editorial - banaterra · deprinse lucrul de mână, torsul lânii, brodatul şi ţesutul hainelor,...

1

Editorial:

Sfânta Maria Mică-Nașterea Maicii Domnului

Născută din lacrimi, ea însăşi lăcrimând

pentru rodul pântecului său, Fecioara Maria a venit pe lume la 8 septembrie ca răsplată a rugăciunilor şi lacrimilor părinţilor ei, Ioachim (se trăgea din seminţia lui Iuda şi avea ca strămoşi pe regele David) şi Ana (era fiica mai tânără a preotului Matan din seminţia lui Aron).

Din neam regesc şi arhieresc renumit, niciunul n-a moştenit onoruri regeşti, ori vaza strămoși- lor. Trăiau, în Nazaret, ca cetăţeni simpli, în credinţa şi evlavia moştenită de la David.

Răsplătiţi de Dumnezeu cu avuţie îndestulătoare, foloseau averea şi-n ajutorarea săracilor şi pentru înfrumuseţarea bisericii lui Dumnezeu.

Şi-n descurajarea lui, Ioa- chim, dorindu-şi cu ardoare un fiu, a plecat în pustiul îndepărtat, pe un munte, cu turmele sale, unde a petrecut, în sigurătate, post şi rugăciune, patruzeci de zile, cerând îndurare lui Dumnezeu, răstimp în care Ana este înştiinţată de îngerul Domnului că Dumnezeu i-a auzit rugăciunea şi că va zămisli şi va naşte o copilă binecuvântată, aleasa dintre fecioarele pământului şi prin ea se vor binecuvânta toate neamurile şi se va mântui întreaga lume. Se va numi Maria.

Şi acelaşi înger îl vesteşte şi pe Ioachim în sihăstria sa: „Dumnezeu a primit rugăciunile tale şi îşi arată îndurarea Sa; femeia ta, Ana va naşte o fiică, iar naşterea ei va aduce mare bucurie întregii lumi. Şi iată semnul adevărului cuvintelor mele, du-te la Ierusalim, în templul Domnului, şi acolo,

înaintea porţilor de aur, te vei întâlni cu femeia ta căreia i-am cuvântat vestea bună”.

Când auzi vestea Ioachim mulţumi lui Dumnezeu şi se îndreaptă în grabă spre Ierusalim, unde, într-adevăr, o întâlneşte pe Ana, în templu, rugându-se şi mulţumindu-I lui Dumnezeu.

În ziua Bunei Vestiri a îngerului Domnului, Ana zămisli, iar după trecerea timpului cuvenit, născu o fiică, pe Maria, în marea bucurie a

părinţilor ei. În sfinţenia şi evlavia lor,

părinţii Fecioarei Maria au pregătit-o spre a se închina lui Dumnezeu, încă de la vârsta copilăriei, neascunzându-i că s-a născut graţie rugăciunilor lor şi de aceea trebuie „să se despartă de ei şi să petreacă în templul Dom- nului, iar dacă ea îi va iubi şi va împlini poruncile Domnului, atunci va face pentru ea cu mult mai mult decât fac un tată şi o mamă. Aceste cuvinte intraseră adânc în inima Fecioarei Maria şi îşi petrecu viaţa în templul Domnului, rugându-i pe părinţi să împlinească făgăduinţa lor”.

Preasfânta Fecioară Maria, învaţă acolo, sub îndrumarea duhovnicilor, legea sfântă, să

citească, să scrie şi să cânte, iar de la fecioarele mai mari, care se aflau acolo, deprinse lucrul de mână, torsul lânii, brodatul şi ţesutul hainelor, în bunătate şi smerenie, citind adeseori Sfânta Scriptură şi insistând mai ades proorocirii lui Isaia:

Nina Ceranu

(Continuare în p. 6)

1

Editorial:

Sfânta Maria Mică-Nașterea Maicii Domnului

Născută din lacrimi, ea însăşi lăcrimând

pentru rodul pântecului său, Fecioara Maria a venit pe lume la 8 septembrie ca răsplată a rugăciunilor şi lacrimilor părinţilor ei, Ioachim (se trăgea din seminţia lui Iuda şi avea ca strămoşi pe regele David) şi Ana (era fiica mai tânără a preotului Matan din seminţia lui Aron).

Din neam regesc şi arhieresc renumit, niciunul n-a moştenit onoruri regeşti, ori vaza strămoși- lor. Trăiau, în Nazaret, ca cetăţeni simpli, în credinţa şi evlavia moştenită de la David.

Răsplătiţi de Dumnezeu cu avuţie îndestulătoare, foloseau averea şi-n ajutorarea săracilor şi pentru înfrumuseţarea bisericii lui Dumnezeu.

Şi-n descurajarea lui, Ioa- chim, dorindu-şi cu ardoare un fiu, a plecat în pustiul îndepărtat, pe un munte, cu turmele sale, unde a petrecut, în sigurătate, post şi rugăciune, patruzeci de zile, cerând îndurare lui Dumnezeu, răstimp în care Ana este înştiinţată de îngerul Domnului că Dumnezeu i-a auzit rugăciunea şi că va zămisli şi va naşte o copilă binecuvântată, aleasa dintre fecioarele pământului şi prin ea se vor binecuvânta toate neamurile şi se va mântui întreaga lume. Se va numi Maria.

Şi acelaşi înger îl vesteşte şi pe Ioachim în sihăstria sa: „Dumnezeu a primit rugăciunile tale şi îşi arată îndurarea Sa; femeia ta, Ana va naşte o fiică, iar naşterea ei va aduce mare bucurie întregii lumi. Şi iată semnul adevărului cuvintelor mele, du-te la Ierusalim, în templul Domnului, şi acolo,

înaintea porţilor de aur, te vei întâlni cu femeia ta căreia i-am cuvântat vestea bună”.

Când auzi vestea Ioachim mulţumi lui Dumnezeu şi se îndreaptă în grabă spre Ierusalim, unde, într-adevăr, o întâlneşte pe Ana, în templu, rugându-se şi mulţumindu-I lui Dumnezeu.

În ziua Bunei Vestiri a îngerului Domnului, Ana zămisli, iar după trecerea timpului cuvenit, născu o fiică, pe Maria, în marea bucurie a

părinţilor ei. În sfinţenia şi evlavia lor,

părinţii Fecioarei Maria au pregătit-o spre a se închina lui Dumnezeu, încă de la vârsta copilăriei, neascunzându-i că s-a născut graţie rugăciunilor lor şi de aceea trebuie „să se despartă de ei şi să petreacă în templul Dom- nului, iar dacă ea îi va iubi şi va împlini poruncile Domnului, atunci va face pentru ea cu mult mai mult decât fac un tată şi o mamă. Aceste cuvinte intraseră adânc în inima Fecioarei Maria şi îşi petrecu viaţa în templul Domnului, rugându-i pe părinţi să împlinească făgăduinţa lor”.

Preasfânta Fecioară Maria, învaţă acolo, sub îndrumarea duhovnicilor, legea sfântă, să

citească, să scrie şi să cânte, iar de la fecioarele mai mari, care se aflau acolo, deprinse lucrul de mână, torsul lânii, brodatul şi ţesutul hainelor, în bunătate şi smerenie, citind adeseori Sfânta Scriptură şi insistând mai ades proorocirii lui Isaia:

Nina Ceranu


ArhanghelulBiserica lui Mateiu Basarab și a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc,

care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului. (M. Eminescu)

ArhanghelulRevistă trimestrială de cultură și religie rurală, editată de Asociația ,,Arhanghelul” din Birda, 2016, an V, nr. 3 (19)

2

Neașteptat, în primăvara acestui an (30 Mărțișor)

a trecut în veșnicie prof. univ. dr. Rodica Popescu (1937-2016), dascăl de gramatică la Universitatea de Vest din Timișoara, autor de volume de specialitate, inițiator al învățământului privat din orașul de pe Bega.

Născută în satul Cebza a urmat Școala Normală de Fete ,,Carmen Sylva” din Timișoara apoi cursurile Facul-tății de Filologie din Timișoara fiind absolventa primei promoții a învățământului filologic din vestul patriei noastre. Datorită rezultatelor excepționale din cursul anilor a fost reținută ca preparator la Facultate alături de alți meritoși licențiați. (Vasile D. Țâra, ,,G. Ivănescu, întemeietor de școală lingvistică la Timișoara”, în ,,Analele Uni- versității de Vest din Timișoara. Seria Științe Filologice”, 2012, p. 57). A devenit ucenică a Acad. G. Ivănescu, șeful catedrei de limba română (1962-1969). Sub îndrumarea profeso- rului Ivănescu și-a început pregătirea pentru obținerea doctoratului, proiect finalizat sub conducerea prof. G. I. Tohăneanu. Teza de doctorat: Diatezele pronominale în limba română a fost imprimată în Tipografia Universității în 1975 și în reeditare la Editura Presa Universitară Română din Timișoara, 1999, 139 p. Din ,,Cuvântul înainte” aflăm că: ,,… ucrarea are în primul rând, o destinație didactică, ce se adresează studenților filologi și profesorilor de limba română, precum și tuturor celor interesați de studiul limbii române, celor care urmăresc normele ei literare, stadiul lor de evoluție, direcțiile și tendințele care acționează în faza actuală, în sistemul morfologic românesc”. (p. 5).

A parcurs rând pe rând gradele didactice de la cel de preparator, asistent, lector până la cel de conferențiar în 1997 când s-a pensionat pentru limită de vârstă. A obținut și cel din urmă grad universitar, cel de profesor universitar în cadrul Facultății de Jurnalistică a Universității Banatului din Timișoara. Aici a fost aleasă decan al facultății amintite și apoi rector al Universității. Ca profesor asociat a susținut cursuri și seminarii la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad.

În cadrul orelor a susținut cursuri și seminarii, a îndrumat pe tineri în obținerea licenței și dizertației de masterat. A fost de asemenea în comisiile pentru conferirea titlului de doctor în filologie pentru mai mulți absolvenți ai învățământului filologic timișorean.

ucrările tipărite au un merit incontestabil, acela de a aprofunda și

lămuri probleme din sfera foneticii și morfologiei limbii române, putând fi ușor consultate de către profesori și cercetătători ca suport în pregătirea lecțiilor. Din această categorie a volumelor amintim câteva: Bibliografie privind lexicul limbii române, Tipografia Universității, 1977; Limba Română Contemporană, Tipografia Universității, 1987; Studii de lingvistică românească, Editura Presa Universitară Română, Timișoara, 1999;

Conversiunea, mijloc intern de îmbogățire lexico-gramaticală în limba română, Editura Presa Univeritară Română, Timișoara, 2000; Auxiliar al Gramaticii Limbii Române. Mic inventar de greșeli de limbă, exemplificate și explicate (în colab. cu prof. Minodora Stănculescu), Editura Sitech, Craiova, 2010.

A publicat studii și articole în diverse anuare și reviste științifice: ,,Analele Uni- versității din Timișoara”; ,,Lim- bă și iteratură”; ,,Șcripturele române” ș. a..

Cu bucurie și dăruire a susținut două reviste parohiale: ,, umină lină” (2005-2011) și ,,Arhanghelul” (2012-2016) prin publicarea unor articole de popularizare a limbii române și

în postura de membru în Colegiile de Redacție ale acestora.

a vremelnică despărțire închinăm memoriei ilustrului lingvist bănățean câteva stihuri eminesciene din poezia: La moartea lui Neamțu:

,, ăsaţi clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,

ăsaţi turnul ca să mişte a lui inimă de fier, Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă Că un suflet bun şi nobil se îndreaptă cătră cer.

Clopote, tu simţi durerea şi urmezi cu-a ta cântare, Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt, Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare utul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ”.

Redacția

2

Neașteptat, în primăvara acestui an (30 Mărțișor)

a trecut în veșnicie prof. univ. dr. Rodica Popescu (1937-2016), dascăl de gramatică la Universitatea de Vest din Timișoara, autor de volume de specialitate, inițiator al învățământului privat din orașul de pe Bega.

Născută în satul Cebza a urmat Școala Normală de Fete ,,Carmen Sylva” din Timișoara apoi cursurile Facul-tății de Filologie din Timișoara fiind absolventa primei promoții a învățământului filologic din vestul patriei noastre. Datorită rezultatelor excepționale din cursul anilor a fost reținută ca preparator la Facultate alături de alți meritoși licențiați. (Vasile D. Țâra, ,,G. Ivănescu, întemeietor de școală lingvistică la Timișoara”, în ,,Analele Uni- versității de Vest din Timișoara. Seria Științe Filologice”, 2012, p. 57). A devenit ucenică a Acad. G. Ivănescu, șeful catedrei de limba română (1962-1969). Sub îndrumarea profeso- rului Ivănescu și-a început pregătirea pentru obținerea doctoratului, proiect finalizat sub conducerea prof. G. I. Tohăneanu. Teza de doctorat: Diatezele pronominale în limba română a fost imprimată în Tipografia Universității în 1975 și în reeditare la Editura Presa Universitară Română din Timișoara, 1999, 139 p. Din ,,Cuvântul înainte” aflăm că: ,,… ucrarea are în primul rând, o destinație didactică, ce se adresează studenților filologi și profesorilor de limba română, precum și tuturor celor interesați de studiul limbii române, celor care urmăresc normele ei literare, stadiul lor de evoluție, direcțiile și tendințele care acționează în faza actuală, în sistemul morfologic românesc”. (p. 5).

A parcurs rând pe rând gradele didactice de la cel de preparator, asistent, lector până la cel de conferențiar în 1997 când s-a pensionat pentru limită de vârstă. A obținut și cel din urmă grad universitar, cel de profesor universitar în cadrul Facultății de Jurnalistică a Universității Banatului din Timișoara. Aici a fost aleasă decan al facultății amintite și apoi rector al Universității. Ca profesor asociat a susținut cursuri și seminarii la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad.

În cadrul orelor a susținut cursuri și seminarii, a îndrumat pe tineri în obținerea licenței și dizertației de masterat. A fost de asemenea în comisiile pentru conferirea titlului de doctor în filologie pentru mai mulți absolvenți ai învățământului filologic timișorean.

ucrările tipărite au un merit incontestabil, acela de a aprofunda și

lămuri probleme din sfera foneticii și morfologiei limbii române, putând fi ușor consultate de către profesori și cercetătători ca suport în pregătirea lecțiilor. Din această categorie a volumelor amintim câteva: Bibliografie privind lexicul limbii române, Tipografia Universității, 1977; Limba Română Contemporană, Tipografia Universității, 1987; Studii de lingvistică românească, Editura Presa Universitară Română, Timișoara, 1999;

Conversiunea, mijloc intern de îmbogățire lexico-gramaticală în limba română, Editura Presa Univeritară Română, Timișoara, 2000; Auxiliar al Gramaticii Limbii Române. Mic inventar de greșeli de limbă, exemplificate și explicate (în colab. cu prof. Minodora Stănculescu), Editura Sitech, Craiova, 2010.

A publicat studii și articole în diverse anuare și reviste științifice: ,,Analele Uni- versității din Timișoara”; ,,Lim- bă și iteratură”; ,,Șcripturele române” ș. a..

Cu bucurie și dăruire a susținut două reviste parohiale: ,, umină lină” (2005-2011) și ,,Arhanghelul” (2012-2016) prin publicarea unor articole de popularizare a limbii române și

în postura de membru în Colegiile de Redacție ale acestora.

a vremelnică despărțire închinăm memoriei ilustrului lingvist bănățean câteva stihuri eminesciene din poezia: La moartea lui Neamțu:

,, ăsaţi clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,

ăsaţi turnul ca să mişte a lui inimă de fier, Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă Că un suflet bun şi nobil se îndreaptă cătră cer.

Clopote, tu simţi durerea şi urmezi cu-a ta cântare, Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt, Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare utul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ”.

Redacția

3

Restituiri:

Portretul unui mitropolit uitat Lăzărescu Vasile

(1894-1969) Dr. în Teologie, Mitropolit al Banatului (1947-1961)

Urmaşii săi apreciază demnitatea celui ce a

plătit cu viaţa refuzul de a fi colaboratorul securiştilor şi al celor din cler care întinau, prin turnătorie, spiritul Bisericii strămoşeşti:

„Personalitate incontesabilă a vieţii bisericeşti din Banat, mitropolitul Vasile ăzărescu a fost prezent prin desfăşurarea vieţii sale în cea mai zbuciumată parte a istoriei noastre contemporane bisericeşti. [...] Mai presus de toate, mitropolitul Vasile rămâne în amintirea posterităţii ca un demn ierarh al Bisericii lui Hristos, integru şi lipsit de compromisuri în cele ale credinţei. A acceptat mai bine pribegia decât pier- derea demnităţii şi acest lucru dovedeș- te tăria de caracter specifică oamenilor cu adevărat superio- ri.” (Episcopul Caransebeşului, Dr. ucian Mic, în Prefaţa la lucrarea lui Petrică Zamela, Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului (1894-1969). Monografie istorică, E.U. Oradea, 2011, p. 7-8).

Mitropolitul Dr. Vasile ăzărescu a fost vinovat nu de furtul înscenat de securişti, ci de sprijinirea aşa-ziselor “elemente reacţionare” din Banat. Datorită lui, episcopilor Andrei Magieru şi Veniamin Nistor, ajutaţi de Nicolae Corneanu, în perioada când era tânăr profesor la Caransebeş, în Munţii Banatului a fost înregistrată cea mai îndelungată rezistenţă anticomunistă din ţară. ăzărescu i-a susţinut, prin preoţii simpatizanţi ai cauzei, pe partizanii din Munţii Banatului. Mulţi dintre aceştia au fost prinşi. După eliberare, Mitropolitul ăzărescu le sfinţea bisericile şi îi decora cu brâul roşu, sfidându-i pe comunişti. Încuraja, de asemenea, măsurile de caritate, de solidaritate, în Biserica ortodoxă. Securitatea avea poate motive să-l aresteze pentru opoziţia vădită faţă de regim. Numai că practicile securistice erau

altele. Trebuiau să umilească omul. Să-l facă pe ăzărescu hoţ, nu erou.

La 50 de ani de la condamnarea sa, în 2011, Dr. Petrică Zamela a scris o foarte curajoasă şi bine documentată teză de doctorat despre raporturile vrednicului de pomenire ierarh bănăţean cu Securitatea. Aceasta a devenit în scurt timp carte, intitulată Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului (1894-1969). Monografie istorică, E.U. Oradea, 2011. Sunt demonstrate aici, cu fapte, argumente, probe şi depoziţii ale celor implicaţi în instrumentarea cazului, nevinovăţia lui ăzărescu şi, implicit, nedreptatea ce i s-a făcut acestuia într-un context istoric binecunoscut pentru victimizarea valorilor. Reţinem din concluziile autorului cărţii consacrate lui Vasile ăzărescu: „Într-o discuţie avută cu agentul Securităţii Mare

Ioan (Pr. Tiberiu Mărgineanţu), soţia preotului Ioan Pe- treuţă din Timişoara a spus: Mitropolitul este un erou. Dacă se schimbă timpurile, el iar va ajunge om mare, căci cu banii care lipseau a ajutat familiile celor închişi. Într-adevăr, mitropolitul Lăzărescu a fost şi va rămâne în memoria tuturor bănățenilor și

a celor care l-au cunoscut un erou, deoarece a reuşit să se menţină nepătat faţă de tentaţiile comuniste, a reuşit să-şi păstreze Biserica şi turma intacte şi nealterate de ideile ateiste, a luptat pentru adevăr, identificându-se cu cei săraci şi oropsiţi de către regim, lucruri pentru care a avut de suferit şi pentru care şi-a dat cu demnitate viaţa, înscriindu-se în galeria eroilor neamului.” (s.n. – M.I.B.) (Mitropolitul Vasile Lăzărescu..., p. 217-219) __________ *În vederea evidenţierii meritelor lui Vasile ăzărescu, dar şi pentru reabilitarea morală care i se cuvine acestuia, autoarea rândurilor de faţă a scris, în colaborare cu George Safir, un roman întemeiat pe o bibliografie istorică şi pe arhive, al cărui titlu este Spre nicăieri. (vol. I, Piatra de silex; vol. al II – lea, Întâmplător sau nu?), Editura Eurostampa, Timişoara, 2014.

Mirela – Ioana Borchin

5

Documentar: Parohia Ortodoxă Birda. Fișă monografică B. Istoricul bisericii parohiale

Arhiva și biblioteca parohială dețin câteva exemplare mai vechi. În primul rând arhiva istorică (1851-1925) compusă din: protocoale, procese-verbale, listele membrilor, gestiunea parohiei (registru venituri, protocol de zi, protocol tasuri, registrul clopotelor și ripidelor)1. Astăzi, se găsesc în bibliotecă două volume din Octoihul imprimat la Buda în 1826 (fragmentar), tot în aceeași situație se găsesc un Minei (sec XIX) și un Triod, Pesta, 18262. De-a lungul timpului au slujit: Ioachim uchici (†1870); Alexandru Stoianovici (1871-1880); Gh. upșa (1880-1883); Ioan Ionescu (1883-1897); Ioan Mărgineanțu (1897-1943), Valeriu Mărgi- neanțu (administrator 1944); Iacob Arvinte (1944-1950); Ioan Halas (administrator 1950-1951); Florin George3 (1951-1972); Ioan Cibian (1972-1979); Mihai Stoiches- cu (1979-1984); Ioan Suci- neanțu (1984-1990); Marian Petrescu (1990-1999); Ionel Maftei (1999-2011) și Valentin Bugariu (2011-prezent). Activitatea culturală în trecut: În Birda nu a existat școală de stat, ci doar confesională. Pentru cea română avem date din 1776 în locuința învățătorului azăr Chiu. Abia în 1862 exista și locuință pentru învățător. Preoții Alexandru Stoianovici și Ioan Mărgineanțu au susținut material școala. Biserica avea din 1898 cor care a desfășurat o intensă activitate nu doar pe plan local, ci și în satele învecinate. În perioada interbelică este amintită aici, Societatea Culturală Națională ca filială a Astrei sub președenția lui Grigore Bendea. În aceeași perioadă continuă să funcționeze Corul

1 Arhiva Parohiei Ortodoxe Birda, Catalog…, p. 3-6. 2 Valentin Bugariu, ,,Reorganizarea bibliotecii din parohia Birda, protopopiatul Deta”, în ,,Ziarul umina. Ediția de Banat”, nr. 176, anul V, 2013, p. 8 3 Între 1972 – 1990 protopop al Detei.

,,Doina” condus de preotul Ioan Mărgineanțu, având în componență 21 de membrii4. Profilul actual al parohiei: Astăzi Parohia pe lângă slujirea liturgică și pastorală se implică în educația religioasă prin programul catehetic ,,Hristos împărtășit copiilor” care se derulează în prezent. În cadrul acestuia au fost organizate: medalioane omagiale și comemorative, lansări de carte, simpozioane științifice locale, concerte de colinde, alte activități religios-culturale: Ziua Femeii, Ziua Bibliei ș. a. Parohia editează o revistă parohială trimestrială intitulată ,,Arhanghelul”. Din Editorial aflăm: ,,…Revista noastră își va propune să răspândească învățătura Mântuitorului Hristos, precum și alte informații culturale. Crezul nostru este de a da cititorilor o revistă parohială, trimestrială de interes religios și cultural…”5.

Revista a cunoscut o apreciere în Biserica locală. Astfel Înaltpreasfințitul dr. Nicolae Corneanu scria: ,,Cinstite Părinte. Confirm primirea ultimului număr al publicației ‹‹Arhan- ghelul››. Apreciez strădania ce o depuneți pentru apariția grafică în condiții excepționale a acestei reviste și totodată

mulțumesc pentru paginile pe care mi le-ați dedicat. Atotputernicul Dumnezeu să vă binecuvinteze. †Mitropolit Nicolae”6. Publicația în opt pagini propune câteva rubrici permanente: ,,Editorial”, ,,Valori poetice”, ,,Restituiri”, ,,Documentar”, ,,Cateheză”, ,,Semne”, ,,Cronica parohială” și prezentări bibliografice. Parohia mai editează: cărți, pliante, icoane, calendare ortodoxe de buzunar care sunt distribuite credincioșilor în scop catehetic – misionar. Sub aspect filantropic se organizează câteva manifestări cu scop comercial: expoziție de icoane pe sticlă cu vânzare și alte obiecte (mărțișoare, felicitări de ziua mamei, coșuri de nuiele, prăjituri de post) cu vânzare, pachete de Crăciun care sunt dăruite copiilor și persoanelor defavorizate.

Preot Valentin Bugariu

4 Bogdan Enășel, Monografia comunei…, p. 101. 5 Redacția, ,,Glasul Arhanghelului”, an. I, 2012, nr. 1, p. 1. 6 Valentin Bugariu, ,,Două reviste religioase rurale din Banatul timișan”, în vol. ,,Administrație românească arădeană. Studii și comunicări din Banat – Crișana, vol. IX, Editura Vasile Goldiș ,,University Press”, Arad, 2014, p. 421.

6

Semne:

Viaţa lui Noe. O posibilă exegeză a textului sacru

Noe, ultimul din cei zece patriarhi de dinainte de potop şi supravieţuitor al acestuia îşi relevă viaţa în cursul a patru capitole (5-9) din cartea Facerea, prima din cărţile Sfintei Scripturi. Viaţa acestui ultim patriarh al începuturilor este cuprinsă în prima parte a cărţii Facerii (2,4 – 11, 26), parte în care este redată începuturile neamului omenesc şi dezvoltarea familiei lui Adam şi Eva în popor. Etapele principale ale istoriei cuprinse în partea I sunt: istoria petrecerii în paradis, căderea în păcat, familia lui Adam, fratricidul lui Cain, urmaşii lui Cain, ai lui Set, înrăutăţirea oamenilor, ştergerea păcatului prin potop, alegerea lui Noe, a fiului său, Sem, şi a familiei lui Terah. (Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, ediţia a III-a, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 104).

Etimologia numelui noah, este incertă, cu toate cu mulţi contemporani o leagă de rădăcina nwh, ,,a se odihni”. În Facerea (5, 29) cuvântul este asociat cu verbul nhm (tradus ,,mângâiere” în VA şi VR; ,,a aduce mângâiere” în VSR), cu care se pare că este înrudit şi din punct de vedere etimologic; cu toate că lucrul acesta nu este cerut în mod obligatoriu de text. Elementul nhm apare în numele personale amorite şi în numele Nahmizuli care apare într-un fragment despre Hur din Epopeea lui Ghilgameş, găsită la Bogazkoy, capitală hitită din Asia Mică. (J. D. Douglas şi colab., Dicţionar biblic, Editura ,,Cartea Creştină”, Oradea, 1995, p. 911).

Preot Sebastian Andrei Petrescu

(Urmare din p. 1)

„Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte: „Cu noi este Dumnezeu”.

Aşadar ziua aceasta de 8 septembrie marchează sfârşitul verii, când pleacă rândunelele.

În această zi se fac praznice pentru răposaţi, iar bărbaţii şi femeile care nu au copii, merg la biserică şi se închină cu multe mătănii, ca să se îndure Dumnezeu şi să le dea şi lor prunci, cum a dat odată bătrânilor Ioachim şi Ana.

Când suntem în grea cumpănă, Maria cea mai îndrăgită divinitate feminină, cu trăsăturile zeiţei neolitice, o invocăm să ne stea alături, să ne izbăvească de păcate, să ne sprijine în lupta noastră sufletească, să ne umple sufletele cu evlavie şi bucurie, ea ca mireasă a Duhului Sfânt, ea cea Născătoare de om lui Dumnezeu, ea sprijinitoarea păcătoşilor, ea iubirea Divină, Miracolul și Frumusețea Vieții, ea Dar ceresc!

(Urmare din p. 4)

Ea este nu numai pildă de viețuire după voia

lui Dumnezeu ci și ,,rugătoare fierbinte” către Preasfânta Treime pentru noi. Căci mult poate rugăciunea unei maici pentru copiii ei.

,,Devotamentul către tine, o Maică a Domnului, este un mijloc al mântuirii pe care Dumnezeu o dăruiește tuturor acelora pe care dorește să-i salveze” (Sf. Ioan Damaschin). Să nu lăsăm nicio zi din viața noastră fără să-i adresăm câte o rugăciune: ,,Ușa milostivi- rii deschide-o nouă, binecuvân- tată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi că tu ești mântuirea neamului creștinesc”. Dintotdeauna Maica

Domnului s-a bucurat de cinstire și de aleasă prețuire, ea însăși spusese, în convorbirea cu Elisabeta că ,,iată de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic” (Luca 1, 48). E greu să ne închipuim cum pot să fie anumiți creștini care afirmă că sunt ai lui Iisus, dar refuză să o cinstească pe Maica Domnului. Nu putem ajunge la Hristos fără să întâlnim pe Preacurata Sa Maică. Istoria ne învață că oamenii au cinstit întotdeauna pe mama lor. Ce copil nu-și aduce aminte cu drag și recunoștință de mama lui? Cât de pustie este casa în care nu sunt copii și cât de rece e casa în care copiii nu-și cinstesc părinții și mai ales propria mamă.


7

Bucurii editoriale:

ÎNSEMNĂRI

Pe marginea cărţii IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ, OCROTITORUL BANATULUI, scrisă de Preot Dr. Valentin Bugariu. De la început aş menţiona că lucrarea a fost publicată cu binecuvântarea Î. P. S. Ioan, Mitropolitul Banatului şi a văzut lumina tiparului la Editura Tiparniţa din Arad, anul 2016.

În „Cuvânt înainte” autorul precizează că „Biserica Ortodoxă cinsteşte în mod festiv anul acesta (2016 n.n.) împlinirea a 60 de ani de la actul canonizării (trecerea în rândul sfinţilor) a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş (1956) şi a împlinirii a 360 de ani de la adormire a Cuviosului Iosif, Mitropolitul Timişoarei.” p. 2.

Este structurată pe patru capitole:

Viaţa Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş- ocrotitorul Banatului. 60 de ani de la canonizare: Autorul reproduce integral Viaţa Sfân- tului Ierarh, Canonizarea, Izvoare şi lucrări despre Sfântul Iosif cel Nou, Viaţa Sfântului Iosif şi Banatul, Minunile, adică arătările şi tămăduirile cele minunate, săvârşite în viaţa lui de Sfântul Iosif cel Nou, Anexă.

Slujba Sfântului Iosif cel Nou: Reprodusă după Mineiul pe Septembrie, Ediţia a V-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1984, p. 213-228. Slujba constă în pomenirea lui A VECERNIA MICĂ, A VECERNIA MARE, UTRENIE precum şi A ITURGHIE.

Acatistul celui între sfinţi Părintelui nostru Iosif: Este reprodus după textul din rev. ,,Mitropolia Banatului” aprobat de Sfântul Sinod cu nr. 413 pe 1956. Încheierea se săvârşeşte cu RUGĂCIUNEA SPECIA Ă CĂTRE SF. IOSIF CE NOU DE A PARTOŞ, rugăciune cuprinsă în volumul Acatistier, Tipografia Arhidiecezană, Timişoara, 2010, p. 133-134, precum şi în celelalte versiuni anterioare cărţii.

Iconografie: „Ilustrează câteva reprezentări ale Sfântului din cele mai vechi şi până astăzi” aşa cum precizează autorul în Cuvânt înainte. p. 2.

Cele patru capitole ale cărţii sunt subordonate scopului urmărit de autor, de a demonstra rolul de ocrotitor al Banatului al Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, care „poate fi luat drept model de fiecare credincios”. De aceea lectura cărţii este la îndemâna oricărui cititor, căci poate fi citită cu uşurinţă. Doar capitolele II (Slujba) şi III (Acatistul) presupune o anumită iniţiere în tainele teologiei, căci ele sunt scrise pentru slujitorii de la altar.

Concluzia este evidentă în coperta a IV-a în care autorul ne spune despre Înaltul Prelat: „Răsărit pe malurile Dalmaţiei în cetatea Raguzei, înflorit în Grădina Maicii Domnului de la Athos a revărsat la deplina maturitate darul credinţei şi al facerii de minuni în cetatea Timişoarei. În vremea păstoririi sale de 10 ani Sfântul Iosif a reuşit pe deplin să întărească pe credincioşii ortodocşi în credin- ţa tare în purtarea de grijă a lui Dumnezeu asupra credincioşilor în vremuri ostile pentru dezvoltarea creştinătăţii”.

Prof. Gheorghe Lungu

(Urmare din p. 6) Se poate oare numi cineva ,,copil al lui Dumnezeu”, dacă nu cinstește după cuviință pe ceea ce a purtat în brațele ei pe însuși Fiul lui Dumnezeu și s-a făcut ,,începutul mântuirii noastre?”.

Așadar înțelegem de ce adevărații credincioși o cinstesc pe Maica Domnului și de ce în slujbele Bisericii sunt atâtea imnuri care o preamăresc, prin astfel de cuvinte: ,,Bucură-te prin care răsare bucuria, bucură-te prin care piere blestemul, bucură-te curăția a toată lumea, bucură-te nădejdea bunătăților celor veșnice, bucură-te dragostea care biruiește toată dorirea, bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”.

6

Semne:

Viaţa lui Noe. O posibilă exegeză a textului sacru

Noe, ultimul din cei zece patriarhi de dinainte de potop şi supravieţuitor al acestuia îşi relevă viaţa în cursul a patru capitole (5-9) din cartea Facerea, prima din cărţile Sfintei Scripturi. Viaţa acestui ultim patriarh al începuturilor este cuprinsă în prima parte a cărţii Facerii (2,4 – 11, 26), parte în care este redată începuturile neamului omenesc şi dezvoltarea familiei lui Adam şi Eva în popor. Etapele principale ale istoriei cuprinse în partea I sunt: istoria petrecerii în paradis, căderea în păcat, familia lui Adam, fratricidul lui Cain, urmaşii lui Cain, ai lui Set, înrăutăţirea oamenilor, ştergerea păcatului prin potop, alegerea lui Noe, a fiului său, Sem, şi a familiei lui Terah. (Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, ediţia a III-a, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 104).

Etimologia numelui noah, este incertă, cu toate cu mulţi contemporani o leagă de rădăcina nwh, ,,a se odihni”. În Facerea (5, 29) cuvântul este asociat cu verbul nhm (tradus ,,mângâiere” în VA şi VR; ,,a aduce mângâiere” în VSR), cu care se pare că este înrudit şi din punct de vedere etimologic; cu toate că lucrul acesta nu este cerut în mod obligatoriu de text. Elementul nhm apare în numele personale amorite şi în numele Nahmizuli care apare într-un fragment despre Hur din Epopeea lui Ghilgameş, găsită la Bogazkoy, capitală hitită din Asia Mică. (J. D. Douglas şi colab., Dicţionar biblic, Editura ,,Cartea Creştină”, Oradea, 1995, p. 911).

Preot Sebastian Andrei Petrescu

(Urmare din p. 1)

„Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte: „Cu noi este Dumnezeu”.

Aşadar ziua aceasta de 8 septembrie marchează sfârşitul verii, când pleacă rândunelele.

În această zi se fac praznice pentru răposaţi, iar bărbaţii şi femeile care nu au copii, merg la biserică şi se închină cu multe mătănii, ca să se îndure Dumnezeu şi să le dea şi lor prunci, cum a dat odată bătrânilor Ioachim şi Ana.

Când suntem în grea cumpănă, Maria cea mai îndrăgită divinitate feminină, cu trăsăturile zeiţei neolitice, o invocăm să ne stea alături, să ne izbăvească de păcate, să ne sprijine în lupta noastră sufletească, să ne umple sufletele cu evlavie şi bucurie, ea ca mireasă a Duhului Sfânt, ea cea Născătoare de om lui Dumnezeu, ea sprijinitoarea păcătoşilor, ea iubirea Divină, Miracolul și Frumusețea Vieții, ea Dar ceresc!

(Urmare din p. 4)

Ea este nu numai pildă de viețuire după voia

lui Dumnezeu ci și ,,rugătoare fierbinte” către Preasfânta Treime pentru noi. Căci mult poate rugăciunea unei maici pentru copiii ei.

,,Devotamentul către tine, o Maică a Domnului, este un mijloc al mântuirii pe care Dumnezeu o dăruiește tuturor acelora pe care dorește să-i salveze” (Sf. Ioan Damaschin). Să nu lăsăm nicio zi din viața noastră fără să-i adresăm câte o rugăciune: ,,Ușa milostivi- rii deschide-o nouă, binecuvân- tată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi că tu ești mântuirea neamului creștinesc”. Dintotdeauna Maica

Domnului s-a bucurat de cinstire și de aleasă prețuire, ea însăși spusese, în convorbirea cu Elisabeta că ,,iată de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic” (Luca 1, 48). E greu să ne închipuim cum pot să fie anumiți creștini care afirmă că sunt ai lui Iisus, dar refuză să o cinstească pe Maica Domnului. Nu putem ajunge la Hristos fără să întâlnim pe Preacurata Sa Maică. Istoria ne învață că oamenii au cinstit întotdeauna pe mama lor. Ce copil nu-și aduce aminte cu drag și recunoștință de mama lui? Cât de pustie este casa în care nu sunt copii și cât de rece e casa în care copiii nu-și cinstesc părinții și mai ales propria mamă.


8

Cronica parohială:

o Săptămâna duhovnicească. În Săptămâna 13-20 martie s-au desfășurat servicii religioase zilnice, împărtășire cu Sfintele Taine, cateheze în Săptămâna duhovnicească.

o Împărtășirea copiilor. În 18 martie și 1 aprilie a. c. în cadrul Sfintei iturghii oficiată în bisericile din Birda și Sîngeorge au fost împărtășiți copiii din clasele I-VIII și preșcolarii de la Grădinițele din aceste localități. Elevii au fost însoțiți de profesorul de religie, învățători, educatori și alte cadre didactice.

o Taina Sfântului Maslu. Duminică, 20 martie cu începere de la orele 1600 a fost oficiată Taina Sfântului Maslu în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. Cu acest prilej au slujit: P. On. Păr. Ioan Prisăcean, proto- popul Detei și C. Păr. Ioan Sălvan-Folea, Zoran Milova- nov-Berecuța, Daniel Rusan-Livezile, Iulian Popa-Colonia Gătaia și Sebastian Andrei Petrescu-Percosova.

o Proiectul catehetic ,,Biserica și Școala din sufletul meu”. În perioada 15 dec-5 apr. a. c. s-a derulat atât în parohie cât și în filie cele 16 activități religioase, educaționale și filantropice. Proiectul realizat de Școala Biserica din Birda a obținut Premiul III și Mențiunea I, secțiunea multimedia la faza județeană eparhială.

o Congresul Internațional de Istorie a Presei (15-16 aprilie). a Timișoara, în organizarea filialei locale a Academiei Române s-a desfășurat cea de-a IX-a ediție a acestui Congres. Preotul Valentin Bugariu a susținut cu acest prilej, comunicarea cu tema: ,,Presa bisericească din Banat de la origini până în 1948”.

o Pelerinaj la Mănăstirea Săraca. În 15 aprilie a. c. a fost organizat un pelerinaj de o zi la Mănăstirea Săraca. Au beneficiat de acest popas duhovnicesc copiii de la Grădinița și Școala Primară din Sîngeorge.

o Simpozionul Internațional ,,Oameni de seamă ai Banatului” s-a desfășurat în organizarea Primăriei Comunei Săcălaz și al Asociației Culturale Armonia. În cadrul lucrărilor, preotul Valentin Bugariu a prezentat referatul: ,,Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș. Viața și petrecerea în Banat”.

o Simpozion Internațional de Teologie la Caransebeș. În 9-10 mai a fost organizat Simpozionul la Episcopia Caransebeșului. În cadrul secțiunii Teologie, preotul Valentin Bugariu a prezentat lucrarea: ,,Sfântul Iosif. Întregiri aghiografice”.

o Forumul publiciștilor bănățeni. În 28 mai a. c. la Muzeul Satului Bănățean s-a desfășurat al VI-lea Forum al Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat. Cu acest prilej au fost rezolvate chestiuni organizatorice: noile alegeri pentru Colegiul de Conducere. În acest mandat preotul Valentin Bugariu a fost ales membru în forul de conducere. În partea a doua au fost decernate premiile Asociației, au fost prezentate cărți și realizările acesteia.

o Praznicul Înălțării Domnului la Sîngeorge. Pe 9 iunie, la 40 de zile după Paști

Biserica prăznuiește Înălțarea Domnului. a această dată se cinstesc și eroii neamului românesc din toate locurile și timpurile. După Sfânta Liturghie a fost oficia- tă o slujbă de pomenire a eroilor la monumentul acestora din preajma bisericii cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. a finalul serviciului religios, copiii de la Școala Primară din localitate pregăți și însoțiți de profesorii lor au

susținut un vibrant program patriotic adecvat momentului.

o Coralele ,,Armonia” și ,,Săcălăzeana” în parohia Birda. În Duminica a VII-a după Paști răspunsurile liturgice la Sfânta iturghie au fost susținute de coralele Săcălazului. a finalul Sf. Liturghii credincioșii prezenți în biserică au fost răsplătiți cu un bogat recital de pricesne și cântări pascale. În cuvântul ocazional, preotul paroh a scos în evidență relațiile bisericești și culturale dintre localitățile Birda și Săcălaz în trecut și astăzi. Agapa a fost oferită de Consiliul Parohial. Un gând de mulțumire membrilor Consiliului și Domnului Primar pentru sprijinul acordat acestui moment.

CO EGIU DE REDACŢIE: Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, Prof. Ioan Traia, Pr. dr. Iliia

Pavlovici-Pătruţ, Redactor-şef:

Pr. dr. Valentin Bugariu ISSN 2284 – 7731

Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel. 0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş, e-

mail: [email protected]

editorial - banaterra · deprinse lucrul de mână, torsul lânii, brodatul şi ţesutul hainelor,...

Documents