415

FARMACOGNOZIE ŞI BOTANICĂ FARMACEUTICĂ

PONDEREA PRODUSELOR VEGETALE ŞI A FITOPREPARATELOR ÎNNOMENCLATORUL DE STAT AL MEDICAMENTELOR REPUBLICII MOLDOVA

Maria Cojocaru-Toma,2, Anatolie Nistreanu1, Mariana Sîrcu 1

1Catedra Farmacognozie şi Botanică Farmaceutică, USMF „Nicolae Testemişanu”2Agenţia Medicamentului

SummaryThe weight of vegetal products and phyitodrugs in the List of Autorized Products of

Republic of MoldovaThis study shows that the weight of vegetal products are 15,51%, medicinal species are

3,47%, phytodrugs of single-species are 23,38% and phytodrugs of combinations are 57,64%,according to the List of Authorized Products of Republic of Moldova.

To mention the necessity of this drugs, we have to extend the range of the phytodrugs tothe List of Autorized Products on the basis of local productions.

RezumatS-a realizat un studiu mai profund, prin analiza produselor vegetale, speciilor medicinale

şi fitopreparatelor, cota parte a produselor menţionate în Nomenclatorul de Stat alMedicamentelor, cât şi clasificarea lor conform indicelui farmacoterapeutic şi conţinutului deprincipii active. S-a evaluat prezentarea topului plantelor medicinale utilizate mai frecvent, cât şia efectelor farmacoterapeutice.

ActualitateaDupă ce timp de milenii, fitoterapia a fost singura furnizoare de "medicamente",

dezvoltarea modernă explozivă din secolele XIX-XX a făcut din acest străvechi domeniu, ocenuşăreasă a medicinii, o "alternativă" oferită de o rudă săracă. Uriaşa amploare amedicamentelor de sinteză şi marile promisiuni legate de ele, au aruncat fitoterapia într-un conde umbră. Însă natura are legile ei, care nu pot fi reproduse în laborator. Ca şi întreaga societatemodernă, şi chimia clinică a depăşit adesea "măsura care există în toate", produsele sale, trecânduşor graniţa de "la uz la abuz". Interesul în continuă creştere pentru plante medicinale şi produsevegetale a impus o cunoaştere al potenţialului fitoterapiei, cât şi cota acestor produse dinNomenclatorul de Stat al Medicamentelor din Republica Moldova [1, 3, 4, 7].

ObiectiveleStudiul plantelor medicinale, speciilor medicinale şi a fitopreparatelor, cât şi cota parte a

produselor menţionate în Nomenclatorul de stat al medicamentelor, prin interesul în continuăcreştere pentru fitoterapie, atât al specialiştilor din domeniu, cât şi al utilizatorilor.

Materialele şi metodeDe menţionat că sinteza produselor fitoterapeutice din Republica Moldova a fost evaluată

şi elucidată în cadrul Ghidelor de medicamente, inclusiv ultima ediţie, anul 2010, dedicatăaniversării a 65 ani de la fondarea Alma Mater – USMF „Nicolae Testemiţanu”, înNomenclatorul de Stat al Medicamentelor Republicii Moldova (www.amed.md) cât şi în ordinulMinisterului Sănăzăţii nr. 770 din 22.11.2010 „Cu privire la clasificarea medicamentelorautorizate în Republica Moldova”, ce au servit drept materiale [2, 5, 6, 8].

416

Astfel, ca în rezultatul studiilor similare, fitoterapia împreună cu celelalte domenii naturopateurmează să-şi recâştige treptat locul pierdut, ca într-un viitor nu foarte îndepărtat, să se îmbinearmonios cu realele cuceriri moderne, într-o abordare schimbată, simbiotică, în spiritul naturii.

Rezultate şi discuţiiDin 6300 produse medicamentoase incluse actualmente în Nomenclatorul de Stat al

Medicamentelor ponderea plantelor medicinale, fitopreparatelor, produselor homeopate,vaccinurile şi serurile constituie 13,95%, conform ordinul Ministerului Sănătăţii al RepubliciiMoldova nr. 770 din 22.11.2010 „Cu privire la clasificarea medicamentelor autorizate în RM”.În rezultatul studiului constatăm că speciile medicinale constituie 3,47%, produsele vegetaleating cota de 15,51%, fitopreparatele-mono- 23,38% şi fitopreparatele-combinaţii respectiv57,64% (fig. 1).

Fig.1. Cota parte a produselor vegetale, speciilor medicinale şi fitopreparatelorîn Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor

Clasificarea preparatelor alopate conform indicelui farmacoterapeutic include 38 grupe,în top plasându-se: expectorante cu o marjă de 10,9%, sedative constituie 8,83%, dereglări aleaparatului genital – 6,49%, antiseptice – 5,71%, vitaminice – 5,19%, antiinflamatoare – 4,93%,antitusive – 4,67%, dermatologice – 3,89%, terapia ficatului – 3,89% , terapia bilei – 3,37% ş.a(fig. 2).

Clasificarea chimică a produselor vegetale şi fitopreparatelor constată că uleiurilevolatile deţin 28,77%, compuşii fenolici – 10,18%, alcaloizii–7,3%, heterozide cardiotonice –6,5%, vitamine – 4,42%, glucide –3,5%, substanţe rezinoase –1,17%, substanţe amare –1,1%,lipide –0,67%, ş,a .

Topul plantelor medicinale utilizate mai frecvent cât şi numărul de medicamente în carese regăsesc, pornind de la Ismă bună Mentha piperita L. Lamiaceeae, cu 58 de medicamente dinNomenclatorul de Stat al Medicamentelor şi până la Nalbă mare Althaea officinalis L,Malvaceae cu 8 produse medicamentoase se prezintă în tabelul 1.

3,47%

15,51%

23,38%

57,64%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

Speciimedicinale

Produsevegetale

Fitopreparate -mono

Fitopreparate -combinaţii

417

Tabelul 1Topul plantelor medicinale utilizate mai frecvent

Denumirea latină Familia Denumirearomână

Numărul demedicamente

1. Mentha piperita L. Lamiaceae Izmă bună 582. Valeriana officinalis L. Valerianaceae Odolean 413. Eucalyptus globulus Labil. Myrtaceae Eucalipt 384. Glycyrrhiza glabra L. Fabaceae Lemn-dulce 355. Matricaria recutita L. Asteraceae Muşeţel 256. Hypericum perforatum L. Hypericaceae Sunătoare 237. Achillea millefolium L. Asteraceae Coada şoricelului 228. Humulus lupulus L. Cannabinaceae Hamei 179. Foeniculum vulgare Mill. Apiaceae Fenicul 1610. Crataegus monogyna Jacq. Rosaceae Păducel 1611. Calendula officinalis L. Asteraceae Gălbenele 1512. Piper longum Piperaceae Piper lung 1513. Acorus calamus L. Araceae Obligeană 1514. Panax ginseng C. A. Mey. Araliaceae Jen-şen 1515. Urtica dioica L. Urticaceae Urzică 1416. Melissa officinalis L. Lamiaceae Roiniţă 1417. Thymus serpyllum L. Lamiaceae Cimbrişor 1118. Pinus sylvestris L. Pinaceae Pin 1119. Strychnos nux-vomica L. Loganiaceae Nucă vomică 1020. Althaea officinalis L. Malvaceae Nalbă mare 8

Fig. 2. Diagrama clasificării preparatelor alopate conform indicelui farmacoterapeuti

5

2

7

2

6 64

3

19

2

22

5

18

6

11

4

42

25

12

15

4

17

54

7

42

9

6

34

2

6

1315

9

57

20

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

Afrodiziace 1,29%Anabolizante 0,51%Analgezice 1,81%Antianemice 0,51%Antidiabetice 1,55%Antiflatulente 1,55%Antihemoroidale 1,03%Antihipertensive 0,77%Antiinflamatoare 4,93%Antineoplazice 0,51%Antiseptice 5,71%Antispastice 1,29%Antitusive 4,67%Antiulceroase 1,55%Cardiace 2,85%Contra răcelii 1,03%Expectorante 10,9%Dereglări ale aparatului genital 6,49%Depurative, laxative 3,11%Dermatologice 3,89%Diuretice 1,03%Diverse 4,41%Hemostatice 1,29%Hipolipemiante 1,03%Imunostimulatoare 1,81%Mucolitice 1,03%Oftalmologice 0,51%Psihostimulante 2,33%Revulsive 1,55%Sedative 8,83%Stomahice 0,51%Stomatologice 1,55%Terapia bilei 3,37%Terapia ficatului 3,89%Terapia renală 2,33%Tonice 1,29%Venotonizante, vasoprotectoare 1,81%Vitaminice 5,19%

418

ConcluziiPonderea plantelor medicinale, fitopreparatelor, produselor homeopate, constituie 13,95%

din Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor.S-a constatat că speciile medicinale deţin doar 3,47%, produsele vegetale 15,51% şi

fitopreparatele se prezintă cu un număr mai mare, dintre care: fitopreparatele-mono cu 23,38%şi fitopreparatele-combinaţii respectiv 57,64%.

Studiul denotă necesitatea extinderii produselor medicamentoase în Nomenclatorul deStat al Medicamentelor prin numărul de produse vegetale, specii medicinale, cât şi afitopreparatelor, preponderent celor cultivate şi fabricate în Republica Moldova.

Bibliografie1. Ayres D. Loike J. Chemical, biologica land clinical properties, University Press, Cambridge,

1990, p. 145-234.2. „Al XI-lea Congres naţional de farmacie 8-10 octombrie 1998 Iaşi-România, rezumatele

lucrărilor ştiinţifice”, Editura Cantes, Iaşi, 1998. p.28-34.3. Grigorescu Em., Ciulei I., Stănescu Ursula „Index fitoterapeutic”, Editura Medicală,

Bucureşti, 1986, p.401-411.4. Matcovschi Constantin „100 plante de leac”, Editura „Ericon” SRL, Chişinău, 2009, 134 p5. Matcovschi Constantin, Procopişin Vasile, Parii Boris „Ghid Farmacoterapeutic”, Editura

„Tipografia Centrală”, Chişinău, 2006. 2474 p.6. Matcovschi Constantin, Procopişin Vasile, Parii Boris „Medicamente omologate în Republica

Moldova”, Editura „Tipografia Centrală”, Chişinău, 1999. 1142 p.7. Matcovschi Constantin, Safta Vladimir „Ghid farmacoterapeutic”, Editura „Vector V-N”

SRL, Chişinău, 2010. 1253 l8. Nistreanu Anatolie „Farmacognozie”, Editura „Tipografia Centrală”, Chişinău, 2000, 662 p.

STUDIUL CHIMICAL UNOR SPECII DIN GENUL HYPERICUM L.

DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA.Anna Benea1, Anatolie Nistreanu1, Iurie Tihon2

1Catedra Farmacognozie şi Botanică Farmaceutică, USMF ,, Nicolae Testemiţanu”2 Catedra Chimie Farmaceutică şi Toxicologică, USMF ,, Nicolae Testemiţanu”

SummaryThe chemical analysis of some species of the genus Hypericum L. from the flora of

Republic of MoldovaThe quantitative analysis of flavonoids ( rutoside, hyperoside, quercetol) from 4 species of

Hypericum (H. perforatum L., H. elegans Steph., H. tetrapterum Fries., H. hirsutum L.) wasperformed by the TLC method.

The quantitative determination of flavonoids from vegetal drugs was performed by thespectophotometric method.

RezumatPrin tehnica cromatografie pe strat subţire în părţile aeriene ale 4 specii de Hypericum (H.

perforatum L., H. elegans Steph., H. tetrapterum Fries., H. hirsutum L.) din flora spontană, s-aidentificat prezenţa flavonozidelor (rutozidă, quercetol, hiperozidă).

Dozarea totalului de flavonozide în produse vegetale s-a efectuat prin metodaspectrofotometrică.

419

ActualitateaGenul Hypericum cuprinde cca 400 specii comune pentru toate continentele. Formele vitale

sunt arbori, arbuşti şi ierbacee perene. În flora spontană a ţării noastre sunt atestate 5 specii deHypericum [3,9]:

� H. perforatum L. – specie frecventă, dar cu tendinţe de reducere a arealului, creşte cuabudenţă în grupuri difuze;

� H. elegans Steph. – specie spontan întîlnită prin poene şi liziere;� H. hirsutum L. – rareori se întălneşte în plantaţiile silvice şi tufărişuri, formează grupuri

mici;� H. tetrapterum Fries. – specie critic periclitată, creşte difuz, ocrotită de stat;� H. montanum L. – creşte în grupuri mici, ocrotită de stat [2].În Farmacopeea Europeană (ed. 2008) şi în Farmacopeea Romănă ed. X (1993) pentru

obţinerea produsului vegetal este admisă specia Hypericum perforatum L. Proprietăţile farmacologice şi indicaţiile terapeutice ale unor specii din genul Hypericum

sunt determinate de componentele lor chimice, aşa numite principii active. Produsul vegetalHyperici herba conţine următorii compuşi chimici: flavonozide, derivaţii antracenului, substanţetanante, ulei volatil [4]. Din surse bibliografice se cunoaşte că datorită flavonozidelor Hypericiherba posedă următoarele acţiuni farmacologice: antioxidantă [5], antimicrobiană [6],antidepresivă [9], antiinflamatoare, antiulceroasă, colagogă [1].

Reeşind din cele enumărate ne-am propus ca scop studiul chimic, comparativ, alflavonozidelor speciilor de Hypericum, întîlnite în Moldova.

ObiectiveleIdentificarea şi dozarea flavonozidelor în diferite produse vegetale: părţi aeriene ( faza

înflorirei depline), flori, frunze, tulpini.

Materiale şi metodeProdusul vegetal (părţi aeriene, flori, frunze, tulpini) s-a colectat în iulie-august 2010:

speciile H. perforatum L. şi H. elegans Steph. � în pădurea satului Tîrnova raionul Donduşeni;H. hirsutum L. şi H. tetrapterum Fries. � în rezervaţia ,,Codru” raionul Străşeni.

Analiza calitativă a flavonozidelor la speciile analizate de Hypericum, s-a realizat princromatografie pe strat subţire.

Soluţie test: soluţii alcoolice obţinute din părţile aeriene ale speciilor de Hypericum(tehnica ca şi pentru dozarea flavonozidelor). Soluţie de referinţă: soluţii de 0,1% rutozidă,quercetol, hiperozidă. Faza staţionară: plăci de silicagel. Faza mobilă: acetat de etil: acid formic:apă ( 85:10:15). Migrare: 10,5 cm. Uscarea plăcilor: 100-1050C timp de 10 min. Detecţie: sepulverizează placa cu o soluţie de 10 g/l reactiv NEU (esterul acidului difenilboric cuaminoetanol) în metanol şi apoi cu soluţie 50 g/l de polietilenglicol 4000 în metanol [4, 7].După 30 min se examinează placa în lumină UV la 366 nm [10] .

Dozarea totalului de flavonozide la speciile studiate de Hypericum s-a efectuat prin tehnicaspectrofotomertrică în diferite componente ale părţilor aeriene: flori, frunze, tulpini, părţiaeriene.

1g produs vegetal (probă exactă) mărunţit, trecut prin sita cu orificiile de 1 mm, se plaseazăîn balon cu dop rodat de 100 ml, se adaugă 50 ml de alcool etilic 70%. Balonul se cîntăreşte,apoi se încălzeşte la fierbere, în baia de apă, la reflux, timp de 90 min. După aceasta balonul secîntăreşte şi se adaugă alcool etilic pînă la masa iniţială. Extactul se filtrează şi se răcoreşte timpde 30 min (soluţie extractivă).

Prepararea soluţiei de analizat: 1 ml de soluţie extactivă se transferă întrun balon cotat de50 ml, se adaugă 2 ml soluţie alcoolică de AlCl3 3% şi se completează cu alcool etilic 95%(soluţia de analizat A). Soluţia de referinţă se pregăteşte în felul următor: 1 ml de soluţie

420

extactivă se transferă întrun balon cotat de 50 ml, se adaugă 2-3 picături de soluţie de acid aceticşi se completează cu alcool etilic 95% pînă la cotă ( soluţia de referinţă A).

În paralel se determină absorbanta unei soluţii etalon de rutozidă. 0,025 g (probă exactă)de rutozidă se transferă într - un balon cotat de 50 ml şi se dizolvă în 30 ml de alcool etilic 70 %la fierbere în baia de apă. Apoi se răcoreşte şi se aduce pînă la cotă cu etanol de 70% (soluţia Ade rutozidă). 1 ml soluţie A de rutozidă se transferă într-un balon cotat de 25 ml, se adaugă 1mlde soluţie alcoolica de AlCl3 3% şi se aduce pînă la cotă cu alcool etilic de 95% (soluţia deanalizat a rutozidei B)). Soluţia de referinţă a rutozidei: 1ml soluţia A de rutozidă se transferăîntr - un balon cotat de 25 ml, se adaugă 1 picătură de soluţie de acid acetic şi se aduce pînă lacotă cu alcool etilic de 95% ( soluţia de referinţă a rutozidei B). Absorbanţa soluţiilor analizate să măsoară la lungimea de undă 412 nm, peste 40 min dupăprapararea soluţiilor [10].

Rezultate şi discuţii În urma examinării cromatogramei se observă prezenţa rutozidei (Rf=0,2) în extractelehidro-alcoolice din părţi aeriene de H. perforatum L., H. elegans Steph. şi prezenţa hiperozidei(Rf =0,57), quercetolului ( Rf =0,98) în părţi aeriene la toate speciile analizate. În urma analizeicromatogramei se observă că culoarea spoturilor la lumina zilei este oranj. La lumina UVspoturile, corespunzătoare flavonelor, fluorescează galben-portocaliu.

Fig.1 CSS extractelor hidro - alcoolice din părţile aeriene ale 4 specii de Hypericum: A– la lumina zilei; B - la lumina UV 366 nm: 1 - H. perforatum L., 2 - H. elegans Steph., 3 – H.tetrapterum Fries., 4 – H. hirsutum L., 5 – hipericina, 6 – quercitolul, 7- rutozida, 8 – hiperozida,9 – acid clorogenic.

Dozarea flavonozidelor s-a efectuat prin metoda spectrofotometrică. Rezultatele obţinutesunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1 Totalul de flavonozide ( %)Produs

vegetal H. perforatumL.

H. elegansSteph.

H. hirsutumL.

H. tetrapterumFries.

părţi aeriene 5.58 3.7 2.86 4.31flori 8.22 4.67 2.99 6.98frunze 7.48 5.39 5.85 8.57tulpini 1.53 0.36 - 1.44

BA

421

Din datele obţinute se observă, că totalul de flavonozide variază în părţile aeriene şi îndiferite organe ale speciilor analizate. În părţile aeriene totalul maxim de flavonozide (%) se observă la H. perforatum 5,58 %,totalul minim se observă la H. hirsutum L. 2, 86 %. În flori totalul maxim de flavonoide (%) estela H. perforatum L., în frunze - la H. tetrapterum L. În tulpini la toate speciile analizate totalulflavonoidelor este foarte mic.

Concluzii1. Prin cromatografie pe strat subţire s-a demonstrat prezenţa flavonozidelor în părţile

aeriene ale speciilor analizate (H. perforatum L., H. elegans Steph., H. tetrapterum Fries., H.hirsutum L.).

2. Flavonozidele sunt bine reprezentaţi din punct de vedere cantitativ în speciile deHypericum analizate: părţile aeriene - 2,86% - 5,58 %; flori - 2,99% -8,22%; frunze - 5,39 -8,57%, tulpini - 0,36% - 1,53%.

Bibliografie1. Gîtea Daniela, Şipoş Monica, Tămaş Mircea, Bianca Paşca The analysis of alcoholic

extract of Hypericum species by UV/VIS spectrophotometry. Analele Universităţii dinOradea - Fascicula Biologie . 2010, vol. XVII / 1 , p. 111-115.

2. Natura rezervaţiei ,, Plaiul fagului”, Chişinău – Rădenii Vechi. 2005, p. 102.3. Negru Andrei Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chişinău, 2007, p.83.4. Tămaş Mircea, C. Dragulescu, Ilioara Oniga, Florina Gliga, Comparative phytochimical

research on some species of Hypericum and populations of H. PerforatumL.(Hypericaceae) in Romania, Acta oecologica. 2001, vol.VIII, 1-2, p.25-31

5. Bruno A. Silva , Federico Ferreres , Joao O. Malva , Alberto C.P. Dias. Phytochemical andantioxidant characterization of Hypericum perforatum alcoholic extracts. Food Chemistri90. 2005, p. 157-167.

6. Dall' Agnol R. Et al. Antimicrobian actyvity of same Hypericum species. Phytomedicine10: 2003, p.511 – 516.

7. European Pharmacopoeia 6.0, vol.2, 2008, p. 2958-29598. Гейдеман Т. С. Определитель высших растений Молдавской ССР, Кишинев

«Штиинца» 1986, с. 369-370.9. Куркин В.А, Дубищев А. В., Правдивцева О.Е., Зимина Л.Н. Изучение

нейротропной активности новых лекарственных препаратов из травы Зверобоя.Медицинский альмонах. 2009, №4 (9), с.33-36.

10. Правдивцева O. Е., Куркин В. А. Исследование по обоснованию новых подходов кстандартизации сырья и препаратов Зверобоя продырявленного // Химиярастительного сырья . 2008. №1, c. 81-86.

GLICOZIDE STEROIDICE ACILATE IZOLATE DIN BULBII LILIUM HENRYIBAKER

Gheorghe GoreanuCatedra Farmacognozie şi Botanica farmaceutică, USMF”Nicolae Testemiţanu”

SummaryThe steroidal acylated glycosides from the bulbs of Lilium henryi Baker

The acylated lilionines G,H,M and N were isolated from the bulbs of Lilium henryiBaker and the compounds to be: (G) 3-O-[α –L - rhamnopyranosyl (1→2)] - O – β- D –glucopyranosyde-(25R)-spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O-[(S)-3-hydroxy - 3-methylglutaroyl], (H)3-O-[β-D-glucopyranosyl (1→ 4)] -O- β-D-glucopyranosyde-(25R) – spirost - 5-en-3 β, 27-diol-

422

27-O-(3-hydroxy-3-methylglutaroyl)], (M) 3-O-[α-L-rhamnopyranosyl(1→2)] –O-[ β-D-glucopyranosyl (1→3)] – O- β-D-glucopyranosyde]-(25R)-spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O-[(S)-(3-hydroxy-3-methylglutaroyl] and (N) 3-O-[α-L-rhamnopyranosyl (1 →2) –O –( β-D-glucopyranosyl (1 → 4) – O- β-D-glucopyranosyde]-(25R)-spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O[(S)-(3-hydroxy-3-methylglutaroyl)].

RezumatDin bulbii Lilium henryi Baker au fost izolate lilioninele acilate G,H,M şi N cu

următoarea structură chimică: (G) 3-O-[ α-L-ramnopiranozil (1 → 2)]-O- β-D-glucopiranozida-(25 R)-spirost-5-en-3 β, 27 - diol - 27- O - [(S)-3-hidroxi-3-metilglutaroil], (H) 3-O-[ β-D-glucopiranozil (1→4)]-O- β –D – glucopiranozida - (25R) – spirost -5-en-3 β, 27-diol-27-O-(3-hidroxi-3-metilglutaroil), (M) 3-O-[ α-L-ramnopiranozil (1→ 2)] – O – [ β-D-glucopiranozil (1→ 3)] – O – β - D-glucopiranozida] – (25R) – spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O- [(S)-3-hidroxi-3-metilglutaroil)] şi (N) 3-O-[ α-L-ramnopiranozil (1 → 2)] – O –[ β-D-glucopiranozil (1 → 4)] –O- β-D-glucopiranozida] – (25R) – spirost-5-en-3 β, 27 – diol – 27 – O - [(S)-(3-hidroxi-3-metilglutaroil)].

ActualitateaUtilizarea raţională a resurselor vegetale mondiale reprezintă un complex de probleme

printre care depistarea compuşilor naturali eficace, ecologic inofensivi, meniţi să satisfacănecesităţile medicinei şi farmaciei.

E cunoscut că glicozidele steroidice (saponinele) sunt principii active ale multor plantemedicinale cu diverse proprietăţi terapeutice: hipocolesterolemice [4,5], antioxidante [1,2,3] etc.

ObiectiveleIzolarea glicozidelor steroidice acilate din bulbii Lilium henryi Baker şi stabilirea

ulterioară a structurii lor chimice.

Material şi metodeBulbii proaspeţi de Lilium henryi BakerSoluţie de 0,05 % bromcrezol – pentru identificarea acidului 3-hidroxi-3-metilglutaric.Cromatografia în strat subţire de silicagel (CSS) a fost efectuată pe plăci „Silufol-UV-

254”. În calitate de developanţi s-au folosit reactivele Sannie şi acidul sulfuric concentrat. CSSs-a efectuat în următoarele sisteme:

a) cloroform – metanol (9 : 1);b) cloroform – metanol (7 : 3);c) cloroform – metanol (4 :1);d) cloroform – metanol – apă (65 : 25 : 10);c) cloroform – metanol – apă (65 : 30 : 5).Cromatografia prin coloane cu silicagel (CC) a fost efectuată cu utilizarea silicagelului de

diferite dimensiuni: 40/100, 100/160 mcm.Cromatografia pe hârtie (CH) s-a efectuat în sistemul de solveţi n-butanol : benzen :

piridină : apă (5 : 1 : 3 : 3), cromatogramele au fost developate cu ftalat de anilină.Spectroscopia în infraroşu (IR) s-a efectuat pe dispozitivul „Specord 75-IR”.Temperatura de topire a glicozidelor steroidice s-a determinat pe dispozitivul „Boetius”.Rotaţia specifică s-a determinat la polarimetru „Ceis”.Spectrele RMN 13C s-au înregistrat cu dispozitivul WM-250 şi AM-400 „Bruker” în

soluţii de Py-D5 la temperatura camerei.

Rezultate şi discuţiiPrin cromatografierea multiplă pe coloană cu silicagel, variind tipul de silicagel şi

polaritatea sistemului eluant, din extractul etanolic obţinut din bulbii de Lilium henryi Baker am

423

individualizat 4 glicozide steroidice pe care le-am numit în ordinea creşterii polarităţii :lilioninele G, H, M, N. Toate glicozidele dau reacţie pozitivă cu reactivul Sannie la analiza prinCSS, deci ele pot fi atribuite la glicozidele din seria spirostanului.

Pentru stabilirea naturii geninice şi glucidice glicozidele G, H, M, N au fost supusehidrolizei acide complete. Agliconul obţinut după temperatura de topire, rotaţia specifică,spectrul IR (912>892 cm-1), mobilitatea cromatografică în strat subţire, în prezenţa martorilorautentici, pentru lilioninele G, H, M, N s-a identificat izonartogenolul. În hidrolizatul compuşilornominalizaţi s-au depistat glucoza, ramnoza şi acidul 3-hidroxi-3-metilglutaric (HMG) cu soluţiade 0,05 % de bromcrezol.

Structura lilioninelor G, H, M şi N a fost stabilită cu ajutorul spectroscopiei RMN 13C(tab.1).

Tabelul 1. Datele spectrului 13C RMN (1H RMN şi constantele de interacţiune spin-spin)pentru lilioninele G, H, M, N

Deplasarea chimică, δ, pm (J, Hz)Nratom„C”

G H M N

1 2 3 4 51 37.7 37.6 37.7 37.72 30.4 30,3 30.4 30,33 78.1 (3.84) 78.3 (3.84) 78.7 (3.85) 78.4 (3.87)4 39.2 39.0 39.0 38.95 141.1 140.8 140.9 141.06 121.7 (5.28, J=4.5) 121.7 (5.26, J=4.5) 122.0 (5.31, J=4.2) 122.0 (5.31, J=4.2)7 32.5 32.3 32.4 32.38 31.7 31.7 32.0 31.89 50.5 50.5 50.5 50.410 37.3 37.2 37.4 37.311 21.2 21.2 21.4 21.312 40.0 40.0 40.1 40.013 40.6 40.6 40.7 40.614 56.6 56.5 56.9 56.815 32.3 32.3 32.6 32.316 81.4 81.3 81.4 81.417 63.0 62.8 63.0 (0.79) 62.0 (0.76)18 16.6 16.3 16.6 16.519 19.7 (0.78) 19.6 (0.78) 19.7 (0.98) 19.6 (0.98)20 42.2 42.1 42.2 42.121 15.3 (1.09, J=1.0) 15.2 (1.10, J=1.0) 15.3 (1.14, J=9.0) 15.1 (1.06, J=5.0)22 109.2 109.8 109.6 109.623 31.3 31.2 31.4 31.224 23.8 23.9 24.0 23.825 35.9 (1.89) 36.0 (1.86) 35.8 35.626 63.2 (3.72, J=11.0

J=11.0)(3.90, J=10.5

J=11.0)

64.1 (3.70, J=11.0J=11.0)

(3.92, J=10.5J=11.0)

63.3 (3.71, J=11.2J=11.0)

(3.89, J=11.2J=4.0)

63.2 (3.62, J=11.0J=11.0)

(3.87, J=11.0J=4.0)

424

Continuarea tab. 11 2 3 4 527 66.0 (3.98, J=11.0

J=7.8)(4.3, J=5.4

J=11.0)

66.3 (3.94, J=11.0J=7.6)

(4.02, J=5.2J=11.0)

66.3 (4.0, J=10.0J=8.0)

(4.05, J=10.0J=8.0)

66.2 (4.01, J=8.0J=6.0)

(4.06, J=8.0J=6.0)

GIc-1100.5 (4.88, J=8.0) 100.2 (4.87, J=9.0) 100.1 (4.86, J=8.6) 100.2 (4.87, J=9.0)79.5 (4.88, J=8.0) 79.6 (4.90, J=8.0) 78.9 (4.16, J=9.0) 78.5 (4.14, J=9.0)78.6 (4.13, J=8.6) 78.5 (4.12, J=8.5) 89.5 (4.14, J=9.0) 76.3 (4.16, J=9.0)72.0 (4.17, J=8.9) 71.8 (4.16, J=9.0) 69.8 (4.19, J=8.6) 81.9 (4.18, J=8.6)78.6 (3.91, J=4.5) 78.5 (3.92, J=4.5) 77.9 (3.81, J=4.0) 77.6 (3.81, J=4.2)62,8 (4.40, J=5.0) 62,8 (4.21, J=4.0) 62,7 (4.23, J=5.5) 62,5 (4.37, J=5.0)

(4.45, J=10.5) (4.42, J=11.0) (4.42, J=12.0) (4.47, J=12.0)Rha

1 102.0 (6.10, J=2.0) 102.4 (6.23, J=2.0) 102.0 (6.14, J=1.9)2 72.6 (4.86, J=3.0) 72.7 (4.88, J=2.9) 72.5 (4.68, J=2.8)3 73.0 (4.56, J=9.5) 73.0 (4.56, J=9.0) 72.9 (4.51, J=8.9)4 74.0 (4.30, J=9.0) 74.3 (4.30, J=9.0) 74.1 (4.18, J=9.0)5 69,8 (4.9, J=6.0) 69,8 (4.9, J=6.0) 69,6 (4.85, J=6.2)6 18,8 (1.70) 19,0 (1.70) 18,8 (1.70)

GIc-2105,2 (5.02, J=8.0) 104,7 (5.07, J=8.0) 105,2 (5.05, J=8.0)74.9 (4.00, J=9.0) 75.2 (3.99, J=9.0) 75.1 (3.98, J=9.0)78.1 (4.12, J=9.0) 77.3 (4.08, J=9.0) 78.4 (4.19, J=9.0)71.4 (4.06, J=9.0) 71.4 (4.02, J=9.0) 71.4 (4.13, J=9.2)78.5 (4.21, J=5.0) 71.9 (4.00, J=2.0) 77.8 (3.92, J=2.0)

62,0 (4.50, J=12.0) 62,7 (4.23, J=5.0) 62,3 (4.23, J=5.2)(4.55, J=12.0) (4.40, J=11.5)

HMG1 171.7 171.8 171.7 171.92 46.6 (3.12) 46.6 (3.12) 46.6 (3.12, J=14.5) 46.7 (3.10, J=15.0)3 70.1 70.2 70.7 70.24 46.7 (3.18, J=12.3) 46.7 (3.18, J=12.3) 46.7 (3.18, J=15.0) 47.0 (3.16, J=15.0)5 174.7 174.8 174.9 175.86 28.4 (1.78) 28.8 (1.78) 28.7 (1.78) 28.4 (1.78)

Analizând constantele fizico-chimice şi datele RMN 13C am stabilit că lilioninele G, H,M, N au următoarea structură:

lilionina G : 3-O-[ α-L-ramnopirazil (1→ 2)]-O- β-D-glucopiranozida-(25 R)-spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O-[(S)-3-hidroxi-3-metilglutaroil] (p.t. 236 – 239 0C, [α]20

D -760 (CH3OH);lilionina H : 3-O-[ β-D-glucopiranozil(1→ 4)]-O- β-D-glucopiranozida - (25R)-spirost-5-

en-3 β, 27-diol-27-O-(3-hidroxi-3-metilglutaroil) ( p.t. 220 – 225 0C, [α]20D -720 (CH3OH);

lilionina M : 3-O-[ α-L-ramnopiranozil (1 → 2)] – O – [ β-D-glucopiranozil (1→ 3)]-O-β-D-glucopiranozida] – (25R) – spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-O-[(S)-3-hidroxi-3-metilglutaroil)](p.t. 231 – 235 0C, [α]20

D -530 (CH3OH);lilionina N : 3-O-[ α-L-ramnopiranozil (1→ 2)] – O –[ β-D-glucopiranozil (1 → 4)] – O-

β - D-glucopiranozida] – (25R) – spirost-5-en-3 β, 27-diol-27-[(S)-(3-hidroxi-3-metilglutaroil)](p.t. 225 – 232 0C, [α]20

D -880 (CH3OH).

425

ConcluzieDin bulbii Lilium henryi Baker au fost izolate şi stabilită structura chimică la 4 glicozide

steroidice acilate dintre care lilionina H este o glicozidă nouă.

Bibliografie1. Goreanu Gh. Proprietatea antioxidativă a asparagozidei H: 3-O-[ β-D-Xylp (1→ 4)]-O- β-D-

Glcp (1 → 4)] – O-[ β –D – Glcp (1→ 3) – O – [β –D – Glcp-1] – 26-O – [β –D – Glcp] –(25S)–furost-5β, 3 β, 22 α, 26-triol din Asparagus officinalis L. În: Curier medical.Chişinău,2002, nr 2, p.25-27.

2. Goreanu Gh., Bobeică V., Ivanova R., Chintea P. Activitatea antiradicală a glicozidelorsteroidice izolate din Asparagus officinalis L. În: Curier medical.Chişinău, 2009, nr 3, p.53-55.

3. Goreanu Gh. Proprietatea antioxidantă a tirozidei 3-O-[ α – L – Rhap (1→ 2)] – O – [β –D –Glcp – (1→ 4)] – O – β- D – Glcp-izonartogenina-(25 R) – spirost-5-en-3β, 27-diol-27-O-(3-hidroxi-3-metilglutaroil) din Lilium henryi Baker. În: Analele ştiinţifice ale USM. Chişinău,2000, p. 174-175.

4. Василенко Ю.К., Фролов Л.М., Чомаева С.Х., Скульте И.В., Руссу Г.В., Горяну Г.М.Гиполипидемические свойства суммы стероидных гликозидов из Лилии Генри. Вматериалах II съезда фармацевтов Молдавии. (Тезисы докладов). Из-во Тимпул.Кишинев, 1985, с. 147-148.

5. Кинтя П.К., Василенко Ю.К., Горяну Г.М. и др. Поиск гипохолестеринемическихсредств в ряду стероидных гликозидов. В: Химико-фармацевтическом журнале.Москва, Медицина, 1981, nr 9, с.55-60.

CARACTERISTICA FLORISTICĂ A COLECŢIEI DE PLANTE MEDICINALE ACENTRULUI DE CULTIVARE A PLANTELOR MEDICINALE A USMF „NICOLAE

TESTEMIŢANU”Tatiana Calalb, Irina Balan, Ion Ungureanu

Catedra Farmacognozie şi Botanică farmaceutică

SummaryFloristic characteristic of the medicinal plants collection of the centre of medicinal

plants cultivation of smpu „nicolae testemitanu”The collection of medicinal plants of the Centre of Medicinal Plants Cultivation of SMPU

„Nicolae Testemitanu” were evaluated on the complex of botanical parameters(biomorphological type, period of vegetation, sistematic index, the proportion of local andalohtonic plants), pharmacognostical characteristics accoding the type of vegetal drug (herba,radices, rhizomata, bulbus, tuber, stipites, gemmae, flores, turiones, fructus, semina) and itschemical composition, pharmacological effects according to the therapeutical action on theprincipal organ systems and toxicological aspects based on the type of toxic organ and itschemical composition.

RezumatColecţia de plante medicinale a Centrului de Cultivare a Plantelor Medicnale a USMF

„Nicolae Testemiţanu” s-a evaluat printr-un complex de indici botanici (tipul biomorforlogic,durata vieţii plantei, compoziţia floristică şi apartenenţa sistematică, ponderea PM autohtone şi aPM aloohtone, PM cultivate şi PM spontane din colecţie, categoria de rarietate a plantelor,farmacognostic după tipul produsului vegetal (herba, radices, rhizomata, bulbus, tuber, stipites,gemmae, flores, turiones, fructus, semina) şi compoziţia chimică a lor, farmacologic conform

426

acţiunii terapeutice asupra principalelor sisteme de organe şi toxicologic după tipul organuluitoxic şi compoziţia chimică.

ActualitateaOmul fiind parte componentă şi integrată a Naturii, înzestrat cu spiritul cognitiv, de-a

lungul anilor în baza observaţiilor a acumulat cunoştinţe practice despre virtuţile tămăduitoareale plantelor. În veşnica căutare, omul a observat că anumite plante aplicate pe răni alinaudurerea, favorizând cicatrizarea acestora, iar altele consumate, vindecau diferite afecţiuni trupeştişi sufleteşti. În acest scop au fost create primele colecţii de plante medicinale (PM) pe lângămânăstiri şi biserici. Interesul vădit faţă de plante a condus la iniţierea şcolilor farmaceutice,preocupate de studiul biologic, chimic şi terapeutic al PM pentru dezlegarea misterului lortămăduitor. Odată cu evoluarea civilizaţiei, colecţiile de PM au devenit indispensabile pentrudezvoltarea învăţământului farmaceutic.

În Japonia, facultatea Farmacie a Universităţii Keio, o.Tokyo dispune de colecţia„Urawa-Kyoritsu campus and MP garden” cu 600 specii, a Universităţii Showa din acelaş oraş –980 specii, iar cea din o.Osaka posedă colecţia „Medicinal Herb Garden” cu 800 specii.Universitatea de Farmacie din o.Chiang Mai (China) are colecţia „Medicinal Plant Garden” cu500 specii, a Universităţii Nirma, o.Gujarad (India) cu colecţia “Nirma Herbal Wealth”, careinclude 170 specii [5]. Scoala de Farmacie din Puerto Rico dispune de o colecţie de 200 speciiPM, iar în colecţia „The Dorothy Bradley Atkins Medicinal Plant Garden“ a facultăţii Farmaciea Universităţii Illinois, o.Chicago sunt 200 specii PM [6]. Universitatea de Medicină „DanyloGalitsky”, o.Lvov (Ucraina) utilizează colecţia cu 150 specii PM a Grădinii Botanice, iarColecţia de PM a Universităţii de Medicină „I.M.Secenov”, o.Moscova (Rusia) include 300specii, inclusiv 40 specii PM rare, incluse în Cartea Roşie a Rusiei.

USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău (R.Moldova) pe parcursul a 12 ani a deţinutcolecţia de PM “Codru” din s.Bursuc, raionul Nisporeni cu 250 specii, din anul 1992 studenţiifacultăţii Farmacie au utilizat colecţiile PM a Grădinii Botanice a AŞM, a Institutului deGenetică a AŞM, a Dendrariului, iar din anul 2002, colecţia PM a Centrului de Cultivare aPlantelor Medicinale (CC a PM) a USMF “Nicolae Testemiţanu”.

Scopul lucrării a fost evaluarea după indicii biologici, farmacognostici, toxicologici şifarmacologici a colecţiei de PM din CC a PM a USMF “Nicolae Testemiţanu”.

Materiale şi metodeÎn calitate de materiale pentru studiu au servit actele normative, registrele, schemele,

materialul foto a CC a PM a USMF „Nicolae Testemiţanu”. Colecţia de PM s-a evaluat din punct de vedere botanic (tipul biomorfologic, durata vieţii

plantelor, tipul metamorfozelor, indicele taxonomic, gradul de rarietate, originea şi centrul nativde formare a speciei), farmacognostic (tipul produsului vegetal şi compoziţia chimică),farmacologic (acţiunea terapeutică după sistemele de organe), toxicologic (grupa chimică desubstanţe şi gradul de toxicitate), comparativ cu cerinţele programelor de studii la disciplineleplanului de studii pentru studenţii facultăţii Farmacie.

Rezultate şi discuţiiCC a PM a USMF a fost fondat de profesorul M.Bodrug în baza hotărârii Guvernului

R.Moldova nr.1071 din 15.08.2002 [1,8]. Conform hotărârii, 4,39ha teren arabil, care aparţineadiferitor primării din raionul Ialoveni au fost atribuite USMF „Nicolae Testemiţanu” pentrucrearea colecţiei de PM, iar ulterior, pentru creşterea PM în scop industrial s-au mai achiziţionat8,06ha. Fondarea CC a PM a umărit obiectivele: introducerea PM autohtone preţioase şi rarîntâlnite din flora spontană; introducerea PM alohtone din programul de studii al facultăţii;efectuarea practicii de studii la Botanica farmaceutică şi Farnacognozie; efectuareainvestigaţiilor ştiinţifice a PM insuficient studiate în teze de doctorat şi licenţă; iniţierea unui

427

genofond de bioconservare a PM rare din flora locală şi din alte zone fizico-geografice. Lucrărileau demarat cu partajarea terenurilor, construcţia drumului, instalarea reţelelor electrice,rezervoarelor de apă şi a sistemului de irigare prin picurare. CC a PM este localizat în partea deSud-Vest a Zonei Centrale a R.Moldova, mărginit din 3 părţi de pădure, iar din cea de Sud -teren arabil. Colecţia de PM a fost repartizată în baza preferinţelor ecologice ale plantelor,deoarece terenul este preponderent versant, care trece leger în platou cu caracteristici de luncă.

· Evaluarea colecţiei de PM după indicii botanici Colecţia de PM serveşte în calitate de suport pentru efectuarea practicii de studii astudenţilor facultăţii Farmacie şi însuşirea programei la disciplina Botanica Farmaceutică [2].Este necesar ca în colecţie să fie o biodiversitate de PM după forma vitală, durata vieţii,apartenenţa la diferite grupe taxonomice, originea PM. Evaluarea colecţiei de PM s-a efectuatprintr-un complex de indici botanici: tipul biomorforlogic, durata vieţii plantei, compoziţiafloristică şi apartenenţa sistematică, ponderea PM autohtone şi a PM alohtone, ponderea PMcultivate şi PM spontane din colecţie, categoria de rarietate a plantelor.

Evaluarea plantelor ierbacee după durata vieţiiDin totalul speciilor de PM din colecţie 72% constituie plantele ierbacee şi 28% - plantele

lemnoase. Analiza plantelor ierbacee după durata vieţii denotă că 37 specii sunt plante anuale, 17specii - plante bienale, iar plante perene – 105 specii. Ponderea cea mai mare din planteleierbacee revine celor perene – 65%, după care urmează plantele ierbacee anuale – 24%, iarminimul revine plantelor ierbacee bianuale – 11 % (fig.1).

24%

11%

65% 34%

12%

54%

Fig.1. Distribuirea plantelor ierbacee (%) Fig.2. Distribuirea plantelor lemnoase (%) dupădupă durata vieţii tipul biomorfologic

Cota parte (%) a speciilor lemnoase din colecţie conform tipului biomorfologic sedistribuie în felul următor: maximul revine arbuştilor – 54%, arborii constituie 34%, iarsemiarbuştii, doar 12% (fig. 2). În rezultatul evaluării plantelor lemnoase conform formelorbiomorfologice menţionăm că colecţia dispune de toate formele biomorfologice ale plantelorlemnoase cu excepţia lianelor lemnoase cum ar fi iedera Hedera helix, lămâiul chinezescSchisandra chinensis, necesare conform pragramei de studii. Menţionăm că arborii şi arbuştii dincolecţie aparţin la diferite familii taxonomice: Rosaceae, Grossulariaceae, Caprifoliaceae etc. Încolecţie sunt specii lemnoase (Juniperus sabina, Ginkgo biloba, Pinus silvestris) din fil.Gymnospermatophyta, incluse în programa de studii la Botanica farmaceutică.

Analiza plantelor medicinale după tipul organelor metamorfozatePlantele ierbacee prezintă interes din punct de vedere al metamorfozelor organelor

vegetative, care exprimă adaptarea organelor plantelor pe parcursul evoluţiei lor. Pentru studenţiifacultăţii Farmacie metamorfozele plantelor prezintă şi interes aplicativ, deoarece la majoritateaPM substanţele biologic active sunt depozitate în rizomi, bulbi, tuberculi, bulbo-tuberculi,rizocarpi, care constituie produsul medicinal vegetal colectat pentru utilizarea atât în profilaxia şitratamentul diverselor maladii în medicina populară şi ştiinţifică, cât şi în calitate de materieprimă pentru industria farmaceutică. În colecţie sunt PM, care dezvoltă tuberculi cu conţinut deamidon (Solanum tuberosus), rădăcini tuberizate bogate în inulină (Helianthus tuberosus),vitamine (Daucus carota, var.sativa, Petroselinum crispum), bulbi cu conţinut de vitamine şi uleivolatil (Allium cepa, A.sativus), rizomi lungi subţiri (microblaste) cu heterozide cardiotonice

428

(Convallaria majalis), rizomi groşi (macroblaste) cu ulei volatil (Inula helenium, Acoruscalamus şi specii din g. Iris) şi cu alcaloizi (Scopolia carniolica).

Evaluarea colecţiei de plante medicinale conform indicelui taxonomicÎn programa de studii la Botanica farmaceutică un compartiment constituie sistematica

vegetală, căruia î-i revine şi cel mai mare volum de ore (semestrul II al anului universitar).Programa de studii prevede 290 specii de plante din flora spontană şi cultivată a R.Moldova, darsunt şi multe specii de PM din alte regiuni biogeografice. Speciile de plante din colecţie cuprindspectrul taxonomic după familii de 85%, care constituie 62% din necesarulprogramei. Conformrezultatelor evaluării (fig.3) cele mai multe specii aparţin fam. Asteraceae (22), Rosaceae (21) şiLamiaceae (18), apoi în descendenţă urmează fam. Fabaceae (14), Apiaceae (11), Solanaceae(7), Papaveraceae (7), Malvaceae (6), Polygonaceae (5), Scrophulariaceae (5). Câte 3 familiitaxonomice sunt prezente în colecţie cu 4 specii, 11 familii – cu 2 specii şi 20 familii cu câte ospecie de PM (fig.3).

2221

18

14

11

5

10

15

20

25

4

3

2 2

1

Fig.3. Repartizarea speciilor de PM din colecţie conform apartenenţei familiei taxonomice: 1 –Asteraceae, 2 – Rosaceae, 3 – Lamiaceae, 4 – Fabaceae, 5 – Apiaceae, 6 – Solanaceae, 7 –

Papaveraceae, 8 – Malvaceae, 9 – Polygonaceae, 10 – Scrophulariaceae

Numărul speciilor PM cultivate în colecţie este puţin mai redus decât necesarulprogramei de studii pentru cele mai importante familii taxonomice (fig.4 ), deoarece unele speciinu sunt caracteristice arealului R.Moldova, iar altele le găsim în flora spontană din zonele verziadiacente CC a PM. Decalajul mai mare între numărul de specii necesare conform programei destudii şi prezenţei lor în colecţie pentru fam. Rosaceae se explică prin lipsa multor speciilemnoase, care sunt bine cunoscute şi întâlnite în grădinile particulare.

Fig. 4. Cota parte (%) a familiilor după numărul specilor din programa de studii laBotanica farmaceutică şi din colecţia CC a PM a USMF

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

0

5

10

15

20

25

30

Astera

ceae

Rosac

eae

lamiac

eae

Fabac

eae

Apiacea

e

Programa de studii

CC a PM

429

În colecţie sunt specii de plante rar întâlnite în flora R. Moldova, care conform graduluide rarietate [3] se distribuie în felul următor: vulnerabile – Scopolia carniolica, Ephedradistachya; critic periclitate – Digitalis lanata, Gypsophila glomerata, periclitate – Padus avium.

· Evaluarea colecţiei de plante medicinale după indicii farmacognostici Programa de studii la Farmacognozie prevede însuşirea produsului vegetal cu diferităcompoziţie chimică: hidraţi de carbon, lipide, vitamine, uleiuri volatile, oleo-rezine, substanţeamare, tioheterozide, heterozide cardiotonice, saponozide, alcaloizi, compuşi fenolici, cumarineşi cromone, derivaţi ai antracenului, flavonoide, substanţe tanante şi diverse principii active [7]. Pentru însuşirea programei studenţii au nevoie de a dezvolta abilităţi practice derecunoaştere a PM producătoare de produse vegetale, de identificare macroscopică, microscopicăşi fitochimică a produsului medicinal vegetal de diferite tipuri. În acest scop s-a efectuatevaluarea colecţiei de PM după tipul produsului vegetal şi compoziţia chimică.

Evaluarea colecţiei de plante medicinale după tipul produsului vegetal Analiza efectuată demonstrează că colecţia CC a PM include marea majoritate de speciide PM producătoare de diferite tipuri de produse vegetale: herba, radices, bulbus, rhizomata,tuber, folia, flores, fructus, cortex, semina, prevăzute în programa de studii la Faramacognozie.Ponderea mai mare revine PM producătoare de frunze – 48 specii, puţin cedează celeproducătoare de fructe – 47 specii, urmează PM de la care se recoltează florile – 39 specii şirădăcină – 33 specii. 29 specii PM sunt producătoare de părţi aeriene, 20 specii – seminţă, 14specii – rizomi şi doar 10 specii – scoarţă. S-a constatat că cota parte (%) se distribuie în felulurmător: produsului vegetal folia revine 20% specii PM şi constituie maximul, valoare aproapeechivalentă produsului vegetal fructus – 19,58% specii, urmează produsul vegetal flores –16,25%, radices – 13,75%, herba – 12,08%, semina – 8,33%, rizhomata – 5,83%, iar minimul -4,16% specii PM sunt producătoare de cortex (fig.5). S-a relevat că în colecţie lipsec PM de lacare se recoltează produsul vegetal de tip gemmae, turiones, stipites, succus etc. Colecţia include specii de PM cu conţinut diferit de principii active: 36 specii de PM cuconţinut de uleiuri volatile, 23 – alcaloizi, 14 – flavonoide, 11 – substanţe tanante, 10 - vitamineşi 10 - saponozide, 9 - glucide, 8 - lipide, 7 - derivaţi ai antracenului, 6 - cumarine, câte 4 -heterozide cardiotonice şi substanţe amare, 3 - diverse principii active, câte 1 - tioheterozide şisubstanţe rezinoase. La compararea PM producătoare de produs vegetal cu diferit conţinutchimic din colecţie şi a necesaului programei de studii la Farmacognozie (tabelul 1) constatămcă în CC a PM a USMF cota parte cedează puţin.

Fig. 5. Cota parte (%) a PM din colecţia de plante medicinale după tipul produsului vegetal: 1 –herba, 2 – folia, 3 – flores, 4 – fructus, 5 – semina, 6 – radices, 7 – rhizomata, 8 – cortex.

Evaluarea colecţiei de PM după compoziţia chimică a produsului vegetalRezultatele studiului demonstrează că în colecţie sunt prezente toate categoriile de PM

după compoziţia chimică, doar că în programă ele prevalează numeric. În colecţie lipsesc PM,care sunt în flora spontană chiar în locurile adiacente CC a PM a USMF„Nicolae Testemiţanu”.

1 2 3 4 5 6 7 8

430

Tabelul 1. Cota parte (%) de PM, după compoziţia chimică a produsului medicinal vegetal din CCa PM a USMF „Nicolae Testemiţanu”şi programa de studii la Farmacognozie

SPECII DE PLANTE MEDICINALECompoziţia chimicăa produsului vegetal CC a PM (%) Farmacognozie (%)

Hidraţi de carbon 5,77 6,23Vitamine 6,41 8,40Llipide 3,13 5,49Uleiuri volatile 23,08 28,02Substanţe rezinoase 0,64 1,16Substanţe amare 2,56 4,07Alcaloizi 14,74 22,19Heterozide cardiotonice 4,49 5,23Saponozide 5,77 7,98Derivaţii antracenului 2,85 4,65Flavonoide 6,97 9,98Cumarine şi cromone 2,85 3,49Substanţe tanante 7,05 9,98Diverse principii active 7,69 8,14

· Evaluarea colecţiei de plante medicinale după indicii farmacologiciS-a efectuat analiza comparată a prezenţei PM în colecţie şi a necesarului conform

programei de studii la Farmacologie [4] conform celor mai importante sisteme de organe:respiratorii, cardiovasculare, urogenitale, gastrointestinale, a sistemului nervos central şi periferic(fig.6). Rezultatele denotă, că colecţia dispune de tot spectrul de PM conform efectului acţiuniiterapeutice, doar că în programa de studii, PM numeric sunt mai multe. Decalajul cel mai marereprezintă categoria de PM cu acţiune cardiovasculară şi sedativă.

· Evaluarea colecţiei de plante medicinale după indicii toxicologiciRezultatele evaluării denotă că studenţii la cursul de Plante toxice studiază cca 50 de

specii, însă în colecţie sunt în număr de 18 ceea ce constituie doar 36 % din totalul plantelortoxice studiate (fig.7). Lipsesc plante toxice prevăzute de programa de studii, deoarece ele suntspecifice altor regiuni geografice: Ledum palustre, Taxus baccata, Aconitum soongaricum,Lobelia inflata, Thermopsis lanceolata, Sophora pachycarpa, Anabasis aphylla, Heracleumsosnowski, Nerium oleander etc.

0

5

10

15

20

25

30

35

Sistemul n

ervos

CC a PM

Programafarmacologie

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

1

Plante toxice în CC aPM

Plante toxice conformprogramei de studii

100 %

36 %

Fig. 6. Cota parte (%) de PM din programa de Fig. 7. Cota parte (%) de plante toxicestudii la Farmacologie şi colecţie conform acţiunii în CC a PM şi programa de studiiterapeutice asupra sistemelor de organe: 1 – nervos,2 – cardiovascular, 3 – repirator, 4 – gastrointestinal,5 – urogenital.

1 2 3 4 5

431

Colecţia CC a PM a USMF “Nicolae Testemiţanu” include 205 taxoni (specii, subspecii,varietăţi, forme, soiuri), inclusiv 51% specii de plante cultivate în R.Moldova, 27 % specii deplante alohtone şi 22% - specii de plante din flora spontană a R.Moldova.

Plantele din colecţia CC a PM sunt studiate în teze de doctor habilitat (Lilium martagon,Aronia melanocarpa), teze de doctor (Centaurea cyanus, Hypericum perforatum), teze de licenţăSolidago canadensis, Cynara scolymus, Ginkgo biloba, Carum carvi, Dracocefalum moldavica,Chaenomeles japonica, Mentha piperita etc).

Concluzii1. Colecţia de PM a CC a PM a USMF “Nicolae Testemiţanu” acoperă aproape total necesarul

de PM după tipul biomorfologic, durata vieţii, tipul metamorfozelor, aparteneţa sistematică,compoziţia chimică, tipul produsului vegetal, acţiunea farmacologică şi toxicologică. Lipsesc,preponderent, plante din familii nespecifice condiţiilor pedo-climatice R.Moldova sau care suntîn flora spontană a ariilor verzi adiacente (pădure, colină, luncă etc).

2. De întrodus în colecţie PM rare în scopul bioconservării: Aluns incana, A.glutinosa, Galantusnivalis, G.plicatus, Hepatica nobilis, Nupar luteum, Rhamnus tinctoria etc.

3. Pentru asigurarea disciplinilor cu material botanic şi farmacognostic uscat şi conservat desporit numărul indivizilor unor specii: Atropa belladonna, Adonis vernalis, Acorus calamus,Digitalis purpurea, Primula veris, Bergenia crasifolia, Scopolia carniolica.

4. În scopul asigurării disciplinelor catedrei cu tot spectrul de tipuri ecologice de plante de creatbazin de apă şi o miniseră.

Bibliografie1. Bodrug M., Grădina de Plante Medicinale a USMF „Nicolae Testemiţanu”, În: Buletinul

AŞM. Ştiinţe Medicale, nr. 2 (2), p. 102-107.2. Calalb T., Bodrug M. Botanica farmaceutică. Editura CEP“Medicina”,Chişinău, 2009, 498 p.3. Cartea Roşie a Republicii Moldova, Ed. A II, Ştiinţa, 2001, 288 pag.4. Goncear V., C. Scutari, Ed.Cheptea, V.Cazacu. Indicaţii metodice pentru lucrările practice la

farmaco şi fitoterapie, Chişinău, 2006, 112 pag.5. http://www.pha.keio.ac.jp/en/facilities/garden.html6. http://www.rcm.upr.edu/Pharmacy/MuseumOurCollections.htm7. Nistreanu A. Farmacognozie, Chişinău, Ed: Tipografia Centrală, 2000, 672 pag.8. Бодруг М., Бодруг О. Сад лекарственных растений Государственного Медицинского и

Фармацевтического Университета «Николае Тестемицану», В: Матер.Международного Симпозиума «Нетрадиционое растениеводство. Эниология.Экология и здоровье», Книга I, Алушта, 2004, с. 41-53.

MORFO-BIOMETRIA PLANTELOR DE CYNARA SCOLYMUS L., CULTIVATĂ ÎNCOLECŢIA DE PLANTE MEDICINALE A CENTRULUI DE CULTIVARE A

PLANTELOR MEDICINALE A USMF “NICOLAE TESTEMIŢANU”C. Ciobanu 1, T. Calalb 2, E. Diug 1

1Catedra Tehnologia medicamentelor2Catedra Farmacognozie şi Botanică farmaceutică

SummaryMorpho-biometry of plants Cynara scolymus L., cultivated in the medicinal plants

collection of the Centre of medicinal plants cultivation of SMPU“Nicolae Testemiţanu”Globe artichoke plant Cynara scolymus L. was introduced in collection of the Center of

Cultivation of Medicinal Plants of SMPU“Nicolae Testemiţanu” in 2002 year. The morpho-biometrical evaluation of the globe artichoke plant was effectuated on more that 10 parameters.

432

The high of plant, number and sizes of leaves are principle biometrical parameters, whichdetermine the production of raw materials for pharmaceutical industry.

RezumatAnghinaria cultivată Cynara scolymus L. a fost introdusă în colecţia Centrului de

Cultivare al Plantelor Medicinale a USMF “Nicolae Testemiţanu” în anul 2002. Evaluareamorfo-biometrică a anghinariei cultivate a fost efectuată în baza a mai mult de 10 parametri.Înălţimea plantei, numărul etajelor foliare şi dimensiunile frunzelor sunt parametrii biometriciprincipali, care determină productivitatea plantei ca materie primă pentru industria farmaceutică.

ActualitateaGenul Cynara L. include mai multe specii: C. algarbiensis Coss, C. auranitica Post., C.

baetica (Spreng) Pau, C. cornigera Lindl., C. cyrenaica Maiire şi Weiller., C. humilis L., C.syriaca Boiss., C. tournefortii Boiss şi Reut., C.syriaca Boiss., C. hystrix Ball şi C. cardunculusL. Centrul nativ pentru speciile g.Cynara este considerat bazinul Mării Mediteraniene şi Africade Nord. Cea mai răspandită este specia C.cardunculus L., cunoscută cu sinonimul C.scolymusL., în limba engelză Artichoke, în limba rusă - Артишок колючий sau Артишок посевной, iarîn limba română – Anghinarie cu ţepi sau anghinarie cultivată.

Anghinaria C.scolymus L. a fost cultivată încă la romani pentru frunzele utilizate înmedicina tradiţională. Principiile active din Cynarae folia au un spectru extrem de vast de acţiuniterapeutice: hepatoprotectoare şi hepatostimulatoare, coleretică, diuretică, hipercolesterolemică[2] antimicrobiană [11], antioxidantă [6,10]. Extractul din frunzele de anghinarie are acţiuneexcitantă asupra secreţiei biliare, contribuie la reducerea nivelului de colesterol şi zahăr în sânge,stimulează regenerarea celulelor hepatice, sporeşte pofta de mâncare în cazul lipsei acestea,favorizează digestia produselor grase [2]. La răspântia mileniilor 2 şi 3 anghinaria a fostapreciată şi ca plantă economică, în calitate de sursă valoroasă de materie primă pentru celulozăşi bioenergie [8]. Graţie însuşirilor terapeutice şi culinare incontestabile ale frunzei deanghinarie, planta este cultivată în multe ţări europene, iar din anul 2002 a fost întrodusă încolecţia Centrului de Cultivare a Plantelor Medicinale (CC a PM) a USMF “NicolaeTestemiţanu” [3,4,5].

ScopulEvaluarea morfo-biometrică a plantelor de anghinarie cultivate în Colecţia CC a PM a

USMF “Nicolae Testemiţanu”.

Materiale şi metodeÎn calitate de fitomateriale au servit plantele de C.scolymis L. din colecţia CC a PM a

USMF “Nicolae Testemiţanu, care au fost evaluate după un complex de indici bio-morfologiciconform metodelor clasice [9], iar rezultatele au fost prelucrate statistic prin programa GraphpadInStat.

Rezultate şi discuţiiAnghinaria are arealul de răspîndire în bazinul mării Mediteraniene, în special sudul

Spaniei, Italiei, Frantei, nordul Marocului, unde se cultivă pe scară largă ca plantălegumicolă. În flora spontană ale acestor zone anghinaria ocupă 121,000 ha şi produce 800 000tone de frunze anual [7]. Solicitarea acestei plante pentru fortificarea şi asigurarea alimentuluisănătos a determinat sporirea studiilor asupra anghinariei axate pe dezvoltarea tehnologiilormoderne de cultivare prin aplicarea reglatorilor de crştere, care asigură o productivitate sporită aplantei [1,7].

Pentru creştere şi dezvoltare plantele de anghinarie necesită soluri grase în amestec cunisip, este vulnerabilă la temperaturi sub 00C, de aceea necesită temperaturi pozitive. Deoarececondiţiile pedo-climatice ale R.Moldova se deosebesc de cele din regiunile de origine ale

433

anghinariei, pe parcursul anilor 2002-2010 s-au efectuat observaţii fenologice asupra etapelorontomorfogenetice ale anghinariei. CC a PM a USMF “Nicolae Testemiţanu” este localizat înpartea de Sud-Vest a regiunii Centrale a Republicii Moldova, iar plantaţia de anghinarie - înpartea bazală a terenului uşor versant cu expoziţie Sud-Estică, caracterizat prin sol bogat însubstanţe nutritive, suficientă umiditate, lumină şi căldură pe parcursul verii. Un impediment îndezvoltarea normală a plantelor constituie lipsa zăpezilor în perioada de iarnă, ceea ce conducela îngheţarea părţii subterane a plantei (a.2003-2004, 2010). Pentru protejarea plantei şiasigurarea viabilităţii s-a recurs la scurtarea tulpinilor florale la 15-20 cm şi acoperirea lor curesturi de frunze şi plante, iar ultima recoltare de frunze de toamnă să se evite.

Anghinaria în colecţia CC a PM a USMF „Nicolae Testemiţanu” este o plantă ierbacee,perenă, robustă cu înălţimea de 1,5 – 2,0 m (fig.1,2).

În primul an de vegetaţie planta dezvoltă frunze bazale, mari cu lugimea până la 80 cm,dispuse în rozetă. Frunzele au un peţiol dezvoltat, cărnos de culoare argintie şi limbul penatsectat sau fidat, cu 5-8 perechi de lacinii lanceolate, mucronate, marginea măşcat serată, parteasuperioară – glabră, iar cea inferioară - alb-tomentoasă (fig. 3,4). Rozeta cu frunze baziliare areun mare rol fitocenotic – protejează solul atât de supraîncălzire şi expunerea directă la razelesolare, cât şi de evaporarea şi pierderea umidităţii acestuia. Acest fapt asigură şi inducedezvoltarea mai viguroasă a tulpinilor, frunzelor tulpinale şi calatidiilor. Frunzele tulpinale suntalterne şi aproape sesile. De la baza tulpinii spre apex, dimensiunile frunzelor se micşorează.

Fig.1. Aspectul plantei C.scolymus L. Fig. 2. Partea apicală a lăstarului deC.solymus L.

434

Fig.3. Partea inferioară a frunzei de anghinarie. Fig.4. Partea superioară a frunzei de anghinarie.

Tulpina aeriană apare în cel de-al doilea an, este erectă, viguroasă, ramificată de la bază şiare aspect tomentos. La vârful tulpinelor se dezvoltă florile unite în inflorescenţe de tip calatidiuglobulos (antodiu). Bracteele cărnoase la bază, cu apex acut sau obtuz şi uşor pungente aleinvolucrului sunt aranjare acropetal. Pe discul receptaculului cărnos sunt dispuse florile centraletubulate bisexuate, iar marginal florile sterile, ambele de culoare roşu-violaceu. Fructelereprezintă achene brune, uşor comprimate, însoţite de papus de culoare galbenă-albicioasă.

Pentru studiul biometric s-a elaborat un complex de parametri bio-morfologici: înălţimeaplantei (cm); numărul de tupini pe un exemplar (unităţi), de ramificaţii ale tulpinii (unităţi), deetaje foliare (unităţi) şi lacinii a unui limb (unităţi), de calatidii pe plantă (unităţi de calatidii pe oramificaţie (unităţi), diametrul tulpinii (mm), lungimea limbului foliar (cm), lăţimea limbuluifoliar (cm), iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1.Caracteristecile biometrice ale plantelor de anghinare din colecţia Centrului de Cultivarea Plantelor Medicinale a USMF “Nicolae Ţestemiţanu”

Valorile extreme şi medii ale parametrilor biometriciParametrii biometrici Minim Mediu Maxim

Înălţimea plantei, cm 25-50± 2,7 ( 8,72)

51-120± 5,16 (16,33)

121-185± 6,43 (20,35)

Numărul de ramificaţii aletulpinii (unităţi)

2-3± 0,16 (0,52)

4-6± 0,27 (0,87)

7-8± 0,16 (0,51)

Diametrul tulpinii, mm4-10

± 0,65 (2,0)11-17

± 1,06 (3,38)18-23

± 0,52 (1,65)Numărul de etaje foliare

(unităţi)5-8

± 0,33 (0,05)9-17

± 0,83 (2,63)18-25

± 0,97 (3,0)Lungimea limbului foliar, cm 14-24

± 3,39 (1,07)25-30

± 0,67 (2,13)31-39

± 0,88 (2,78)Lăţimea limbului foliar, cm 7-12

± 0,96 (2,16)13-17

± 0,56 (1,79)18-23

± 0,60 (1,90)Numărul laciniilor (unităţi) 7-9

± 0,44 (1,0)10-12

± 0,26 (0,62)13-16

± 0,39 (1,24)Numărul de calatidii pe plantă

(unităţi)3-7

± 0,74 (1,67)8-19

± 1,06 (3,38)20-24

± 0,90 (1,27)Numărul de calatidii pe o

ramificaţie (unităţi)1-2

± 0,24 (0,54)3-5

± 0,30 (0,94)6-8

± 0,29 (0,91)La numărător - valorile extreme ale caracterelor; la numitor - eroarea standard; în paranteze -deviaţia standard.

Analiza parametrilor biometrici denotă că înălţimea maximă a plantelor variază între 121-185 cm, ce sunt valori mai mari decât ale plantelor din colecţia Institutului de Genetică aAcademiei de Ştiinţe din Republica Moldova [9] şi mai reduse decât la plantele crescute înUzbechistan [13] şi Tadjichistan [12]. Înălţimea mai mare a plantelor favorizează dezvoltarea

435

unui număr mai mare de etaje foliare decât în regiunile geografice din Asia [12,13]. Un interesprezintă biometria frunzelor, deoarece ele constituie produsul medicinal vegetal Cynarae folia[3] în calitate de materie primă pentru producerea fitopreparatelor. Valorile medii ale număruluide etaje foliare (9-17), a lungimii (25-30 cm) şi lăţimii (13-17 cm) frunzelor demonstrează, căîn condiţiile pedo-climatice ale colecţiei CC a PM a USMF „Nicolae Testemiţanu” plantele deanghinarie dezvoltă o suprafaţă foliară impunătoare (tabelul 1).

Plantele ramifică în 3-4 în partea bazală a tulpinii, care la rândul lor ramifică iar spreextremităţi, iar fiecare extremitate se termină cu calatidii cu diametru 7-9 cm. O ramificaţieformează în mediu 3-5 calatidii, iar o plantă poate dezvolta în mediu 8-19 unităţi. De menţionatcă valorile maxime ale numărului de calatidii pe ramificaţii (6-8) şi pe o plantă (20-24) suntsuperioare celor caracteristice plantelor din Tadjichistan [12] şi Uzbechistan [13], dar cedeazăfaţă de anghinaria din plantaţiile Spaniei [1], crescute în baza tehnologiilor moderne prinaplicarea reglatorilor de creştere. Numărul calatidiilor şi seminţelor corelează direct cu gradulde ramificare al tulpinilor. Calatidiile se formează odată cu ramificarea tulpinii pe parcursulperioadei ontogenetice, de aceea ele au diferit grad de dezvoltare şi maturizare, ce permite ocontinuitate în utilizarea calatidiilor imature în scop alimentar. Heterogenitatea calatidiilor dupăgradul de maturitate este caracteristică şi pe parcursul lunilor de toamnă, iar odată cu sosireaîngheţurilor, cele imature nu reuşesc să se maturizeze şi nu dezvoltă seminţe viabile.

Astfel, compararea rezultatelor morfo-biometrice ale plantelor de anghinarie din CC aPM a USMF „Nicolae Testemiţanu” cu cele ale plantelor din ţările de origine şi crescute în alteregiuni geografice denotă că condiţiile pedo-climatice din Republica Moldova favorizeazădezvoltarea normală a acestora.

Concluzii1. Plantele de anghinarie C.scolymus L. din colecţia CC a PM a USMF “Nicolae Testemiţanu”

dezvoltă un înveliş foliar sporit, determinat de înălţimea plantei, numărului de etaje foliareşi dimensiunile frunzelor, care constituie sursa de materie primă pentru producereafitopreparatelor.

2. Ramificarea puternică a tulpinilor contribuie la dezvoltarea unui număr sporit de calatidii,care pot fi utilizate în calitate de produs alimentar dietetic, ce favorizează digestia.

Bibliografie1. Abdel-Wahab, H.A., Effect of growth regulator (gibberellic acid) on some biochemical of

globe artichoke and its relation to population density of some associated pests. J. Agric. Sci.Mansoura Univ., 2003. 28(7), p. 5731-5736

2. Adzet T., Camarasa J, laguna J. Hepatoprotective effect of polyphenolic compounds fromCynara scolymus against CCL4 toxicity in isolated rat hepatocytes. Journal of Naturalproducts 1987, 50, p. 612-17.

3. Bodrug M., Grădina de Plante Medicinale a USMF „Nicolae Testemiţanu”, Buletinul AŞM.Ştiinţe Medicale, nr. 2 (2), p. 102-107.

4. Calalb T. Particularităţile morfo-anatomice ale plantei de anghinarie Cynara scolymus L. In:Romanian Biological Sciences, Piatra-Neamt, 2007, vol. V, nr 1-2, p. 21-22.

5. Chiţan E., Calalb T. Planta medicinală anghinaria Cynara scolymus L. – trecut, prezent,perspective. Mater. Conf. De Istoria farmaciei cu participare internaţională in memoriamVasile Procopişin, Chişinău, 2009, p.48-50.

6. Coloru G.C., Alamanni M.C., Cossu M., Antiradical and antioxidant properties of Sardinianspiny artichoke (Cynara scolymus L.) var., following treatments for conservation andtreatments. Rivista di Scienza dell'Alimentazione, 2005, Nr 3, p. 53-60.

7. El-Abagy, H.M.H; El-Sh. M. Rashad; A.M.R. Abdel-Mawgoud; and Nadia H. M. El-GreadlyPhysiological and Biochemical Effects of Some Bioregulators on Growth, Productivity andQuality of Artichoke (Cynara Scolymus L.) Plant. Research Journal of Agriculture andBiological Sciences, 2010, 6(6), p. 683-690.

436

8. Fernandez J Lignocellulosic biomass production from annual energy crops. Report EUR12631 EN-C- Commission of the European Communities, Luxemburg, 1990, 54 pag.

9. Florea V. Cultura Plantelor Medicinale, Chişinău, 2006, 312 pag.10. Gebhardt R., Henke B., Fausel M., Antioxidative properties of extracts from leaves of the

artichoke (Cynara scolymus L.) against hydroperoxide-induced oxidative stress determinedin cultured rat hepatocytes are due to polyphenols and flavonoids. European Journal of CellBiology, 1997, 72, p. 1023-1028.

11. Zhu X., Zhang H., Lo R., Phenolic compounds from the leaf extract of artichoke (Cynarascolymus L.) and their antimicrobial activities. Journal of Agricultural and Food Chemistry52, 2004, p. 7272-7278.

12. Рагимов М. Артишок. Колхозно-совхозное производство Таджикистана, 1969, nr. 4,стр. 12-16.

13. Хайдаров Р. Артишок. Сельское хозяйство Узбекистана, 1971, nr.10, стр. 16-19.

STUDIUL EXTRACŢIEI FLAVONOZIDELOR DIN SPECIA CENTAUREA CYANUS L.Tatiana Ţurcan1, Anatolie Nistreanu1, Eugen Diug2, Natalia Corcodel1

1Catedra Farmacognozie şi Botanică farmaceutică USMF „Nicolae Testemiţanu”2Catedra Tehnologia Medicamentelor USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryThe study of flavonoids extraction from Centaurea cyanus L.

Fluid extracts of aerial parts of C. cyanus L. have been analyzed for the first time. Theoptimal concentration of ethanol for flavonoids extaction (60%) has been determined.Qualitative comparative analysis of fluid extracts of Cyani herba and Cyani flores has beendone using TLC.

RezumatPentru prima dată s-au obţinut şi analizat extracte fluide din părţi aeriene de C. cyanus L.

S-a determinat concentraţia alcoolului etilic (60%) care extrage maximum de flavonozide. S-arealizat analiza calitativă comparativă a flavonozidelor din extractele fluide de Cyani herba şiCyani flores prin cromatografie în strat subţire.

ActualitateaSpecia C. cyanus L., familia Asteraceae este o plantă anuală, ce creşte prin semănături de

cerealiere. În Republica Moldova se întâlneşte spontan, în mare parte, la nordul ţării. Produsulvegetal oficinal este prezentat de florile marginale din inflorescenţă Cyani flores. Acestea intră încomponenţa speciilor diuretice, aperitive, colagoge, antidiareice. Infuzia din flori se utilizează caantiinflamator, dezinfectant, contra cearcanelor în oftalmologie şi cosmetologie. Principaliicomponenţi chimici sunt flavonozidele (antocianii, flavonolii, flavonele şi heterozidele lor) [5].

Flavonozidele deţin un spectru larg de acţiune: antioxidantă, astringentă, hipoglicemiantă,antibacteriană, P-vitaminică, antiinflamatoare [2,4]. Pornind de la importanţa acestor principiiactive pentru fitoterapie, ne-am propus realizarea unui studiu al părţilor aeriene de albăstriţă, învederea obţinerii unui produs extractiv cu conţinut de flavonozide.

ObiectiveleStudiul comparativ al metodelor de obţinere a extractelor fluide şi al factorilor care

influenţează extracţia.

437

Materiale şi metodeÎn calitate de produs vegetal au servit părţile aeriene de C. cyanus L. recoltate în perioada

de înflorire şi uscate în mod natural. În scopul studiului comparativ al extracţiei flavonozidelordin Cyani herba au fost folosite 3 metode: repercolarea cu fracţionarea produsului vegetal înpărţi egale în ciclu terminat, repercolarea după metoda Squibb şi percolarea [3].

Conform metodei de repercolare cu fracţionarea produsului vegetal în părţi egale, înpercolatoare s-au introdus părţi egale de produs vegetal. Produsul vegetal pentru primulpercolator s-a umectat cu o cantitate egală de solvent; peste 4- 6 ore, materialul umectat s-aîntrodus în percolator şi s-a macerat 24 ore cu o cantitate dublă de solvent, apoi s-a percolat pînăla epuizarea produsului. Din primul percolator s-au obţinut 80% lichid extractiv faţă de masaprodusului vegetal, după care s-a mai continuat percolarea şi s-au obţinut trei porţiuni de lichidextractiv mai diluate. Prima porţiune de lichid extractiv, egală cu masa produsului, s-a folositpentru umectarea produsului vegetal din al doilea percolator; a doua porţiune de lichid extractiv -pentru macerare, iar a treia – la extracţie, pînă la obţinerea a 100% produs finit, faţă de masaprodusului vegetal. S-a continuat percolarea şi s-au separat trei porţiuni de lichid extractiv maidiluate, care s-au utilizat pentru materialul din cel de-al treilea percolator ş. a. m. d. Lichidulextractiv mai diluat din ultimul percolator s-a evaporat, sub vid, pînă la volumul de 20% faţă demasa materialului; extractul obţinut s-a amestecat cu volumul total al lichidului extractivpercolat.

Conform metodei Squibb produsul vegetal fragmentat şi trecut prin sită cu diametrulochiurilor 3 mm a fost repartizat în 3 percolatoare: 5,0; 3,0; şi 2,0 g (1:1) şi 10,0; 6,0; şi 4,0 g(1:2) corespunzător. O cantitate de 10,0 g produs vegetal se împarte în 3 părţi: în primulpercolator se introduc 5,0 g, în al doilea percolator 3,0 g şi în al treilea percolator- restul de 2,0g. Se adaugă solventul în primul percolator şi după macerare se extrage o primă fracţiune delichidul care se separă (2 ml), se continuă percolarea şi se mai separă 3 fracţiuni a cîte 3 ml lichidextractiv. Cu aceste 3 fracţiuni secundare, adăugate succesiv, se percolează produsul vegetal dinal doilea percolator. Se separă o primă fracţiune de 3 ml lichid extactiv şi încă 3 fracţiunisecundare a cite 2 ml fiecare. Aceste 3 fracţiuni secundare servesc la percolarea produsuluivegetal din cel de-al treilea percolator, de unde se separă 5 ml lichid extractiv. Fracţiunileprincipale separate iniţial din cele 3 percolatoare se reunesc.

Tinctura de albăstriţă a fost obţinută prin metoda de percolare în raport de 1:5, avândurmătoarele etape ale procesului tehnologic de preparare: pregătirea amestecului hidroetanolic,fragmentarea produsului vegetal, umectarea produsului vegetal, întroducerea amesteculuiumectat în percolator, adăugarea solventului şi macerarea, percolare propriu-zisă, sedimentareala rece, decantarea şi filtrarea percolatorului.

Analiza calitativă a flavonozidelor din extracte a fost efectuată prin CSS [1].Soluţie de referinţă. 5 mg rutozidă, quercetol, quercitozidă, hiperozidă se dizolvă în 10 ml

etanol 96%.Faza staţionară. Placă de silicagel.Faza mobilă. Acid formic anhidru: apă: etilacetat (6:9:90)Distanţa parcursă. Nu mai puţin de 10 cm de la linia de start.Uscarea. La aer 10 - 15 minute.Developarea. Placa după pulverizare cu soluţiile acid difenilboric 10 g/l al eterului

aminoetilic în metanol, macrogol 400 în metanol, se menţine timp de 10 min în termostat la1000C până la 1050C şi se examinează în UV la 365 nm.

Dozarea flavonozidelor a fost efectuată prin metoda specrofotometrică [4]. Conformmetodei, 1 ml extract fluid se trece într-un balon cotat de 25 ml, se adaugă 4 ml soluţie AlCl35%. Pentru pregătirea soluţiei de comparare în al doilea balon cotat de 25 ml se adaugă 1 mlextract de analizat, după care ambele colbe se aduc pînă la cotă cu alcool etilic de 60% şi se lasăla temperatura camerei 30 min. Absorbanţa optică se masoară la lungimea de undă 415 nm.

Pentru trasarea graficului de calibrare, care exprima dependenţa absorbanţei deconcentraţia rutozidei, 0,05 g de rutozidă se trece într-un balon cotat cu capacitatea de 50 cm3, se

438

adaugă 40 ml de alcool etilic de 60%, se încălzeşte pînă la temperatura de 50 – 600 C pînă ladizolvarea rutozidei, apoi se răceşte pînă la temperatura camerei şi se aduce pînă la cotă cualcool etilic 96%. Pentru prepararea complexului cu AlCl3, în baloanele cotate A şi B cucapacitatea de 25 ml, se adaugă soluţie de rutozidă şi se prelucrează în modul indicat mai sus,obţinînd o soluţie de analizat cu AlCl3 şi una de referinţă, fără AlCl3. Dependenţa absorbanţei deconcentraţia rutozidei reprezintă o linie dreaptă ce trece prin axa coordonatelor.

Rezultate şi discuţiiPentru determinarea concentraţiei solventului (extragentului) care extrage maximum de

flavonozide din Cyani herba s–au pregatit extracte fluide 1:1 prin două metode de repercolare:cu fracţionarea produsului vegetal în părţi egale şi metoda Squibb.

Conform datelor obţinute rezultă că maximul de flavonozide din Cyani herba se extrageprin metoda de repercolare cu fracţionarea produsului vegetal în părţi egale 1:1 cu alcool etilic cuconcentraţia de 60% (fig.1).

Tabelul 1Determinarea concentraţiei solventului (extragent) care extrage maximum de flavonozide

din Cyani herbaMetoda de repercolare

Squibb 1:1 Repercolarea cu fracţionarea produsuluivegetal în părţi egale 1:1

Extragent Cantitateaflavonozidelor, % Extragent Cantitatea

flavonozidelor, %Alcool etilic 20 % 0,03 Alcool etilic 20 % 0,06Alcool etilic 40 % 0,20 Alcool etilic 40 % 0,49Alcool etilic 60 % 0,27 Alcool etilic 60 % 0,55Alcool etilic 80 % 0,21 Alcool etilic 80 % 0,46

Apă purificată – Apă purificată –

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

20 40 60 80

% EtOH

Conţ

inut

ul în

flavo

noid

e, %

Squibb 1:1

Repercolarea cufracţionareaprodusului vegetal înpărţi egale 1:1

Fig. 1. Extracţia flavonozidelor din Cyani herba cu alcool etilic (concentraţii diferite)

În vederea realizării unui produs extractiv standardizat al părţilor aeriene de albăstriţă, ne –am propus să efectuăm un studiu comparativ al metodelor de obţinere a extractelor fluide şi alfactorilor care influenţează extracţia.

Cea mai mare cantitate de flavonozide (0,46%) se conţine în extractul fluid de Cyani herbaobţinut în raport de 1:1 prin metoda repercolare cu fracţionare produsului vegetal în părţi egale(tabelul 2).

439

Tabelul 2Conţinutul de flavonozide în produse extractive de albăstriţă, extragent – alcool etilic 70%

Rezultatele identificării flavonozidelor în extracte fluide hidroetanolice de Cyani herba şiCyani flores prin metoda cromatografiei pe strat subţire (CSS)sunt arătate în figura 2.

Fig. 2. CSS pentru extractele de Cyani herba şi Cyani flores în UV1 – quercetol, 2 – rutozidă, 3 – hiperozidă, 4 – Cyani herba extract fluid 70%,5 – Cyani herba extract fluid 60%, 6 – Cyani flores extract fluid 70%, 7 – Cyani flores

extract fluid 60%

Conţinutul de flavonozide, %Nr. Extract fluid (1:1)

fracţionarea PV înpărţi egale

Extract fluid (1:2)metoda Squibb

Tinctură (1:5)percolare

1 0,44 0,44 0,332 0,43 0,44 0,323 0,45 0,44 0,314 0,47 0,43 0,315 0,5 0,44 0,326 0,47 0,45 0,31

media 0,46 0,44 0,32Parametrii statistici

S 0,0253 0,0063 0,0082Sx 0,0103 0,0026 0,0033e95 0,0265 0,0066 0,0086

Abat. Rel (Cv) 5,4996 1,4374 2,5784Precizia 95 5,7715 1,5085 2,7059

440

Din analiza calitativă a flavonozidelor prezentate în cromatogramă (fig. 2), rezultă că atâtîn părţi aeriene (extracte fluide 70% şi 60%) cât şi în flori (extracte fluide 70% şi 60%) suntprezente 5 fracţiuni flavonozidice cu fluorescenţă galben-portocalie, dintre care una este identicăcu hiperozida (Rf 0,35) şi una cu rutozida (Rf 0,12). Alte fracţiuni flavonozidice apar la Rf 0,41;0,49 şi 0,98. Acidul clorogenic (Rf 0,3) şi acidul cafeic (Rf 0,86) prezintă florescenţă albastră.

ConcluziiAu fost obţinute şi analizate extracte fluide din părţi aeriene de albăstriţă (Cyani herba). S-

a demonstrat că maximul de flavonozide din Cyani herba se extrage prin metoda de repercolarecu fracţionarea produsului vegetal în părţi egale 1:1 cu alcool etilic cu concentraţia de 60%. Ceamai mare cantitate de flavonozide (0,46%) se conţine în extractul fluid de Cyani herba obţinut înraport de 1:1 prin metoda repercolare cu fracţionarea produsului vegetal în părţi egale.

Analiza calitativă a flavonozidelor s-a realizat prin CSS. Rezultatele arată că în extractfluid de Cyani herba şi în cel de Cyani flores se regăsesc aceleaşi fracţiuni flavonozidice.

Bibliografie1. European Pharmacopoeia 6.0, vol. 2, p. 2958 – 29592. Garbacki N., Gloguen V., Damas J. Antiinflammatory and immunological effects of

Centaurea cyanus flower-heads, Journal of Ethnopharmacology, 1999, vol. 68, p. 235 –241

3. Popovici I., Lupuleasa D. Tehnologia farmaceutică, volumul I, Iaşi 1997, p. 3794. Лобанова А.А, Будаева В.В, Сакович Г.В. Химия растительного сырья.

Исследование биологически активных флавоноидов в экстрактах из растительногосырья 2004, №1, с. 47 – 52

5. Муравьёва Д.А., Бубенчикова В. Н., Беликов В. В. Спектрофотометрическоеопределение суммы антоцианов в цветках Василька синего, Фармация, 1987, № 5,с. 28 – 29