Comedia "O noapte furtunoasa" de Ion Luca Caragiale (1852 -1912) a fost citita la Iasi, in cadrul cenaclului "Junimea" in

Comedia "O noapte furtunoasa" de Ion Luca Caragiale (1852 -1912) a fost citita la Iasi, in cadrul cenaclului "Junimea" in ziua de 12 noiembrie 1878 si a avut premiera la 18 ianuarie 1879, pe scena Teatrului National din Bucuresti. Piesa a fost publicata in revista "Convorbiri literare" in 1879 si inclusain volumul "Teatru" din 1889.Rica Venturiano infatiseaza tipul de june-prim, aventurierul/cuceritorul, fiind asemanator cu Stefan Tipatescu din comedia "O scrisoare pierduta" si cu Nae Girimea din comedia "D'ale carnavalului", completand astfel galeria personajelor masculine care intruchipeaza primul-amorez in dramaturgia lui I.L.Caragiale. Prin comicul de caracter, dramaturgul ii compune lui Rica Venturiano un statut social complex, "arhivar la o judecatorie de ocol, student in drept si publicist", deoarece el reprezinta atat tipul functionarului, alaturi de Ghita Pristanda, precum si tipul politicianului demagog, avand trasaturi comune cu Nae Catavencu, Agamita Dandanache, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu din comedia de moravuri sociale si politice "O scrisoare pierduta". El insusi se prezinta cu mandrie cocoanei Veta: "Rica Venturiano, arhivar la judecatoria de pace circumscripta de galben, poet liric, colaboratore la ziarul Vocea Patriotului Nationale, publicist si studinte in drept".Rica Venturiano este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Tanarul amorez vrea sa para un intelectual profund si un ziarist inteiigent, un om important in societate, dar, in esenta este cu adevarat "un; coate-goale", un tip semidoct, de o lasitate jalnica, un impostor. PortretuI fizic, conturat prin ochii lui Jupan Dumitrache, se compune din trasaturi tipice profesiei de functionar, reduse la cateva elemente reprezentative, adica ochelari, joben si plastron: "cu sticlele-n ochi, cu giubenul in cap si cu basmaua iac-asa scoasa". Venturiano este deserta cu dispret de catre Jupan Dumitrache, care, fiind negustor cu stare, desconsidera tagma slujbasilor, "niste papugii", "niste scarta-scarta pe hartie", fara "chioara-n punga". Caracterizat direct de catre acest personaj prin expresii de mahala, tanarul este considerat un "bagabont de amploiat", un "coate-goale" si "mate-fripte", dar cand acesta nu mai constituie un pericol pentru "onoarea de familist", Dumitrache este "incantat", il priveste "cu respect amestecat cu sfiala" si-l considera "bun de dipotat" sau de ministru. Nae Ipingescu este un admirator entuziast al tanaruiui ziarist, "amploiat judiciar, student la Academie - invata legile, - si redactor la Vocea Patnotului Nationale. (cu putere) E d-ai nostri... ce samai stain sa mai vorbim...".Intocmai ca Nae Catavencu, Rica Venturiano este demagog, el rosteste declamator fraze patriotarde (fals patriotism - n.n.) manifestare ce are la baza lipsa de continut a ideilor exprimate cu afectare. Deviza care exprima dragostea si respectul pentru popor ilustreaza un comic de limbaj seducator: "Ori toti sa muriti, ori toti sa scapam!". Sfios, Dumitrache se simte onorat ca tanarul ziarist "compatimeste" cu Zita, se arata jenat ca "zestrea nu-i asa de mare, si dumnealui e... stii, ceva mai sus... noi suntem negustori" si le da binecuvantarea. Fanfaron si infatuat, Venturiano neaga importanta diferentelor sociale, si ii explica acest fapt lui Dumitrache prin similitudine cu principiile constitutiei, amestecand ridicol un stil oficial cu unul familiar: "Cetatene, suntem sub regimul libertatii, egalitafii si fraternitatii: unul nu poate fi mai sus decat altul, nu permite Constitutia", apoi adauga "Eu, daca compatimeste si madam Zita la suferinta mea...". Dramaturgul reface in didascaliile din final cuplurile piesei, care nu sunt neaparat si cele oficiale: "(Rica e cu Zip, Chiriac cu Veta, Jupan Dumitrache suie cu Ipingescu) "