Era o iarnă liniştită. Fulgi mari se jucau de-a v-aţi ascunselea printre crengile copacilor.

Deodată, Dănuţ zise: - Hai să pornim într-o călătorie lungă prin oraş ...

... cu săniuţa noastră, la care...

...înhămăm căluţul primit în dar de la bunicul.

Dar n-apucă Dănuţ să ia bine în mână hăţurile şi căluţul o porni într-un galop vijelios.

Străbăteau oraşul cu blocuri mari şi frumoase, când, deodată, Crenguţa, exclamă nedumerită:

- Ia uitaţi-vă ! Ce de jucării...E magazinul ,,Bucuria copiilor”...

Speriat, căluţul îşi scutură coama şi porni mai departe.

Zbura săniuţa ca vântul până când, căluţul, ostenit de atâta fugă, se opri în vârful unui derdeluş.

Nici nu şi-au dat seama că au poposit în curtea unei grădiniţe de copii.

Copii din grupa mare făceau un om de zăpadă...şi prietenii noştri nici vorbă s-o pornească mai departe.

- Ce frumos căluţ, au spus toţi în cor!...Rămâneţi să vă jucaţi cu noi, nu plecaţi mai departe.

Şi prietenii noştri au rămas. Copii de la grădiniţă au dat căluţului de mâncare.

Crenguţa şi Dănuţ s-au prins în hora din jurul omului de zăpadă...

...iar căluţul începu să tragă cu săniuţa copiii din grupa mică.

După joacă, Crenguţa şi Dănuţ au fost poftiţi la serbarea pomului de iarnă,,,

... serbare, la care, după o lungă drumeţie, prin nămeţii de zăpadă, a sosit şi Moş Gerilă,...

...cu tolba încărcată de jucării. După ce s-a odihnit, începu moşul sfătos să împartă pe îndelete darurile.

Celor mici: ursuleţi, păpuşi, maşini,...celor mari: cărţi, caiete, creioane colorate, pentru când vor fi şcolari.

Crenguţa cu Dănuţ au primit în dar un elicopter, iar ei au dăruit bucuroşi moşului cu barbă albă săniuţa şi căluţul.

După ce şi-au luat rămas bun de la prietenii din grădiniţă au pornit din nou la drum:

Moş Gerilă să împartă daruri şi altor copii, iar Dănuţ şi Crenguţa, cu elicopterul, să-şi continue călătoria prin oraş.

Zbura elicopterul cu iuţeala vântului. Rămâneau în urmă casele, în urmă rămânea parcă întreg oraşul.

Deodată, prietenii noştri tresăriră. Înaintea lor se înălţa un orăşel al copiilor. De sus, părea troienit de zăpezi.

Din depărtare, prin poarta unui castel ca-n basme, se zărea un brad mare, mare, împodobit, care lumina feeric.

Elicopterul începu să coboare încet...

În mijlocul orăşelului, se afla un robot care le ştia pe toate, şi punea fel de fel de întrebări copiilor.

În jurul robotului, copiii se întreceau, care mai de care, să răspundă la întrebările acestuia,...

... iar câştigătorii se îndreptau repede spre roata fermecată.

În avioane, în maşini electrice şi pe motociclete, copiii zburau ca vântul prin orăşelul lor.

Se înserase...Elicopterul porni la drum, ca apoi să coboare lin, tot mai lin, în faţa casei părinteşti.

- A fost minunată călătoria noastră, spuseră copiii părinţilor, care-i întâmpinară cu multă bucurie !

În timp ce mama asculta povestea călătoriei lor, tatăl se străduia să adăpostească elicopterul în garaj.

Afară, printre crengile copacilor, fulgi mari de zăpadă se jucau mai departe de-a v-aţi ascunselea.