electrocardiograma normala

ELECTROCARDIOGRAMA NORMALĂ

Anatomia sistemului conductor

Potențialul de membrană

Potențialul de acțiune

Funcțiile inimii

Automatism (pacemaker, centre de automatism de nivel I, II, III);

Conductibilitate (nod SA, atrii, nod AV, fascicul Hiss, fibre Purkinje, miocard contractil);

Excitabilitate; Contractilitate.

Funcțiile inimii - automatism Capacitatea inimii de a genera impulsuri electrice în absența

oricăror excitanți externi.

Nodul SA - 60-80 imp/min - centru de automatism de nivelul I; Sistemul conductor al atriilor, nodul AV - 40-60 imp/min – centre de

automatim de nivelul II; Fasciculul Hiss și fibrele Purkinje – 25-45 imp/min – centre de

automatism de nivelul III.

Funcțiile inimii - conductibilitate

Capacitatea inimii de a conduce impulsurile apărute într-un sector al inimii, către alte sectoare ale mușchiului cardiac.

Nod SA

ADTr.Bachman, Wenkebach,

Torrel

Nod AV

Fasc. Hiss, fibre Purkinje, miocard

contractil

fasc. interatrial Bachman

AS

Depolarizarea atriilor – 0,1s; Nodul AV „permite” trecerea a 180-220 imp/min.



Depolarizarea septului - 0,02s; Depolarizarea ventriculelor - 0,04-0,05s; Depolarizarea segmentelor bazale ale ventriculelor 0,06-0,08s; Unda de depolarizare cuprinde ventriculele în întregime în 0,08-0,1s.

Funcțiile inimii - excitabilitate

Capacitatea mușchiului cardiac de a se excita sub influența impulsurilor.

Fazele 0, 1, 2 ale PA – perioada refractară absolută;

Faza 3 – perioda refractară relativă.

Funcțiile inimii - contractilitate

Capacitatea mușchiului cardiac de a se contracta sub influența impusurilor.

Electrograma fibrei musculare

Conceptul dipolului

Dipol cardiac; Vector rezultant mediu al TEM a inimii; Vector sumar;

Înregistrarea electrocardiogramei

2 viteze - 25, 50mm/sec;

1mV = 10mm;

1mm = 0,02sec la 50mm/sec;

1mm=0,04sec la 25mm/sec


Înregistrarea electrocardiogramei Derivaţiile bipolare (standard) ale membrelor (I, II şi

III) au fost introduse în practică de către Einthoven.Ele formează un triunghi echilateral, cu inima localizată în centru.

Înregistrarea electrocardiogramei Derivaţiile unipolare ale membrelor (aVR,aVL, aVF).

Au fost introduse de Goldberger în 1924.

Înregistrarea electrocardiogramei Derivaţiile precordiale (V1-V6) sunt derivaţii unipolare, la care

electrodul explorator (pozitiv) este plasat pe torace,în apropierea cordului. Au fost introduse de Wilson în 1934.


Pereţii inimii “văzuţi” de diferitele derivaţii ale membrelor: Peretele lateral al VS: derivaţiile DI, aVL; Peretele inferior: derivaţiile DII, DIII şi aVF; Faţa endocavitară a inimii: derivaţia aVR; NOTĂ: Peretele posterior al inimii nu este explorat în

mod direct.


Pereţii inimii “văzuţi” de către derivaţiile precordiale: Peretele anterior al inimii: Derivaţiile V1,V2; Septul interventricular: DerivaţiaV3; Apexul: Derivaţia V4; Peretele lateral al VS: Derivaţiile V5,V6.

Triunghiul Einthoven – Sistemul hexaxial Bayley

Formarea electrocardiogramei Depolarizarea atriilor

Vectorul P1 orientat în jos și puțin la stânga;

Vectorul P2 orientat la stânga.

Vectorul sumar al depolarizării atriilor paralel axei derivației D II.

Repolarizarea atriilor nu poate fi văzută pe EKG.

Caracteristica undei P

În derivațiile DI, DII, aVF, V2-V6 unda P este întotdeuna pozitivă;

În DIII, aVL, V1 unda P poate fi pozitivă, bifazică (+ -), în DIII, aVL uneori negativă;

În aVR întotdeauna negativă; Durata undei P ≤0,1sec,

amplitudinea 1,5-2,5mm.

Formarea electrocardiogramei

Depolarizarea nodului AV se produce lent; Diferența de potențial apărută este mică pe EKG

înregistrându-se un segment izoelectric P-Q(R);

Caracteristica intervalului P-Q(R)

Se măsoară de la începutul undei P până la începutul complexului ventricular QRS (unda Q sau R);

Reprezintă răspândirea undei depolarizării în atrii, nodul AV, fasc. Hiss și ramurile sale;

Durata 0,12-0,2sec, depinde de FCC.

Formarea electrocardiogramei

Complexul ventricular QRST

Complexul QRST reprezintă procesul de depolarizare și repolarizare a miocardului ventricular;

Undă R orice undă pozitivă din complex, dacă sunt câteva se notează R′, R″, R‴;

Unda negativă ce precede unda R – unda Q(q); Unda negativă ce succede unda R – unda S(s); Dacă pe EKG se înregistrează o deflexiune negativă – complex

QS; Dacă amplitudinea undelor complexului ˃5mm undele se

notează Q, R, S, dacă ˂5mm – q, r, s; Durata maximă 0,1sec (mai frecvent 0,07-0,09).

Caracteristica undei Q

Se formează la proiectarea vectorului depolarizării septului (0,02sec) orientat de la stânga la dreapta și puțin în sus în plan frontal și de

la stânga la dreapta și înainte în plan orizontal; Unda Q poate fi înregistrată în toate

derivațiile membrelor și în derivațiile toracice V4-V6;

Q=1/4R în toate derivațiile cu excepția aVR, durata – 0,03sec;

În aVR poate fi înregistrată unda Q adâncă, largă, sau complex QS.

Caracteristica undei R

Proiectarea vectorului depolarizării ventriculelor 0,04sec;

Unda R se înregistrează în toate derivațiile membrelor. În aVR uneori poate fi slab exprimată sau poate lipsi;

În derivațiile toracice amplitudinea undei R treptat crește de la V1 la V4 apoi puțin scade în V5 și V6. În V1 unda r poate lipsi.

În V1, V2 unda R reprezintă depolarizarea septului și VD, în V4, V5, V6 depolarizarea VS și parțial a VD.

Caracteristica undei R

Deflexiunea intrinsecă – durata răspândirii undei depolarizării de la endocard la epicard;

Se măsoară de la începutul complexului ventricular până la vârful undei R;

N V1-0,03sec, V6-0,05sec.

Caracteristica undei S Proiectarea vectorului 0,06sec; Orientat în sus, la dreapta și în urmă; Amplitudinea variază în limite mari dar

nu mai mult de 20mm; La o poziție normală amplitudinea undei

e mică, cu excepția aVR; În derivațiile toracice amplitudinea

undei S scade treptat din V1 până în V4, în V5, V6 are o amplitudine mică sau lipsește;

R=S în derivațile toracice („zona de tranziție”) de regulă se înregistrează în V3, mai rar între V2 și V3 sau V3 și V4.

Amplitudinea și corelația dintre undele pozitive (R) și negative (Q și S) în diferite derivații depinde de rotațiile inimii în jurul axelor.

Caracteristica segmentului RS-T

De la sfârșitul complexului QRS până la începutul undei T;

Corespunde perioadei depolarizării totale a miocardului;

Segm. RS-T în derivațiile membrelor – izolinie +/-0,5mm;

În V1-V3 poate fi supradenivelat (˂2mm), în V4-V6 subdenivelat (˂0,5mm)

Punctul J

Trecerea complexului QRS în segmentul RS-T (sfârșitul depolarizării ventriculare);

Caracteristica undei T Corespunde repolarizării rapide finale (faza 3 a PA); Are aceeași direcție ca vectorul 0,04sec; Unda T – întotdeauna pozitivă în DI, DII, aVF, V2-V6; TI˃TIII , TV6 ˃TV1; În III, aVL și V1 pozitivă, bifazică sau negativă; În aVR unda T este

întotdeauna negativă; Amplitudinea în derivațiile

membrelor ˂5-6mm, în deri-

vațiile toracice – 15-17mm; Durata 0,16-0,24sec.

Caracteristica intervalului Q-T(QRST)

Sistola electrică ventriculară – de la începutul complexului QRS (unda Q sau R) până la sfârșitul undei T;

Lungimea intervalului Q-T depinde de FCC; Se determină conform formulei Bazett

K=0,37 pentru bărbați

K=0,4 pentru femei

Unda U

Uneori (în special în derivațiile toracice drepte) se înregistrează o deflexiune pozitivă – unda U;

Geneza nu este bine cunoscută; Se presupune ca ar fi datorată repolarizării

fibrelor Purkinje sau relaxării ventriculare; E accentuată de tahiaritmii, diselectrolitemii

(hipokaliemie).

Analiza EKG

Interferențe; Amplitudinea mV de control; Viteza de înregistrare.

Analiza EKG

Analiza ritmului și a conductibilității; Determinarea rotațiilor cordului în jurul axelor

(anteroposterioară, longitudinală, transversală); Analiza undei P; Analiza complexului QRST; Concluzia.

Regularitatea ritmului

Calcularea frecvenței contracțiilor

, R-R durata intervalului în secunde.

Tabele: durata R-R depinde de FCC. Rigle. Etc.....

Cel mai mare și cel mai mic interval R-R. Num. De QRS în 3sec.

Determinarea pacemaker-ului Ritm sinusal:

- unde P pozitive înaintea fiecărui complex QRS în DII;

- morfologie identică a tuturor undelor P într-o derivație; Ritm atrial:

- undă P negativă în DII, DIII;

- P-Q(R) normal/scurtat;

- QRS normal.

Determinarea pacemaker-ului

Ritmuri joncționale:

- Excitare anterogradă a ventriculilor și retrogradă a atriilor;

- Unde P negative;

- Complexe QRS normale.

Determinarea pacemaker-ului

Ritm ventricular / idioventricular:

- FCC mică;

- Răspândirea anormală a undei de depolarizare (QRS deformate, lărgite);

- Absența legăturii dintre undele P și complexele ventriculare.

Analiza conductibilității

Determinarea duratei undei P; Determinarea duratei intervalului P-Q(R); Durata complexului QRS; Deflexiunea intrinsecă în V1 și V6.

Determinarea rotațiilor

Rotațiile în jurul axei antero-posterioare(plan frontal)

Normală/intermediară +30˚ - +69˚; Verticală +70˚ - +90˚; Orizontală 0˚ - +29˚; Deviată la dreapta +90˚ - ±180˚; Deviată la stânga 0˚ - -90˚.


Metoda grafică

Metoda vizuală - Valoarea maximă pozitivă/negativă a sumei

amplitudinilor undelor complexului QRS este în derivația cea mai apropiată de AE;

- Complexe de tip RS, unde suma amplitudinilor este 0 (R=S sau R=Q+S) se înregistrează în derivația, axul căreia este perpendicular pe AE.



Metoda grafică

Ax intermediar:

a) RII≥RI≥RIII; b) în DIII și aVL R≈S; Ax orizontal/deviere la stânga:

a) R înalt în DI și aVL, RI˃RII˃RIII; b) S adânc în DIII; Ax vertical/devierre la dreapta:

a) R înalt în DIII și aVF, RIII≥RII˃RI; b) S adânc în DI și aVL.


Se determină după configurația complexelor ventriculare în derivațiile toracice (plan orizontal);

Zona de tranziție, comfigurația complexelor în V6;

Rotații în direcția acelor ceasornicului/împotriva acelor ceasornicului(!).

Rotațiile în jurul axei longitudinale(plan orizontal)

Poziția normală:

-zona de tranziție în V3;

-complexe QRS de tip qRs în V6, qși s de amplitudine mică; Rotația în direcția acelor ceasornicului:

-complexe QRS de tip RS în V6 și DI;

-deplasarea zonei de tranziție în V4. Rotația împotriva acelor ceasornicului:

-complexe de tip qR în V6 și DI;

- deplasarea zonei de tranziție în V2.

Rotațiile în jurul axei longitudinale(plan orizontal)

Rotațiile în jurul axei transversale(plan sagital)

Rotația cu apexul înainte:

- complexe QRS de tip qR în derivațiile standard;

Rotația cu apexul înapoi:

-complexe QRS de tip RS în derivațiile standard.

Rotațiile în jurul axei transversale(plan sagital)

Analiza undei P

Amplitudine (2,5mm); Durata (0,1sec); Polaritatea; Forma (mitral,

pulmonar).

Analiza complexului QRST

Complexul QRS:

-Unda Q: amplitudine, durată (Q patologic – amplitudine ˃1/4R, durata˃0,03sec);

-Unda R: amplitudine, deflexiunea intrinsecă în V1, V6, posibil zimțarea undei R, R″;

-Unda S: amplitudine, dilatare/zimțare.

Analiza complexului QRST

Segment RS-T: punctul J, devierea lui de la izolinie, amplitudinea devierii segm. RS-T de la izolinie;

Unda T: polaritate, formă, amplitudine; Interval Q-T.

Concluzia electtrocardiografică

Pacemaker-ul; Regularitatea ritmului; Frecvența contracțiilor; Axa electrică; Simdroame:

- tulburări de ritm;

- tulburări de conductibilitate;

- hipertrofia m-lui VS, VD, AS, AD, suprasolicitări;

- afectări (ischemie, distrofii, necroză, cicatrici).

electrocardiograma normala

Documents