alege o mica suvita de max 2 cm si se piaptana pe ceafa formandu-se ovalul Restul de par se prinde in clipsuri. Suvita de par din spate se tunde fara a se scurta prea tare, urmatoarele suvite de la spate setund la lungimea suvitei tunse anterior. In crestet parul se va tunde pe dedesupt, la fel se procedeaza si in partile laterale ale capului. Urmeaza impreunarea prin pieptanatul celor doua parti tunse controland si taind firele de par mai lungi. Parul din fata trebuie sa ajunga pe cat se poate la sprancene. Se face o legatura intre laterale si fata.

TUNSORI EXECUTATE CU FOARFECA

TUNSOAREA GARCON

- Se traseaza o carare despartitoare de la frunte la ceafa si una de la o ureche la alta. - Parul de la spate spre ceafa va fi tuns pierdut.- In partea frontala parul se va taia la lungimea dorita fara a depasi linia sprancenelor.- Partile laterale de vor tunde pe suvite mici in asa fel incat sa fie la lungimea parului din fata si sa aiba o legatura armonioasa cu partea tunsa de la spate.- In partea laterala si cea frontala, parul se va tunde prin tehnica de filaj, anume suvita de par se va tine in mana stanga si cu foarfeca

intredeschisa se va taia parul prin introducerea foarfecii in suvita de par impingand foarfeca spre radacina.- Se piaptana parul in diferite directii pt a verifica daca are lungimi egale corespunzatoare.- Tunsoarea demigarcon este la fel la prima dar mai lunga cu 1-2 cm.

TEHNICI MODERNE DE TUNS Tehnica PIVOT-POINT sau point cut . Este tehnica punctului sau tunderii in zig-zag, se foloseste pentru a da suplete si forma tunsorii si pentru sustinerea superficiala a suvitelor.

Tehnica SLICE Se foloseste pentru a subtia in profunzime suvitele de par in vederea obtinerii lejeritatii. Ţineţi foarfecele deschise (tundere cu mâna liberă, fără pieptene) şi deplasaţi-l prin alunecare de-a lungul tulpinei părului, deschizând şi închizând uşor unghiul tăişului (aveţi grijă să nu închideţi complet foarfecele pentru că în acest caz veţi tăia întreaga şuviţă). Pentru asta se lasa foarfeca sa alunece in jos pe diferite suvite. Tehnica FREE HANDEste tehnica prin tapare si se foloseste la tunderea suvitelor din partea superioara a capului obtinand volumul necesar tunsorii.De asemenea este tehnica de tundere cu mana libera fara a tine parul in palma sau pe degete. Tehnica UNDER CUTEste tehnica in care se combina tehnica Slice si Pivot Point, se foloseste la finisarea tunsorii; sesubtiaza varful suvitei de par tunse anterior.

Tehnica BOB Este modul de tundere in linie drapta foarte aproape de mana.

TUNSORIModalitati de tundere.TUNSUL PE DEGETEDeterminarea liniei conducatoare. Prin determinarea lungimii parului din suvita ce trebuie sa fie tunsa prima, stabiliti linia conducatoare de ea depinzand lungimea parului coafurii intentionate. Linia conducatoare este linia de baza a celorlalte linii.Atfe l:- luati in mana pieptanul si foarfeca si separati o suvita ingusta de par

- pieptanati suvita perpendicular pe cap si asezati degetele aratator si mijlociu acolo unde trebuie scurtat parul- cu degetele aratator si mijlociu ale mainii stangi tineti suvita intinsa uniform.Tinerea instrumentelor si taierea: introduceti pieptanul intre degetul mare si zona mediana a mainii stangi tineti-l in asa fel incat sa nu deranjeze taierea parului

apucati foarfeca in asa fel incat sa puteti taia cu ea taiati parul aflat deasupra degetelor cat mai aproape de ele, acest lucru realizandu-se prin mai multe taieturi.Continuarea lucrulu i : separati urmatoarea suvita in timp ce inlaturati o parte din suvita scurtata puteti fixa linia conducatoare a urmatoarei taieri taiati parul de-a lungul liniei conducatoare continuati tunsul in modul descris verificati repetat daca parul este egal ca lungime de ambele parti ale capului.

TUNSUL IN MANA Se procedeaza astfel: pieptanati lins portiunea de par mai joasa din zona cefei luati portiunea intre aratator si mijlociu in asa fel incat varfurile firelor sa se inalte in mana alunecati cu degetele pana la linia conducatoare ce determina lungimea parului taiati parul in imediata apropiere a partii interne a degetelor(ATENTIE: degetele trebuie sa fie intinse)- pieptanati parul in directia de cadere si examinati rezultatul.

Controlul final se face prin verificarea rezultatului dupa ce ati taiat parul si eventual corectarea taierii. Impartiti parul perpendicular pe linia separarilor anterioare, scurtand prin taiere pe degete sau in mana varfurile rasarite izolat.

TUNSUL PIERDUT

Pierdutul prin taiere pe orizontala: la o distanta de 2 cm de radacina efectuati o separare a parului in jurul capului si prindeti sus parul ramas stabiliti linia conducatoare prin taierea pe degete sau in mana

pentru determinarea ghidului lateral luati ca reper portiunea de par de la capetele campului de pe ceafa deja scurtat paralel cu prima portiune de par, separati o a doua portiune groasa de 0,5 cm si pieptanati-o in jos(ATENTIE: ca linia conducatoare sa ramana posibil de recunoscut) aduceti la acelasi nivel portiunea de par cu linia orientativa continuati lucrul pana la crestet cu atentie ca toate portiunile de par sa fie taiate intr-un unghi egal fata de pielea capului tineti tot parul apropiat de cap daca doriti un pierdut fin si indepartat daca doriti un pierdut mai grosier verificati rezultatul separand vertical tot parul si pieptanand in unghi drept fata de cap si luand intre degete, nu trebuie sa rasara varfuri izolate

Pierdutul prin taiere verticala Impartiti parul pe verticala. Pozitia departata de pielea capului a portiunii de par si directia liniei de taiere determina gradul de pierdere.

TUNSUL PE CAP

In crestetul capului separati vertical o portiune de par determinati nivelul pierdutului prin alinierea la gradul dorit intre aratator si degetul mijlociu a acestei portiuni.Pentru un pierdut relativ puternic aliniati paraalel cu capul portiunea de par. Tundeti portiunea de par pe degete si sontinuati taiatul in jurul campului din crestet. Parcurgeti etapa de lucru din prelungirea portiunilor tunse spre contur, iar la trecerea de la o etapa laalta preluati cate o parte din parul deja tuns pentru a respecta ghidulVerificati rezultatul!

TUNDEREA CONTURURILOR MOI(tunsul exact de-a lungul unui contur stabilit)Notiuni preliminare necesare:a) aceasta tehnica este recomandata urmatoarelor tipuri de coafura de baza: bob (respectiv dubla linie de tundere pe frunte ) si taietura carre taietura rotunda.b) pentru intreaga tunsoare are importanta numai o linie de taietura de-a lungul unui contur stabilit in asa fel incat toate portiunile de par sa fie taiate mereu pe aceeasi linie orientativa, exceptie taietura carrec) taietura vine in principal perpendicular pe directia de cadere a paruluid) taietura trebuie sa fie perfecta deoarece chiar si micile greseli sar imediat in ochi si corecturile ulterioare nu mai sunt posibile, de aceea este foarte importanta pozitia de lucrue) sensul de separare si sensul de taiere trebuie sa fie paralelef) parul trebuie impartit in portiuni foarte subtiri pentru ca permanent sa se vada linia orientativa

TAIETURA BOB SI CARRE

La un bob veritabil campul pentru breton ramane lung taierea liniei orientative la ceafa pieptanati parul in directia lui de cadere dupa ce acesta a fost spalat si sters cu prosopul, stabilit astfel lungimea dorita. Trasati o carare mediana prin zona posterioara a capului pana la ceafa pieptanati parul in fata si daca este necesar fixati cu clipsuri parul. La ceafa separati o potiune subtire de par si pieptanati parul in jos apasati cu mana portiunea respectiva pentru a obtine un ghid exact taiati portiunea lipita de piele.

Continuarea activitatii la ceafa separati portiunea de par atat de subtire incat ghidul sa fie clar vizibil. Potriviti portiunea cu linia orientativa. Procedati in acelasi mod cu urmatoarele portiuni de par pana putin deasupra urechii.Taierea campurilor laterale si din varful capului in prelungirea ultimei portiuni de la ceafa separati in zona laterala o portiune subtire. In prelungirea ghidului cefei taiati parul lateral in linie dreapta. Atentie ca parul sa fie lejer, drept pe ureche si sa nu fie intins prea tare. Separati noi portiuni de la cararea mediana la conturul fetei si parcurgeti etapele de lucru pana cand ajungeti la carare. intinzand usor, taiati portiunile de-a lungul liniei conducatoare in mana. Prelucati identic si cealalta parte. Controlati lungimile partilor laterale tinand cu ambele maini in jos.

Continuarea spre taietura carre. aspectul carre se obtine prin taierea drepta a portiunii frontale separati parul pregatit pentru breton, pieptanati parul pe frunte si stabiliti lungimea si formatulbretonului. din parul de pe frunte separati o portie subtire taiati in mana portiunea tragand usor si stabilind ghidul. urmatoarea suvita separati-o subtire incat ghidul sa fie vizibil si taiati egal cu ghidul. continuati etapele pana cand tot parul pentru breton se pune de acord cu conturul fruntii.

TAIETURA ROTUNDA

Trasati o carare mediana din varful capului spre ceafa

din partea cealalta separati o portiune de par care incepe deasupra fruntii si merge oblic spre ceafa. pieptanati portiunea cu grija in sensul natural al caderii parului. de comun acord cu clienta aratand cu pieptanul stabiliti forma de baza a coafurii lateral si la ceafa. luati foarfeca in mana si puneti-o cam in zona pometului pe portiunea de par si taiati-o pana lamijlocul cefei. separati urmatoarea portiune paralel cu prima foarte subtire si acordati-o cu ghidul. continuati cu separarea si taierea pana la carare. procedati identic si pe partea dreapta. puneti de acord portiunea de pe frunte cu partile laterale lucrate, la fel ca taiatul bretonului pentru carre.

TUNSUL DUPA UN MODEL PROPUS

Este vorba despre realizarea de tunsori complete pentru urmatoarele tipuri fundamentale de coafuri: coafura tip paj coafura scurta pana la mediu cu par de acoprire mai lung coafura in trepte.Descrierea pas cu pas a activitatii.Stabiliti caracteristicile prezentate de client de care depinde tunsul, de exemplu: lungimea parului densitatea forma si parcursul contururilor forma capului si a fetei caderea naturala a parului existenta de vartejuri.

In baza acestor constatari verificati daca este realizabila una din cele trei propuneri de coafuraprezentate in continuare, apoi intrebati clienta daca este de acord cu coafura propusa.

COAFURA TIP PAJ (Mireille Mathieu)

Esenta acestui tip de coafura consta in faptul ca printr-o graduare mai mare sau mai mica se obtine coafuri diferite tip paj.Taietura de baza este in acelais timp baza de pornire la toate coafurile cu par lung. Faza I de tundere consta in: stabilirea si taierea liniei orientative la ceafa si daca este necesar pe portiunea frontala ; separarea urmatoarelor campuri de par si punerea de acord cu ghidul ;

pieptanarea intregului par pe linia de cadere, taierea si controlul conform liniei orientative.Faza II de tundere: prin pozitionarea oblica a portiunilor de par si prin tunderea in unghi oblic orientat in sus se decidegradul de pierdere; printr-o gradare mai mare sau mai mic apar forme foarte diferite de coafuri.

COAFURI SCURTE PANA LA MEDIU CU PAR DE ACOPERIRE MAI LUNG

Esenta acestui tip de coafura consta in faptul ca exista par lateral si pe ceafa gradat, iar finalulcoafurii poate fi foarte diferit.Se procedeaza astfel: separarea conturului cu circa 2 cm de radacina parului pt taierea liniei orientative (la ceafa, lateral si breton) stabilirea conturului prin taierea in mana a liniei orientative pe piele, respectiv in zona fruntii; separarea urmatoarei portiuni de par si punerea de acord cu linia de orietare, iar prin taierea portiunii de par in unghi mai mare sau mai mic se decide nivelul gradarii continuati etapizat pana in crestet, taiati in mana parul de acoperire ramas in continuarea liniei de taiere pieptanati parul in unghi drept fata de pielea capului impotriva sensului separarii de pana acum verificati realizarea tunsorii eventual corectati.

Cum s-a dezvoltat frizeria şi coafuraDin 1900 până în anii 1920 – părul a început să fie tuns scurt şi i s-a conferit mişcare, dinamism. S-a început folosirea onduleurilor Marcel sau a fierului de ondulat, care se încălzea în prealabil la ochiul aragazului. De asemenea, erau la modă şi onduleurile pe deget.

anii 1930, 1940 şi 1950 – părul a început să fie mai lung decât în anii '30, iar în următoarele trei decenii coafurile au devenit mult mai îngrijite. Permanentul a devenit o tehnică foarte răspândită. S-a dat părului mai mult volum şi consistenţă.

anii 1960 - Vidal Sassoon a introdus tunsoarea de precizie. Tunsorile au devenit mai plate şi a fost introdusă uscarea cu foenul.

anii 1970 şi 1980 – la începutul anilor 1970, părul era mai lung şi voluminos, cu mult dinanism natural. Permanentul era răspândit, în special pentru crearea unui aspect mai moale şi mai dezordonat. Părul era purtat aşa cum se aşeza după spălare.

anii 2000 şi mai departe - noul mileniu a adus instrumente ceramice şi dispozitive de întins părul. Părul lung, întins și strălucitor este foarte la modă. Ce va aduce cea de-a doua jumătate a deceniului...?

Cum se realizează uscarea cu foenulÎnainte ca Vidal Sassoon să facă ca această tehncă să devină răspândită, de

cele mai multe ori clientele veneau la salon pentru şamponare şi pentru ondulare permanentă. De fapt, uscarea cu foenul este asemănătoare cu ondularea permanentă, producând schimbări fizice similare.

Umezeala combinată cu căldura pot face ca părul să-şi schimbe temporar forma. Prin schimbarea formei se modifică legăturile din cortex. Procesul de aplicare a ondulării permanente desfac şi schimbă permanent legăturile chimice din firul de păr. Uscarea cu foenul îi schimbă forma doar temporar. În stare naturală, părul conţine keratină alpha. Însă, prin ondulare sau prin schimbarea formei cu ajutorul uscării cu foenul, aceasta se transformă în keratină beta.

Cortexul părului conține legături de hidrogen care se pot rupe uşor prin umezire şi încălzire. Atunci când uscaţi părul cu foenul, îl udaţi şi îi schimbaţi forma cu ajutorul unui bigudiu sau a unei perii și uneori cu degetele. Acest proces întinde şi desface legăturile. Atunci când expuneţi părul la căldură, reduceţi treptat umezeala părului, iar legăturile iau o nouă formă.

Dacă părul este din nou expus la căldură sau umezeală îşi va reveni la forma iniţială. Pentru a menţine coafura, trebuie să evitaţi expunerea părului la umezeală. Motiv pentru care se folosesc geluri şi creme de coafare. Acestea acoperă cuticula părului şi încetinesc absorbţia umezelii de către cortex.

Cum se usucă părul cu foenulUscarea tunsorii finale este la fel de importantă precum tunsoarea în sine. Clientul

va evalua calitatea muncii dumneavoastră în funcţie de rezultatul final. Există mai multe modalităţi de uscare şi de aranjare a părului: uscarea cu ajutorul unui foen cu mâner; aranjarea părului prin uscarea la cască; uscarea cu ajutorul prosopului şi a degetelor; şi modelarea părului prin folosirea unor dispozitive de coafare la cald.

Atunci când alegeţi metoda pe care urmează să o folosiţi, nu uitaţi că clientul dumneavoastră va trebui să fie capabil să-ţi aranjeze părul singur din momentul în care părăseşte salonul. De asemenea, ar trebui să luaţi în considerare: tipul de păr al clientul dumneavoastră (de ex. tratat chimic, drept, flexibil); forma finală dorită; care sunt produsele de coafare pe care le veţi folosi pentru a pune în valoare

tunsoarea; şi ce dimensiune vor avea periile sau bigudiurile pe care le veţi alege.

Cum să uscaţi părul dându-i formăAcest proces de coafare se realizează pe părul ud, astfel încât în momentul în

care părul va fi uscat să capete o anumită formă. În prezent, cea mai populară

modalitate de uscare a părului este uscarea cu foenul cu mâner (cunoscut şi sub denumirea de uscător de păr). În momentul în care uscaţi părul, există câţiva factori importanţi pe care nu trebuie să-i uitaţi, pentru a avea un rezultat bun: după şamponare, tamponaţi părul cu ajutorul unui prosop (uscarea părului ud cu

foenul este mai îndelungată); aplicaţi orice produs de coafare doriţi, ex. spumă, gel, spray; modelaţi părul sub forma dorită cu ajutorul mâinilor sau a unui pieptene; delimitaţi în mod clar fiecare câmp, şi începând de la ceafă avansaţi spre partea

superioară, urmând unghiurile tunsorii pentru a obţine efectul dorit; îndreptaţi duza foenului spre tija firelor de păr. Astfel, cuticula se va netezi, ceea

ce va conferi părului un aspect final mai plăcut; folosiţi concomitent foenul şi peria. Nu ţineţi uscătorul nemişcat deasupra unei

şuviţe, pentru că rezultatul obţinut va fi arderea şi nu remodelarea acesteia; folosiţi funcţia de aer rece a foenului, dacă există,, pentru a fixa forma părului

(aerul cald modelează părul, aerul rece îl fixează); lucraţi metodic, folosind şuviţe mici şi bine definite; verificaţi unghiul părului care urmează a fi ridicat.

Acest lucru va crea volum la rădăcină. Câmpurile delimitate vor determina direcţia părului. În mod normal pot fi orizontale, diagonale sau verticale. Asiguraţi-vă că fiecare fir de păr al şuviţei este uscat, înainte de a trece la următoarea. Nu uitaţi că, cu cât aveţi nevoie de mai mult volum la rădăcină, cu atât va trebui să ridicaţi mai mult. Acest lucru se obţine prin îndreptarea căldurii spre zona rădăcinii, lăsată ulterior să se răcească.

Ţineţi întotdeauna uscătorul la o distanţă corespunzătoare faţă de scalpul clientului pentru a-l proteja de orice disconfort. Odată ce aţi uscat părul în forma dorită, puteţi folosi orice produs de coafare şi de fixare a coafurii. Printre acestea, se pot enumera, gelul, ceara, serul şi fixativul. Explicaţi întotdeauna clientului dumneavoastră cum îşi poate aranja părul acasă şi recomandaţi-i produsele corespunzătoare, astfel încât să-l ajute să-şi îngrijească părul.

Pentru a usca părul şi a-i da un aspect de păr creţ, de coafură casual, este indicat să folosiţi difuzorul. Dacă nu aveţi, folosiţi-vă mâinile. Sunt la fel de potrivite. Această metodă de uscare merge foarte bine pe părul ondulat natural sau pe părul scurt. Stilul creat va fi casual, caracterizându-se prin volum.

PregătireDupă ce aţi spălat părul cu şampon, îndepărtaţi apa în exces cu un prosop şi

aplicaţi spuma sau orice alt produs pe care îl folosiţi la uscarea părului. Dacă aveţi difuzor, montaţi-l pe foen.Uscarea

Pentru a usca părul dându-i aspect de păr creţ, porniţi de jos, mişcând foenul dintr-o parte în alta. Treceţi-vă degetele prin fiecare şuviţă, ridicând părul şi îndepărtându-l de scalp. Strângeţi părul cu fermitate în palme, direcţionând căldura din difuzor către mâinile dvs. chiar înainte să închideţi pumnii. Cu cât strângeţi mai tare, cu atât mai ondulate vor fi buclele. Repetaţi procesul mişcându-vă dintr-o zonă a capului în

alta, urmând cărarea naturală. Asiguraţi-vă că fiecare şuviţă este uscată înainte de a trece la următoarea. Verificaţi efectul şi forma pe care le obţineţi pe măsură ce avansaţi pe suprafaţa părului.

Folosirea periilor rotunde

Peria mică

O perie rotundă mică, de metal sau lemn, ajută la obţinerea buclelor şi la

definirea formei tunsorii. Aerul cald produs de uscătorul de păr încălzeşte peria

transformând-o într-o adevărată perie electrică. Pe parcursul utilizării propriu-zise, rotiţi

permanent peria. Începeţi cu părul din spate, din zona cefei, continuaţi cu părţile laterale

şi încheiaţi cu şuviţele din creştet. Pentru ca părul să rămână în poziţia dorită, lăsaţi

peria în păr timp de 10 secunde, permitându-i să se răcească.

Peria medie

Folosiţi o perie rotundă de dimensiune medie, de metal sau lemn, pentru a crea o

coafură structurată cu volum şi onduleuri. Folosiţi această perie în acelaşi fel în care aţi

utiliza o perie rotundă mică, de metal. Începeţi în zona cefei şi continuaţi, rotind

permanent peria, spre secţiunile laterale şi încheind cu şuviţele din creştet. Pentru ca

părul să rămână în poziţia dorită, lăsaţi peria în păr timp de 10 secunde, permitându-i să

se răcească.

Peria mare

O perie rotundă mare, de metal sau lemn, va îndrepta cele mai dificile tipuri de

păr, creând un look strălucitor şi drept. Începând de la rădăcină, plasaţi peria aproape

de scalp şi, cu o mişcare fermă, plimbaţi încet peria de-a lungul firelor. Ataşaţi duza la

uscătorul de păr şi direcţionaţi aerul cald în jos pentru a închide cuticulele ale firelor de

păr. Peria rotundă mare de metal încălzeşte părul ca o perie electrică, creând astfel

onduleuri şi volum în cazul părului lung. Înfăşuraţi suviţele de păr în jurul periei rotunde

şi menţineţi timp de 10-20 de secunde. Retrageţi peria şi aplicaţi sprai fixativ. Veţi obţine

bucle elastice.

Folosiţi peria clasică Denman semi-

rotundă pentru a da volum şi pentru a obţine o

finisare perfectă. Pentru a crea un bob cu o

curbă perfectă, rulaţi peria sub păr. Cu uscătorul

de păr îndreptat în jos, începeţi din spate să

uscaţi părul folosind peria.

Pregătire

Şamponaţi părul. Uscaţi-l cu prosopul.

Aplicaţi produsul de aranjare pe părul ud.

Produsul poate fi gel, spumă sau loţiune.

Împărţiţi părul în:

şuviţe orizontale, pentru coafuri ce implică

o singură lungime

şuviţe diagonale, pentru coafuri

pieptănate pe spate

Tineţi minte că va trebui să delimitaţi mai multe şuviţe atunci când lucraţi cu păr

lung.

Uscarea

Precizia este importantă. Dacă lucraţi cu păr lung folosiţi întotdeauna cleme şi

asiguraţi-vă că şuviţele superioare sunt bine fixate cu clemele. În caz contrar, părul ud

va cădea peste şuviţa inferioară la care tocmai lucraţi.

În cazul părului scurt nu contează ordinea şuviţelor pe care le uscaţi cu uscătorul

de păr. În cazul părului lung vă este recomandat să începeţi cu şuviţele inferioare.

Mişcaţi permanent uscătorul de păr şi ţineţi-l la o distanţă de cca 30 cm de păr, pentru a

nu arde părul sau pielea scalpului clientului dumneavoastră. Ridicaţi părul şi îndepărtaţi-

l de rădăcină pentru a permite aerului cald să ajungă la rădăcini. Astfel veţi da volum

părului.

Volumul pe care-l veţi da părului va depinde de forma pe care doriţi s-o creaţi.

Pentru a usca părul într-o manieră omogenă, mişcaţi continuu peria de-a lungul firelor

de păr, de la rădăcină şi până la vârfuri. Astfel aerul cald va trece unitar, prin întreaga

şuviţă.

Lăsaţi părul să se răcească uşor înainte de a îndepărta peria. Folosiţi peria

pentru a îndepărta părul de scalp, astfel încât fiecare şuviţă să fie uscată de la rădăcini

şi până la vârfuri. Înainte de a trece la o altă şuviţă asiguraţi-vă că şuviţa la care tocmai

aţi lucrat este perfect uscată.

Pentru un păr lung şi ondulat se recomandă folosirea unei perii rotunde medii

sau mari, preferabil din lemn sau cu peri. O perie rotundă uşurează întinderea părului.

De asemenea, vă va permite să tensionaţi mai bine firele de păr, ceea ce va contribui la

uscarea părului.

O perie mare din lemn va îndrepta şi cel mai cârlionţat păr şi îi va da un aspect

neted şi strălucitor. Începând de la rădăcină, aşezaţi peria aproape de scalp şi, cu

ajutorul unei mişcări ferme, lăsaţi peria să alunece de-a lungul firului de păr. Ataşaţi o

duza foenului şi îndreptaţi aerul cald în jos pentru a închide cuticula externă a părului.

Pregătire

După şamponare, tamponaţi părul cu ajutorul unui prosop. Dacă doriţi să folosiţi

produse de aranjare, cum ar fi gel sau spumă, aplicaţi-le pe părul umed, înainte de

uscare. Pentru ca produsul de aranjare să aibă efectul dorit, asiguraţi-vă că-l distribuiţi

uniform pe toată suprafaţa părului cu ajutorul unui pieptene.

Atunci când folosiţi o perie rotundă, trebuie să împărţiţi părul în şuviţe subţiri.

Acest lucru vă va permite să daţi mai mult volum la rădăcină. Împărţiţi părul cu grijă în:

câmpuri orizontale pentru o coafură cu forme de aceeaşi lungime

câmpuri pe diagonală pentru o coafură pieptănată în spate

Uscare

Ar trebui să ţineţi şi să mişcaţi constant foenul la o distanţă de 30 cm faţă de păr.

Dacă îl ţineţi nemişcat sau mai aproape, riscaţi să ardeţi părul sau scalpul clientului.

Este foarte important să lucraţi ordonat. Pentru părul lung, folosiţi întotdeauna clame şi

asiguraţi-vă că şuviţele din creştet sunt prinse bine. În caz contrar, riscaţi ca acestea să

cadă peste şuviţele cu care lucraţi.

În cazul părului lung, se recomandă ca procesul de uscare să înceapă cu

şuviţele de dedesubt. Înfăşuraţi prima şuviţă de păr pe peria rotundă. Atunci când părul

este înfăşurat pe perie, ridicaţi-l şi periaţi-l dinspre rădăcină. Foenul trebuie să urmeze

peria, îndreptând aerul cald spre păr. Aşteptaţi ca părul să se răcească, înainte de a

scoate peria din păr.

Ridicarea părul dinspre rădăcină permite aerului cald eliberat de foen să

pătrundă la rădăcină. Astfel, părul va avea volum şi consistenţă.

În funcţie de forma pe care doriţi să o obţineţi, puteţi da mai mult sau mai puţin volum.

Pentru a ridica cât mai mult părul la rădăcină cu ajutorul periei rotunde, ridicaţi fiecare

şuviţă de pe scalp şi poziţionaţi peria în zona rădăcinii. Ţineţi foenul aproape de păr,

însă nu îl îndreptaţi spre scalp.

Pentru a vă asigura că uscaţi părul uniform, mişcaţi peria pe tija firelor de păr,

dinspre rădăcină spre vârfuri. Acest lucru va permite aerului cald să pătrundă în aceeaşi

măsură în toată şuviţa. Asiguraţi-vă că fiecare şuviţă este uscată în totalitate, de la

rădăcină la vârf, înainte de a trece la următoarea.

Pentru a da părului lung un aspect mai neted, lucraţi cu şuviţe subţiri şi uniforme.

Uscarea părului lung poate dura mai mult timp. În anumite cazuri, coaforii au

nevoie între 30 şi 45 de minute pentru a executa acest proces. Pe măsură ce veţi

acumula experienţă, timpul dedicat procesului de uscare va fi din ce în ce mai scurt.

După ce aţi încheiat uscarea părului, puteţi folosi un produs de coafare pe bază

de ser pentru a netezi firele rebele care pot să apară în timpul uscării.

Înainte de a ondula uşor părul lung şi drept prin uscare, trebuie întotdeauna să

vedeţi ce doreşte clientul dumneavoastră.

Suporturile vizuale, cum ar fi poze din reviste de coafură, ar putea să fie utile,

pentru a vă asigura că înţelegeţi ceea ce doreşte clientul dumneavoastră.

Există mai multe tehnici de a ondula uşor părul lung şi drept:

tehnica de uscare care permite ondularea părului

Ondulatorulul spiralat

peria rotundă

Dimensiunea periei determină dinamismul şi gradul de ondulare al părului pe

care îl veţi obţine. Pentru a ondula uşor sau pentru a da volum părului lung, puteţi folosi

o perie medie sau mare. O perie metalică este potrivită acestei tehnici.

Folosirea unei perii medii sau mari pentru realiza o coafură ordonată cu volum şi

uşor ondulată.

Folosiţi această perie în acelaşi mod în care aţi folosi o perie mică metalică.

Începeţi la baza gâtului şi, cu ajutorul unei mişcări circulare, îndreptaţi-vă spre părţile

laterale şi terminaţi în creştet. Pentru o fixare mai bună, lăsaţi peria în păr timp de 10

secunde pentru ca părul să se răcească.

Pregătire

După şamponare, tamponaţi părul cu ajutorul unui prosop. Dacă doriţi să folosiţi

produse de aranjare, cum ar fi gel, spumă sau loţiune, aplicaţi-le pe părul umed. Atunci

când folosiţi o perie rotundă, trebuie să împărţiţi părul în şuviţe subţiri. Acest lucru vă va

permite să daţi mai mult volum la rădăcină. Împărţiţi părul cu grijă în:

câmpuri orizontale pentru o coafură cu forme de aceeaşi lungime

câmpuri pe diagonală pentru o coafură pieptănată în spate

Nu uitaţi că trebuie să împărţiţi părul în mai multe câmpuri, dacă coafaţi un păr

lung.

Uscarea

Ar trebui să ţineţi şi să mişcaţi constant foenul la o distanţă de 30 cm faţă de păr.

Dacă îl ţineţi nemişcat sau mai aproape, riscaţi să ardeţi părul sau scalpul clientului.

Este foarte important să lucraţi ordonat. Pentru părul lung, folosiţi întotdeauna clame şi

asiguraţi-vă că şuviţele din creştet sunt prinse bine. În caz contrar, riscaţi ca acestea să

cadă peste şuviţele cu care lucraţi.

În cazul părului lung, se recomandă ca procesul de uscare să înceapă cu

şuviţele de dedesubt. Înfăşuraţi prima şuviţă de păr pe peria rotundă. Atunci când părul

este înfăşurat pe perie, ridicaţi-l şi periaţi-l dinspre rădăcină. Foenul trebuie să urmeze

peria, îndreptând aerul cald spre păr. Aşteptaţi ca părul să se răcească, înainte de a

scoate peria din păr.

Luaţi o şuviţă pe diagonală din acelaşi câmp şi înfăşuraţi-o pe perie dinspre

vârfuri spre rădăcină. Ţineţi peria nemişcată, îndreptând aerul cald spre păr. Aşteptaţi

ca părul să se răcească, înainte de a scoate peria din păr.

Aveţi grijă să nu exercitaţi prea multă presiune sau să nu înfăşuraţi părul prea

strâns pe peria rotundă. Astfel, veţi întâmpina dificultăţi în a scoate peria din păr, iar

părul va fi prea încreţit.

După ce se răceşte părul, scoateţi peria, iar rezultatul va fi o coafură uşor

ondulată, cu un aspect mătăsos.

Repetaţi procesul, pe măsură ce avansaţi în uscarea părului cu foenul.

În funcţie de forma pe care doriţi să o obţineţi, puteţi da mai mult sau mai puţin

volum. Pentru a ridica cât mai mult părul la rădăcină cu ajutorul periei rotunde, ridicaţi

fiecare şuviţă de scalp şi poziţionaţi peria în zona rădăcinii. Ţineţi foenul aproape de

păr, însă nu îl îndreptaţi spre scalp.

Pentru a vă asigura că uscaţi părul uniform, mişcaţi peria de-a lungul tijei firelor

de păr, dinspre rădăcină spre vârfuri. Acest lucru va permite aerului cald să pătrundă în

aceeaşi măsură în toată şuviţa. Asiguraţi-vă că fiecare şuviţă este uscată în totalitate,

de la rădăcină la vârf, înainte de a trece la următoarea.

Ridicarea părul dinspre rădăcină permite aerului cald eliberat de foen să

pătrundă la rădăcină. Astfel, părul va avea volum şi consistenţă.

Nu uitaţi!

Gradul de ondulare al părului va depinde de peria pe care o veţi alege. Cu cât

peria este mai mică, cu atât bucla va fi mai strânsă şi viceversa.

Neteziţi părul înainte de a ondula. Astfel, părul va avea un aspect final strălucitor.

Aşteptaţi întotdeauna ca părul să se răcească, înainte de a scoate peria din păr.

Defecte ale capului – corectarea lor

Tipuri de disproporţii ale capuluiÎn viaţa de zi cu zi întâlnim persoane cu diferite defecte:

sprâncene înalteochi rotunzi şi maridistanţa prea mare dintre sprâncenesprâncene drepte sau căzute pe ochifrunte lată

obraji proeminenţimaxilar marepăr foarte aspru (spongios)păr puţincap turtit

perciuni foarte alungiţivârtejurigoluri de părcomedoane de grăsimecheliepăr abundent

gât gros şi scurtgât lung şi subţireurechi marinas lung sau latobraz mare sau mic

COAFAREA PARULUI1. Executarea ondulaţiei cu apă

Recunoaşterea tipurilor de ondulatie a paruluiPentru a realiza o coafura frumoasă, coaforul trebuie sa aibă multiple cunoştinte

tehnice, nu este suficient ca acesta să se rezume numai la punerea părului pe bigudiuri şi la o pieptănare obişnuită. Un bun coafor trebuie să cunoasca toate procedeele tehnice încât să poată realiza coafuri din ondule simple cu bucle vaporoase, coafuri practice de zi sau coafuri elegante de s eară.

Ondularea părului se obţine prin mai multe procedee: unele permit o încreţire mai puternică, altele mai slabă, mai suplă. În general, în toate procedeele intervine ca factor ajutător caldura.Procedeele utilizate pentru încretirea firului de păr sunt: ondulaţia cu apă; ondulaţia cu melci; ondulaţia permanentă.

Există numeroase genuri de coafuri, unele mai simple altele mai complicate. În funcţie de tipul de coafură sunt: coafuri de zi purtabile; coafuri de seară; coafuri estetice; coafuri de avangardă; coafuri de concurs.

Coafura se adaptează la fizionomia, silueta şi vârsta persoanei, îmbrăcămintea şi variaţiile modei. În general, coaforul trebuie să fie la curent cu toate variaţiile modei pentru a alege şi executa clientelor cel mai avantajos din punct de vedere estetic. În executarea unei coafuri nu este permisă neglijarea aspectului estetic general al clientei.

Înainte de executarea coafurii se va examina cu atenţie conformaţia şi fizionomia clientei şi anume: rotundă; prelungită; triunghiulară.

statura clientei:- înaltă;- scundă;- mijlocie.

silueta clientei:grasă;medie;slabă.

profilul: nas mare; nas cârn; nas cu deviere de sept; bărbie; bărbie proeminentă; frunte îngustă;

frunte lată; frunte bombată; gât subţire; gât lung; gât gras; gât scurt şi gras.

Aceste observaţii sunt foarte importante pentru coafor. Ele îl ajută să găsească coafura cea mai potrivită care să atenueze, să mascheze defectele sau să sublinieze unele trăsături frumoase.

Astfel, unei persoane scunde i se va realiza o coafură cu volum amplasat în partea superioară a capului fără a exagera doar pentru oferi prin coafură înalţime clientei. La o clientă înaltă căutam o coafură adaptată înălţimii.Prin coafură se pot obţine efecte optice care să ascundă defectele şi să evidenţieze părţile frumoase oferind clientei coafura ideală.

Există numeroase metode diferite de coafare a părului şi o varietate imensă de

instrumente ce pot fi folosite în acest sens. Însă, există o serie de reguli elementare

valabile indiferent de tehnica folosită.

Cum îşi produce coafarea efectele?

Combinaţia de umezeala şi căldura poate conduce la schimbarea formei părului.

Schimbarea formei părului presupune modificarea legăturilor chimice din cortexul firului

de păr (a se vedea Pielea şi părul). În procesul de ondulare permanentă, legăturile

chimice din cortex sunt alterate ireversibil şi reconstituite într-o altă formă. Prin coafare,

ca şi prin foenare, părul îşi schimbă numai temporar forma. Părul în starea sa naturală

poartă numele de alfa keratină. Dacă este ondulat sau coafat într-o nouă formă, poartă

numele de beta keratină.

Cortexul firului de păr conţine legături de hidrogen şi sulf care pot fi cu uşurinţă alterate.

Prin ondulare permanentă sunt alterate ambele tipuri de legături. Prin coafare sunt

alterate numai legăturile de hidrogen. Legăturile de sulf permit firului de păr să îşi

păstreze structura de alfa keratină, astfel că în momentul în care efectele coafării

dispar, părul revine la forma naturală.

Cum se realizează coafarea părului

Au existat diverse tehnici de coafare folosite de coafori de-a lungul timpului. Coafarea

prin înfăşurarea pe bigudiuri poate crea o imagine pedantă ce ar putea fi considerată

demodată. Anumiţi coafori adoptă alte tehnici, îndreptându-se spre aranjarea părului

prin tehnicile de foenare, ceea care îi conferă un aspect final mai natural. Cu toate

acestea, coafarea rămâne o tehnică ideală pentru crearea unui aspect armonios,

elegant care continuă să fie la modă în prezent.

Există trei moduri principale de coafare:

* montare bigudiuri

* montarea părului în melci plaţi

* montare bigudiuri electrice

Ondulaţia cu apă înseamnă modelarea coafurii cu ajutorul pieptenelui şi a degetelor. Se formează aşa numitele cute directe. Aceste cute stau la baza celor mai elegante şi graţioase coafuri. Ele se execută încă din anii ‘20-`30 şi datorită aspectului deosebit sunt foarte cerute şi în zilele noastre. Procedeul de cutare a părului constă în a forma ondule direct pe părul ud.Aşezarea părului în ondule oferă următoarele avantaje: imită ondulele naturale; ondulele largi şi adânci conferă un aspect natural al părului; ondulele sunt lejere cu aspect vaporos.

Tehnica pieptănatului şi a periatului este foarte importantă pentru a obţine o coafură simplă bazată pe ondule-cute directe. O coafură pe baza de ondule se poate executa cu sau fără cărare.Tehnica executării ondulelor prin cutare directă: se spală părul; se piaptănă părul spre spate; se începe executarea ondulelor în partea mare de la cărare sau în direcţia de creştere a părului; se piaptănă în direcţia opusă şi se reţine părul cu degetele mâinii stângi (degetul mare arătător şi mijlociul); se formează prima ondulă; se repetă penultima operaţie şi se vor forma pe rând următoarele ondule orientându-le spre stânga şi spre dreapta; se usucă şi se piaptană părul.

Pentru a fi cât mai suple, mai durabile, aceste ondule pot fi fixate cu nişte piepteni mici iar cuta poate fi prinsă în clame.Coafura pieptănată în ondule directe se poate obţine cu ajutorul clipsurilor şi melcilor.Aşezarea părului în bucle

Constituie o metodă moderna de ondulare a părului. Buclatul, rularea părului pe bigudiuri se face prin rularea şuviţelor de păr în stare udă. Buclatul este o operaţie care constă în rularea şuviţelor de păr pe bigudiuri mai mult sau mai puţin subţiri după felul coafurii: mai creaţă sau mai lejera. Buclatul dă o formă spiralată părului atât în urma buclajului prin operaţia de bigudat cât şi după aşezarea părului în melci.

Avand în vedere acest principiu, se trece întâi la împărţirea corectă a părului şi în acest scop se ţine cont de:- Cantitatea de păr necesar coafurii în partea superioară, 1 a capului (volumul) (fig. 1 a);- Cantitatea de păr necesar coafurii în părţile laterale 2 (fig.1b);- Cantitatea de păr necesar coafurii pentru partea din spate 3 (fig.1c);- Porţiunea de păr necesară terminaţiei coafurii la ceafa 4 (fig.1c).

Concepţia de bază privind aceasta împărţire a părului este corespunzătoare pentru orice linie de coafură.

fig.1 a,b,c

2. Executarea ondulaţiei cu fierulGeneralităti

Ondulaţia cu fierul nu este prea solicitată, totuşi un bun coafor trebuie să cunoască modul de executare a acestei ondulaţii. Fierul de coafat nu trebuie să lipsească din nicio unitate de coafura.

Sunt cazuri când după ce clienta iese de la casca de uscat să observă ca un bigudiu s-a desfăşurat şi şuviţa de păr este complet întinsă. Pentru a evita umezirea din nou a părului şi uscarea la casca, şuviţa desfăcută se ondulează cu fierul în acest fel se face economie de timp şi se continuă munca în bune condiţii.Ondulaţia părului cu fierul se face prin două metode, obţinandu-se pe baza fiecareia din ele:1. ondule (denumite şi ondulaţia Marcel);2. bucle.

În trecut, pentru a se obţine o coafură care se baza pe ondule, era necesară răsucirea suviţelor de păr, în bucle, luându-se şuviţa de la vârf spre rădăcină.

Pentru a se uşura obţinerea ondulelor cu fierul s-a ajuns la concluzia că este necesar, în primul rind, să se execute bucle mai mari (tot de la vârf spre radacină), aceasta constituind prima fază a ondulaţiei.

Din acest motiv, este o operaţie foarte importantă. Buclarea dă părului o încreţire în spirală, creează ridicături lângă rădăcină şi permite obţinerea valurilor suple şi adânci. Faza a doua, adică obţinerea ondulelor, constă în netezirea părului, urmând a se obţine ondule cu fierul de coafat prin mişcarea fierului când la dreapta, când la stânga.

Pentru executarea buclelor cu fierul, în prezent se procedează după următoarea metodă pentru obţinerea unei coafuri cu fierul care urmăreşte obţinerea de:

1. Bucle obişnuite, normale;2. Bucle în spirală.3. Buclcle normale

Acestea se răsucesc de la radăcină spre vârf, când părul este scurt, procedându-se astfel: se alege şuviţa de păr, se piaptănă în sus, orientându-se puţin în direcţia opusă în aşa fel ca după răsucire, când fierul a ajuns la rădăcină, bucla să fie aşezată pe rădăcina proprie a şuviţei alese.

De la rădăcină, cu o mişcare înceată, se răsuceşte fierul până când între braţele fierului de coafat intră şi vîrful şuviţei de păr.

Se scoate fierul de coafat şi se obţine o buclă ca şi cum ar fi fost pusă pe un bigudiu la ondulaţia cu apă în acest fel se răsuceşte tot părul de pe cap, şuviţă cu şuviţă.

După această operaţie se trece la pieptanare, urmărindu-se obţinerea unei coafuri frumoase, suple, care să corespundă cerinţelor modei.

2. Bucle în spirale (bucle franţuzeşti) Această răsucire a părului este puţin mai dificilă decât cea anterioară. Se poate

face pe păr scurt şi lung obţinându-se o coafură modernă bazată fie pe ondule, fie pe bucle lejere sau zulufi. În acest scop se alege, în primul rând, o şuviţă de păr care este pieptănată în sus.

Se introduce fierul de coafat la radăcină , urmând ca acesta să se răsucească pană când revine în poziţia iniţială (când a fost introdus), iar şuviţa de păr ţinută în mână stângă este plasată în partea stangă a fierului de coafat . Se va ţine astfel fierul câteva secunde, pentru a da prin căldura fierului rezistenţă ondulaţiei la rădăcina şuviţei de păr răsucite.În continuare se deschide puţin fierul, lăsandu-l să alunece uşor, aproximativ 4-5 cm, pe şuviţa de păr, apoi se închide fierul .

Se răsuceşte fierul de coafat ţinut în mâna dreaptă ;o dată cu această şuviţa de par ţinută în mana stângă se va dirija în direcţia opusă (deci spre dreapta), urmând ca fierul să revină în poziţia iniţiaiă de introducere . Este foarte important ca şuviţa de păr care se răsuceşte să revină după răsucirea părului la mljlocul şuvitei alese.

În continuare se deschide fierul şi prin uşoara lui bătaie se răsuceşte spre rădăcină până când şi vârfurile şuviţei de păr se pierd în înteriorul fierului de coafat (fig. 3g). In figura 3h, este aratată prima şuviţă de păr buclată prin răsucire în spirală (pe păr lung).

În acest fel se răsuceşte părul în continuare până când se termină răsucirea tuturor şuviţelor de păr.Pieptănarea se face la lel ca la ondulaţia cu apă, obţinându-se coafură bazată pe bucle spiral.

3. Executarea ondulatieI „Marcel"Ondulaţia Marcel se realizează în două etape: formarea buclelor cu fierul; formarea ondulaţiei propriu-zise din bucle.

Formarea buclelor cu fierulSe realizează în felul

următor: în funcţie de coafura dorită se desparte părul, dacă este nevoie, printr-o cărare, apoi se împarte în şuviţe egale de circa 3-7 cm.

Rularea părului se începe de lângă pielea capului (circa 1 cm distanţă) şi nu de la vârful şuviţei. Fierul se întroduce deasupra, având partea scobită sub şuviţa de păr care se ridică cu mâna stîngă.

Se începe cu bucla de langă contur. Toate buclele se rulează în jos înspre pielea capului. În timpul rulării, şuviţa de păr se ţine între degetele mâinii stângi.

Se execută mişcări de deschidere şi închidere (batăi) ale fierului, răsucind părul spirală în jurul lui. În timpul „bătăii" fierul nu se închide strâns niciodată, el se lasă mereu uşor întredeschis, pentru a nu încreţi şuviţa.

Fierul se mai răsuceşte de câteva ori pană nu se mai simte vârful şuviţei între braţele acestuia, procedânduse în general aşa cum s-a arătat la obţinerea buclelor cu fierul. Înainte de a se elibera, fierul se mai ţine câteva clipe în păr pentru ca acesta să se încălzească bine, apoi se execută o mişcare de retragere, eliberându-l astfel din păr.

Apoi cu mâna dreaptă se scoate fierul din păr, iar cu mâna stângă se ţine bucla care se fixează cu ajutorul unui clips ca un melc plat (din această cauză, buclele se mai numesc şi melci).Formarea ondulaţiei propriu-zise

Dacă se urmăreste obţinenea unei ondulaţii mai rezistente sau se ondulează un păr mai dificil, se procedează în felul următor: se calcă uşor cu fierul pe urmele ondulaţiei rezultate din buclele executate anterior.

După ce pe toată suprafaţa capului s-au executat bucle, este mai uşoară executarea unei ondulaţii adânci şi durabile. Pentru formarea ondulelor nu se mai întrebuinţează un fier înfierbântat, ci numai bine încălzit. Dacă după despărţirea părului se marchează cu ajutorul pieptenului forma ondulelor, acestea se formează de la sine.

Pentru aspectul curat al unei coafuri este importantă executarea corectă a ondulei de la contur, a cărei execuţie se obţine prin introducerea fierului cât mai aproape de rădăcina părului.

Se piaptănă părul ţinând pieptenele cu mâna dreaptă, iar cu stânga se marchează uşor locul ondulelor, apoi fierul nu prea infierbântat se introduce cu partea scobită în păr cât mai aproape de pielea capului.

Se execută mişcări semicircuIare fără oprire pană se obţine adâncirea suficientă a ondulei. Mişcarea următoare se face în sens invers, cu fierul întredeschis, care ajunge din nou cu şanţul în jos. Adâncitura ondulei mai acentuate sau mai puţin accentuate depinde de calitatea părului.

Printr-o altă semiîntoarcere a fierulul se formează cantul superior al ondulei (locul ei de demarcaţie). Bătând fierul de repetate ori se adânceşte ondula. Când se ajunge la cantul ondulei se întredeschide fierul şi se face o întoarcere completă a fierului. Prin aceasta se face pregătirea ondulei urmatoare. Întrucât prin executarea anterioară a melcilor părul a fost dinainte preparat, pentru ca ondulele să fie cât mai naturale se face o semirotire a fierului precedat de pieptene. Fierul se întredeschide şi se scoate usor din păr printr-o alunecare fină, pentru a nu forma canturi accentuate ale omdulei.

Pentru a se prelucra mai bine, părul de la contur se ridică şi se prinde sus ondula executată, introducânuduse fierul ajutat de pieptene în părul de dedesubt. La această operaţie, pieptenul trebuie să susţină părul de pe tâmple pentru a se putea obţine o ondulă suplă şi naturală deasupra urechii. Aici se va lucra mai mult cu vârful fierului.

La executarea ondulei de la ureche se cere multă atenţie la prelucrarea vârfurilor părului care fiind ondulate să nu se răsucească din nou în partea cealaltă. Ele se prind uşor şi se prelucrează cu fierul intredeschis.

Se ţine pieptenele înaintea fierului şi se rasucesc vârfuriIe părului cu ajutorul acestuia, aranajâdu-Ie în forma dorită . Se desprinde suviţa pe care a fost fixată sus (fâşia gata ondulată), se piaptănă peste celelalte ondule şi se face unificarea ei cu ondulele de deasupra. Astfel se încheie lucrarea din partea dreaptă. Partea mai mica a coafurii (partea stangă) este, de obicei, mai dificilă de lucrat. Se începe de lângă contur (lângă cărare), se introduce fierul intredeschis de mai multe ori în păr, răsucindu-l în direcţia săgetii, pentru ca tot întredeschis să poată fi uşor scos din păr în direcţia ondulei . Lucrând astfel se obţine o ondulă suplă.

Se cere o mare atenţie la executarea ondule de deasupra urechii. În această fază nu se execută o contraapărare-o marcare prea accentuată a ondulei, părul având o poziţie culcată peste fier. Pentru a obţine o ondulaţie egală şi uniformă, ondulele se execută concomitent cu ajutorul fierului şi al pieptenelui , este foarte important în special la executarea ondulei de la ureche.

Pentru formarea unei ondule frumoase se reia mişcarea anterioară, iar fierul se întredeschide, scoţându-se astfel mai uşor din păr .În continuare se reface îmbinarea ondulelor de pe toată suprafaţa capului, lucrare la care ne servim tot de fier şi de pieptene. Pentru a obţine un rezultat pozitiv la executarea ondulaţiei cu fierul, trebuie sa se respacte anumite condiţii. Un păr prea uscat nu dă rezultate bune. De aceea se recomandă pentru părul uscat un spălat prealabil cu o substanţă grasă, de exemplu o emulsie uleioasă sau, când părul este uscat la vârfuri, se recomandă o bună periere a acestuia cu ulei sau cu o cremă. În cazul că părul este gras, nu se va mai administra niciun tratament prealabil.

Pentru dobândirea unei abilităţi manuale la executarea ondulaţiei cu fierul şi mai ales a ondulelor se recomandă exersarea cu fierul pe meşe.

4. Executarea melcilor Executarea corectă a melcilor are, de asemenea, un rol foarte important pentru realizarea unei coafuri frumoase şi reuşite. Pentru aceasta se vor respecta următoarele:1. porţiunea de păr pe care se vor executa melci va fi mai întâi pieptănată în direcţia în care seexecută melicii;2. primii melci executaţi vor fi plasaţi puţin mai în faţa rădăcinii şuviţei alese, urmând ca următorii melci sa fie plasaţi pe radăcina melcului sau melcilor anterior executaţi;3. la porţiunea de păr de la spate, respectiv ceafa, mai ales la un păr tuns scurt, se va ţine cont defelul creşterii părului (vârtejuri, goluri etc.);4. părul se piaptănă în aşa fel încât să beneficieze de avantajele unei direcţii deosebite de creştere

a părului (vârtej de păr);5. printr-o pieptănare corectă se elimină eventualele goluri ori creşteri necorespunzătoare alepărulul;6. este bine să se ţină cont de felul în care se va executa coafura la spate si la ceafă şi să seexecute melcii în aşa fel ca sa nu se strice linia pieptanăturii

Paralel cu folosirea de bigudiuri mai groase sau mai subţiri se execută şi melci de diferite forme.

Melcii plaţi (a) Se folosesc în mod curent la orice coafură. Execuţia acestui gen de melci este

foarte uşoară. Se folosesc, în general, în părţile laterale, în spate şi la ceafă. Pentru a se executa un melc corespunzător, important este ca şuviţa de păr ce se va alege pentru executare sa fie pieptănată în direcţia dorită a liniei de pieptănătura.

Melcii semiplaţi (b)Aceşti melci se execută cand este necesară obţinerea unei linii de coafura cu un volum mai pronunţat. Scopul este ca şuviţa care porneste de la rădăcină să fie aplatizată, iar terminaţia melcului (vârfurile) să fie ridicată; aceasta reprezintă distanţarea şuviţei de păr de la radăcina şuviţei alese spre vârf.

Melci în relief (c) Aceşti melci se execută când se doreşte o

coafură mai voluminoasă. Sunt cazuri când la alegerea şuviţelor de păr ce sunt puse pe bigudiuri (corect) să rămână între două bigudiuri o mică şuviţă de păr care, din cauza locului prea mic, nu se poate rula pe bigudiu.

În aceste cazuri se execută melci în relief, adică şuviţa de păr este rulată ca şi cum ar fi pusă pe bigudiuri.

Realizarea melcilor în relief este simplă. Se piaptăna şuviţa de par în sus, în direcţia opusă sensului rulării.

Se rasuceşte şuviţa de păr pana revine la rădăcina părului şi se va prinde cu un clips. Forma acestui melc trebuie să fie identica cu şuviţa de pâr care ar fi fost pusă pe bigudiu.

Melcii de legatură ( d, e)Se folosesc în faţa la breton, spre tâmple şi ca legătură (o trecere) de la

montarea părului la spate pe bigudiuri la melcii plaţi. Se realizeaza în felul următor: se piaptănă parul în direcţia rulării şuvitei de păr. Se răsuceşte şuviţa pană revine la rădacină, se prinde cu un clips. Pentru a se obţine o stabilitate se introduce în interiorul melcului de legătură puţină vata. Melcul de legătură seamănă ou melcul in relief, dar este mai mare.

Melcii cu rădacină prelungită (f)Seamăna cu melicii plaţi, se execută asemănător, dar rotocolul este aşezat mult mai departe de rădăcina suviţei din care s-a executat melcul; se utilizează la ondulaţii largi, suple.În concluzie, realizarea (execuţia) corectă a diferitelor tipuri de melci este foarte importantă şi contribuie la obţinerea diferitelor coafuri moderne.În general, realizarea unei coafuri se bazează pe rularea corectă a părul pe bigudiuri. Destul de frecvent însă, fără aportul melcilor nu se poate realiza o coafură modernă. De aceea este necesar să fie cunoscută în principiu tehnica execuţiei corecte a rulării părulul pe bigudiuri şi executarea melcilor pentru a obţine în toate cazurile o coafură frumoasă.a, b, c, d, e, f

5. RULAREA PĂRULUI PE BIGUDIURI

Pentru rularea părului pe bigudiuri se vor respecta următoarele: se vor alege bigudiuri în funcţie de şuviţa de păr ce urmează a fi rulată; nu este admis ca şuviţa de păr aleasă să fie mai lungă decât limgimea bigudiului sau mai lată decat diametrul acestuia; şuviţa de păr aleasă va fi bine pieptănată şi apoi ridicată în sus aplecată puţin în direcţia opusă sensului rulării bigudiului pentru ca după rulare şuviţa de păr aleasă să fie amplasata(fixată) exact pe rădăcina suviţei de păr rulată pe bigudiu (indiferent de direcţia dată părului sau de locul de unde este aleasă şuviţa).Derularea bigudiurilor se execută în sens invers rulării .

Bigudiurile se fixează în aşa fel încât părul să nu fie strivit. Aceasta se întâmplă când se folosesc bigudiuri cu elastic sau cu cleme de presare. Riscul este mai mic atunci când se fixează cu agrafe din plastic. Agrafele trebuie înfipte întotdeauna contrar direcţiei de înfăşurare, capătul agrafei trebuie să prindă penultimul strat al bigudiului. Înfăşurţi întotdeauna din faţă spre spate. La un păr lung separaţi şuviţe nu prea groase, altfel uscarea durează mult timp. Părul fin (subţire) se umezeşte înainte de înfăşurare cu fixative pentru a fi coafura mai stabilă. Obţinerea buclelor sau valurilor este determinată de bigudiuri. Pentru buclele care trebuie să dureze mai mult timp sunt necesare bigudiuri mai subţiri. Cu bigudiuri de mărime mijlocie şi păr de lungime medie se obţin valuri mari, iar părul lung, tuns drept, cu aceleaşi bigudiuri se obţin valuri mai elastice. La părul scurt aceste bigudiuri conferă părului un aspect voluminos şi pufos. Bigudiurile mici, elastice, aşa-zise papiote – dau părului o tensiune mare şi realizează bucle şi valuri deosebit de pufoase.

Părul uscat la cască trebuie răcit înainte de a scoate bigudiurile, astfel încât keratina înmuiată din cauza căldurii să devină din nou dură şi capabilă să susţinută forma nouă a părului. Dacă părul a fost înfăşurat pe bigudiuri subţiri, pentru a realiza bucle aspre, este bine să se întrebuinţeze un pieptăne cu dinţi mari. Dacă se foloseşte pieptenele fin sau peria, se obţine o coafură cu aspect pufos.

6. Tehnica executării onduleurilor franţuzeştiOnduleurile franţuzeşti se realizează manual. Ele se realizează ca şi ondulările normale manuale.

Ele se formează pe părul umed cu pieptănul şi degetele, formând canturi ondulate în unghi drept cu linia de pieptănare. Prin cant al ondulaţiei înţelegem zona ridicată prin care un onduleu trece în alt onduleu alăturat.Ceea ce trebuie avut în vedere este faptul că spre deosebire de onduleurile normale manuale, onduleurile franţuzeşti au o perspectivă orizontală.

Ca instrumente se pot utiliza clipsurile sau ace de fixare, pieptăn curbat pentru onduleuri umedesau pieptăn de frizerie, o sticlă de pulverizator de apă, iar produsele

utilizate sunt spuma de păr şi fixativul. Pentru un aspect de ocazie se poate adăuga şi lacul de păr.Pieptănarea părului După ce parul a fost bine uscat se executa pieptanatui în felul următor:- se piaptana bine părul cu un pieptene cu dinţi rari;- se perie bine părul în toale direcţiile, pentru a fi compIet eliminate cărările despărţitoare de la rularea părului pe bigudiuri;- se piaptană părui din nou cu pieptenele în aşa fel încât să se imprime direcţia necesară învederea obţinerii coafurii alese;- se trece la aranjarea coafurii (gândite şi concepute)—nu la voia întâmplării, executându-se otapare acolo unde este cazul, apoi se dă forma şi linia coafurii dorite. Pe parcursul pieptănarii se poate întrebuinţa lac fixati;- după ce s-a pieptănat parul şi s-a obţinut coafura dorită, se pulverizează părul cu puţin lac fixative (de la o distanţă de cca 30 cm pentru a nu îngreuia coafura);- se priveşte coafura în oglindă, executându-se ultimele retuşuri, adică se ridică părul cu pieptenele cu codiţă sau se va aplatiza acolo unde este nevoie.

Taparea părului

Pentru a se obţine o coafură modernă, la pieptănat este absolut necesară taparea părului care crează în aparenţă o cantitate de păr mai abundentă.

Totdeauna, taparea părului este nesar a fi executată în direcţia în care se urmăreşte realizarea coafuriirespective. Taparea părului pentru o ooafură de zi se va executa de la caz la caz. Aceasta depinde de coafură.

Taparea părului se face în felul următor: se ridică şi se piaptănă fiecare

şuviţă de păr, iar firele de păr mai scurte vor fi împinse spre rădăcină cu ajutorul pieptenelui sau al periei, şuviţa având aspectul unui ghemotoc de păr încurcat.

Tipuri de cocuri

Cocul franţuzescAceastă coafură este cunoscută şi sub denumirea de cocul de tip banană. Este o coafură clasică care datează din anii 1940, deşi la acea vreme cocul era prins mai lejer decât în prezent.

Cocul franţuzesc constă în rularea verticală a părului strâns, cocul rezultat fiind purtat de obicei în spate. Este o coafură

recomandată pentru părul lung, dar poate fi realizată şi pe părul mediu. Este de asemenea o modalitate de coafare a părului lung pentru a-l face să pară mai scurt.Atunci când executaţi această coafură, este important să pregătiţi părul în mod adecvat. Puteţi face acest lucru, punându-l întâi pe bigudiuri şi, după scoaterea lor periindu-l uşor în spate.În cazul montării bigudiurilor, folosiţi bigudiuri mari în creştet şi bigudiuri mici în zona cefei. Astfel, veţi da părului o ondulare uşoară în creştet şi veţi obţine bucle mai strânse la vârfuri.Nu este întotdeauna necesară perierea părului înspre

spate. Cu cât părul este mai scurt, cu atât creşte necesitatea perierii în spate. Ar trebui să periaţi în spate doar acele şuviţe care urmează să fie folosite pentru realizarea cocului. Astfel, veţi da părului mai mult volum, iar cocul va avea o ţinută mai bună.Asiguraţi-vă că clienta ţine capul drept pe toată durata realizării coafurii, altfel riscaţi ca cocul să se desfacă.Periaţi şi neteziţi părul înainte de a-l rula în coc. Puteţi prinde părul fie pe partea dreaptă, fie pe partea stângă, în funcţie de dorinţa clientei şi de cum vă este mai uşor.

Pregătirea

Pregătirea temeinică este esenţială atunci când executăm coafuri pe păr lung. În cazul de faţă, am optat pentru montarea de bigudiuri înainte de coafarea propriu-zisă a părului. Astfel, părul a căpătat mai mult volum la rădăcină, iar vârfurile au fost ondulate uşor. Mărimea bigudiurilor depinde de coafura dorită.

Bigudiurile mici creează bucle strânse care conferă mişcare părului. Bigudiurile mari creează bucle ample, părul devenind mai degrabă vălurit decât

încreţit.

Înainte de a începe execuţia, analizaţi densitatea şi textura părului clientului. În funcţie de densitatea şi textura sa, uneori este recomandabil ca părul să nu fie foarte curat. De pildă, părul lung subţire are o ţinută mai bună când nu este curat. Este mai uşor să lucraţi cu el în aceste condiţii. Dacă părul este spălat cu şampon înainte de executarea coafurii, va deveni moale şi alunecos.

Părul lung este greu. Este important ca părul să fie distribuit uniform pe cap înainte de realizarea coafurii. În acest fel, va fi mai mult mai uşor să prindeţi părul cu ace şi agrafe.

Folosirea instrumentelor potrivite este esenţială. Pentru realizarea unui coc orizontal, veţi avea nevoie de:

Un pieptene cu coadă Pieptenele cu coadă metalică este cel mai indicat instrument pentru a aşeza

părul în poziţia dorită. Peria Insis – cu peri naturali de mistreţ, conferă strălucire şi are o mai bună

aderenţă la păr. În cazul părului lung, spray-ul fixativ cu aerosoli este cel mai eficace deoarece

creează o ceaţă fină în jurul părului şi nu-l umezeşte. Se vor folosi ace de păr pentru a fixa împletitura

sau pliul. Agrafele sunt folosite pentru fixarea şuviţelor.Acele sau agrafele nu vor fi vizibile în coafura finală.

Bucle cu placa si cu ondulatorul

Întoarceţi partea mobilă şi poziţionaţi-o perpendicular, peste păr, sub porţiunea pe care tocmai aţi ondulat-o. Acest proces generează forma unui val perfect. Când îndreptaţi partea mobilă în sus se formează baza valului, iar când o îndreptaţi perpendicular creasta acestuia.

Repetaţi procesul îndreptând partea mobilă în sus. Placa ceramică oferă suprafaţa perfectă pentru crearea acestui stil – netede şi durabile, plăcuţele nu agaţă şi nu trag de păr, ci conferă coafurii o ţinută frumoasă şi strălucitoare.

Continuaţi procesul şi pentru alte porţiuni. Asiguraţi-vă că porţiunile au aproximativ 1 cm grosime şi nu mai mult de 4 cm lăţime.

Împărţiţi părul în şuviţe de cca. 1,5 cm. Răsuciţi uşor părul pentru ca şuviţa să rămână compactă. Imobilizaţi vârfurile cu ajutorul părţii mobile a Ondulatorulului şi răsuciţi mai apoi părul în jurul cilindrului aparatului. Pentru bucle mai mari şi mai moi, împărţiţi părul în şuviţe mai mari.

Apăsaţi butonul de pornire aflat pe mânerul Ondulatorulului pentru a activa spirala şi menţineţi nu mai mult de 5 secunde pentru a obţine o buclă foarte ondulată şi bine definită. Desfaceţi mai apoi părul din jurul cilindrului.

Secţiuni de cca 2,5 cm sunt ondulate cu ajutorul Ondulatorulului profesional BaByliss. Acesta întinde părul şi crează bucle bine definite şi de durată. Înfăşuraţi părul în jurul Ondulatorulului înainte de a porni aparatul pentru doar câteva secunde. Rezultatul va fi unul de efect şi de durată.

Împletitura spic: Pieptănaţi părul, îndepărtându-l din zona feţei.

Asiguraţi-vă că nu este încâlcit. Începând din zona superioară a creştetului, pieptănaţi părul uniform de la rădăcină spre vârfuri.

Înclinaţi uşor capul clientei pe spate şi împărţiţi părul în trei şuviţe egale.

Împletitura spic se execută prin suprapunerea şuviţelor de pe margini cu cea din mijloc. Dacă sunteţi dreptaci veţi începe cu şuviţa din extremitatea dreaptă, iar dacă sunteţi stângaci veţi începe cu şuviţa din extremitatea stângă.

Luaţi una din şuviţele de pe margini şi treceţi-o peste şuviţa din mijloc.

Repetaţi această mişcare şi în cazul şuviţei situate în cealaltă extremitate.

Folosind degetul mic, luaţi o altă şuviţă de păr, având aproximativ jumătate din grosimea şuviţei iniţiale şi suprapuneţi-o peste şuviţa de pe margine, pe aceeaşi parte.

Grosimea împletiturii pe care o veţi obţine depinde de grosimea şuviţei luate din partea centrală a părului şi de densitatea părului. Aceste două aspecte trebuie discutate cu clienta în timpul consilierii iniţiale.

Recomandare::Strângeţi la fel de tare toate cele trei şuviţe şi asiguraţi-vă că părul nu este încâlcit.

Treceţi şuviţa mai groasă peste şuviţa din mijloc. Repetaţi procesul pe cealaltă parte.

Continuaţi spre partea inferioară a părului, suprapunând pe rând şuviţe dintr-o parte şi din cealaltă, strângând părul din părţile laterale în zona centrală a capului.

Nu ar trebui să lucraţi cu mai mult de trei şuviţe.

Recomandare:În realizarea împletiturii spic nu ar trebui să lucraţi cu mai mult de trei şuviţe.Continuaţi să lucraţi pe lungimea şuviţelor, până la strângerea întregului păr.

Prindeţi vârfurile fie cu un elastic de păr fie cu alte accesorii.

Parul prins intr-o parte

S-au luat şuviţe de aproximativ un centimetru şi jumătate, care au fost ondulate cu ajutorul Ondulatorulului profesional BaBlyss, care exercită o presiune unică asupra părului, dând buclelor o formă mai bine definită şi o rezistenţă mai mare. Înfăşuraţi părul pe cilindrul Ondulatorulului, iar apoi apăsaţi butonul «Apăsaţi » timp de câteva secunde, pentru a obţine un rezultat spectaculos şi de durată.

După realizarea buclelor, acestea se prind, cu ajutorul acelor de păr, în creştet din două motive:

1. pentru a nu vă incomoda în executarea coafurii şi2. pentru a menţine buclele în forma iniţială până după realizarea tuturor buclelor,

pentru toate acestea să fie aranjate în acelaşi timp.3. Restul părului a fost întins la vârfuri cu ajutorul plăcii profesionale ceramice înguste de întins părul BaByliss pentru a da părului un aspect mai neted.

Taparea cu piepteneleAplicarea tehnicii de tapat cu pieptenele va susţine mai bine o coafură pentru păr lung decât taparea cu peria. Taparea cu pieptenele se aplică la rădăcină. Pieptenele este folosit pentru a uni firele mai scurte într-un tot unitar, ceea ce dă părului coafat mai mult volum şi asigură o susţinere mai bună.

Prindeţi o şuviţă de păr. Nu uitaţi să alegeţi şuviţa în funcţie de locul unde doriţi să creaţi forma.

Aşezaţi pieptenele sub şuviţă, la nivelul rădăcinii. Împingeţi părul spre rădăcină, având grijă să nu împingeţi pieptenele prea mult. Repetaţi această mişcare pe lungimea şuviţelor de păr spre vârfuri. După ce aţi tapat o suviţă, aveţi grijă să o separaţi de restul şuviţelor tapate, altfel

riscaţi ca părul să se încâlcească. Continuaţi taparea şuviţelor până când obţineţi forma dorită. Finisaţi coafura pentru păr lung, prin aranjarea cu ajutorul degetelor sau prin

netezire cu ajutorul vârfului lung al pieptenului.

Taparea cu periaVeţi folosi această tehnică pentru a ridica şi a da volum coafurilor.Taparea cu peria se realizează prin pieptănarea inversă a părului dinspre vârfuri spre rădăcină. Mişcaţi peria uşor în mod repetat în jos. Părul se va încâlci uşor, ceea ce îl va uni

şi va da o formă compactă moale. Acest lucru va contribui la aranjarea păruli şi vă va permite obținerea unei forme mai pline.

În funcţie de cât de plină doriţi să fie forma părului, puteţi tapa mai mult sau mai puţin.

Ţineţi o şuviţă de păr departe de cap. Cu ajutorul unei mişcări uşoare în jos, pieptănaţi cu peria părul dinspre vârfuri

spre rădăcină. Nu uitaţi să separaţi şuviţele tapate de şuviţele pe care lucraţi, astfel încât părul

să nu se încurce. Fixaţi părul cu ajutorul fixativului, folosind un fixativ pe bază de aerosoli.

Ondulaţia chimica

Ondulaţia permanentă In această secţiune veţi afla paşii care trebuie parcurşi şi informaţiile de care aveţi nevoie pentru a şti cum trebuie să vă pregătiţi clientul pentru procedura de ondulare permanentă şi neutralizare. O dată ce v-aţi pregătit clientul pentru procedura de ondulare permanentă şi neutralizare veţi înţelege că această pregătire influenţează şi este foarte importantă pentru executarea în sine a procedurii.

Ce veţi învăţa

• Chestionarea clientului cu privire la contraindicaţii şi înregistrarea reacţiilor• Testarea părului în vederea executării ondulării permanente şi a neutralizării• Situaţii în care ondularea permanentă nu este indicată• Informaţii privind contraindicaţiile şi rezultatele testului• Produse – ondulare permanentă şi neutralizare• Pregătirea şi protejarea clientuluiÎntotdeauna trebuie să le explicaţi clientelor importanţa testelor pentru ca ele să conştientizeze că astfel verificaţi dacă părul lor ar suporta procesele chimice la care urmează să

fie supus.

Testul de elasticitate

Testul de elasticitate verifică sănătatea internă a firului de păr (cortexul). Părul deteriorat în urma unor tratamente chimice poate să-şi piardă mult din forţa naturală. Acest tip de păr poate fi întins cu două treimi peste lungimea iniţială şi/sau se poate rupe. Este important ca testul să se facă înainte de aplicarea permanentului. Părul în stare bună se va întinde şi apoi va reveni la lungimea iniţială.

Luaţi un fir de păr şi ţineţi de capetele acestuia cu fermitate, prindeţi-l între degetul mare şi cel arătător al fiecărei mâini şi trageţi uşor. Dacă părul se întinde cu mai mult de jumătate din lungimea iniţială, este prea elastic şi s-ar putea să plesnească sau să se rupă pe parcursul tratamentelor chimice.

Testul de porozitate

Testul de porozitate verifică starea stratului exterior al tijei de păr (cuticula). Cuticula deteriorată devine poroasă. Substanţele chimice pentru permanent aplicate pe un păr poros vor fi absorbite inegal şi vor produce bucle inegale. De aceea se vor folosi loţiuni pentru permanent speciale pentru păr vopsit sau şuviţat. Sunt mai puţin puternice şi

riscul să acţioneze prea mult asupra părului şi să conducă la un rezultat prost este mai scăzut.

Luaţi o şuviţă de păr şi ţineţi-o de capătul exterior (acolo unde părul a fost tuns), între degetul mare şi cel arătător al unei mâini. Treceţi cu degetul mare şi arătătorul celeilalte mâini de la rădăcină (acolo unde părul începe să crească) către capătul exterior. Dacă simţiţi părul aspru şi neregulat, stratul cuticulei este deschis şi zburlit, adică părul este poros. Dacă simţiţi părul neted, stratul cuticulei este închis şi lipsit de neregularităţi; înseamnă că această parte a părului este în stare bună.

Testul de incompatibilitate

Anumite substanţe chimice nu se potrivesc împreună (sunt incompatibile) şi s-ar putea să reacţioneze prost dacă se adaugă o substanţă peste una deja existentă. Sunt vopsele care conţin săruri metalice. Acestea din urmă nu sunt compatibile cu alte substanţe chimice. Trebuie să faceţi testul de incompatibilitate înainte de aplicarea permanentului dacă nu sunteţi siguri cu privire la conţinutul vopselei care a fost deja aplicată pe păr sau dacă părul a mai fost supus deja unor tratamente chimice.

• Amestecaţi(de preferinţă într-un bol de sticlă) 40 ml de 20 vol. de peroxid de hidrogen şi 2 ml de loţiune pentru permanent alcalină. Tăiaţi puţin dintr-o şuviţă, introduceţi părul în soluţie şi aşteptaţi. Dacă se emană căldură, dacă soluţia sfârâie şi părul se rupe, se dizolvă sau îşi schimbă culoarea, reacţia este pozitivă şi NU trebuie să aplicaţi permanent sau vopsea dacă produsele respective conţin peroxid de hidrogen. Părul conţine săruri metalice.

Testare pre-permanent

Când aveţi de-a face cu păr fragil, poros sau care a mai fost supus deja unor tratamente chimice, se recomandă să puneţi una sau mai multe şuviţe pe bigudiuri şi să aplicaţi permanent şi neutralizator. Rezultatele vă vor indica dimensiunea bigudiurilor pe caresă le folosiţi, timpul de acţiune şi concentraţia soluţiei. Testul va fiun bun punct de reper despre starea părului după aplicarea permanentuluişi vă va arăta dacă părul se pretează unui astfel de tratament sau nu.De multe ori este dificil sau imposibil să realizăm un astfel de test pe cap.De aceea, se poate lua o mostră dintr-o şuviţă şi testul să se realizeze separat, dar atenţie, din ecuaţie va lipsi căldura scalpului.• Puneţi două sau trei şuviţe pe bigudiuri de dimensiuni diferite. • Aplicaţi loţiunea de permanent adecvată stării părului şi lăsaţi să-şi facă efectul conform instrucţiunilor producătorului.• Testaţi permanentul pentru a vedea dacă timpul de acţiune a fost suficient. Dacă da,clătiţi, aplicaţi neutralizatorul şi lăsaţi-l să acţioneze conform instrucţiunilor producătorului.Îndepărtaţi bigudiurile şi evaluaţi rezultatul.

Testare permanent

Acest test se realizează pe durata timpului de acţiune al permanentului pentru a vedeadacă se obţine rezultatul scontat. Când faceţi acest test, purtaţi mereu mănuşi.• Ţineţi de bigudiu şi desfaceţi elasticul.• Desfaceţi părul de pe bigudiu până la jumătate sau până vedeţi hârtia specială.• Ridicaţi părul şi apoi daţi-l înspre scalp, permiţându-i să se desfacă într-un „S”. Aveţi grijă să nu trageţi de păr, întrucât este într-o stare foarte fragilă.• Când dimensiunea „S”-ului corespunde cu cea a bigudiului, permanentul nu mai trebuie lăsat să acţioneze, clătiţi părul cu apă caldă pentru ca loţiunea pentru permanent să nu-l deterioreze şi aplicaţi neutralizatorul conform instrucţiunilor producătorului.Testaţi permanentul în mai multe câmpuri ale capului pentru că unele ar putea fi gata mai repede decât altele şi, dacă nu se intervine la timp, rezultatele ar putea fi inegale. Temperatura din salon influenţează şi ea. Permanentul va acţiona mai repede în zilele călduroase decât în cele răcoroase.

Odată ce aţi realizat testele necesare şi sunteţi mulţumiţi de rezultate, continuaţi activitatea de coafare.Când scalpul este deteriorat sau pielea scalpului prezintă leziuni• Când părul este deteriorat.• Când porozitatea părului este prea mare – oxigenare excesivă.• În prezenţa sărurilor metalice, spre exemplu Grecian 2000.• Când părul are prea puţină elasticitate.cconţinut furnizat de HeinemannRecomandare:Testaţi întotdeauna părul pentru a stabili dacă executarea ondulării permanente ar putea crea probleme de securitate.

Loţiunea pentru ondulare permanentă pe bază de acid

Loţiunea pentru ondularea permanentă, pe bază de acid a fost concepută ca o alternativă mai blândă la loţiunea bazică pentru ondularea permanentă. Prin folosirea loţiunii pentru ondulare permanentă pe bază de acid sunt desfăcute mai puţine legături chimice din cortexul părului. Loţiunea este în acelaşi timp mai blândă cu părul degradat sau cu cel asupra căruia produsele acţionează mai repede (de pildă, părul poros).

Substanţele activatoare se adaugă în loţiunile pentru ondulare permanentă pe bază de acid chiar înainte de utilizare. Modul lor de acţiune se bazează pe căldura care deschide solzii cuticulei, permiţându-le astfel să pătrundă în cortexul firului de păr. pH-ul lor este acid, în general 6-7, iar ingredientul lor principal este o substanţă denumită gliceril mono tioglicolat.

După ce a fost amestecată cu substanţa activatoare, loţiunea pentru ondulare permanentă pe bază de acid nu îşi păstrează proprietăţile pentru mult timp, astfel că orice cantitate rămasă nefolosită trebuie aruncată. Din acelaşi motiv, testarea loţiunii

pentru permanent pe bază de acid este dificilă: este costisitor să amesteci conţinutului unui întreg recipient de loţiune cu substanţa activatoare doar pentru a o testa pe o şuviţă mică de păr.

Loţiunea bazică pentru permanent

Loţiunile bazice pentru permanent au în general un efect mai puternic, fiind disponibile în diferite concentraţii în funcţie de tipurile de păr. Având un pH de aproximativ 9.5, provoacă deschiderea solzilor cuticulei pentru a permite pătrunderea loţiunii în cortexul firelor. Cu cât pH-ul loţiunii pentru ondulare permanentă este mai ridicat, cu atât aceasta este mai dăunătoare pentru păr (a se vedea secţiunea „Informaţii despre păr şi piele”, pagina 19). Din acest motiv, soluţiile bazice pentru ondulare permanentă conţin balsamuri, iar soluţiile pe bază de acid sunt din ce în ce mai folosite. Substanţa chimică principală din conţinutul unei soluţii bazice pentru ondularea permanentă este tioglicolatul de amoniu.

Loţiuni exoterme pentru ondulare permanentă

Loţiunile exoterme au avantajul că degajă singure căldura de acre au nevoie pentru a acţiona. După ce substanţa activatoare a fost amestecată cu loţiunea pentru ondulare permanentă, veţi constata că recipientul se încălzeşte. Întrucât degajă singure căldură, aceste loţiuni nu au nevoie de aport de căldură pentru deschiderea cuticulelor sau pentru a le stimula acţiunea.

Loţiunile exoterme sunt destinate, în general, tuturor tipurilor de păr; cu toate acestea, este recomandabil să le lăsaţi să acţioneze mai puţin timp în cazul unui păr poros – citiţi întotdeauna instrucţiunile de folosire. Ele pot consta într-un amestec de substanţe acide şi bazice sau acide/bazice, în funcţie de producător. Singura metodă de a verifica compoziţia lor este de o citi pe cea indicată pe ambalaj şi de a o compara cu ingredientele loţiunilor acide sau bazice.

Loţiune pentru ondulare permanentă cu dublă acţiune

Acestea sunt folosite pentru ondularea permanentă a părului de tip afro – caraibian şi sunt folosite mai frecvent deoarece au o acţiune mai blândă decât cele cu acţiune unică. Ingredientul principal al cel mai multor loţiuni pentru ondulare permanentă a părului de tip african – caraibean este tioglicolatul de amoniu. Procesul se petrece în două etape: mai întâi, părul ondulat este îndreptat chimic cu ajutorul unei creme pe bază de tioglicolat de amoniu, în vederea reducerii gradului de ondulare naturală; apoi, un gel sau o loţiune de ondulare (o soluţie cu un conţinut mai redus de tioglicolat de amoniu) este aplicată pe păr care este apoi montat pe bigudiuri rotunde, soluţia fiind lăsată să acţioneze. Acest tratament de ondulare permite crearea unor onduleuri mai lejere, după ce a fost aplicată şi loţiunea de neutralizare. Soluţiile pentru încreţire permanentă creează bucle mai strânse, mai clasice, în timp ce permanentele care

conferă volum părului creează onduleuri mai lejere sau bucle cu un aspect final mai modern.

Loţiune pentru ondulare permanentă cu aplicare unică

Şi această soluţie are ca ingredient principal tioglicolatul de amoniu, însă se aplică o singură dată pe păr şi este păstrată în păr (pe parcursul etapei de netezire şi îndreptare, dar şi când părul este montat pe bigudiurile rotunde) până la expirarea timpului de acţiune. Nu uitaţi că trebuie să purtaţi mănuşi atunci când înfăşuraţi pe bigudiuri părul impregnat deja cu o loţiune pentru ondulare permanentă.

Loţiunile pentru ondulare permanentă şi pentru încreţire sunt disponibile în diferite concentraţii, în funcţie de tipul de păr.Soluţiile de neutralizare

Există diferite tipuri de soluţii de neutralizare. Unele sunt deja preparate şi pot fi aplicate direct din recipient, altele trebuie amestecate cu apă caldă, altele trebuie să fie făcute spumă într-un castron şi aplicate cu ajutorul unui burete, iar altele au o formulă instant. Principala substanţă chimică din conţinutul lor este fie peroxidul de hidrogen, fie bromatul de sodiu, ambele putând deschide sau închide culoarea părului.Majoritatea soluţiilor de neutralizare folosite pentru părul de tip afro-caraibian conţin bromat de sodiu deoarece este mai puţin agresiv decât peroxidul de hidrogen. Din acest motiv, în cazul acestui tip de păr procesul de neutralizare este diferit, bigudiurile rămânând în păr pe durata procesului de neutralizare care este mai îndelungat ca urmare a efectului mai blând al soluţiei de neutralizare. O altă diferenţă este aceea că bromatul de sodiu are un efect mai redus de deschidere a culorii părului faţă de peroxidul de hidrogen.

Care sunt loţiunile pentru ondulare permanentă potrivite pentru diferitele tipuri de păr:

Loţiunile pentru ondulare permanentă şi tipul de părNormalPăr „neatins” care nu a mai fost tratat chimic până în momentul respectivRezistentPăr alb sau cărunt, sau cu o cuticulă cu solzi compacţi şi înguşti pe cuticulaPăr vopsit cu nuanţatorPăr vopsit cu vopsea permanentăPăr oxigenatPăr oxigenat sau vopsit într-o culoare foarte deschisă în raport cu cea naturală inclusiv păr cu şuviţe deschise la culoare (nu ar trebui să i se aplice ondulare permanentă sau eventual una foarte blândă)

PorosPăr uscat, poros cu cuticule degradate (nu ar trebui să i se aplice ondulare permanentă sau eventual una foarte blândă)

Loţiunea pentru încreţire şi tipul de părSuperPăr rezistentPăr obişnuitPăr normalPăr moalePăr poros/vopsit

Testează-ţi cunoştinţele

Care sunt ingredientele active din loţiune de ondulare permanentă destinată părului afro-caraibian?Informaţi-vă despre produsele pentru ondulare permanentă disponibile în salonul dumneavoastră. Astfel veţi putea să alegeţi loţiunea potrivită pentru părul clientului. Notaţi aceste informaţii în fişa clientului.Conţinut furnizat de HeinemannRecomandare:Trebuie să vă sfătuiţi clientul ca întotdeauna să recurgă la ondularea permanentă înainte de vopsirea părului pentru că este foarte probabil ca sub acţiunea neutralizatorului culoarea părului să se estompeze sau să se deschidă.Respectarea regulilor salonului în ceea ce priveşte pregătirea şi protejarea clientului în timpul procesului de executare a ondulării permanente şi a neutralizării este esenţială pentru garantarea securităţii clientului. Trebuie să ţineţi cont de efectele substanţelor chimice pe care le folosiţi şi de potenţialul acestora de a provoca accidente. Astfel veţi putea evalua riscurile şi veţi putea preveni accidentele.

Pregătirea părului pentru ondularea permanentă

Începeţi cu echiparea corectă a clientului. Spălaţi părul cu un şampon fără săpun (şi fără aditivi) pentru a îndepărta toate reziduurile care ar putea reprezenta o barieră între loţiunea pentru permanent şi păr.

Când şamponaţi părul înainte de executarea ondulării permanente, folosiţi doar apă rece/ călduţă şi nu masaţi cu vigoare, pentru a evita stimularea excesivă a scalpului, care ar duce la sensibilitate sporită în timpul procesului chimic.

Crema de protective

Aceasta este o cremă densă protectoare care se aplică de-a lungul liniei părului înainte de aplicarea loţiunii pentru permanent (inclusiv în zona cefei), pentru a evita iritarea pielii. Crema trebuie să fie aplicată cu grijă, astfel încât să nu ajungă pe păr. Dacă lucrul

acesta se întâmplă, atunci crema va deveni o barieră între păr şi loţiunea pentru permanent, blocând ondularea porţiunilor de păr cu care a ajuns în contact. Clienţii care au pielea sensibilă sunt mai predispuşi la iritări ale pielii pricinuite de loţiunea pentru permanent. Cu mare atenţie, încercaţi să evitaţi asemenea situaţii.

În salonul de coafură

Jonny este stagiar la Jake’s Hair Studio şi o asistă pe Gill care execută o ondulare permanentă pentru d-na Thomas. Jonny este rugat să aplice crema protectoare şi un strat de vată înainte de aplicarea loţiunii pentru permanent. Neglijent, Jonny uită crema protectoare şi aplică doar vată de-a lungul liniei părului clientei. În timpul procedurii de execuţie ondulării permanente, d-na Thomas se plânge de usturimi în zona cefei şi a frunţii, iar Gill descoperă arsuri chimice de-a lungul întregii linii a părului. Gill îndepărtează imediat vata impregnată cu soluţie pentru permanent şi curăţă zonele afectate cu apă rece, în timp ce Jonny îl cheamă pe Charlie, persoana calificată pentru acordarea primului ajutor din salon.

Discutaţi în grup eventualele consecinţe ale acestei situaţii. Cine este responsabil pentru ce i s-a întâmplat d-nei Thomas? Ce ar trebui să fie realizat înainte ca d-na Thomas să părăsească salonul?

Tratamente făcute înainte de executarea permanentului

Aceste tratamente sunt aplicate pe păr după şamponare, înainte de montarea bigudiurilor. Sunt folosite pentru a:• uniformiza porozităţile de-a tulpinii părului, pentru a facilita absorbirea egală a loţiunii pentru permanent şi a conduce la obţinerea unei bucle regulate.• forma o barieră protectoare de-a lungul regiunii cuticulelor şi a închide orice solzi care s-au ridicat• face părul mai malebil atunci când este înfăşurat pe bigudiuri.Tratamentele pre-permanent sunt disponibile în sticle individuale sau sub formă de sprayuri. Ele se aplică pe părul deja şamponat şi uscat cu prosopul.Unele companii comercializează aditivi care sunt amestecaţi cu loţiunea pentru permanent imediat înainte de aplicarea pe păr. Aceste produse conţin uleiuri care lubrifiază şi întăresc părul.conţinut furnizat de Heinemann

Recomandare:Unii clienţi folosesc multe produse de aranjare a părului care lasă reziduuri albe pe păr chiar şi după spălare. Aceste reziduuri ar putea forma o barieră între loţiunea pentru permanent şi păr. De aceea ele trebuie îndepărtate în felul următor: mai întâi se foloseşte un şampon purificator sau de curăţare a rezidurilor de lac fixativ, iar apoi unul care conţine TLS (Triethanolamine Lauryl Sulphate).Este interzisă aplicarea tratamentului în cazul în care clientul ar putea avea de suferit din pricina contraindicaţiilor acestuia. Este foarte important să discutaţi cu clientul despre eventualele contraindicaţii pentru a constata dacă puteţi sau nu realiza

ondularea permanentă. Soluția pentru ondularea permanentă poate irita pielea sensibilă sau alergică şi poate provoca dureri dacă este aplicată pe pielea care suferă de afecţiuni precum psoriasis.

Este important să notaţi răspunsurile clientului dumneavoastră la întrebările despre contraindicaţii. Astfel veţi putea dovedi că respectivul client a fost informat şi consultat înainte de aplicarea tratamentului. Aceste dovezi vor fi utile dacă apar probleme în timpul sau după realizarea ondulării permanente. Pentru a vă asigura că această procedură este una standard în salonul dumneavoastră, aţi putea include câteva întrebări standard despre contraindicaţii pe fişa clientului. Aceste întrebări vor fi bifate pe măsură ce ele au fost adresate clientului. Clientul ar trebui să fie rugat să semneze fişa şi să valideze astfel atât întrebările care i-au fost adresate, cât şi răspunsurile înregistrate.

Împărţirea pe câmpuri şi înfăşurarea bigudiurilor

Există trei tehnici de bază de împărţire pe câmpuri şi de înfăşurare a bigudiurilor pe care trebuie să le stăpâniţi pentru a obţine NVQ (certificatul de calificare profesională). Acestea sunt: tehnica ce presupune montarea bigudiurilor precum un zid de cărămizi şi care duce la evitarea apariţiei spaţiilor libere în păr. Tehnica este ideală pentru părul subţire.Înfăşurare dirijată, în cazul în care se doreşte ca ondularea să capete o anumită direcţie. Tehnica este ideală pentru clienţii care doresc să aibă o cărare în părul ondulat. Înfăşurarea pe nouă secţiuni, care este tehnica cea mai des folosită în timpul cursurilor de pregătire, deoarece executarea ei le permite novicilor să înveţe cum să potrivească toate bigudiurile pe cap. Este potrivită tuturor tipurilor de tunsoare.Nota Bene!Montarea bigudiurilor presupune în fapt aşezarea unor obiecte drepte (bigudiurile) pe o formă rotundă (forma capului). Lucrul acesta nu este uşor de realizat şi necesită mult exerciţiu. Împărţirea părului în zone de lucru vă va ajuta..Începeţi înfăşurarea bigudiurilor de la linia părului din zona frontală. Luaţi o şuviţă de păr de lăţimea bigudiului, dar nu mai lungă decât acesta (pentru a evita apariţia vârfurilor lăbărţate) şi înfăşuraţi bigudiul până la scalp.

2.2. Începeţi apoi crearea efectului de zid de cărămidă, luând o şuviţă care se află imediat sub bigudiul montat, mai precis în dreptul mijlocului lui, pentru a evita apariţia liniilor de demarcaţie. Înfăşuraţi un alt bigudiu de cealaltă parte, iar efectul de zid de cărămidă va începe să fie vizibil.

3.3. Încercaţi să înclinaţi uşor şuviţele de păr astfel încât bigudiurile drepte să se aşeze perfect pe Faţa rotundăă a capului. După ce aţi înfăşurat toate bigudiurile, verificaţi dacă acestea nu-l deranjează pe client..Aplicaţi cremă protectoare imediat sub linia de creştere a părului, având grijă ca crema să nu ajungă pe păr.

2.Aplicaţi loţiune pre-permanent pentru a proteja părul care a fost tratat chimic.

3.Utilizând trei tipuri de bigudiuri de dimensiuni diferite, rulaţi părul şi evaluaţi rezultatul.

4.Dacă părul a fost tratat chimic, aplicaţi o soluţie de rearanjare a structurii părului doar în zona de re-creştere. Dacă nu, aplicaţi pe tot părul. Verificaţi dacă substanţa a fost distribuită în mod egal. Aşteptaţi ca substanţa să acţioneze.

5.Clătiţi bine pentru a îndepărta soluţia de rearanjare a structurii părului şi uscaţi părul cu prosopul. Aplicaţi loţiune de ondulare (pre-umezire) în zonele care au fost ondulate permanent şi înfăşuraţi bigudiurile în sensul de ondulare dorit.

6.Aşteptaţi ca loţiunea pentru permanent să acţioneze (conform instrucţiunilor de folosire).

7.Desfăşuraţi un bigudiu (circa o rotaţie şi jumătate) şi împingeţi părul în direcţia scalpului, permiţându-i să se aşeze în formă de S. Testaţi părul din zone diferite ale capului.

8.Clătiţi bine (conform instrucţiunilor de folosire) pentru a îndepărta loţiunea pentru permanent. Îndepărtaţi apa în exces tamponând părul cu un prosop sau cu vată. Aplicaţi loţiunea de neutralizare pe fiecare bigudiu şi permiteţi-i să acţioneze, conform

instrucţiunilor de folosire.

9.Îndepărtaţi bigudiurile având grijă să nu întindeţi prea mult părul. Clătiţi temeinic pentru a îndepărta toate urmele de loţiune pentru neutralizare şi aplicaţi balsam. Aplicaţi produse pentru hidratarea părului şi definirea buclelor. Aranjaţi părul în funcţie de preferinţele clientului.

nine section methodsAceasta implică împărţirea părului în nouă secţiuni clar delimitate (vezi dreapta) înainte de montarea bigudiurilor. Ar trebui să exersaţi această

tehnică folosind un bigudiu pentru a măsura fiecare secţiune şi verificând astfel dacă bigudiul se va potrivi în fiecare secţiune. O dată încheiată această verificare puteţi începe să montaţi bigudiurile. Ca novici, este mai uşor să începeţi montarea din zona cefei, pornind de la secţiunea centrală şi continuând cu secţiunile din dreapta şi din stânga ei.

Şuviţa înfăşurată trebuie să aibă aceeaşi lungime şi lăţime ca şi lungimea bigudiului. Şuviţa trebuie să fie ţinută în unghi de 90 de grade faţă de cap, hârtia pentru vârfuri plasată pe vârf şi apoi, întinzând bine părul, începeţi să înfăşuraţi părul pe bigudiu, folosind ambele mâini. Plasând clema de cauciuc pe capătul bigudiului, fixaţi-l pe aproape de scalp.Continuaţi montarea bigudiurilor pe secţiunea centrală din zona creştetului, pentru ca mai apoi să montaţi bigudiurile pe secţiunile din dreapta şi stânga acesteia. La capăt, ocupaţi-vă de secţiunile care au rămas.

E important să verificaţi dacă bigudiurile au fost montate corect. Dacă vreunul dintre bigudiuri este prea strâns, el ar putea provoca o rană la nivelul scalpului, rană care infectată ar putea duce la apariţia foliculitei (vezi pag 93). Această verificare poate fi făcută doar vizual sau întrebându-l pe client dacă vreunul dintre bigudiuri este montat prea strâns.

Tehnica de protective

Implică aplicarea fie a unei loţiuni pre-permanent pe păr pentru a proteja zonele poroase de acţiunile nocive ale tratamentului, fie a unei creme protectoare pentru a proteja scalpul şi linia de creştere a părului de eventuale arsuri provocate de loţiunea pentru permanent.

Tehnica post-umezire

Constă în aplicarea loţiunii pentru permanent pe părul care a fost împărţit în secţiuni şi a fost înfăşurat pe bigudiuri. Pentru novicii care au de obicei nevoie de o jumătate de oră pentru monta toate bigudiurile, aceasta este metoda cea mai sigură de aplicare a loţiunii pentru permanent întrucât va asigura desfăşurarea uniformă a procesului de ondulare permanentă.

Tehnica pre-umezire

Această tehnică implică aplicarea loţiunii pentru permanent pe părul rezistent, înainte de împărţirea pe secţiuni şi de montarea bigudiurilor. Tehnica este adeseori folosită în saloanele în care coaforul sau persoana care-l asistă sunt foarte competente şi reuşesc să înfăşoare tot părul într-un timp foarte scurt. Nu este recomandat ca dumneavoastră să executaţi integral această tehnică care implică aplicarea loţiunii pentru permanent pe părul rezistent, înainte de împărţirea pe secţiuni şi înainte de montarea bigudiurilor. Tehnica este adeseori folosită în saloanele în care coaforul sau persoana care-l asistă sunt foarte competente şi reuşesc să înfăşoare tot părul într-un timp foarte scurt. Nu este recomandat ca novicii să folosească această tehnică atâta timp cât învaţă încă tehnica de ondulare permanentă, deoarece vor vedea că loţiunea pentru permanent va fi acţionat suficient înainte ca ei să termine de montat bigudiurile. Acţiunea prelungită a

loţiunii pentru permanent va distruge sau v încreţi excesiv părul clientului. Trebuie să purtaţi întotdeauna mănuşi de protecţie atunci când executaţi această tehnică.Când aplicaţi loţiunea pentru permanent trebuie întotdeauna să aveţi în cealaltă mână o bucată de vată pentru a îndepărta eventualele picături rătăcite. Ţineţi sticla aproape de păr şi aplicaţi deasupra şi dedesubtul fiecărui bigudiu. Începeţi să aplicaţi în zona cea mai rezistentă şi continuaţi apoi metodic, până aţi acoperit toate bigudiurile. Aveţi grijă să nu supraîncărcaţi părul. O dată încheiată aplicarea, înlocuiţi vata murdărită cu loţiune pentru permanent cu bucăţi curate de vată, pentru a evita iritaţiile şi arsurile în zona liniei de creştere a părului. Citiţi instrucţiunile de folosire pentru a vedea dacă e necesară sau nu acoperirea bigudiurilor cu o cască de plastic după aplicarea loţiunii pentru permanent.Atenţie!După aplicarea cremei protectoare şi înainte de aplicarea loţiunii pentru permanent, nu uitaţi să puneţi bucăţi de vată de-a lungul liniei de creştere a părului. Vata se va lipi pe crema protectoare şi va preveni scurgerea loţiunii pentru permanent în direcţia ochilor, a urechilor sau de-a lungul feţei clientului.

Pentru protecţia dumneavoastră personală şi pentru a evita riscul apariţiei dermatitei, trebuie să purtaţi întotdeauna mănuşi atunci când aplicaţi loţiune pentru permanent.Căldura accelerează procesul de ondulare permanentă şi ar trebui să fie folosită doar în baza instrucţiunilor de folosire.

Există două tipuri de căldură:

căldura corporală (căldura degajată de cap) captată de casca de plasticfoenurile şi termostimulatoarele pot fi folosite pentru a accelera procesul (de obicei în această manieră se înjumătăţeşte durata procesului). Citiţi instrucţiunile de folosire ale loţiunii pentru permanent. Întrucât aceste aparate funcţionează pe bază de aer cald, este posibil să fie necesar să folosiţi şi casca de plastic pentru a împiedica uscarea loţiunii pentru permanent şi, prin urmare, pentru a-i permite să acţioneze. Citiţi instrucţiunile de folosire.

Durata procesului de ondulare permanentă foarte importantă şi poate fi monitorizată cu precizie cu ajutorul unui cronometru. Ea este prevăzută în instrucţiunile de folosire. Ea depinde de asemenea de tipul, textura şi starea părului. Când trebuie să verificaţi evoluţia procesului de ondulare permanentă, desfăşuraţi cu grijă câteva bigudiuri din zone diferite ale capului. Aveţi grijă să nu distrugeţi bucla, deoarece, în acestă etapă a procesului, părul este foarte fragil. Dacă loţiunea pentru permanent a acţionat suficient, atunci când va fi împinsă uşor spre scalp, bucla va lua forma literei S şi va avea aceeaşi dimensiune ca şi bigudiul folosit.

Neutralizarea reprezintă un proces permanent care constă în refacerea legăturilor sulfidice în noua lor poziţie ondulată. Dacă neutralizarea nu se efectuează corect, ondularea permanentă nu se va prinde, iar clientul va fi dezamăgit.

Pregătirea pentru aplicare neutralizantului

Citiţi întotdeauna instrucţiunile de folosire înainte de a începe procesul de neutralizare. Trebuie de asemenea să respectaţi normele privind echipamentul de protecţie la locul de muncă şi să purtaţi un şorţ şi mănuşi.În vederea unei eventuale înlocuiri, este recomandată verificarea prosoapelor şi a echipamentului de protecţie a clientului înainte de a începe procesul de neutralizare.

Temperatura apei şi debit

Trebuie să purtaţi mănuşi atunci când clătiţi loţiunea pentru permanent din păr. \Tocmai din acest motiv, trebuie să-l întrebaţi periodic pe client dacă temperatura apei este pe placul său. Loţiunea pentru permanent este mai uşor de clătit dacă debitul apei nu este prea puternic. Un debit prea mare vă va uda atât pe dumneavoastră, cât şi pe client. Folosiţi întotdeauna apă caldă pentru clătire, deoarece scalpul poate fi sensibil, iar părul delicat. Cu cât apa este mai caldă, cu atât bucla va fi mai strânsă. Cu cât apa va fi mai rece, cu atât bucla va deveni mai lejeră.

De ce trebuie să clătiţi bine ?

Pentru succesul ondulării permanente, este crucială îndepărtarea în totalitate a loţiunii pentru permanent din păr. Dacă rămâne loţiune în păr, aceasta va împiedica re-formarea legăturilor sulfidice. Buclele rezultate vor fi mai lejere decât ar fi trebuit sau chiar nu se vor forma deloc.

După ce aţi clătit circa cinci minute, folosiţi un şerveţel special pentru testarea reziduurilor de loţiune pentru permanent (şerveţelul îşi va schimba culoarea dacă în păr a rămas loţiune pentru permanent). După ce aţi clătit foarte bine loţiunea pentru permanent, tamponaţi uşor părul cu un prosop. În acest moment clientul se va putea aşeza drept, iar dumneavoastră veţi putea aplica vată curată de-a lungul liniei de creştere a părului. Rolul vatei este unul de protecţie. Folosiţi bucăţi de vată pentru a tampona surplusul de apă din păr, care ar putea dilua loţiunea pentru neutralizare. Acum puteţi aplica loţiunea pentru neutralizare. Clătiţi loţiunea pentru permanent cel puţin cinci minute.După ce aţi citit instrucţiunile de folosire, veţi şti dacă trebuie să aplicaţi loţiunea pentru neutralizare direct din sticlă (ca în cazul loţiunii pentru permanent) sau dacă trebuie să turnaţi loţiunea într-un vas, s-o transformaţi în spumă şi s-o aplicaţi cu ajutorul unui burete.

Nota Bene!

Unele loţiuni de neutralizare trebuie să fie amestecate cu apă înainte de a fi folosite. Citiţi întotdeauna instrucţiunile de folosire ale produsului. Aplicaţi loţiunea astfel încât fiecare bigudiu să fi fost acoperit cu ea. Dacă uitaţi să aplicaţi loţiunea de neutralizare

chiar şi pe un singur bigudiu, atunci va rezulta o şuviţă dreaptă de păr, care va fi foarte vizibilă.

Dacă bureţii pentru neutralizare “mustesc” de produs, acesta ar putea picura pe faţa clientului sau ar putea ajunge în ochii acestuia. Dacă vă confruntaţi cu o asemenea situaţie, atunci trebuie să clătiţi ochii cu apă rece şi să solicitaţi intervenţia unei persoane calificate în acordarea primului ajutor. Dacă apar şi alte probleme, sfătuiţi clientul să se adreseze medicului său. Dumneavoastră va trebui să completaţi fişa de accidente. Va trebui de asemenea să-l anunţaţi pe managerul salonului şi să notaţi incidentul pe fişa clientului.

Nota Bene!

Aplicaţi cu atenţie loţiunea de neutralizare pentru a evita accidentele.O dată ce aţi încheiat prima aplicare a neutralizatorului, trebuie să cronometraţi cu atenţie evoluţia procesului. Instrucţiunile de folosire vă vor indica timpul de acţiune al loţiunii, de obicei însă timpul de acţiune este de cinci minute. Aceasta fiind momentul în care substanţele chimice din soluţia de neutralizare (peroxid de hidrogen sau bromat de sodiu) refac legăturile sulfidice cu noii lor parteneri, este important ca substanţelor chimice să li se acorde suficient timp pentru a acţiona. Dacă grăbiţi procesul, se poate ca nu toate legăturile să se fi refăcut, iar părul să rămână deloc/ puţin ondulat. Dacă loţiunea de neutralizare este lăsată să acţioneze prea mult, atunci rezultatul ar putea fi un păr “ciufulit”, cu un aspect nesănătos.

Îndepărtarea corespunzătoare a bigudiurilor

Următorul pas, după încheierea perioadei de acţiune a soluţiei de neutralizare, este îndepărtarea bigudiurilor. Trebuie să desfăşuraţi uşor părul rulat pe fiecare bigudiu, îndepărtând de asemenea hârtia pentru vârfuri. După ce aţi îndepărtat toate bigudiurile, aplicaţi pentru a doua oară soluţie de neutralizare, acordând deosebită atenţie vârfurilor care se poate să nu fi fost impregnate la prima aplicare, din cauza poziţionării pe bigudiu. Această problemă este una recurentă în cazul părului lung. Şi de această dată, calculul timpului de expunere este crucial şi trebuie să respectaţi instrucţiunile de folosire.

Îndepărtarea loţiunii de neutralizare

După scurgerea timpului necesar pentru ca a doua aplicare a loţiunii de neutralizare să fi dat rezultatele scontate, clătiţi bine părul. Este important ca toate reziduurile de soluţie de neutralizare să fie îndepărtate, deoarece ingredientele chimice ale produsului ar putea să continue să acţioneze, dacă rămân pe firul de păr. Acest proces este numit oxidare lentă şi poate afecta rezultatul ondulării permanente. Pentru a preveni declanşarea acestui proces, se aplică un balsam de suprafaţă cu proprietăţi anti-oxidante (pe bază de plante). Balsamul este masat uşor în păr şi apoi clătit.

În salonul de coafură

D-na Pearlman este o clientă nouă. Ea şi-a făcut o programare pentru o ondulare permanentă, la Joy, un coafor experimentat. În timpul discuţiei preliminare, Joy o întreabă pe d-na Pearlman ce vopsea are în păr. D-na Pearlman îi răspunde că este vorba despre o vopsea cumpărată de la o drogherie din oraş. Pornind de la această informaţie, Joy alege o soluţie pentru permanent pentru păr vopsit şi demarează procedura. Soluţia pentru permanent acţionează foarte repede şi, după încheierea timpului de neutralizare, Joy începe să îndepărteze cu atenţie bigudiurile. O dată cu bigudiurile însă, cade şi părul d-nei Pearlman. Joy este îngrozită şi după îndepărtarea tuturor bigudiurilor observă că părul are aspectul unei bucăţi pufoase de vată. După aplicarea unui balsam anti-oxidant părul este mai moale, dar în continuare foarte deteriorat. Joy îi explică d-nei Pearlman că singura dată când a fost confruntată cu o problemă asemănătoare avusese de-a face cu o clientă a cărui păr era foarte decolorat. D-na Pearlman explică că la rândul ei îşi decolorase complet părul înainte de a şi-l vopsi cu câteva sâptămâni înainte. Starea părului nu mai poate fi remediată, iar d-na Pearlman este înnebunită. Discutaţi cu colegii pe marginea următoarelor subiecte: Cine e vinovat? D-na Pearlman, pentru că n-a spus nimic despre tratamentul suferit anterior, sau Joy, pentru că n-a testat părul?Care ar putea fi urmarea acestui incident nefericit?Ce i-ar putea oferi Joy d-nei Pearlman pentru a îmbunătăţi starea părului?Cum ar fi putut fi evitată această situaţie?Atenţie!Nu bruscaţi părul imediat după încheierea tratamentului. Deoarece legăturile s-au format în noua lor poziţie abia de scurt timp, acţiunile bruşte ar putea slăbi buclele.VerificaţiCare sunt cele trei funcţii ale balsamului anti-oxidant?

Probleme legate de ondularea permanentăTabelul de mai jos prezintă problemele care ar putea apărea în timpul procesului

de ondulare permanentă şi precizează acţiunile necesare pentru contracararea acestora.Problemă:Permanentul prinde greuMotiv: temperatura scăzută din salon; alegerea greşită a soluţiei pentru permanent. Contracarare: folosiţi căldură suplimentară foen/ termostabilizator; umeziţi din nou cu o soluţie mai puternică; folosiţi din nou aceeaşi soluţie.

Problemă: Soluţia pentru permanent acţionează neobişnuit de rapidMotiv : părul este prea poros, permiţându-i soluţiei să intre în tulpina firului de păr prea repede; părul este prea uscat atunci când se aplică soluţia; temperatura în salon este prea ridicată Contracarare: renunţaţi la căldura suplimentară ; îndepărtaţi casca, dacă aţi folosit-o, clătiţi părulProblemă: Păr casantMotiv: părul este prea întins; loţiunea este prea puternică pentru tipul de păr tratat; timpul de acţiune al loţiunii pentru permanent a fost prea lung;Contracarare: folosiţi balsam cu acţiune profundă sau reparatorProblemă: Urme lăsate de clemele de cauciuc

Motiv: bigudiurile au fost rulate prea strânsContracarare: folosiţi un produs reparatorProblemă: Iritarea liniei de creştere a părului şi a scalpuluiMotiv: tăieturi, zgârieturi pe scalp; casca şi vata lăsate de-a lungul liniei de creştere apărului; s-a aplicat prea multă loţiune Contracarare: clătiţi imediat cu apă receProblemă: Cârlige de peşte Motiv: vârfurile nu sunt drepte la rulareContracarare: îndepărtaţi prin tundereProblemă: Aspect încreţit Motiv: timpul de acţiune al loţiunii pentru permanent a fost prea lung; loţiune preaputernică; bigudiuri prea miciContracarare: tundeţi dacă e posibil; folosiţi şampon reparator sau balsam cu acţiune în profunzimeProblemă: Formare inegală a buclelorMotiv: loţiunea aplicată inegal; părul nu este înfăşurat la fel de strâns pe toate bigudiurileContracarare: repetaţi procedura de ondulare permanentă dacă starea părului o permiteProblemă: Bucle prea strânseMotiv: timpul de acţiune al loţiunii pentru permanent a fost prea lung; bigudiuri prea miciContracarare: balsam cu acţiune în profunzime; evaluaţi starea părului pentru executarea unei proceduri de relaxare a buclelor

Probleme legate de neutralizare

Tabelul de mai jos prezintă problemele care ar putea apărea în timpul procesului de neutralizare şi precizează acţiunile necesare pentru contracararea acestora.Problemă: Aspect încreţitMotiv: timpul de acţiune al loţiunii pentru permanent a fost prea lungContracarare: tundeţi, dacă e posibil; folosiţi balsam reparator sau cu acţiune în profunzimeProblemă: Formare inegală a buclelorMotiv: loţiunea de neutralizare aplicată inegalContracarare: folosiţi balsam reparator sau cu acţiune profundă; repetaţi procedura de ondulare permanentă dacă starea părului o permiteRăspunsuri la întrebările dumneavoastră:Cu ocazia testului, cât timp am la dispoziţie pentru a termina procedura de ondulare permanentă?WÎn cazul post-umezirii (aplicarea loţiunii pentru permanent după rularea bigudiurilor), aveţi 45 de minute pentru a monta toate bigudiurile. În cazul pre-umezirii, bigudiurile trebuie să fie montate în 35 de minute, pentru a fi considerat că sunteţi capabil să realizaţi această operaţiune într-un salon de coafură.Îmi vor fi puse întrebări pe tema acţiunii asupra părului a substanţelor chimice folosite la ondularea permanentă?Da, trebuie să înţelegeţi perfect cum acţionează soluţia pentru permanent şi loţiunea de neutralizare asupra părului clientului, dacă doriţi să absolviţi această etapă a formării.

Rularea bigudiurilor va fi vreodată uşoară?

Da. Ca pentru orice tehnică nou învăţată, exersarea îi scade gradul de dificultate. Tineţi minte! Repetiţia este mama învăţăturii!Câte ondulări permanente trebuie să fac la test?

Trebuie să executaţi cel puţin trei ondulări permanente reuşite cu prilejul testării.

Paşii ondulării permanente şi ai neutralizării:

1. Consilierea clientului.

2. Echiparea clientului

3.3. Aplicarea loţiunii pentru permanent şi timpul de acţiune. Verificaţi evoluţia.4.Clătirea părului, folosind şerveţele de testare. Verificaţi evoluţia5.5. Aplicarea loţiunii de neutralizare, timpul ei de acţiune, îndepărtarea cu atenţie a bigudiurilor.

Ondulaţia permanentă este o încreţire a părului pe cale artificială cu ajutorul bigudiurilor, a căldurii şi a unor soluţii speciale. Principiul ondulaţiei permanente constă în înmuierea keratinei conţinută în celulele firului de păr. Sub influenţa apei, a călsurii sau a unor substanţe chimice, legăturile dintre lanţurile paralele care formează keratine se rup şi apoi se grupează în alt mod permiţând firelor de păr să capete o altă formă.

Pentru a executa un permanent de calitate, trebuie să ţinem seama de calitatea părului, care poate fi: moale şi subţire, vopsit sau decolorat, spongios, impropriu pentru permanent, păr normal.

Există mai multe tipuri de permanent: la cald (se folosea în trecut), la rece, melanj, spiralat, antipermanentul.

Ondulaţia permanentă rece

Permanentul rece este obţinut prin două acţiuni:

Acţiunea mecanică – constă în rularea părului, şuviţă cu şuviţă, pe bigudiuri din lemn sau material plastic. Rularea şuviţelor de păr pe bigudiuri trebuie să fie corect executată. Derularea şuviţelor pe bigudiuri va depinde forma ondulaţiei permanente şi chiar rezistenţa.

Acţiunea chimică – constă în întrebuinţarea a două lichide: umflă, îşi schimbă secţiunea, realizându-se încreţirea lui.

2. Soluţia de neutralizare, care este un oxidant, având drept scop neutralizarea soluţiei de permanent rece. Neutralizatorul fixează ondulaţia permanentă, părul rămânând aşa cum a fost răsucit pe bigudiuri.

Tehnica executării permanentului la rece:

Pentru a obţine o ondulaţie permanentă la rece de bună calitate se va proceda după cum urmează:

-se va spăla bine părul cu un şampon nealcalin (fără a se limpezi cu oţet sau zeamă de lămâie şi nu se va spăla cu săpu)

-se va executa o tunsoare adecvată.

Montarea se va face în funcţie de coafura dorită: peste cap, într-o parte, cu cărare sau la rădăcină.

Fiecare şuviţă de păr care urmează a fi rulată pe bigudiu va fi bine umezită cu soluţie de permanent. Se va rula corect fiecare şuviţă de păr pe bigudiu. Nu se admite ca părul de pe bigudiu să fie prea lejer sau prea strâns rulat. Şuviţa de păr aleasă trebuie rulată în aşa fel încât după ce s-a rulat bigudiul până la rădăcină, acesta trebuie să fie plasat exact pe rădăcina şuviţei de păr aleasă. O atenţie deosebită trebuie săse acorde fixării bigudiului cu elasticul, deoarece când elasticul este prea strâns pe bigudiu, peste păr, lasă urme pe şuviţă (constituind astfel o cauză de nereuşită a permanentului). După ce tot părul a fost rulat corect pe bigudiuri, se face un control, adică se desfac unul sau două bigudiuri dintre primele rulate pentru a aprecia timpul de acţiune necesar. După aceea se acoperă capul cu o bonetă (capişon) de plastic şi cu un prosop uscat. Se va lăsa timpul necesar de acţiune al soluţiei în vederea obţinerii

ondulaţiei permanente. Coafeza trebuie să urmărească cu atenţie acest proces, verificând o dată la 10-15 min., desfăcând bigudiul de control şi observând rezultatul de la rădăcina părului în partea sa cea mai sănătoasă. În cazul unui păr vopsit, se va avea în vedere firul de păr pe toată lungimea lui.

Forma şi dimensiunea bigudiurilor sunt importante pentru că în funcţie de cât sunt ele de subţiri, atât vor fi buclele mai mici, şi invers, cu cât sunt mai groase biguciurile, cu atât buclele sunt mai mari.

După expirarea timpului de acţiune, părul trebuie clătit (3-5 min) cu apă călduţă pentru a opri acţiunea soluţiei de permanent şi pentru a o elimina pentru a nu veni în contact cu neutralizatorul. Dacă nu este clătit cum trebuie, resturile de substanţe chimice îşi vor continua acţiunea. Urmarea va fi distrugerea părului şi instabilitatea ondulării chimice. După clătire se trece la fixarea permanentului, adică neutralizarea.

Ea va acţiona asupraa părului pentru a conferi o stabilitate în plus. Deosebit de important este ca fixajul să se aplice pe toată suprafaţa părului cu mare atenţie. Neutralizarea constă în 10 gr de perhidrol la 500 ml apă. Se va lăsa să acţioneze 10-15 min după care se scot bigudiurile cu multă atenţie, pentru ca părul să rămână răsucit, iar şuviţele să-şi păstreze aspectul de buclă. În continuare se va limpezi bine părul cu apă călduţă până se elimină complet neutralizatorul. Nici un alt procedeu nu-i poate oferi unui păr sărăcăcios un aspect mai vaporos, dar în acelaşi timp nici o altă procedură nu dăunează atât de mult, aceasta datorită faptului că orice ondulaţie chimică constituie un atac chimic puternic asupra structurii părului, pe care, practic, nu există posibilitatea de a o reface. La ondularea chimică trebuie să se acorde mare atenţie următoarelor aspecte: tipul, starea şi stilul de aranjare al coafurii. Înaintea efectuării acestei operaţii trebuie să reflectaţi serios la ceea ce aţi dori – bucle strânse, zulufi mari, valuri adânci mari sau numai un aspect vaporos.

Soluţia, care formează valurile, pătrunde în interiorul părului şi deschide acolo „papilele cenuşii”(structuri chimice datorită cărora părul îşi păstrează stabilitatea). Datorită acestei substanţe, părul devine moale şi capabil să capete forma dorită. Deosebit de important este ca soluţia folosită pentru formarea buclelor şi durata ei de acţionare trebuie să corespundă strict calităţii părului. Stratul fibros muiat de soluţie se adaptează din ce în ce mai mult modelării. Este foarte important de rreţinut faptul că orice coafură executată chimic face ca părul să devină cu câţiva centimetri mai scurt, iar rezultatul ondulării chimice depinde foarte mult de tunsoare. Buclele strânse pot fi obţinute numai dintr-unpăr tuns în scară, iar pentru valuri, trebuie să fie un păr tăiat drept, de aceeaşi lungime.

La un păr normal (nevopsit) – timpul de acţiune este de 20-60 min. La fiecare 10-15 min se va încerca un bigudiu.

La un păr vopsit – se poate realiza pe păr spălat şi un pic umed. Timpul de execuţie va fi de 15-40 min.

La un păr murdar şi gras – se poate face la persoanele cu vopsiri repetate şi cu un păr foarte aspru.

La un păr uscat – se va spăla părul şi se va unge cu balsam. Se va dilua soluţia până la 50% cu apă.

Atenţie!

La un păr vopsit sau decolorat nu se pune capison. Dacă se face permanent pe un păr decolorat, el devine gelatinos, se rupe şi are un aspect neplăcut. Se va încerca un bigudiu înainte, pe o şuviţă timp de 10 min.

Permanentul „Melanj”

Se execută cu bigudiuri groase şi cu soluţie mai diluată până la 50% cu apă.

Permanentul cu soluţie Wella sau Londa

Este o soluţie specială, se găseşte pentru diferite tipuri de păr, are un aspect lăptos şi un miros mai puţin pătrunzător. E o soluţie în care se găseşte balsam şi uleiuri vegetale. Ea se foloseşte de obicei la părul vopsit, decolorat sau degradat.

Permanentul spiralat

Pentru acesta există şi bigudiuri speciale, mai lungi de 15-20 cm, de lemn, plastic sau textolid. Şuviţele se răsucesc în formă de spirală. Soluţia nu se diluează. Timpul de execuţie este între 40-60 min după care se face neutralizarea, la fel permanentul rece. La permanentul spiralat sunt două moduri de a face montarea – cea clasică şi de la ceafă.

Antipermanentul (descreţirea părului)

Soluţia de permanent pe bază de acid tiohlycolic nu are numai posibilitatea de a încreţi părul ci şi de a permite descreţirea lui. Descreţirea este o operaţie mult mai

delicată deoarece soluţie fiind aplicată mai ales la rădăcina părului, ea va fi în contact mai lung timp cu pielea capului, constituind o posibilă sursă de iritare.

Pentru a evita acest inconvenient, se pot lua câteva măsuri de protecţie a pielii. Rezultatele ce se pot obţine prin această operaţie diferă după cazul tratat care poate fi clasificat în 3 categorii:

-permanent prea creţ;

-păr ondulat;

-păr creţ natural.

În primele două cazuri, descreţirea este posibilă, părul find complet sau parţial netezit. În ultimul caz se poate obţine o uşoară netezire a părului creţ, acest tip de păr fiind cel mai rebel la operaţia de descreţire.

Pentru a evita orice iritare a pielii capului, operaţia de descreţire nu se va face decât pe păr nespălat. Alegerea produsului se face ca la permanent în funcţie de starea părului. Se vor prefera soluţiile de permanent de tratament, care sunt mai uşor de localizat la rădăcini. Eventual, se pot utiliza şi produsele obişnuite, corectând fluiditatea lor prea mare, amestecându-le cu crema solubilă de regenerare de bună calitate. Produsul se va aplica cât mai repede posibil pe tot capul, începând cu părţile cele mai creţe. În general acestea se situează în jurul feţei şi în creştet. Produsul se aplică mai întâi la rădăcina părului, care se descreţeşte mai greu şi apoi se întinde pe toată lungimea firului de păr. Se va lăsa să acţioneze 10 min apoi se va pieptăna bine părul şi să se prindă cu clipsuri (din plastic), din loc în loc şi se va pune capişonul din plastic. După circa 30-40 min se va clăti şi se aplică neutralizantul. În acest timp se va verifica mereu operaţia de descreţire.

Se poate întâmpla ca rezultatul descreţirii să nu fie cel dorit, sau vârfurile să devină prea rigide. Pentru a corecta se rulează repede părul în bucle, se pune un fileu şi apoi se neutralizează. Dacă este numai un exces de încreţire, pentru a face părul mai puţin creţ, se desfac repede bigudiurile şi înainte de a neutraliza se piaptănă părul în toate sensurile, întinzând uşor părul încreţit. Îndată ce se obţine onduleul dorit se înfăşoară vârfurile şi se neutralizează. Dacă se constată că părul de pe tâmple este foarte sensibil, părând, în final, ca ars de soluţia de permanent, se vor scoate repede bigudiurile, se va pieptăna fiecare şuviţă şi se va înfăşura din nou, pe un bigudiu mai gros, dar nu strâns. După câteva secunde se controlează şi apoi se neutralizează.

Atunci când este vorba de un păr foarte fragil şi deosebit de poros (de ex. decolorat), trebuie să se ai multe precauţii deoarece acest tip de păr absoarbe repede şi mult din soluţie, iar o penetrare rapidă şi masivă a acesteia este periculoasă. Se recomandă utilizarea produselor foarte slabe. Pe lângă această situaţie, când tot părul este fragil, există şi alte cazuri ca: vârfuri încă încreţite, mai fragile, păr ars de soare, care necesită precauţii deosebite. Singura rezolvare este de a acoperi părul cu o substanţă de protecţie, care să întârzie acţiunea agenţilor activi, împiedicând pătrunderea lor rapidă în structura părului.

Bigudiul de control

Se desface un bigudiu de control şi se verifică gradul de modelare al părului prin una până la două răsuciri ale acestuia. După verificare se va fixa din nou, determinându-se timpul de acţionare corespunzător.

Principalele cauze de eşec ale unui pemanent:

1.dacă părul este puţin creţ: -soluţia slabă; -timp de expunere insuficient; -şuviţe prea groase; -înfăşurarea prea slabă pe bigudiuri; -bigudiuri prea mari pentru calitatea părului.

2.dacă părul este prea creţ: -soluţia prea tare; -timp de expunere prea lung; -exces la întinderea părului pe bigudiu; -bigudiuri pre mici pentru calitatea părului.

3.vârfuri creţe, rădăcini fără vigoare: -păr prea lung; -şuviţe prea groase; -vârfuri prea filate; -şuviţe prost împărţite (păr scurt).

4.o bună încreţire generală dar vârfurile nu au vigoare: -vârfurile nu au fost filate înainte cu foarfeca; -înfăşurare defectuoasă pe bigudiuri.

5.păr ca de creol (se observă la păr moale sau foarte fin): -soluţie prea tare; -înfăşurare pe bigudiuri prea slabă; -timp de expunere insuficient.

6.onduleu satisfăcător dar vârfurile sunt drepte: -îmbibare imperfectă; -proastă neutralizare.

7.onduleul dispare la prima spălare: -transformarea insuficientă a structurii firului de păr; -proasta neutralizare.

8.în timpul execuţiei se montează normal, dar onduleul dispare: -exces de expunere; -soluţie prea tare.

9.părul se rupe de la rădăcină: -proasta fixare a elasticului; -şuviţe prea groase; -soluţie prea tare (păr decolorat).

Alte cauze ale unui permanent rece nereuşit:- Spălarea necorespunzătoare a părului;- Tunderea incorectă a părului;- Alegerea necorespunzătoare şi umezirea superficială a şuviţelor de păr;- Rularea necorespunzătoare a părului pe bigudiuri;- Aprecierea necorespunzătoare a calităţii părului şi timpul de acţiune a soluţiei de permanent;- Neutralizarea superficială;- Derularea incorectă a bigudiurilor din păr;- Soluţie de permanent de proastă calitate sau alterată;- Folosirea de bigudiuri nespălate după ce au fost scoase de la prima neutralizare. Bigudiurile nelimpezite după prima neutralizare, folosite la alte ondulaţii permanente pot

să contribuie la nereuşita unui permanent, deoarece în neutralizant există o cantitate de perhidrol care se depune pe acestea.

Ce ondulaţie chimică este mai bună? – cea acidă sau cea alcalină?

În trecut, prin ondulaţii acide se înţelegea o ondulaţie chimică moale. În prezent ceva s-a schimbat, atât în compoziţia cât şi în acţiunea preparatelor, astfel că amândouă tipurile au şi avantajele şi dezavantajele lor.

Preparatele acide – avantaje: sunt mult mai protectoare faţă de păr.

dezavantaje: prezintă un mare risc producând alergii.

Preparatele alcaline sau bazice – datorită unor adaosuri speciale nu mai sunt atât de agresive ca înainte.

De exemplu, clorofila, care susţine procesul de formare a valurilor. Aşa numitele substanţe nutritive şi panteonul vindecă părul bolnav, astfel procesul de înfăşurare pe bigudiuri nu este atât de agresiv pentru păr. În prezent trebuie să ne conducem după următoarele reguli: -aceste preparate prezintă avantaje – la părul greu modelabil şi sănătos şi la coafuri care necesită executarea buclelor de dimensiuni medii şi cu stabilitatea mare, în timp ce preparatele acide sunt optime pentru un permanent slab, la un păr lung deschis la culoare sau cele care păstrează urmele unui permanent anterior.

Părul suportă în acelaşi timp şi ondularea chimică şi vopsirea?

Ondularea chimică şi vopsirea nu se exclud una pe cealaltă. Specialiştii recomandă mai întâi permanentul şi după 2-3 săptămâni vopsitul. După ondularea chimică se poate face o tonalizare a părului. Dimpotrivă, decolorarea conduce la rezultate îndoielnice. Dar părul care are o structură rezistentă poate să suporte, pe lângă permanent şi vopsirea imediată. O a doua condiţie este ca părul să nu fie lung. O uşoară decolorare (un retuş al rădăcinilor) este posibilă chiar la părul subţire, dar după ce s-a făcut permanentul.

Ondularea chimică asociată cu şuviţe – în acest caz şuviţele de păr sănătos, alternează cu cele care au fost decolorate. Această variaţie a calităţii părului, obligă la tratamente diferenţiate (tratarea totală a părului cu balsam).

Ce se poate face când părul cu permanent creşte? – la părul relativ scurt, aceasta se rezolvă prin tuns. La părul lung problema este mai complicată. A doua ondulaţie chimică rezistă dar o a treia în nici un caz. În cazul părului subţire, afectat, nici o a doua ondulare nu reuşeşte. Ondulaţia chimică pentru rădăcina părului se recomandă în acele cazuri când se doreşte să se obţină o poziţie ridicată a părului.

Sfaturi pentru înteţinerea unui permanent:

Coafezele bune dau clienţilor la despărţire următoarele sfaturi:

1. In ziua ondulări permanente părul se lasă în perfectă linişte, fără pieptănă şi fără perie. Acest sfat trebuie urmat întocmai, deoarece keratina părului este încă moale până când nu se închid toate „punţile”. În acest timp este bine să nu se atingă părul.

2. Părul se spală doar după a treia zi. Faptul este legat tot de interdicţia de pieptănare, pentru că părul, după spălare, fiind încurcat, este foarte sensibil la pieptănat. Se recomandă ca în primele zile după permanent să se evite pe cât posibil aplicare bigudiurilor, a clemelor şi a feonului. Cu cât vă purtaţi cu mai multă grijă cu părul după primele zile de la permanent, cu atât va fi mai stabil permanentul.

3. Nu este obligatoriu să se spele părul permanent în fiecare zi. Nu este nici necesar, nici folositor, pentru că dăunează stratului solzos al firului de păr.

4. Pentru ca părul să fie frumos, cu aspect degajat se piaptănă în stare umedă cu un pieptăn cu dinţi rari. Se evită trasul părului prin mişcări brutale. Părul permanent uscat se piaptănă tot cu un pieptăne cu dinţi rari. Dinţii trebuie să fie rotunjiţi la vârfuri.

5. Se evită orice usucă mult părul (razele soarelui, apa sărată şi clorurată, vântul puternic). După baia sărată este bine ca părul să fie clătit cu apă obişnuită. Părul trebuie să fie uscat la aer sau cu ajutorul duzelor speciale de feon, care dispersează bine aerul.

6. După fiecare spălat se vor aplica soluţii cu preparate nutritive, pentru ca părul să alunece uşor, fără piedici.

Majoritatea acestor preparate se produc în mod special pentru părul permanent. Sunt recomandate în mod special pentru părul subţire. Substanţele curative conţinute în aceste preparate întăresc rădăcina părului şi structura firului de păr pentru ca buclele şi zulufii să cadă frumos, degajat.

Unelte, instrumente si aparate pentru exercitarea meseriei de coafor, se folosesc in timpul lucrului o serie de instrumente si aparate concepute si construite pentru lucrarea respectiva.

Fiecare dintre ele necesita, pe langa o manipulare atenta, respectarea anumitori reguli tehnice menite sa asigure reusita lucrarilor solicitate de clienti precum, si intretinerea lor in stare de curatenie si functionare.

Clasificarea ustensilelor.

Lenjeria:

Pelerina de coafat (poate fi de culoare deschisa): Pelerina pentru colorat, vopsit: Pelerina pentru permanent (poate fi grosa).

Pelerina- Protejeaza clienta de firele de par care cad in urma executarii tunsorilor, a vopsirii si aranjarii parului.

Prosopul (poate fi colorat):

Piepteni Pieptene mare rar pentru descalcire Pieptene cu codita, pt permanent, suvite, tapare Pieptene furculita pentru tapat Pieptene pentru tuns

Perii

Pentru finisat la cocuri sau descalcire, de asemenea pentru eliminarea cararilor dupa montarea parului pe bigudiuri: Perii plate; Din plastic; Din par natural; Sau mixte.

Pentru coafat: Perii rotunde din plastic Par mistret Sau combinate

XVVOPSIREA PARULUI

1. Culoarea. În dialog cu culorileDatorită efectului său stimulativ, culoarea generează o reacţie emoţională la nivelul minţii noastre. Este un instrument puternic folosit de oameni, de-a lungul timpului, pentru a transmite pasiune, senzualitate, putere, identitate, artă şi inspiraţie. Culoarea are un impact fizic asupra noastră: ne dă energie sau ne linişteşte, ne sporeşte sau diminuează capacitatea de concentrare şi atenţie. O abordare conştientă a vopsirii părului ne va permite să folosim culoarea în mod eficient. Dialogurile care preced aplicarea vopselei oferă informaţii şi ne indică modalitatea în care putem valorifica forţa culorii.

În calitate de maeştri ai culorii, primul dialog pe care îl purtăm este cu noi înşine despre clienta care se află în faţa noastră şi culoarea părului său. Poate fi o clientă nouă sau o clientă pe care am văzut-o de mai multe ori. Dialogul interior ne va permite să filtrăm imaginile creative din mintea noastră şi să o alegem pe cea pe care i-o vom sugera clientei.

Un alt dialog începe odată cu reacţia clientei la idea propusă, care poate fi una entuziastă sau umbrită de de experienţe anterioare care nu s-au ridicat la aşteptările sale. Pe măsură ce ne lămurim şi înţelegem dorinţa clientei, viziunea interioară se va adapta astfel încât să cuprindă ideile rezultate în urma acestui schimb.

Simţurile noastre intră în acţiune pe măsură ce analizăm părul clientei, pentru a înţelege toate urmele pe care viaţa le-a lăsat asupra pânzei noastre. Ochii percep strălucirea sau opacitatea. Degetele simt netezimea sau asprimea unei suprafeţe. Pe măsură ce ne ascultăm simţurile, toate piesele din puzzle îşi găsesc locul, iar derularea ulerioară a acţiunilor devine clară.

Simţurile noastre intră în acţiune pe măsură ce analizăm părul clientei, pentru a înţelege toate urmele pe care viaţa le-a lăsat asupra pânzei noastre. Ochii percep strălucirea sau opacitatea. Degetele simt netezimea sau asprimea unei suprafeţe. Pe măsură ce ne ascultăm simţurile, toate piesele din puzzle îşi găsesc locul, iar derularea ulerioară a acţiunilor devine clară.

Există cinci cazuri în care se face vopsirea corectoare:1. Eliminarea tonurilor nedorite 2. Îndepărtarea şuviţei aurii 3. Reglarea porozităţii 4. Pre-pigmentarea părului şi închiderea tonurilor 5. Deschiderea tonurilor6. Eliminarea tonurilor nedorite. Uscaţi părul parţial cu prosopul, lăsându-l umedProblema: Nuanţe de cupru cauzate de expunerea la soareSoluţia: Alegeţi o nuanţă din seria de blond cenuşiu de la SoColor, care să fie cu un ton mai deschisă decât rezultatul dorit. Amestecaţi-o cu 5 sau 10 volume din revelatorul SoLite.

Aplicaţi imediat şi asiguraţi-vă că neutralizarea se realizează în mod corespunzător. (Dacă culoarea s-a decolorat cu mai mult de două tonuri, este necesar să se realizeze o pre-pigmentare).Problema: Nuanţe de verde cauzate de creşterea nivelului de clor sau mineraleSoluţia: Pentru blond – tonurile 7-11: alegeţi seria de vopsele G sau CG SoColor. Pentru şaten – tonurile 4-6: alegeţi seria de vopsele roşcat sau CG SoColor. Amestecaţi cu 5 sau 10 volume de revelator.

Vârfuri decolorateDacă tonurile nedorite sunt intense, mai întâi trebuie înlăturată vopseaua folosind ColorErase şi 10 volume din revelatorul SoLite Creme Developer. Aplicaţi apoi din nou vopsea care să se potrivească cu cea a rădăcinii şi a firului de păr. Ţineţi părul la căldură pentru a anula efectul generat de porozitate. Dacă aţi decolorat mai mult de două tonuri, pigmentaţi părul înainte de a aplica preparatul final.

Clientele cu părul blond trebuie să revină la salon pentru realizarea de retuşuri din trei în trei săptămâni (patru săptămâni maxim), în caz contrar porţiunile de păr nou-crescute vor depăşi zona scalpului a cărei temperatură este mai uşor mai ridicată. Astfel, culoarea părului nu îşi va păstra tonul deschis maxim şi, în cele mai multe cazuri, va apărea o şuviţă aurie.

Pentru a elimina o şuviţă închisă la culoare, trebuie să începeţi prin îndepărtarea parţială a culorii din această zonă. Folosiţi ColorErase şi cantitatea de revelator SoLite Creme Developer potrivită în funcţie de gradul de decolorare. Aplicaţi apoi în zonele vizate, ţinând cont de gradul de porozitate al porţiunii ale cărei tonuri au fost deja decolorate.

În cazul în care culoarea de pe porţiunile poroase s-a estompat în limita a două tonuri în comparaţie cu rezultatul dorit, modificaţi compoziţia soluţiei de vopsire urmând indicaţiile următoare.

Dacă folosiţi o vopsea din gama de tonuri neutre, calde, bejLa fiecare 30 ml (aproximativ 30 g) din soluţia de vopsit, adăugaţi 5 inch (aproximatix 13 cm) din următoarele game: G, CG, 7R

Dacă folosiţi o vopsea cu tonuri auriiLa fiecare 30 ml (aproximativ 30 g) din soluţia de vopsit, adăugaţi 5 inch(aproximatix 13 cm) din următoarele game: 7CG, 9CG

Dacă folosiţi o vopsea cu tonuri castanii roşcate/blonde La fiecare 30 ml (aproximativ 30 g) din soluţia de vopsit, adăugaţi 5 inch

(aproximatix 13 cm) din următoarele game: G, 7CG, 9CG, 6R, 7R Dacă folosiţi o vopsea cu tonuri blonde arămii, roşcate La fiecare 30 ml (aproximativ 30 g) din soluţia de vopsit, adăugaţi 5 inch

(aproximatix 13 cm) din următoarele game: Red Red, 7CG, 9CG, 6R, 7RR, 8RR Dacă folosiţi o vopsea cu tonuri violet roşiatice La fiecare 30 ml (aproximativ 30 g) din soluţia de vopsit, adăugaţi 5 inch

(aproximatix 13 cm) din următoarele game: VR pe acelaşi ton. Dacă folosiţi o vopsea cu tonuri roşii violacee La fiecare 30 ml (aproximativ 30 g) din soluţia de vopsit, adăugaţi 5 inch

(aproximatix 13 cm) din următoarele game: 6RR, 6R Dacă culoarea s-a decolorat cu mai mult de două tonuri, va fi necesar să se realizeze o pre-pigmentare.

Vârfuri decolorateDacă vârfurile sunt puţin decolorate în raport cu restul părului, spălaţi-le cu şampon şi uscaţi-le parţial cu prosopul, lăsându-le umede. Alegeţi o nuanţă caldă sau roşcată SoColor şi amestecaţi-o cu 5 sau 10 volume din revelatorul SoLite Creme Developer. Aplicaţi imediat şi asiguraţi-vă că neutralizarea se realizează în mod corespunzător.

Pasul nr. 1: Examinarea părului clientuluiStabilirea tonurilor de culoare cu ajutorul mostrelor din cadrul SoColor Consultation Centre, potrivit exemplului prezentat mai jos.

Pasul nr. 2: Stabilirea pigmentului lipsă şi alegerea corectorului de culoare SoColor potrivit. După realizarea analizei, stabiliţi înălţimea tonului şi tonul pentru culoarea dorită cu ajutorul instrumentului de consiliere. Apoi folosiţi tabelul de mai jos pentru a stabili pigmentul de bază care lipseşte şi compoziţia corectorului de culoare necesar pentru a-l înlocui, luând în calcul şi porozitatea părului.Uneori, de pildă în situaţiile în care clientul doreşte o nuanţă mai deschisă sau când se realizează o schimbare de ton, apare necesitatea de a diminua intensitatea unei culori prea închise.Pentru îndepărtarea vopselei, vă recomandăm produsul Color Erase Color Remover. Este o alegere ideală pentru toate tipurile de vopsea deoarece are o acţiune rapidă, neagresivă, lăsând părul într-o stare optimă pentru revopsire.

Rădăcini “calde”Dacă clientul doreşte reducerea intensităţii culorii în zona scalpului, folosiţi o vopsea Matrix ton pe ton într-o nuanţă neutră spre cenuşie. Aplicaţi imediat şi îndepărtaţi în momentul în care nuanţa mai deschisă dorită a fost obţinută. În cazul în care clientul doreşte asortarea culorii vârfurilor cu cea deschisă a rădăcinilor părului, folosiţi un produs pentru corectarea culorii cum ar fi Colour Erase în amestec cu revelatorul SoLite 10 Volume Creme Developer. Aplicaţi imediat după preparare şi îndepărtaţi prin spălare cu şampon în momentul în care tulpina firului de păr şi vârfurile au ajuns la un ton de culoare puţin mai deschis decât cel dorit. Acoperiţi tulpinile şi vârfurile cu o vopsea ton pe ton într-o nuanţă caldă sau roşiatică pentru a se asorta cu zona din proximitatea scalpului. Nu uitaţi să ţineţi cont şi de porozitatea părului în momentul realizării compoziţiei vopselei finale.

Tip:O culoare nu poate deschide o altă culoare. Pentru deschiderea unei nuanţe, părul trebuie să fie decolorat până când capătă culoarea pigmentului de bază al nuanţei dorite. Părul nu trebuie decolorat dincolo de pragul de galben pal, întrucât acest lucru poate avea efecte dăunătoare inutile asupra părului. Dacă aveţi incertitudini cu privire la nivelul de decolorare necesar, consultaţi graficul Pigmenţi de bază naturali (Natural Underlying Pigmentation Chart).Nu aplicaţi corectorul de culoare Color Erase direct pe scalp.Nu recomandăm folosirea gamei cenuşii (Ash Series) după o operaţiune de deschidere a tonurilor întrucât este posibil ca părul să fie mai poros şi să rezulte un ton prea rece. Dacă doriţi obţinerea unui ton mai rece, folosiţi gama neutră (Neutral Series).

EXEMPLU:Înălţimea dorită a tonului: 7 neutruPigment de bază: Galben închis/Portocaliu deschis Deschideţi tonul până ajungeţi la Galben închis/Portocaliu deschis. Clătiţi şi şamponaţi. Aplicaţi în cantităţi egale SoColor 7 neutru şi revelatorul SoLite Developer 10 volume.Timp de acţionare: 20 - 30 de minute.Gradarea culorilor. Folosirea precisă a tehnicii clarobscuruluiDacă doriţi să deveniţi maeştri ai clarobscurului, fiţi atenţi: această activitate vizează gradul dumneavoastră de înţelegere a puterii contrastului şi, în aceeaşi măsură, capacitatea dumneavoastră de a folosi tehnica contrastului. SUNTEŢI GATA?Desenaţi pe schiţele chipurilor de pe această pagină porţiunile pe care veţi realiza o gradare unică a culorilor. Care sunt porţiunile care vor avea tonul cel mai deschis, un ton mediu şi cel mai închis ton?Imaginaţi-vă care ar fi efectul asupra formei feţei. Desenul reflectă intenţiile dvs.? În caz contrar, refaceţi-l. La un moment dat, ochiul dvs. va căpăta obişnuinţa de a identifica elementele care l-ar avantaja pe client, iar executarea acestei tehnici artistice va deveni un automatism.rezentareCum prezentăm, comunicăm despre şi poziţionăm serviciile de vopsire: de la vopsire monocromatică până la vopsire integrată.

Fişă tipizată privind numărul şi frecvenţa clienţilor, fişă privind istoricul serviciilor prestate clientului, achiziţiile de produse făcute de clienţi. Ambianţa: în cadrul salonului, marketing senzorial adresat celor 5 simţuri (flori tăiate, instalaţie cu apă, muzică de fundal).Sunt promovate serviciile de vopsire a părului şi serviciile conexe în zona în care se desfăşoară consilierea?Spaţiul de consiliere pentru serviciile de vopsire: Zona separată? Cum este amenajată?Mediu: calitatea aerului, temperatura, iluminat special şi posibilitatea de a privi mostrele de culoare în diferite tipuri de lumină.Materiale promoţionale vizuale privind exemple foarte reuşite de vopsire (afişe, monitoare montate pe perete etc).Servicii de agrement: cafea, apă minerală, publicaţii pentru lectură.Garanţie pentru vopsire (acordată numai în condiţiile în care părul vopsit va fi îngrijit cu produse achiziţionate din salon).Primirea clienţilor:Cum veţi întâmpina clienţii? Care va fi procedura de colectare a informaţiilor referitoare la ei şi cum îi veţi pregăti pentru serviciile de vopsire a părului?Regulile privind convorbirile telefonice cu clienţii.Întâmpinarea/primirea în salon potrivit metodelor de recepţie.Sistemul de anunţare a coaforului cu privire la sosirea clientului.Analiza factuală a clientului: coaforul observă clientul, inclusiv vestimentaţia, aspectul general, constituţia fizică etc.Vestimentaţie: obiceiurile clientului, mărimile potrivite, culoarea şi designul uniformei.Perioada de aşteptare: zona de şedere, confortul, băuturile, informaţiile furnizateînaintea executării serviciului.Informarea clientului: costul serviciului, întreţinerea coafurii, întreţinerea coafurii acasă.Istoricul clietului disponibil pentru a fi consultat de coafor.Testul alergologic cu plasture trebuie realizat de fiecare dată cu 48 de ore înaintea realizării unei vopsiri.Prezentarea proprie

Sunteţi o marcă. Echipa salonului este o marcă. Iată câteva idei pentru sporirea impactul propriului brand: imaginea dumneavoastră, comunicarea şi filosofia. Reprezentarea serviciului pe care îl executaţi: trebuie să aveţi părul vopsit impecabil şisugestiv şi să purtaţi un machiaj adecvat.Codul vestimentar: vestimentaţie originală, menită să atragă atenţia? Halat? Şorţ? (Purtaţi o vestimentaţie care să nu producă disconfort clientului.)Discuţia profesională: Informaţi-l pe client cu privire la tendinţele în vopsire, părerile generale, discutaţi despre nevoile clientului, forma feţei sale, textura părului său etc.Scoateţi-vă în evidenţă profesionalismul prezentându-vă cunoştinţele în domeniul vopsirii: trebuie să discutaţi subiecte legate de coafură, modă şi client, nu subiecte banale. Igienă: Cum îi demonstraţi clientului că respectaţi procedurile în materie de igienă.Prezentarea unui asistent (care se ocupă de şamponare, aranjare etc.), explicarea rolului său.

Atât de senzaţional: Prezentarea serviciilor şi execuţia:

Iată detaliile despre servicii care trebuie prezentate la Recepţie. Servicii de vopsire care vă reflectă filosofiaPieptănarea/perierea lejeră a părului.Şamponarea uşoară, aplicarea unui tratament preliminar, aşezarea proposopului pe cap.Prezentarea produsului şi a trusei de instrumente, potrivit filosofiei şi standardelor dvs. Aceasta cuprinde toate instrumentele (ce vor fi folosite sau nu), ordonate, pieptenele/periile trebuind să fie foarte curate. Explicarea şi poziţionarea în timp a serviciilor şi produselor. Aplicarea profesională presupune folosirea mănuşilor, a instrumentelor adecvate (folie etc.), coregrafia serviciilor şi poziţia corporală.Metode de lucru eficiente şi ergonomice. Împărţire sistematică şi precisă în şuviţe. Delimitarea precisă, ordonată a şuviţelor mai înguste.Folosirea cantităţii adecvate de produs pentru fiecare aplicare cu peria şi amplasareacorectă a produsului.Saturaţia corespunzătoare a părului.Confortul clientului: Controlul eventualelor scurgeri.Căldură.Cronometru.Îndepărtarea corectă a vopselei.Prezentarea rezultatului final cu ajutorul unei oglinzi de mână.Îngrijirea post-vopsireCum prestaţi şi executaţi serviciile post-vopsire? Cum puteţi face din recomandările de achiziţionare din salon a produselor o prelungire a serviicilor dvs.?Cum vă veţi educa clientul cu privire la îngrjirea post-vopsire de înaltă calitate?Zona de machiaj şi retuş.Întrebări şi răspunsuri pentru client. Recomandarea de produse.Trecerea spre etapa finală sau spre următoarele servicii (dacă execuţia acestora a fost programată la un coleg al dvs.).Tur al zonei unde sunt expuse produsele ce pot fi achiziţionate şi recomandări pentru curăţare, tratament, protecţie şi aranjare a coafurii.Relaţie:Cum intenţionaţi să asiguraţi o relaţie pe termen lung cu clientul şi satisfacţia acestuia?Înainte de programarea următoare: Reacţii, previziuni, timp, bani, plan.Conducerea la recepţie.Sfaturi imprimate cu privire la îngrijirea post-vopsire.Casierie: Amplasată separat şi prevăzută cu angajaţi diferiţi faţă de recepţie?Despărţirea.Controlul calităţii printr-o convorbire telefonică ulterioară (preferabil efectuată de o un terţ neutru).Caracteristicile chimice ale vopsirii păruluiTipuri de coloranţi:

Coloranţi direcţi

Pigmenţi formaţi şi coloraţi deja. Din moment ce oxidarea nu este necesară, nu este nevoie de folosirea

peroxidului. Aceşti coloranţi înconjoară partea exterioară a cuticulei sau pătrund uşor în

fibrapărului. Coloranţii direcţi sunt folosiţi în produse tonalizatoare, precum şampoane,

balsamuri, produse de coafare sau vopsele semi-permanente. Atunci când intră în compoziţia unui produs de vopsire temporară, culoarea va

rezista până la prima spălare. Atunci când intră în compoziţia unui produs de vopsire semi-permanentă,

culoarea va rezista până la 6-8 spălari.Coloranţi oxidativi Coloranţii oxidativi sunt incolori, iar pentru a avea efect trebuie amestecaţi în

prealabil cu peroxid. Se compun din molecule mici care pătrund adânc în cortex, unde formează

molecule mai mari care rămân în păr. Acest tip de coloranţi sunt folosiţi în vopselele de păr permanente şi în vopselele

top pe ton. Folosirea coloranţilor oxidativi conferă rezistenţă culorii. După folosirea acestor tipuri de coloranţi, părul nu mai poate reveni la forma şi

culoarea naturală.Tipuri de vopseaTVopsea nuanţatoareColoranţi direcţipH acidSe depun pe partea exterioară a tijei păruluiSe pot îndepărta prin spălare (cu excepţia cazului în care părul este poros). Vopsele semi-permanente. Coloranţi direcţipH acid sau alcalin, în funcţie de tipul de colorant direct folosit. Pătrunde puţin în stratul exterior al cortexului.Rezistă până la 6-8 spălăriVopsea semi-permanentă Coloranţi direcţi pH acid sau alcalin, în funcţie de tipul de colorant direct folosit. Pătrunde puţin în stratul exterior al cortexului. Rezistă până la 6-8 spălăriVopsea ton pe ton Doar coloranţi oxidantivi pH alcalin Presupune folosirea unui catalizator pentru formarea pigmenţilor coloranţi din

conţinutul vopselei oxidative Pătrunde în cortex Nu permite deschiderea nuanţei naturale a părului Vopsirea de durată cunoscută şi sub denumirea de vopsire care nu deschide nuanţa părului sau

quasi-vopsea

Vopsea permanentă Coloranţi oxidativi pH alcalin Presupune folosirea unui catalizator pentru formarea pigmenţilor. Pătrunde în cortex Deschide nuanţa naturală a părului şi, în acelaşi timp, colorează părul într-o altă

culoare. Oferă rezultate de durată şi o bună acoperire a firelor albe.Decolorant aplicat pe scalp Sub formă de gel, cremă sau pudră Concentraţie diferită de persulfaţi Diluat cu ulei sau pantenol Regulatori ai pH-ului Blând cu scalpul Folosit în amestec cu revelator 20 de volumeDecolorant care nu se aplică pe scalp În general, sub formă de pudră Concentraţie diferită de persulfaţi Regulatori ai pH-ului Mai eficient pentru decolarea părului pe lungime Poate fi folosit cu revelator 40 de volume Explorarea modalităţilor de vopsirePotriviţi tipul de vopsea cu descrierea corespunzătoare:tipul: 1 Vopsea permanentă 2 Vopsea ton pe ton 3 Vopsea semi-permanentă 4 Vopsire temporarădescriere: a Pătrunde puţin în stratul exterior al cortexului. b Se depune pe partea exterioară a tijei părului. c Conţine coloranţi oxidativi şi nu deschide culoarea naturală. d Deschide nuanţa naturală a părului şi colorează părul într-o altă culoare

Stabilirea culorii naturale Înainte de a hotărî asupra culorii pe care doriţi să o aplicaţi, trebuie să stabiliţi

nuanţa de plecare. Aceasta presupune o analiză detaliată a nuanţei naturale a părului clientului. Matrix vă pune la dispoziţie mostre care se pot folosi pentru a stabili nunaţa naturală a părului. Aceste mostre elimină presupunerile şi sunt mai sigure decât o evaluare cu ochiul liber.

Verificaţi întotdeauna părul clientei şi scalpul în zone diferite – creştet, ceafă, linia

de creştere a părului – pentru a face o evaluare exactă. Dacă nuanţa naturală a clientei se situează între două nuanţe din sistemul dumneavoastră de culori, alegeţi nuanţa mai închisă dacă doriţi să deschideţi părul şi nunaţa mai deschisă dacă doriţi pigmentarea părului.

Vopsirea părului cărunt. Cum să determinăm nuanţa naturală de bază şi ponderea părului cărunt: stabiliţi care este nuanţa cea mai închisă a părului folosid mostrele în diferite zone. Stabiliţi ponderea părului cărunt. Dacă vă uitaţi la client şi prima dată observaţi părul cărunt, atunci ponderea acestuia este de peste 50%. Dacă observaţi prima dată părul colorat, atunci ponderea părului cărunt este sub 50%. (Matrix furnizează mostre pentru a vă ajuta să stabiliţi dacă ponderea părului cărunt este peste sau sub 50%.) Cum afectează factorii fizici rezultatele vopsirii? Obţinerea unei culori frumoase prin vopsirea în salon este influenţată de numeroşi factori.

Dacă luaţi în considerare aceşti factori înainte de a aplica vopseaua, veţi obţine

rezultatele pe care le doriţi de fiecare dată. Factorii fizici cheie pe care trebuie să-i luaţi în considerare sunt următorii: faprul că textura reprezintă mărimea sau diametrul tijei părului.

Aceasta poate fi încadrată în trei categorii: fină, medie sau aspră. Textura

influenţează culoarea părului pentru că pigmentul natural al părului, melanina, este distribuit diferit în funcţie de tipul texturii. Rezistenţă la efectele substanţelor chimice conţinute de vopseaua de păr este diferită în funcţie de diametrul tijei firului de păr. În funcţie de rezistenţa manifestată de cuticulă, substanţele vor pătrunde mai greu sau mai uşor în ea.

Pentru ca vopseaua să pătrundă în mod eficient în părul rezistent, lăsăţi produsul

să acţioneze pe durata maximă specificată. Observaţie: părul cărunt este de obicei foarte rezistent şi, adesea, este nevoie ca produsul să fie lăsat să acţioneze pe durata maximă specificată. Porozitatea reprezintă capacitatea părului de a absorbi şi de a păstra substanţele hidratante, iar aceasta este determinată de cuticulă.

Gradul de porozitate influenţează modul în care produsele de vopsire vor acţiona

asupra părului. Acelaşi păr poate prezenta grade diferite de porozitate, având de la porțiuni lipsite de porozitate până la porţiuni foarte poroase. Părul foarte fin este lipsit de volum, dar este uşor de modelat. Este uşor de decolorat, fiind suficientă folosirea unui produs mai blând. Părul foarte fin dobândeşte uşor o nuanţă mai închisă. Părul normal este dinamic şi cu volum. Are o reacţie medie la decolorare sau vopsire în tonuri mai închise. Reacţionează bine la vopsire.

Părul aspru pare dens la o primă vedere şi are un volum consistent. Când este

vopsit într-un ton mai închis, culoarea rezultată este mai deschisă decât ar fi de aşteptat. Prezintă o rezistenţă crescută la decolorare. Părul lipsit de porozitate poate fi descris ca fiind rezistent. Are un aspect sticlos şi este rugos la atingere. Are o cuticulă compactă. Cuticulele unui păr sănătos acţionează asemeni unei bariere, păstrând hidratarea şi proteinele naturale ale părului.

Părul lipsit de porozitate acceptă mai greu pigmenţii coloranţi şi, prin urmare, are

tendinţa de a opune rezistenţă la procesul de vopsire. Părul poros/fără rezistenţă

este lipsit de vitalitate şi este moale la atingere. Are cuticulele deschise. Dacă părul devine poros, straturile care formează cuticula se rup uşor, sunt uscate şi separate între ele. În această situaţie, părul îşi pierde capacitatea de protecţie. Părul poros este uşor de decolorat şi reacţionează mai repede la procesul de vopsire.

Ştiaţi că culoare înseamnă, de fapt, lumină? Dacă veţi observa unfascicul de lumină ce trece printr-o prismă, veţi constata că lumina se compune, de fapt, din şase culori diferite: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru şi violet. Din recombinarea acestor raze rezultă luminaă albă.O regulă de bază a combinării culorilor este faptul că tonurile reci de culoare neutralizează tonurile calde, iar tonurile calde neutralizează tonurile reci. Cu cât este mai rece tonul de culoare, cu atât va elimina mai eficient tonul cald.Culorile calde şi culorile reci sunt uşor de identificat dacă cunoaştem principiile care stau la baza combinării culorilor. Principiile combinării culorilor Culori primareToate culorile, atât cele neutre cât şi cele artificiale, se obţin plecând de la cele trei culori primare: Roşu (culoare caldă) Albastru (culoare rece) Galben (culoare caldă)

Culori secundareDacă amestecaţi două culori primare în proporţii egale veţi obţine culori secundare.o Albastru & Galben = Verdeo Albastru & Roşu = Violeto Roşu & Galben = PortocaliuCulori terţiareDacă amestecaţi, în proporţii egale, culori primare cu culori secundare vecine, veţi obţine culori terţiare.o Albastru & Verde = Verde-albăstrui (turcoaz)o Albastru & Violet = Violet-albăstrui (indigo)o Roşu & Portocaliu = Portocaliu-roşcato Roşu & Violet = Violet – roşcat (purpuriu)o Galben & Portocaliu = Portocaliu-gălbui (auriu)o Galben & Verde = Verde-gălbuiCulori neutreAtunci când toate cele trei culori primare sunt prezente, se obţine o culoare neutră.Culori complementareTonurile de culoare care se neutralizează reciproc, adică care combinate în proporţii egale dau culoarea albă, sunt cunoscute sub denumirea de culori complementare. Pentru a crea o culoare neutră, amestecaţi aceste culori complementare:o Albastru şi portocaliuo Roşu şi verdeo Galben(Auriu) şi Violet aşi pe care îi urmează fiecare coafor

Ce face fiecare coafor atunci când clienta doreşte vopsirea părului? În primul rând, verifică culoarea naturală a părului la baza scalpului şi determină ponderea firelor albe. Apoi, îşi trece degetele pe lungimea părului pentru a vedea în ce stare este şi cât de poros şi rezistent este părul. Chiar şi cele mai complicate procese de vopsire încep astfel.

Nivelul sau înălţimea tonului este dat de măsurarea gradului de luminozitate sau de opacitate a fiecărei culori. Sistemul SoColor face diferenţa între toate nuanţele posibile de culoare a părului, de la cea mai închisă la cea mai deschisă şi identifică unsprezece niveluri numerotate.

ActivitateDeterminarea nuanţei naturale de bază. Completaţi în tabel cele 11 nuanţe naturale de culoare a părului (de la cea mai închisă la cea mai deschisă)Explicaţie:Determinarea nuanţei de bază a părului este punctul de plecare în aplicarea vopselei.

ActivitateStabilirea ponderii firelor albe. Folosirea mostrei 50% păr cărunt de mai sus sau a mostei de la SoColor Consultation Centre vă va permite să stabiliţi dacă ponderea firelor albe este peste sau sub 50% în cazul clientului dumneavoastră.Explicaţie:Numărul firelor albe influenţează intensitatea nuanţei finale de culoare.

Stabilirea gradului de porozitate şi de rezistenţăRidicaţi o şuviţă de păr uscat. Înfăşuraţi şuviţa uşor pe degete începând de la vârfuri spre scalp.

Dacă şuviţa este aspră la atingere şi există frecare, atunci părul are un grad ridicat de porozitate. Dacă are un aspect lipsit de vitalitate, nu este rezistent. Evaluarea tijei părului în vederea stabilirii gradului de porozitate. Evaluarea tijei părului în vederea stabilirii gradului de porozitate• Dacă şuviţa este aspră la atingere şi se produce frecare, înseamnă că păruleste relativ poros. Dacă părul este lipsit de luciu, atunci nu va da dovadă de rezistenţă.• Evaluarea tijei părului pentru stabilirea gradului de porozitateAnalizaţi părul pe toată lungimea sa, luând în considerare 3 porţiuni;

Zona scalpuluiZona de păr care porneşte de la scalp până la 1.3 – 1.9 cm faţă de acesta.Părul din apropierea scalpului este cel mai apropiat ca şi caracteristici de formasa şi sănătoasă.

Dacă părul a fost vopsit, i-a fost aplicat permanent sau întins, zona scalpului estezona unde se poate vedea părul proaspăt crescut.Atunci când părul este vopsit, este posibil ca culoarea părului din zona scalpuluisă fie mai deschisă.

Zona mediană Zona părului care începe la o distanţă de 1.3 – 1.9 cm centimetri faţă de scalp şi

cuprinde tijele părului, cu excepţia vârfurilor poroase.

Această zonă poate fi poroasă sau uşor mai deschisă la culoare din cauza influenţei factorilor de mediul sau a folosirii prealabile a unor produse chimice. Pot exista diferenţe mici între zona de regenerare din proximitatea scalpului şi zona mediană a firelor de păr.C În această zonă, culoarea poate fi uşor diferită decât în apropierea scalpului sau la vârfuri din cauza diferenţelor de porozitate şi rezistenţă.

VârfuriAceastă zonă a părului poate fi excesiv de poroasă.Părul poate fi mai deschis şi mai aspru la atingere. În timpul etapei de analiză poate fi dificil să faceţi deosebirea între părul excesiv de poros şi vârfurile mai deschise la culoare.Rezultatele vopsirii la vârfuri pot fi greu de prevăzut. Testaţi întotdeauna pe o şuviţă, dacă părul pare foarte poros.

Determinarea caracteristicilor păruluiCompletaţi diagramele din partea dreaptă cu următoarele informaţii referitoare la caracteristicile părului:Porozitatea medieVopsit, uşor porosFoarte poros

Explicaţie:Caracteristicile precum textura părului, rezistenţa sau porozitatea vor influenţa semnificativ rezultatul final al vopsirii.

Exerciţiu în echipăFolosind formularul privind profilul clientului din partea dreaptă, găsiţi un partener şi analizaţi textura, rezistenţa sau porozitatea părului acestuia.

Culoare pură, artă pură, forţă pură O culoare monocromă este o culoare în stare pură. Atunci când veţi vedea cum

reflectă aceasta lumina, veţi fi captivaţi de puterea sa vizuală. În acest exerciţiu, veţi aplica pe părul natural o vopsea cu aceeaşi nuanţă ca şi cea naturală sau o nuanţă mai închisă. Veţi învăţa cum să obţineţi o culoare uniformă lucrând cu precizie, constanţă, ritm şi viteză.

De cele mai multe ori, arta ţine de percepţie. Rex Brandt 1.Parametri

Spaţiu pentru culoare,Scalp,Tija părului şi vârfuri2.Aplicare4 PorţiuniŞuviţe de aproximativ jumătate de centimetru3.ElementeProfunzime Luminozitate sau Opacitate

InstrumenteRecipient pentru vopsea2 Pensule pentru vopsitRecipient gradat pentru măsurare

MănuşiPieptene de coafatClipsuri

DEPRINDEREA ABILITĂŢILOR Luaţi vopsea pe pensulă:

Luaţi preparat de pe marginea recipientului. Îndepărtaţi surplusul de vopsea de pe pensula lăsându-o să alunece pe marginea recipientului astfel încât partea interioară a acesteia să rămână curată. Dacă luaţi pe pensulă o cantitate potrivită de vopsea, aplicarea va fi mai precisă.

Împărţirea pe porţiuni:Dimensinea acestora depinde de desimea părului. Dacă şuviţele delimitate sunt prea groase sau prea subţiri, riscaţi să aplicaţi vopseaua neuniform.

Ritm:Folosirea cu precizie a pensulei în zona scalpului determină dobândirea unui anumit ritm, iar ritmul determină accelerarea procesului. Treceţi de patru ori pensula pe păr, iar apoi luaţi din nou vopsea. Aplicaţi pe ambele părţi ale şuviţei, folosind ambele părţi ale pensulei.

Aplicare:Aplicaţi uşor preparatul pe păr. Apăsarea pensulei pe păr va îndepărta preparatul din păr, iar acesta nu va fi complet saturat.

Pas cu pas Prepararea

1. Evaluaţi părul. Porţionaţi părul curat şi uscat din mijlocul frunţii până în mijlocul cefei. Porţionaţi din creştet până la partea superioară a urechii, pe ambele părţi împărţind întreg părul în patru sferturi. Prindeţi cu clipsuri fiecare porţiune pentru a avea mai mult control asupra procesului.

2. Luaţi vopsea pe pensulă: luaţi pe vârful pensulei preparat, distribuit uniform pe toată suprafaţa acesteia cu o grosime de aproximativ 1,3 centimetri.

3. Trasaţi cu pensula cu vopsea conturul celor patru porţiuni, iar apoi aplicaţi în zona de creştere a părului, începând din zona frontală spre urechi şi apoi spre ceafă. Începeţi de la rădăcină şi aplicaţi pe aproximativ 1.3 centimetri din lungimea firului de păr. Suprapuneţi uşor şuviţele vopsite peste cele care urmează să fie vopsite pentru a asigura saturarea completă.

4. Aplicarea la rădăcină: începeţi aplicarea în una din porţiunile din spate sau cu acele porţiuni unde părul prezintă cel mai mare grad de rezistenţă. Delimitaţi o porţiune de jumătate de centimetru cu ajutorul cozii pensulei de vopsit.

5. Aplicaţi vopsea cu mişcări precise ale pensulei începând de la rădăcină şi până la exact 1.3 centimetri din lungimea părului. Suprapuneţi uşor şuviţele vopsite peste cele care urmează să fie vopsite pentru a asigura saturarea completă. Continuaţi aplicând aceeaşi metodă în toate cele patru porţiuni. Finalizaţi cele două porţiuni din spate şi apoi mergeţi în zona frontală. Verificaţi modul de aplicare.

6. Pe lungime şi la vârfuri Întoarceţi-vă la porţiunile din spate. Alegeţi o şuviţă de aproximativ un centimetru din zona superioară a cefei. Luaţi preparat cu pensula, folosind metoda expusă anterior. De această dată, însă, luaţi cât mai mult preparat pe pensulă astfel încât să asiguraţi saturarea la vârfuri, evitând scurgerea preparatului de pe pensulă (maxim doi centimetri şi jumătate).

7. Întoarceţi-vă la porţiunile din spate. Alegeţi o şuviţă de aproximativ un centimetru din zona superioară a cefei. Luaţi preparat cu pensula, folosind metoda expusă anterior. De această dată, însă, luaţi cât mai mult preparat pe pensulă astfel încât să asiguraţi saturarea la vârfuri, evitând scurgerea preparatului de pe pensulă (maxim doi centimetri şi jumătate).

8. Ridicaţi uşor părul, astfel încât preparatul să acţioneze uniform.Ridicaţi uşor părul, astfel încât preparatul să acţioneze uniform.Clătiţi şi şamponaţi.

3. Vopsirea parului (definitie, tipuri, ustensile);Ce trebuie să facem înainte de vopsit? Întotdeauna, coafeza/coaforul tre buie să

facă testul de toleranţă a vopselei asupra clientei; să se aleagă vopseaua împreună cu aceasta; să constate care este calitatea părului clientei, gradul de degradare, procentul de fire albe, dacă a mai fost vopsită sau decolorată, pete de altă nuanţă, culoarea naturală a părului clientei.

După aceste constatări şi după discuţia cu clienta, trebuie pregătite produsele şi ustensilele de lucru (vopseaua se pregăteşte întotdeauna în faţa clientei). Ustensilele pentru vopsit sunt aceleaşi ca şi pentru decolorat: manta, pensulă de vopsit, mănuşi, vazonaş, piepten cu dinţii rari.

Vopseaua se poate aplica, de la caz la caz, fără operaţii prealabile ca decolorarea sau spălarea. În cazul unui păr normal sau foarte gras se recomandă spălarea lui înainte – degresarea – şi aplicarea vopselei pe părul umed. În cazul unui păr degradat şi usct se recomandă ca el să fie nespălat.

În cazul în care procentul de fire albe este de peste 50%, aplicarea se începe din faţă.

În cazul părului blond se poate face o repigmentare (vezi mai jos).Înaintea vopsirii, coafeza are datoria de a executa un test de toleranţă aplicând o

cantitate minima de vopsea în spatele urechii. Se va verifica după 24 de ore.Culoarea cu care se va vopsi trebuie aleasă în funcţie şi de fizionomia şi

personalitatea clientei.

Tehnica vopsirii:La bază, se au în vedere trei metode:

tonalizarea; colorarea; decolorarea.

1.La tonalizare, pigmenţii coloranţi înconjoară firul de păr acoperind numai suprafaţa exterioară a firului de păr. 2.Prin colorare, pigmenţii pătrund şi în interiorul firului de păr.3.Decolorarea distruge parţial sau total pigmenţii părului.

1.Produsele tonalizatoare se găsesc sub formă de spumă, lichide, creme şi se recunosc prin aceea că nu conţin oxidant care să se amestece suplimentar în colorant. Preparatul se aplică pe părul umed aşa cum se prezintă el în comerţ. Produsele de tonelizare conţin coloranţi direcţi care colorează pigmenţii sub formă definitivă. Ei înconjoară firul de păr ca o peliculă, pătrunzând în cel mai bun caz doar în stratul de suprafaţă al firului de păr.

Produsul de tonalizare de culoare închisă întăreşte doar culoarea naturală a părului. Pigmenţii de aceeaşi nuanţă cu cea a părului pot da numai reflexe, iar cei deschişi nu sunt vizibili pe un păr de culoare nazurală închisă, ci numai pe o culoare a părului deschisă sau pe păr decolorat.

Avantajele tonelizării: nu atacă stratul de keratină; schimbarea culorii este reversibilă.

Dezavantajele tonalizării: nu se poate face părul mai deschis la culoare; părul cărunt poate fi doar nuanţat; părul închis devine mai întunecat la culoare, dar nu pentru mult timp.

2.Vopsirea schimbă pentru mult timp culoarea părului.Produsele sunt uşor de recunoscut pentru că în ambalajul acestora se găseşte oxidantul care trebuie amestecat în colorantul de bază.

Vopseaua este constituită din: colorantul de bază, care poate fi emulsie sau cremă, această substanţă fiind constituită din particule microscopice care pătrund într-o primă etapă dincolo de stratul solzos al firului de păr; oxidant, care se leagă de colorantul din prima etapă de pigmentare, mărind volumul pigmenţilor, astfel că aceştia se fixează în firul de păr.

Dezavantajele vopsirii: în funcţie de gradul de modificare al culorii se poate observa după vopsire părul crescut la rădăcină.

Alergia: Dintre toate produsele cosmetice, coloranţii ocupă primele locuri din cauza reacţiilor alergice. Eate bine ca orice clientă avem, în mod special dacă nu s-a mai vopsit niciodată, să-i facem testul. Acesta se execută în felul următor: se aplică pe corp într-un loc mai puţin vizibil, un pic de vopsea, care se lăsa 24 ore urmărindu-se reacţia evidentă prin colorarea pielii.

1. Culoarea păruluiCa şi în cazul culorii pielii, ea este dată de pigmenţi. Pigmentul colororant din firul

de păr se află în epiteliul foliculului şi este format din granule de melanină de culoare maron închis, neagră sau un roşu difuz.

Prin culoare se înţelege senzaţa vizuală prin care au loc două fenomene: senzaţia de culoare percepută de ochiul uman şi proprietatea unui corp de a fi colorat. Cele două fenomene depind de lumină.

Culorile se împart în douăp categorii: culori uşoare, deschise şi culori grele, închise.

1.2. Cum se taie culorile?-dacă părul este roşcat, se taie cu verde;-dacă părul este galben, se taie cu violet;-dacă părul este albastru, se taie cu violet;dacă părul este gri, se taie cu roşu pentru a ieşi bej.Prepararea apei oxigenate pentru culorile de vopsea-NEGRU şi BRUN – apa oxigenată poate fi cuprinsă între 5-10%ex.: 5%=5 ml perhidrol+95 ml apă distilată-CASTANIU ÎNCHIS şi MEDIU – între10-20 %-CASTANIU DESCHIS – 20%-ROŞCAT – 20%-BLOND – 20%-BLOND MEDIU şi DESCHIS – 20-30%-BLOND FOARTE DESCHIS şi PLATINAT – 30%

Repigmentarea;Repigmentarea firelor de păr constă în vopsirea părului fără a adăuga oxidantul

în vopsea. Timp de acţionare: 15 min, după care se aplică restul de vopsea amestecată cu oxidant. Aplicarea vopselei se face exact ca la decolorat cu următoarea excepţie: se începe din faţă, în cazul părului grizonat sau alb şi se insistă la fiecare meşă de păr.

Modul de obtinere a diferitelor culori;Pentru culorile castanii:dacă părul natural este mai închis decât nuanţa dorită, se

decolorează părul pentru a se obţine o culoare cu o nuanţă mai deschisă decât cea dorită şi apoi se aplică vopseaua; dacă părul natural este o nuanţă mai deschisă decât cea dorită, se aplică nuanţa dorită directpe părul spălat sau nespălat (de la caz la caz); iar dacă se urmăreşte a se obţine nuanţa de castaniu roşcat, se vor aplica în plus 2-3 picături de amoniac pentru a da tenta de roşiatic.

Pentru culorile de BLOND,: dacă nuanţa părului naturală este mai închisă, se va decolora părul în prealabil la o nuanţă mai descisă decât cea dorită, apoi se aplică vopseaua; pentru BLOND PLATINAT, indiferent de culoarea naturală a părului, se va decolora în prealabil părul; pentru nuanţa de BLOND SUEDEZ se decolorează de asemenea părul până la o nuanţă foarte deschisă; în cazul în care se urmăreşte obţinerea unei nuanţe de BLOND ROŞCAT închis, mijlociu sau deschis, este indicată de asemenea decolorarea părului înainte de aplicarea vopselei. Această ultimă nuanţă se poate obţine şi fără o decolorare prealabilă, însă trebuie avută o mare atenţie referitor la părul natural: culoarea părului natural să fie uniformă.

Pentru culoarea TIZIAN (roşu aprins), indiferent de culoarea de bază a părului natural, se va face o decolorare, apoi se va aplica nuanţa de vopsea de culoare roşu aprins.

Tipul de culoare in functie de anotimp;Tipul primăvăratec – este dat de culoarea delicată, aproape transparentă a feţei,

cu o tonalitatea subcutanată bej-deschis şi cu îmbujorări de piersică. Deosebit de calde sunt toate tonurile nuanţelor de blond – de la paiul gri luminos până la culoarea intensă

de miere sau şuviţele luminoase în tonuri aurii. Este indicat să se lumineze părul pentru a sublinia culoarea delicată a feţei.

Tipul văratec – este dat de culoarea rece a feţei, chiar palidă. Rumeneala obrazului, dacă există, are o nuanţă roz-albăstrie. Deosebit de favorabile sunt toate culorile reci şi estompate. La seria de nuanţe blonde sunt favorabile toate tonurile în afară de cele cu efect cald auriu, iar la secţia de roşu, tonurile roşcate albăstrui.

Tipul autumnal – este dat de pielea netedă, cu o culoare ca cea a fildeşului până la galben, adesea fără obraji rumeni. Deosebit de favorabile sunt toate nuanţele de roşcat şi brun cu tendinţa spre auriu şi arămiu. Trebuie să se evite nuanţa cea mai deschisă de blond deoarece face faţa să pară searbădă.

De asemenea, trebuie să se evite nuanţele de albastru-violet şi roşcat care dau feţei o culoare de gutuie. Se recomandă alegerea unor nuanţe cât mai apropiate de părul natural.

Tipul hibernal – este dat de culoarea albă de lapte a feţei, fără rumeneală sau culoarea măslinie cu nuanţe albăstrui. Deosebit de favorabile sunt tonurile brune care subliniază culoarea închisă, naturală a părului. Elegant numai pentru tipul iernatic este părul negru-albăstrui. Din seria tonurilor roşcate sunt potrivite nuanţele intense de violet-albăstrui. Evitaţi toate variantele de păr deschis şi cele castanii, cu tendinţa spre reflexe calde, arămii. Acestea fac ca acest chip să arate obosit.

2. Caracteristicile chimice ale vopsirii părului

Tipuri de coloranţi:Coloranţi direcţi Pigmenţi formaţi şi coloraţi deja. Din moment ce oxidarea nu este necesară, nu este nevoie de folosirea

peroxidului. Aceşti coloranţi înconjoară partea exterioară a cuticulei sau pătrund uşor în

fibrapărului. Coloranţii direcţi sunt folosiţi în produse tonalizatoare, precum şampoane,

balsamuri, produse de coafare sau vopsele semi-permanente. Atunci când intră în compoziţia unui produs de vopsire temporară, culoarea va

rezista până la prima spălare. Atunci când intră în compoziţia unui produs de vopsire semi-permanentă,

culoarea va rezista până la 6-8 spălari.Coloranţi oxidativi Coloranţii oxidativi sunt incolori, iar pentru a avea efect trebuie amestecaţi în

prealabil cu peroxid. Se compun din molecule mici care pătrund adânc în cortex, unde formează

molecule mai mari care rămân în păr. Acest tip de coloranţi sunt folosiţi în vopselele de păr permanente şi în vopselele

top pe ton. Folosirea coloranţilor oxidativi conferă rezistenţă culorii. După folosirea acestor tipuri de coloranţi, părul nu mai poate reveni la forma şi

culoarea naturală.

Tipuri de vopsea

TVopsea nuanţatoareColoranţi direcţipH acid Se depun pe partea exterioară a tijei păruluiSe pot îndepărta prin spălare (cu excepţia cazului în care părul este poros). Vopsele semi-permanente. Coloranţi direcţi pH acid sau alcalin, în funcţie de tipul de colorant direct folosit. Pătrunde puţin în stratul exterior al cortexului.Rezistă până la 6-8 spălări

Vopsea semi-permanentă Coloranţi direcţi pH acid sau alcalin, în funcţie de tipul de colorant direct folosit. Pătrunde puţin în stratul exterior al cortexului. Rezistă până la 6-8 spălăriVopsea ton pe ton Doar coloranţi oxidantivi pH alcalin Presupune folosirea unui catalizator pentru formarea pigmenţilor coloranţi din

conţinutul vopselei oxidative Pătrunde în cortex Nu permite deschiderea nuanţei naturale a părului Vopsirea de durată cunoscută şi sub denumirea de vopsire care nu deschide nuanţa părului sau

quasi-vopsea Vopsea permanentă Coloranţi oxidativi pH alcalin Presupune folosirea unui catalizator pentru formarea pigmenţilor. Pătrunde în cortex Deschide nuanţa naturală a părului şi, în acelaşi timp, colorează părul într-o altă

culoare. Oferă rezultate de durată şi o bună acoperire a firelor albe.Decolorant aplicat pe scalp Sub formă de gel, cremă sau pudră Concentraţie diferită de persulfaţi Diluat cu ulei sau pantenol Regulatori ai pH-ului Blând cu scalpul Folosit în amestec cu revelator 20 de volumeDecolorant care nu se aplică pe scalp În general, sub formă de pudră

Concentraţie diferită de persulfaţi Regulatori ai pH-ului Mai eficient pentru decolarea părului pe lungime Poate fi folosit cu revelator 40 de volume

Explorarea modalităţilor de vopsirePotriviţi tipul de vopsea cu descrierea corespunzătoare:

tipul: 1 Vopsea permanentă 2 Vopsea ton pe ton 3 Vopsea semi-permanentă 4 Vopsire temporarădescriere: a Pătrunde puţin în stratul exterior al cortexului. b Se depune pe partea exterioară a tijei părului. c Conţine coloranţi oxidativi şi nu deschide culoarea naturală. d Deschide nuanţa naturală a părului şi colorează părul într-o altă culoare

XVIDecolorarea părului

Principiul decolorări părului constă în a reduce sau a distruge materia colorantă (pigmentul) conţinută în stratul pigmental al părului.

Produsele întrebuinţate pentru decolorarea părului sunt:1.apa oxigenată – care este un lichid incolor, fără miros şi se obţine prin amestecarea perhidrolului cu apă distilată în proporţie variabilă, obţinând o concentraţie mai mare sau mai mică. Atunci când proporţia nu este bună, apa oxigenată degajă oxigen activ. Cantitatea de oxigen eliberată poate să contribuie la nereuşita unui decolorat sau vopsit sau chiar să nu aibă loc decolorarea părului, neutralizarea permanentului rece. Ea trebuie păstrată la rece şi întuneric şi se evită orice contact al acesteia cu metalele. Transformarea perhidrolului în apă oxigenată se va face în concentraţia necesară lucrării ce urmează a fi executată.2.pudra decolorantă – ca L’Oreal Platin sau Blondoran – care este un produs chimic, ce se amestecă cu apa oxigenată, cu concentraţie de 6% (20 volume) şi 9% (30 volume). Pentru a nu dăuna părului nu trebuie niciodată ca acesta să decoloreze prea puternic. Se pot executa grade diferite de decolorare, care ţin seama de caracteristicile părului.Se cunosc trei cazuri de decolorare a părului: decolorarea părului cu o nuanţă (o decolorare uşoară) decolorarea părului cu două nuanţe (se produce o decolorare accentuată) decolorarea părului cu 3 nuanţe (se produce o decolorare puternică)

Felul şi calitatea decolorării părului depind de mai mulţi factori: de natura părului de culoarea naturală a părului. De ex. un păr negru prin decolorare va deveni roşcat, un păr şaten prin decolorare va deveni blond roşcat, iar un păr blond prin decolorare va deveni blond – deschis, roşcat sau blond – deschis – gălbui de durata timpului în care se depune decoloratul de produsul întrebuinţat cât şi de concentraţia de apă oxigenată folosită

De ce nu este suficientă o singură decolorare?De ex. – Dacă aţi dori să deveniţi blondă şi în loc să obţineţi o strălucire argintie

apare o nuanţă gălbuie urâtă. Cauza constă în faptul că orice culoare naturală se decolorează printr-un amestec din pigmenţi de culoare castanie închisă cu pigmenţi roşcaţi. Prin oxidare, însă, se distrug doar pigmenţi de culoare castanie închisă iar pigmenţii roşcaţi rezistă la oxidare şi strică tonul blond dorit. Corectarea este posibilă numai prin nuanţarea culorii roşcate cu ajutorul tonalizării (cu timpul dispare prin spălare) sau se revopseşte printr-o tonalizare intensivă sau cu un colorant din seria nuanţelor deschise.Atenţie!

pentru culori închise folosiţi un tub de vopsea (de 60g) 60ml apă oxigenată de 6% (20 volume) pentru culori deschise folosiţi un tub de vopsea (de 60g) 60ml apă oxigenată de 9% (30 volume)

3.1. Executarea decolorări păruluiPentru executarea decolorării părului este nevoie de:-un vas de sticlă, porţelan sau plastic (nu din metal);-o pensulă;-mănuşi;-pudră de decolorat -apă oxigenată (de 20 volume şi 30 volume).

Apa oxigenată se amestecă cu pudră de decolorat până când preparatul devine ca o smântână slabă.

Nu este admis ca apa oxigenată să depăşească concentraţia maximă de 9% (cu excepţia decolorării şuviţelor – 12%). Când se foloseşte o concentraţie mai mare, în scurt timp părul se întinde ca un elastic, devine gelatinos şi se rupe.

Pentru decolorarea părului la rădăcină Se procedează în felul următor:

se separă părul în patru, se face o cărare de la frunte la ceafă şi una de la o ureche la cealaltă. Se depune decolorantul, începând de la spatele capului pe rădăcinile crescute, coborând spre ceafă. După aceea se va decolora şi porţiunea din faţă prin trasarea de mici şuviţe.

Timpul de oxidare este între 10-60 min (de la caz la caz), după care se trece la spălarea părului, chiar dacă nu s-a obţinut culoarea dorită, deoarece după acest timp produsul nu mai oxidează (nu mai lucrează). În primul rând se îndepărtează prin limpezire cu apă călduţă (mai mult rece) întreaga cantitate de decolorant, după care se spală părul foarte uşor, cu un şampon nealcalin, deoarece pielea capului, fiind foarte sensibilă, nu va putea suporta un spălat dur.

Când se execută decolorarea pentru prima dată există trei posibilităţi:-aplicarea decoloratului pe vârfurile şuviţelor;-aplicarea decolorantului pe lungime şi vârfuri;aplicarea decolorantului pe toată lungimea părului (vârfuri, lungime şi rădăcină).

La prima decolorare trebuie să se lucreze cu atenţie pentru a obţine o culoare uniformă. Se procedează astfel: se face o cărare despărţitoare de la frunte la ceafă şi de la o ureche la cealaltă. Prin alegerea de mici şuviţe se depune decolorantul pe lungimea şi vârfurile părului. Operaţia se începe de la spate acordând multă atenţie ca decolorantul să nu atingă rădăcinile. Dacă decolorantul atinge rădăcinile ele se vor decolora mai repede (din cauza căldurii capului) şi nu se va putea obţine o nuanţă uniformă. După aceea se decolorează porţiunea de păr din faţă. Când s-a obţinut nuanţa dorită, se piaptănă părul şi prin alegerea de mici şuviţe se depune decolorantul şi la rădăcină. Când culoarea părului s-a uniformizat şi s-a obţinut nuanţa dorită se trece la spălat.

3.2. Decolorarea părului înainte de vopsireDe multe ori se întâmplă ca înainte de vopsire să fie

necesară o decolorare a părului. Aceasta se impune atunci când se urmăreşte obţinerea unei nuanţe mai deschise decât nuanţa naturală. În acest caz, se va decolora (rădăcina sau tot părul) şi când s-a obţinut prin decolorare nuanţată dorită se spală părul uşor şi se vopseşte în nuanţa dorită.Executarea şuviţelor Şuviţele pot fi de mai multe tipuri. Pentru a executa vopsirea în două sau mai multe nuanţe, se va proceda în felul următor:-şuviţele realizate cu ajutorul bonetei: indiferent dacă părul este vopsit sau natural, se va pieptăna bine părul, apoi se va pune o bonetă de plastic subţire. Cu un ac de croşetat se găureşte boneta şi se scot şuviţele de păr. Aceste şuviţe se vopsesc sau se decolorează, aplicându-se preparatul ca la decolorat (cu o concentraţie maximă de 12%) şi se lasă să se acţioneze în funcţie de calitatea părulluişi de dorinţa clientei cca. 30 min. Este bine ca preparatul să fie pregătit după ce s-a încheiat executarea (scoaterea) şuviţelor.

După expirarea timpului de execuţie se limpezeşte părul apoi se scoate boneta de plastic şi se spală bine părul cu şampon.-şuviţele executate cu folie de aluminiu reprezintă o altă metodă de a realiza şuviţele. Avantajele faţă de cele realizate cu boneta constau în faptul că, datorită acestei tehnici, se pot realiza şuviţe şi pe un păr lung fără riscul încurcării lui, se pot alege diferite moduri de alegere a şuviţelor şi, în plus, se pot realiza cu mai multă uşurinţă şuviţe de culori diferite concomitent, mai uşor. Dezavantajul este că trebuie avută o atenţie mărita faţă de posibilitatea producerii de „insuliţe”.

Atenţie!Preparatul nu trebuie lăsat neaplicat mai mult de 5 min. deoarece se oxidează şi-

şi pierde din calităţi. Nu se pune amoniac în pudra de decolorat şi este bine ca părul să nu fie spălat

de prea curând.

În timp ce decolorăm, trebuie avut în vedere să nu facem „insuliţe”.Timpul de acţionare se calculează după ce s-a terminat de aplicat preparatul pe

ultima şuviţă de păr.

3.3. DecapatulPrin decapat înţelegem scoaterea petelor de pe păr. Se poate executa cu pudra

de decolorat şi cu apa oxigenată de 30 de volume, sau cu vopsea (blondul ce l mai deschis din gama respectivă) cu apă oxigenată de 30 de volume.

O clientă poate avea 2-3 culori pe păr. În acest caz, se începe decolorarea începând cu cea mai închisă culoare, indiferent unde se află. Este bine să se înceapă cu vârfurile şi ultima dată cu rădăcina, care lucrează mult mai repede. Materialele necesare sunt: manta, pensula de vopsit, mănuşi, vazonaş (din sticlă sau plastic), piepten cu dinţii mari.

fcmp- suport de curs

Documents