dreptul succesoral
DESCRIPTION
drept civil.....partea specialaTRANSCRIPT
![Page 1: Dreptul succesoral](https://reader035.vdocuments.mx/reader035/viewer/2022071806/55cf8efe550346703b97d60e/html5/thumbnails/1.jpg)
Dreptul succesoral
Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate(cel ce a lăsat moştenirea) către
succesorii săi. Deci,moştenirea este o transmisiune de drepturi pentru cauză de moarte, universală, unitară şi
indivizibilă.Moştenirea are loc conform testamentului, succesiune testamentară sau în temeiul legii, succesiune
legală.
În cazul succesiunii, pot fi următorii moştenitori:
a) la succesiunea testamentară, persoanele care se aflau în viaţă la momentul decesului celui ce a lăsat moştenirea,
precum şi cele care au fost concepute în timpul vieţii celui ce a lăsat moştenirea şi s-au născut vii după decesul
acestuia, indiferent de faptul dacă sînt sau nu copiii lui, precum şi persoanele juridice care au capacitate juridică
civilă la momentul decesului celui ce a lăsat moştenirea;
b) la succesiunea legală, persoanele care se aflau în viaţă la momentul decesului celui ce a lăsat moştenirea,
precum şi copii celui ce a lăsat moştenirea concepuţi în timpul vieţii lui şi născuţii vii după decesul acestuia. la
patrimonial vacant, sau chiar şi în cadrul unui testament, suucesor poate fi numit statul.În cadrul dreptului
succesoral nu poate fi succesor persoana căreia i s-a atribuit calitatea de successor nedemn din următoarele
considerente: a comis intenţionat o infracţiune sau o faptă amorală împotriva ultimei voinţe, exprimate în
testament, a testatorului;a pus piedici în calea realizării ultimei voinţe a celui ce a lăsat şi a contribuit astfel la
chemarea sa la succesiune; Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii (adoptatorii) decăzuţi din drepturile
părinteşti şi copiii maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea obligaţiei de
întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea dacă această circumstanţă este constatată de instanţa de judecată.
Persoana culpabilă de săvîrşirea unor acţiuni ce atrag decăderea din dreptul la succesiune pote fi chemată, în pofida
acestui fapt, la moştenire dacă cel ce a lăsat moştenirea o iartă exprimînd acest lucru în mod expres în testament.
Deschiderea succesiunii are loc , în urma decesului persoanei fizice sau declarării morţii ei de către instanţa de
judecată, iar momentul deschiderii succesiunii se consideră cel al decesului persoanei care a lăsat moştenirea sau
data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti privind declararea morţii lui. Are importanţă pentru stabilirea
corectă a succesorilor timpul în care a decedat, pentru a stabili comorienţii şi codecedaţii, şi succesorii
lor.Moştenirea lăsată de fiecare comorient sau codecedat va fi culeasă de proprii moştenitori. Locul deschiderii
succesiunii este ultimul domiciliu al celui care a lăsat moştenirea, iar dacă locul nu este cunoscut, locul unde se află
bunurile succesorale. Dacă bunurile succesorale se află în diferite locuri, cel al deschiderii sucesiunii va fi considerat
locul unde se află partea cea mai valorosă a bunurilor imobile. Dacă nu există bunuri imobile, se consideră locul
unde se află partea principală ca valoare a bunurilor mobile. Patrimoniul succesoral include atît drepturile
patrimoniale (activul succesoral), cît şi obligaţiile patrimoniale (pasivul succesoral), pe care cel ce a lăsat moştenirea
le avea la momentul decesului. Dacă există cîţiva moştenitori, cotele lor succesorale, pînă la primirea certificatului
de moştenitor, aparţin tuturor acestora în calitate de patrimoniu unic. În patrimoniul succesoral intră cota-parte a
celui ce a lăsat moştenirea din proprietatea comună, iar dacă împărţirea în natură nu este posibilă, valoarea
ei.Testatorul poate prevedea în testament o anumită avere pe care încă nu o stăpînea la momentul întocmirii
testamentului, dar care, la deschiderea succesiunii, trebuie să fie în proprietatea sa.Inadmisibilitatea transmiterii
![Page 2: Dreptul succesoral](https://reader035.vdocuments.mx/reader035/viewer/2022071806/55cf8efe550346703b97d60e/html5/thumbnails/2.jpg)
prin moştenire a drepturilor şi obligaţiilor cu caracter personal În patrimoniul succesoral nu se includ drepturile şi
obligaţiile patrimoniale care poartă caracter personal şi care pot aparţine doar celui ce a lăsat moştenirea şi nici
drepturile şi obligaţiile, prevăzute de contract sau de lege, care sînt valabile numai în timpul vieţii celui ce a lăsat
moştenirea şi care încetează la decesul lui. Drepturile nepatrimoniale ale celui care a lăsat moştenirea neincluse în
patrimoniul succesoral pot fi realizate şi apărate de către succesorii în modul prevăzut de lege. Dacă testatorul a
testat un bun care aparţine unei alte persoane, aceasta are dreptul la revendicarea bunului pe principii
generale.Dacăpatrimoniul defunctului conţine bunuri care aparţin unei alte persoane, determinarea acestei părţi
din patrimoniu şi transmiterea ei persoanei îndreptăţite sînt obligatorii. În timpul vieţii şi la dorinţa proprie, fiecare
persoană este în drept de a se exprima asupra soartei patrimoniului care îi aparţine şi acest lucru poate să-l facă
întocmind un testament. Testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care testatorul
dispune cu titlu gratiui, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte din ele.
Testator poate fi doar persoana cu capacitate de exerciţiu. Testatorul poate determina în testament cotele
succesorale pentrumoştenitorii menţionaţi în el sau poate indica în mod concret cărui moştenitor ce parte din
patrimoniu îi va trece în proprietate. Dacă în testament nu există astfel de indicaţii, patrimoniul succesoral se
împarte egal între moştenitori, iar dacă în testament sînt menţionaţi cîţiva moştenitori, dar este stabilită cotă
succesorală numai unuia dintre ei, ceilalţi moştenesc în părţi egale patrimoniul rămas. Testatorul este în drept să
substituie succesorul desemnat dacă acesta din urmă decedează pînă la deschiderea moştenirii, nu acceptă sau
renunţă la moştenire, sau este privat de dreptul la moştenire. În cazul în care cotele-părţi determinate în testament
nu includ întregul patrimoniu succesoral, pentru partea netestată se aplică prevederile succesiunii legale sau
vacante, care se referă şi la moştenitorii legali cărora le-a fost testată o parte din avere dacă testamentul nu
prevede altfel.Testatorul poate dezmoşteni pe unul, pe cîţiva sau pe toţi moştenitorii legali şi nu este obligat să
motiveze acest fapt. În cazul dat, persoana dezmoştenită prin dispoziţie testamentară expresă nu poate deveni
moştenitor legal asupra părţii netestate din avere şi nici asupra cotelor-părţi la care au renunţat moştenitorii
testamentari Dacă testatorul a determinat persoana moştenitorului prin carateristici care pot fi proprii mai multor
persoane şi nu se poate stabili pe care dintre ele a avut-o în vedere testatorul, toate persoanele se consideră
moştenitori cu drept la cote-părţi egale. Moştenitorii legali nedesemnaţi în testament îşi păstrează dreptul la
moştenire asupra părţii netestate din avere. Ei, de asemenea, moştenesc şi partea testată din avere dacă, la
momentul deschiderii moştenirii, în viaţă nu se afla nici unul dintre moştenitorii testamentari sau adică toţi au
renunţat la moştenire.Dacă înreaga avere a fost divizată între moştenitori conform testamentului, dar la momentul
deschiderii unul dintre ei nu mai este în viaţă, moştenirea legală nu va avea loc, iar cota lui succesorală va fi
repartizată în mod egal între ceilalţi moştenitori testamentari.
Testamentul poate fi întocmit doar în una din următoarele forme: a) olograf – scirs în întregime personal, datat şi
semnat de testator; b) autentic - autentificat notarial, precum şi asimilat cu cel autentificat notarial; c) mistic – scris
în întregime, datat şi semnat de testator, strîns şi sigilat şi apoi prezentat notarului, care aplică inscripţia de
autentificare pe plic şi îl semnează împreună cu testatorul. Din cauza imposibilităţii de fapt de a întocmi notarial un
testament de către o persoană care este în imposibilitate să facă aceasta din cauza anumitor împrejurări,
testamentele date vor fi recunoscute asimilate celor autentificate notarial şi anume, testamentele autentificate de:
![Page 3: Dreptul succesoral](https://reader035.vdocuments.mx/reader035/viewer/2022071806/55cf8efe550346703b97d60e/html5/thumbnails/3.jpg)
a) medicul principal, şeful, adjuncţii lor în probleme medicale, medicul de serviciu al spitalului, al unei alte
instituţiimedicale, al sanatoriului, drectorul sau medicul principal al azilului pentru invalizi şi bătrîni dacă testatorul
se tratează sau locuieşte într-o astfel de instituţie; şeful expediţiilor de explorări, expediţiilor geografice şi a altor
expediţii similare, dacă testatorul se află într-o astfel de expediţie; b) căpitanul navei sau aeronavei, dacă testatorul
se află pe navă sau în aeronavă;c) comandamntul (şeful) unităţii, marii unităţi, institutului şi colegiului ilitar dacă la
locul aflării lor nu există notar şi dacă testatorul este militar sau îndeplineşte serviciul în unitatea militară sau este
persoană civilă sau membru al familiei acestuia; d) şeful instituţiei de privaţiune de libertate dacă testatorul se află
în locuri de privaţiune de libertate. Testamentul autentificat conform prevederilor alin. (1) se expediază cel tîrziu a
doua zi după autentificare unuia dintre notarii de la locul instituţiei date.Dacă testatorul, dintr-o anumită cauză, nu
poate semna personal testamentul, la rugămintea şi în prezenţa lui, precum şi în prezenţa a cel puţin 2 martori şi a
notarului, poate semna o persoană. În acest caz, trebuie indicată cauza care l-a împiedicat pe testator să semneze
personal. Martorii de asemenea semnează în testament.Dar nu pot fi martori testamentari persoanele care nu au
atins majoratul, cele lipsite de capacitate de exerciţiu, moştenitorii testamentari şi rudele lor pe linie ascendentă şi
descendentă, surorile, fraţii, soţul (soţia) şi legatarul. Notarul, o altă persoană care autentifică testamentul, martorii,
precum şi persoana care a semnat testamentul în locul testatorului, nu au dreptul, pînă la deschiderea succesiunii,
să dea publicităţii date despre conţinutul testamentului, despre întocmirea, modificarea sau revocarea lui. În
testament trebuie să se indice data întocmirii lui. Lipsa datei atrage nulitatea testamentului doar dacă nu sînt
înlăturate dubiile privind capacitatea de exerciţiu a testatorului la momentul întocmirii, modificării sau revocării
testamentului, precum şi în cazul existenţei a cîtorva testamente. Testatorul poate modifica sau revoca testamentul
în orice moment, întocmind unui nou testament, care revocă în mod direct, total sau parţial, testamentul anterior
ce contravine noului testament sau prin depunerea unei cereri la notar sau prin distrugerea tuturor exemplarelor
testamentului olograf. Testamentul revocat printr-un testament întocmit mai tîrziu nu poate fi restabilit nici în cazul
în care testamentul ulterior va fi revocat prin depunerea unei cereri doarece doar ultimul testament, chiar dacă are
acelaşi conţinut ca cele anterioare, este valabil. Dacă testatorul a întocmit cîteva testamente care se completează şi
nu se substituie integral unul pe altul, toate testamentele rămîn în vigoare.Există un şir de cause în cadrul cărora,
testamentul nu are putere legală şi anume: dacă unica persoană în a cărei favoare a fost întocmit decedează
înaintea testatorului; în cazul în care unicul moştenitor nu acceptă moştenirea; dacă averea testată dispare în timpul
vieţii testatorului sau este înstrăinată de acesta; în partea în care încalcă rezerva succesorală.Ca şi orice alt act
juridic şi testamentul este nul dacă sînt prezente condiţiile de nulitate a actelor juridice. De exemplu în următoarele
cazuri, cum ar fi: dispoziţiile testamentare care contravin legii sau intereselor publice, precum şi condiţiile care nu
sînt clare sau contravin una alteia, sînt nule, testamentul întocmit cu nerespectarea formei stabilite de lege este nul,
testamentul este declarat nul de către instanţa de judecată. Cît şi unele dispoziţii separate din testament pot fi
declarate nule.Dacă dintre cîteva dispoziţii testamentare una nu mai are putere legală sau este nulă, iar testatorul
nu a lăsat alte dispoziţii, restul dispoziţiilor testamentului rămîn în vigoare.În cazul declarării nulităţii testamentului,
moştenitorul privat prin acest testament de dreptul la moştenire are dreptul la opţiune în cadrul succesiunii legale
conform regulilor generale.Valabilitatea testamentului poate fi contestată, în temeiul condiţiilor de nulitate a
actelor juridice, de către moştenitorii legali şi de alte persoane interesate.Acţiunea privind declararea nulităţii
![Page 4: Dreptul succesoral](https://reader035.vdocuments.mx/reader035/viewer/2022071806/55cf8efe550346703b97d60e/html5/thumbnails/4.jpg)
testamentului poate fi intentată în termen de un an de la data deschiderii succesiunii, însă acest termen nu se
extinde asupra acţiunii proprietarului dacă testatorul a testat din greşeală o avere străină ca fiind a sa. În lipsa
indicaţiilor în testament, executarea lui se pune în sarcinamoştenitorilor testamentari.
Aceştia pot încredinţa prin contract executarea testamentului unuia dintre ei sau unei alte persoane.În scopul
executării întocmai a dispoziţiilor testamentare, testatorul poate desemna prin testament unul sau mai mulţi
executori testamentari, atît dintre moştenitorii testamentari, cît şi dintre persoanele care nu sînt moştenitori. În
ultimul caz, este nevoie de acordul executorului testamentar, aceasta exprimîndu-l în scris pe testament sau în
cererea anexată acestuia. Executorul testamentar este în drept să refuze în orice moment executarea obligaţiei pe
care i-a încredinţat-o testatorul, fapt care trebuie să-l aducă în prealabil la cunoştinţa moştenitorilor. Dacă există
mai mulţi executori testamentari, se admit acţiuni individuale numai în cazul pazei patrimoniului succesoral, în alte
cazuri fiind necesar acordul dintre ei. Executorul testamentar îşi îndeplineşte obligaţiile fără a fi remunerat, deşi
poate primi o recompensă dacă aceasta este prevăzută în testament, din contul averii succesorale, a cheltuielilor de
păstrare şi administrare a averii. Executorul testamentar care nu este moştenitor nu este în drept să facă alte
cheltuieli din averea succesorală decît cele prevăzute de După executarea testamentului, executorul este obligat, la
cererea moştenitorilor, să le prezinte o dare de seamă despre activitarea sa. Executorul testamentar îşi îndeplineşte
funcţiile pînă la acceptarea succesiunii de către toţi moştenitorii. Dacă se abate, intenţionat sau din impridenţă, de
la îndeplinirea obligaţiilor încredinţate prin testament, executorul testamentar poartă răspundere pentru
prejudiciile cauzate astfel moştenitorilor.Testatorul poate acorda prin testament unei persoane avantaje
patrimoniale (legat) fără a desemna în calitate de moştinitor.Legatul este o dispoziţie testamentară curpinsă în
testament, prin care testatorul însărcinează unul sau mai mulţi moştenitori să transmită uneia sau mai multor
persoane avantaje patrimoniale.Persoana în favoarea cărei este făcut legatul se numeşte legatar şi nu are calitate
de moştenitor legătarul este eliberat de răspundere faţă de creditorii testatorului Obiect al legatului poate fi
transmiterea către cel ce recepţionează legatul (legatar) în proprietate, folosinţă sau cu un alt drept real a bunurilor
care fac parte din patrimoniul succesoral; obţinerea şi trasmiterea către acesta a bunurilor care nu fac parte din
moştenire; îndeplinirea unei numite munci, prestarea de servicii şi altele. Testatorul este în drept să pună în sarcina
moştenitorului cărui a testat casa, apartamentul sau orice locuinţă obligaţia de a transmite unei sau mai multor
persoane dreptul de folosinţă viageră sau pentru anumită perioadă asupra încăperii de locuit sau a unei anumite
porţiuni din ea. La cesiunea ulterioară a dreptului de proprietate asupra încăperii de locuit, dreptul de folosinţă
rămîne în vigoare. Dreptul de folosinţă asupra încăperii de locuit nu se înstrăinează şi nu trece la moştenitorii
legatarului. Dreptul de folosinţă asupra încăperii de locuit nu este un temei pentru membrii familiei legatarului de a
locui în ea dacă testamentul nu prevede altfel Legatul încetează dacă legatarul:
a) nu a solicitat în termenul prevăzut la Art.1492 executarea;
b) nu este în viaţă la data deschiderii moştenirii.
Dacă persoana căreia i se cuvine legatul decedează după deschiderea succesiunii, nereuşind să-şi exprime acordul,
dreptul de a primi legatul trece la moştenitorii ei dacă legatul nu ţine de persoana legatarului.Dreptul de a cere de
la moştenitor prin instanţă de judecată executarea acţiunii încredinţate îl are executorul testamentar, iar dacă nu
este desemnat nici un executor, acest drept îl are oricare dintre moştenitori, precum şi alte persoane interesate.
![Page 5: Dreptul succesoral](https://reader035.vdocuments.mx/reader035/viewer/2022071806/55cf8efe550346703b97d60e/html5/thumbnails/5.jpg)
Moştenirea legală, adică trecerea patrimoniului defunctului către persoanele menţionate în lege, se aplică în cazul
în care:
a)cel ce a lăsat moştenirea nu a lăsat nici un testament;
b)a fost declarată nulitatea testamentului;
c)succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu testatorul;
d)succesorul testamentar este nedemn.
În cazul succesiunii legale, moştenitorii cu drept de cotă egală sînt:
a)de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum
şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea;
b)de clasa a II-a – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atît din partea tatălui, cît şi
din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea;
c)de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat moştenirea.
Ascendenţii ordinari culeg moştenirea în ordinea proximităţii (apropierii) gradului de rudenie cu cel ce a lăsat
moştenirea, respectiv bunicii îi înlătură pe străbunici etc., idiferent de sex şi linie.
În cazul moştenirii descendenţilor şi colateralilor se aplică reprezentarea:
a)descendenţilor – la infinit;
b)colateralilor – pînă la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv (colaterali privilegiaţi – nepoţi de frate şi soră,
strănepoţi de la frate şi soră; colaterali ordinari – veri primari).Reprezentarea are loc cu respectarea prevederilor
art.1504.Părinţii naturali ai celui adoptat şi celelalte rude ale lui de sînge pe linie ascendentă, precum şi surorile şi
fraţii lui de sînge, nu moştenesc după moartea celui adoptat sau a descendenţilor lui. Moştenitorii de clasa
posterioară sînt chemaţi la succesiunea legală numai dacă lipsesc moştenitori din clasele precedente sau dacă
aceştia nu acceptă ori refuză succesiunea. Ei sînt chemaţi la succesiune şi în cazul în care toţi moştenitorii de
clasele precedente au fost decăzuţi din dreptul la succesiune. Prin hotărîre judecătorească, un soţ poate fi privat
de dreptul la succesiune legală dacă se confirmă că de facto căsătoria cu cel ce a lăsat moştenirea a încetat cu 3 ani
înainte de deschiderea succesiunii şi soţii au locuit separate. Soţul supravieţuitor pierde dreptul la succesiune dacă
au existat motive pentru declararea nulităţii căsătoriei şi testatorul a intentat în acest sens o acţiune în instanţa de
judecată. Dacă moştenitorul moare înaintea celui ce lasă moştenirea, succesorii indicaţi la art.1500 alin.(3) culeg,
prin intermediul instituţiei reprezentării, partea din moştenire care i s-ar fi cuvenit moştenitorului decedat.
Reprezentarea are drept efect punerea reprezentanţilor în locul şi în dreptul reprezentatului. Nu se admite
reprezentarea persoanei la a cărei moştenire sa renunţat, a persoanei care a renunţat la moştenire, precum şi a
nedemnului. Succesorii de clasa I inapţi pentru muncă au dreptul de a moşteni,independent de conţinutul
testamentului, cel puţin o doime cotă-parte ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală, rezerva
succesorală.Articolul 1506 Apariţia dreptului de a pretinde cotă din rezerva succesoralăDreptul de a pretinde cotă
din rezerva succesorală apare în momentul deschiderii succesiunii. Acest drept se transmite prin moştenire.
Mărimea rezervei succesorale se determină în funcţie de întregul patrimoniu succesoral, inclusiv de averea
atribuită pentru îndeplinirea legatului.La determinarea cotei din rezerva succesorală pentru fiecare moştenitor
rezervatar, se iau în considerare toţi moştenitorii legali chemaţi la succesiune dacă nu ar fi existat testamentul.
![Page 6: Dreptul succesoral](https://reader035.vdocuments.mx/reader035/viewer/2022071806/55cf8efe550346703b97d60e/html5/thumbnails/6.jpg)
Moştenitorii testamentari nu se iau în considerare dacă ei nu sînt moştenitori legali.Dacă moştenitorul rezervatar
este în acelaşi timp şi legatar, va putea pretinde la rezervă dacă renunţă la legat. În caz contrar, el pierde dreptul la
cota din rezerva succesorală în mărimea legatului.
Dacă testamentul nu se referă la întregul patrimoniu succesoral, rezerva succesorală se separă în primul rînd din
averea netestată, iar în cazul insuficienţei acesteia, rezerva se completează din averea testate. Moştenitorul
rezervatar poate renunţa la cota ce i se cuvine din rezerva succesorală fără a indica în a cui favoare renunţă. Faptul
acesta nu atrage majorarea cotei din rezerva succesorală pentru alţi moştenitori. Cota lui trece la moştenitorii
testamentari proporţional cotei testate lor. Acceptarea cotei din rezerva succesorală sau renunţarea la ea se face
în termenul stabilit pentru opţiune succesorală.Privarea de dreptul la cotă din rezerva succesorală poate avea loc
dacă există circumstanţe care au drept rezultat decăderea din dreptul la moştenire în genere. Cota din rezerva
succesorală a moştenitorului privat de dreptul la ea trece la moştenitorii testamentari. Patrimoniul succesoral
trece în proprietatea statului în baza dreptului de moştenire asupra unui patrimoniu vacant dacă nu există nici
succesori
testatmentari, nici legali sau dacă nici unul din succesori nu a acceptat succesiunea, sau dacă toţi succesorii sînt
privaţi de dreptul la succesiune. Statul intră în posesiunea patrimoniului prin eliberarea unui certificat de
succesiune vacantă.Ordinea moştenirii şi evidenţa patrimoniului succesoral vacant, precum şi transmiterea
acestuia în proprietatea statului, se stabilesc prin lege. Succesiunea trece la moştenitorul chemat la succesiune,
sub rezerdreptului de a renunţa la ea.Succesiunea este acceptată de succesor indiferent de faptul dacă este
testamentar sau succesor legal. Succesiunea se consideră acceptată cînd moştenitorul depune la notarulde la locul
deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniul succesoral.Dacă
succesorul a intrat în posesiunea unei părţi din patrimoniu, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde
s-ar află şi din ce ar consta.Termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data deschiderii ei. Termenul
special de acceptare a succesiunii apare, dacă dreptul de a accepta succesiunea apare în cazul în care ceilalţi
moştenitori nu o acceptă, ea trebuie acceptată în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare. Dacă
această parte este mai mică de 3 luni, ea se prelungeşte pînă la 3 luni. Termenul prevăzut la art. 1517 poate fi
prelungit de către instanţa de judecată cu cel mult 6 luni. Cu acordul celorlalţi succesori care au acceptat
succesiunea în termen, pot fi incluse în cercul moştenitorilor, fără a se adresa în instanţa de judecată, persoanele
din clasa succesorală chemată la succesiune care au omis termenul menţionat.În cazul prevăzut la alin. (1),
succesorului i se acordă în natura partea ce i se cuvine din averea rămasă, iar în cazul imposibilităţii de a-i
transmite în natură, echivalentul în bani al părţii ce i se cuvine din averea rămasă.Moştenitorul care a intrat în
posesiunea patrimoniului succesoral nu are dreptul să dispună de el pînă la expirarea termenului de opţiune
succesorală şi pînă la primirea certificatului de moştenitor.Dacă moştenitorul testamentar nu ştia de modificarea
ori de revocarea testamentului sau dacă moştenitorul legal care nu ştia despre existenţa testamentului a intrat în
posesiunea averii succesorală, sau dacă moştenitorii testamentari şi legali nu ştiau despre existenţa unui alt
testament ori despre existenţa unor moştenitori legali mai apropiaţi, lor le rămîn fructele obţinute da la averea
succesorală pînă la intentarea acţiunii, fiind de asemenea în drept să ceară restituirea integrală a capitalului
investit în averea succesorală. Dacă, în cazurile prevăzute la art. 1521, bunurile care intră în avere succesorală sînt
![Page 7: Dreptul succesoral](https://reader035.vdocuments.mx/reader035/viewer/2022071806/55cf8efe550346703b97d60e/html5/thumbnails/7.jpg)
vîndute pînă la intentarea acţiunii, vînzarea-cumpărarea se consideră valabilă, iar mijloacele obţinute din vînzare
se predau moştenitorului legal. Dacă moştenitorul a decedat după deschiderea succesiunii şi pînă la acceptarea
moştenirii, dreptul de a primi cotă
succesorală trece la moştenitorii săi (transmisia succesorală). Succesorii moştenitorului decedat trebuie să accepte
moştenirea în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare.
Dacă acest termen este mai mic de 3 luni, el se prelungeşte pînă la 3 luni. La expirarea termenului prevăzut la alin.
(1), succesorii moştenitorului decedat pot fi recunoscuţi de instanţa de judecată că au acceptat succesiunea dacă
instanţa va considera cauzele omiterii termenului întemeiate. Dreptul moştenitorului da a primi o parte din
moştenire în calitate de cotă din rezerva succesorală nu se transmite moştenitorilor lui.Neacceptarea moştenirii
prin transmisie succesorală nu privează moştenitorul de posibilitatea de a accepta moştenirea care era destinată
nemijlocit moştenitorului decedat. La refuzul de a accepta moştanirea prin transmisie succesorală, averea trece la
persoanele chemate să accepte moştenirea în acelaşi rînd cu moştenitorul decedat. Moştenitorul este în drept să
ceară luarea de măsuri pentru conservarea averii succesorale, fapt pentru care se stabileşte un termen de 6 luni ce
se încadrează în termenul general de acceptare a succesiunii.Moştenitorul poate renunţa la succesiune în termen
de 6 luni din data deschiderii succesiunii, chiar dacă a acceptat succesiunea prin intrare în posesiune.Moştenitorul
poate renunţa la moştenire în folosul altor moştenitori testamentari sau legali.Nu este admisă renunţarea la
moştenire în folosul unei persoane private de dreptul la moştenire sau declarate moştenitor nedemn, inclusiv
conform unei dispoziţii exprese din testament. Nu se permite renunţarea parţială la succesiune sau acceptarea
parţială a succesiunii, sub condiţie sau pe un termen anumit.Dacă moştenitorul renunţă la o parte din moştenire
sau formulează o anumită condiţie, se consideră că renunţă la moştenire.Persoana chemată la moştenirea mai
multor cote succesorale poate accepta o cotă şi poate renunţa la alta dacă este chemată la moştenireîn temeiuri
diferite.Dacă chemarea la moştenire se face într-un singur temei, acceptarea sau renunţarea la o cotă se
consideră aplicabilă şi celeilalte cote. Chemarea are acelaşi temei şi atunci cînd dispoziţia se conţine în testamente
diferite.Dacă testatorul a testat moştenitorului cîteva cote din moştenire, el poate să-l autorizeze prin dispoziţie
testamentară să accepte o cotă şi să renunţe la alta. Dacă moştenitorul renunţă la moştenire,dar nu declară în
favoarea cui renunţă, cota lui majorează cota moştenitorilor chemaţi la succesiune legală (acrescămînt), lar dacă
tot patrimoniul succesoral este împărţit prin testament, majorează cota moştenitorilor testamentari proporţional
cotei lor dacă testamentul nu prevede altfel. Dacă unicul moştenitor din clasa respectivă renunţă la succesiune
aceasta trece la moştenitorii din clasa următoare.Reprezentantul statului nu este în drept să nu accepte
succesiunea.Moştenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretenţiile creditorului celui ce a lăsat moştenirea
proporţional cotei fiecăruia în activul succesoral.Dacă cel ce a lăsat moştenirea a fost debitor solidar, moştenitorii
poartă această răspundere solidară.Moştenitorii care au primit cotă din rezerva succesorală, de asemenea, sînt
responsabili de datoriile celui ce a lăsat moştenirea Moştenitorii sunt obligaţi să înştiinţeze creditorii celui ce a
lăsat succesiunea despre deschiderea succesiunii dacă au cunoştinţă despre datoriile defunctului. În termen de 6
luni din ziua când au aflat despre deschiderea succesiunii, creditorii celui ce a lăsat moştenirea trebuie să înainteze
pretenţii
![Page 8: Dreptul succesoral](https://reader035.vdocuments.mx/reader035/viewer/2022071806/55cf8efe550346703b97d60e/html5/thumbnails/8.jpg)
către moştenitorii care au acceptat succesiunea, indiferent de scadenţa acestor pretenţii. Dacă nu ştiau despre
deschiderea succesiunii, creditorii celui ce a lăsat moştenirea urmează să înainteze pretenţii moştenitorilor în
termen de un an din momentul începerii curgerii termenului de înaintare a pretenţiilor.La trecerea către stat a
patrimoniului succesoral statul devine, ca şi ceilalţi moştenitori, responsabil de datoriile celui ce a lăsat
moştenirea.
Pentru ocrotirea intereselor moştenitorilor, a legatarilor şi a intereselor publice, notarul de la locul deschiderii
succesiunii, la iniţiativa persoanelor interesate, a executorului testamentar sau din oficiu, ia măsurile necesare
pentru paza şi păstrarea averii succesorale până la expirarea termenuluistabilit pentru acceptare.
Dacă averea succesorală sau o parte din ea nu se află la locul de deschidere a succesiunii, notarul din acest loc
însărcinează notarul de la locul aflării averii să ia măsuri pentru paza şi păstrarea ei.În cazul când averea trebuie
administrată sau creditorii moştenitorului înaintează o acţiune, notarul numeşte un custode al averii succesorale.
Nu se numeşte custode dacă cel puţin unul dintre moştenitori a întrat în posesiunea averii sau este numit executor
testamentar
Persoanele recunoscute ca moştenitori pot cere notarului de la locul deschiderii succesiunii eliberarea
certificatului de moştenitor.Certificatul de moştenitor se eliberează după 6 luni din ziua deschiderii succesiunii, în
orice timp.Cerificatul de moştenitor se eliberează pînă la expirarea termenului de 6 luni dacă notarul dispune de
suficiente dovezi că, în afară de persoanele care solicită eliberarea certificatului, nu există alţi moştenitori.În
certificatul de calitate de moştenitor se menţionează că acesta nu are valoarea unui certificat de moştenitor şi că
poate fi utilizat numai pentru dobîndirea actelor necesare pentru a dovedi existenţa bunurilor ce compun
patrimoniul succesoral, urmînd ca certificatul de moştenitor să fie eliberat ulterior. Această calitate poate fi
dovedită numai în cazul acceptării în termen a moştenirii, în caz contrar moştenitorii fiind străini de moştenire prin
neacceptare.În cazul în care nu există nici succesori testamentari, nici succesori legali, notarul constată, la cererea
rteprezentantului statului, că succesiunea este vacantă şi eliberează certificatul de succesiune vacantă după
expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii. Partajul averii succesorale se face prin acordul
moştenitorilor după primirea certificatului de moştenitor.Orice moştenitor poate cere separarea în natură a cotei
sale atât din bunurile mobile, precum şi din bunurile imobile dacă o astfel de separare este posibilă, nu afectează
destinaţia economică şi nu este interzisă de lege. La cererea moştenitorilor care exercită dreptul de preemţiune,
instanţa de judecată poate eşalona plata, ţinând cont de sumă, dar pentru un termen de cel puţin 10 ani.