Erizipeloidul este o infecţie bacteriană din grupul maladiilor zooantroponoze

Download Erizipeloidul este o infecţie bacteriană din grupul maladiilor zooantroponoze

Post on 27-Jul-2015

205 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

<p>Furunculoza Recidivare si extindere ca numar a furunculelor la un acelasi individ. Erizipeloid Dermita de origine microbiana. Erizipeloidul lui Baker-Rosenbach este cauzat de o bacterie Erysipelotrix rhusiopathiae (bacilul rujetului), care provoaca la animale boala numita rujetul porcului. Bacteria este transmisa prin intermediul unei plagi in cursul manipularii unui animal contaminat. Este o boala care afecteaza de cele mai multe ori macelarii, mezelarii si negustorii de peste. Aceasta dermita se manifesta sub forma unui placard inflamatoriu dureros, de culoare rosie-violacee, pe mana sau pe un deget si urca progresiv in lungul bratului. Tratamentul este asigurat prin antibiotice (peniciline, macrolide). Erizipeloidul este o infecie bacterian din grupul maladiilor zooantroponoze, provocat de Eryzipelothrix rhusiopathiae, care ptrunde, de regul, prin intermediul microleziunilor cutanate dup contactarea cu carnea infectat i se caracterizeaz clinic prin semne slabe de intoxicaie, afectarea preponderent a pielii de la mini i a articulaiilor. Confirmarea diagnosticului i tratamentul erizipeloidului se efectueaz n seciile de boli infecioase, ns deoarece maladia nu se transmite de la omul bolnav la cel sntos, pacienii cu forme uoare i medii necomplicate se pot trata i n condiii de ambulator, fiind consultai periodic de medicul infecionist din cabinetul de boli infecioase al policlinicii teritoriale respective. Profilaxia erizipeloidului const n depistarea precoce a acestei patologii la animalele domestice de ctre serviciul veterinar. Controlul riguros de ctre medicii veterinari a condiiilor de tiere a animalelor i prelucrarea crnii lor. O importan primordial n profilaxia acestei patologii are respectarea igienei personale de ctre acei, care particip la prelucrarea crnii ori ngrijirea animalelor bolnave. La prelucrarea crnii animalelor bolnave trebuie de folosit haine de protecie, inclusiv obligatoriu mnui de cauciuc. Limfadenita Boala care consta in inflamarea ganglionilor limfatici. O adenita este cel mai adesea de origine infectioasa: ea poate fi virala (mononucleoza infectioasa), parazitara (toxoplasmoza), cauzata de un germene obisnuit sau piogen (generator de puroi: adenita supurata cu aparitia de adenoflegmoane), sau de bacilul lui Koch (adenita tuberculoasa). Localizarile obisnuite ale adenitei sunt pe gat, subsuoara, plica inghinala, dar unele sunt mai profunde, mediastinale sau abdominale, si pot comprima organele din vecinatate. Simptome si evolutie - Cel mai adesea o adenita nu provoaca nici un simptom. Uneori se manifesta prin dureri abdominale si febra. Boala cea mai caracteristica, adenita mezenterica, frecvent de origine virala, se intalneste la copil, care simuleaza o criza de apendicita. Tratament - Tratamentul consta in administrarea de analgezice, pentru a calma durerile, de antipiretice, pentru a scadea febra, si de antibiotice cand infectia este de natura microbiana. Flebita In sensul strict, flebita reprezinta inflamatia peretelui venos. Insa, deoarece flebita apare de obicei asociat cu o tromboza venoasa (tromboflebita), termenul de flebita este folosit de multe ori ca sinonim al tromboflebitei. In functie de venele afectate, tromboflebita poate fi superficiala sau profunda. Cauze -Un cheag risca sa se formeze atunci cand o persoana sta prea multa vreme alungita sau imobilizata: de exemplu, ca urmare a unei interventii chirurgicale, mai ales cand aceasta se face pe micul bazin sau pe membre, sau dupa o nastere. El poate aparea, de asemenea, ca urmare a imobilizarii unui membru prin gips sau din cauza unei compresiuni mai mult sau mai putin indelungate a unei vene, de exemplu la femeie la sfarsitul sarcinii sau</p> <p>dupa un zbor prelungit cu avionul fara a parasi scaunul. Tulburari congenitale sau dobandite ale hemostazei (ansamblul fenomenelor fiziologice care conduc la oprirea unei sangerari), ale coagularii sau ale fibrinolizei (dezagregarea fibrinei care antreneaza dizolvarea cheaguri lor sangvine) sunt uneori cauze ale unei flebite. Simptome si diagnostic -In caz de flebita profunda a unui membru inferior, subiectul sufera dureri spontane sau provocate prin palparea pulpei si simte o senzatie locala de caldura. Gamba se umfla. Aceste semne unilaterale se asociaza eventual cu febra si cu o crestere a ritmului cardiac. Mai rar, cheagul poate privi venele subcutanate. Daca acestea devin tari si sunt inflamate pe una din portiunile lor, este vorba de o flebita superficiala. In ambele cazuri, diagnosticul este confirmat printr-un eco-Doppler venos sau printr-o flebografie. Evolutie -Cheagul se poate intinde din aproape in aproape, impiedicand circulatia sangvina. Odata constituit, cheagul poate, de asemenea, sa se fragmenteze sau sa migreze brusc catre vena cava sau catre cavitatile cardiace drepte si sa se opreasca intr-o ramura a arterei pulmonare, ceea ce provoaca o embolie pulmonara. In sfarsit, se constata uneori aparitia unor edeme, a unor tulburari trofice (relative la nutritia tesuturilor), a varicelor, chiar al unui ulcer al gambei, ansamblu de simptome desemnat sub denumirea de boala postflebitica. Tratament - Flebitele profunde constituie urgente medicale, al caror tratament trebuie de preferinta sa se faca in mediu spitalicesc. Sunt prescrise anticoagulante. Odata flebita vindecata, membrul afectat este comprimat cu un bandaj elastic numit contentie, astfel ca sa evite aparitia varicelor. O flebita superficiala isi revine dupa un tratament antiinflamator si nu imbraca acelasi caracter de urgenta. Prevenire -Prevenirea flebitelor este esentiala si consta in masuri simple: contractii musculare voluntare si repetate sub gips, imobilizarea la pat pe o durata limitata (de exemplu, dupa o interventie chirurgicala sau dupa o nastere) si utilizarea unui tratament anticoagulant preventiv in toate circumstantele de risc. Tromboflebita Tromboflebita reprezinta inflamatia unei vene asociata cu tromboza. Tromboza reprezinta formarea unui cheag (trombus) in interiorul sistemului circulator (vase sanguine sau cavitatile cardiace). Cel mai frecvent se intalneste tromboza venoasa, la acest nivel putand exista urmatoarele forme de tromboza: tromboflebita si flebotromboza. Cauze - Un cheag risca sa se formeze atunci cand o persoana sta prea multa vreme alungita sau imobilizata: de exemplu, ca urmare a unei interventii chirurgicale, mai ales cand aceasta se face pe micul bazin sau pe membre, sau dupa o nastere. El poate aparea, de asemenea, ca urmare a imobilizarii unui membru prin gips sau din cauza unei compresiuni mai mult sau mai putin indelungate a unei vene, de exemplu la femeie la sfarsitul sarcinii sau dupa un zbor prelungit cu avionul fara a parasi scaunul. Tulburari congenitale sau dobandite ale hemostazei (ansamblul fenomenelor fiziologice care conduc la oprirea unei sangerari), ale coagularii sau ale fibrinolizei (dezagregarea fibrinei care antreneaza dizolvarea cheaguri lor sangvine) sunt uneori cauze ale unei flebite. Simptome si diagnostic - In caz de tromboflebita profunda a unui membru inferior, subiectul sufera dureri spontane sau provocate prin palparea pulpei si simte o senzatie locala de caldura. Gamba se umfla. Aceste semne unilaterale se asociaza eventual cu febra si cu o crestere a ritmului cardiac. Mai rar, cheagul poate privi venele subcutanate. Daca acestea devin tari si sunt inflamate pe una din portiunile lor, este vorba de o flebita superficiala. In ambele cazuri, diagnosticul este confirmat printr-un eco-Doppler venos sau printr-o flebografie. Evolutie - Cheagul se poate intinde din aproape in aproape, impiedicand circulatia sangvina. Odata constituit, cheagul poate, de asemenea, sa se fragmenteze sau sa migreze brusc catre vena cava sau catre cavitatile cardiace drepte si sa se opreasca intr-o ramura a arterei pulmonare, ceea ce provoaca o embolie pulmonara. In sfarsit, se constata uneori aparitia unor edeme, a unor tulburari trofice (relative la nutritia tesuturilor), a varicelor, chiar al unui ulcer al gambei, ansamblu de simptome desemnat sub denumirea de boala postflebitica. Tratament - Tromboflebitele profunde constituie urgente medicale, al caror tratament trebuie de preferinta sa se faca in mediu spitalicesc. Sunt prescrise anticoagulante. Odata tromboflebita vindecata, membrul afectat este comprimat cu un bandaj elastic numit contentie, astfel ca sa evite aparitia varicelor. O tromboflebita superficiala isi revine dupa un tratament antiinflamator si nu imbraca acelasi caracter de urgenta.</p> <p>Prevenire - Prevenirea tromboflebitelor este esentiala si consta in masuri simple: contractii musculare voluntare si repetate sub gips, imobilizarea la pat pe o durata limitata (de exemplu, dupa o interventie chirurgicala sau dupa o nastere) si utilizarea unui tratament anticoagulant preventiv in toate circumstantele de risc. Artrita Inflamatie a unei articulatii. Este o eroziune, o deteriorare treptata a cartilajului care acopera osul unei articulatii ce incepe sa se uzeze; apare odata cu inaintarea in varsta, dupa o lovitura sau la sportivi. In urma acestui proces, osul de dedesubt incepe sa se ingroase si sa se deformeze si astfel nu mai permite o flexibilitate normala in articulatia respectiva. Artrita este boala care se localizeaza cel mai des la maini, picioare si genunchi. Pielea zonelor afectate devine subtire, palida, lucioasa si fara viata. Se recomanda cure de cruditati de lunga durata si bai de soare. Dusurile alternate, perierea uscata apielii, baile de sezut si baile de abur fac parte din tratamentul acestei boli. In cazul in care apar dureri, se vor face impachetari cu otet sau cu argila. Se va constata ca durerile vor disparea extrem de repede daca se va bea de patru ori pe zi cite un pahar de apa in care s-a diluat o lingurita de otet de mere. Se va verifica starea de sanatate atit a danturii, cit si a amigdalelor. S-a dovedit ca atit dantura, cat si amigdalele pot fi de foarte multe ori focare de infectie. Dupa ce durerile nu se mai fac simtite, este foarte important pentru starea de sanatate sa se faca un pic de gimnastica sau o alta forma de miscare. Nu toate incheieturile sint deformate de la inceput de artrita. Deformarile pe care le provoaca aceasta boala apar in special la extremitati, adica la maini si picioare. Acest lucru trebuie sa constituie un semnal de alarma pentru noi. Pentru extremitatile care incep sa se deformeze, se pot face chiar si acasa diverse proceduri curative. Se fac bai cu adaos de sare, la care apa va fi din ce in ce mai fierbinte si care trebuie sa dureze o ora. Se vor face bai de sezut si bai in care se va sta in apa pina la buric. Aceste proceduri nu sint greu de facut, dar sunt de mare ajutor in lupta organismului cu aceasta boala.</p> <p>Septicemia Generalitati Septicemia este o infectie generalizata datorata patrunderii in circulatia sangvina, continuu sau intermitent, a germenilor patogeni si a toxinelor lor dintr-un focar septic cunoscut sau nu, manifestata clinic prin fenomene toxice infectioase si cu o evolutie extrem de grava. Este favorizata de interventii chirurgicale, manevre sau explorari invazive cu nerespectarea masuriloe de asepsie si antisepsie, asociat cu tare organice sau stari de imunosupresie. Mortalitatea este de circa 30-80%, un prognostic mai sumbru inregistrandu-se in infectiile cu gram negativi, la varstnici ca si la cei cu tare asociate. Etiopatogenie Cauza determinanta este reprezentata de germeni microbieni gram pozitivi (stafilococ, streptococ, pneumococ etc.) sau gram negativi (gonococ, meningococ, enterobacterii etc.), aerobi sau anaerobi; fungi (mai ales Candida albicans, iatrogen prin antibioticoterapie ce distruge echilibrul dintre flora saprofita si cea parazita). Conditiile favorizante sunt: - interventiile chirurgicale si alte gesturi instrumentare de diagnostic sau tratament (endoscopie, endourologie, cateterism vascular, traheostomie, etc.) cu nerespectarea conditiilor de asepsie si antisepsie - starile de imunosupresie (corticoizi, citostatice, radioterapie etc.) - tarele organice (diabet, deficite nutritionale etc.) - prezenta unui focar septic cunoscut sau criptogenic (nemanifest) - selectarea unei flore foarte virulente - utilizarea preoperatorie de materiale heterologe (materiale de sinteza, proteze osoase sau articulare, proteze vasculare din materiale plastice - se impun reinterventii precoce de eliminare a lor) - nerespectarea normelor sanitare in spitale (sectoare separate septici/aseptici, circuite separate, etc.). Septicemia se caracterizeaza prin urmatoarele componente definitorii: - poarta de intrare: exogena (plagi sau arsuri infectate, infectii cutanate sau mucoase etc.) sau endogena (infectii</p> <p>ale cavitatii bucofaringiene, abcese profunde, angiocolita, diverticulite sigmoidiene, ocluzii intestinale, infectii uterine, hemodialize etc.); uneori coincide cu focarul septicemic; se atribuie un rol deosebit septicemiilor de cauza spitaliceasca, cu germeni selectati infectii nosocomiale - focar septic, extern sau intern, unde se produce multiplicare a germenilor cu revarsare a acestora in circulatia sangvina si limfatica (impreuna cu toxinele lor) - prezenta, continua sau intermitenta, a germenilor in sange - diseminari septice secundare (metastaze septice) la distanta - localizate in plaman,ficat, splina etc. - manifestari generale grave. Principalele caracteristici morfopatologice ale septicemiei sunt: leziuni descoperite adesea la necropsie: focar primar si determinari septice secundare (splenomegalie friabila, moale, noroioasa; leziuni degenerative hepatice, miocardice, renale, cerebrale, tromboze septice, abcese metastatice etc.) Simptome Debut (dupa incubatie de ore - 2-3 zile): frison solemn urmat de ascensiune termica (40-41C), cu alterare progresiva a starii generale Perioada de stare propriu-zisa: - frisoane frecvente (moment optim de recoltare a sangelui pentru hemoculturi), febra de diferite tipuri (in functie de germenul cauzal: pneumococ - febra in platou, piocianic - febra intermitenta etc.) sau chiar normo/hipotermie (organisme epuizate) - spleno-hepatomegalie - alterare dramatica a starii generale (cefalee, greturi, varsaturi, ameteli, agitatie, delir, apatie, adinamie, alterari ale starii de constienta, hipotensiune arteriala pana la colaps, icter, diaree,oligurie, eruptii cutanate, hemoragii digestive de stress) - MSOF (insuficienta multipla de organ), deces. Investigatii si diagnostic - explorari bacteriologice: recoltari de produse biologice (urina, secretii bronsice, fecale, lichid de dializa, exsudat al plagii operatorii, hematom, catater de perfuzie etc.) pentru bacterioscopie directa si culturi cu antibiograme; examenul fundamental consta in efectuarea de hemoculturi repetate (o hemocultura negativa nu exclude diagnosticul de septicemie); se recolteaza sange din vene (obisnuit), artere (in endocardita) sau maduva (in micoze), cu repetare saptamanala, considerandu-se focar sterilizat daca se vor obtine minim 2 hemoculturi succesive negative la interval de 7 zil...</p>