Drogurile și dependența de stupefiante

Drogurile - sunt substanţe solide, lichide sau gazoase, care odată absorbite de organism perturbă una sau mai multe funcţii importante, de cele mai multe ori iremediabil, şi care influenţează negativ starea de sănătate, sentimentele şi percepţia. Consumul abuziv al unei astfel de substanţe poate provoca mai multe tipuri de tulburări:

1. Fizice, atunci când, ca urmare a gradului lor de toxicitate, dăunează organismului persoanei care le consumă. Ex: consumul regulat de tutun poate cauza bronşite cornice.

2. Psihologice, atunci cand au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de adaptare sociala. Ex: cazul cuplurilor conflictuale datorita abuzului de alcool.

Dependenţa de droguri - reprezintă nevoia continuă şi imperioasă de administrare a drogului pentru a produce anumite senzaţii dorite sau pentru a împiedica instalarea unor efecte dureroase atunci când nu mai este luat. Neadministrarea regulată a drogului este asociată cu o stare de rău general.

Toleranţa - reprezintă proprietatea organismului uman de a se adapta la substanţe străine administrate – droguri, medicamente, alcool; apare astfel tendinţa de a lua doze cât mai mari pentru a obţine aceleaşi efecte.

Sevrajul - desemnează totalitatea simptomelor fizice şi psihice care apar atunci când persoana este privată de substanţa de care a devenit dependentă.

Consecinţele consumului de droguri sunt multiple:

I. Cele de ordin medical se referă la următoarele posibile afecţiuni:

hepatită tuberculoză sifilis afecţiuni cardio-respiratorii tulburări endocrine insuficienţă renală infecţii şi afecţiuni ale pielii complicaţii psihiatrice – iluzii, halucinaţii terifiante, percepţia alterată a timpului şi

a distanţei SIDA supradoza poate avea efecte letale.

II. Pe plan psihologic apar reacţii de:

panică anxietate depresie suspiciune şi tendinţe paranoice agresivitate labilitate emoţională tulburări de comportament înstrăinare de propria persoană şi afectarea imaginii de sine modificări de personalitate care pot duce la suicid sau omor scăderea performanţelor intelectuale.

III. În sfera socială consumul de droguri are ca efecte:

deteriorarea progresivă a relaţiilor sociale creşterea riscului de excludere socială diminuarea şanselor de reintegrare socială şi profesională suferinţa familiei şi a adevăraţilor prieteni dezinteres în relaţionarea cu ceilalţi implicarea în activităţi infracţionale când se află sub influenţa drogului sau pentru

a-şi procura doza de stupefiante.

ALCOOLUL ȘI ALCOOLISMUL

CE ESTE ALCOOLUL?

Alcoolul este un drog în stare lichidă, al cărui consum conduce în timp la dependența fizică și psihică. Alcoolismul este manifestarea conștientă sau nu, prin care individul caută satisfacerea nevoii de a consuma alcool indiferent de mijloace sau consecințe, pentru evitarea sevrajului sau a stărilor psihice neplăcute. Consumul este determinat de dependența fizică și dependența psihică.

Boala primară: nu este un simptom secundar al altei afecțiuni. Primară, se referă la natura alcoolismului ca entitate a bolii, în completarea acesteia și separat de celelalte stări pato-fiziologice care pot fi asociate cu aceasta. Primară înseamnă că alcoolismul, ca dependență, nu este un simptom al unei stări de boală evidențiate. Boala înseamnă un dezechilibru involuntar. Reprezintă suma fenomenelor anormale manifestate de un grup de indivizi. Aceste fenomene sunt asociate cu un set comun specific de caracteristici prin care acești indivizi diferă de normal și care îi pune în dezavantaj.

Boala progresivă: se înrăutațește progresiv. Victima devine bolnavă din punct de vedere psihic, spiritual, emoțional și fizic.

Boala fatală: boala poate fi doar oprită. Dacă nu, persoana va muri din cauza ei. Deseori progresivă și fatală înseamnă că această boală persistă în timp și că schimbările fizice, emoționale și sociale sunt deseori cumulative și pot progresa pe masură ce consumul continuă.

Alcoolismul cauzează moartea prematură prin supradoză, complicații organice asupra creierului, ficatului, inimii și multor alte organe, contribuind la sinucidere, omucidere, accidente de mașină și alte evenimente traumatice. Pierderea controlului înseamnă incapacitate de limitare a consumului de alcool sau de limitare a duratei consumului de alcool cu orice ocazie, a cantității consumate și /sau a altor consecințe ale alcoolului privind comportamentul. Preocuparea asociată cu consumul de alcool indică o atenție excesivă, concentrată pe alcool /drog, efectele și /sau consumul acestuia. Valoarea relativă atribuită astfel de către individ alcoolului, duce deseori la o direcționare a energiei departe de problemele importante ale vieții.

Consecințele nefaste sunt problemele legate de alcool sau pierderile suferite în diferite domenii cum ar fi sănatatea fizică(ex. sindromul retragerii, boli de ficat, gastrită, anemie, disfuncții neurologice); activitatea psihologică(ex. pierderea cunostinței, modificări de comportament și dispoziție); activitatea relațională(ex. probleme în căsnicie și abuz asupra copilului, afectarea relațiilor sociale); activitatea ocupațională(ex. probleme legate de școală sau serviciu); și probleme legale, financiare sau spirituale.

Negarea este folosită aici nu doar în sensul psihanalitic al unui mecanism unic de apărare și de negare a semnificației evenimentelor, ci într-un sens lărgit ce include o serie

de manevre create pentru a reduce conștiința faptului că mai degrabă consumul de alcool constituie cauza problemelor unui individ, și nu rezolvarea acestor probleme. Negarea devine parte integrantă a bolii și un obstacol major în calea recuperării.

Cine este dependent de alcool?Este dependent de alcool cel care consumă alcool în mod repetat și nu se poate opri

din consum fără a suferi stări fizice sau psihice neplăcute.Efectele alcoolismului asupra organismuluiSeneca descria alcoolismul ca fiind nebunie liber consimțită care permite să iasă la iveală orice slăbiciune. Beția se transformă în cruzime aproape nemijlocit, căci sănătatea minții se degradează, iar cel atins de beție devine dezinteresat, indiferent și superficial. Prezentăm aici unele dintre efectele alcoolismului asupra organismului:

I. Alcoolul acționează în organism ca factor de stres: crește tensiunea arterială, sunt eliberate în sânge mai multe substanțe ca: lipide, zaharuri, cortizon.

II. Organismul folosește energie pentru înlăturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesară pentru buna lor funcționare. Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, "fură" 80% din oxigenul necesar funcționării acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace și cele nervoase au cel mai ridicat consum de oxigen și suferă cel mai mult sub influența alcoolului.

III. Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutriție. Organismul este lipsit de proteine, substanțe minerale și vitamine. Pe langă reducerea aportului acestor elemente importante din hrană, excesul de etanol are ca efect reducerea progresivă a capacității intestinului subțire de a reabsorbi substanțe importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai târziu sodiu și apă.

IV. Produșii de înaltă toxicitate rezultați din descompunerea alcoolului (de ex. acetaldehida) afectează celulele nervoase. Incapacitatea progresivă a intestinului subțire de a absorbi substanțe vitale bunei funcționări a organismului (vitamine în special A și C, săruri minerale), cauzează în timp tulburări nervoase și tulburări cu origine somatică. Pierderea calciului, a fosfaților și a vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase și la creșterea pericolului de fracturare. Inflamațiile mucoaselor gastrice și duodenale, precum și fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sîngerări grave.

Consumul permanent de alcool crește de zece ori mai mult riscul de îmbolnavire de cancer esofagian .Sub incidența suferinței intră și mușchiul cardiac. Îmbolnăvirea acestui

mușchi se numește cardiomiopatie. De patru ori mai mulți alcoolici mor din cauza tulburărilor cardiace decât de ciroză.

TUTUNUL ȘI DEPENDENTA DE NICOTINĂ

CE ESTE TUTUNUL ?

Tutunul este una dintre substantele care produc cea mai puternica dependenta,atat fizica,cat si psihica.

Daca comparam cu alte droguri,nicotina produce aceeasi dependenta ca si cocaina. La fiecare 10 minute,un om moare din cauza fumatului ! Nu esista un alt drog care sa ucida atat de mult ca fumul de tigara !Doar 15% din fumul de tigara este inhalat de cel care fumeaza,restul de 85% este inhalat de persoanele din jur.

RISCURILE CONSUMULUI DE TUTUN !

*Creste riscul de deces prin boli cardiace cu 30%.

*Creste riscul de cancer pulmonar.

*Produce tulburari de concentrare.

*Diminueaza si altereaza mirosul si gustul.

*Creste riscul ipotentei.

*Modifica ritmul cardiac,tonusul muscular si apetitul.

*Cancer al gurii,laringelui,faringelui,plamanilor, pancreasului si a uterului.

*Tuse,oboseala si respiratie grea.

*Greata,nervozitate,dureri de cap.

STRESUL

In present,ritmul vietii isi pune amprenta asupra fiecaruia , cauzand forme diverse de stres care, fara anumite masuri preventive pot degenera in caderi mentale sau fizica.

Stresul este o problema imporatanta in majoritatea tarilor puternic industrializate . Pe langa faptul ca este responsabil pentru numeroase boli si ore de munca pierdute , provoaca multa suferinta si durere.

In trecut medicina considera stresul o ’’creatie’’a pacientului : se considera ca este fie rezultatul autosugestiei , fie este pshiosomatic (cauzat de frica si anxietate) . In zilele noastre medicii au constientizat ca stresul este o problema medicala importanata – desi in multe cazuri ei pot oferi un tratament medicamentos . Din pacate medicamentele care combat stresul pot crea dependenta ; din acest motiv este mult mai bine daca oamenii reusesc sa identifice cauzele ce provoaca stresul din viata lor si sa ia masuri preventive inainte ca acestea sa devina o problema.

Ce este stresul?

Stresul ce apare brusc si cu o mare intensitate el este provocat de frica . Esta o provocare directa a instinctului de spravetuire si declanseaza reactii fizice si chimice . De foarte multe ori cand suntem stresati ne simtim coplesiti de o senzatie puternica numita panica . Aceasta este rezultatul unei puternice secretii de adrenalina -hormonul produs de glandele suprarenale . Aceste glande sunt controlate de sistemul nervos.

Adrenalina este eliberata direct in sange si are un efect imediat asupra oraganismului, pregatindu-l fie sa lupte, fie sa-o ia la fuga . Un val de adrenalina in sistemul sangvin este un raspuns la o sezatie de frica sau la un stres emotional sau fizic . El pregateste o serie de tesuturi si organe diferite ale corpului pentru o reactie in forta la o criza iminenta . 26658rbx65rfc5x

Adrelina creste intensitatea si viteza batailor inimii si creste presiunea sangvina . De asemenea, grabeste conversia glicogenului in glucoza asigurand energie imediata pentru muschi.Totodata respiram mai repede deoarece plamanii incearca sa obtina mai mult oxigen.Temperatura corpului creste iar procesul de digestie inceteaza.

Aceasta secretie de adrenalina este un raspuns pozitiv fata de circumstanta periculoasa sau inspaimantatoare . Este forta care le permite oamenilor sa reactioneze cat mai bine in situatii de criza si sa actioneze peste puterile lor obisnuite pentru a evita dezastrul . Cu toate aceste , in unele cazuri poate avea si efecte negative.

Prea mult stres , pentru o perioada indelungata de timp , poate fi extrem de daunator . Poate afecta sistemul imunitar , astfel incat persoana respectiva poate fi mai supusa riscului de inbolnavire . Pierderea de energie cauzat de stresul continuu impiedica organismul sa se refaca zilnic ; afectand capacitatea de a preveni bolile si ranirea .

Boli asociate stresului

Crestere frecventei batailor inimii si presiunii sangvine datorita stresului prelungit poate duce la ingrosarea arterelor , favorizand astfel aparitia anginei si a infarctului . O crestere de aci gastric , mai ales daca procesele sunt incetinite , poate provoca o iritatie a mucoasei stomacului , cauzand ulcerul duodenal sau gastric. Foarte multe boli de piele sunt legate de stes. Foarte multi medici cred ca encefalomielita mialgica se datoreaza incapacitati corpului de a face fata normal infectiilor virale.Stresul poate reduce raspunsul imunitar la infectii,permitand acestora sa persiste si pe termen lung sa provoace oboseala musculara si mentala . Unele studii ale cercetatorilor americani au asociat stresul cu diferite forme de cancer . Cancerul de san s-ar parea ca apare mai des la femeile care se cofrunta cu un grad ridicat de stres in viata de zi cu zi . Este posibil ca stresul intens sa afecteze sistemul imunitar atat de mult incat sa permita cresterea si multiplicarea celulelor canceroase.

Pe langa aceste efecte fizice mai exista si alte consecinte ale stresului care trebuie luate in considerare. Depresiile grave,un rezultat al stresului prelungit,pot duce la dependenta fata de medicamente sau alcool . Dupa cum se poate observa stresul ne poate afecta in numeroase moduri. Este periculos si poate chiar ameninta viata ; din acest motiv , primul pas catre tratarea cu succes a stresului este intelegerea lui.

Reactii caracteristice stresului

Stresul provoaca o varietate de raspunsuri la oameni diferiti . De exemplu , unora le tremura mainile,dintii le sunt inclestati si obrajii rosii . Aceste mecanisme de aparare erau foarte utile omului primitiv, dar pentru omul modern ele sunt jenante si dau nastere unui stres si mai puternic.

Unele simptome ale stresului sunt semnale de alarma . Aceste se pot prezenta sub forma unor probleme fizice minore , cum ar fi ticuri si spasme musculare,dureri de cap frecvente , dereglari ale digestiei si ale proceselor de excretie . Consumul exagerat de cafea , tigari si alcool reprezinta o modalitate prin care oamenii incearca sa reziste in perioadele stresante din viata lor . Formele acute de stres pot fi marcate de simptome ca : pierderea poftei de mancare , insomnie , furie , ostilitate si incapacitate de concentrare.

Alte reactii de stres pot fi observate in modul nostru de comportare . Acestea pot fi constiente sau cel mai adesea inconstiente . Astfel , oamenii supusi stresului pot ignora sau refuza sa recunoasca realitatea unor situatii stresante . Ei pot nega existenta unui fapt negativ , cum ar fi o despartire , esecul la locul de munca , sau o boala cronica . Ei pot sa argumenteze esecul suferit , sustinand ca oricum nu doreau sa castige , sau pot sa incerce sa-i compenseze prin concentrarea asupra altor probleme . Aceste activitati inlocuitoare ascund ostilitate si agresiunea pe care stresul si anxientatea le provoaca adeseori.

Cauzele stresului

Cauzele ce declanseaza aceste reactii sunt numite ’’factori de stres’’. Modul in care se comporta un individ daca este supus unor factori de stres depinde de caracteristicile personalitatii sale si de starea mentala in care se afla.

Evenimentele externe sunt printre cele mai frecvente cauze de stres in viata oamenilor. Nu vorbim doar de ritmul alert al vietii moderne , ci de o acumulare de evenimente care luate fiecare separat ar putea fi suportate , dar se adauga altor factori de stres.Acum cativa ani s-a demonstrat ca o cadere nervoasa sau o tentativa de suicid este adesea precedata de o serie de evenimente care creeaza presiuni asupra individului.

Evenimentele cele mai distructive si periculoase sunt cele care implica un conflict sau o pierdere. Poate fi pierdere unei persoane sau a unui lucru important . Alte griji suplimentare pot determina sfarsitul modului de viata de pana atunci . O suferinta fizica poate afecta imaginea propriei persoane si increderea in fortele proprii , daca nu-si poate continua viata normala . Conflictele izbucnesc mereu atat la munca cat si acasa . Certurile cu persoanele agreate sau respectate sun extrem de nocive , mai ales daca neintelegerea este lasata nerezolvata.

Necesitatea de a alege intre mai multe variante naste de asemenea conflicte . Cand oamenii sunt confruntati cu alegere , ideea deciziei creste nivelul stresului . Daca varianta care o prefera le este refuzata datorita unor circumstante pe care nu le pot controla , apare frustrarea si amaraciunea . Uneori oamenii evita sa ia o decizie pentru ca nu doresc sa se streseze din acest motiv . Aceasta reactie nu face decat sa inrautateasca situatia . La locul de munca , managerii care nu reusesc sa ia decizii sunt o sursa de frustrare pentru subordonati . Stresul poate aparea si daca oamenilor nu le este clar ce au de facut sau daca simt ca nevoile lor nu au fost luate in considerare . Obiectivele nerealiste sunt o sursa de stres pentru studenti , fie ca se refera la parinti sau la scoala . In societatea moderna nevoia de realizare este foarte importanta.Daca aceasta devine o motivatie obsedanta,cu siguranta va determina aparitia stresului

DEMENȚA

Odata cu inaintarea in varsta, tuturor persoanelor li se intampla sa isi aminteasca mai greu unde au pus anumite lucruri sau evenimente care s-au petrecut cu ceva timp in urma. Totusi, daca observi ca aceasta problema se inrautateste rapid si considerabil trebuie sa fii foarte precaut, caci poate reprezenta un inceput de dementa.

Daca nu este descoperita la timp si tinuta sub control, ea poate afecta foarte mult viata, ducand la incapacitatea de a te descurca singur in societate. Viteza de dezvoltare variaza de la o persoana la alta, dar, in general, este destul de mare. Dupa cum declara dr. Bogdan Macadon, medic specialist medicina interna, dementa poate fi provocata sau agravata de urmatorii factori:- boala Alzheimer, care avanseaza necontrolat, de cele mai multe ori fiind netratata;- multi-infarctul, care se mai numeste si dementa vasculara, din cauza ca apare in urma unui accident vascular cerebral, atunci cand creierul este afectat;- traumatisme foarte grave la nivel cranian;- dementa in care este afectata partea frontala si temporala a creierului, in cazul careia sunt afectate personalitatea si comportamentul. Pacientii ajung sa faca foarte multe glume cu tenta sexuala si au momente de exhibitionism;- corpii Lewy, adica niste proteine care se depoziteaza in creier si dau simptome asemanatoare bolii Alzheimer sau Parkinson. Persoanele afectate au adesea halucinatii si sunt predispuse la caderi;- infectii foarte grave, care ajung la creier, inclusiv sifilisul sau boala vacii nebune;- hipoactivitatea glandei tiroide;- deficitul extrem de vitamina B12 sau acid folic;- intoxicatia cu metale grele;- scleroza multipla;- alte boli, precum Huntington, Binswanger sau Creutzfeldt-Jakob;- efecte adverse ale unor medicamente;- alcoolismul cronic, suportat de organism de-a lungul multor ani;- encefalita;- infectiile cu HIV/SIDA;- atrofia creierului in urma diverselor boli degenerative.

Mai ales in cazul in care apare inainte de varsta de 50 de ani, dementa este considerata ca fiind de origine genetica, mostenita din familie. De multe ori, insa, este rezultatul factorilor externi.

Simptomele dementei variaza in functie de zona creierului unde este localizata afectiunea, dar cea mai des intalnita problema este reprezentata de pierderea memoriei. Alte exemple ar fi:- dificultatea memorarii evenimentelor recente;- pacientul nu poate gandi rapid si nu poate lua decizii de moment;- ii este greu sa rezolve calcule matematice;- nu poate duce la capat sarcinile scrise;- in cazurile grave, ajunge sa nu mai cunoasca persoanele apropiate, chiar si rudele;- ii este greu sa-si gaseasca repede cuvintele, de unde apar probleme de exprimare;- ii este greu sa isi controleze comportamentul si schimbarile de dispozitie;- nu mai are grija fata de propia persoana si isi neglijeaza igiena si corpul.

Sexul masculin, tensiunea arteriala marita, nivelul mare al colesterolului, accidentele vasculare, prezenta diabetului zaharat sau infarctul miocardic, toate acestea pot contribui la aparitia dementei.

Evolutia bolii difera foarte mult de la o persoana la alta. Daca la unii pacienti poate fi tinuta sub control cu medicamente folosite si pentru boala Alzheimer, la altii tratamentul medicamentos nu are niciun rezultat.

Totusi, la unele persoane, dementa se mentine in limite stabile chiar si fara pastile, doar printr-un regim de viata sanatos si printr-un exercitiu intelectual regulat.

Din moment ce multi dintre pacienti nu isi dau seama la debutul afectiunii ca se intampla ceva anormal cu ei, familia si prietenii joaca un rol foarte important in prezentarea acestora la medic inainte ca daunele sa fie ireversibile.

SCHIZOFRENIESchizofrenia este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și

de răspunsuri emoționale inadecvate.[1] Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire și gândire dezorganizate și este însoțită de disfuncție socială sau ocupațională semnificativă. Debutul acestor simptome apare de obicei la începutul perioade adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur de 0,3–0,7%.[2] Diagnosticul se bazează pe comportamentul observat și pe experiențele raportate de pacient.Ereditatea, mediul din frageda copilărie, factorii neurobiologici, procesele psihologice și sociale apar drept factori importanți care contribuie la apariția tulburării; unele droguri recreaționale și medicamente par a cauza sau înrăutăți simptomele. Cercetarea actuală se apleacă în special asupra rolului factorilor neurobiologici, dar nu a fost găsită nicio cauză organică responsabilă de una singură pentru apariția tulburării. Numeroasele combinații posibile de simptome au declanșat dezbateri asupra întrebării dacă diagnosticul reprezintă o singură tulburare sau e vorba de mai multe sindroame separate. În ciuda etimologiei termenului din rădăcinile skhizein (σχίζειν, „a scinda”) și phrēn, phren- (φρήν, φρεν-; „minte”) din greaca veche, schizofrenia nu înseamnă o „minte scindată” și nu este același lucru cu tulburarea disociativă de identitate — cunoscută și ca „tulburarea de personalitate multiplă” sau „personalitate scindată” — tulburare cu care este Tratamentul obișnuit este reprezentat de medicația antipsihotică, care în principal blochează activitatea receptorilor de dopamină (și, uneori, de serotonină). Psihoterapia și recuperarea profesională și socială sunt de asemenea importante în tratament. În cazuri mai severe — atunci când bolnavul reprezintă un risc pentru sine sau pentru alții — spitalizarea obligatorie poate fi necesară, deși în zilele noastre șederile în spital sunt mai scurte și mai puțin frecvente decât în trecut.[4]

Se crede în general că tulburarea afectează în principal cogniția, dar ea contribuie de obicei la probleme cronice de comportament și emoționale. Persoanele cu schizofrenie prezintă frecvent afecțiuni comorbide, incluzând depresie majoră și tulburare de anxietate; prevalența de-a lungul vieții a abuzului de substanțe (alcool, droguri, etc.) este de aproape 50%.[5] Problemele sociale, cum ar fi șomaj îndelungat, sărăcie și lipsa unui cămin, sunt frecvente. Speranța de viață a persoanelor cu schizofrenie este cu 12 - 15 ani mai mică decât a celor care nu au această tulburare, acesta fiind rezultatul problemelor de sănătate fizică și al frecvenței crescute a sinuciderilor (în jur de 5%).[2]

MASTOIDITA

Mastoidita reprezinta infectia si inflamatia spatiilor de aer cuprinse in osul mastoidian.

Mastoida face parte din osul temporal al craniului. Poate fi palpata ca o proeminenta osoasa posterior si usor superior lobului urechii. Contine spatii mici pline cu aer (celule aeriene). Este conectata cu urechea medie, si astfel atunci cand exista o colectie lichidiana in urechea medie, este prezenta o cantitate mica de lichid si in spatiile cu aer din mastoida.

Afectiunea se dezvolta de regula cand o otita medie acuta este netratata sau tratata necorespunzator si se extinde de la urechea medie la osul inconjurator.

Severitatea mastoiditei variaza de la simpla (puntin lichid ajuns in celulele aerine ale mastoide, in urma unei infectii a urechii medii) la complexa, atunci cand infectia invadeaza periostul osului mastoidian, la foarte grava cand este distrus chiar osul.

De obicei, simptomele apar la zile sau saptamani dupa dezvoltarea otitei medii acute, pe masura ce infectia distruge portiunea interna a procesului mastoid. Se poate forma o colectie de puroi (abces) in os.

Computertomografia arata ca celulele aeriene ale procesului mastoid sunt pline cu lichid. Pe masura ce mastoidita evolueaza, aceste spatii se maresc.

Tratmentul mastoiditei consta in administrarea de antibiotice. Identificarea microorganismului cauzator ajuta la alegerea antibioticului potrivit. In functie de severitatea infectiei antibioticul este administrat la inceput intravenos, iar apoi (pe masura ce pacientul se recupereaza) oral.

Daca in interiorul osului s-a format un abces este necesar drenajul chirurgical sau chiat excizia mastoidei (mastoidectomie).

Mastoidita este cauzata de regula de aceleasi tipuri de bacterii care determina infectii ale urechii medii (streptoccus pneumoniae si Haemophilus influenzae).Insa, dezvoltarea sa poate fi provocata si de alte tipuri de bacterii, precum Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella, Escherichia coli, Proteus, Prevotella, Fusobacterium, porphyromonas, si Bacteroides.

Boala poate sa apara in cursul progresiei unei infectii a urechii medii netratate sau tratate corespunzator.

OTITA

Otita este definita ca inflamatia urechii. Urechea are trei portiuni – externa, medie si interna – oricare dintre acestea putand fi afectata. Vorbim asadar de otita externa, medie sau interna.

Otita externa poate fi cauzata de o infectie virala, bacteriana sau fungica. Ea

consta in inflamatia conductului auditiv extern – canalul care face legatura intre mediul

exterior si timpan. De obicei, inflamatia de la acest nivel are ca punct de plecare o leziune

mecanica minora, cauzata de exemplu de folosirea prea energica a betisoarelor de curatat

urechile, a caror utilizare este din start destul de controversata in randul specialistilor care

se ocupa de bolile urechii.

Cerumenul (ceara din urechi) are un rol important in mentinerea starii de sanatate a

urechilor. Din pacate, daca cerumenul este prea putin, acest lucru predispune la infectii,

iar daca este prea mult poate cauza retentia apei in conductul auditiv extern, cu

favorizarea inmultirii bacteriilor si aparitia otitei.

La copii, otita externa poate sa apara ca urmare a leziunilor produse de

introducerea unor obiecte straine in ureche; acestea pot leza si timpanul, iar infectia se

poate propaga la urechea medie.

Exista si alte situatii care predispun la aparitia otitelor externe, de exemplu

patrunderea frecventa a apei in conductul auditiv extern, asa cum se intampla la inotatori,

sau tendinta generala la aparitia infectiilor cutanate care se manifesta la persoanele care

sufera de diabet zaharat.

Otita medie consta in inflamatia urechii medii; infectia se poate transmite fie de la

urechea externa, prin intermediul unei solutii de continuitate de la nivelul timpanului, fie

de la faringe, cu care urechea medie comunica prin trompa lui Eustachio. Existenta

acestei comunicari este usor de ”experimentat”: atunci cand calatoriti cu masina si urcati

pe un deal, simtiti ca vi se infunda urechile; in acest moment, cascati, si veti simti ca

urechile vi se desfunda imediat. Explicatia: la inaltime, aerul este mai rarefiat, iar

egalizarea presiunilor de o parte si de cealalta a timpanului se poate obtine prin cascat, act

prin care orificiul din faringe al trompei lui Eustachio se deschide si permite iesirea

aerului din urechea medie. Acest lucru se intampla, desigur, si in timpul calatoriilor cu

avionul; de aceea se serveste guma de mestecat, pentru ca prin miscarile mandibulei sa se

egalizeze presiunile si urechile sa se ”desfunde”.

Adeseori, otita medie apare la copiii cu rinofaringita tocmai prin extinderea

infectiei la urechea medie din faringe, prin intermediul trompei lui Eustachio.

Otita interna reprezinta inflamatia urechii intrene, unde se afla organul de simt al

auzului si organul echilibrului. Din aceasta cauza, un simptom cvasiconstant al otitei

interne este ameteala.

Otita externa se manifesta de obicei cu durere locala si secretii cu caracter seros,

sangvinolent sau purulent. Este necesar un consult de specialitate, in care medicul ORL-

ist va folosi otoscopul pentru a vizualiza conductul auditiv extern si timpanul, pentru a

stabili integritatea acestuia.

De obicei, otitele externe se vindeca cu un tratament local – picaturi otice cu

antibiotice, antiinflamatorii. In otitele medii si interne, daca sunt de etiologie bacteriana,

este necesar tratamentul cu antibiotice administrat pe cale generala.

SURDITATEA

Pierderea auzului se caracterizeaza prin scaderea brusca sau progresiva a perceptiei sunetelor. In functie de cauza, pierderea auzului poate varia ca severitate de la forma usoara pana la severa si poate fi reversibila, temporara sau permanenta.

Pierderea auzului de asemenea este cunoscuta si ca o deteriorare a auzului, incluzand si cazurile in care pierderea auzului este prezenta inca de la nastere (pierderea congenitala a auzului). In continuare ne vom referi doar la pierderea progresiva a auzului.

Pierderea progresiva a auzului, afecteaza toate grupele de varsta si este ca frecventa pe locul trei dintre cele mai frecvente afectiuni pe termen lung (cronice) la varstnici. Aceasta afectiune se intalneste pana la 40% la persoanele peste varsta de 65 de ani si pana la 80% la persoanele peste 85 de ani.

In cazul in care se pierde auzul, persoana in cauza poate sa nu fie constienta de acest fapt, in special atunci cand auzul diminua treptat. Membrii familiei sau prietenii pot fi primii care observa acest lucru.

De exemplu acestia observa ca persoana care are auzul diminuat, are dificultati in a intelege ceea ce discuta cei din jurul lor, in special atunci cand vorbesc mai multe persoane in acelasi timp sau daca exista un zgomot suplimentar in fundal, de exemplu un radio deschis. Pierderea auzului afecteaza de asemenea activitatea zilnica a persoanei atat de la serviciu cat si de acasa, precum si siguranta persoanei in cauza. Pierderea auzului poate cauza retragerea persoanei respective, chiar aparitia depresiei si pierderea independentei, deoarece scade interactiunea sociala cu alte persoane. Pentru aceste persoane exista insa diverse proteze auditive si alte dispozitive care ajuta la imbunatatirea auzului.

CauzeLa adulti, cele mai frecvente cauze ale pierderii auzului sunt:-- zgomotul: expunerea la zgomot puternic determina pierderea auzului si poate afecta persoanele de orice varsta, dezvoltandu-se de obicei progresiv pe parcursul mai multor ani; in timp, zgomotul prezent la serviciu, cel din timpul liber (mersul pe motocicleta) sau zgomotul din timpul activitatilor casnice (cum ar fi taierea ierbii cu motocositoare), poate duce la pierderea auzului;- varsta: diminuarea treptata a acuitatii auditive cauzata de imbatranirea sistemului auditiv (prezbiacuzie) se caracterizeaza prin degenerescenta celulelor si nervilor de la nivelul urechii interne, care apare o data cu inaintarea in varsta si determina scaderea

auzului progresiva dar ireversibila; pierderea auzului poate fi usoara sau severa, dar intotdeauna este permanenta.Alte cauze ale pierderii auzului:- acumularea de cerumen in canalul auditiv extern (determina formarea dopului de ceara) sau prezenta unui obiect in canalul auditiv extern; pierderea auzului datorita acestor cauze este foarte frecventa si poate fi tratata cu usurinta, medicamentele care determina ototoxicitate si alte substante (cum ar fi arsenic, mercur, cositor, plumb si mangan) pot afecta auzul;- ranirea urechii sau a capului: de asemenea, ranirea capului determina afectarea structurilor de la nivelul urechii, cauzand astfel pierderea brusca a auzului;- infectiile urechii, cum ar fi infectiile urechii medii (otite medii) sau infectiile canalului auditiv extern (otite externe sau "urechi de inotator");- otoscleroza este o afectare a structurilor osoase de la nivelul urechii medii;- neuromul acustic este o tumora benigna (necanceroasa) a nervilor care ajung la cohlee sau a nervilor care parasesc cohleea (partea urechii interne destinata auditiei - melcul);- boala Meniere (afectiune a urechii interne care se manifesta printr-un ansamblu de tulburari cuprinzand vertij, scaderea auzului si zbarnaituri in urechi); aceasta boala determina pierderea temporara sau permanenta a auzului;- tumorile benigne care se dezvolta in canalul auditiv, ca de exemplu exostoza, osteomul si tumorile glomusului. Exostozele sunt cresteri osoase care cele mai adesea se dezvolta cand canalul auditiv extern este expus in mod repetat la apa rece sau la aer rece. Osteoamele si tumorile glomusului sunt tumori benigne. Toate acestea pot determina pierderea auzului daca obstrueaza canalul auditiv extern. Si alte tumori ale glomusului cu localizare la nivelul extremitatii cefalice pot determina pierderea auzului.

Alte afectiuni medicale care nu afecteaza in mod direct urechea, dar care pot detrmina pierderea auzului sunt:

- scaderea fluxului sanguin la nivelul urechii interne sau la nivelul unor zone corticale ce controleaza auzul poate determina pierderea auzului; cauzele scaderii fluxului sanguin pot fi bolile inimii, hipertensiunea arteriala, accidentele vasculare cerebrale sau diabetul zaharat;

- bolile autoimune pot determina pierderea auzului la una sau ambele urechi, care poate fi tranzitorie sau se poate agrava pe parcursul a 3 pana la 4 luni; una dintre afectiunile autoimune care se manifesta astfel este artrita reumatoida