Uneori in viata ne trezim singuri repetand la nesfarsit ceea ce odata ne- adus alinarea. Monotonia se raspandeste ca o ciuma in organismul nostru. Vartejul viciilor devine mai puternic sporit de slabiciunile si dorintele ascunse , carora nu le-ai dat glas pentru ca tu crezi ca sunt sortite esecului. Vorbesc cu tine om din oglinda...da tu, fiinta straina ce ma privesti ca si cum eu nu sunt creatorul tau, iti sunt dar umbra. Mi-am pierdut uzul ratiunii incercand sa te iubesc...sa te iubesc s sa te ador fara a fi narcisista si totusi te uras! Te urasc pentru ca nu ma reprezinti, pot mai mult dar nu am curajul sa trec limita. Granita este doar rasul...sa rad de viata asta cu masca meschina? Sa rad in nebunia care imi devoreaza pe intuneric gandurile.In fiecare seara mi-e teama sa ma uit sub pat...nu pentru ca monstrii copilariei sunt acolo ci pentru ca eu nu stiu daca sub pat ma voi regasi pe sine un copil fraged, timid si in acelasi timp cu vise mari.Am plecat in viata cu un pumn de vise turnate intr-o clepsidra uneori prea lent alteori prea rapid. Ma doare tacerea dintre doua clipe dar stiu ca daca inchid ochii nu voi mai vrea sa ii deschid, desi ii am deschisi nu pot vedea.Ma doare sa vad ca oamenii vad urat in jurul lor, resping ceva doar pentru ca standardele lor snt nerealiste si poate....cartea are coperta noua si imbietoare dar dupa o a doua privire vei fi dezamagit.N-am cazut din inaltul cerului doar ca sa iti spun tie un text pe care sigur l-ai mai auzit. Viata e un cerc....niciodata nu o sa ajungi mai sus de unde ai fost data trecuta, ai falsa impresie ca esti mai bun ca ai reusit si fix atunci realizezi ca ai involuat sii ca de fapt tu cobori o treapta mai jos de fiecaredata cand dorintele tale sunt concrete.Nu mai cred ca speranta e cea care moare ultima..asta e siropul de tuse cel mai ieftin de la farmacia sufletelor. Incerc sa cred ca bolile inventate sunt si mai usor de tratat decat cele pe care medicina le-a confirmat. Sunt eu doar un numar in sir dar sirul din care vin e cu siguranta MULTIMEA VIDA.