ei au fost Şi sunt aici

8/7/2019 EI AU FOST ŞI SUNT AICI

http://slidepdf.com/reader/full/ei-au-fost-si-sunt-aici 1/5

EI AU FOST ŞI…SUNT AICI !

(1)

Dezvăluiri

Scris de Teodor FILIP

Miercuri, 15 Decembrie 2010 15:30

CARTEA LUI ENOH

Planeta Albastr ă, Terra noastr ă ni se pare uriaşă. Aşezată lângă Mercur sau Marte pare uriaşă. Dar dacă o pui

lângă Jupiter, Saturn sau Soare, pare pitică. Dacă Pământul are un diametru de 12.756 km la ecuator, Jupiter are

un diametru de 142.948 km. Punctul central al sistemului nostru solar este Soarele, cu un diametru de 1.392.000

km. Deci, aparenţele în

şeal

ă.

Să privim mai departe cu ajutorul astronomilor. Betalgeuse este o stea aflată la 427 ani-lumină de Soare, situată în

constelaţia Orion şi are un diametru de 903.500.000 km!

Cea mai marte stea descoperită până acum este Canis Majoris şi este imensă până la inimaginabil. Pentru a călători

în jurul acesteia, ai nevoie de 8 ore dacă călătoreşti cu viteza luminii. În comparaţie cu această stea, Soarele nostru

pare un gr ăunte de nisip faţă de Muntele Everest.

În univers există miliarde de galaxii şi în fiecare există miliarde de astfel de stele. Unde suntem noi, pământenii?

Avem o planetă extrem de mică, mai mică decât un fir de praf în comparaţie cu alte stele. Dar suntem privilegiaţi.

Avem o planetă frumoasă, primitoare…pe cale de a fi distrusă chiar de mâna omului! Ne credem buricul Universului,

o rasă unicat în Universul infinit. Oare aşa o fi?...

Dacă am avea puterea şi autoritatea în cazul în care un cuvânt scris ne-ar fi potrivnic sau neconvenabil prin aceeacă ar naşte curiozitatea lăsând locul interpretărilor, l-am interzice. Declararea de către conducerea clerului a unui

text „ciudat” ca fiind apocrif, nu este decât o atitudine specific umană. Ce importanţă are faptul că apostolul Pavel şi

chiar Iisus dau dovadă că textul lui Enoh le este foarte cunoscut şi citează din el? Ei, capii bisericii creştine, ştiu

sigur că scrierile lui Enoh nu au fost inspirate de divinitate şi…nici nu sunt ale sale. Trist este faptul că foarte mulţi

prelaţi nu cunosc textul în discuţie.

„Conform scrierilor care compun canonul, doi oameni nu şi-au sfâr şit viaţa pe pământ: Enoh şi Ilie. Cât de multe ştim

despre ultimul şi cât de puţine despre primul! Aceasta în măsura în care avem de-a face cu tatăl celui mai longeviv

om – Matusalem – şi str ăbunicul enigmaticul Noe, cel ai cărui urmaşi suntem cu toţi. Să fie Cartea lui Enoh un text

apocrif deoarece se poate pune la îndoială autenticitatea autorului? Dacă ne-am lua fie şi numai după Sf. Apostol

Iuda, motivul trebuie exclus dar nu vă faceţi probleme, nu este singura dată când clerul nesocoteşte cerinţele

sfinţilor sau chiar ale Fiului lui Dumnezeu. Rămâne doar ipoteza nerecunoaşterii sale ca text canonic pentru a

ascunde ceva. Cei fascinaţi de fenomenul OZN ar avea mari surprize citind textul, pe care l-ar interpreta drept cea

mai veche atestare documentar ă a unei întâlniri de gradul al III-lea. A vorbit Enoh cu Dumnezeu? Biblia spune că nu

poţi r ămâne viu, văzându-l pe Dumnezeu. Dar Enoh a scris: „Eu am putut vorbi şi discuta cu Sfântul şi

Atotputernicul, Domnul acestei lumi” (1).

Oricine î şi dă seama că aceasta contrazice Biblia. Şi cei care citesc „Cartea lui Enoh” doresc o explicaţie. Mai simplu

http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=category&id=1:dezvaluiri&layout=blog&Itemid=7







este ca textul să fie considerat apocrif şi îngropat. Clerul a nesocotit până şi avertismentul lui Iisus: „Nu este nimic

ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi tălmăcit oamenilor”. Textul „Căr ţii lui Enoh” era foarte

cunoscut pe la începutul sec. al II-lea î.H. Cunoscut şi apreciat. Autorii „Căr ţii lui Daniel”, terminată către anul 164

î.Hr. cunoşteau „Cartea lui Enoh”. Ei vorbeau despre „Fiul Omului” expresie pe care Enoh a lansat-o şi a folosit-o

frecvent, Iisus preluând-o. De asemenea avem imaginea lui Dumnezeu „Cel vechi de zile” cu „îmbr ăcămintea lui

albă ca zăpada”, stând „pe un tron în flăcări”. Apostolii lui Iisus cunoşteau şi ei „Cartea lui Enoh”. În Epistola către

evrei Pavel spune: „Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe Pământ ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit

pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui primise şi mărturia că este plăcut lui Dumnezeu”.

Lui Enoh i s-a dat şi „mintea să înţeleagă ceea ce a văzut”. El spune că cele văzute „nu vor avea loc în această

generaţie ci într-una viitoare spre binele celor aleşi”. Existenţa uriaşilor este specificată şi de Geneza: „Uriaşii erau

pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au

născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime oameni cu nume”.

„Cartea lui Enoh” ne explică existenţa uriaşilor. S-ar putea ca declararea, de către cler, ca apocrif a textului lui Enoh

să se datoreze tocmai „copiilor” născuţi din împreunarea fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor. Dacă uriaşii pot fi

consideraţi un experiment genetic ratat, ce s-a întâmplat cu „oamenii cu nume”, cu „vitejii care au fost în vechime?”.Oare cum se face că au fost reţinute nişte simple nume ale urmaşilor lui Adam, chiar dacă ele nu spun nimic dar nu

s-a reţinut numele vitejilor din vechime, a „oamenilor cu nume? Că Enoh numeşte planeta noastr ă „pământul

uriaşilor” apare destul de ciudat. În Geneza avem dovada că solicitarea lui Dumnezeu ca uriaşii să fie complet

distruşi nu a fost respectată, r ămânând sarcina timpului de a o îndeplini.

Iată ce spune „Cartea lui Enoh” despre stăpânii la un moment ai Pământului: „Două sute de „îngeri veghetori” sub

comanda lui Samyaza, puşi doar să observe evoluţia rasei umane existente au venit să-şi aleagă femei din rasa

oamenilor, „să avem copii cu ele”. Dumnezeu şi cei care-l înconjurau nu au luat nici un fel de măsuri până în

momentul în care s-a produs un grav dezechilibru biologic. Mihail, Gabriel, Suryal şi Uriel cer pedepsirea lui

Samyaza şi a celor pe care îi comanda, în primul rând pentru că Azazyel le-a ar ătat oamenilor „tot ce se petrece în

Ceruri”. Samyaza” i-a învăţat „vr ăjitorii”, Barkayal „i-a învăţat arta de a urmări stelele”, Akibeel „i-a învăţat semnele”,Tamyel „astronomia” şi abia în ultimul rând pentru că îngerii veghetori „au păcătuit cu femeile şi s-au dezonorat”,

Dumnezeu dispune ca fiii îngerilor să fie omorâţi. Nu acelaşi lucru se va întâmpla cu oamenii. „Fiii oamenilor nu vor

pieri cu toţii, din pricina tainelor pe care veghetorii lor le-au ar ătat şi pe care ei le-au ar ătat urmaşilor lor” (1).

Poate că nu este pe placul clerului nici afirmaţia apar ţinând îngerului Rafael: „Acesta este Pomul Înţelepciunii (în

Geneza: Pomul cunoaşterii Binelui şi a Răului) din care au mâncat str ăbunii tăi; aceste fructe le-au deschis ochii”.

De asemenea este jenant pentru teologi să aflăm că „Fiul omului a fost chemat în faţa Celui Bătrân de zile înainte de

facerea Soarelui şi a astrelor”. Pentru prima dată este enunţată ideea că „îngerii r ăzvr ătiţi s-au f ăcut unele şi

servitorii lui Satan; ei au fost ademenitorii celor care au locuit pe Pământ”.

Deci nu Satan este cel care amăgeşte oamenii, ci îngerii care l-au înşelat pe Dumnezeu. Surprinde şi motivaţia dată

de Enoh Potopului: „Domnul a hotărât prin judecata sa ca toţi locuitorii Pământului să piar ă, pentru că ei cunoşteau

toate tainele îngerilor, pentru că ei aveau în mâinle lor puterea r ăuf ăcătoare a demonilor, puterea magiei. Ei au

dezvăluit taine pe care nu trebuiau să le cunoască; iată pentru ce vor fi judecaţi”.

Interesant mi se pare şi următorul aspect. Enoh cunoştea inutilitatea Potopului ce va veni. Adică a actului divin. „Din

nefericire, după Potop nedreptatea va fi încă şi mai mare decât înainte. Însă exista şi speranţă: „Am citit scrisurile

din cer că neamurile vor urma unul după altul până când se va ridica o rasă sfântă”.

Unul dintre îngerii care l-au călăuzit în călătoriile sale celeste acceptă să-l coboare pe Enoh înapoi, pe Pământ,, dar



îi condiţionează revenirea: „Timp de un an întreg noi te vom lăsa cu copiii tăi pentru ca să-ţi găseşti puterile dintâi şi

ca tu să-ţi înveţi familia, să scrii toate lucrurile pe care le-ai văzut şi să le desluşeşti copiilor tăi. Dar în mijlocul

anului viitor, te vom ridica dintre ai tăi şi inima ta se va întoarce la puterea sa dintâi”. Enoh a fost r ăpit de pe Pământ

şi nimeni nu ştie unde a fost dus şi ce va deveni.

Este sau nu Noe urmaş al lui Seth („Înlocuitorul”), fiul lui Adam? De ce în Geneza ne sunt indicaţi urmaşii lui Adam

începând doar cu Seth când şi Cain a avut urmaşii săi? Din ce motiv abia în timpul în care lui Seth i se naşte un fiu,

Enos, au început oamenii „să cheme numele Domnului?”. Adică la 235 de ani după ce Dumnezeu îl crease pe

Adam. În ce au crezut primii oameni? „Cartea lui Enoh” nu se încheie cu un blestem, ca Apocalipsa lui Ioan, ci cu o

binecuvântare: „Fie ca binecuvântarea şi mila Domnului să coboare peste cei care-l iubesc” Aşa să fie!”.

„Cartea lui Enoh” nu face altceva decât să prezinte altfel începuturile. Credem? Nu credem? Aşa să fie

EI AU FOST ŞI…SUNT AICI (2)

Dezvăluiri

Scris de Teodor FILIP

Sâmbătă, 08 Ianuarie 2011 16:05

DOVEZI PRIVIND PREZENŢA EXTRATEREŞTRILOR

În sprijinul acestei ipoteze sunt nenumărate dovezi materiale, multe dintre ele considerate enigme ale civilizaţiei

umane:

* Constructiile uriase de tip „bază spatială” din desertul peruan, lucrari gigantice, de tip piste de aterizare / decolare,

semnale vizibile de la foarte mare distanta, unele ce pot fi deslusite numai dacă sunt private de la mare înălţime.

* Desenele in care apar vehiculele spatiale nepamantene (Ellora – India), pe vase stravechi de bronz (provincia

chineza Yuaman si din San Salvador), in descrierile din Ramayana – India,

in picturile icoanelor din Biserica lui Bucur, biserica Sfantul Spiridon din Bucuresti si Biserica Domneasca din

Târgoviste, in mănăstiri din fosta Jugoslavia, in picturile din Catedrala Gotica din Cuenca (Spania), in tablouri ale

pictorilor celebri cum sunt: Filipo Lippi din secolul XV, pictorul venetian Carlo Crivelli din secolul XV, pictorul flamand

Bert De Gelder din sec. XVIII, aflat sub indrumarea artistica a lui Rembrandt.

* Desenele rupestre din pesterile de la Tassili (Sahara) , din grota Altamira (Spania) a caror vechime este de 20,000

de ani, picturi murale dintr-o pestera din muntii Kimberley – Australia cu o vechime estimata la 10,000 – 30,000 de

ani, picturile din pesterile din Uzbekistan si din muntii Pirinei; toate reprezinta obiecte zburatoare si figuri

paleoastronautice;

* Desenele si basorelieful de pe lespedea funerara din piramida de la Palenque (Mexic) în care sunt înf ăţişate

rachete.

* Marile statui din Insula Paştelui (insula vulcanica situată la 3000 de km de coastele statului Chile, cu o populatie de

maximum 3000 de suflete) ; unele statui cantaresc 50 de tone si au mai mult de 20 m inaltime. Reprezentarile uriase

(statuile) numite Moai nu au fost niciodata sculptate acolo, ci transportate dupa realizarea lor; trasaturile capetelor








nu seamana cu nici o rasa de pe Pamant. Probabil ca aceasta insula a fost, candva, unul din locurile inalte ale lumii

si, poate, un punct de contact cu alte civilizatii nepamantene; altfel: de ce acolo, de ce statui uriase, cum s-au

sculptat si transportat

Istoric francez pe nume Francis Meziere, a studiat traditiile locuitorilor Insulei Pastelui referitoare indeosebi la

colosalele statui. Indigenii au spus că secretele existentei acestor statui – cele mai vechi din perioada arhaică – au

fost pierdute si nu mai există Mana. Mana este o forta vitala, magica, ascunsă, pe care iniţiaţii ştiau pe timpuri să o

controleze. Cei ce au sculptat Moai (reprezentările uriase din Insula Paştelui) dispuneau de tehnici secrete care le

permiteau, prin intermediul unei energii vibratoare, a „manei” sa mişte si să sculpteze statuile. Aceste lucr ări au fost

aduse prin aer, „zeii albi” dirijând deplasarea cu ajutorul unui baston care trimitea o lumina roşie foarte puternică.

Insula Paştelui, ca toate insulele Polineziei constituiau un continent locuit de ari, oameni foarte inalti si puternici

rezultati din fecundarea femeilor localnice de catre „zeii albi.

‘ Figurile colosale de la Cambridge (Anglia) care se consider ă a fi dispuse ca un marcaj special de semnalizare aero

care nu se pot vedea plastic decat de la foarte mare înaltime;

* Coloana Ashoka din complexul Qutub Minar din Delhi, India, aflată in curtea templului mare din Delhi (India), veche

de 4000 ani, facută un bloc de fier masiv. Până in prezent coloana nu prezintă nici o urma de alterare sau ruginire,ramânând tot timpul inoxidabilă.

* Poarta Soarelui monolitul de 9 tone si inalt de 3 metri de langa Tiahuanaco (Orasul Mor ţilor) – langa lacul Titicaca

– din Peru al cărui frontispiciu poartî, in basorelief, inscriptii hieroglifice, care, după ce a fost descifrate au relevat un

calendar foarte complex care provenea dintr-o epocă mult anterioara epocii ter ţiare şi care corespunde cu ciclurile

planetei Venus.

* Drumurile incaşe de pe platoul peruvian Nazga din Peru situat pe un inalt pisc andin, care nu duc nicăieri,

sfâr şindu-se toate, brusc, pe buza pr ăpastiei ; acestea capăta forme uluitoare privite de la mare altitudine si s-a

concluzionat de cercetători că exista un raport direct intre traseele lor si traiectoriile diferiţilor aştri sau că indică

precis pozitia unor constelaţii.

* Capetele din jungla mexicană foarte fin sculptate in bazalt, de 3 metri inălţime, fiecare de 20 tone, transportate peo distanţă de peste 100 km, intr-o epocă in care olmecii (popor din protoistorie) nu cunoşteau nici roata, nici

leagănul de transport, nici utilizarea metalelor (drept unelte); in prezent, cu unelte de otel, bazaltul se lucrează foarte

greu. Un astfel de cap poartă o stranie cască rotundă, aplatizată ce seamăna cu o casca pneumatică din zilele

noastre.

* În Pakistan se găsesc ruine ale unor orase mari si complexe care se atribuie a fi fost ale Imperiului Rama, care s-a

dezvoltat acum aproximativ 17.000 de ani; acest imperiu a existat cu cateva mii de ani dupa presupusul inceput al

civilizatiei atlante. Un episod din poemul national indian Mahabhara este invocat drept dovadă a presupunerii că a

existat un r ăzboi intre Civilizaţia Atlanta şi Imperiul Rama în care s-au folosit arme nucleare. În acest poem se

descrie „un uriaş mesager al mor ţii care a transformat in cenuşă întreaga rasă”; „un singur proiectil având puterea

întregului univers”, „după câteva ore toată hrana era infectata”. La Mohenjondaro, unul din oraşele Rishi ale

Imperiului Rama, excavaţiile arheologiice au scos la iveală schelete care zaceau pe strazi ca si cum un dezastru

apocaliptic s-ar fi abătut peste oraş, schelete radioactive, cele mai radioactive resturi umane de la tragedia de la

Hirosima.

* Apariţia spontană a civilizaţiilor sumeriană şi egipteană, „civilizaţii f ăr ă copilărie” cu un nivel istoric superior; Se

explică prin aceea că extraterestrii au încercat să dea informaţii gazdelor pământene ( know-how ) care nu aveau

posibilitatea să le perceapă, din care cauză le-au transmis prin mituri, simboluri, profeţii, calendare, epopei, scrieri



inclusiv Vechiul Testament, mitologii inclusiv cea maori, profeţii si alte asemenea – orale şi in scris.

* S-au dezvoltat două sau mai multe civilizaţii de tip protoistoric, care, în multe sensuri au fost superioare civilizaţiilor

de mai târziu, lucru ce nu poate fi explicat decât prin intervenţia unei civilizaţii extraterestre superioare care nu s-a

mai manifestat ulterior, lăsând populaţia băştinaşe să evolueze natural, normal. În mai toate miturile staruie

amintirea unei stravechi ere a uriasilor, (titani, giganti) care se rascoala impotriva zeilor dar nu-i pot birui.

* Civilizaţia / cultura Masma (numita asa dupa numele unei văi şi al unui oraş legendar locuite de huanci), cu o

vechime de cel puţin zece milenii, probabil unitar ă pe pământ, întrucăt i se atribuie sculpturi in stânci uriaşe atât pe

platoul peruvian Marcahuasi, in aliniamentele de la Stonehenge (Anglia), în simulacrele statuare din Franta

(Fontainebleau), în personajele sculptate de la Somerset, in stâncile modelate de pe râul Nam-U (Laos) sau în

monumentele megalitice stranii din Carpaţii meridionali.

* Există şi o altă civilizaţie /cultur ă de tip atlant, (tot uriaşi), dezvoltată pe teritoriul Atlandidei, posibil o insulă – patrie

a belşugului si fericirii (Edenul?), scufundată urmare a unor evenimente catastrofale, cautată si ne gasită până în

prezent. Despre Atlantida se scrie de către Platon si Solon, precum ţi in miturile druizilor din Galia si Irlanda, în texte

egiptene găsite in mormântul lui Ramses III, in scrierea sumeriana „Poemul lui Ghilgames”.

* Exista vechi legende mexicane care vorbesc de civilizaţia hyperboreenilor dezvoltată undeva in ţinuturile arcticeunde, datorită unei alte inclinaţii a axei pamânteşti, era o zona cu vegetaţie luxuriană tropicală.

* Zecharia Sitchin, autorul lucr ării “A douăsprezecea planetă”, nota la rândul său că zeii si zeiţele sumerienilor sunt

adesea infatişaţi purtând nişte coifuri speciale cu protuberanţe laterale (interpretate in Evul Mediu ca fiind “coarnele

diavolului”), foarte asemănătoare antenelor de pe caştile cosmonauţilor. Conform legendelor sumeriene, divinitaţile

respective au descins pe Pământ de pe planeta Marduk (sau Nibiru), care se apropie de Terra o dată la 3600 de ani

si numai atunci zeii puteau zbura încoace cu carele lor de foc. Pe langă straniile desene de tip…SF, s-au descoperit

tabliţe de lut sumeriene inscripţionate cu calcule matematice de o exactitate uimitoare, asemenea celor facute la

NASA pentru zborurile cosmice. Penultima trecere a lui Marduk (cunoscută si ca Nibiru sau Eris) prin sistemul nostru

solar a fost acum 7200 de ani, in perioada Potopului biblic, următoarea fiind aşteptată in jurul anului 2012, acesta

fiind punctul maxim al apropierii de Pamant. Conform unor specialişti, prin pătrunderea sa in sistemul nostru solar,această planetă are impact semnificativ asupra incălzirii globale, efect care, corelat cu terminarea calendarului

mayas chiar in anul 2012, a generat ipoteza Apocalipsei la data respectiva. Interesant este că reprezentarile

zeitaţilor cu coif apar si in alte locuri. in nordul Israelului a fost descoperită o imagine datând din mileniul 9 i.Hr.,

inf ăţişând capul unui zeu cu coif si viziera, similar ă desenelor cu zeiţa sumeriana Ishtar…

Ofer acum o informaţie senzaţională care nu a putut fi ascunsă. La 29 august 1964, specialiştii de pe “USS Eltanin”,

navă americană apar ţinând escadrilei arctice MSTS (Military Sea Transportation Services – Servicii Militare de

Transport Maritim), fotografiau, cu un aparat automat, fundul aceanului, la adâncimea de 3.800 m, la 100 mile vest

de Capul Horn. Când s-a trecut la developarea filmului, specialiştii au constatat cu stupoare că pe un clişeu apărea

foarte clar imaginea unui aparat instalat pe fundul Oceanului! Era un cilindru lung de aproximativ un metru, pe care

erau fixate mai multe vergele paralele, având la capăt mici protuberanţe cilindrice. Obiectul semăna cu o antenă

telemetrică sau cu un releu de radioteleviziune. Vestea despre extraordinare descoperire s-a r ăspândit cu iuţeală ,

iar la 4 decembrie 1964, când nava s-a oprit pentru aprovizionare la Auckland (Noua Zeelandă), reporterii au asediat

pur şi simplu vasul, cerând cu inssitenţă specialiştilor explicaţii. Încolţiţi, aceştia au trebuit să recunoască că

dispozitivul nu putea fi decât artificial şi că nici o organizaţie militar ă sau ştiinţifică nu amplasase dispozitive în acea

zonă. De fapt, au recunoscut că tehnica din acea perioadă nu ar fi permis o asemenea performanţă.

ei au fost Şi sunt aici

Documents